Alina Mungiu-Pippidi: Iohannis joaca jocul lui Basescu

Romania Curata,

Intr-o democratie, motivele unor mari decizii nu pot fi decit publice. Lipsa de justificare la Klaus Iohannis e si
mai grava decit atitudinea lui de negare a evidentei reiesita din alegeri. Comunicarea motivelor respingerii era o
obligatie fata de tot publicul, nu doar fata de PSD sau votantii sai.
Aflat in plina criza, politica (pierderea catastrofica a unor alegeri la care avea toate avantajele) ideologica (legile
PNL in 2016 au fost mai populiste si mai absurde decit ale PSD), morala (anuntarea dinainte de rezultat cine va
fi primul ministru, cu transformarea tehnocratului Ciolos in prim ministru politic, dupa esecul anterior cu
Marian Munteanu), de resurse umane (presedintele roman nu mai are demult sef de cancelarie, stafful lui pe
Externe si securitate e fie al PSD, fie de pe vremea lui Ceasca, fie a lui Basescu, iar cel pe intern e facut din
analisti de mina a doua de prin servicii), ca si de incredere publica (nimeni nu are ce sa-i reproseze major, dar
nici nu mai asteapta nimeni sa rezolve el ceva), lui Klaus Iohannis nu i-au mai ramas, ca sa joace, decit mutarile
date in plic de Traian Basescu. Si asa conflictul nostru constitutional, care e oricum potential, datorita unei
Constitutii proaste si ambigui pe care nu am gasit vointa politica sa o indreptam, a fost activat cu brio, intr-un
moment dificil pentru Europa si pentru noi, provocind o criza politica la care rezultatul net al alegerilor nu ne
indreptatea.
Sa ne intelegem: dl Dragnea nu a avut critic mai dur ca mine, care l-am pus pe lista neagra de cinci ori din anul
2004 incoace. Numai ca nu vad ce ii putem reprosa de data asta. Condamnarile lui sunt dubioase, nu ca nu ar

trebui sa fie facut vinovat cine patroneaza atitea rinduri de alegeri cu prezente de nouazeci la suta, ci pentru ca
nu-l poti condamna doar pe el pentru practici institutionale ale tuturor partidelor de guvernare, si mai ales cu
scopul de a-l impiedica sa fie prim ministru, cind dovezile care il legau direct de vreo crima erau slabe. Asta nu
e stat de drept, tot asa cum nu e stat de drept nici ca el sa calce in picioare legea odata ce a fost condamnat ca sa
fie prim ministru. Nu a calcat-o. A desemnat pe altul. A, nici asa nu e bine. Pune un interpus! Pai, pe cine sa
puna? El e seful partidului. Nu are nimeni cum sa aiba mai multa autoritate si legitimitate decit el. E un corupt,
etc. - mai incet. De ce nu l-am condamnat pentru coruptie, ca a plouat cu dosare? Una pe bune? Dosarele pentru
care l-am pus pe lista neagra pe vremuri s-au inchis cu NUP-uri. Si daca nu e nici un dosar serios macar in curs,
de ce e inacceptabil sa desemneze omul pe cine crede el ca poate lucra cu el ca prim ministru?
Bun, sotul ei si fratii lui. Ce? Exact ce e in neregula cu ei? Sunt iubitori de Assad? Pai la fel sunt si ai nostri,
cautati pe la Lazar Comanescu prin arhive si veti da de faptul usor de gasit ca establishmentul nostru pe externe
e amic cu dictatorii din Orientul Mijlociu, evident, de pe vremea raposatului, dar vorbe bune au avut si
Baconschi, si MRU. Si nu e doar de capul lor, Basescu a facut si el declaratii ca rau a facut Occidentul ca a
promovat democratia in Libia etc. Va sa zica, ai nostri baieti cu ochi albastri au voie sa fie cu arabii (astia sunt
arabii seculari, by the way, pe vremuri erau si marxisti, nu aia islamisti), dar astia sirieni nu au voie. Nu o fi
bagat nimeni de seama, dar crestinii din Siria sunt tot cu Assad, de exemplu, ca stiu ei ce i-ar paste de la ceilalti.
Ca atare, crima de a fi amic cu dictatorii e cam relativa, mai ales ca nu ne-au fost dezvaluite relatii apropiate.
Daca erau probleme de securitate reale, Iohannis si Dragnea trebuia sa vorbeasca la telefon si sa o rezolve in
privat. Nu era nevoie de nici o confruntare publica. Cui ajuta? Zdruncinam ca dementii leul si pietele financiare
cu ceva instabilitate politica de Anul Nou? Pe Basescu il inteleg, dar Iohannis si-a pierdut cu totul busola daca
isi imagineaza ca poti cistiga un razboi politic intr-o democratie luptind cu serviciile (baietii lor au fost primii
care s-au repezit, exact ca pe vremea lui Basescu, cind tot ei erau in al doilea mandat, dupa ce era clar ca
presedintele nu mai merita sustinut, sa aplaude si de data asta respingerea nominalizarii celor care au cistigat
alegerile, fara nici o justificare publica, ca un gest perfect democratic. Mai ales cind vine de la unii care tocmai
le-au pierdut rusinos, e clar, democratic era doar sa iasa planul prezidential cu partidul prezidential. Plan B nu
au avut, si acuma e Basescu planul B. Adica escalada, instabilitatea, conflictul, scenariul prin care a trecut
Iohannis cind l-a desemnat USL premier. Nu pentru vreun principiu - sa fiu in locul lui Iohannis as fi jucat altfel
chestia cu Dragnea condamnat, i se putea cere sa se angajeze public ca nu se razbuna pe justitie, ca nu schimba
legislatia anticoruptie etc. In loc de asta, spectacol de orgolii si aratari de muschi. Fara nici o perspectiva.
E esential, poate, sa mai tragem de timp sa mai stea Ciolos citeva saptamini? La ce? Deja, in ultimele, s-au
aprobat si metroul, si trenul de Otopeni, in conditiile in care nu exista bani in exces pentru infrastructura cu toate
autostrazile pe care le vor romanii (dimpotriva), aratind ca guvernul Ciolos e incapabil sa decida, raspunde la
comenzi contradictorii, cu rezultatul ca e la fel de irational ca si precedentele. Trebuie sa vina cineva care are un
mandat, si sa raspunda pentru cum il face - dar la viitoarele alegeri. Nu e democrat cel care tot incearca sa ii faca
sa le piarda pe astea, care s-au terminat deja, sau neaga ca le-au cistigat, cum face seful statului, care la ora asta
isi asuma raspunderea unei crize politice inutle. Nu cred in suspendarea lui, dar nici nu merita sa ne
autoprovocam crize ca parte a strategiei lui pentru un al doilea mandat.

Intr-o democratie, motivele unor mari decizii de acest gen nu pot fi decit publice. Lipsa de justificare la Klaus
Iohannis e si mai grava decit atitudinea lui de negare a evidentei reiesita din alegeri. Comunicarea motivelor
respingerii era o obligatie fata de tot publicul, nu doar fata de PSD sau votantii sai. Daca familia prim
ministrului propus era o problema, statul avea institutii care trebuiau sa ne informeze. Dar daca nu provocau
scadalul asta, cum scapau ei de celalalt, mult mai legitim, ca l-au facut scapat pe Ghita ca pe Omar Hayssam, ca
sa nu spuna ce stia despre ei? Aici, in sanctionarea vinovatilor, trebuia sa vedem intransigenta prezidentiala, nu
la pretentia, deja penibila, ca nu conteaza cine cistiga alegerile, ca tot muschii presedintelui si capul lui Basescu
decid ce se face mai departe. Si numai eu nu am auzit cind seful statului i-a certat pe cei care l-au facut pierdut
pe Ghita, sau despre asta nu a spus un cuvintel, desi legea si ordinea sunt atributiile sale principale?
Puteti comenta acest text pe Romania Curata