Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Urechea este impartita in trei parti : externa, urechea interna si medie. De urechea
externa aparine pavilionul, singura componenta vizibila precum si conductul auditiv extern.
Partea vizibila a urechii numita si pavilionul urechii, capteaza undele sonore din aer asemenea
unei antene parabolice si le transmite prin canalul auditiv spre urechea anterioara, undele
sonore captate de urechea exterioara trecnd prin canalul auditiv exterior pun in micare
membrana timpanului dar printr-un conduct subire, numit trompa lui Hustache comunica si
cu cavitatea nazala. Din acest motiv presiunea externa corespunde cu presiunea din urechea
medie. Daca presiunea atmosferica se modifica brusc, urechea se adapteaz in scurt timp la
schimbare dar pana atunci e posibil sa "pocneasc".
n cavitatea urechii medii se gsesc trei oscioare, asa numitele oscioare auditive.
Vibraiile membranei timpanice se transmit mai intai la ciocanas, apoi la nicovala si scria,
iar de acolo la fereastra ovala, situata la limita dintre urechea medie si cea interna.
In urechea interna, cochleea (sau melcul) transforma vibratile in impulsuri electrice
care simt transmise la creier, avand totodat un rol important in meninerea echilibrului.
Legtura dintre urechea interna si creier este realizata prin intermediul nervului auditiv
care la nivelul melcului trimite mai multe prelungiri. Cele trei conducte semicirculare umplute
cu un lichid, respectiv cavitatea numita vestibulum, care este compartimentata in sacula si
utricula,
sunt
de
fapt
organele
echilibrului.
Melcul este strbtut de trei canale umplute cu lichid.In canalul cochlear se gsesc
nite cili situai in mai multe rnduri totalitatea acestor celule senzoriale mpreuna cu
membrana tectoriala alctuind organul lui Corti : acesta este centrul organului auditiv.
Vibraiile care trec prin canalul cochlear pun in micare membrana bazala si
membrana tectoriala care vor aciona asupra cililor. Din aceste celule vor porni semnalele
ctre
creier
unde
se
transforma
in
senzaie
auditiva.
Odat cu inaintarea in varsta, auzul slbete treptat, mai ales datorita reducerii
mobilitii oscioarelor auditive care nu mai pot transmite vibraiile la urechea interna.
Pentru a se putea face legtura cu mrimea fizic reprezentat prin nivelul de presiune,
se folosete nivelul de trie. Estimarea cantitativ a nivelului de trie se face prin metoda
comparrii subiective a sunetului msurat cu un sunet etalon avnd frecventa de 1 000 Hz. S-a
convenit, pentru a evalua un zgomot, c un asculttor audio logic normal, ascultnd alternativ
acest zgomot i sunetul cu o frecventa de 1 000 Hz (acesta din urm cu o singur ureche) care
se presupune c se propag prin unde plane, de la o singur surs spre asculttor, compar
zgomotul i regleaz intensitatea acustic a sunetului de referin, astfel ca s egalizeze
impresiile sonore pe care le percepe la audiia alternativ a zgomotului i a sunetului de
referin. Cnd aceast egalitate este realizat, numrul de decibeli msurai n unda plan,
reprezint n mod convenional valoarea n foni a zgomotului msurat.
Organele auditive sunt ntr-o legatur puternic cu sistemul nervos
central, astfel nct diferite categorii de zgomot pot afecta orice esut al organismului,
orice celul sau formaiune intracelular i pot provoca diferite forme de imbolnviri.
130 dB: avion la decolare la 100 m apar fenomene grave ce ncep cu surditatea
140 dB: avion cu reacie la decolare
150 dB: avion supersonic la decolare
160 dB: rachet de asalt
170 dB: rachet spaial la decolare
1. AFECIUNI I TRAUMATISME ALE URECHII INTERNE
> OBOSEALA AUDITIV caracterizat printr-o scdere temporar a pragului
percepiei auditive i se accentueaz prin mrirea intensitii, frecvenei i timpului de
expunere. Un zgomot de peste 92 dB i cu frecven ntre 500-800Hz produce dup 60 de
minute o scdere temporar a audiiei.
>TRAUMATISMUL SONOR produs brusc de un zgomot puternic chiar pentru un
timp foarte scurt, dar care poate cauza ruptura timpanului. Exemple: explozii de gaze din
recipiente, mpucturi, detonri la demolarea cldirilor sau in minele de carbuni. Dup
vindecarea leziunii, surditatea poate persista pentru sunete cu frecvene de peste 9 000 Hz.
Traumatismele provocate de zgomot se refer la ruperea timpanului.
>SURDITATEA PROFESIONAL se datoreaz efecturii unor activiti cu
expunere deosebit la zgomote i se caracterizeaz printr-o pierdere definitiv i ireversibil.
2. AFECIUNI ALE CENTRILOR NERVOI: stri de iritabilitate, oboseal
general, solicitare nervoas, stare nevrotic grav
3. TULBURRI CARDIOVASCULARE, afectarea funciilor circulatorii, schimbri
ale ritmului inimii i ale presunii sanguine vasoconstricie cu creterea rezistenei periferice,
mai ales la hipertensivi
4. PERTURBARE A SOMNULUI insomnie precoce, agitaie nocturn, somn
profund neodihnitor
5. CRETERE A EXCITABILITII NEUROMUSCULARE
6. AFECTAREA ECHILIBRULUI NEUROVEGETATIV, scdere a motricitii
gastrointestinale, nevroz stomacal care se poate produce la intensiti de circa 60 db.
7. CRETERE A ACTIVITII GLANDELOR ENDOCRINE
8. DIMINUAREA VOLUMULUI CALORIC
9. STRI DE TEAM I INCOMODITATE, DIMINUEAZ ATENIA I
SIGURANA
10. Efecte fiziologice complexe
Fiecare individ interpereteaza zgomotul in mod diferit. Foarte mult depinde de virsta,
temperament, starea de sanatate, factori externi.
Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul
sonic normal.
Sunete de 130 decibeli provoaca senzatia de durere
Sunetul de 150 decibeli este insuportabil. (in secolele trecute exista termenul de
moarte sub clopot)
Sunetele de o intensitate mare afecteaza aparatul auditiv, centrele nervoase, pot
produce reactii dureroase si chiar socul.
Sunetele cu o fecventa mai ridicata sunt mai periculoase decit cele cu o frecventa
joasa.
Durata zgomotului.
Intr-un mediu in care intensitatea este de 120 db, omul poate fi activ doar 2 minute.
Cel mai comun efect al zgomotului este afectarea echilibrului neurovegetativ, care se
poate produce la intensitati de circa 60 db.
Urechea
poate
tolera
intre
O
si
14O
de
decibeli
Grav este faptul ca, la zgomot puternic, celulele nervoase auditive nu se regenereaza.
Capitalul cu care intram in lume la nastere il vom gestiona toata viata, asa ca de-a lungul
timpului el se poate uza sau pur si simplu va fi distrus prin violentele sonore. Ramanand tot
mai putine asemenea celule, auzul va fi din ce in ce mai slab. Auzul poate tolera sunete intre
O decibeli (pragul de audibilitate) si 14O de decibeli (la 15O dB, se produc raniri ale urechii
interne). Confortul acustic ideal este de 3O de decibeli, iar senzatia certa de jena apare de la
6O de decibeli. Intre limitele precizate, putem mentiona nivelul de 45 dB (corespunzator unui
murmur), 54 dB (zgomotul produs de amestecul vocilor intr-o adunare), 8O dB (trecerea unui
autoturism pe strada), 12O dB (motorul unui avion cu reactie prag de la care se instaleaza
durerea). Se considera ca un zgomot mai slab, dar repetat si permanent, e suportat mai greu de
ureche, decat unul puternic si de scurta durata.
Cea mai grava boala produsa de poluare fonica este pierderea auzului. Expunerea prelungita
la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau chiar definitiv
structura fragila a urechii interne. Sunetele putenice - cum ar fi sunetul armelor de foc la un
poligon
pot
duce
la
pierderea
imediata
a
auzului.
Speciile care sunt in cel mai mare pericol sunt graurii, sturzii, privighetorile si lacarii,
deoarece acestea tind cel mai mult sa isi adapteze trilurile. Daca pasarile incep sa-si simplifice
cantecele pentru a se putea face auzite in vacarmul citadin, ar putea fi atacate de alte pasari,
crezand ca sunt bolnave. Acest lucru ar putea avea implicatii serioase in privinta pastrarii
acestor specii.
Zgomotul alunga pasarile din oras
Poluarea fonic din zonele urbane mpiedic psrile s-i gseasc perechea. Unele psri iau schimbat orele de cntat.
Victime sigure ale prdtorilor (bioritmul psrilor care triesc n orae).
Poluarea fonic poate masca semnele care prevestesc apropierea prdtorilor i a celor care
avertizeaz psrelele asupra unui potenial pericol la care se expun.
Viaa psrilor se schimb. Din cauza polurii fonice, psrile ar putea suferi unele
modificri genetice care vor determina o distincie net ntre speciile urbane i cele rurale
2.3. Efecte polurii fonice asupra cldirilor i utilajelor
Zgomote de intensitate foarte mare pot provoca deteriorri ale cldirilor, aparatelor,
instrumentelor. Procesul de abandonare a imobilelor din zonele centrale
nr. imbolnaviri