Evoluia concepiilor despre artroz, n general, i despre gonartroz, n

special, s-a desfurat n trei etape:

Prima etap o constituie individualizarea nasologic a gonartrozei. O
astefel de preocupare a existat nc de pe vremea lui Hipocrat, care a inclus
afeciunile articulare cronice ntr-o singur grup, cuprinznd ceea ce numim
astzi guta, poliartrita reumatoid i artroza. n 1825, Cruveilhier descrie uzura
cartilajului. ntre 1850 i 1852, Broca i Deville, n Frana, publicau o serie de
studii asupra artritelor uscate". Ei remarcau faptul ca uzura cartilajului este
nsoit de osteofitoza artrozic, leziunile congestive ale sinovialei i formarea
unor corpi straini intraarticular. n 1853 Charcot face o distinctie n cadrul
,,reumatismului articular cronic, difereniind ,,reumatismul articular cronic
progresiv" (actuala poliartrita reumatoid) de ,,reumatismul articular cronic
parial" (actuala artroz). Prin lucrrile ulterioare ale lui Yolkmann (1865) - care
stabilete primul diferena ntre artroza-boal i senescena cartilajului - ale lui
Garrod (1890), Painter i Osgood (1901), Hoffa i Wolenberg (1908), Xichols i
Richardson (1909), se stabilete definitiv diferenierea poliartritei reumatoide de
artroza. Termenul de artroz a fost propus n 1913 de Friedrich von Mller. n
1928, Weissenbach i Franon descriu o lipoartrit uscat bilateral i simetric
a genunchilor", n care este recunoscut cu uurin astzi una dintre formele
gonartrozei.