Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O vz limpede, aa cum era. Nalt, usciv, cu prul alb i cre, cu ochii cprui, cu gura
strns i cu buza de sus crestat n dini de pieptene, de la nas n jos.
Cum dschidea poarta, i sream nainte.
Ea bga binior mna n sn i-mi zicea:
- Ghici...
- Alune!
- Nu.
- Stafide!
- Nu.
- Nut!
- Nu.
- Turt-dulce!
- Nu.
Pn nu ghiceam, nu scotea mna din sn.
i totdauna snul ei era plin.
i srutam mna.
Ea-mi da prul n sus i m sruta pe frunte.
Ne duceam la umbra dudului din fundul grdinii.
Ea i nfigea furca cu caierul de in n bru i ncepea s trag i s rsuceasc un fir lung i
subire. Eu m culcam pe spate i lsam alene capul n poala ei.
Fusul mi sfria pe la urechi. M uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se prea c
se scutur o ploaie albastr.
- Ei, ce mai vrei? mi zicea bunica.
Sursul ei m gdila n cretetul capului.
- S spui...
i niciodat nu isprvea basmul.
Glasul ei dulce m legna; genile mi se prindeau i adormeam; uneori tresream -o ntrebam
cte ceva; ea ncepea s spuie, i eu visam nainte.
- A fost odat un mprat mare, mare...
- Ct de mare?
- Mare de tot. i-i iubea mprteasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. i i prea ru, i
prea ru c nu avea copii...
- Bunico, e ru s nu ai copii?
- Firete c e ru. Casa omului fr copii e cas pustie.
- Bunico, dar eu n-am copii i nu-mi pare ru.
Ea lsa fusul, rdea, mi dsfcea prul crlionat n dou i m sruta n cretetul capului.
Cte-o frunz se dsprindea din ramuri i cdea legnndu-se. Eu m luam cu ochii dupe ea i
ziceam:
- Spune, bunico, spune.
- i aa, i prea grozav de ru c nu avea copii. i... nu mai putea de prere de ru c nu are
copii... ntr-o zi veni la el un mo btrn, btrn, c-i tra barba pe jos de btrn i de cocoat
ce era. i era mic, mic de tot...
- Ct era de mic?
- Poate s fi fost, aa, cam ca tine.
- Va s zic, nu era mic, mic de tot...
- Era mic, da' nu aa mic de tot. i cum veni i zise: "Mria-ta, ai doi meri n grdin, unul
lng altul, c nu tii care sunt ramurile unuia i care sunt ale altuia; i cnd nfloresc nu tii
care sunt florile unuia i care sunt ale altuia; i ti doi meri nfrunzesc, nfloresc, se scutur i
mere nu fac. Mria-ta, s tii c atunci cnd or lega rod ti doi meri, mprteasa o s rmie
grea i o s nasc un cocon cu totul i cu totul de aur"... Piticul se duse, i mpratul alerg n
grdin, i cut, cut peste tot locul, pn dete peste i doi meri. Merii se scuturaser de
flori, c sub ei parc ninsese, dar rod nu legaser.
- De ce nu legau rod, bunico?
- ... -a plecaaat...
- i s-a dus, s-a dus, s-a dus...
- ... s-a dus, s-a dus...
- Pn a dat de o pdure mare i ntunecoas...
- ... ntunecoas...