1

D R E PT CIVIL

SUCCESIUNILE

Note de curs pentru forma de nvmnt la distan

Lucrarea a fost elaborata de catre autori astfel:

Prof.univ.dr.ALEXANDRU BACACI- Titlul I,Titlul II,Titlul III si Titlul

IV.
Conf. univ.dr. GHEORGHE COMANITA - Titlul V.

GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

Introducere

Prezentul manual de studiu reprezint o sintez a coninutului disciplinei Dreptul

civil. Succesiunile, care este comun nvmntului la forma de zi i la forma de
nvmnt la distan, conform planurilor de nvmnt n vigoare.
El este destinat studenilor de la forma de nvmnt la distan (ID) i
constituie materialul bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, nsuirea i
evaluarea disciplinei respective.
Manualul este structurat n conformitate cu standardele i procedurile de uz larg
n nvmnt naional i internaional, care se adreseaz nvrii individuale pe baze
interactive.
Parcurgerea manualului, pe baza prezentelor instruciuni asigur reinerea
informaiilor de baz, nelegerea fenomenelor fundamentale i aplicarea cunotineor
dobndite la rezolvarea unor probleme specializate.
Manualul este structurat pe capitole de studiu care reprezint o parte omogen
 2

din componena manualului, caracterizat de un numr limitat de termeni de referin

(cuvinte-cheie), care poate fi parcurs i nsuit printr-un efort continuu de concentrare
intelectual care s nu depeasc 2-3 ore (intervalul se refer la coninutul de idei al
modulului de studiu i nu ia n calcul ntrebrile recapitulative, temele pentru acas,
testele de autoevaluare sau pe cele de evaluare).
Fiecare unitate de studiu are o structur proiectat din perspectiva exigenelor
autoinstruirii.
Rezultatele efective ale utilizrii manualului se vor suprapune pe rezultatele
ateptate doar cu condiia respectrii ntocmai a procedurii de parcurgere a modulelor de
studiu, procedur care este prezentate n cele ce urmeaz.

Procedura de nvare n sistem de autoinstruire

Utilizarea manualului de studiu individual se face pe baza unui program de

autoinstruire.
Recomandm cteva reguli de baz n procedura de realizare a programului de
autoinstruire pe baza manualului de fa:
1. Modulele de studiu se parcurg n ordinea n care sunt prezentate n manual,
chiar n cazul n care studentul apreciaz c ar putea sri direct la o alt unitate de
studiu. Criteriile i modalitatea de nlnuire a modulelor de studiu sunt prezentate la
fiecare modul de studiu i ele trebuie respectate ntocmai, sub sanciunea nerealizrii la
parametrii maximali a programului de autoinstruire;
2. Fiecare modul de studiu conine i un test de evaluare i/sau tem pentru acas
pe care studentul trebuie s le realizeze, cu scopul evalurii gradului i corectitudinii
nelegerii fenomenelor i proceselor descrise sau prezentate n modulul de studiu;
3. ntrebrile de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acas nu sunt de
perspicacitate, deci nu trebuie rezolvate contra cronometru;
4. Ordinea logic a parcurgerii unitii de studiu este urmtoarea:
- se citesc obiectivele i competeneele modulului de studiu
- se citesc cuvintele cheie
- se parcurg ideile principale ale capitolului sintetizate n rezumat
- se parcurge coninutul dezvoltat de idei al capitolului
- se parcurge bibliografia recomandat
- se rspunde la ntrebrile recapitulative, revznd, dac este necesar, coninutul
dezvoltat de idei
- se efectueaz testul de autoevaluare i se verific, prin confruntare cu rspunsurile
date la sfritul manualului, corectitudinea rspunsurilor
- se efectueaz testul de evaluare i/sau tema de control (dup caz)
OBS.: este recomandabil ca, nainte de efectuarea testelor de autoevaluare, s se fac o
 3

pauz de 30 de minute sau o or.

5. Nu este recomandabil s se parcurg mai mult de un capitol de studiu pe zi,
pentru a nu se periclita nsuirea temeinic i structural a materiei. n funcie de
necesitile i posibilitile de studiu ale studentului, studiul unui capitol poate fi
fracionat pe mai multe zile, dedicnd cel puin 30 de minute pe zi studiului.

PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU I A DISCIPLINEI

Manualul de studiu Succesiunile reprezint o sintez realizat n manier

interactiv a cursului corespondent utilizat la forma de nvmnt zi.
Coninutul de idea nu a fost redus ci doar sintetizat, n principiu, ntr-o manier
mai accentuat enuniativ, elementele de detaliu sau de explicaie (necesare pentru
atingerea scopului pedagogic al fixrii i corelrii cunotinelor) putnd fi gsite de
ctre student n bibliografia de specialitate recomandat.
Obiectul cursului:
Obiectul cursului l reprezint prezentarea i analiza principalelor instituii ce fac
obiectul de studiu al dreptului familiei, respectiv: cstoria, efectele acesteia, rudenia,
adopia i ocrotirea printeasc.

Obiectivele disciplinei:
- formarea deprinderilor de a analiza instituiile specifice acestei materii,
individual i sistematic;
- studiul istoric i comparat al instituiilor specifice, aprofundarea unor noiuni
privind mptenirea legal i testamentar i mprirea motenirii;
- dezvoltarea aptitudinilor de a analiza interdisciplinar aceste instituii.
- identificarea si definirea principalelor institutii ale dreptului succesoral;
- corelarea notiunilor studiate in anii anteriori la dreptul civil cu cele din dreptul
succesoral;
- cunoasterea legislatiei in materie si a propunerilor de modificare a legislatiei
interne pentru a se realiza acordul acesteia cu conventiile europene si
internaionale.

Descrierea structurii manualului:

Manualul este structurat n conformitate cu rigorile studiului individual

(autoinstruire) i este compartimentat n capitole de studiu. Structura fiecrui capitol de
studiu este urmtoarea:
1. Obiective (rezultatele modulului)
 4

2. Competenele dobndite de student

3. Cuvinte cheie
4. Rezumat al ideilor principale
5. Coninutul dezvoltat de idei al modulului
6. Bibliografie
7. ntrebri recapitulative
8. Teste de autoevaluare, teste de evaluare, teme de cas

MODULUL I
MOTENIREA LEGAL
MODULUL II
MOTENIREA TESTAMENTAR
MODULUL III
TRANSMISIUNEA I MPREALA MOTENIRII

MODULUL I
MOTENIREA LEGAL

TITLUL I
REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII

 5

Obiective: Introducerea studenilor n materia studiat, identificarea i fixarea noiunilor

de baz, a sediului materiei, a principiilor i a caracterelor principale.
Competene: Studenii dobndesc noiuni care s i ajute s delimiteze dreptul
succesoral de alte ramuri de drept i s l fixeze n cadrul sistemului de drept actual.

Cuvinte cheie: motenire, clasificare, principii, caracterele transmisiunii

succesorale, data i locul deschiderii succesiunii.

Rezumat: Motenirea desemneaz transmisiunea patrimoniului unei persoane pentru

cauz de moarte. Instituia este guvernat de Codul civil fiind caracterizat de
urmtoarele caractere: este o transmisiune pentru cauza de moarte, universal, unitar i
indivizibil. Important este i clasificarea n motenire legal i testamentar. Data
deschiderii succesiunii este data decesului lui de cujus ( cel despre a crui motenire este
vorba), iar locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului.

Sectiunea a I-a. Noiuni introductive. Precizri terminologice.

1.Notiunea de mostenire(succesiune).
In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau
fenomene, care urmeaza una alteia. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care
sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei
persoane fizice decedate ctre una sau mai multe persoane n fiin (persoane fizice,
persoane juridice sau statul)1.
Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori,
succesori, erezi sau urmasi.
Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumirea
de decujus dedus din dreptul roman din formula is de cujus succesionis (rebus)

1A se vedea:M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul R. S. R. , Editura Academiei,

Bucuresti, 1966, pag. 19-2o;Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura ActamiBucuresti, 1999,
pag. 5.
 6

agitur. Bine s-a observat ca este impropriu sa se vorbeasca despre moartea

defunctului (art.653 Cod Civil) sau de omorul defunctului (art.655 Cod civil) 2. Cind
este vorba de mostenirea testamentara se folosete denumirea de testator.

Sectiunea a II-a. Sediul materiei.

Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de mostenire este garantat

asigurindu-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin interventia
institutiilor statului.
Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a proprietatii
cuprinde doua titluri dedicate succesiunilor; Titlul I, Despre succesiuni (art.650-799) si
Titlul II Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.800-941). Pe linga aceste
prevederi legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor Codul civil
mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de
mai sus se ntregesc.

CAPITOLUL II

CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI

FELURILE MOSTENIRII.

Sectiunea a I-a. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale.

1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte.

Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice,
fie ca este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune
pentru cauza de moarte (mortis cauza).

2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala.

Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si

pasivul sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca
obiect, in principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate
transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi existenta
persoanei fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa
moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea
persoana le-a avut la momentul mortii sale.

2A se vedea:Fr, Deak, op. cit. , pag. 5

 7

Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui

decujus cu exceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager
sau cele intuitu personae.

3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara.

Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al

patrimoniului. Aceasta inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite dupa
aceleasi norme juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o
compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de
creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire
sau achzitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. 4.Transmisiunea succesorala
este o transmisiune indivizibila.

Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii.

Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defera

sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament s-a conchis ca funcie de izvorul
vocatiei succesorale avem mostenire legala sau testamentara.
Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin lege,
persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite in Codul
civil si Legea nr.319/1944. Ea se va deferi in temeiul legii numai in masura in care nu
exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele.
n cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in
baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul
testamentului poarta denumirea de legate, iar beneficiarii acestora de legatari.
Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci
dimpotriva ele pot coexista.

CAPITOLUL III.

DESCHIDEREA MOSTENIRII

Sectiunea a I-a. Precizari prealabile.

Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ. Intelegem prin

moarte cea fizic constatata sau cea declarata judecatoreste. Declararea disparitiei unei
persoane nu duce la deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr.
 8

Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarire

judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea
patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este
in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas).
Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de
cujus.

Sectiunea aII-a. Locul deschiderii mostenirii.

Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In

prezent Codul civil nu precizeaza care este locul deschiderii succesiunii, dar el rezulta
din prevederile art.14 C. pr. civ. si cele ale art.1o lit.a si b si art.68 alin.1 si 2 din Legea
nr.36/1995. In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii succesiunii va fi acela al
ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma. Nu intereseaza din acest
punct de vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in
ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul ultimului domiciliu. Aceasta
regula isi gaseste explicatia in faptul ca se presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe
inscrisuri trebuitoare, inclusiv testamentul si de asemennea tot acolo se vor gasi mai usor
informatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce urmeaza a fi cuprinse in
masa succesorala. Notiunea de domiciliu este cea precizata de art.13 din
Decr.Nr.31/1954 care prevede ca Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are
locuinta statornica sau principala. Acesta este domiciliul de drept comun, asa zicind, iar
in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se vorbeste de domiciliu legal
(art.14 din Decr. Nr.31/1954). Domiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu
nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili prin testament o alta
competenta teritoriala decit cea stabilita de legiuitor in modul precizat caci in aceasta
materie competenta este stabilita prin prevederi legale exceptionale si absolute.
Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului unei persoane care
nu a avut domiciliul in tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain locul deschiderii
mostenirii va fi locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante din punct de
vedere valoric. Prevederea se refera la procedura notariala neconteencioasa dar se aplica
si procedurii contencioase.
In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista prevederi legale exprese
in doctrina s-a admis ca locul deschiderii succesiunii este acela unde sa afla bunurile
cele mai importante din mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat
moartea acelei persoane.1
Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea

1A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 56;I. Zimveliu, Dreptul la mostenire in R. S. R. , Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 13, Dan Chirica, op. cit. pag. 14.
 9

competentei teritoriale a organelor chemate a rezolva atit problemele neconteencioase cit

si cele contencioase legate de mostenire. Astfel, in functie de locul deschiderii mostenirii
se determina:
a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa ceara
deschiderea procedurii succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire se cuprind si
imobile (art.68 din Legea nr.36/1995);
b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o
lit.a din Legea nr.36/1995);
c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de
art.14 din Codul de procedura civila.

Sectiunea aIII-a. Data deschiderii mostenirii.

Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile se deschid prin
moarte data deschiderii succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Dovada mortii si a
datei acesteia se face de regula prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de
stare civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca
declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in
ambele cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mortii
nu este rezultatul constatarilor facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul,
in cazul certificatului de deces, iar in cazul hotaririi judecatoresti de declarare a mortii,
potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va putea fi rectificata daca prin probele
administrate ca nu este aceea stabilita initial. Data mortii este importanta din perspectiva
problematicii juridice pe care o presupune orice mostenire intrucit in functie de aceasta
se stabilesc:
a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala si
drepturile ce li se cuvin din acea mostenire;
b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mostenirii
retroactiveaza pina la data deschiderii acesteia. Renuntarea la mostenire produce afecte
tot pina la aceasta data;
c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau renuntare la
mostenire;
d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu privire
la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (art.7o2 si 965 C. civ. );
e) compunerea si valoarea masei succesorale;
f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si data
pina la care retroactiveaza efectul declarativ al partajului;
g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi
succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii
succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. Actele care se
fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la
 10

mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului
aplicarii imediate a legii noi.2

CAPITOLUL IV

CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI

Sectiunea a I-a. Enumerarea conditiilor. Reglementare legala.

In Capitolul II din Titlul I, Despre succesiuni, intitulat Despre conditiile cerute
pentru a putea succede, Codul civil prevede (art.654-658) doua conditii pentru ca o
persoana sa poata veni la mostenire si anume:
a) sa aiba capacitate succesorala si
b) sa nu fie nedemna de a mosteni.
Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume:
c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire.
Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala.

1.Notiunea capacitatii succesorale.

Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care
succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii. 3 Asadar, orice persoana care
exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege
succesiunea.
Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la
momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau
succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul
mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind
drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori.

2.Persoanele care au capacitate succesorala.

Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in
viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute
dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data
deschiderii succesiunii.

a)Persoanele fizice in viata.

Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din
2A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 63.

3Exprimarea legiuitorului este cel putin curioasa cind prevede ca persoana care succede trebuie
neaparat sa existe, caci o persoana, fie exista, fie nu exista, neputind exista neaparat.
 11

prevederile art.654 C. civ. Nu are importnata ct anume a trit o persoana dupa

deschiderea mostenirii. Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face
prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa
deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte.
Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.

b)Persoanele disparute.
Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu
a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca
persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele
nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr.
`nr.31/1954) au capacitate succesorala.

c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii.

Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr.
nr.31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu
conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis
eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele
copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se
dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era
conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul
nascut mort este considerat de catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in domeniul
mostenirii testamentare art.8o8 alin.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin
testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului.
Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul
de dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la
prevederile art.61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si
stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta
optzecea zi dinaintea nasterii copilului.

d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de
la data dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii 4. Din acelasi moment au
capacitatea de a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor
legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in
cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau
de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii.
4A se vedea pentru amanunte, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil.
Subiectele dreptului civil, editia a V-a revazuta si adaugita de M. Nicolae, P. Trusca, Editura Sansa,
Bucuresti, 1998, pag. 376-38o.
 12

Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr.
nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind
dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta
in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data
dobindirii personalitatii juridice.

3.Persoanele care nu au capacitate succesorala.

a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba

fiinta.
Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit carora au
capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii,
ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care
au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala.

b) comorientii
Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind
vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se
putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata.
Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi
avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a
supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu
poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie
instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia
supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele
legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman 5. Au fost insa
si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca
nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp 6.
Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar
a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane
legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se
impun.
Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a
acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau
unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt

5A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 66;C. Statescu, op. cit. pag. 114:Fr. Deak, op. cit pag. 52-
53;D. Chirica, op. cit. pag. 22.

6A se vedea, D. Alexandresco, Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului Civil Roman, Tom.

III. partea a II-a, Bucuresti, 1912, pag. 51.
 13

comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze
diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor7.

Sectiunea aIII-a. Nedemnitatea succesorala.

1.Notiune.

Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a

mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict
determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Din
caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte,
si anume:
a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ prevazute de lege si
numai mostenirii legale, fiind reglementata de norme juridice cu caracter imperativ si de
stricta interpretare;
b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efectele
ei. S-a precizat insa ca ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l
gratifice pe nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succesorala legala si
nu are influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte.8
c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autorul
faptelor prevazute de legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza
uneori consecintele nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si chiar
asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul;
d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel
de a carui mostenire este vorba si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un
caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri;
e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in conditiile
legii.

3. Cazurile de nedemnitate.

Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si anume:

a) atentatul la viata defunctului;
b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului;
c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus.

Atentatul la viata defunctului. Art.655 C. civ. prevede ca este nedemn

7A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 55; D. Chirica, op. cit. pag. 22; L. Stanciulescu, op. cit. pag.
43; D. Macovei, op. cit. pag. 26-27.
8. A se vedea, C. Statescu, op. cit. Pag. 115;Fr. Deak, op. cit. pag. 66.
 14

Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct. Este inadmisibil

ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a spus9, la o mostenire prin omor. Aceasta ar fi
impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept.
In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea
consumata de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor,
coautor, instigator sau complice.
In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indirecta.
Aceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text
legal in cazul in care fapta este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul
loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte.
In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarire
judecatoreasca definitiva pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui
decujus.
b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea.
Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede acela care a facut in
contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Este vorba
asadar, de un denunt, o plingere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in
care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii
pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este inaplicabil cita vreme inca prin
Decretul-Lege nr.6/199o pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul
calomnios al acuzatiilor trebuia constatat judecatoreste prin hotarirea de condamnare a
celui care a facut acele acuzatii.

c) Nedenuntarea omorului.
Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede mostenitorul major care
avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei.
Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn
pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu
poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea
discernamint10.
Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta.

3.Efectele nedemnitatii succesorale.

Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii

succesorale a unui mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind
9M. Eliescu, op. cit. pag. 74.

10A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 86. M Eliescu, op. cit. pag. 75; D. Chirica, op. cit.
pag. 26.
 15

astfeel totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect
retroactiv din momentul deschiderii mostenirii, momentul savirsirii uneia din faptele
prev, de art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit
nedemnului va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul
era mostenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi
supuse reductiunii la cererea acestui mostenitor.
Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat
numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea
altor persoane. Astfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la
mostenirea unui asecendent mai indepartat11.
In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de
cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa
cum am precizat mai sus. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil
iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru
cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor
de rea credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din
mostenire.
Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului.
Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului caviind la succesiune in
virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru
greseala tatalui lor. Asadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (prin
ipoteza a bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea ce insemana
ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si fata de ei care nu au savirsit
nici una din faptele determinate de legiuitor ca ducind la nedemnitate. Venirea la
mostenire prin reprezentare potrivit art.664 C. civ. este conditionata printre altele de
imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga mostenirea or in cazul in
care reprezentatul era nedemn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare
utila la mostenirea celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele
prev, de art.655 C. civ. In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se extind iata si cu
privire la alte persoane decit acelea care se vac vinovate de comiterea acelor fapte
incriminate de legiuitor. Astfel de pilda daca la moartea lui decujus a ramas ca
mostenitor unicul sau fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea
caci vine la ostenire in nume propriu facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu
tatal sau si anume aceea descendentilor.
El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte rude
mai indepartate in grad care fac parte din alte clase mostenitori subsecvente.
In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copiii

11A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale.
Succesiuni. Donatiuni. Testamente. Vol. III. Editura Socec, Bucuresti 1948, pag. 228.
 16

acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind
in vedere dispozitiile art.658 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt
fiu al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul care este ruda de
gradul II cu defunctul.

4. Modul in care opereaza nedemnitatea.

Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu
este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte12.

Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la mostenire.

Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la

mostenire, se mai cere o a doua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala.
In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale
potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de
mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in
cuprinssul testamentului lesat de defunct.
Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care
exprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facind parte din cele patru
clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea nu toate vor
putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie succesorala
concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succsorala legala vor
culege, efectiv, acea mostenire.

Bibliografie:AL.Bacaci,Gh.Comni,Succesiunile,editura CH Beck Bucureti,

2008;
Fr.Deak,Motenirealegal.

TEST DE EVALUARE:

1.Ce semnificaie ar data deschiderii motenirii?

2. Ce semnificaie ar locul deschiderii motenirii?

3. Care este locul i data deschiderii motenirii n cazul unor moteniri succesive?

12A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 76; Fr. Deak, op. cit. pag. 79-8o; C. Statescu, op. cit. Pag.
118.
 17

4. Cazurile de neemnitate succesoral.

5. Efectele nedemnitii succesorale.
6. Ce sunt comorienii?

1.Comorienii sunt:
a. persoane care au murit mpreun.
b. Persoane care au vocaie succesoral reciproc i au decedat n aceeai
mprejurare, fr a se putea stabili care a supravieuit celeilalte.
c. Rudele de gradu I care au murit n acelai timp.

2. Locul deschiderii succesiunii este:

a.locul ultimului domiciliu al defunctului.
b.locul n care a decedat defunctul.
c. locul unde s-a gsit testamentul.

3. Nedemnitatea, fiind o sanciune are caracter personal i deci are efecte numai
asupra motenitorului nedemn.
a. adevrat.

b. fals, efectele se produc i asupra motenitorului ndemnului i asupra terilor.

c. nedemnitatea nu este o sanciune.
Raspunsuri gril:

1.b; 2.a; 3.b.

 18

TITLUL II

MOSTENIREA LEGALA

Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind motenirea legal, respectiv

principiile devoluiunii succesorale, clasele de motenitori, drepturile soului
supraviuitor i motenirea vacant.
Competene: Studenii dobndesc cunotine cu ajutorul crora pot calcula cotele
succesorale ce se cuvin diferitelor clase de motenitori atunci cnd defunctul nu a
ntocmit un testament.
Cuvinte cheie: devoluiune succesoral, clase de motenitori, motenire vacant,
reprezentare succesoral.
Rezumat: n lipsa unui testament ntocmit de dfunct, motenirea se transmite n
baza legii, n ordinea claselor de motenitori cu meniunea c soul supravieuitor
vine n concurs cu toate clasele, fr le nltura i fr a fi nlturat de acestea. n
snul aceleiai clase de motenitori, rudele de grad mai apropiat de defunct
nltur rudele mai ndeprtate, cu excepia clasei a doua de motenitori i a
instituiei reprezentri succesorale. Ultima regul este mprirea egal, pe capete,
ntre rudele de grad egal, cu excepia frailor vitregi i a mpririi pe tulpini n
cazul reprezentrii. Dac nu exist rude din nicio clas de motenitori i nici so
supravieuitor, motenirea este vacant i va fi culeas de stat.

CAPITOLUL I

REGULI GENERALE PRIVIND DEVOLUTIUNEA LEGALA A

MOSTENIRII

Sectiunea a I-a. Consideratii generale.

Prin devolutiunea mosteenirii se intelege atribuirea catre anumiti mostenitori a

 19

patrimoniului succesoral. Devolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are loc atunci
cind nu exista testament, caci in acest din urma caz devolutiunea este testamentara.
Vocatia succesorala legala este de regula reciproca. Nu se poate vorbi de
reciprocitatea vocatiei legale la mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in
cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament este un act juridic unilateral si
independent.

Sectiunea a II-a. Principiile devolutiunii succesorale legale.

1. Principiul prioritatii clasei de mostenitori

Primul principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia
succesorii sunt chemati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori.
Codul civil in art.669-675 stabileste patru clase de mostenitori cu ordinea lor de
preferinta. Prima clasa de mostenitori vine la mostenire excluzind total pe cei care fac
parte din cea de a doua sau subsecventa clasa de mostenitori. Clasa a doua vine la
mostenire numai in lipsa oricaror mostenitori din prima clasa si excclude total pe cei
care fac parte din clasa a treia si a patra. Cei din clasa a treia vin la mostenire numai
daca nu exista mostenitori din prima si a doua clasa de mostenitori si exclud pe cei din
clasa a patra de mostenitori si, in fine, cei din clasa a patra pot veni la mostenire numai
daca nu exista mostenitori din clasele superioare.
Cele patru clase de mostenitori determinate de legiuitor sunt urmatoarele:
- clasa I - care cuprinde descendentii in linie dreapta ai defunctului, adica copiii
defunctului, nepotii, stranepotii etc. acestuia fara limita de grad;
- clasa a II-a - care cuprinde ascendentii si colateralii privilegiati, adica parintii
defunctului impreuna cu fratii si surorile acestuia precum si descendentii lor, pina la
gradul IV inclusiv. Pentru ca ea cuprinde, pe de o parte, parintii defunctului, care sunt
rude in linie ascendenta de gradul I cu acesta, iar pe de alta parte pe fratii si surorile
defunctului si copiii acestora, care sunt rude in linie colaterala pina la gradul IV, ea se
mai numeste clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati;
- clasa a III-a - care cuprinde pe ascendentii ordinari, adica bunicii si strabunicii
defunctului etc. , fara limita de grad;
- clasa a IV-a- care cuprinde pe colateralii ordinari, adica unchii, matusile verii
primari, fratii si surorile bunicilor defunctului.
In concurs cu fiecare din aceste clase sau singur in masura, in care nu exista rude
de singe, vine la mostenire sotul supravietuitor al defunctului potrivit Legii nr.319/1944,
privitoare la drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. In cazul in care nu exista
nici una din rudele cuprinse in cele patru clase de mostenitori si nici sot supravietuitor,
potrivit art.68o c. civ. mostenirea devine vacanta si se cuvine statului.
Prin exceptie sotul supravietuitor nu este inlaturat de nici o clasa de mostenitori si
 20

vine in concurs cu toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele apartinind celor
patru clase de mostenitori, doar cota sa de mostenire variaza dupa cum vine in concurs
cu mostenitori dintr-o clasa sau alta.

2.Principiul prioritatii gradului de rudenie

Al doilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela al prioritatii
gradului de rudenie cu defunctul intre rudele ddin cadrul aceleasi clase (sau regula
proximitatii gradului de rudenie).
In lumina acestui principiu in ipoteza ca la moartea defunctului au ramas mai
multe rude ale sale apartinind aceleasi clase, rudele in gard mai apropiat le vor inlatura
de la mostenire pe cele in gard mai indepartat. Astfel fiul lui decujus va inlatura de la
mostenire pe nepotul de fiu al lui decujus. Ei apartin aceleasi clase de mostenitori dar in
vreme ce fiul este ruda de gradul I, nepotul de fiu este ruda de gradul II.
Prin exceptie in clasa a doua de mostenitori parintii defunctului desi sunt rude de
gradul I cu defunctul nu vor inlatura de la mostenire pe fratii si surorile defunctului, care
sunt rude de gradul II cu vor veni impreuna la mostenire. De asemenea constituie o
exceptie de la acest principiu reprezeentarea succesorala de care ne vom ocupa in cele ce
urmeaza.

3.Principiul egalitatii cotelor de mostenire in cazul rudelor de grad egal

Al treilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia in
sinul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale.
Potrivit acestui principiu daca exista mai multe rude din aceeasi clasa de
mostenitori si ele au acelasi grad de rudenie cu defunctul vor mosteni cote egale din
mostenirea acestuia.
Si de al acest principiu exista o exceptie si anume aceea a fratilor si surorilor care
provin din casatorii diferite si se mostenesc intre ei. In acest caz, asa cum vom vedea
mostenirea nu se imparte in mod egal sau pe capete ci pe linii. Cei care sunt frati dupa
ambii parinti vor lua mai mult decit cei care sunt frati numai dupa unul din parinti.

Sectiunea a II-a. Reprezentarea succesorala.

1.Notiunea reprezentarii succesorale.

Reprezentarea succesorala nu trebuie confundata nici cu reprezentarea

conventionala pe care o genereaza mandatul si nici cu cea legala a minorului sau
interzisului judecatoresc caci nu are nici o legatura cu acestea. Potrivit art.664 C. civ.
reprezentarea succesorala este o fictiune a legiuitorului care are drept efect de a pune pe
reprezentanti in locul, gradul si drepturile reprezentatului.
 21

2.Cazurile de aplicare a reprezentarii succesorale.

Asa cum am vazut reprezentarea succesorala fiind o exceptie de la principiile

devolutiunii legale a mostenirii prevederile legale care o reglementeaza sunt de stricta
interpretare.
Din prevederile art.665, 666 si 672 C. civ. rezulta ca reprezentarea succesorala
este admisa in cazul descendentilor copiilor lui decujus si ai descendentilor din frati si
surori. Nu pot beneficia de reprezentare nici ascendentii privilegiati, nici ascendentii
ordinari, nici colataralii ordinari si nici sotul supravietuitor13.
Din analiza textelor legale amintite mai sus rezulta ca atunci cind reprezentarea
este admisa ea opereaza :
a) in toate cazurile si
b) la infinit.
a) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza in toate cazurile vom intelege,
referindu-ne la clasa descendentilor, ca ea va opera si in ipoteza ca la mostenire vin
descendenti de gradul I, cu descendenti de gradul II (nepoti) care-l reprezinta pe
ascendentul lor predecedat precum si in ipoteza ca toti descendentii de gradul I sunt
decedati si vin la mostenire prin reprezentare numai nepotii, rude de gradul II, care iau
locul ascendentilor lor rude de gradul I. De pilda, daca decujus a avut doi fii, din care
unul este predecedat, dar a avut la rindul sau doi fii, acestia din urma luind locul tatalui
lor prin reprezentare vor veni la mostenire impreuna cu fiul in viata al lui decujus
(unchiul lor) si vor culege cota de care s-ar fi cuvenit tatalui lor daca era in viata.
Cealalta cota o va lua, evident, fiul in viata la data deschiderii mostenirii, al lui decujus.
Intr-o a doua ipoteza, daca ambii fii ai lui decujus au predecedat acestuia, dar fiecare a
lasat cite doi copii, acestia vor veni la mostenirea prin reprezentarea parintilor lor, care
erau rude de gradul I cu defunctul si vor impartii intre ei partile care ar fi revenit
ascendentilor lor daca erau in viata la data deschiderii succesiunii.
Tot astfel descendentii din frati si surori, care sunt rude de gradul III cu defunctul
si fac parte din clasa a doua mixta de mostenitori vor putea veni la mostenire prin
reprezentare fie ca exista frati in viata ai lui decujus, fie ca vin numai nepoti de frate si
sora la mostenire.
b) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza la infinit vom intelege ca in cazul
descendentilor in linie dreapta, asadar al clasei I de mostenitori, se bucura de
reprezeentare nu numai cei care sunt rude de gradul II cu defunctul ci si cei de gradul III
si asa mai departe la infinit. In schimb, in linie colaterala legiutorul mergineste si
reprezentarea succesorala pina la gradul IV de rudenie inclusiv.

13A se vedea, Trib. pop. rai. Grivita Rosie, sent. civ. nr. 433o/1995, in J. N. nr. 5/1956, pag.
889;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 15o6/1968, in C. D. 1968, pag. 95-97;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.
226/1986, in C. D. 1986, pag. 76-78
 22

3.Conditiile reprezentarii succesorale.

Reprezentarea opereaza numai daca sunt prezente trei conditii, din care doua
privesc persoana celui reprezentat, iar a treia persoana celui care reprezinta. Aceste
conditii sunt urmatoarele:
a) Cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii.
Art.668 C. civ. prevede ca nu se reprezinta decit persoanele moarte. S-a precizat
ca reprezentatul nu este necesar sa fie predecedat fata de decujus caci reprezentarea va
opera chiar in ipoteza in care cel reprezentat a decedat concomitent cu decujus 14, ca de
pilda in cazul comorientilor sau al persoanelor decedate in acelasi timp fara sa fie
comorienti, astfel ca mai corect este sa se spuna ca cel reprezentat sa fie decedat la data
deschiderii succesiunii, decit sa se foloseaca notiunea de predecedat la data deschiderii
mostenirii.
Persoanele in viata, asadar, nu vor putea fi reprezentate chiar daca au renuntat la
mostenire sau au fost declarate nedemne. Tot asa cei declarati disparuti nu pot fi
reprezentati fiind considerati in viata pina in momentul in care intervine hotarirea
judecatoreasca de declarare a mortii.

b) Locul persoanei reprezentate sa fie util.

Aceasta inseamna ca nu este suficient ca cel reprezentat sa fie decedat la data
deschiderii succesiunii ci este necesar ca acesta, daca ar fi fost in viata, sa-l fi putut
mosteni pe defunct. Cel declarat nedemn nu poate fi reprezentat pentru ca daca ar fi fost
in viata el nu-l putea mosteni pe defunct. Solutia, asa cum am aratat este criticabila de
vreme ce nedemnitatea este soccotita o sanctiune civila care ar trebui sa aibe efecte
numai fata de cel nedemn si nu si fata de urmasii sai.
Locul nu este considerat util nici in cazul in care reprezentatul este un frate sau
sora a defunctului, decedati la data deschiderii succesiunii care insa au fost exheredati de
catre defunct. Nu aceeasi este situatia in cazul in care cel exheredat este un mostenitor
rezervatar, bunaoara un copil al defunctului. Reprezentarea va avea loc in aceasta
ipoteza caci locul este util in ce priveste rezerva succesorala de care decujus nu-l poate
priva pe descendentul sau reprezentat.

c) Reprezentantul sa aibe vocatie succesorala proprie la mostenirea defunctului.

Reprezentantul, fiind chemat sa-l mosteneasca pe defunct trebuie sa indeplineasca
toate conditiile cerute de lege pentru a-l putea mosteni pe acesta. Trebuie sa aib
capacitate succesorala, sa nu fie nedemn fata de defunct si sa aibe vocatie proprie la
mostenirea acestuia. Faptul ca reeprezentantul a fost nedemn fata de cel pe care-l
reeprezinta nu este o piedica in calea reprezentarii si nici renuntarea la mostenirea

14C. Statescu. op. cit. pag. 127;M. Eliescu, op. cit. pag. 92;Fr. Deak, op. cit. pag. 88;E. Safta-
Romano, op. cit. pag. 8o-81.
 23

reprezentatului (art.668 alin.2 C. civ. ).

In cazul adoptiei (infierii) cu efecte depline, cel adoptat si descendentii sai pot
veni la mostenire prin reprezentare la fel ca si copiii rezultati din filiatia fireasca intrucit
ei ca urmare a doptiei devin rude cu adoptatorul precum si cu rudele acestuia iar rudenia
de singe dintre copil si parintii sai inceteaza.

4.Efectele reprezentarii succesorale.

Efectul principal al reprezentarii succesorale este impartirea mostenirii pe tulpini

si nu pe capete. Art.667 C. civ. prevede ca :In toate cazurile in care reprezentarea este
admisa, partajul se face pe tulpina ; daca aceeasi tulpina a prrodus mai multe ramuri,
sudivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, membri aceleasi ramuri se impart
egal intre dinsii. Asadar, reprezentantii vor culege intotdeauna numai partea care s-ar fi
cuvenit antecesorului lor pe care-l reprezinta. Daca de pilda, decujus a avut doi fii, ambii
predecedati, dar unul a avut la rindul sau doi fii, iar celalalt trei fii, care vin toti la
mostenire prin reprezentare, mostenirea lui de cujus se va impartii in doua, iar cota de
se va impartii intre cei doi reprezentanti ai primului copil al lui decujus predecedat iar
cealalta cota de se va impartii in parti egale intre cei trei reprezentanti ai celui de al
doilea fiu al lui de cujus predecedat si el. Succesibilii sunt evident liberi sa accepte sau
nu mostenirea, dar daca au acceptat-o reprezentarea opereaza de drept efectele ei
neputind fi modificate nici prin vointa reprezentantilor si nici a lui de cujus.
Mostenitorii care vin prin reprezentare la mostenire dobindesc nu numai drepturi
ci si obligatii functie de vocatia succesorala a fiecaruia. Vor raspunde asadar, pentru
pasivul mostenirii in limita activului (intra vires hereditatis) daca au acceptatat-o sub
beneficiu de inventar si peste aceste limite (ultra vires hereditatis)in cazul in care au
acceptat-o pur si simplu. Nu are importanta in ambele cazuri daca au renuntat sau au
acceptat mostenirea lasata de cel pe care-l reprezinta.

C A P I T O L U L II

DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DEFUNCTULUI SI

ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR.

Sectiunea a I-a. Clasele de mostenitori.

Asa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rnduieste rudele
lui de cujus in privinta drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru clase de mostenitori
ale caror reguli specifice le vom analiza in cele ce urmeaza.

1.Clasa I -a de mostenitori (descendentii defunctului)

 24

Prima clasa de rude chemate la mostenirea defunctului este constituita, potrivit

art.669 C. civ. din copiii acestuia si urmasii lor in linie dreapta la infinit indiferent ca
sunt rezultati din casatorie sau din afara acesteia. Codul familiei a asimilat pe deplin
copilul din afara casatoriei cu cel din casatorie cu conditia evidenta ca legatura de filiatie
sa fie stabilita prin una din caile admise de lege (art.63 C. fam.). Potrivit vechii
reglementari a Codului civil copilul din afara casatoriei nu avea drepturi succesorale
decit fata de mama sa si rudele acesteia si nici un drept la mostenirea lasata de tatal sau
dinafara casatoriei.
In clasa descendentilor se includ si copiii rezultati din adoptie. In prezent legea
consacra numai adoptia cu efecte depline (OUG nr.25/1997) numai ca distictia dintre
cele doua forme de adoptie(infiere) se impune.
Impartirea mostenirii intre descendentii de gradul I se face in mod egal sau pe
capete. Descendentii lui de cujus, pot veni la mostenire, asa cum am vazut, in nume
propriu sau prin reprezentare. Ei sunt mostenitori rezervatari, legiuitorul (art.841, 842 C.
civ.) pastrindu-le prin vointa sa o parte a mostenirii, care este rezerva. Descendentii
defunctului sunt si mostenitori sezinari, astfel ca potrivit art.653C. civ. Au dreptul de a
intra in posesia mostenirii fara indeplinirea vreunei formalitati ca eliberarea certificatului
de mostenitor.
In fine, in ipoteza ca vin la mostenire mai multi descendenti ai defunctului potrivit
art.751 C. civ. au unii fata de altii obligatia de raport. Aceasta inseamna ca trebuie sa
aduca la masa succesorala donatiile ce au primit de la defunct, direct sau indirect, inafara
de ipoteza ca au fost facute cu scutire de raport.

2. Clasa a II-a de mostenitori (ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati).

Daca nu exista rude din clasa I-a de mostenitori, sau acestea nu vor sau nu pot
primi mostenirea legiutorul cheama la mostenire rudele din clasa II-a de mostenitori.
Aceata poarta denmirea de clasa mixta intrucit in ea se cuprind ascendentii
privilegiati care sunt rude de gradul I cu de cujus si colateralii privilegiati care sunt rude
de cel putin gradul II, fara a se excclude unii pe altii. Aceasta categorie de rude mai
poarta denumirea de privilegiati intrucit mai exista ascendenti mai indepartati in gard
decit parintii care se numesc ascendenti ordinari care fac parte din calasa III-a de
mostenitori dupa cum exista si colatarali mai indepartati in grad care fac parte din clasa
a IV de mostenitori si care toti sunt inlaturati de la mostenire in prezenta celor din calasa
II-a.

a) Ascendentii privilegiati.

Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei
sau din adoptie.
 25

In cazul in care la mostenire vin numai ascendentii privilegiati ai defunctului

neexistind colaterali privilegiati, potrivit art.67o alin.2 C. civ. patrimoniul defunctului se
va impartii in mod egal intre ei, adica in cote de cite pentru fiecare sau 1/3 si respectiv
1/4 dupa cum vin unul sau ambii parinti firesti si cei din adoptie in cazul adoptiei cu
efecte restrinse. Daca la data deschiderii mostenirii trieste numai unul din parinti, fireste
el va culege intreaga mostenire.
Daca insa la mostenire ascendentii privilegiati vin impreuna cu colateralii
privilegiati, daca exista un singur parinte acesta va primi 1/4 din mostenire, cealalata
cota de 3/4 revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. Daca traiesc
ambii parinti ei vor lua cota de impreuna cite 1/4 pentru fiecare, cealalata jumatate
revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. In cazul adoptiei cu efecte
restrinse pot veni la mostenire patru ascendenti privilegiat iinsa numai cota de afectata
lor se va impartii intre ei astfel ca vor lua 1/4, 1/6 sau 1/8 fiecare.

b) Colateralii privilegiati.

Din aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului precum
si descendentii din frati si surori pina la gradul IV inclusiv. Fratii si surorile pot fi din
casatorie, din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depline.
Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula generala
instituita de altfel de art.674 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe
capete. Aceasta este valabila si pentru descendentii din frati si surori.
Regula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germani,
cum li se mai spune, adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. Pot exista insa frati
numai dupa tata si se numesc frati consangvini sau consingeni si frati numai dupa mama
care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt chemati frati care fac parte din aceeasi
categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula
generala adica mostenirea se va impartii in prti egale. Lucrurile se schimba insa cind
exista frati si surori din categorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de
pentru linia paterna si cota de pentru linia materna. Cota de din linia paterna se
va impartii in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de intre fratii pe linie
materna. Fratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea paterna cit si
cea materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent
importanta daca fratii sunt din casatorie sau dinafara casatoriei. Desi prevederile art.674
C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe linii a mostenirii are loc numi
atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in realitate
regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri.
Pentru exemplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate
bun, un frate consangvin si unul uterin. Mostanirea se imparte in doua parti egale
pentru linia paterna si pentru linia materna. Fratele bun va culege cite o parte din
 26

ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv materna. Mostenirea se
imparte din capul locului in doua. Cota de din linia paterna sa va impartii la rindul ei
in doua adica in cote de 1/4 pentru fratele bun si fratele consagvin iar cota de din linia
materna se va imaprtii tot astfel in doua cite 1/4 peentru fratele bun si fratele uterin.
Rezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai
din liniile de care apartin. Aceasta imparteala este o exceptie de la regula ca in interiorul
aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este
necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii
diferite sunt fata de defunctul lor frate rude de grad egal.
Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care
fac parte din aceasi linie.
Din dispozitiile art.672, 673, 674 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a mostenirii
intre colataralii privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mostenire in nume
propriu ci si atunci cind vin descendentii lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind
toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul sunt decedati, renuntatori 15 sau
nedemni.
Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin aceea ca
ei nu sunt nici mostenitori rezervatari si nici sezinari. Ei pot veni al mostenire fie in
nume propriu, cind este vorba de frati si surori, fie prin reprezentare, daca este vorba de
desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezentarii sunt indeplinite. Ei nu sunt
obligati la raportul ddonatiilor.

3.Clasa a III-a de mostenitori (ascendentii ordinari)

In aceasta clasa se cuprind ascendentii mai indepartati in grad decit parintii

defunctului, cum sunt bunicii, strabunicii acestuia etc. la infinit. Nu are importanta daca
ei sunt rude din casatorie sau dinafara casatoriei sau din adoptia ce efecte depline. Daca
de cujus a fost adoptat cu efecte restrinse ascendentii ordinari pot fi numai din rudele
sale de singe.
Ascendentii ordinari sunt chemati evident la mostenire numai in ipoteza in care nu
exista mostenitori din clasele de mostenitori superioare.
In cadrul interior al acestei clase functioneaza principiul proximitatii gradului de
rudenia astfel ca bunicii vor inlatura de la mostenire pe strabunici. Cei in grad egal de
rudenie vor mosteni in parti egale.
Ascendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin
reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari si nici nu sunt obligati la raportul donatiilor.
Fiind insa rude in linie directa ascendenta cu de cujus sunt mostenitori sezinari.

15A se vedea, Dan Chirica, op. cit pag. 53-54;C. S. J. dec. civ. 1o31/1991, in Dreptul nr. 1/1992,
pag. 1o7.
 27

4.Clasa a IV-a de mostenitori (Colataralii ordinari)

Potrivit art.675 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colaterale
ale lui decujus, altele decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la
gradul IV inclusiv, adica unchii, matusile, verii primari si fratii si surorile bunicilor
defunctului.
Evident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei clase
de mostenitori.
Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu
efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit
din rudenia fireasca a defeunctului adoptat.
Daca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti
egale. Daca exista colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apropiati in
grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati.
Daca exista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va
impartii intre colateralii ordinari.
Mostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si
prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la
raportul donatiilor.

Sectiunea a II-a. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor.

1.Reglementare legala.

Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor sunt reglementate in prezente prin

Legea nr.319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor prin care au fost
implicit abrogate dispozitiile art.679, 681-684 C. civ. care reglementau acest domeniu.

2.Conditiile cerute de lege sotului supravietutor pentru a putea mosteni.

Pe linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni sotul
supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca data deschiderii succesiunii sai aiba
calitatea de sot. Daca asadar drepturile celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de
rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvoresc din calitatea sa de sot. Legatura de
concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt
concubin predecedat.
3.Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si
comunitatea de bunuri a sotilor.
 28

Problema esentiala care se pune la moartea oricarei persoane este stabilirea

componentei masei succesorale. Cind este vorba de o persoana casatorita, avind in
vedere comunitatea de bunuri a sotilor consacrata prin art.3o C. fam. se pune problema,
in prealabil a stabilirii cotei care i se cuvine din masa devalmasa a bunurilor comune
sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dobindirea bunurilor caci
numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat, alaturi desigur de bunurile sale
proprii vor fi cuprinse si vor forma masa succesorala. Partea care se cuvine sotului in
viata din totalitatea bunurilor comune nu se intemeiaza evident pe regulile care
guverneaza materia dreptului succesoral ci dispozitiile Codului familiei privitoare la
raporturile patrimoniale dintre soti16. In principiu dupa desfacerea casatoriei, potrivit
art.36 alin.1 C. fam. , sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul
decesului unuia din soti, intelegerea se poate realiza intre sotul supravietuitor si
mostenitorii cu care vine in concurs (art.77 alin.2 din Legea nr.36/1995).

4.Drepturile conferite de lege sotului supravietuitor.

Legea nr.319/1944 stabileste ca sotul supravietuitor are urmatoarele categorii de

drepturi:
a) un drept de mostenitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori (art.1);
b) un drept special de mostenire cu privire la mobilele si obiectele gospodariei
casnice precum si la darurile de nunta (art.5);
c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art.4).

a. Drepturile de mostenitor ale sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de

mostenitori.

Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar
potrivit art.1 din Legea nr.319/1944 vine in concurs cu toate cele patru clase de
mostenitori.
El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rudele
defunctului.
Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala:
- in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1/4, indiferent
de numarul acestora;
- in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cind
acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in concurs, fie numai
16A se vedea, Alexandru Bacaci, Raporturile juridice patrimoniale in dreptul familiei, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pag. 1o9-11o . ;Alexandru Bacaci, Codruta Hageanu, Viorica Dumitrache,
Dreptul familiei, ed. aII-a, Editura All-Beck, 2oo1, pag. 79-8o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1526/199o-
1992, pag. 128-13o.
 29

cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati are o cota de din

mostenire;
- in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a ) sau cu colateralii ordinari (clasa
a IV-a) are o cota de 3/4 din mostenire, indiferent de numarul celor care compun aceste
clase de mostenitori.
In ipoteza in care nu exista mostenitori din nici una din cele patru clase de
mostenitori stabilite de Codul civil sotul supravietuitor va culege, evident, intreaga
mostenire.
Pentru stabilirea cotei sotului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin
efectiv la mostenire, adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si exheredatii,
in acest din urma caz, daca nu sunt mostenitori rezervatari. Lipsa mostenitorilor din cele
patru clase de mostenitori influienteaza cota sotului supravietuitor numai daca este totala
in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caracterele juridice ale
drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum rezulta ele din prevederile
Legii nr.319/1944, acestea sunt urmatoarele:
- sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar;
- sotul supravietuitor este obligat la raportul ddonatiilor primite de la defunct in
timpul vietii, dar numai in concurs cu descendentii defunctului;
- sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar astfel ca peentru a intra in posesia
mostenirii trebuie sa obtina certifcat de mostenitor;
- sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind
exclusa, in cazul sau, reprezentarea.
Odata cu aparitia Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie
considerat mostenitor neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate
ca legea nu face in mod expres astfel de precizari.17

b) Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si

obiectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta.

Legea nr.319/1944, prin art.5, ii confera sotului supraietuitor, in cazul in care nu

vine in concurs cu descendentii defunctului, pe linga partea sa succesorala, un drept
special asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice precum si asupra darurilor de
nunta. In cazul in care exista mostenitori din prima clasa stabilita de legiuitor
(descendenti ai defunctului) si aceasta categorie de bunuri urmeaza a fi cuprinsa in masa

17Codul civil impartea mostenitorii in doua categorii, mostenitori regulati care se considera a
continua persoana defunctului, fiind rude cu acesta, si mostenitori neregulati care erau considerati a
succede numai bunurile defunctului. In prezent aceasta categorisire se considera a fi lipsita de interes
practic intrucit dispozitiile art.681, 682 C. civ. , care impuneau sotului supravietuitor unele obligatii ca
mosteenitor neregulat, se considera a fi abrogate prin Legea nr. 319/1944(Fr. Deak, op. cit. pag. 135;
D. Chirica, op. cit. pag. 6o.
 30

succesorala si impartita potrivit cotelor legale de mostenire. Justificarea unei atari

dispozitii legale se afla in intentia legiuitorului de a-i asigura si pentru viitor sotului
supravietuitor continuarea fireasca a vietii, fara a fi suspus si frustrarilor determinate de
lipsa bunurilor pe care le-a folosit, uneori, ani indelungati impreuna cu sotul sau
predecedat18. Asadar, sotul supravietutor culege, in ipoteza aratata, aceste bunuri peste
cota sa succesorala din celelalte bunuri care compun masa succesorala19.
In ce priveste continutul notiunii de mobile si obiecte ale gospodariei casnice
intrucit legiuitorul nu putea obiectiv sa le determine prin textul legal. In primul rind s-a
precizat ca se includ in categoria acestor bunuri cele care au mobilat locuinta comuna a
sotilor, televizorul, radioul, covoarele, obiectele de menaj si care prin natura lor sunt
destinate a fi folosite in gospodaria casnica si folosintei comune a sotilor. Trebuie sa se
aibe in vedere din aceasta perspectiva nivelul de trai al sotilor caci in functie de aceasta
se va putea stabili de la caz la caz in ce masura ele reprezinta o necesitate obiectiva
pentru traiul viitor al sotului supravietuitor, desi s-a precizat pot fi incluse aici si acele
bunuri care nu satisfaceau o necesitate a sotilor ci numai o comoditate sau o placere a lor
comuna20. Daca astfel de bunuri au avut aceasta destinatie nu intereseaza provenienta
lor, bunaoara daca au fost dobindite de ambii soti sau numai de catre unul din ei si nici
cind au fost dobindite, inainte sau in timpul casatoriei21.
Nu intra in aceasta categorie bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite in
gospodaria casnica sau nu au fost afectate folosintei comune. Bunurile afectate
gospodariei casnice nu trebuie confundate cu cele apartinind gospodariei taranesti care
au alta menire si finalitate, fiind unelte de productie si nu vizeaza traiul interior al
gospodariei sotilor22. Nu intra, asadar, in aceasta categorie, animalele de munca, uneltele
de lucrat pamintul si evident cum in mod unanim se admite, bunurile imobile, chiar cele
prin destinatie.
Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art.5 din Legea

18A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2219/1971, in R. R. D. nr. 8/1972, pag.
16o.
19A se vedea, Plen. trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, in C. D. 1968, pag. 31; Trib. Supr.
completul de 7 judecatori, dec. nr. 7o/1978, in C. D. 1978, pag. 161-164;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.
2193/1979, in C. D. 1979, pag. 131 si dec. nr. 2213/1979, in C. D. 1979pag. 121.
20A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, cit. supra. ;Trib. Supr. sect. civ. dec.
nr. 2218/1971, in R. R. D. nr. 8/1972, pag. 16o;dec. nr. 19o/1983, in C. D. 1983, pag. 84. .
21. A se vedea, Trib. Supr. in completul de 7 judecatori, dec. nr. 7o/1978, citata supra. ;dec. nr.
1762/1977, in Repertoriu. . . , pe anii 1975-1980, pag. 138;dec. nr. 1o71/1987 in R. R. D. nr. 3/1988,
pag. 64. ;A se vedea si precizarile facute de M. Eliescu, op. cit. pag.138; C. Statescu, op. cit. pag.
146;Fr. Deak, op. cit. pag. 139-146;E. Safta-Romano, op. cit. pag.113.
22A se vedea, Fr. Deak, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra
mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, II, in R. R. D. nr. 11/1988, pag. 16-22. ;A se
vedea si H. A. Ungur, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra
mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, I, in R. R. D. nr. 11/1988, pag. 11-16.
 31

nr.319/1944, cuprinde pe linga cuprinde pe linga mobile si obiectele gospodariei casnice

si darurile de nunta. Trebuie observat ca darurile de nunta se pot face cu prilejul
celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este regula) fie numai unuia dintre ei, de
catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara s-
au incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza
aici.23 S-a precizat astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele
facute sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de
prevederile art.5 din Legea nr.319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac parte in nici
un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului
supravietuitor din bunurile comune. Unii autori24sustin insa ca legea se refera numai la
darurile facute ambilor soti caci cele facute numai defunctului de catrea terte persoane se
contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui
drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a specificat 25, pot fi culese de
catre sotul supravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice.

c)Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor.

Pe linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.4 din Legea
nr.319/1944 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de
locuit.
Astfel, aliniatul 1 din art.4 al legii prevede ca sotul supravietuitor care nu are
locuinta proprie va avea pina la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel
putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (inafara de dreptul de mostnire
potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta
face parte din succesiune.
Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al
sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
- sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa
asupra careia se constituie dreptul de abitatie;nu este necesar ca la data decesului
defunctului sotii sa fi locuit impreuna26;
- sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie27
- sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al
23E de precizat ca teoretic e usor de facut distinctia dintre aceste categorii de daruri facute cu
prilejul casatoriei, practic proba lor este dificila caci terii care le fac sunt putin preocupati cu acel
prilej in a faca precizari in sensul daca fac darul ambilor soti(si aceasta este regula) sau numai unuia
dintre ei. A se vedea in acest sens Alexandru Bacaci, Consideratii privind calificarea, ca fiind comune
ori proprii, a unor bunuri dobindite de soti, in Juridica, pag. 246-247.
24M. Eliescu, op. cit. pag. 139-146;C. Statescu, op. cit. pag. 147;D. Chirica, op. cit. pag. 64.
25Fr. Deak, op. cit. pag. 148.

26A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 142.

 32

locuintei;
- locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa
succesorala, in total sau in parte, fiind proprietatea exclusiva a defunctului sau comuna
acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta persoana
- defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului
supravietuitor intrucit acesta nu este rezervatar decit in raport cu bunurile pe care le
vizeaza art.1 din Legea nr.319/194428.
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice:
- este un drept real care are ca obiect casa de locuit;in masura necesara folosirii
casei titularul sau poate folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune29;
-are un caracter temporar ;el dureaza pina la realizarea iesirii din indiviziune insa
cel putin un an de la deschiderea mostenirii orin pina la recasatorirea sotului
supravietuitor;
- are un caracter strict personal intrucit titularul sau nu-l poate ceda sau greva in
favoarea altei persoane spre deosebire de abitatia de drept comun reglementata in
art.565-575 C. civ. ;
- are un carcater gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea
prevazuta de art.566 C. civ. si de asemenea sa plateasca chirie mostenitorului care a
obtinut dreptul de proprietate asupra casei.

Sectiunea aIII-a. Dreptul statului asupra mostenirii vacante.

Dreptul statului asupra mostenirii vacante se intemeiza pe prevederile art.68o C.

civ. (asa cum au fost modificate prin Decr. Nr.73/1954) potrivit carora In lipsa de
mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea
statului.
Problema care s-a pus a fost aceea de a determina ce trebuie sa se inteleaga prin
notiunea de lipsa de mostenitori legalii sau testamentari, ipoteza in care naste vocatia
statului de a culege mostenirea. S-a precizat in acest sens ca lipsa de mostenitori in
sensul art.68o C. civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar si una partiala 30 sau lipsa nu
trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. Asadar, mostenirea va reveni statului, si
atunci cind nu exista mostenitori legali in sens fizic, dar si atunci cind ei au renuntat la
mostenire sau au fost inlaturati ca urmare a exheredarii, sau nedemnitatii. ESte in acest
27A se vedea, C. Barsan, Nota la dec. civ. nr. 249/1968 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr.
9/1969, pag. 169.

28Fr. Deak, op. cit. pag. 15o.

29A se vedea, Traian Ionascu, Salvator Bradeanu, Drepturile reale principale in R.S.R. Editura
Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 121.
30A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 153-155.
 33

caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este aceeasi in ipoteza in care nu
exista mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testament
legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu epuizeaza
mostenirea. Ceea ce excede acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au
vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din
aceasta.
In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor
mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de
mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie concreta la mostenire, sau mai exact
spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a unor
mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali
sau testamentari exclude vocatia concreta la mostenire a statului.
Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a
purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale.
Potrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in
virtutea unui drept originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii) 31. Potrivit unui
al doilea punct de vedere, statul dobindeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de
mostenire legala32 (iure hereditas).

TEST DE EVALUARE :

1.Ce caractere are clasa I de motenitori?

2.Indicai clasele de motenitori care au dreptul la rezerva succesoral, deci sunt

motenitori rezervatari.

3.Excepiile de le principiul proximitii gradului de rudenie.

4.Excepie de la principiul mpririi pe capete a motenirii.

5.Drepturile soului supravieuitor.

6.Caracterele juridice ale dreptului de abitaie al soului supravieuitor.

31A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 146-148;

32A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 156-161;T. R. Popescu, Curs de drept international privat,
Vol. I. Universitatea din Bucuresti, 1954, pag. 2o8; E. Safta-Romano, op. cit. vol. I Pag. 125-127;Dan
Chirica, op. cit. pag. 69;D. Macovei, op. cit. pag. 64.
 34

7. Ce este sezina i care sunt motenitorii sezinarii?

TEMA SUPLIMENTARA:

Alctuii un referat cu tema: Evoluia istoric a drepturilor succesorale ale soului

supravieuitor.
 35

MODULUL III
MOTENIREA TESTAMENTAR
TITLUL III
DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII

Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind motenirea testamentar,

rspectiv cuprinsul i formele testamentului, definirea i clasificarea legatelor i
cauzele de ineficacitate a legatelor.
Competene: Studenii dobndesc cunotine cu ajutorul crora pot stabili dac un
testament este valid, modul n care poate fi atacat sau redus i cotele ce se cui
legatarilor.
Cuvinte cheie: testament autentic, olograf, mistic, legat univerasal, cu titlu
universal i cu titlu particular, cauze de ineficacitate a legatelor.
Rezumat: n timpul vieii orice persoan poate ntocmi un testament prin care
s dispun de bunurile sale pentru momentul morii sale. Testamentul poate fi
authentic, olograf sau mistic i exist i forme simplificate speciale care vizeaz doar
situaii excepionale. Cea mai important dispoziie testamentar este legatul care se
clasific n legate universale, cu titlu universal i cu titlu particular. Cuzele de
ineficacitate a legatelor vizeaz nulitatea, caducitatea i revocarea acestora.

CAPITOLUL I
TESTAMENTUL

Sectiunea a i-a. Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului.

Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.8o2 C. civ. ca fiind

actul juridic unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii
defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul
cind va inceta din viata.1
Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice
ale acestuia:
- testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o
parte, conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta

1A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 155. Pentru evolutia istorica a successiunii
testamantare a se vedea:M.D.Bocsan,Testamentul,Evolutia succesiunii testamentare in dreptul
roman,Editura Lumina Lex,Bucuresti, 2ooo.
 36

parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament;

- testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind
necesara intilnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor.
- testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi
realizat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul
individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei
singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze
prin acelasi act (art 857 c. civ);
- testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa
indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma
autentica asa cum vom vedea);
- testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor
produce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra
bunurilor sale pna la moarte;
- testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca
testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a
vietii sale.
Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in
primul rind dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate,
in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt:
- sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala,
fie de alta natura (art.902, 93o raportat la 83o C. civ.);
- exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu
limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.);
- numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze
aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.);
- revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei
revocari anterioare (art.8o2 si 920 C.civ.);
- partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.);
- recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.);
- dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc.

Sectiunea a II-a. Conditiile de validitate ale testamentului.

1. Conditiile de fond.

Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele
trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si
unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia
actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect
determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In
 37

cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul
testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc patrimniul lui de cujus.

a)Capacitatea.
In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune
prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi
prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament
daca nu este oprita de lege. In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate
expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei2.
Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele:
a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a
dispune prin testament (art.8o6 C. civ.);
b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament
decit de din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.);
c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament
in favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului
pina la predarea -primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapacitate minorul
intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din
urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.);
d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub
interdictie este lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului.
Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele;
- incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii
succesiunii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta.
In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul
nr.31/1954, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici
legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite.
Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit
formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la
data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana
juridica sa poata lua fiinta in mod valabil.
- incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu
corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit
principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 din Decretul nr.31/1954).3
Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele:
- incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe
care l-au ingrijit in cursul ultimei boli de care acesta a decedat si cind liberalitatea s-a
facut (art.81o alin.1 C. civ.). Incapacitatea medicilor si farmacistilor se intemeiaza pe
o prezumtie absoluta de captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada

2A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Editura Sansa, Bucuresti, 1992, pag. 261.
 38

contrara in sensul ca, bunaoara, medicul nu a abuzat de influenta sa asupra bolnavului

si ca deci acesta a actionat cu o vointa libera si neviciata4.
- incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.833 C. civ. nu pot primi
legate de la calatorii aflati la bordul navelor in cursul calatoriilor maritime, daca nu
sunt rude cu testaorul. Aceasta incapacitate se bazeaza pe o prezumtie absoluta de
abuz de influienta. Exceptia instituita de art.833 C. civ. pentru rudele testatorului nu
se limiteaza la rudele de gradul IV si poate fi in linie directa si colaterala5
- incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub
ocrotirea sa (art.8o9 C. civ.)
Incapacitatile de exercitiu.
Minorii si interzisii lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot accepta liberalitatile
decit prin reprezentantii lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de
admnistrare (art.11 din Decretul nr.31/1954 si art.147 C. fam.). Minorii cu capacitate
de exercitiu restrinsa vor putea accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a
ocrotitorilor legali (art.9 din Decretul nr.31/1954). In toate cazurile este necesara si
incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art.129 alin.2, art.133 alin.2 si art.147 C.
fam.
Codul civil, in art.815 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in
sensul ca acceptarea liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre
reprezentantii legali ai acestora -parintii si tutorii - ci si de catre orice ascendent al
lor6.
Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind
vorb de o nulitate de protectie a minorilor si interzisilor.

b) Consimtamintul.

Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la

baza lui sa exista o vointa libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt eroarea, dolul
sau violenta. Absenta consimtamintului, sau mai exact spus in cazul testamentului, a
manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste

3In literatura de specialitate s-a exprimat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca
incapacitati de a primi prin testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o
conditie generala a dreptului la mostenire, pe de o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea
persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta tot astfel ar trebui sa se analizeze
si incapacitatea persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii, ori ele apartin problemei
capacitatii succesorale in general . Oricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de
incapacitatea persoanelor care nu exista caci ele nu sunt incapabile ci neexistind nu pot mosteni
(art. 654 C. civ. ). A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 182.
4A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 1969, pag. 155-16o

5Fr. Deak, op. cit. pag. 184.

6A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 169. .

 39

unul din elementele esentiale ale actului juridic.

In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia
dreptului comun7, existind unele particularitati la care ne vom referi in cele ce
urmeaza.
Potrivit art.953 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de
eroare, violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub
forma captatiei si sugestiei8. Sugestia consta in folosirea unor mijloace tendentioase si
oculte in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe
care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facut-o 9. Captatia consta in folosirea unor
manopere dolosive si mijloace frauduloase in scopul de a cistiga increderea
dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l determina sa o gratifice prin
testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste
nasterea ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se
directioneaza hotarirea indusa de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In
cazul captatiei se folosesc mijloace mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a
prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei creiarea unei aparente de
dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana celui care
solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai
isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor
mostenitori legali etc. Pe cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu
de dovedit. Oricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor
trebui probate ca atare trebuind evident sa nu fie confundate cu adevaratele
manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni care
nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie.
Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a
testamentului. Anularea testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru
lipsa discernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze de nulitate
excluzindu-se reciproc.10
c) Obiectul.

Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus,

peeentru validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sau
determinabil si in acelasi timp licit.
7A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979, in C. D. 1979, pag. 126;C.
S. J. sect. civ. dec. nr. 1160/1992, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 145-148. ,
8A se vedea pentru amanunte, Alexandru Bacaci, op. cit. pag. 17

9A se vedea, M. Eliscu, op. cit. pag. 178-179;Dan Chirica, op. cit. 76-78;Fr. Deak, op. cit. pag.
186-187;Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 2o-23;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979 cit. supra.
;dec. nr. 1917/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 213;dec. nr. 953/1978 in Repertoriu.
. . , pe anii 1975-198o, pag. 141;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2447/1991, in Dreptul nr. 7/1992, pag. 78-
79.
10A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 22.
 40

La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din

cuprinsul testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil (art. 963 C. civ.).

b) Cauza.

Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozitiile

legale din materia conventiilor (art.948, 966-968 C.civ.) se aplica de altfel si actelor
juridice unilaterale asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza constituie motivul
determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz. 11Determinat de
acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin
dispozitia testamentara.
2. Conditii de forma.

Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn.
Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care
vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in
toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta
sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare
importanta . Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca
testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme
extraordinare cum sunt testamente privilegiate.
Interzicerea testamentului conjunctiv.
Potrivit art.857 C. civ. doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi
act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane. Asadar,
testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea
libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al
testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter
contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea
celeilalte, va fi nul absolut12.
Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe
persoane testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt
distincte exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv
numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane.

CAPITOLUL II

FELURILE TESTAMENTULUI
11A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 183-184.

12In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in
favoarea copiilor. Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar,
pe aceasta cale.
 41

Sectiunea a I-a. Testamentele ordinare. Consideratii generale.

In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se

poate vorbi de o ierarhie caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar,
principiul echivalentei formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor probanta
este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa existenta testamentului in forma prescrisa de
legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe care o imbrac.

1. Testamentul olograf.

Codul civil prevede in art.859 ca :Testamentul olograf nu este valabil decit

cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului. Denumirea lui vine de
la cuvintele grecesti holos, care inseamna intreg, total si grapfos care inseamna a
scrie. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere
olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa
mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa
intergral, semnata si datata de mina testatorului. Este aceasta o solemnitate ceruta de
lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel intervenind sanctiunea reglementata
de art. 886 C. civ. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea
testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ13.
Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil
oricarei persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si fara nevoia
participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel secretul sau. Apoi, data fiind
simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa.
Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale.
Astfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in timpul
vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei testaorului
impotriva unor influente straine si abuzive sub forma captatiei sau sugestiei sau chiar
a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor
falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta
ordine de idei el poate cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este
greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului14.
Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului
iar adausurile nu fac ccorp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament
olograf intrucit nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a
13A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 14o9/1992, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 13o-
133.
14Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard intruduse
mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la fasificarea adevaratei vointe a testatorului,
greu apoi de decelat de catre cei chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei
reale a testatorului.
 42

testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca

scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia
trebuie facuta distinctia intre doua situatii:
- daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta
acestuia, testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre
testator;
- daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi
valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise
de catre tert nu vor fi luate in considerare.
A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data
testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in
functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea
capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii
contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere
tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului
produce efecte, revocind dispozitiile anterioare.
A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea
acestuia de catre testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau
recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a
fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect
lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exprimind vointa sa.
Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatura. Se admite ca ea nu
trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatorului, fiind suficienta
semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este
considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura
trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a
sigiliului.
2. Testamentul autentic.

Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din
Legea nr.36/1995) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861-
863 o procedura speciala de autentificare a tstamentelor, derogatorie de la dreptul
comun. Prin Legea nr.358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel ca
testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar,
regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr.36/1995 a notarilor
publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii
nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al ministrului justitiei.
Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In
privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu
stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi
testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai
 43

puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar
in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula,
genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta.
Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza la biroul
notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai
mic decit la testamentul olograf.
Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita
cheltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca
nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul olograf.
3. Testamentul secret (mistic) Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca
testamentul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de catre
alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este prezentat judecatoriei pentru
efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege.
El imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament
precizate. Astfel asigura secretul dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de
catre persoanele care stiu scrie si citi (art.865 C. civ.), iar in ce priveste forta sa
probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata,
iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. El este aproape
inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie,
daca recurge la autoritati, face un testament autentic.
Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta
persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de
catre testator.
El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru
efectuarea actului de suprascriere potrivit art. 864 C. civ.

Sectiunea a II-a. Testamentele privilegiate.

Pentru imprejurari exceptionale, cind nu exista posibilitatea de a recurge la

autentificarea unui testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art.868-886)
reglementeaza modul de autentificare in conditii simplificate sub forma testamentelor
privilegiate. Cei aflati in imprejurarile exceptionale determinate de legiuitor, asa cum
vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul olograf respectind regulile
specifice acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de
imprejurari, realizind testamente autentice simplificate. Aceste forme testamentare
sunt:testamentul militarilor, testamentul facut pe timp de boala contagioasa si
testamentul maritim.

a)Testamentul militarilor.
 44

Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe

teritoriul tarii intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul
din cauza razboiului (art.87o C. civ.) pot testa, potrivit art.868 C. civ., in fata
comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In
cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va
putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului
(art.869 C. civ.)

b) Testamentul facut in timp de boala contagioasa.

In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli
contagioase, potrivit art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot
testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori.
Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva
exista birou notarial.

c) Testamentul maritim.

In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt
membri ai echipajului, potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma
autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu
atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta forma
simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain
unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele
testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata
de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei.
Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata
comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord
sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare
originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu
sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.883 C. civ.). Daca testatorul este
chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca
testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei
care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.).
d) Reguli comune testamentelor privilegiate.
Astfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul
instrumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie
sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in
mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar daca unul
nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art.884 C. civ.).
Toate testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului
 45

testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele nu au decit efecte limitate
in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de boala contagioasa isi
inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale care
au determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi inceteaza
valabilitatea in termen de 3 luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc in care
poate testa in forme ordinare (art.882 C. civ.). Se mai considera ca pe linga forma
scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element esential
pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea acestor
forme de testament.

Sectiunea a III-a. Alte forme testamentare.

Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu

privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind exista
reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de
bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele
cetatenilor romani aflati in strainatate.

1. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati

bancare.

Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de

aceste sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate . Legiuitorul
a reglementat insa si o forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita
clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. Potrivit art.22 din Statutul CEC
aprobat prin H.G. nr.888/1996, in baza art.8 din Legea nr.66/1996 privind
reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara
pe actiuni Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele carora urmeaza
sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat
dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari 15.
O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma
clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, chai daca suma a fost
depusa pe numele sau de catre alta persoana.
Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu
particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general 16. Sub

15Textul este aproape identic cu cel din art. 19 din vechiul Statut CEC aprobat prin Decr. nr.
37l/1958, abrogat prin art. 9 din Legea nr. 66/l996, precizindu-se mai corect insa ca depunerile in
legatura cu care nu s-au dat dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si
testamentari, fata de vechiul text care prevdea ca sumele se vor elibera numai mostenitorilor
legali.
16A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 226-229;Fr. Deak, op. cit. pag. 222;C. Statescu, op. cit.
pag. 169;Dan Chirica, op. cit. pag. 11o.
 46

aspectul formei clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci

nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mina testatorului. Trebuie insa sa fie
semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa de cont sunt completate de catre
functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului. Clauza este considerata din
acest punct de vedere un testament olograf simplificat.
2. Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate.

Codul civil prevede in art.885 ca :romanul ce s-ar afla in tara straina va putea
face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in
locul unde se face testamentul. Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea
testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede
aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta
testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste
testamentul.

CAPITOLUL III

LEGATELE SI ALTE DISPOZITII TESTAMENTARE

Sectiunea a I-a. Legatele si desemnarea legatarilor.

Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite,

asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea
patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singulare caatre
anumite persoane desmnate de catre testator. Aceste dispozitii testamentare poarta
denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. Legatul poat fi
definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care
testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale 1. Caracterele juridice pe
care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu
acel prilej, legatul.
Sectiunea a II-a. Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor.

1. Legatul universal. Definitia pe care o da art.888 C. civ. legatului universal

in sensul ca aaaceste ar fi . . . dispozitia prin care tstatatorul lasa dupa moarte-i, la
una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale a fost criticata 2 a fost
criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracaterizeaza legatul universal este
faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu
foloasele efective, adica emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia
1C. Statescu, op. cit. pag. 172.

2A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 253;C. Statescu, op. cit. pag. 173.
 47

la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar putea intimpla sa primeasca numai

o parte din lasamintul succesoral, cind de pilda testatorul instituie mai multi legatari
uiversali sau cind mai exista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul
succesoral se reduce. Se poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit
de celelelate legate sau sarcini legatul prin vocatia la universalitate instituita de
testator, pastrindu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta
caci legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea
bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari ceea ce
acrediteaza din capul locului ideia vocatiei la universalitate iar nu neaparata primirea
efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta existenta mai
multori legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral.
Ba mai mult se poate intimpla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalate
legate si datorii sau sarcini cind se vorbeste de asa numitul legat universal fara
emolument. S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt chemate sa
aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un executor
testamentar iar nu un legatar universal 3. Daca se ajunge la aceasta din urma concluzie
de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa numitul
legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar.
In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit
aceasta expresie:
- legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;
- legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea
uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina.
- legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitori
rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire,
legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa4 ca in acest caz se
impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia
legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua
redactarii testamentului;
- legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse
in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la
mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramine,
va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva
testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din
mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari5.

3A se vedea, C. Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. vol. III, pag. 9o4;M.
Eliescu, op. cit. pag. 254.
4A se vedea, O. Capatina, Nota la incheierea nr. 3o8/1956 a Not. de Stat al raionului 1 Mai
Bucuresti, in L. P. nr. 11/1956, pag. 139o-1393.

5A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 254-255 si bibliografia acolo indicata.

 48

2. Legatul cu titlu universal. Legatul cu titlu universal confera legatarului

vocatie numai la o cota parte din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este
caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui universal este vocatia
legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules.
Potrivit art.894 C. civ. sunt considerate legate cu titlu universal:
- legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a
unei treimi din aceasta etc.;
- legatul tuturor buurilor mobile;
- legatul tuturor bunurilor imobile;
- legatul unei fractiuni din bunurile imobile;
- legatul unei fractiuni din bunurile mobile.
Asa cum s-a precizat in literatura juridica6, in cazul in care un minor intre 16 si
18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat
universal ci un legat cu titlu universal intrucit art.8o7 C. civ. prevede ca minorul nu
poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora.
Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de din averea sa, daca nu
are mostenitori rezervatari si de din cotitatea disponibila daca are mostenitori
rezervatari. Daca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate
de exercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este
considerat legat cu titlu universal si nu legat universal.
Enumerarea facuta de art.894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna
ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu
titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o localitate va trebuie
considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucit pentru a fi
considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile
sau de toate bunurile mobile in general si numai dintr-o anumita localitate.
3. Legatul cu titlu particular. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului
cu titlu particular, sau singular, ci art.894 alin.2 prevede doar ca toate legatele care nu
sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. Acest
legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate,
indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu
universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta .
Subliniem de asemenea tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu
particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta in aceea ca legatul cu
titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.9oo C.
civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului
universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu
emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte.

6A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 256, C. Statescu, op. cit. pag. 175, Fr. Deak, op. cit. Pag.
236.
 49

In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a

dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in
momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiunii, codul
civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea
in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art.9o6 C. civ. , daca
testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil
prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la executarea legatului
procurarea bunului si predarea acestuia legatarului.
Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati.
Prima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a
plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului in momentul deschiderii
succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul
proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succesiunii ci in acela al
procurarii acestuia.
Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el
legatul va fi cosiderat nul potrivit art.9o7 C. civ.
Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine
legatarului interesat, acesta avind posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice
mijloc de proba si putind folosi chiar elemente dinafara testamentului.
Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert,
intrucit numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin
unui anume titular determinat. In consecinta legatul unui bun de gen va fi intotdeauna
valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri.
Conchizind precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind
posibila amintim cu titlu de exemplu citeva:
- legatul unui bun cert;
- legatul unui bun de gen;
- legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu
titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular;
- legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea
fata de el;
- legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate;
- legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului,
daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai la acele
bunuri determinate;
- legatul unei succesiuni cuvenita lui de cujus, dar nelichidata pina la moartea
acestuia (art.894 alin.2 C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si
legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de
bunuri determinate7

7A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 949.

 50

Sectiunea a III-a . Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le

afecteaza.

1. Legatul pur si simplu. Este legatul neafectat de nici o modalitate. In acest

caz drepturile legatarului se dobindesc din momentul deschiderii succesiunii
asemanator cu situatia mostenitorilor legali.
2. Legatul cu termen. Testatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie
suspensiv, fie extinctiv aplicindu-se regulile dreptului comun in materie de
modalitati.
In cazul termenului suspensiv executarea legatului este aminata pina la
implinirea lui (de pilda la sase luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile
legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza din momentul
deschiderii mostenirii. Cu alte cuvinte desi legatarul devine proprietar sau creditor
din momentul deschiderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat sau plata
creantei la deschiderea mostenirii ci numai la implinirea termenului, asa cum rezulta
din prevederile art.926 si 1o22 C. civ.
In cazul legatului afectat de un termen extinctiv legatul isi produce efectele din
momentul deschiderii mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la
implinirea termenului legatul se stinge(de pilda cind se lasa prin legat dobinzile unei
sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata.

3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de
un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun
conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie.
In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data
deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii
evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa.
Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar
sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de
biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine
facultatea de drept etc.
In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul
deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia
rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii
mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite
de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de
moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate
realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur
si simplu.
Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru
cauza de moarte. Mostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia,
 51

indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular,
dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat
nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile.

4. Legatul cu sarcina. Sarcina este o obligatie impusa de catre testator care

aceptind legatul trebuie sa o execute. Legatarul in acest caz trebuie sa dea, sa faca sau
sa nu faca ceva pentru a dobindi legatul. Sarcina se poate institui in cazul tuturor
legatelor.
Instituirea sarcinii, la fel ca in cazul conditiei rezolutorii, nu afecteaza
dobindirea dreptului asupra legatelor, care se nasc din momentul deschiderii
succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple, numai ca neexecutarea sarcinii
la fel ca si nerealizarea conditiei rezolutorii va prduce efecte retroactive pina la
momentul deschiderii succesiunii.

Bibliografie minimal obligatorie:

Al. Bacaci, Gh. Comni, Drept civil. Succesiuni i testamente, Ed. Rosetti,
Bucureti, 2005, ediia a II-a

Bibliografie complementar:

1. D. Chiric, Drept civil. Succesiuni i testamente, Ed. Rosetti, Bucureti,

2005;
2. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral,
3. M.M. Pivniceru, C. Susanu, D. Ttruan, Motenirea legal i
testamentar. mpreala motenirii, practic judiciar, Ed. C.H. Beck,
Bucureti, 2006