Cum explic eu oamenilor si ii fac sa inteleaga rapid si fara efort!

De cand a fost lansat NLP Mania, multa lume imi scrie sa imi spuna ca acum a priceput cum sta treaba cu
tehnicile de NLP, care pana acum pareau dificile si de neinteles.

Vreau sa iti spun ca asta nu este o intamplare, ci eu folosesc o metoda ca sa te fac sa intelegi rapid ceea ce
vreau sa iti transmit.

Aceasta metoda, eu o vad ca fiind cei 3 stalpi care sprijina orice prezentare, orice discutie si orice
comunicare cu oricine.

Dar, inainte sa incepem, da-mi voie sa iti amintesc o mica povestire despre un intelept anonim.

Unde este emotia cand comunici?

Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci, el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati?

Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi
aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt.

Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc.

Vorbesc incetisor, suav. De ce?

Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de
aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura.

Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se
priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc au
inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa
va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor
mai gasi drumul de intoarcere.
Mahatma Ghandi

(Multumesc, Dea, pentru ca mi-ai trimis aceasta mica poveste)

In viitor, o sa iti descriu cum sa te folosesti de cele trei canale intrebari pe care tu singur ti le poti pune in
minte, ca sa fii sigur ca mesajul tau a ajuns la persoana cu care vorbesti. Nu la mintea sa, ci la emotiile
sale.

Daca o comunicare contine 7% mesaj verbal, iar restul de 93% mesaj nonverbal, atunci mai bine prefer sa
dau o forma potrivita mesajului decat sa ma concentrez pe cat de inteligent este acest mesaj.

Si e bine sa faci si tu la fel

In acei 93% intra modul in care tu ridici tonul sau il cobori atunci cand vorbesti, modul in care faci pauze
intre cuvinte sau ordinea cuvintelor in propozitia ta. Stii ca atunci cand schimbi ordinea (topica) cuvintelor
poti sa atragi atentia asupra cuvintelor care sunt mai la inceput in propozitie.

Uite un exemplu: Acum trebuie sa merg sa beau o cafea, ca nu mai rezist, sau Nu mai rezist si acum
trebuie sa beau o cafea. Care este cuvantul mai accentuat?

Mai mult decat atat, cei 93% contin si limbajul corpului tau, limbajul non-verbal. Aici insa gasesti pe
Internet o gramada de informatii, dar nu toate super inteligente. Din acest limbaj non-verbal, cel mai mult
comunici prin privire. Apoi, prin mimica muschilor fetei, apoi prin miscarile mainilor, apoi prin pozitia
corpului tau. Fiecare dintre acestea transmite un mesaj pe langa ceea ce tu spui verbal.

Cele trei intrebari-cheie in comunicare

Cu ceva ani in urma, am inceput sa tin cursuri si la un moment dat cineva m-a intrebat cum fac eu sa explic
lucrurile astea la oameni si sa ii fac sa inteleaga.

Nu mi-a fost usor sa raspund la aceasta intrebare imediat, pentru ca habar nu aveam cum anume fac.

Dupa un timp insa am priceput. Imi puneam eu in minte trei intrebari, iar in timpul prezentarii mele, de fapt
nu faceam altceva decat sa raspund la ele.

Prima intrebare: Ce este?

A doua intrebare: La ce foloseste?

A treia intrebare: Cum se foloseste?

Dupa ce mi-am dat seama de aceste trei intrebari, le-am scris pe o foaie de hartie pentru persoana aceea
care ar fi trebuit sa tina o prezentare, dar avea mari emotii si vroia sa renunte.

Cat a durat prezentarea, a privit din cand in cand pagina cu cele trei intrebari. Cand incepea sa vorbeasca
despre ceva anume, se uita la prima intrebare: ce este? si dadea raspunsul verbal la aceasta intrebare.
Apoi se uita la La ce foloseste? si raspundea si apoi se uita la cum se foloseste si dadea si acel raspuns.
Apoi trecea mai departe si iarasi relua setul de trei intrebari.

Pun pariu ca nu o sa ghicesti ce a facut spre finalul prezentarii!

A luat foaia si a impachetat-o si a bagat-o in buzunarul de la piept. Nici nu mai avea nevoie sa se uite pe
pagina. Deja era expert.

La final, mi-a zis ca nu ar fi crezut vreodata ca poate sa vorbeasca asa cursiv, fara sa isi piarda sirul ideilor.

De fapt, frica noastra cea mai mare cand explicam ceva este sa nu ne pierdem sirul ideilor si sa devenim de
neinteles pentru cei ce ne asculta. Atunci cand reusesc sa te fac sa intelegi este pentru ca ma gandesc la
fiecare propozitie si o aleg pe cea potrivita. Cand, intr-o prezentare, nu te pot face sa intelegi, este
intotdeauna vina mea, pentru ca nu am ales varianta potrivita. Niciodata nu este vina celui care asculta, ci a
celui care explica, pentru ca nu a reusit sa explice in modul potrivit.

Gandeste-te la atitudinea profesorilor de la care am invatat noi la scoala. Daca nu intelegeai ceva, era
pentru ca nu erai suficient de destept, inteligent, nu ai fost atent, nu erai interesat, etc, etc.

Cand, de fapt, vina era a lor pentru ca:

- nu stiu cum sa iti capteze atentia

- nu stiu cum sa explice in modul potrivit pentru tine

- nu le place ceea ce explica

- nu au motivatia de a te face sa intelegi

Nu vreau sa scot vinovat pe nimeni, nici ei la randul lor nu au primit alta forma de educatie, asa ca nu stiu
sa predea altfel. Ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuie sa iei acel model.

Iti spun asta pentru ca viitorul este al celor care stiu foarte bine un domeniu si sunt capabili sa il explice si
altora. Nu esti decat pe jumatate expert daca esti geniu intr-un domeniu, dar esti incapabil sa il transmiti
mai departe. Apare un moment cand ai nevoie de echipa, sau de colaboratori. Vei avea nevoie sa le dai o
parte din informatiile tale. Sau, pur si simplu, vei fi platit pentru asta.

Numai cand ma gandesc la cate cursuri aiurea am participat si ma vad stand acolo plictisit si parca il si aud
pe profesor cu o voce monotona si care nu zicea nimic interesant si motivant pentru nimeni. Simt cum ma
ia cu calduri numai cand imi amintesc si ma enervez. Dupa cum vezi, scrisul poate fi pentru mine si o
forma de descarcare. J

Aveam profesori in facultate la care imi venea sa ma ridic si sa le strig in gura mare ca sunt prosti. Si nu
prea sunt omul care sa zica cuiva ca e prost. I-am spus-o numai unei foste colege de servici, psiholog.
Lucram impreuna cu copiii cu anumite probleme mentale si tot ceea ce facea era sa ii evalueze de
parca dupa o evaluare, copilasii se insanatoseau brusc. GATA, nu mai vreau sa ma gandesc, ca altfel nu o sa
termin nici pana deseara de scris. J

Haide sa tragem niste concluzii la articolul de azi:

- unii oameni nu explica astfel incat sa se faca intelesi usor pentru ca se pierd in amanunte

- exista trei intrebari -cheie pentru a iti usura comunicarea cu oricine

- le poti memora si iti propun sa incepi sa experimentezi cu ele

- am facut proasta o colega de servici care ma enerva J asta iesit din context, dar ti-am spus-o ca sa
ma descarc J

Ok, cam atat pentru azi. Dupa cum vezi, incerc sa scurtez articolele ca sa le fac mai usor de citit. Sunt
plecat din oras perioada asta, asa ca nu apuc sa inregistrez. Dar in aprilie o sa revin cu articole inregistrate.

Iti doresc mult succes,

Pe curand.

Marius