RENAsTEREA sI REFORMA

Doua fenomene de amploare marcheaza nceputurile Europei moderne n plan

spiritual n istoria Europei: primul este Renasterea care a fost considerata n mod
obisnuit ca reprezentnd relansarea la un nivel calitativ superior a creatiei n
domeniul literelor si artei prin redescoperirea si imitarea creatiilor culturii clasice
antice grecesti si romane. Aceasta conceptie traditionala a fost contestata nsa n
istoriografia secolului XX. Un alt istoric francez, Jean Dealumont, ntr-o lucrare de
sinteza intitulata "La civilisation de la Rennaissance" (Paris, 1967) opteaza pentru
parasirea ideii de "epoca ntunecata" a Evului mediu, aratnd ca renvierea literelor
si artelor antichitatii dupa veacuri de obscuritate intelectuala a fost la vremea sa un
slogan-manifest al
generatiei tinere convinsa ca ea este purtatoare de nnoiri fundamentale si a
spiritului de regenerare. Era nsa si o proba de injustitie pentru ca nu tinea seama si
respingea ca barbare realizarile arhitecturii romane si gotice, subtilitatile gndirii
scolastice, vigoarea scolii flamande timpurii cu radacini populare si altele.
Creativitatea unei epoci poate fi criticata dar niciodata negata total.
Optica de mai sus ignora totodata avntul ce a cuprins n secolele XV-XVI stiinta
,tehnica, economia, gndirea politica, avnt ce a adus n toate aceste domenii
elemente de civilizatie absolut noi pe care antichitatea nici nu le-a banuit si care
sunt, evident, urmarea dezvoltarii societatii medievale. Prin urmare, Renasterea a
nsemnat afirmarea exploziva a spiritului modern n cultura europeana. Se poate de
aceea aprecia ca ea a fost, n primul rnd, "nastere" si doar n al doilea rnd
"renastere".
Cercetatorii definesc Renasterea drept momentul promovarii Occidentului n fruntea
civilizatiei europene care, la rndul ei, egalase si depasise civilizatiile extra-
europene. Acest moment a fost determinat de ntreaga dezvoltare a societatii
europene occidentale, preluata n ritm sustinut n secolele XI-XII si marcata de
avntul comertului si de avntul oraselor (urbanizarea medievala). Apar astfel
premisele unei renasteri economice, bazata pe nceputurile capitalismului, a
diviziunii muncii si a manufacturii (un mestesugar face doar o singura operatiune).
Prin concentrarea capitalului si aplicarea lui n industrie, prin emanciparea taranilor
(desfiintarea serbiei), prin aparitia bancilor si rolul bancherilor, ntrebuintarea
calculului si utilizarea unui sistem de contabilitate, aparitia cambiei (scrisoare de
schimb), formarea spiritului capitalist. Astfel s-au realizat mari acumulari de bogatii n
minile unei categorii sociale care ncepe sa traiasca n confort si lux. Aceasta
categorie va ncuraja si sprijini productia artistica prin abundenta de comenzi care i
va face pe artisti sa-si exerseze creativitatea care devine rentabila, ameliornd
conditia sociala si profesionala a creatorilor de arta si atragnd spre aceasta bransa
mii de talente care n secolele anterioare ramasesera nevalorificate.
Din punct de vedere politic, prin centralizare statala apar monahii statale si, prin
aplicarea principiului echilibrului interstatal, Europa s-a plasat politic ntre
coordonatele istorice moderne.
ntre componentele esentiale ale spiritului modern se nscrieindividualismul. Daca
n Evul mediu omul nu se cunostea pe sine dect n ipostaza de apartenenta la o
rasa, popor, familie (la o comunitate), n Renastere toate aceste "lanturi" se rup si
dintre aceste ansambluri apare omul modern liber. Individualismul sau definitoriu se
manifesta n predilectia pentru portret, n gustul pentru glorie: n locul anonimatului
modest al artistului medieval apare ostentarea numelui si a personalitatii creatorului
de arta; semnarea tabloului si a operei literare este de rigoare si fiecare ncearca sa
devina ct mai cunoscut si laudat.
Spiritul Renasterii a fost unul al idealismului, al cultului pentru frumos, pentru
eruditie, pentru spirit. n planul gndiri politice, acest spirit a fost variat si
contradictoriu. El a formulat principiul ratiunii de stat cu justificarea deciziilor politice,
cu ignorarea normelor morale individuale. Acest lucru a trezit un "nationalism"
fundamentat pe istorie, pe gloria trecutului si a stramosilor.Idealismul Renasterii s-
a caracterizat si prin avntul erudit spre redescoperirea operelor artistice,
literare si filozofice ale antichitatii. n el, oamenii Renasterii si regaseau
propria conceptie despre om, care devine faptura cea mai de pret a
creatiei, subiectul de predilectie al reprezentarii artistice, al descrierilor
literare si al reflectiilor filozofice.

Eruditii Renasterii au constituit un curent literar numit Umanism datorita

antropocentrismului viziunii sale asupra lumii. Entuziasmul redescoperirii
valorilor spirituale ale antichitatii i-a condus pe oamenii Renasterii de la
creatiile culturii latine (care le erau accesibile direct deoarece Evul mediu
a perpetuat cunoasterea acestei limbi) spre cele ale culturii grecesti. Cum
n Occident cunoasterea limbii grecesti se pierduse, pe nvatatii din Apus i-
a cuprins o frenezie a nvatarii acestei limbi. Sunt adusi profesori bizantini
ct si editii n original ale filozofilor si poetilor tragici greci. Locul lui
Aristotel, filosoful sub a carui influenta statuse rationalismul scolasticii e
luat de Platon. Afinitatea a fost att de accentuata nct la Florenta s-a
nfiintat un cerc de studii - Academia platonica. Astfel constiinta
europeana ncorpora un nou univers spiritual, fundamentndu-se ideea ca
sursele spiritualitatii europene se afla n cultura "Eliadei" si n "miracolul"
grec.

Preferinta generatiilor renascentiste pentru creatia literara si artistica a

mers cu un pas naintea preocuparilor tehnico-stiintifice, fara ca acestea
sa fie neglijate sau sa stagneze. Un singur exemplu este elocvent: n jurul
anului 1450, Johann Gutenberg, la Mainz, inventeaza tiparul care nsemna
un factor de cea mai mare importanta pentru progresul societatii. Dupa
aparitia si raspndirea scrierii, tiparul a nsemnat cea mai importanta
"revolutie culturala" din istorie pentru ca, dupa aproximativ o suta de ani
de la descoperirea sa, perfectionarile tehnice si raspndirea sa vasta au
pus la dispozitia persoanelor carti relativ ieftine, cartea reprezentnd un
instrument foarte eficient de raspndire a cunostintelor.n arhitectura se
afirma Philippo Brunelstein, cel care ridica cupola Catedralei din Florenta,
apoi Leon Battista Alberta, care a contribuit la universalitatea arhitecturii;
Donatello Bramante, primul mare arhitect al Romei Renasterii si datorita
caruia a aparut Catedrala "Sf. Petru" din Roma (el a nceput constructia);
Michaelangello Buonarotti, cel care a sistematizat Piata Capitoliului si a
realizat proiectul cupolei si a continuat constructia Catedralei "Sf.
Petru".Sculpturile Renasterii cunosc o puternica afirmare prin marii ei
reprezentanti:. Donatello - conceptie artistica noua, autor al statuilor Sf.
George, David, Gattamelata condotierul;. Andrea Verrocchio - n atelierul
sau s-a format Leonardo daVinci; el a realizat Toma Necredinciosul si
statuia lui Bartolomeo Colleone;. Michaelangello Buonarotti - arta
suprema era sculptura; a realizat David, Moise, Lorentzo II de Medici, Isus,
Noaptea.Pictura cunoaste o stralucire deosebita. Se afirma o serie de
scoli:. scoala florentina din nordul Italiei, reprezentata de Massaccio
(Adam si Eva, Plata tributului), Sandro Boticelli, Pierro de la Francesca,
Andrea Maltegna, Antonello daMessina. Cele mai nalte culmi au fost
atinse de Leonardo da Vinci prin Fecioara din grota si Gioconda;. scoala
venetiana, reprezentata de Giorgione, Tizian, Tintoretto;. scoala romana,
reprezentata de Rafael si Michaelangello care picteaza Capela Sixtina,
unde se desfasoara scenele Genezei, Fresca Judecatii de
Apoi.Umanismulnceputul literaturii culte este marcat de Dante Alighieri
cu "Divina comedie", n care italienii din secolul XIV au vazut o
enciclopedie a tuturor stiintelor. Abia n secolul XIX italienii au descoperit
ca Dante a creat Limba literara italiana si una din cele mai geniale opere a
tuturor literaturilor.. Francesco Petrarca, primul cercetator umanist si
primul mare poet liric modern;. Giovanni Boccaccio, scriitor prolific,
culegator de nuvele - "Decameronul", prima realizare artistica n proza a
literaturii moderne, o oglinda realista a vietii din Florenta secolului XIV si o
satira aspra mpotriva prostiei, lacomiei, desfrului, ipocriziei;. poetul
Lodovico Aliosto, creatorul poemului eroi-comic;. poetul Torquato Tasso -
poemul "Ierusalemul eliberat".n Franta:. Francois Rabelais cu romanul
"Gargantua si Pantagruel" parodiaza romanul cavaleresc medieval,
satirizeaza toata societatea medievala aflata n descompunere la acea
data;. Pierre de Ronsard, cel mai mare poet francez, conducatorul Pleiadei
si autorul unei serii de sonete si elegii care elogiaza idealul personalitatii
umane eliberate de orice constrngere. Michel de Montaigne, cel mai
mare filosof al secolului sau; n opera sa "Eseuri" pledeaza pentru
gndirea libera mpotriva dogmelor si superstitiilor.n Spania:. Miguel de
Cervantes - "Don Quijote", o capodopera a literaturii universale, roman
care este conceput si proiectat ca o satira aspra mpotriva literaturii
cavaleresti;. Lope de Vega - cel mai mare dramaturg spaniol, a scris
numeroase piese de teatru (comedii de capa si de spada), iar prin dramele
sale este precursorul "dramei libertatii";n Anglia:. Thomas Morus -
"Utopia" denunta realitatea epocii sale si cauzele mizeriei taranilor n
opozitie cu realitatea dintr-o tara imaginara, Utopia;. William Shakespeare
- personalitate dominanta, unul dintre cei mai mari scriitori mondiali, a
creat o opera complexa: drame istorice ("Richard III", "Henric IV", "Henric
V"), comedii ("Visul unei nopti de vara", "Nevestele vesele din Winsdor"),
tragedii ("Romeo si Julieta", "Hamlet", "Othello", "Regele Lear").si n alte
tari Umanismul are creatori si creatii remarcabile:. n Germania - Martin
Luther cultiva limba vie, nationala; traduce "Biblia" n dialect roman;. n
arile de Jos - Erasmus de Rotterdam, om de o cultura vasta, mare
polemist; lucrarea "Lauda nebuniei" satirizeaza societatea veche
medievala;. n arile Romne apar traduceri si prelucrari de genul celor
cultivate n Renastere: "Biblia" de la Bucuresti (1688) are o nsemnatate
echivalenta cu "Biblia" lui Martin Luther pentru Germania; a fost
prelucrata Psaltirea "Preversuri ntocmite" (1673), o adaptare originala a
Psaltirei la versificatia poeziei populare. Umanismul a contribuit la
cultivarea constiintei etnice. Teza latinitatii poporului romn este un
produs al Renasterii n arile Romne. Ea a fost desemnata de cronicari
ca Nicholaus Olahus, Miron Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino si
mai ales de Dimitrie Cantemir.
REFORMA RELIGIOASFaptul ca Renasterea a opus Evului mediu o
conceptie noua asupra lumii si a omului, acest lucru a nsemnat si o
distantare critica de dogmatismul medieval. Aceasta nu a fost proclamata
frontal, direct, evitndu-se riscurile unei confruntari cu religia si biserica,
foarte puternica n acea perioada. Cu toate acestea, n interiorul bisericii
catolice a fost provocata o stare de criza care s-a numit "miscarea pentru
reforma".ncercari timide si nereusite de reforma n acest domeniu au avut
loc nca din secolul XIV, continuate si n secolul XV. O atitudine mai
hotarta apare n Germania n 1517 care se constituie ntr-o miscare
protestatara mpotriva bisericii catolice (romane) a carei conducator a fost
un calugar, martin Luther, el facnd parte din ordinul calugaresc
Augustinian (era si profesor de teologie). Ideile sale s-au raspndit n
Germania, Danemarca si Scandinavia, fiind sprijinite activ de principii
feudali. Aceste idei sustineau ca Mntuirea se dobndeste prin credinta si
nu prin fapte; el se opunea bogatiilor acumulate de biserica, a propus si
realizat simplificarea cultului religios precum si introducerea limbii
populare n biserica.

Reforma lui Luther, urmata curnd de altele, a destramat unitatea

bisericii catolice, provocnd pentru circa 150 de ani aprige polemici,
razboaie civile si chiar razboaie internationale ntre catolici si protestanti
ca Razboiul de 30 de ani (1618-1648) care nu s-a ncheiat cu o victorie a
vreunei parti (Anglia sau Franta).

Reforma a determinat n catolicism o dubla reactie: prin intensificarea

propagandei pentru continuarea reformei - miscarea de contrareforma,
prin reconsiderarea critica a unor stari de lucru din interiorul bisericii care
formasera obiectul acuzatiilor din partea initiatorilor reformei; prin
introducerea limbii vorbite n locul latinei, Reforma a contribuit la punerea
bazelor unora dintre limbile literare. Ca urmare a acestui fapt si prin
refuzul de a recunoaste autoritatea papala, Reforma a contribuit la
formarea constiintei nationale.

O nuanta mai radicala a Reformei a fost cea propovaduita de francezul

Jean Calvin care s-a stabilit la Geneva. Calvinismul are ca teza principala
"doctrina predestinarii". n aceasta conceptie, Dumnezeu, din vointa sa
absoluta, predestineaza pe unii oameni pentru Mntuire iar pe altii pentru
damnare, credinta neavnd vreo influenta n a le determina soarta n viata
viitoare. Pentru a evita concluzia ca doctrina predestinista ar putea
determina o atitudine pasiva a omului, Calvin a sustinut ca omul,
neputnd patrunde taina vointei divine, are datoria sa se comporte ca si
cum ar fi convins ca se numara printre cei alesi: sa fie activ, sa
munceasca fara preget deoarece succesele dobndite n viata sunt ca
niste semne ca el se afla n gratia divina.

n Anglia, lucrurile au o alta desfasurare: trecerea la Reforma s-a facut

din initiativa regelui Henric VIII n 1534 n urma unor conflicte pe care
regele le-a avut cu Papa. El a denuntat climatul papal si s-a autoproclamat
sef spiritual al bisericii din Anglia, care s-a numit Biserica anglicana. Dintre
toate miscarile de Reforma, anglicanismul este cel mai putin distantat de
catolicism att sub raport doctrinar, ct si cel al cultului si al organizarii
bisericii.

Cea mai putin raspndita dintre confesiunile reformate este biserica

unitariana (antitrinitara), initiata n Italia n a doua jumatate a secolului
XVI. Ea are adeptii cei mai multi n Anglia si America iar n Europa
continentala centrele mai importante se gasesc n Polonia si Transilvania.
Unitarismul este, pe plan doctrinar, cea mai radicala dintre miscarile de
reforma. Se neaga dogma Sf. Treimi si se recunoaste numai fiinta unica a
lui Dumnezeu. Isus este, n conceptia unitariana, un om exceptional, un
iluminat, dar El nu este faptura de esenta divina. Doctrina unitariana este,
deci, treapta extrema pna la care au avansat tendintele reformatoare n
cadrul unei conceptii religioase crestine.