Sunteți pe pagina 1din 316
Nicolae Popovschi ne Smee 7 a ; : ' ISTORIA BISERICIL BASARABIA * ¢ Cartea apare cu sprijinul Centrului International de Cultura pentru Copii si Tineret “Sergiu Grossu” si al Asociatiei Strategia Civica (presedinte Veaceslav Untila) Se tiparese: “Istoria Bisericii din Basarabia.... — dupa editia: Chisinau, Tipografia Ey “Cartea roméneasca”, 1931; “Din negura trecutului” — dupa editiile: Chisindu, Tipografia “Tiparul moldovenesc”, 1940 (“Copilaria”); Bucuresti, Tipografia ziarului “Universul” 1943 (“Scoala”): din revista “Viata Basarabiei”; 1943—1944 (“Calea vietii”).. icolae Popovschi Istoria Pisericii din Basarabia in veacul al XIX-lea sub rusi; Din negura trecutului: crimpeie de amintiri, — Chisinau, Museum, 2000. Evenimentele furtunoase ce au avut loc pe acest meleag in secolul al XIX-lea n-au putut s& nu influenteze viata crestinitor din Basarabia. in studiul de fat& este urmaritdistoria bisericii din tinut, de la répirea Basarabiei de catre rusi la 1812 si pind la prabusirea imperivlui in 1917. in volum sunt incluse si amintirle lui Nicolae Popovschi “Din negura trecutului” ISBN 9975-905-46-3 Combinatul Poligrafic, str. P Movil8, 35, Chisinau, Departamentul Activitati Editoriale, Poligrafie si Aprovizionare cu Cat. Comanda nr, 21211 © Museum © Prezentare grafic’ Alexandru Crasnean © lurie Colesnic ROLUL RELIGIEI IN VIATA POPORULUI ROMAN DIN BASARABIA © trasatura din cele mai insemnate a viefii roménilor din Basarabia este religio- zitatea lo! C& religia a avut si are un rol deosebit in provincia dintre Prut si Nistru, ideea aceasta a devenit de mult o convingere generali, pe care o imp&rtsesc nu numai roménii localnici, dar $i tofi aceia, care, venifi din alte ari, au avut putinfa si cu- noasci de aproape viata frajilor de peste Prut. Un cunoscut cugetitor.roman, intr-o conferingi finut& la Chisin’u acum cifiva ani, s-a exprimat asupra acestei chestiuni in felul urmator: »Dumnezeu — a zis el — ,,sdlasluieste pretutindeni, dar cerul Basarabiei e parc& mai placut Lui. Cuvintele acestea nu sint numai 0 podoaba retoricd, ele contin si un adevar inte- resant si important pentru noi. Adevarul acesta cuprinde doud idei. Una constati la romani basarabeni o religiozitate accentuati. A doua e marturisirea cd o asemenea stare religioas’, o religiozitate cel pufin in aceeasi forma, cu aceleasi manifestari, nu existi in alte parti ale fri. Acesta ar fi intelesul gindirii cuprins& in forma retoric’, intrebuinjaté de conferengiar'. Ne intrebim, de unde vine aceasti religiozitate ? Unde-si are ea radacinile ? Intrebarea nu e zadarnicd, deoarece atinge multe probleme privitoare la viata provinciei noastre,— gi cu atit mai mult, cu cit in cercetarile referitoare la Basarabia ea, de obicei, e ocolita. Cum se explicd, asadar, faptul de care vorbim ? Intiiul raspuns pe care trebuie sd-I dim este acesta: religiozitatea nu e ‘ceva in- timplator in viaja Basarabiei. Ca trasaturd caracteristicd e un specific al ei, ea trebuie s& aibi rdacini adinci, fiind cultivat’ vreme indelungatd, ea trebuie s& fie un rezultat al trecutului. In trecutul Basarabiei, insi, noi deosebim doud perioade : intiia, cea mai lunga, dureazd pind la 1812 — anul, cind Basarabia a fost rapita de rusi din trupul Moldo- vei, si a doua — perioada dominafiei rusesti, in cursul veacului XIX. $i atunci unde se gaseste izvorul religiozitatii de care vorbim, in intiia sau in a doua perioada a viefii Basarabiei ? Credem cd raspunsul e clar : dar aceste ridacini trebuiesc cutate numai in a doua perioada. Pind la 1812 provincia dintre Prut i Nistru ficea parte din Moldova romaneasca. Deci toate conditiunile de viaji — stapinirea, intregul regim, indemnurile si izvoarele viefii culturale, legaturile sociale si economice —erau la fel, aceleasi dincoace si din- colo de Prut. Dovada vie si neclintita sint monumentele pastrate pind astizi, si mai mult, ins, urmele nesterse in viafa sufleteascd, frumoasele tradifii, obiceiuri, iar mai presus de toate — ,,comoara pe mosie revarsati — limba noastra. Dacé religiozitatea de astizi ar fi fost un produs al acestor condifiuni, daci ea ar fi fost cultivata si creat’ in epoca de viafé comuna cu Moldova de dincoace de Prut, evident cd ea ar exista si in partea apuseand a Moldovei, $i astizi nu s-ar vorbi de o religiozitate mai accentuatd, caracteristic’ a Basarabiei. De asemenea nu poate fi explicat nici prin faptul cd in v. XIX, dup& anexarea Basarabiei de c&tre rusi, moldovenii din partea apuseand, impreun& cu tofi roménii, = au ajuns sub influenja diferitelor curente culturale, venite din Apus, care puteau si schimbe vechea viata religioas’. Aceste curente n-au atins aproape deloc viaja ma- selor poporului, deci in domeniul religiei la el, putem zice, a ramas aceea ce a fost si pind la 1812, adicd pind la dezlipirea jinutului basarabean. Atunci rimine sd recunoastem, ci religiozitatea, ca un specific al Basarabiei fost cultivati in a doua perioad’, a fost un rezultat al acelor conditiuni de viafd, in care stipinirea ruseasc& i-a jinut pe romanii basarabeni mai mult de o sut de ani. Se naste, insi, intrebarea, dacd un regim, oricare ar fi, poate sd intipareascd in sufletul unui popor trasaturi atit de adinci. Nu ne vom ocupa cu chestiunea aceasta in concret, cu privire la viata religioasd a Basarabiei. $i aici trebuie si spunem ci 0 ase- menea influent era fireascd. Aceasta nu e greu de infeles. Mai inti si intii este vorba de un fenomen in domeniul religiei, de influenja ru- silor asupra viefii religioase a romnilor din Basarabia. Dar acestia si pind la rusi nu erau lipsiti de sentimente religioase, avind 0 viaji comun& cu frafii lor din intreaga tari. E de ajuns si ne aducem aminte de ctitoriile domnilor roméni, care s-au intins pind in cele mai departate colfuri ale farii, ca Orheiul nostru (biserica ,Sf. Dumitru, de la Vasile Lupu), ca finutul Lapusnei (m&nastirea Varzirestilor, de la Alexandru cel Bun) . a. cum gi de alte numeroase locasuri dumnezeiesti pe tot cuprinsul {arii. Evident ca, in privinfa religiei, influenfa, care venea de la rugi, aici in Basarabia cddea in teren bine pregatit, siminta prindea bine gi crestea usor. In al doilea rind, regimul rusesc a durat mai mult de o suta de ani. Aceasta, insd, inseamna ca din populafia basarabeand citeva generafii au crescut, au trait sub influ- enfa ruseascd. Cu atit mai adinc ea trebuia sé patrunda in firea basarabeanului. Aceste doud imprejurari—terenul pregitit mai inainte si durata regimului — prezinti conditiuni generale, care pot avea loc oricind si oriunde. Ceea ce, ins’, priveste anume cazul nostru, ceea ce intarea in Basarabia eficaci- tatea condifiunilor aratate si sporea rostul lor, era mulfimea acelor cdi, prin care se exercita influenta Rusiei, varietatea acelor mijloace, de care se folosea stipinirea ru- seasci pentru influenta religioas’. Ce fel de mijloace erau acestea? Ce masuri luau rus incipiu, ci o vom lua in cazul nostru in sensul aratat ? 0 Masurile acestea au fost de doud feluri: directe gi indirecte. E lucru stiut c& biserica la rusi avea o situafie cu totul exceptional’. Cu toate ca, incepind cu epoca lui Petru cel Mare (1689—1725), Rusia deschide larg portile inriuririlor apusene si curentul rafionalist patrunde in viaja spiritual a poporului rus tot mai mult, mai puternic, biserica, ce se inridicinase acolo adinc in perioada pre- cedenti, nu si-a pierdut rostul, cu atit mai mult, cu cit domnitorii rusi nu scpau din ve~ dere niciodati insemndtatea religiei pentru masele poporului. Chiar si cei mai indife- renji in chestiuni de credinja, cum au fost Petru cel Mare si Ecaterina a Il-a, fineau seama de rostul bisericii si luau msuri pentru intarirea acestui rol. Aga, Petru cel Mare, odat& cu infiinjarea sinodului, ia primele dispozijiuni pentru consolidarea situajiei ma~ teriale a bisericii, punind inceput monopolului bisericesc in vinzarea lumindrilor, iar Ecaterina stiruia s4 dea intregii vieti bisericesti un asezmint mai bun, potrivit cu noua organizajie a statului, sporind numéarul catedralelor arhieresti dupd numarul guber- niilor etc. Sub Alexandru I, cind in Rusia a inceput curentul mistic, rolul bisericii s-a inta- rit $i mai mult, ajungind in unele privinfe pind la exagerari, cind autoritifile stiruiau si supund controlului religios pind si activitatea stiinificd”. In aceast’ epoca s-au pus bazele scoalelor duhovnicesti, cu invafamint teologic, pentru pregatirea clericilor. Nicolae I, succesorul lui Alexandru, chiar la inceputul domniei a avut de luptat cu urmérile influentei venite din apus, indbusind migcarea decembristilor (1825). 6 Tocmai aceasti imprejurare I-a facut sé schimbe brusc si hotarit politica. Pentru a pune capt influenfelor straine, noul far a infiinfat un regim nafionalist bazat pe trei principii : ortodoxism, autocratism si nafionalism, devenind un aprig reactionar. Despre dinsul s-a spus in publicistica rusa c& in conducerea f&rii lui a fost un leu, care treizeci de ani a tirit Rusia indarat. Sub aceasti domnie indelungata (1825—1855), cu ajutorul unor persoene de mare autoritate, cum au fost Filaret Drozdov, vestitul mitropolit din Moscova, si contele Pro- tasov, cunoscutul oberprocuror sinodal, biserica, in viaja ei intern’, a cApatat o orga- nizatie centralisté-birocratica, cu reguli am&nunfite si riguroase in administratie, cu mésuri stricte in indeplinirea orinduielilor religioase bisericesti, cu dispozitii aspre in tratarea problemelor teologice si chiar in mérturisirea credinfei Sub Alexandru II, cum se stie, au fost intreprinse mari prefaceri in viaja poporu- lui rus, dintre care cea mai insemnata a fost desfiinjarea serbiei (1861). In legdturd cu aceasta s-au facut mari schimbari si in viata bisericii, dar mai cu seam in starea clerului. Cu desfiinjarea serbiei a fost scoasi de sub tutela boierilor mulfimea de farani serbi, pentru care a trebuit s4 se creeze 0 noua organizatie, noi condifiuni de viata obsteasci. In aceste condifiuni rolul de conduc&tori spirituali, de povatuitori in ale viefii, care inainte aparfinea boierului, ii revenea acum preotului, care, astfel, c&pata o insemnatate mare in viafa obsteascé. Pentru a putea indeplini aceasti noua misiune, era nevoie sa i se sporeasca prestigiul, si i se ridice nivelul cultural, si i se creeze 0 tuatie materiala mai avantajoasi. Tocmai in aceasta directie au si fost indreptate mai multe masuri ale noii stapiniri. Asa a fost schimbat programul inva{imintului teologic potrivit cu scopurile vremii (noul regulament al seminariilor din 1867), s-au imbunatatit mult conditiunile de munca in scolile duhovnicesti‘, s-au intensificat lucrarile pentru inzestrarea parohiilor cu loturi fixe de p&mint, care erau la dispozifia clericilor, s-au luat dispozifii noi pentru salarizarea clericilor, pentru o mai bun impérfire a paro- hiilor, pentru fixarea numarului normal de clerici la fiecare parohie etc. Prin legile din 1867 si 1869 s-au introdus mari schimbari gi in starea social a preojimii. In cele din urmd, sub contele D. A. Tolstoi, care era oberprocuror sinodal gi in acelasi timp $i mi nistru de instructie, slujitorilor bisericii li s-a recunoscut dreptul de ,,preferingd fata de tofi ceilalfi invayétori ai poporului*. S-a propus chiar ca: toate scoalele rurale s& fie supuse clerului ortodox®. 7 Dup& moartea tragic® a farului Alexandru II, sub stipinirea fiului stu Alexandru III a inceput © mare reactiune in viata intern’ a Rusiei. Toate reformele facute in domnia precedent au fost reduse, iar rolul bisericii, socotit ca cel mai puternic sprijinitor al statului, a crescut i mai mult. Acum, la cirma bisericii rusesti vine vesti- tul oberprocuror Constantin Pobiedonosfev, fost profesor al Universitatii din Moscova. Sfetnic apropiat si intim al tarului, ridicat la gradul de membru al consiliului de stat si membru al consiliului de minigtri, cea ce era 0 noutate nemaiauzita in situafia unui oberprocuror al sinodului, Pobiedonosfev ajunge de fapt un puternic conductor al treburilor in stat i 0 autoritate aproape singura st&pinitoare in afacerile bisericesti. Dinsul, ins, nu s-a marginit la administrarea bisericii in limitele vechi ale acestui resort sia intreprins o oper& urias4, care trebuia, dupa planurile lui, si schimbe viafa intre- gului stat, si regenereze poporul rus. Aceasta era infiinjarea gcoalelor bisericesti pa- rohiale. Era ideea cunoscutului entuziast-pedagog Serghei Racinschi, profesor la Univer- sitatea din Moscova, care gi-a parasit catedra de stiinfe naturale, ca si devie invtator rural, de scoali primar’, cu program stabilit de dinsul, cu rolul precumpanitor al religiei. Inspirat si sfatuit de Racinschi, Pobiedonosjev proiecteazi infiinjarea scoalelor bisericesti-parohiale, pe tot cuprinsul vastului imperiu, cu scopul de a trece prin ele tot poporul rus, care astfel va c4pata o noua indrumare si in gindire, si in viata. S-a inceput o activitate febrila, s-a creat o vast organizatie pentru conducerea 7 scoalei noi, s-au constituit o muljime de localuri scolare, s-au infiinjat scoli speciale pentru pregatirea personalului didactic, necesar invajdmintului parohial-bisericesc, s-au alocat enorme sume de bani, din veniturile imense ale sinodului, pentru infaptuirea acestui grandios plan de lucr&ri. Bineinfeles cd odati cu aceasta au fost incurajate $i susfinute si celelalte ramuri ale viefii bisericesti-religioase. Opera lui Pobiedonosfev, ins, n-a izbutit. Desi dinsul a stat la putere 25 de ani, avind la dispozifie mijloace necesare pentru realizarea programului propus, revolu- tia din 1905 i-a rasturnat toate planurile, silindu-l si pe el s& se retragd de la conduce- rea bisericii. Cu toate acestea, activitatea de care vorbim a durat, cum s-a spus, 25 de ani. In acest rastimp tot ce se petrecea in biserica rusi, precum si influenfa ei religioas’, ce se exercita si mai inainte, nu numai cA n-a slabit, ci a fost intensificatd si mai mult. Sub ultimul far — Nicolae I — in viata bisericii din Rusia, in fond, nimica nu s-a schimbat. Valul revolutionar din 1905 n-a tinut mult vreme, gi in Rusia s-a inceput din nou reactiunea, iarodat& cu aceasta, rolul bisericii s-a intarit si mai mult, ajungind la manifestari monstruoase din vremea batrinului, ,starefului* Rasputin cu oberpro- curorul Raev si cu Pitirim, mitropolitul Petersburgului. UI Acestea au fost condifiunile exterioare ale viefii bisericesti din Rusia. In aceste conditiuni biserica, in starea ei intern’, a ajuns la o inflorire nemaivazuta. In fiecare eparhie era cite un arhiereu eparhiot, ajutat uneori de unul, alteori de doi si chiar de trei arhierei-vicari’. Arhiereul era un mare demnitar, uneori si bun admi- nistrator, dar mai inainte de toate era obligat A fie slujitor al altarului si sd fac regu- lat, in fiecare sirbitoare, slujba religioas%. Serviciul religios era obligatoriu si pentru preofi, care se expuneau la mari pedepse, in caz cind neglijau aceasta indatorire. Tofi slujitorii altarului, incepind cu arhiereii, erau chemafi si propovaduiascd neincetat cuvintul lui Dumnezeu, $i pentru inlesnirea acestei activitafi se publicau reviste speciale cu predici, de asemenea multe culegeri de predici ale cunoscufilor propovaduitori In cintarea bisericeasci, incepind cu timpurile compozitorului bisericesc Bortni- anschi*, a fost reglementat inifiativa particular’, introducindu-se un control sever spre a feri auzul credinciosilor de melodii nepotrivite pentru rit. Se cerea strict indepli- ire a tipicului bisericesc in sAvirsirea slujbelor religioase. S-au canonizat noi sfinfi, se incurajau pelerinajele pe la locurile sfinte din Rusia, a la lavrele din Chiev, din Pociaev (Volania), la lavra ,,Sf. Serghie“ (lingi Moscova). In foarte multe localitifi existau icoane fAcStoare de minuni, care erau purtate prin orase si sate, cu solemne ceremonii religioase. S-au construit multe, bogate si foarte frumoase locaguri, unele impodobite cu tablouri murale de mare valoare artistic’, prezentind diferite evenimente din Sf. Scriptur, precum si din istoria Rusiei. Aga a fost, de pild’, vestita catedral& ,,Sf. Vladimir“ din Chiev, care a ajuns model pentru pictura bisericeasc4, imitat in multe localitati, pind si la Chisindu. Muljumité acestei activitiji vaste, toata viaja din Rusia cApata un aspect cu totul deosebit, care ficea mare impresie, indreptajind caracteristica poporului rus ca popor »purtator de Dumnezeu‘ — ,,bogonose{"* Iv Ce se petrecea in Basarabia ? In tot cursul acelor o sut& de ani de subjugare a Basarabiei, biserica a avut in aceasti provincie arhierei, care cu multa rivnd indeplineau ordinele stapinirii centrale®. In- cepind cu mitropolitul roman Gavriil Banulescu, toji arhiereii Basarabiei erau agenfi fideli ai guvernului farist, care cu toati strictefa infaptuiau in eparhia lor ideile si pla- nurile sinodului rus. Sub Gavriil s-a pus in Basarabia inceput invaimintului teologic conform regu- lamentului rus, s-a dat eparhiei prima organizafie cu ajutorul unor persoane aduse din Rusia, ca Dimitrie Sulima, Petre Cunifchi, protoiereul T. Maleavinschi 5. a. Arhiepiscopul Dimitrie, urmagul lui Gavriil, pentru a sta mai aproape de credinci- osii moldoveni si a cirmui mai cu succes, a invafat limba moldoveneasci, traducea in moldoveneste ordinele rusesti si diferite cari bisericesti. Irinarh, contemporanul mit- ropolitului Filaret Drozdov, conducea treburile bisericesti cu voinja lui de fier, observind stricta ordine in administratie. $i in Basarabia, sub arhiep. Antonie, urmasul lui Irinarh, s-a infiinfat procesiunea religioasd cu sf. icoan& fac&toare de minuni din Garbovat, s-au luat mésuri insemnate, sub arhiep. Pavel, pentru ridicarea starii materiale a preofilor si a prestigiului lor de conducatori spirituali ai poporului,— s-a facut aceasta, cum am spus, in legatura cu desfi- injarea serbiei, cu toate cd in Basarabia gerbi erau numifi figanii. Cind a venit vremea experienfei intreprinsi de citre oberprocurorul Pobiedonosjev scolile bisericesti-parohiale, s-a desfasurat si in Basarabia o mare activitate, s-au ivit in acest domeniu si insemnai fAptuitori, uni —veniti din Rusia, ca protoiereul Alexandru Ianovschi, rector al seminarului si presedinte al consiliului eparhial de inva- {4mint_bisericesc-parohial, . Leliavschi, director (,,nabliudatel) eparhial al aceluiasi invajimint, alfii — localnici, ca prot. M. Ciachir, director (,,nabliudatel") judefean al scoalelor bisericesti-parohiale, gi alfi multi ,,nabliudateli“. Sub indemnul venit din Rusia gi in Basarabia s-au construit multe locaguri frumoase chiar si prin sate'®, se cerea clericilor cea mai neadormita indeplinire a indatoririlor de serviciu, cea mai mare strictej4 in savirsirea slujbelor religioase''. ‘Acestea erau masurile, care in chip direct nutreau sentimentul religios al poporu- lui din tot cuprinsul Rusiei, cum gi al celui din Basarabii v Erau, insi, si alte imprejurari, cum am spus la inceput, care pe cale indirect influen- Jau viafa religioasé din imperiul farist. Aceste imprejurari aveau loc atit in interiorul Rusiei, cit si in Basarabia. In Rusia farist’, in tot cursul v. XIX, a existat un regim federal cu mari privilegii al paturii boieresti si cu foarte grea stare sociala-economicd a paturii de jos, a ,aranimi Cu toate ci serbia a fost desfiinfat4, starea {Sranilor s-a usurat pufin, deoarece cu aceasti reformi li s-a dat, cum se zicea, numai o libertate de lup, adicd libertate fara si aiba ei posibilitatea de a exista mai mult sau mai pufin independent : economiceste ei au ri- mas, cum erau si mai inainte, robifi boierului. Putin s-a imbundtdjit si starea lui social’. Scoli pentru dinsul nu existau aproape deloc, nici de cele primare. In cit priveste in- v&jimintul secundar si superior, el era inaccesibil pentru p&tura de jos: in licee nu erau_admisi ,,kuharchini deti* — copii de buc&téreas’, cum erau botezafi cu dispret copiii iesifi din pitura de jos. Pentru dingii existau numai scoale primare, unde si unde, iar prin orase asa-zisele ,,uiezdntie uciliscea" — scoli judefene, un fel de gimnazii de ale noastre. Dac& la aceasta adiugim c4 in unele localitaji, din cauza secetei, pre- cum si a cultivarii insuficiente, pimintul nu rodea foarte des, provocind ani intregi de foamete, daci jinem seama si de inmultirea populafiei, atunci vom infelege usor, de ce mulfi jarani nevoiasi, ajunsi la disperare, isi luau lumea in cap, porneau in pribejie sau, ademenifi de fSg&duielile st&pinirii, isi praseau c&minurile, plecau spre Siberia (,Usuriischi Crai) ca s8-si caute acolo un ad&post, dar deseori, neajungind la locul destinat, pe drum cddeau de foame gi oboseala. Astfel, patura de jos a poporului traia in chip izolat, far putin de a iesi din situagia grea material, lipsitd de lumina c&rfii, care ar fi mingliat-o sufleteste, satisfacindu-i ceringele firesti. In asemenea imprejurari singurul refugin sdranul il gasea in religie, la bisericd, care ii didea nu numai raspunsuri la toate intrebarile ce se ndsteau in sufletul 9 lui sub inriuririle vietii gi ale naturii inconjuratoare, ci si o alinare a durerilor sufle- testi, o mingiiere in marile necazuri ale vietii. Jn Basarabia era in fond aceeasi stare de lucruri. In provincia noastri, e drept, n-a existat serbia : moldoventi nostri au fost si au rimas liberi, st&pinitori pe. pamintul lor mostenit din batrini. $i in Basarabia incd erau s&teni lipsiti de pimint sau care aveau pamint foarte putin. Pe urma, in legaturd cu cresterea populatiei, proprietatea de pi- mint s-a frimifat de multe ori in aga masur&, incit nu mai putea satisface nevoile mat riale ale faranului. Pe de alté parte, mosierii si la noi rémineau cu mari privilegi ei stipineau mari intinderi de pamint, exploatind munca féranului, asa c& in cele din urma si la noi multi siteni moldoveni erau silifi si-si p&raseasca locul natal si s& por- neascd in lungi si anevoioase cAlatorii spre Siberia in regiunea Asnutului, unde, dup spusele st&pinirii fariste, puteau s&-si giseascd ad&post si pAmint.Soarta multora din ei n-a fost mai buna decit a tovarasilor lor de nenorociri — jarani rusi. Bineinfeles, c& in asemenea condiiuni si fZranii basarabeni se simjeau izolaji, depar- tafi de via{d, aruncafi intr-o situatie, in care rimineau nesatisfcute cele mai elementare ceringe ale lui. Starea {Aranilor basarabeni, insi, devenea si mai grea, si izolajia lor si mai mare, fay de jranii rusi, mulfumita faptului c& in fara rusilor ei erau straini si nu cunosteau limba domnitoare. Dac dintre {Zranii rusi unii tot mai patrundeau cite odat’ in scoala, moldovenii nostri erau lipsiti de aceastd posibilitate, neexistind in Basarabia coli cu limba de predare moldoveneasc&. Graiul moldovenesc nu era admis nici in institutii, asa incit si aceast’ cale de comunicare, cu lumea din jurul lor, le era inchis’. Ce era cu biserica ? Nu vom repeta legenda mioap%, susjinutS de unii cu atita indirjire,— legend’, cum c& limba moldoveneasc& a fost scoasi si din biseric’ in Basarabia’* : din biseric& limba moldoveneasc& n-a fost scoas& la noi niciodat& si acest fapt a fost o mare fericire pentru moldovenii nostri si singura scpare in situatia lor. Declipiti de frajii lor, despartiti de lumea inconjuratoare mulfumitd limbii, departagi de la lumina inva{aturii prin lipsa de scoal, faranul nostru se simfea si mai izolat. In aceasti situatie el isi gasea un singur refugiu — in biseric&: de la dinsa el astepta dezle- garea diferitelor probleme ale viefii, la ea gisea alinarea durerilor sufletesti, ea ii didea tot sprijinul moral. Ajutorul bisericii ,aranul basarabean il cHuta si-1 gsea anume pentru c& ea fi vorbea in limba lui,— fapt care gasea in sufletul su gi alt rasunet, intrucit atingea si alte coarde, vorbind sentimentului national. Astfel masurile indirecte ale guvernului rus, cu toate cX nu urmireau scopul de a da o anumit& indrumare vietii romanilor basarabeni, in cele din urmé il indreptau in aceeasi directie, anume spre biseric&, spre religie, incotro il duceau si dispozifiile, care priveau in chip direct viata religioas’ a poporului. Care a fost rezultatul acestor m&suri? VI Urmarea misurilor ar&tate a fost aceea, c4 atit in Rusia, cit si in Basarabia, viata religioasa, in manifestarile ei exterioare, a ajuns la forme exceptional de impunatoare. in Rusia, in stiinfa teologicd, au aparut scriitori si cercetatori de valoare neintrecut’, ca mitrop. Macarie Bulgakov, episcopul Silvestru, Malevanski, mai tirziu Turaev, Flo- renschi (teologia dogmatic’), Eug. Golubinschi si Vas. Bolotov (istoria bisericeasc4), N. Glubocovschi (exegez4), ca arhiereii Dimitrie Muretov, Inochentie Borisov, Ambrosie Cluciarev (oratori), ca arhiep. Nicanor Brovcovici de la Odessa (filozofie teist’) si mulfi alfii. Unii scriitori cu renume mondial, cum era Leon Tolstoi, cdutau contact cu vestifii ,,stareji* — schimnici ai m&nastirilor. In legitura cu aceeasi stare de spirite, oameni cu cultur& vast%, ca A. Homiacov, Vladimir Soloviev, Serghei Bulgacov, frafii Eug. si Serg. Trubefcoi, in cugetarea lor ajungeau la concepfii filozofice, in care religia constituia elementul fundamental al gindirii. 10 Muzica bisericeasca in operele nemuritoare ale compozitorilor Bortneaschi, Lvovschi, Turceaninov, Arhanghelschi, Cesnocov, Castalschi si ale multora altora a atins culmea creatiei, raspindind arta religioasa ruseasc& in toate jarile ortodoxe, unde e apreciati pind astazi. Sub aceste influenfe, in domeniul muzicii au crescut si s-au format multe talente insemnate, cum a fost bundoara vestitul Cosit'*®. In pictura bisericeasci au aparut noi curente cu capodopere de mare valoare, in stil nafional-ortodox, ca icoanele murale ale vestitului profesor Vasneafov in renumitul monument de arhitectura — catedrala ,,Sf. Vladimir“ din Chiev. Slujbele religioase, insofite de estetica bogata a ritului ortodox, facea asupra credin- ciosilor o puternicd impresie. In privinfa aceasta e foarte interesantd mérturisirea pe care o gasim la un reprezentant superior al bisericii noastre romanesti. Vorbind despre anii petrecufi de el in Rusia, scrie: ,Acolo, indeosebi in acest oray (Chiev), am simfit cei mai puternici fiori de cucernicie in vremea sfintelor slujbe, aici am auzit cele mai sublime cintari religioase corale‘'*. Efectul asupra paturii de jos a poporului a fost si mai puternic. Toat& viaja omului din masa poporului era invaluit& de povestiri si ceremonii reli- gioase, care il fineau necontenit in atmosfera de credinfa in puterea divina, in frica lui Dumnezeu, facindu-1 si-si petreacd zilele in riguroase si multe posturi, in rugéciuni si diferite ,,podriguri* — nevointe'®. Cele mai obignuite din acestea erau pelerinajele pe la locurile sfinte. Cine a avut ocazia si calatoreasc& cu trenul spre Chiev, Moscova sau alte centre de viafa religioasd din Rusia, acela putea din vagon sd vada, pe c&rarile de-a lungul cai ferate, siruri nesfirsite de barbaji si femei, tineri si batrini, care cu legdtura la spate se indreptau pe jos — neaparat pe jos, cdci de aceasta depindea valoarea mintui toare a pelerinajului — spre marile mandstiri, pentru a se inchina sf. moaste sau a lua binecuvintare si povata de la vreun vestit schimnic si ,prozorlivat" ,,cum era bundoard ieromonahul Iona, cunoscutul cdlugar de la mandstirea ,,Sf. Treime* din Chiev, sau ,Starequl Ambrosie din schitul (pustini) Optin'® 5. a. Minati de acelasi sentiment, mii de oameni igi par’seau casa si porneau in pribegie, asa gi li se zicea lor — pribegi, ,,strannichi“. Unti din ei igi consacrau viata pentru adu- narea banilor in scopul construirii locagurilor dumnezeiesti, multi, ins, luau drumul pribegiei numai pentru a-si potoli sbuciumul sufletesc, neavind pe pAmint ,,cetate stator- nic&* si cdutind alta ,,ce va si vie". De obicei, in haina lunga de clugari, cu ,,verighi— fiare grele pe trup pentru a-l infrina,“cu toiagul in mind, treceau acesti martiri benevoli, dintr-o localitate in alta, din cas& in casi, urmind unui glas lduntric nedeslusit, care ii chema spre sfintele nevazute. Era un tip de ,,cautatori de Dumnezeu“ foarte raspindit in Rusia, care a patruns gi in literatura rusd, dind nastere unor figuri tipice ca ,,Vlas“ al lui Necrasov, ,Paramon Iurodivii“ (nebun pentru Hristos) la Gleb Uspenschi 5. ‘Asa era in Rusia. VII Si in Basarabia efectul masurilor ardtate mai sus nu putea sd fie altul. $i la noi s-a manifestat un interes foarte viu pentru religie si bisericd. In masura puterilor si mijloa- celor locale, si in provincia noastr& s-a dezvoltat o mare activitate pe tarim religios-bi- sericesc, ‘au ap&rut cercettori harnici in domeniul istoric-bisericesc (Axentie Stad- nifchi, frafii Parhomovici), s-au ivit barbai de inalte aspiratiuni si dispozitii morale- religioase, ca preofii $tefan Ciugureanu, Macarie Untul, Pavel Florov, loan Covaldji. Muzica bisericeascd si in Basarabia a ajuns la mari succese, mai cu seam sub condu- cerea si in operele maestrului-compozitor prot. Mihail Berezovschi, care stia si atragi in corul mitropolitan din Chisin’u mulfi cintareti de valoare, ca Miaun, Sagara, Dani- levschi 5. a. Inriurirea vietii religioase, ins&, si in Basarabia a fost mai mare asupra maselor po- porului. Slujbele bisericesti, savirsite cu multd cucernicie, atrigeau intotdeauna multi lume. Unii moldoveni mai tineau ,,hramul" in casele lor. Prin sate erau stiutori de carte i bisericeasc®, care ,,aveau ceaslovuri asa-zise bogate — cu acatiste, psaltiri si alte carti bisericesti... Mulfi din ei aveau ,,pravila casnic& in privinta rugaciunii — cu acatiste, catisme, metanie“!”, Manistirile basarabene, nu numai in zilele de hramuri, ci gi in alte sarbatori aveau foarte mulfi pelerini, veniti din imprejurimi. La m&néstiri, frayii si chiar cdlugarii, in majoritate erau dintre jarani moldoveni. Acum cifiva ani la m&ndstirea Curchi, jud. Orhei, in bibliotecd am gisit o condic& scris’ cu mina de c&lugarul Justin (Ignatovici), fost preot si intrat in cdlugarie dupa moartea sofiei. Acolo lui i-au dat ,,poslusanie“ — si adune informajii tipografice cu privire la salasluitorii mAndstirii. Toate stirile adunate au si fost expuse in condica de care vorbim. Am constatat c& aproape tofi cAlugarii si fratii de la Curchi erau de origine moldoveni jarani, dintre care multi inca in frageda co larie frecventau mandstirea cu parinfii lor, alfii chiar de pe atunci ramasese acolo. In celelalte mandstiri majoritatea calugarilor aveau aceeasi origin La mandstiri faranii nostri isi g’seau hrana sufleteasc4, sprijinul necesar pentru n&- zuinjele morale. Acolo, la mandstirile din Basarabia, cum scrie un vizitator al lor, ,coruri vioaie impodobeau slujbele religioase, cintece ce te indljau si te imbunau, te apropiau de sfinjenie si plecai mai indreptat la casa ta“!*, Lucru si mai interesant ci moldovenii basarabeni, patrungi si minagi de sentimentul religios, treceau $i peste hotarele Basarabiei, ajungind pina in cele mai departate centre din Rusia ; uneori si mai departe, pind la muntele Athos, unde unii si ramineau, caluga- rindu-se. La ménastirea ,,Sf. Flor“ din Chiev, de pila, in 1907 starifa era o moldovean- ca'®. Nu mai vorbim de acei pelerini moldoveni, care in fiecare an umblau pe la lav- rele din Chiev, Pociaev, cum $i in localitatile unde se asteptau mari solemnitaji reli- gioase, cu Sarov, cind s-au descoperit moastele Sf. Serafim. Evenimentul, ins&, cel mai convingator in aceasta privinta, unic in genul lui poate, a fost marea migcare religioas&, care a avut loc in Basarabia in ani 1913—1916 si care e cunoscut& sub numele de ,,Miscarea de la Balta‘, sau inochentism, dup numele calu- garului Inochentie, care a pus inceput acestei migcari. Sint cunoscute imprejurarile, in care s-a petrecut acest eveniment. Condifiunile in care s-a desfagurat, cum gi etapele, prin care au trecut adepfii migcarii, au fost stu- diate si publicate demult”°. $i cu toate acestea, nu putem spune cA acestei migcari i s-a dat atentia cuvenita. E adevirat, si impotrivirea fa, de noul stil, si migcarea inochentismului s-au potolit cu timpul si n-au cuprins toati populatia moldoveneasca din Basarabia. Dar si nu scdpim din vedere, c& aceste evenimente, si indeosebi inochentismul, au atins culmea puterii, au ajuns la forme hotirite, excesive. Aceasta ne dovedeste, cA starea intregii populafii moldovenesti era de natura corespunzatoare : numai pe un teren mult vreme cultivat puteau s& se produc asemenea fenomene, $i cu cit fenomenele au fost mai puternice, cu atit si temelia lor a fost mai tare, mai adinc implintatd in viaja. Astfel ajungem la concluzia c& religiozitatea romAnilor basarabeni a fost un produs al trecutului, find cultivata in sufletul lor in perioada a doua, prin masurile multiple ale stapinirii yariste, si acest produs e adinc intiparit in sufletul poporului. In ce const& aceast& religiozitate ? Vu Ar fi o mare naivitate s& ne inchipuim, pe baza celor expuse mai sus, ci moldovenii basarabeni in sufletul lor sint cuprinsi de o sfinfenie monahala, c& ei sint absolut straini de interese si pofte lumesti. Nu tAgaduim la moldoveni o mai mare ,,curdtenie sufleteasc&, un ,,simt moral mai pu- ternic“?!. Dar trebuie s4 recunoastem ci si basarabenii nostri sint oameni cu picate, une- ori cu pacate chiar mari. $i basarabenii moldoveni au pacatuit si pAcdtuiesc si fata de tre- cut, si fafa de prezent, si fafa de str&ini, si fafa chiar de ai lor. $i ar fi o fafarnicie prea 12 v&dit8, 0 ritcire prea ciudat&, dac& tocmai in conduita de toate zilele a moldovenilor am c&uta acea religiozitate, pe care am constatat-o la ei in urma atitor fapte reale. Dar dac& in viata moldovenilor nu gasim propriu-zis acea religiozitate, atunci poate in fond nici nu exist, si tot ce noud ne pare o puternicd stare intern, se reduce numai la indeplinirea pur exterioar’ a unor forme, a unor orinduieli, in dosul cdrora nimica nu se ascunde? Poate acele manifestiri de sentiment religios, pe care le constatam cu prisosinfS la moldovenii nostri, nu sint decit niste ceremonii de forma, cdrora nimica nu le corespunde in sufletul acelora, ce le execut& ? Mulfi sint dispusi tocmai aga s& interpreteze manifestarile religioase ale romAnilor basarabeni, de altfel ca ale tuturor, nevdzind in ele decit niste ramasife ale unei stiri primitive, care nu au nimica real la baz si poate si-au pierdut orice rost in viat; Si aceast& parere nu e mai pufin gregitd. Ca dovada ar fi indeajuns si ne reamintim faptul c& manifestirile religioase, de care vorbim, ce se repet in curgerea unui sir de ani, am putea zice — n-au lipsit la moldovenii nostri in tot cursul viefii lor. Pe de alti parte, ele au loc pe tot cuprinsul p&mintului locuit de roménii basarabeni. Un fenomen, ins, atit de raspindit si atit de statornic nu poate fi o simpli deprindere, care se reproduce in mod mecanic, nu poate fi lipsit de un izvor viu, de o baz& trainica in sufletul omenesc : trebuie s& existe ceva real, ce il produce, ce se manifesta in el. Mai e si alt& considerafiune. Religiozitatea moldovenilor se manifest& in multiple si variate actiuni. Printre acestea sint multe care cer o prealabil& judecatd, o participare a voinfei. Omul care igi lasi copilul la mandstire sau acela, care pleac& intr-un pelerinaj indepartat, cum si acela care hot&rdste sa-si pardseasc& ciminul pentru ca s& se ageze la o mandstire din alta localitate, face aceasta cu deplind constiinj’, indemnat de o stare sufleteasci, ce nu poate fi intimpl&toare, trec&toare si trebuie sé corespund’ complexitatii actiunii intre- prinse. Astfel in nici un caz nu poate fi acceptatd p&rerea, care in manifestirile religioase nu vede decit o simpli deprindere, o forma goal. Aceste manifestari, aga cum le aflim in viaja moldovenilor basarabeni, presupun un anumit echivalent in psihicul lor, o anumi- 18 baz. Ce fel de echivalent e acesta? Ce fel de bazi? Baza aceasta nu poate consta in cunostinfe, in idei religioase, intr-o conceptie mai mult sau mai putin dezvoltat’. Cunostinfele religioase, chiar dac ar alc&tui o intreagi concepfie teologic’, nu ar necesita asemenea urmériri in viafd: una e ideea religioasa gi alta e religiozitatea. Cu- nostinfele religioase, teologia, oricit de cuprinztoare ar fi, nu au alt menire decit s& dea raspunsuri la anumite intrebari. Ele nu se refer decit la nofiunea omului, nu dau decit un slab impuls la acfiunea corespunztoare. Teologia poate si se impace cu o conduit’, care nu-i corespunde deloc. Oricit de inalte ar fi ideile ei, teologia poate s& nu aiba nici o legdturd cu viaja omului gi usor se transforma intr-un verbalism banal si sec, in ceea ce un savant teolog strain numea ,,fle- crie eviavioasa. Astfel cunostinfele sau ideile religioase nu sint legate de religiozitate. Un teolog poate s nu aiba in suflet aceast& insusire. Ni s-a intimplat s& auzim de profesori de re- ligie, inzestrati cu bogate cunostinfe teologice, care in ele nu credeau fiind chiar atei, si Susfineau totusi c& pot s& predea religia”, Manifestarile religioase, de care e vorba, evident nu pot avea izvorul lor in idei, in felul anumit de in concepfie, ele au un caracter practic, constau in anumite actiuni, a se comporta. Deci gi izvorul lor trebuie si fie de alt& natur: Pe ling& aceasta, romanii nostri basarabeni, la drept vorbind, nici nu posed& concepfii religioase. Ideile lor, credinfele lor, in latura lor teoretica, sint foarte reduse: ele nu sint nici complete, nici consecvente, aga incit ar fi o mare greseala s credem c& puterea religioasé a roménilor basarabeni e in cunostinfele lor religioase. Astfel religiozitatea basarabenilor nu e de natura gindirii, ci de domeniul sentimen- 13 tului gi al voingei, e 0 stare dinamica, care nu implica si idei corespunzitoare dezvoltate si se transforma nemijlocit in actiuni. In fondul ei aceasta stare nu are nimica specific religios in infelesul obignuit al cu- vintului, nu presupune anumite credinfe religioase, nu cere anumite forme de exterior zare — ceremonii bisericesti de rit: ea se refera la intreaga viaja sufleteasc&, la toate ramurile ei. Aici ni se poate face obiectiunea, cd o asemenea stare se constata in fond la tofi roménii, cum si la toi oamenii, si nu e deci nici un motiv, ca si vedem intr-insa 0 deo- sebire, o trasdturd caracteristicd pentru romani basarabeni. Nu tagaduim faptul cd toi oamenii in fond au in sufletul lor acelasi imbold, aceeasi impulsiune. Ceea ce, ins&, ii caracterizeaza indeosebi pe romani basarabeni este incor- darea acestei stari sufletesti, acea religiozitate accentuat, mai intensiva, care la ei mai des, mai imperios se manifesta. Manifestarile acestei stari la romani basarabeni au o forma religioas&, aceasta, ins, nu e ceruta de starea lduntric&, ci e impusd de imprejurarile exterioare. Cum am ardtat in alt loc™, faptul acesta — manifestarile religioase — se explicd prin aceea, c& roménii basarabeni sub stapinirea farist’ erau departati de cultura, nu aveau scoala. In asemenea imprejurari, religia cu limba moldoveneascd, care se pistra in bisericd, era singurul luminig, prin care ajungea la ei ,lumina cunostingei“, si singura cale, prin care puteau si-si exteriorizeze nevoile si cerinfele sufletesti, oricare ar fi fost natura lor. Ceremoniile religioase, bineinfeles, oricit de multe si variate ar fi fost, nu cuprindeau toat& viaja oamenilor, cu toate acestea, ins’, dispozitia sufleteasc’, care era la baza acestor ceremonii, nu disparea niciodata : constituind o latur trainicd a sufletului, ea se pastra in subconstient, urmind ca la momentul oportun, sub presiunea imprejurarilor potrivite, s& se ridice peste pragul constiinfei, manifestindu-se sub o forma sau alta. Formele de exteriorizare variau si pot varia, potrivit cu starea generala sufleteasc’, si dup imprejurarile exterioare, care puteau fi mai mult sau mai pufin prielnice, mai mult sau mai pufin poruncitoare. Toate, insé, au o trasaturd comund: ele trédeazd 0 pornire sufleteasca, 0 ndzuinf& adinc&, puternicd, care cauta s& se realizeze in fapte. Formele acestea puteau atinge constiinja intr-o masurd foarte slab, cum se intimpla in obignuitele acte de rugaciune, de asistare, mai mult sau mai putin pasiva, la diferite slujbe bisericesti. Dinsele, insi, puteau avea si un caracter mai_puternic, cuprinzind intreaga sfera sufleteascd, manifestindu-se in actiuni de mare incordare, in migc&ri hot&ritoare, care treceau peste limitele intereselor pur religioase. Asemenea puternicd manifestare a religiozitajii moldovenilor basarabeni avem in cunoscuta miscare de la Balta. In vremea inochentismului, 0 multime de oameni, cuprinsi de o puternicd pornire sufleteasc’, au rupt-o dintr-odat& cu toate condifiunile obisnuite ale viefii, au renuntat la cele mai adinci legaturi traditionale cu cminul, cu familia, cu vatra strimoseascd si au plecat in necunoscut, in cdutarea unui vag ideal, unor noi ,,cetati ce va si vie Toate puterile sufletesti erau cuprinse de aceasti hotdrité nazuin{a si toate interesele viefii omenesti au fost supuse acestei n&zuinte. In forma ei exterioar’, dar numai in forma, ea era pur religioasa. Daca, ins&, o privim mai de aproape, vedem ci ea nu se reducea la scopuri exclusiv religioase, ci avea un caracter mai larg, cuprinzind mai multe laturi ale viefii. ‘Aceasta se dovedeste mai cu seema prin faptul c& ultimul scop, care era urmarit de adeptii acestei miscari, a fost ,raiul pimintului“. Aceasta era o noua organizatie a inochentistilor, in care ei struiau si infiinfeze un alt regim, menit sa dea satisfactie tuturor nevoilor de via omeneasc’, nu numai celor religioase, ci si celor sociale, cul- turale si chiar celor economice. Nu ne intereseaz’ am&nuntele cu privire 1a yraiul pamintului*. Faptul_ principal pentru noi ¢ cA religiozitatea rom4nilor basarabeni, cind a ajuns la limita de incordare, i-a silit s& treac& la o actiune hotaritd, si renunje la starea lor de mai inainte gi sa-si creeze 0 agezare noua, sd-i caute o viaji nou. 14 Ix Faji de manifestarile religioase de mai inainte, infiinjarea ,raiului* in fond nu prezint& nimic nou. $i in ,rai moldovenii vorbeau de viaja actuala plin de pi spuneau si pind la inochentism. $i in rai“ ei se gindeau la necesitatea ingri ringele sufletesti, si cAutau mintuirea sufletului, cum fceau aceasta si mai inainte. Sin- gura deosebire e c& inainte de a izbucni migcarea de la Balta, despre toate aceste lucruri numai se vorbea, pe cind acuma de la vorbe s-a trecut la fapte, de la visare la infiptuire. Incercarea de a realiza aceste visuri a fost insofitd si de multe fenomene negative, de multe porniri monstruoase si chiar patologice. Multi oameni si-au pierdut cumpatul si au facut acte ciudate-yi chiar anormale. Migcarea inochentistilor, ,,ca 0 furtuna puternic&... s-a dezinfuit asupra satelor roma- nesti din ascunzigurile Basarabiei, a ridicat pe locuitorii lor din somnul secular gi i-a pus in fafa celor mai grele, mai mari fapte ale viefii: strdinul obladuitor, neglijarea cerinfelor nationale, zdarnicirea aspirafiunilor religioase, nedreptatea social... A urmat © fraimintare vijelioasa, deznadajduita. Cu o putere uriasa furtuna aceasta a rascolit sufletul romanului basarabean gi a scos la lumina zilei tot ce a putut gasi in adincurile lui. Aici aflam si patimi urite, si visuri frumoase, si migc&ri egoiste, si fapte de un altruism induiosator, si fanatism orb, si credinfe luminoase si indlfitoare’. ‘Am relevat ca in manifestarile lor religioase moldovenii vorbesc de viata plin’ de picate, de nevoile trupesti si cele sufletesti, de mintuirea sufletului. E un limbaj obignuit la credinciogi, cind ei vorbesc de viafa spirituala, e o ,,terminologie* special sugerata, cum am vazut, de anumite imprejurari istorice. Daca, ins, dezbracim gindirea acestor oameni de haina ei exterioar&, dac& descifrim acest limbaj, atunci aflim c& e vorba de un trai plin de neajunsuri, de nevoile superioare ale omului, ce se impun si apartin suf- letului, de imperioasa necesitate a unei scpari (,mintuiri“) de starea actual. Cu alte cuvinte, gisim un mare potential psihic, multe puteri si mijloace de viaj&, de propasire. nln norodul nostru basarabean*, ,,in sdtenii nostri moldoveni, cu toate necazurile si chinurile vremurilor vitrege, au ramas vii si nevatdmate cele mai inalfatoare, mai frumoase puteri sufletesti ale neamului : 0 minte ispititoare si fra team’ fafa de cele mai grele, mai adinci probleme ale viefii; un devotament nemérginit, pind la sacrificiu, pentru idei inalte si interese comune ; 0 voing& tare, care a stiut s& indure orice piedici i se puneau in cale“. Rolul religiei in viaja poporuluf basarabean const& anume in faptul ca religia nu numai a pastrat nevatamate in sufletul lui aceste puteri, ci si a creat acea incordare, acea stare a cerinjelor imperioase si ndzuinjelor supreme, care poate inlesni mult rezol- varea problemelor mari ale vietii. Rostul si valoarea acelui potenfial, ins, depinde tocmai de felul, cum va fi pus in aplicare. in privinga aceasta aici pot avea loc si mari rataciri, cum a fost bundoard inochentismul. E, insi, putinja de a-i da si o indrumare sandtoas’. Ramine de vazut, daca prefacerile cerute imperios de mersul istoriei vor corespunde acestei posibilitati. Ca ultima incheiere la cele spuse, vom aminti urm&torul fapt: Cind a aparut cartea ,Migcarea de la Balta sau inochentismul in Basarabia* (1926), in care au fost relevate multe fapte caracteristice din viafa religioas& a poporului roman din Basarabia, un cunoscut cdrturar roman, profesor universitar din Ardeal, a scris autorului acelei lucrari, cé faptele publicate de el sint o adevarata revelatie. Totodata, acest om de stiinf& si-a exprimat convingerea, cd dup& ce se vor potoli frémintarile provocate de evenimentele mari din 1918, cind la noi in ard va incepe munca pentru a da viejii o nou& asezare, atunci ,nu se va putea trece peste aceste fapte. Ne place s& credem cA autorul scrisorii, vorbind astfel, avea in vedere marele rol al 15 religiei in viaja moldovenilor nostri, puterile i cerinfele vitale, dezvaluite in manifestarile lor religioase, precum gi indrumirile, ce reiese din acele manifestari. De asemenea ne place s& credem, ci mersul viefii, aducind marile schimbiri ce se impun, va indreptafi convingerea exprimat& de autorul scrisorii amintite. Nicolae POPOVSCHI NOTE EXPLICATIVE Un cérturar romin constatii in Basarabia si in biserica basarabeani cea dintii eparhie a ortodoxiei roménesti i vorbeste despre yadevrul primatului ortodoxiei basarabene“.— Rev. ,V. Bas: p. 5—7.— Alt c&rturar scrie mai precis : ,Respectul pentru religie este cu mult mai mare in Basarabia decit in vechiul Regat".— ,,Lumindtorul", 1941, II—I, p. 58. * Si profesorii de matematici erau obligafi, in prelegerile lor, si demonstreze adevarul dogmelor cregtine. In privinfa aceasta sint cunoscute inspectiile facute la universitifile din Petersburg si Cazan de c&tre procu- ratorii_circumscriptiilor scolare Magnitchi si Runici. In aceast& perioada a fost alc&tuit un ,Regulament al consistoriilor duhovnicesti“, prin care in condu- cerea eparhiilor s-a introdus centralismul birocratic. Vechea scoala cunoscutd in istoria Rusiei sub numele de ,,Bursi“ a trebuit si dispard. Y. am&nunte in ,,[storia Bises din Basarabia in v. XIX“, de subsemnatul. A fost asasinat de revolujionari la 1 martie 1881. Mitropolia din Chiev avea trei_vicar 1751—1825. Director al capelei de cintireti de pe lingd curtea impardteasc¥. Vremea activitétii lui e socotiti de mulfi ca o ,epock in domeniul muzicii bisericesti ortodoxe. ® ‘Arhiereii eparhiafi gi la noi aveau la inceput cite unul, mai tirziu cite doi episcopi-vicari. ‘© Pentru acest scop s-au obfinut sume enorme gi din veniturile de pe averile mandstirilor inchinate. '! ¥. am&nunte in a noastri ,,Istoria Bisericii din Basarabia in v. XIX“. ' Adepfii acestei povesti invechite scapa din vedere c& scoaterea limbii moldovenesti din paralizat cu des&virsire rolul binefacitor, pe care I-a avut biserica in viaja poporului moldovenesc,— acel rol, Pe care gi ei il recunosc S Absolvent al Academiei spirituale din Chiev, fondator al Societ&tii filarmonice de acolo, Cosit in primii ani ai revolutiei din Rusia a cutreierat, cu corul lui, tot globul pimintului, stirnind admirafia popoare- lor straine, fiind s&rbatorit chiar si de guvernele lor. '* Mitropolitul Visarion Puiu.— ,,Lumindtorul", 1941, III—IV, p. 210. '5 © sarcina anevoioas’, pe care si-o luau credinciosii in chip benevol cu scop moral-religios. ‘© In gub. Caluga. "7 Vezi multe fapte in ,Miscarea de la Balta" de N. Popovschi, p. 295. * C..N. T., ,Lumindtorul", 1941, V—VI, p. 332. {2 ,Luminatorut*, 1941, I—IV, p. 206-207. °° In lucrarea subsemnatului_,, area de la Balta sau * Prof. V. Harea. ,Sufletul Basarabiei*.— Rev. ,V. Bas. a vietii of religions experience", 1903. Trad. rus. "In lucrarea ,Miscarea de la Balta sau inochentismul in Basarabia", 1926. In memoria pétrintilor mei — Ana si preotul Alexandru Popovschi. ISTORIA BISERICII din BASARABIA in veacul al XIX-lea sub rusi snDafi cele ce sint ale Cesarului — Ce- sarului, gi cele ce sint ale lui Dumnezeu — lui Dumnezeu. Luca. XX, 25. La noi ortodoxismul in loc s& fie un steag al popoarelor, atotcuprinzator $i universal, devine un simplu atribut sau anexd a statului rus... Intiiul mijloc ele- rea ortodoxismul generale a puterilor isericesti, in turm& si pastor noastre este acela de a izbavi biserica noastra pe paza codului penal si a censurii, de a desfiinfa ortodoxismul silit". Vladimir Soloviev. ,Opere"... 1901, IV, 180—181. -107E80 a 2.N. Popovschi PRECUVINTARE Idea unui studiu privitor la istoria bisericii din Basarabia a fost exprimata pentru intiia oar in 1904, la adunarea generala din 8 april. a ,Societafii istorico-arheologice bisericesti din Chisinau", cind s-a luat hotdrirea ,,sd se intocmeasca pind la adunarea lunara din mai un program de istorie a eparhiei Chisindului". Ca motiv pentru intre- prinderea acestei lucrari s-a invocat centenarul infiin{arii eparhiei basarabene — eve- niment ce urma sit aibé loc in 1913. Hotdrirea luatd n-a fost inst indeplinita decit in parte: cu ajutorul unor membri ai Societafii s-a descris, foarte amédnuntit, viata si activitatea arhipdstorilor ce au ocupat scaunul episcopal din Basarabia in cursul veacu- lui trecut (1813—1917), de asemenea s-a adunat mult material cu privire la diferite laturi $i asezdminte ale eparhiei Chisindului. In 1917 izbucneste marea revolutie din Rusia, care pornind in imperiul {arist o miscare uriasa cu scopul de a clédi o viata noud, a aruncat o lumind neobisnuita asupra intregului trecut al acestui imperiu, intre altele — si asupra viefii lui bisericesti. Sub aceasté lumind s-a putut constata cd viafa bisericii ruse, in cursul veacului trecut, pre- zinta un ciclu de fapte ce s-au dezvoltat treptat si consecvent, si si-au gasit sfirsitul logic si inevitabil odata cu prabusirea intregului imperiu farist. Scofind in relief momen- tele mai importante ale trecutului, marea revolufie a inlesnit mult, in felul acesta, nu numai cunoasterea mai exacté a faptelor, dar $i precizarea rostului lor istoric. E vadit ca in asemenea imprejurdri ne putem da seama, mai usor ca oricind, si de evenimentele petrecute in viaja bisericeasca din Basarabia, ce aparfine astazi pe deplin istoriei, si a le expune in legatura lor fireascé potrivit cu mersul viefii, ardtindu-le si insemnatatea istoricd. Considerafiunile mai sus ardtate au-determinat si limitele cronologice ale lucrdri wlstoria Bisericii din Basarabia" cuprinde timpul de la 1813, data infiin{arii eparhiei Chisindului — pind la 1917, cind a izbucnit marea revolutie rusd. Vremea de la ince- putul revolufiei si pind la unirea Basarabiei cu Romania (mart 1917 — mart 1918) nu intra in cadrele lucrarii de faa, fiind o epoca ce aparfine mai mult prezentului si, deci, neputind fi incd cercetatd cu obiectivitatea cuvenita. Lucrarea e impértitd in patru perioade. I-a.— ,Organizarea eparhiei Chisindului yi Hotinului.— Inceputul regimului nafional-ortodox in biserica din Basarabia" (1813— 1855) ; a II-a.— ,,Epoca marilor reforme in Rusia si dezvoltarea vietii eparhiale in Ba- sarabia" (1856—1881) ; a Il-a.— ,Eparhia Chisindului sub regimul Pobiedonostev" (1882—1904) ; a IV-a.— ,,Descompunerea viefii eparhiale din Basarabia" (1905— 1917). La inceputul lucrdrii, intr-o scurtd introducere, s-a descris starea bisericeascd din Basarabia in ajunul rapirii ei de catre rusi. lar la sfirsitul ei, s-a dat citeva spite genea- logice ale unor familii mai vechi de preofi basarabeni, precum si dod acte privitoare la marele ctitor, boierul basarabean Mihalcea Hancu. Idea principal, pust la baza lucrérii, este ca eparhia Chisindului s-a dezvoltat sub influen{a hotdritoare a bisericii din Rusia. Potrivit cu aceasta idee, viaja bisericii din Basarabia este urmdrita in lucrarea de fafa in strinsd legdturd cu biserica din Rusia, sub a cdrei cirma s-a dezvoltat eparhia Chisindului. In acest scop, la inceputul fiecdrei perioade, inainte de a se trece la expunerea faptelor din istoria eparhiei, s-a facut o Scurta caracteristica a starii bisericii ruse in perioada ce urma a fi cercetatd. Totodatd, 19 socotind c& munca mai insemnaté in eparhie a fost depusd de preofime, activitatea clerului a fost urmarita cu deosebit interes, scotindu-se in relief faptele mai importante si persoanele mai valoroase. Atit in descrierea faptelor, cit si in aprecierea lor, m-am ostenit sd fiu cit se poate mai obiectiv si cred cd nu se va gdsi in lucrare o singurd afirmaie care sd nu aibd temei in acte si documente. La alcatuirea studiului m-am folosit de multe si variate materiale. Izvorul cel mai bogat l-am gasit in numeroasele (20) volume de cercetari $i studii publicate de ,Socie- tatea istorico-arheologica bisericeascd din Basarabia“ in cursul anilor 1909—1930. Cuprinzind toate ramurile vietii eparhiale, lucrarile Societdfii au scos la lumina o mul- fime de acte din arhivele locale, alcdtuind, intr-adevdr, un monument de pret al muncii neobosite depusa de membrii Societafii pe ogorul istoric-bisericesc. Sint, totusi, ne- voit sé mdrturisesc cd acest material este cu totul neindestulator. Pe lingd ca publica- fiunile Societafii contin un noian de amanunte coplesitoare, uneori lipsite de orice valoare pentru istorie, diferite ramuri ale viefii eparhiale sint, cu toate acestea, insu- ficient studiate (congresele eparhiale), altele interpretate unilateral (,rascolul" si mi- siunea antischismatica). E de prisos sé adaugdm ca publicatiunile, prin felul lor de a concepe via{a eparhiald a Basarabiei din trecut, nu corespund deloc cu ideile funda- mentale ale lucrarii de fafa. Un alt izvor constd in mulfimea de articole $i studii, mai mult sau mai putin temei- nice, de asemenea $i in diferite dari de seamd privitoare la activitatea mai multor ase- zaminte eparhiale, toate publicate in revista eparhiei Chisindului — in care se oglin- deste viaja bisericeasca locala. Multe fapte si informafiuni prefioase au fost luate din Analele Academiei Romdne, din lucrarile d-lor prof. N. lorga, Petre V. Hanes, pr. N. Stoicov, din revista sinodala ,,Biserica Ortodoxd Romana, din arhivele locale. Am avut la dispozitie foarte interesante amintiri, declarafii $i marturii, de tot felul, in manuscrise, de la unii reprezentanti ai clerului basarabean, cum $i de la alte persoane cunoscétoare ale trecutului bisericesc din Basarabia. Pentru caracterizarea viefii bisericesti din Rusia s-a gdsit un bogat material in darile de seama ale oberprocurorilor sinodali, in revista sinodala — ,,fercovniie Ve- domosti” — precum si in alte tipdrituri sinodale, in revistele Academiilor spirituale, in citeva reviste laice, precum si in unele lucrari si studii istorice. Informatiuni de foarte mare valoare istoricd am gasit in unele publicafiuni de curind apdrute in strdindtate. Aproape toate aceste izvoare sint ardtate in ,Prescurtdrile“ ce urmeazd. Cu toata varietatea materialului pe care l-am avut la indemind, lucrarea de fafé — recunosc — nu e lipsita de neajunsuri si lacune. Ast{el, majoritatea datelor culese din arhive de catre alfi autori n-a fost verificatd dupa originale, cu toate cd ar fi fost nece- sard 0 asemenea revizuire. In multe chestiuni, mai cu seamd in acele privitoare la ra- porturile dintre eparhia Chisindului si organele centrale (Sinodul, Ministerele), am fost nevoit sd ma limitez la informatiuni ldturalnice, intrucit izvoarele originale si arhivele centrale mi-au fost inaccesibile. Un alt neajuns e acela cd lucrarea a iesit voluminoasd. In privinfa aceasta insd, n-as putea aduce alta scuzd decit vorba cunoscutd: n-am avut timp indeajuns s-o fac mai concentrata. Tinind seamé de lacunele si defectele relevate, nu socot cartea de fafd decit ca 0 simpla incercare de a reda mersul viefii bisericesti din eparhia Chisindului si al desfa- surdrii faptelor, intr-o legaturd si consecventa pe care le cere istoria, $i voi fi pe deplin satisfacut daca aceasta incercare va servi de imbold altor cercetatori pentru a studia trecutul bisericesc al Basarabiei, atit de interesant si instructiv. Inainte de a incheia aceasta precuvintare, fin sd aduc mulfumirile mele cele mai ciilduroase tuturor acelor care m-au ajutat, intr-un fel sau altul, la alcdtuirea acestei lucrari. In primul rind — preofilor Alex. Baltaga, Const. Popovici, Nicolae Lascov, Mihail Ceachir, Vasile Humd, leremia Ciocan, Ion Boltean $. a.— care mi-au venit in ajutor cu prefioase informatiuni, scrise si verbale; de asemenea gi d-lor profesori 20 Const. Tomescu, lie Tocan, L. T. Boga, pr. S. Bejan, care mi-au pus la dispozitie arhive- le locale ; precum si d-lor V. L. Lascov si E. 1. Neaga pentru informatiunile lor intere- sante. Cu deosebita placere aduc multumirile cele mai afectuoase d-lui Iosif M. Parhomo- vici, fostul meu profesor. Pastrind in memoria sa multe fapte din trecut, al cdror martor a fost, acest venerabil batrin mi-a pus la dispozitie multe améanunte importante, ce nu si-au gdsit locul in publicafiunile ,.Societ. ist-arh. bis.". Lucrdrile tiparite de d-l Par- homovici constituie, in unele privinte, baza studiului de fafa. Tot de la d-sa mi-a venit si indemnul pentru alcdtuirea acestuia Cartea s-a tiparit sub devotata ingrijire a prietenului meu Traian Lézdrescu, con- silier la Curtea de Apel din Chisindu. Carturar inndscut, avind si un deosebit interes pentru trecutul provinciei dintre Prut si Nistru, de care este apropiat sufleteste prin vechi legaturi de familie, d-sa mi-a dat sfaturi si indrumari pretioase, necesare defi- nitivei redactari a lucrarii, pentru care ti rémin recunoscator. In sfirsit, fin si relev cd lucrarea n-ar fi vazut lumina tiparului, cu toatd stdruinta mea si cu tot sprijinul obfinut de la prieteni si cunoscufi, daca n-as fi avut concursul binevoitor al Comitetului de conducere al ,Societd{ii istorico-arheologice bisericesti din Chisindu.“ Autorul 1 mai 1931 sir. Regele Ferdinand 1, 68 Chisindu PRESCURTARI' 1, Arhim. V. Puiu.— Arhimandrit Visarion Puiu. ,,Pregatirea clerului in f&rile romane“. Bucuresti, 1912. 2, Arh. Cons. Cond. inst.", Form. inst." — Arhiva Consistorului din Chisindu. ,,Condica de formele instiinfarii" ; ,Condica formelor, ,,Condica instiinyirilor* ; ,,Formele instiingarii*. 1812, din finut. Lapugna, Orhei, Hotin, lagi, Soroca, din oras. Acherman, Causeni, Bender, Ismail si Chilia si jinuturile lor. (Registre bisericesti cu informagiuni privitoare la clerici). 3. Arh. p. st. $i ref. soc. — ,,Athiva pentru stiing& gi reforma social&. Bucuresti. (Revist’). 4, Bapcos in «Xp. Yr.» — T. Bapcos «Casrelimmi Cunon » uapcrsosaume Exatepunt Il, Tanna I a Anexcanapa I; — «Caaretimmit Caton 80 spema Maluncrepcrsa [lyxosubix nen a Ha- Poavoro Mpocsamienua>, in rev. «Xpuctnacxoe Urener, 1895, L— «Crate Cunon 5 uapersopanne Mmnepatopa Huxonas I», in rev. «Xpucr. Ur.» ,1895, IL. 5. «Becc. Apx. Kou.» — «Tpynst Beccapa6cxoi TyGepucxolt Yueviot Apxusvolt KOMMCCHHD. V. v. I, Il, IML. 1900, 1902, 1907. 6. «Boz. B.» — «Borocaoscknit Bectanxe (Rev. Acad. spir. din Moscova). 7, Bensockut. — ®. Benascxnit. «O pecopme myxosnoit uxonti», 4. I IL, 1907. 8. Kacco. — JI. A. Kacco. «Pocus na [ynae 1 o6pasonanme Beccapa6cxoit o6nacru>. 1913. 9. Yexoeckuil. — B. Yexoscxui «Kuesckmit Murponoaur Taspunn Banynecxo-Bogoun (1779—1803 rr)», 1905. 10. Yexoe. — H. B. Yexos, «Hapontioe oGpasonanne » Poccuu», 1912. (Din seria : Menaro- rayeckan Akagemua nog o6ul. pea. mpodp. Anexc. M. Heyaesa). 11. Kn. Xesaxos «Bocnomuxanuay.— «Bocnomauannar Tosapuua OGepnpoxypopa Cs. Cunona Kuasa H. J. Kesaxosa. Mepssiii tom: cer. 1915 — mapr 1917. sa. 1923, — Bropoit tom: mapr 1917 — aus. 1920. Maa. 1928. 12. Koroewu in «Xp. Yr.» Anexceit Koronuy. in rev. «Xpuct. Yr», 1906, XII. 13. En. Apcenuil.— Apcenmit, en. Tickoscxuit. din difer. ani. 38. «flamaru» — «Tlamata wmnepatopa Anexcanapa III», 1894. 39. Mankos — A. TManxos. . V. v. Im IV. 1904, 57. Taruwee.— C. C. Taraues. ), in locul ,Comisiunii scoalelor duhovnicesti“ ; ,,Direc- fiunea economica («Xoasiicrsennoe Ynpasnenne>) — toate cu o mulfime de functio- nari laici, orinduifi dupa modelul ministerelor. La aceste aseziminte, puse sub conduce- rea direct a oberprocurorului, a trecut administrarea diferitelor ramuri din viaja bise- riceascd, care erau supuse in trecut numai sinodului. Evident c& fafa cu aceasta stare a lucrurilor, autoritatea sinodului s-a redus foarte mult'?, Ajuns sub controlul oberprocu- rorului, sinodul a devenit un simplu organ al autoritatii superioare in stat, un inalt ase- zAmint birocratic, cruia nu-i aparfinea decit administrarea bisericii, si astfel, in activi- tatea sinodului, jurisdictio a inlocuit, cu desdvirsire, asa-zisa cura animarum "*. Odaté cu aceasta, nu numai lucrrile sinodului erau controlate de oberprocuror, ci insigi arhiereii, personal, erau pugi sub supravegherea secret’ a jandarmilor. Contele Protasov nu s-a marginit numai la reorganizarea sinodului. Avind convin- gerea c&, in trecut, tagma duhovniceascd a fost neglijaté de catre st&pinire, c& chiar reformele lui Alexandru I n-au patruns in straturile de jos ale acestei tagme si c&, tot- odat&, cea mai numeroasa parte a preojimii, acea rural, zace inca in ignoranja, ducind © viafé cu moravuri brutale, Protasov a intreprins si alte multe schimbari. In aceasta privinjé, masura cea mai insemnat& a fost alcdtuirea unui ,,Regulament al consistoriilor duhovnicesti* pentru toate consistoriile eparhiale din imperiu, cu scopul de a unifica regulile administrative si judec&toresti in eparhii, pe aceleasi baze de cen- tralism birocratic. Acest regulament — «Ycrap [lyxonnbix Koncuctopnity, — care, pentru viafa bisericeasca din eparhii, a fost tot atit de important, pe cit au fost si reforme- le sinodului pentru ocirmuirea central a bisericii, s-a publicat in 1841. Pe temeiul lui, ocirmuirea eparhialé era concentraté in miinile arhiereului eparhial'*. Printr-o alta lege privitoare la blagocini, eparhiile au fost imparjite in cercuri protopopesti ; pe ling& biserici si manastiri s-au infiinjat multe scoale cu scopul de a slabi ,,rascolul". in acelasi timp s-a reorganizat si invijimintul duhovnicesc. 38 Biserica din comuna Serbine}, judejul Hotin Potrivit cu noua conceptie, Nicolae I insista ca ,,instructia poporului s& fie stator- nicitd pe temeliile tari ale ortodoxismului‘, care e atit de necesar, ,pentru curajenia credinfei si a moravurilor, pentru buna infelegere intre crestini si pentru insisi puterea statului*. $i oberprocurorul Protasov staruia s4 dovedeasca farului c& regulamentul din 1814 este primejdios pentru c&, intre altele, cerea ca in fiecare ramur& de stint s& se find seama de ultimele descoperiri si progrese, iar predarea sd fie la indljimea lor. Pentru a inl&tura aceasti primejdie, farul a dispus ,a'se spori masurile pentru a fi pazite neatinse cArtile Sf. Scripturi, in starea lor adevarata, si toata educafia tineretului duhovnicese si fie asezat pe principiile adecvate ale ortodoxismului nostru.vechi**! Astfel s-a ajuns la ideea, ce 0 exprimi Protasov in darile lui de seam, cum ci invé- {Stura trebuie si aib’, in seminar, un caracter cit mai corespunzator cu nevoile paro- hienilor rurali, cu cerinjele starii morale ale ,aranilor, iar educatia clerului rural trebuie si fie adaptatd, in genere, la felul lor de trai rural. Dup& Protasov, preotul s& fie un pastor duhovnicesc, care sti aproape de norod, putind fi infeles de el; si, totodat8, si povafuitor al faranilor in treburile lor de viaf& : sa fie doctor, gospodar, agronom model’®. Reformele contelui Protasov au adus, ca o urmare fireasc&, introducerea centra- lismului in ocirmuirea bisericeasc& si birocratizarea asezimintelor spirituale. In viafa ei intern’, biserica raminea, deocamdat&, cu vechea organizare. Cleri constituiau tagma duhovniceasc’,— o clasa (,,soslovie‘), care se bucura de anumite pri- vilegii in privinja tuturor condijiunilor viefii obstesti (intrarea in slujbe, indeletnicirea cu negojul etc). Baza acestei tagme, ca si a altor citorva clase din Rusia, nu era nici proprietatea, nici munca economiceste-produc&toare, ci privilegiile. Tagma duhovni- ceasc& cuprindea pe tofi descendenjii clericilor, asa incit un fiu de preot sau diacon, gi 39 chiar daca nu facea parte efectiva din cler, se bucura, totusi, la intrarea in slujba, de privilegiile tagmei duhovnicesti. Inmulfindu-se, pe calea aceasta, tagma duhovniceascd a devenit cu vremea 0 po- vara grea pentru bisericé. Spre a usura starea clericilor st&pinirea bisericeascd a fost nevoit& s& recunoascd dreptul de mostenire al preofilor asupra parohiilor. Aceasta, ins&, s-a facut nu prin lege, ci prin uz,— in mod firesc. In acest chip se crea un fel de regim feudal in biserica, unde slujba de cleric trecea de la unul la altul, pe baza dreptului de mostenire'’, ce putea fi chiar vindut sau luat in arendd. Odatd cu secularizarea averilor bisericesti, acest sistem a luat sfirsit pentru episcopi, a c&ror intrefinere a trecut pe seama statului, desi, in domeniul administrativ, ei si-au pastrat autoritatea atotpute nic&'®. Preotimea, ins, a ramas in aceeasi stare in intreaga jumatate a v. XIX. Muljumitd acestor imprejurdri, pe de o parte, tot clerul c&pata un caracter de cast, de clasa izolata, iar pe de alta, in tagma duhovniceascd ramineau mai multi insi decit era nevoie'®. 3. Societatea rus’ — mai cu seamé patura ei de sus — nu privea biserica cu ochi buni. In schimb, ins&, aceasta era apreciat& de stipinire ca un asezimint necesar pentru popor si foarte important pentru scopurile ocirmuirii. De aici, grija neintrerupté a guver- nului farist, chiar de la inceput, cu privire la starea materiala a diferitelor aseziminte bisericesti, cum si a preofimii. In aceast& directie, faptul de cApetenie a fost dreptul exclusiv,— acordat bisericilor de catre stipinirea rusi,— de a vinde luminari. Astfel s-a creat puternicul izvor de venituri pentru bisericd. Aceast’ m&sura a fost luata inca din v. XVIII?°; cu vremea, ins&, ea a fost parasitd si vinzarea luminarilor a trecut, din nou, la particulari, stirbindu-se, astfel, veniturile bisericesti. Sub Alexandru I, vechiul drept al bisericilor a fost restabilit prin legea din 28 aug. 1808, devenind, pentru viitor, baza principald a drepturilor bisericesti in chestia luminarilor’'. In cursul perioadei intiia, sdvirsindu-se mai multe abuzuri, acest drept exclusiv al bisericilor a fost din now confirmat, in 1837, sub Nicolae I, prin decizia Consiliului de stat”. Cu toate ca ni aceasta dispozifiune nu garanta pe deplin privilegiul bisericilor, suma veniturilor din vin- zarea luminarilor, chiar si in intiia perioad’, ajunsese considerabild. Tot in aceeasi perioadi, odat& cu reformele pornite in invajamint, s-au stabilit si mijloacele de intrejinere pentru scoale. Pind la 1808, toate scoalele duhovnicesti, afard de academii, se intrejineau de ctre arhiereii eparhioji, din veniturile mosiilor caselor episcopale”’. In baza regulamentului din 1808, autoritajile superioare bisericesti au hot&rit sA infiinjeze pentru intrefinerea scoalelor duhovnicesti un capital special. Acesta urma s& fie alcdtuit mai inti din dobinzile ale asa-zisului ,,capital principal, inatacabil, in special, al scoalelor duhovnicesti* () (1807). In 1818, capitalul ,,inatacabil ajunsese pind la suma de 15000 000 ruble”’. O alta parte a capitalului special rezulta din vinzarea luminarilor®. La inceput veniturile acestei afaceri nu erau tocmai mari, totusi in 1819 se urcau la 1211 000 ruble, iar in 1838 au ajuns pind la suma de 2012 164 ruble”®. Al treilea izvor al capitalului special era un ajutor de la stat, care ajungind, ins, la suma de 2000000 ruble, a fost desfiinjat in 1817. Aceste venituri, adunindu-se toate la sinod, erau repartizate pe la scoalele duhov- nicesti ale imperiului. Bineinfeles c4, cu cit cresteau mai mult veniturile, cu atit sporea mai mult $i ajutorul ce se acorda scoalelor. In 1838, el a ajuns pind la suma de 1 998 319 rub- le, ce se cheltuia pentru intretinerea a 387 de scoale cu 1600 de profesori si 62 143 de elevi, dintre care o treime erau bursieri. O dat cu scumpirea viefii si, mai cu seama, cu schimbarea valutei in 1839", starea scoalelor duhovnicesti, cu aceasta intretinere, deve- nise foarte sraci”” Vom sublinia faptul c&, prin masurile ardtate, s-a creat baza econo- mic& pentru starea de casté a tagmei duhovnicesti Aceasta a fost, in trasaturi generale, starea bisericii ruse in prima perioada. Din cele 40 ardtate, se vede c& prefacerile ce s-au petrecut in aceasté perioada in biserica rusé i-au cuprins toate laturile, fixindu-i, precis, toate condifiunile pentru vias. Evident c&, in astfel de imprejurari, biserica rus oferea Basarabiei anexate nu numai un program bine determinat de activitate bisericeasc& religioasé, ci si un puternic sprijin trebuincios pentru infaptuirea acestui program. 4. Dupa incheierea pacii, situatia generala in Basarabia, in ce priveste latura biseri- ceasci, a rimas nehotarité mai mult de un an. Desfiinfindu-se exarhatul, mitr. Gav- cu tofi slujbasii sai, a trecut in Basarabia si s-a asezat la Chiginiu — pe atunci un mic tirgusor, cu vreo cinci mii de locuitori, unde era concentrat si ocirmuirea civila. La inceput mitr. Gavriil, cum cu drept cuvint s-a exprimat un cercetator®, se afla ,,in afaré de lege“, ocirmuia clerul basarabean ca facind parte din fosta lui mitropolie’', intrefinindu-se el si colaboratorii lui pe socoteala lor proprie, iar hirtiile oficiale le semna ca ,Gavriil mitropolit si exarh‘, fri s& aréte denumirea eparhiei”. Curind insd, tot in 1812, Gavriil — dindu-i-se insircinare de cdtre stipinirea rusi — a inaintat sinodului un proiect de organizare a viefii bisericesti in Basarabia, aratindu-i principiile fundamentale pe care urma s& fie asezat’ aceast4 viaji. In primul rind, Gavriil sustinea cé, in regiunea nou-alipité, trebuie infiinjat& o epar- hie noua separata™*, motivind aceasta prin faptul cé Basarabia se afli la o mare depar- tare de eparhiile vecine, avind 749 de biserici, in 755 de sate si orase. Afari de aceasta, atit clerul, cit si toat& populatia regiunii — arta mitr.— se deosebesc prin limb’, mora- vuri si obiceiuri. Noua eparhie, dupa proiectul lui Gavriil, trebuia sé cuprinda, pe teri- toriul Basarabiei, si o parte din eparhia Ecaterinoslavului (de pe atunci), si anume — stepa Ociacovului, dintre Bug si Nistru, care, pind la 1791, facea parte din Basarabia si cuprindea, din gubernia Ecaterinoslavului, orasele Tiraspol cu finutul, Dubisarii, Ovidiopolul si Odessa, iar din gub. Cherson — oragul Ociacov, cu citeva sate din jinutul Cherson, si Olviopol. Proiectul adauga c& alipirea acestei parti la eparhia Basarabiei da un sprijin — bineingeles material — si c& totodata ar fi si un act de dreptate, deoarece in stepa Ociacovului, ca si in Basarabia, locuiesc valahi, greci, bulgari, cum si pribegi de diferite nationalitati, iar rusi sint foarte putini®. Noua eparhie urma sa poarte numele de eparhie a Chisindului si Hotinului, pentru motivul c& aflindu-se in centrul teritoriului nou-alipit, Chisindul fusese ales ca resedin{& pentru autoritatile civile’®, iar in Hotin fusese, odinioar&, scaunul episcopal” Totodata, jinind seama de ,,deprinderea clerului si a poporului basarabean de a avea mult respect si incredere fat de scaunul mitropolitan', noua eparhie trebuia si aiba titlul de ,,mit- ropolie si exarhie". Eparhia basarabeana urma sa fie administrata pe temeiul obiceiurilor locale, ,,aceasta pe cit nu va fi in contrazicere cu asezdmintele principale civile si bisericesti din Rusia“. Gavriil cerea acest privilegiu ,,atit din considerafie fafa de faptul c4 populatia bastinasa s-a alipit, nu demult, la imperiul rosienesc, cit si pentru motivul cd in laturea civila acestui popor ii sint acordate drepturile moldovenesti din trecut". In ce priveste raporturile dintre autoritatile civile gi cele bisericesti, proiectul cerea scutirea clerului de orice dare pentru pamint si sa fie aparat de asupririle arendasilor. Gavriil insista si se acorde ,,clerului local aceleasi drepturi de care se bucura clerul rosienesc, si pe ling& aceasta, ca stpinirea civild sé nu aib& nici o intrunire asupra afacerilor ce privesc tagma duhovniceascd, ,,cum aceasta se face in Rusia“, de altfel — adauga mitropolitul — ,,si in Moldova, afara de prinjul domnitor, nimeni nu se amestec& in afacerile duhovnicesti“. In ce priveste mijloacele de intrejinere ale casei arhieresti, ca si ale altor asezAminte eparhiale, mitr. Gavriil nu cerea de la stat nici un ajutor banesc,— in schimb, ins, rugi gi i se puna la dispozitie mandstirea CApriana de linga Chisinau, cu mosiile ei Purcari si Rasc&ieti din jinutul Cetatea Alba. CZpriana, insd, find inchinat&é manastirii Zograf 41 de la muntele Athos,— c&reia egumenii din Capriana ii trimiteau, anual, 1500 lei (,em- batic), — mitr. Gavriil lua asupra-si aceasté indatorire, obligindu-se, totodat’, s& achite treptat si datoriile facute mai inainte de c&tre egumenii acestei mandstiri. Un alt mijloc de existenta, dup& proiectul mitropolitului, urma s& fie ,ploconul episcopiei* dare din partea preofilor, in folosul arhiereului, care exista din vechime, atit in Basa- rabia, cit si in intreaga Moldo-Vlahie®. ‘Aceasti dare urma a fi micgorata pind la 7 lei (in loc de zece) de la fiecare preot, afard de protopopi, blagocini si cei demisionafi cauza boalei, a batrinefelor sau a schilodelei. Inc& un izvor de venituri destinat infiin- {4rii vesmint&riei si orinduirii casei arhieresti era taxa de cununie, de asemenea veche, intaritd prin gramotele domnesti inc&. Proiectul, ins, reducea si aceast4 taxi pind la trei lei, in loc de cinci, de fiecare cununie. Ultimul ajutor material, dupa proiectul mi ropolitului, urma s& fie objinut dupa vechiul obicei existent in Moldova, potrivit céruia trebuiau lisaji pentru mitropolit 80 de scutelnici si 40 pentru vicarul lui *° Avind ca model, pentru noua eparhie, organizatia eparhiilor rusesti, mitr. Gavriil aduce la cunostinja sinodului cd, deocamdat, nu-i va fi cu puting s& introduca in eparhia basarabeand numérul clericilor dup% normele parohiale (,,statnoe polojenie“) din Rusia, deoarece ,,aici* — explicd mitropolitul — ,,a lasa biserica parohiala fara doi preofi inseamna a clca orinduiala cuvenit&‘. Tinind seama de aceasta, Gavriil raporta c&, desi staruie, cu orice chip, si micgoreze numArul preofilor pe la sate, totusi asteaptd in privinfa aceasta indulgenja milostiva din partea sinodului”. Pe linga cele aratate, mitr. Gavriil in acelasi proiect roaga si se infiinteze in Chisinau un seminar pentru copiii clericilor, unde sd se invefe toate acele obiecte ce se predau si in alte seminarii duhovnicesti. ,Dintre limbi, in seminar se vor studia de preferinta $i neaparat: |. rus ca cea domnitoare ; cea moldoveneasca nafionala, ca elevii si poata, in acea limba, propovadui cuvintul lui Dumnezeu $i moralitatea cea bund ; |. latin, deoa- rece din aceasta s-a format si se poate imbogafi cea nafionala; |. greacd, fiindcd in aceasti limba au fost scrise, in original, dogmele si invajaturile legii crestinesti, iar ce- lelalte (limbi) dupa dorinya“‘'. Proiectul mitropolitului Gavriil a intimpmat unele obiecfiuni din partea lui Scarlat Sturza, guvernatorul de atunci al Basarabiei, care stiruia sé se schimbe drepturile ma- teriale ale clericilor in favoarea boierilor. Ins& in urma mijlocirii staruitoare a lui Gav- riil, avizul guvernatorului n-a fost luat in seamé, si la 21 august 1813 proiectul mitropo- litului a fost aprobat de catre jar‘?. Odat& cu _aprobarea proiectului, la data de mai sus, a luat fiint3 eparhia Chisindului si Hotinului, incepindu-se, totodaté, munca pentru organizarea si consolidarea noii epar- hii. Partea principala in chestiunea organizarii vietii bisericesti o constituiau, bineinjeles, organele administrative. Ins& in privinfa aceasta, problema a fost inlesnita prin faptul c& aproape toate aceste organe fusese infiinfate, mai inainte, pentru exarhat. Deocamdata au r&mas aceleasi si in eparhia Chisindului. Astfel, potrivit cu proiectul de organizare™ in fruntea eparhiei se afla Gavriil, cu titlul vechi de exarh si mitropolit*. (Ca ajutor al tui era vicarul Dimitrie, cu titlul de episcop al Benderului si Achermanului‘® si cu resedinta la manastirea sf. Arhanghel"® Nu se cunosc mai de aproape atributiile episcopului vicar, pe vremea arhipastoriei lui Gavriil in Basarabia ; ins nu mai incape nici 0 indoiala c&, in toata activitatea mitro- politului, episcopul Dimitrie, in viata noii eparhii, ii era de mare ajutor. Pe linga arhipastori, tot ca organ administrativ, printr-o infelegere prealabila cu sté- pinirea superioara a Basarabiei, s-a infiinjat la 30 sept. 1813 vremelnica dicasterie exar- hiceasca si creia, dupa aprobarea proiectului, i s-a dat definitiv titulatura de ,Exarh ceasca dicasterie a Chisindului“*’. Aceasta, in activitatea ei, dupa dispozijia mitropoli- tului, urma a se calauzi ,,de regulile sf. parinji ai pravoslavnicei biserici din rasarit, de 42 Regulamentul duhovnicesc a toat’ Rusia, de ucazurile sf. sinod si de dispozitiunile si re- zolutiile noastre‘**. Tot din vremea exarhatului, ca ajutori ai arhip&storilor in ocirmuirea bisericeasci au ramas protopopii si blagocinii de cercuri. Afara de aceasta, pentru ei s-au intocmit anumite instructii, in care li se precizau atributiile. Indatorirea principala a protopopilor era supravegherea blagocinilor, care trebuiau sd fie un model de bun purtare pentru subalternii lor. Protopopii aveau cdderea de a cerceta pe candidajii la preotie si diaco- nie, atit in privinga citirii si cint&rii, cit si a purt&rii, raminind raspunzAtori de viata v cioasé a candidatilor. Tot protopopii erau insarcinafi cu anchetarea cazurilor de abu- zuri si nedisciplina ale clericilor, find, de asemenea, obligati s8-i apere de orice nedrepta- te sau asuprire din partea laicilor. Instructia atragea luarea-aminte a protopopilor c& cei nepasatori nu numai c& vor fi scosi din slujba, ci vor mai fi supusi gi unei judecafi de neinlaturat‘*. Blagocinii erau ins&rcinayi si supravegheze, mai de aproape, pe toi clericii din cer- cul lor, indemnindu-i sa invete pe dinafara catehismul, sd citeascd cu bagare de seami cartea despre datoriile preotilor parohiali, pravilele sf. apostoli si sf. pArinji ; de asemenea si buc&i alese din Regulamentul duhovnicesc gi tiparite in catehism. Blagocinii erau datori sé comunice mitropolitului despre toate abuzurile clericilor si despre purtarea lor rea (befie, batai, certuri gi altele). De asemenea in ,,vedomostiile“™” ce blagocinii urmau si prezinte st&pinirii eparhiale la sfirsitul anului ei erau obligati s& arate ,,cu dreptate si fara partinire“, cum sint clericii la citire si cintare™ Astfel de organe administrative existau in eparhia Chisindului pe vremea mitropo- litului Gavriil. Dupa el, s-au petrecut mari schimbari in ocirmuirea bisericeascd a Basarabiei. In primul rind, eparhia Chisindului a fost rinduita in rangul al doilea, avind arhipastor cu titlu de arhiepiscop™, deoarece, la infiintarea ei, i se diduse titlul de mitro- polie, si exarhie, numai din considerafie pentru meritele personale ale réposatului mitro- polit™. © alti schimbare a fost_desfiinjarea vicariatului odaté cu numirea vicarului Di- mitrie in postul de arhipastor®*. E drept ca la 1834 se ridicase din nou chestia vicariatu- lui in Basarabia, iar sinodul il insarcinase pe Dimitrie si se gindeascd asupra acestei chestiunii, stabilind locul de resedin{4, precum si mijloacele de intrefinere pentru vicar. Chestiunea, ins, a fost aminata, iar in urma, micsorindu-se teritoriul eparhiei basara- bene, odata cu infiin| njarea aceleia din Cherson in 1837, ea a fost parasitd cu desavirsire pentru multé vreme' ‘ Potrivit tendinfei generale de unificare, s-au introdus schimbari esengiale si in si- tuafia dicasteriei. Cea mai de seam& mAsur& in aceasta privinjd a fost (1852) transfor- marea dicasteriei exarhicesti in consistor eparhial, cu toate atribufiile ce apartineau acestui agezimint in eparhiile rusesti®” si care, pufin mai tirziu, au fost fixate printr-un re- gulament special”, De asemenea, s-au luat m&suri ca dosarele s& nu intirzie in cancelaria consistorului si dispozitiunile arhipastoresti s& fie aduse cit mai curind la indeplinire. Pentru aceasta, s-a marit numarul functionarilor consistorului. Insi masura cea mai et cace a fost imparjirea dosarelor nu dupa jinuturi, cum era mai inainte, ci dupa afaceri. Cu ocazia acestei distribuiri, s-a constatat c& in unele chestiuni (judecdtoresti), era 0 mulime de dosare ce ramasese nerezolvate cite 10—15 ani de zile™. Multe schimbiri s-au fcut in serviciul protopopilor si al blagocinilor. Asifel, dup’ porunca sinodului, li s-a schimbat titulatura ,,blagocini superiori“ in loc de protoierei finutali,— ultima denumire nefiind corespunzatoare cu slujba lor. Totodaté pentru ca acestia si aib& fafi de st4pinirea eparhiala si in raporturile reciproce — cu_blagocinii (inferiori) si cu tot clerul subaltern — 0 anumita atitudine si o autoritate cit se poate mai precisa, sinodul a cerut lui Dimitrie si intocmeasc& 0 noua instrucjie, mai am&- nungita. Pe temeiul acesteia (din 1832), st&pinirea eparhiald conducea clerul prin blagocinii locali (inferiori sau de cerc), care aveau sub cirmuirea lor de la 10 pind la 15 biserici, iar la rindu-le erau supusi unui blagocin superior (finutal), care era ales de catre con- 43 sistor dintre cei mai vrednici protoierei sau preofi si int&rit de c&tre arhiereul eparhiot. In acest mod, blagocinii superiori erau mijlocitori intre stipinirea eparhial si tot clerul. Ei prin blagocinii locali (de cerc), aduceau la cunostinja clericilor toate dispozifiunile stipinirii eparhiale, faceau anchete, transmiteau consistorului toate registrele bisericesti privitoare la starea bisericilor, la veniturile si cheltuielile lor, adunau de la biserici si varsau la consistor toate darile puse pentru casa arhiereasca si scoale etc. Pe de alta parte, blagocinii superiori eliberau bisericilor registre, supravegheau adunarea ofrandelor pentru biserici, controlau pagapoartele clericilor si ale clugarilor, mai cu seama ale celor venifi de peste hotare, si raportau stpinirii eparhiale motivele sosirii lor, etc. In 1837, pen- tru blagocinii de cerc, s-a tradus in moldoveneste instructia sinodala”. Instructia — ale c&rei pri principale le-am redat mai sus — nu acorda drepturi mari blagocinilor superiori si, in orice caz, nu pomeneste de vechile lor indatoriri de a lua parte la numirea preotilor prin examinarea candidatilor®'. Cu toate acestea, de fapt, blagocinii superiori struiau si joace si acuma un rol mai hotaritor in viata biseri- ceasc, depasind instructia impusé. Aceasti atitudine nu corespundea deloc cu tendinfele centraliste, care, dupa Alexandru I, se intireau tot mai mult in biserica rusa, avind in Basarabia un puternic adept, mai cu seama in persoana arhiepiscopului Irinarh®?, ur- masul lui Dimitrie. Pentru a pune capat vechilor obiceiuri in administrajie, Irinarh, in 1845, prin consistorul din Chisindu dispune urmatoarele: 1) ,blagocinii superiori sint scutifi de indatorirea de a face inspectie bisericilor, cu atit mai mult, cu cit obligafiunea aceasta cade asupra blagocinilor privaji (de cerc) ; 2) blagocinii superiori sint, de ase- menea, scutifi de a prezenta candidati pentru preotie si diaconie, deoarece fiecare dintre acestia e dator, personal, si se adreseze arhiereului cu cererea pentru hirotonie ; 3) si, indeobste, blagocinilor superiori li se impune sé nu depaseasc, in actiunile lor, instructia ce le este dat prin ucazul sinodal din 18 iulie 1836 ; 4) in caz cind e nevoie a se schimba vreun antimis invechit, e ingdduit preotilor parohiali si mi se adreseze direct ei insigi, nestingherind pentru aceasta pe blagocinii superiori, nici chiar pe cei privafi, care sint numai obligafi s{ indemne pe preofi si fac& acest schimb, cind vor observa c4 vreun antimis s-2 invechit“®, Irinarh, insi, nu s-a marginit la aceast’ masura. Acceptind ideea protoiereului Vasile Purischevici, blagocin superior al jinutului Chisinau, cum c& »autoritatile eparhiale pot usor aduce la indeplinire dispozitiunile lor prin blagocinii pri- vai", Irinarh a inceput sé reducd numérul blagocinilor superiori, insircinind cu inda- toririle lor pe cei de cerc. Astfel, pe la sfirsitul anului 1845, protopopia finutului Chisi- nau a fost desfiinjata, find inlocuitd cu patru cercuri de blagocinie. Tofi blagocinii de cere (ai tin. Chisinau) atirnau, in chip nemijlocit, de consistor®’. In celelalte finuturi blagocinii superiori au ramas, insi, deocamdat’, cu atributii reduse, iar in 1859 servi- ciul le-a fost desfiintat, in toatd eparhia. S-a schimbat gi situayia material a ocirmuirii eparhiale. Mai inti, in urma inter- venfiei staruitoare a m&ndstirii Zograf din Athos, mosiile expropriate ale man. CApriana, printr-un inalt ucaz din 6 martie 1837, au fost inapoiate Zografului®, iar intrefinerea ocirmuirii eparhiale a fost trecuti pe seama statului deopotriva cu toate eparhiile de acelasi rang (al II-lea). Odat& cu aceasta, s-a desfiinjat, de citre sinod, adunarea banilor de la clerici pentru hirotonie in folosul episcopului si pentru scoale (,,dajdia‘, sau ,banii ploconului si ai scoalelor“), si de la locuitori — darea pentru ,peciuri de cununie“ (,peHuanbubie KeuTKH"). Motivul era c& aceasti orinduiald nu corespundea cu regulile ocirmuirii generale bisericesti ale statului rus‘*®®, Din scurtul istoric expus mai sus, in ce priveste partea administrativa bisericeascd din Basarabia in perioada organizarii eparhiei, se poate vedea cA ocirmuirea biseri- ceasci se compunea dintr-un intreg sistem de organe ce cuprindea toata viaja biseri- ceasci a noii eparhii, dindu-i, treptat, o anumit% indrumare spre deplina unificare cu biserica rus’. ,,Regulamentul duhovnicesc, ucazurile sinodale,— erau singura baz pentru activitatea acestor organe. In hotarele eparhiei toate organele administrative erau supuse autoritafii arhipastorului, care avea pe la sfirsitul perioadei deplind putere in toate chestiunile vietii bisericesti. In astfel de conditiuni, bineinjeles, nu ramasese 44 nici umbra vechii orinduieli, cu caracter de descentralizare, cind credinciosii luau parte la alegerea candidatilor pentru diferite trepte de slujba’ in bisericd. Dar viaja noua a bisericii basarabene, in latura ei administrativa, se deosebea cea veche nu numai prin principiile aduse din Rusia si prin spiritul centralist, impus n eparhii. Toate formele de activitate eparhiala,— incepind cu registrele variate si mul- tiple ale bisericilor parohiale, continuind cu corespondenja complicatd a blagocinilor de cerc si finutali si sfirsind cu munca variata a dicasteriei — mai tirziu a consistorului — toate aceste forme erau noi si cu desdvirsire strdine pentru credinciosii basarabeni, dintre care foarte pufini puteau profita, deocamdat, din toate aceste schimbari. CAPITOLUL II Starea intelectuala $i morala a preotimii. Drepturile clericilor— Mijloacéle de intrefinere ale clericilor. Dreptul de mostenire asupra parohiilor.— Epitropia eparhiala 1. Intiia grija a organelor administrative era clerul. S-a vazut in introducere, in ce stare se afla clerul basarabean inainte de 1812. Mitropolitul Gavriil a constatat, prin dese vizitiri canonice in, eparhia Chisindului, c& aproape toate locurile preojesti erau ocupate de oameni lipsifi de orice studii, abia stiind si citeasca si sA scrie’”, iar slujbele bisericesti se fceau cu neglijena si fara pricepere, in chip mecanic. In multe locuri, in ile de sirbatori $i duminici, preofii preferau si se ducd, in loc de biserica, la iarmaroace, care se fineau in aceste zile. Printre clerici era obisnuit un fel de ,,vagabondaj“,— tre- cerea preofilor dintr-un sat in altul,— obicei care, intre altele, avea temei in faptul c& mulfi preofi, cum s-a spus, erau faré parohii®*. La inferioritatea generala a clericilor se addugau vicii urite si vitdmatoare pentru chemarea preofiei, cum era befia, sau inde- letniciri nepotrivite pentru misiunea preofeasc’, de ex.: negoful si alte afaceri ; de asem nea c4mataria, etc., ceea ce micsora, si mai mult puterea de inriurire educativa a preot lor asupra pastorifilor®™ Toate aceste scdderi, avind adinci radacini in viata clerului, nu puteau dispirea ugor, si apar ca dominante in aceasta intreaga perioada. In 1822, cind in locul lui Gavriil venise Dimitrie, dintre tofi preofii eparhiei Chisindului — 31 de protoierei si 1064 de preofi — numai zece, abia, aveau studii complete seminariale, si doi ispravise clasa fil zoficd a seminarului, iar restul erau cu scoala inferioara sau chiar cu pregatire de acasi Nu disparuse nici viciile clericilor’. Cu putin s-a imbundtafit starea intelectuala si mo- rala a clericilor si la sfirsitul acestei perioade. Urmagul lui Dimitrie, arhiepiscopul Iri- narh, constata la preofii basarabeni aceeasi ignoranfa si lips de pricepere in conducerea registrelor bisericesti etc.”'. Bineinfeles ci tofi arhipastorii basarabeni luau masuri pentru inlaturarea scdderilor clerului. Pe vremea mitr. Gavriil, dicasteria, pornind de la ideea ca ,,atit preofimea acestei noi eparhii, cit chiar si protopopii au nevoie de invafatura si a se adapta la o orinduial& cuvenit’“, era de pirere ca pentru intreaga eparhie sa fie numifi doi inspectori sau conducatori, dintre care unul ar avea sub supravegherea sa finuturile Orhei, Soroca, Hotin si Folesti si altul — fin. Lapugna, Hot&rniceni, Codrii si Grecenii®. Dupa cit cu- noastem faptele din actele arhivelor, asemenea inspectori n-au fost numifi, numai dack nu-I vom socoti ca atare pe protoiereul Teodor Maliavinschi’’. De asemenea, nu o data mitr. Gavriil se adres ctre preotime cu apeluri pastoresti, in care fi indemna si se abjina de la purtiri rele. Pe ling aceasta, dinsul a sporit numérul blagocinilor si pro- topopilor”’, cdrora le cerea sé aibi ,,supraveghere neslabita asupra clericilor ce le erau incredinja fi. In acest scop, el a intocmit pentru blagocini si protopopi si o anumita ,,in- structie“’®, O alté masurd, de care se folosea mitr. Gavriil spre a ridica nivelul intelectual al preofimii locale, era invitarea preojilor din eparhiile rusesti, pe care-i aseza, adeseori, in locul preotilor romani, Aga, de pilda, la catedrala din Chisindu, din 18 clerici, citi erau acolo in 1812, 16 au fost adugi din Rusia”. 45 Nu mai putind grij avea de preosime, de nevoile ei intelectuale si morale si al doilea arhipastor Dimitrie. In primul rind, el a intocmit pentru preofii parohiali o instructie, in care a dat limuriri pentru legile si regulile privitoare la metrici, la te-deumuri impardtesti si parastasuri ; a ardtat, de asemenea, indatoririle preotului faja de bisericd. Fiind ne- voit si dinsul s& hirotoneasca in preotie, cu dezlegarea sinodului”’, pe candidatii iesiti din rindurile clericilor inferiori — cintaresi si diaconi,— Dimitrie a luat asupra-si sar- cina de a examina pe candidafii pentru preotie, din citire, cintare, tipicul bisericesc gi catehism, iar in lipsa lui, sau in caz de boala, era inlocuit de egumenul Ioanichie”®. Afara de aceasta, pentru a-i instrui pe candidagi in chestiuni privitoare la indatoririle preofesti, cum si pentru a-i atrage la o viafa interioar& crestineascd, a fost pus arhimandritul Iri- neu”, iar grija, mai de aproape, pentru pregatirea candidatilor de preofie, 0 aveau, dupa dispozifiunile lui Dimitrie, blagocinii superiori. Aceasti orinduiala a durat in tot timpul arhipastoriei lui Dimitrie™. Dorinja de a avea in eparhie, cit mai curind, preofi instruifi il facea si pe acest arhiereu si se adreseze consistoriilor din vecinatate, din Podolia gi Ecaterinoslav, cu rugimintea de a recomanda absolventilor seminariilor din localitate, ca, in cazul cind vor consimfi, sé vind s4 ocupe parohii in Basarabia. Trebuie adaugat c&, in chestiunea aceasta, stipinirea eparhiald basarabeana era ajutati de sinodul rus, care, prin ucazuri speciale, comunica arhiereului local numele absolvengilor liberi ai seminariilor din alte localitaji*'. Dimitrie a avut mult de luptat si cu scdderile morale ale preotimii, si in primul rind cu betia. Socotind c cel mai bun mijloc de lupta este lumina, invajatura,— Dimitrie indemna preofimea si comande gi s& citeascd opere cu confinut religios-moral, ca de pilda: ,,Tabla Noua" (,,Honas Cxpuxans“) de arhiep. Veniamin, »Citirea Crestineascd si Duminicala (Xpuctuanckoe 1 Bockpechoe Utenwe“). Irinarh, urmasul lui Dimitrie, era si mai hot&rit in chestiunea ridicarii nivelului inte- lectual al preofimii si, indeobste vorbind, a pregatirii candidatilor la preofie. El nu se pu- tea impaca cu faptul c& dezlegarea dat lui Dimitrie de a numi preofi dintre cintareji a devenit un obicei foarte raspindit. ,,Socotind acest obicei foarte vatamator* — raporta Irinarh sinodului — ,,mi-am impus, deocamdata, ca norma sa fac pe cintarefi numai diaconi, si numai pe rma... si-i invrednicesc cu gradul superior, si pe ling aceasta — numai in cazuri de nevoie gi la acele biserici, unde slujba dumnezeiasca se face in limba moldoveneasc&“. Condifiunea indispensabil& era ca acei ce candidau la preotie si diaco- nie s find un examen din catehismul cel mare. Pentru acele biserici unde slujba se facea in slavoneste, si Irinarh invita candidaji ‘din eparhiile vecine, dintre absolventii semina- riilor, prin autoritafile eparhiale respective. La aceast& masur’, Irinarh era silit de altfel si de c&tre sinod’®. E de notat, ins, c& putini tineri consimfeau s& vind in Basarabia, cu toate ci masura aceasta intra in prevede- rile politice ale stpinirii ruse, iar in unele eparhii din Rusia multi absolvengi ai semina Tiilor stéteau fara locuri. Pe de alta parte, candidafii rusi nici nu corespundeau condi- tiunilor locale. Aceasta nu putea si n-o recunoasca chiar si Irinarh. ,Majoritatea pa- rohiilor din eparhia locala* — scria Irinarh oberprocurorului sinodal — ,,sint locuite de moldoveni, pentru care slujba dumnezeiascd se face in |. moldoveneasca, $i elevii seminariilor departate nu pot fi intrebuinjafi aici cu folos. Situajia era foarte grea si Irinarh era nevoit sd hirotoneasca chiar si candidaji far& pregatire speciala, caci altfel smulte biserici ar trebui cite cifiva ani sd rémind inchise si multe parohii fard preoti“™. 2. Nivelul intelectual si moral, atit de sc&zut, al preofimii corespundea pe deplin cu starea juridica a clericilor. Drepturile acestora nu erau bine fixate prin legi, iar cele pre- vazute in lege nu se respectau. Mitropolitul Gavriil se plingea guvernatorului Sturza c& dregatorii civili, ca si boierii si locuitorii, si, mai cu seam&, arendasii mosiilor, nu ince- teaz& a nedreptafi preofimea: unii cu cartiruiri gi transporturi cu cérujele, alfii cu dari si alte indatoriri ilegale ; de asemenea cu insulte si necinstiri, impunind pe preofi la cor- voade deopotriva cu ceilalfi locuitori® 46 Mitropolitul comunicé oberprocurorului c& unii ispravnici primesc plingeri im- potriva fejelor duhovnicesti, le judec& si hotarasc pricinile fara stirea delegatului preoti- mii®®, Asa era starea de fapt, cu toate ca legile existente, pe atunci, in Rusia puneau preo- timea la ad&postul tuturor ofenselor si nedreptitirilor © alta laturd in starea juridicd a preotimii const in aceea ci, in baza obiceiului vechi consfinjit prin legea din 12 august 1823, clericii erau legafi de tagma duhovni ceasci nu numai prin serviciu, ci prin insisi obirsia lor, asa incit in aceasta tagm rimi- neau sau erau socotifi ca membri ai ei si acei descendenti ai clericilor, care de fapt nu aveau in biseric& nici o slujba. $i aceast particularitate a situafiei juridice a clericilor era cu atit mai inrddacinata, cu cit se intemeia pe starea economica ; cum se vede din le- gea din 1812, descendentii clericilor nu puteau c&pata mijloace de trai decit de la tagma duhovniceasc4. Astfel, preofimea din Basarabia, ca si acea din Rusia, constituia un fel de casti. Baza ei economica erau veniturile parohiale, pe care le mosteneau unii de la alii. O asemenea legatura intre fiecare persoand gi toatd tagma preofimii usura, bine- infeles in oarecare masur&, starea materiala a clericilor, aducindu-le, insi, in schimb 0 stirbire a drepturilor. 3. Nici starea materiala a clerului nu era mai buna. Desi avem in aceasta privinfa pu- fine informafiuni, putem spune c& izvorul principal de existent’, pe vremea mitropoli- tului Gavriil, era taxa de la credinciosi pentru sAvirsirea diferitelor Blujbe. B de erezut cd situafia aceasta de dependent pricinuia multe neinjelegeri, si mitropolitul s-a simit si- lit s& fixeze o anumit& plata pentru serviciile preofesti®” Aceeasi masura si din aceleasi motive a luat-o si arhipastorul Dimitrie®*. Un alt i iz- vor de existenfd, in parohiile rurale, era ajutorul material al boierilor proprietari”. Aceasta orinduiala nu privea decit pe preofii asezafi pe mosiile boieresti. Vom adéuga, c dupa unele stiri, multe biserici din Basarabia aveau in posesiunea lor pimint c&patat inc& sub stapinirea turceasca®, Dup& alipire, in Basarabia s-au intemeiat multe sate pe domeniile statului. Pentru preofii acestor sate in actul sinodal din 1813 nu se vorbea, bineinjeles, nimica despre pa- mint, si acestia cu vremea au intrat, treptat, in posesiunea finafului si a pagunelor foarte intinse, asa incit jarani din aceste sate ajunsesera strimtoraji. Se crease, indeobste, 0 situatie grea atit in satele boieresti, cit si in cele de stat: in cele dintii, deplina atirnare de boieri pricinuia preoilor multe neplaceri, iar in cele din urmé, nefiind indicatii pre- cise in lege, preofii aveau necontenite neinjelegeri cu jaranii, cu atit mai mult, cu cit intinderea de pimint asupra cireia bisericile c&pitase drept rdminea nefixaté prin lege"'. Se cerea o rezolvare hotdrita si precisa a acestor chestiuni i aceasta nu s-a facut decit pe vremea lui Dimitrie, urmagul lui Gavriil. In 1829, in baza unui Inalt ordin din 6 dec. al aceluiasi an, s-a hotarit ca fiecare bi- sericd, avind un preot si un cint&ret, si primeasc ca norma un lot de 33 desetine®® de pamint. Aceast& suprafata varia in proportie cu intinderea proprietafii funciare a farani- lor : lotul bisericesc se marea dupa marimea pamintului dat in posesiunea jaranilor®’. Aceasta era o lege generala, care privea toate parohiile din Rusia. In Basarabia ea s-a aplicat in jinuturile Bender, Acherman si Ismail, unde fiecare familie de jarani a fost inzestraté cu 40 de desetine, iar familia imigratd cu 30 de deset.; asa cA, potrivit cu legea din 1829, fiecare parohie a cdpitat o porfiune intreit’ — 99 de desetine. Pe baza acestei legi imparjirea pamintului pentru biserici in satele de pe domeniile statului s-a ficut repede, si pe la inceputul an. 1835, 65 de biserici din asemenea sate aveau cite 90 de desetine, o bisericd cu doud ,,priceturi*** era inzestratd cu 198 desetine, 75 de biserici in coloniile bulgaresti cu cite 120 de desetine, iar bisericile din Bolgrad si Comrat, fi care biseric& cu doua”,priceturi, cu cite 240 de desetine. Mai ramasese inca cinci biserici din aceste sate, neinzestrate cu pamint, gi in 1835 stépinirea eparhialé incepu si limu- reasca si chestiunea acestor biserici®®. In 1843 legea din 1829 a fost confirmata din nou™ 47 Asa s-a rezolvat chestiunea privitoare la loturile de pamint pentru bisericile din sa- tele de pe domeniile statului. Mai anevoioasi era inzestrarea cu pamint a bisericilor din satele boieresti. Un model potrivit pentru st4pinirea eparhial& erau normele legii din 6 dec. 1829, intocmite pentru parohiile rusesti in satele de stat. Boierilor, ins, nu le convenea aceasta lege, care le expropria pamintul pentru totdeauna. Din aceasta cauz, in 1835, abia 13 biserici din satele boieresti au fost inzestrate cu pamint. Dimitrie, cu ajutorul guvernatorului, a sté- ruit ca loturile de pamint bisericesc in aceste sate si fie precizate prin anumite planuri, intocmite de citre ingineri hotarnici”” Cu toate masurile luate pe vremea lui Dimitrie, starea materiala a preotilor n-a fost pe deplin clarificaté. Erau multe imprejurari ce agravau situafia chiar gi in acele parohii la care se refereau direct dispozitiunile lui Dimitrie. Asa, multe sate aveau cite doua gi cite trei_,priceturi“ ramase din trecut, ceea ce nu corespundea cu suprafaja de pamint, pe cind unele parohii nu aveau pamint bisericesc in proportie legali. Erau si parohii foarte sirace. Tinind seama de aceste imprejurari, arhiepiscopul Irinarh, urmasul lui Dimitrie, stéruia sé reducd numérul preofilor in parohiile unde erau ,priceturi* de prisos’®. In 1842, sub Nicolae I, a survenit incd un insemnat mijloc de existen{a pentru preofi- me. Anume, pe temeiul ucazului imp&rdtesc, in bugetul statului s-a prevazut, anual, sum de 100000 ruble pentru salarizarea preotilor din parohiile srace’®. Irinarh, pe baza acestei legi, a izbutit, in 1844, s& objind leaf’ de la stat pentru 23 parohii basara- bene din cele mai sdrace. In Rusia existau si alte masuri care tindeau spre acelasi scop — imbundatatirea sta materiale a clericilor. Astfel a fost dreptul de mostenire al clericilor asupra parohiilor, care, mai tirziu, a fost consfinjit prin legea din 12 aug. 1823. In urma acestei legi_ a) in locurile clericilor imbatrinigi, sau mori, erau numiti de preferinf& copii sau rudele lor, de asemenea si strdinii, ins cu indatorirea de a intrejine pe cei demisionati sau pe va- duve gi orfani ; b) orfanilor clericilor li se pastrau locurile care rimineau neocupate cita vreme acestia erau minori; c) ,pricetele“ erav obligate si dea in folosul vaduvelor si orfanilor din parohiile lor o parte din venituri si din pamintul bisericesc'®. Legea aceasta nu crea 0 situafie nou’, ci sanctiona numai o orinduiala veche, devenita obicei. Cu toate c& aceastd masura, dupa lege, nu putea fi aplicaté decit in cazuri excepfionale'’, in realitate aplicarea avea loc mult mai des, intarind si mai mult obiceiul vechi. Legea din 12 august 1823 a fost aplicatd si in Basarabia. Printr-o circular special: de la Dicasteria Chisindului li s-a pus in vedere protopopilor si indemne pe cintare| necisitorifi, precum si pe alfi tineri din tagma duhovniceasca ce ar dori sa se insoare s& ia in csatorie fete tot din tagma duhovniceascd, si pentru aceasta vor primi bine- cuvintarea cereasca, iar de la arhipastor o deosebita consideratie"'*”, O oarecare usu- rare in starea material& a preotilor s-a adus en desfiintarea, in 1837, a ,ploconului episcopiei“, precum si a dari pentru scoale' St4pinirea eparhiala a avut grija si de membrii cei sdraci ai tagmei duhovnicesti si, inc& in anul 1818, sub mitr. Gavriil, a luat fiinfd ,Epitropia pentru séracii din tagma duhovniceascé a eparhiei Chisinaului*. (,,[loneuntemscts0 0 GenHbix AyXOBHOrO 3BaHHA Kuumuesckoi Enapxun"). La inceput, mijloacele Epitropiei se adunau mai mult prin ofrande benevole si bineinfeles nu ajungeau la sume mari’. Pe la sfirsitul perioadei, Epitropia era alcdtuit’ din 4—5 membri, avind 30—38 colaboratori. In fiecare an, se adunau pind la 2300 r., parte prin colect (pind la 500—550 r.), iar restul prin cutiile infiinjate in fiecare bisericd. La aceast’ suma — se addugau procentele la capitalul adu- nat in anii precedenfi (16753 rub.). Din aceste mijloace Epitropia achita, in folosul siracilor si orfanilor de clerici, pind la 3000—3300 rub. anual! Concluzia generala la care se ajunge pe baza faptelor aratate, cu privire la starea clerului basarabean in prima perioada, este aceea c& tofi arhipistorii isi indreptau atunci toate sforfarile spre a crea preosimii o situajie mai buna si mai trainica. In urmarirea acestui scop, ei se intemeiau pe dou’ principii intiiul — singura misiune a clericilor este acea morala-religioasa, care se indeplineste prin savirsirea slujbelor bisericesti ; 48 al doilea — pentru a indeplini aceasté misiune, clericii, pe linga pregatirea corespunzi- toare, au nevoie de o bund situafie materiala, ce i-ar ridica in ochii pastorifilor. Fad de pistorifi, faji de popor,— in mijlocul cSruia erau chemaji si-si duc& sarcina pasto- riei,— preofii nu aveau alte indatoriri. Nu li se cerea si cunoascd, cel pufin, mai de ap- roape acest norod, cu trecutul si nevoile lui sufletesti, pe lingd cele reli astfel se explicé faptul c& tofi arhipastorii basarabeni,— incepind cu mitr. Gavriil si sfirsind cu Irinarh — invitau, neincetat, in Basarabia, pe candidatii de preotie din gu- berniile ruse, ceea ce de altfel, cum s-a vazut mai sus, corespundea pe deplin cu concep- tia stapinirii fariste. CAPITOLUL III Grija pentru luminarea religioasd a pastoritilor.— Cladirile bisericesti. Catedrala noud.— Predicile.— Chestiunea repausului duminical. 1 Multe masuri s-au luat si cu privire la pastoriti. Incepind cu intiiul organizator al eparhiei basarabene, tofi arhiereii stiruiau si indrumeze poporul basarabean pe calea invapturii bisericesti. In acest scop mitr. Gavriil in primul rind s-a gindit mult s4 repare vechile cladiri bisericesti; de asemenea a facut alte multe noi, indemnind la aceasta pe siteni si pe boieri, Mulfumita acestui indemn, in timp de opt ani (1813—1820) au fost incepute, unele si ispravite, aproape 200 de biserici noi. E_drept cd acestea.aveau 0 constructie foarte simpli..cu. temelia de piatra, cu pereti de lut, acoperite cu sindrila, AF Cui pare sau cu stuh. Ins&, sSpinirea epartilalé permitea sA se facd astfel de cladiri, finind seama de nevoile religioase. Aceleasi mésuri le aplica si preasf. Dimitrie, care cerea ajutor nu numai boierilor si s&tenilor, dar si st&pinirii laice. Muljumit& stéruinjei acestui arhipastor, s-au zidit fru- moase cladiri bisericesti in Chilia, Ismail, Bender, Acherman si Hotin. Toate aceste bise- rici au fost ridicate cu banii vistieriei statului, din asa-zisul .,capital de 10%" — fara ca locuitorii acestor orase si fie impovarafi cu vreun impozit. $i cele mai multe biserici au fost cladite pe la sate. E destul s4 spunem ci in 1821, cind Dimitrie a ocupat scaunul arhipastoresc, in intreaga Basarabie erau 862 de biserici, iar in 1843 — pe la sfirsitul arhipastoriei lui — 905. iE Ins, momentul cel mai maret al activitafii arhiepiscopului Dimitrie, in privinta con- structiilor bisericesti, este noua catedralé zidité in Chisinau. Chestiunea construirii unei catedrale noi a fost ridicata inca din 1817, find, ins, re- zolvata definitiv abia in 1830, cu ajutorul contelui M. Vorontov, cirmuitor al Novorosiei. Planul pentru noua cladire cu clopotnijd a fost facut de c&tre Melnicov, profesor de arhitectura la Academia de arte frumoase. Lucrarea a inceput la 11 mai 1830, si la 12 ianuarie 1835 a fost terminatd. Sfinjirea catedralei a avut loc la 15 oct. 1836. Noul locas bisericesc a fost zidit avind hramul Nasterii lui Hristos, cu dou prestoale alaturate, unul inchinat sf. Alexandru Nevschi, iar al doilea — sfintului Nicolae Pacdtorul de Minuni. Toate lucrarile de pictura au fost executate de pictorul Covsarov. Pentru ca- tedrala, in urma interventiei lui Dimitrie, s-au dat 1000 de puduri (16 000 kg) de arama din vechile tunuri turcesti, aduse din Silistra la Ismail, din care s-au turnat cinci clopote. Pentru clopotul cel mai mare (400 pud.=6 400 kg) s-a indlfat un turn deosebit — »sfinta poarté (,,caabia sparta"), din inijiativa gubernatorului P. Feodorov'?” Astfel c& starea lucrurilor in privinja locasurilor bisericesti se schimba spre bine, ins cu incetul. Incd pe vremea lui Irinarh erau multe biserici foarte, vechi, nemaico- respunzind menirii de a fi locasuri de educafie religioasi pentru popor'”, In unele loca- litafi, insd, erau biserici si de prisos'°’. Irinarh inchidea bisericile vechiy, silindu-se a le inlocui cu altele noi. Din acestea, multe se fceau din piatr&, asa cé numarul bisericilor de lemn incepu s& scad&. Activitatea constructivd a fost condusa cu mult& energie, aga in- cit in 1858, pe la sfirsitul arhipastoriei lui Irinarh, in eparhia Chisindului erau 865 de 48. Popo 49 Nowa catedral din Chisindu biserici, dintre care 314 erau de piatra si 551 de lemn, Mai erau 15 capele de piatra, 23 de lemn, in cet&ti erau 4 biserici si capele, in 21 de manastiri erau 31 de biserici de piatra si trei de lemn. Unele biserici primeau de la stpinire 0 oarecare subventie pentru lucrarile de reparatie si pentru intretinere''® Odata cu cladirea bisericilor, s-au luat masuri si in ce priveste buna orinduiala in biserici. Mitr. Gavriil inca, potrivit cu orinduiala din bisericile din Rusia''', printr-un ucaz din 5 aug. 1817, a dispus ca in fiecare biseric s& se infiinteze doud cutii_ una pen- tru bani — ofrande de la credinciosi in folosul bisericii, alta — pentru adunarea bani- Jor in folosul saracilor''?. Preasf. Dimitrie ,,a gasit cu cale“ sa dea, in 1828, o ,,instructie“ prin care dispunea urmatoarele ,,a se orindui pe la toate bisericile cite un staroste sau sames" ; acesta era obligat si intocmeasc& un inventar gl averii bisericesti si si poarte condicele de venituri si cheltuieli. Pe linga aceasta, pentru sporirea venitului bisericilor, vinzarea luminarilor urma si fie a bisericii ; de asemenea se infiintau doua cutii,— una a bisericii i alta a sdracilor, ,,iar alte cutii s& lipseasc si din soma bisericii nici samegul fara de preot, nici preotul fara de sameg si fard de epitrop nu vor putea face nici o cheltuiala* La sfirgitul anului bani sracilor urmau s& fie trimigi prin protopop la Epitropie ,pentru cdutarea celor sdraci din tagma duhovniceascd cu obisnuita ara. tare’ |") Astfel, cum vedem, in bisericile din Basarabia s-a introdus serviciul epitro- pilor bisericesti cu atributii fixate mai de mult in legile bisericesti din Rusia''*, In 1838 pe la toate bisericile s-au trimis deosebite ,.Pravile", din consistor, cu privire la vinzarea luminarilor bisericesti'’® Preasf. Dimitrie purta grijA si de inzestrarea bisericilor cu cele trebuincioase vesminte, carfi, registre, etc., si in lipsa acestora, nu aproba sfintirea bisericii''® Slujba dumnezeiasca se ficea, ineinjeles, in I. romaneascd. 50 2. © alt& misur& tinzind la luminarea pistoritilor a fost indemnarea .preofilor de a preda norodului invajatura bisericeasca in forma de ,invafaturi gi convorbiri de catehi: zare". Pentru a inlesni preofilor indeplinirea acestei misiuni, din porunca mitr. Gavriil s-au alc&tuit in I. moldoveneascd invafaturi scurte, care urmau a fi neaparat citite in bi- serici in fiecare zi de s&rbatoare si duminic&. In 1821, sinodul d& un ucaz prin care se atragea luarea-aminte a arhipastorilor asupra relei stiri a poporului in ce priveste viata lui religioasé-morala'!’. Pentru inla- turarea neajunsurilor observate, ucazul cerea sa se predea, necontenit, invajaturd cresti- neascé, in fiecare duminicd, inainte sau dupa liturghie. In urma poruncii sinodale s-au jntocmit anumite reguli!'®. Pe temeiul acelorasi porunci sinodale, arhiep. Dimitrie a dispus ca in satele moldovenesti, pina cind se vor tipari invafaturile proiectate in I. mol- doveneasca, preofii si invefe pe parohienii lor rugaciunile dupa utrenie. De asemenea, la sfirsitul liturghiei, cum si dup& liturghie, s& se citeasc& catehismul, invafaturi sinodale si sd se dea limuriri privitoare la evanghelie. Ca ajutor pentru bisericile rurale, Dimitrie a dispus si se alcituiasci un catehism, in forma de convorbiri scurte, in care si se dea explicafii asupra rugaciunii Domnului si a sf. liturghii. In acelasi scop, insusi arhiep. Di- mitrie igi lu sarcina s traduc& in I, moldoveneasca invajaturi pentru duminici si zile de sarbatori. La Chisinau, in catedrala si in celelalte biserici, se rosteau invafaturi dupa un anumit plan aprobat de arhiepiscop. La aceasta munca au fost atrasi si profesorii seminarului. In oragele unde nu erau preofi cu scoala, protopopii erau ins&rcinafi cu tilmacirea credinfei, fiind obligai, in prealabil, sa inainteze arhipastorului planul pre- dari invapaturilor. ‘Arh. Dimitrie urmarea, cu toati luarea-aminte, dac& se indeplineste dispozitiunea lui. Preofii neglijengi erau amenintafi c& vor fi indepartafi din parohiile lor gi inlocuiti cu alfii ce vor avea frica lui Dumnezeu“!'®, Un alt mijloc pentru atingerea aceluiasi scop erau predicile. Cei mai de seama pro- povaduitori erau insisi arhipastorii. Dupa cit se poate judeca pe temeiul acelor 11 pre- dici care ne-au ramas de la arh. Dimitrie, el si in propovaduirea sa proprie nu iegea, aproape deloc, din cadrele subiectelor indicate subalternilor pentru predici. Adevarurile credinfei crestinesti, viaja evlavioas’, dragostea fajé de jar — acestea erau subiectele principale, pe care le trata, mai des, arh. Dimitrie inaintea ascultatorilor sai! Mare teolog-teoretician si distins propovaduitor era si Irinarh, urmagul lui Dimitrie. in predi- cile acestuia predominau, in fond, aceleasi subiecte — simbolul credinjei, rugiciunea Domnului, cele zece porunci'?'. Stapinirea eparhiala stéruia mult si indemne la propovaduire si pe preoti. Dispo- zifiuni mai stricte si mai precise in aceasta privinfa s-au facut de cdtre Irinarh. fn toata Basarabia au fost alese sapte puncte unde,— duminica i in alte zile de srbatori — se ros- teau predici, si anume la catedrala din Chisinau, la acea din Bender, la biserica ,,Schim- barea la fafa din Bolgrad, la catedralele din Cahul, Hotin, Acherman si Ismail. Atit con- tinutul predicilor, cit si, indeobste, toatd aceasta activitate a preofilor era supraveghiaté de cenzori si chiar de arhiereul eparhiot'”*. Preofii ce nu-si indeplineau aceasta datorie erau pedepsifi cu dojana si amenzi in folosul Epitropiei pentru sdracii din tagma duhovni- ceasca, Atit predicile, cit si invajaturile puteau fi rostite in I. rusd, in cea bulgara, cum si in |. moldoveneasca. Rezultatele masurilor aratate erau foarte slabe. Cauza de capete- nie era lipsa de preofi cu studii, sau cum se zicea pe atunci ,preoti invajati“ (,yuersie caulennnxn') — chiar gi cei ce-si ficuserd studiile in seminar nu erau destul de har- nici in aceasta privinga'?’, Pentru a infelege rostul dispozitiunilor privitoare la predici si educajia morala-re- ligioasé a poporului, si nu scipim din vedere c& din programul acestor predici facea neaparat parte catehismul. Acesta, ins, confinea nu numai dogmele religiei, ci o intreaga conceptie de teologie oficial. Aceasta rezulté mai lamurit din catehismul intocmit de Filaret Drozdov, vestitul mitropolit al Moscovei — carte ce a servit zeci de ani ca ma- St nual de religie in scoalele rusesti de toate treptele. Pe linga explicari privitoare la crezul din Niceea, acest catehism continea gi idei de alta natura, menite si formeze din asculta- tori, supusi credinciosi ai farismului'™*. 7 Pe linga lipsa de ,,preofi cu studi“, destoinici de a rosti predici, luminarea poporu- lui pe aceasta cale intimpina si alte predici, cum erau iarmaroacele care se fineau, ap- roape pretutindeni, duminica, impiedicind pe crestini de a cerceta bisericile. Arhipastorii basarabeni din intiia perioadi au dus o luptd neimpicati contra acestui obicei. Cel dintii si mai inversunat luptator a fost mitr. Gavriil. Dupa doi ani de la infiinfarea epar- hiei, Gavriil, ,intemeindu-se pe insasi dreptatea, pe legile statului si vechile obiceiuri, intervine pe lingd guvernatorul Basarabiei (Sturza, pe urma Harting), pentru a se lua mésuri ca ,duminica in nici un caz s& nu se adune norod pentru tocméle negustoresti si si nu se deschid& deloc dughenile duminica toat& ziua, atit in Chisin&u, cit si in toate oragele si tirgurile din oblastia Basarabiei, si in schimb s& se insemne ca zi de tirg joi sau vineri, ceea ce ar fi fra obida pentru toate nafiile“. Guvernatorii, in ce-i privea, au luat masuri, dar de dispozitiunile lor in unele localit&ti nu se finea seama deloc, iar in altele — numai un timp oarecare. Mitr. Gavriil, cam peste un an, se adreseaza din now guvernatorului cu aceeasi rugdminte, ardtind si misurile ce ar fi eficace pentru acest scop'®®, Masurile ardtate de mitropolit au fost acceptate de c&tre guvernator, ins n-au adus rezultate dorite. In 1818, obstea de moldoveni, bulgari, greci si armeni din Chisinau s-a adresat lui Gavriil cu rugimintea de a se opri tirgul in zilele de duminic&. Mitropolitul a trimis petitia noului guvernator Catacazi, adaugindu-si avizul, referindu-se si la ucazul sinodal din 7 febr. 1818, care interzicea boierilor de a pune duminica la munca pe sateni. Guver- natorul a inaintat cererea ,,Sfatului superior al Basarabiei* (,,Bepxopunii Coser“), care a dat, in acest sens, o hotarire favorabila. Ea, ins, a fost pusd in aplicare abia peste sub generalul Inzov, namiestnicul (comisarul) Basaral "28. Din parte-i, mitr. Gavriil s-a adresat in 1820 catre locuitorii Basarabiei cu un apel-circulara (din 20 sept.) in acelasi sens!?”, Cu toate acestea, dispozitiunile luate nu erau respectate, si inca pe la sfirgitul acestei perioade, stapinirea eparhiala, in persoana arhiereului Irinarh, era silita s& lupte cu acei care le calcau'”*. Astfel, dupa cit se poate judeca pe temeiul faptelor cunoscute, stapinirea eparhiala, in conducerea pastorifilor, nu urm&rea decit un ideal abstract pur religios, un ideal cai ar fi avut acelasi rost si aceeasi insemnatate pe tot globul pamintesc, pentru tofi crestinii. In ce priveste imprejurarile si condigiunile vieyii concrete si indeosebi nevoile sufletesti ale moldovenilor, indatoririle lor fafa de neam — aceste lucruri nu intrau in programul de cultura intocmit pentru poporul basarabean. In privinfa aceasta singura excepfie era ideea de supunere fafa de farul rus. ,,Era necesar“ — spune un cercetator al predicilor arhiereului Dimitrie — ,,ca acesti straini (adic& moldovenii.— NP.) si fie alipiti la orga- nismul poporului rus printr-o unire de dragoste. $i e foarte important, cd propovaduito- Tul se foloseste de orice imprejurare, ca si descopere acestui popor moldovenesc, adop- tat, ispravile bune ale farului rus fafa de el“'®® Bineinteles ca ideea aceasta era dezvoltatd in predicile tuturor propovaduitorilor din Basarabia — unde $i cifi eau — si numai aceas- ta era singura abatere de la programul pur religios-moral, pe care-I urméreau atit arhi- pastorii, cit si preofii din Basarabia. NOTE EXPLICATIVE Bec. Apx. Kom., I, p. 26—33. ? Turaunos, 1, p. 190; I, p. 3; Beasecxuti, I, p. 37—39.— Reforma invasamintului spiritual, care, in acest chip, a pus inceputul scoalelor duhovnicesti din Rusia, in forma lor cunoscutd, s-a infaptuit, ca’ multe 52 alte reforme din timpul lui Alexandru 1, sub infeleapta influeng& si cu puternicul mare barbat de stat din acea vreme, el insusi fiind nevoile tagmei bisericest. 3” Alexandru, cu propria lui mind, a scris actul de Sfinté AlianfS, ins la redactarea lui a luat parte A. Sc. Sturza gi contele Capodistria..— M/umdep, Ill, p. 344. © wtumsdep, ML, p. 344—345. © Cyxomaunos, I, p. 167. © fn Rusia activitatea Societijii se rAspindea si filialele se infiinjau, pe temeiul dispozitiunilor de la centru (comitetul din Petersburg) care erau luate de subalterni drept porunc& administrativé. Astfel se explicd faptul c& membrii mai de seam& ai Societifii erau arhiereii, guvernatorii si alfi dregatori. Cyxomnunos, 1, p 158—193 ; 216—217. A. H. Manun, ,Poccuitcxoe BubaeicKoe Obwecreo" V. ,Bect. Eop-', 1868, vol. IV, V, V1, VII. (NeN® VIII, IX, XI, XI). * E de notat c& atit schimbarea in starea bisericii, cit si alte reforme in ocirmuire, intreprinse de jarul Nicolae I, urmareau scopul de a crea 0 puternicd clasi birocraticé, care ar servi de temelie pentru guvern, in locul nobilimii compromise prin riscoala decembristilor, care in mare parte erau dintre nobili.— S. Platonov. Histoire de la Russie, 1929, p. 878. > Aceasta tendinj& s-a manifestat indat& dup numirea (1803) prinqului A. N. Golifin in postul de ober- procuror. »Golifin, cum se vede, igi luase asupré-si sarcina de a gindi el pentru sinod si a-si insugi inifiativa de a indruma afacerile sinodale. — Bapcos, «Xp. ¥r.», 1895, I p. 280—281. © Bapcos, »Xp. r.", 1895, 1, p. 309—512. Contele N. A. Protasov a fost unul din cei mai vestii si mai puternici oberprocurori sinodali, din iia jumatate a v. XIX, care a condus sinodul timp de aproape 20 de ani. Era colonel de cavalerie, elev al unui iezuit si inconjurat de persoane cu mari simpatii pentru catolicism.— Beasecxui, I, p. 58; Turaunoo, I, pl. jutor al lui M. M. Speransky, tagma duhovniceasca (fiu de preot) si cunoscind bine *® Bapcos, Xp. Yr.", 1895, Il, p. 267—280. Cfr. Bepxoscxoi, p. 132—139. "> Bepxoscxoii, p. 95. ‘4 ‘Toti membrii consistorului, in num&r de S—7, erau numiti de ciitre sinod, pe baza recomandiarii episco- pului. In acelasi chip ei erau pugi in disponibilitate (§ 282). Astfel, personalul consistorului atirna, intru totul, de arhierei. In fond, arhiereul conducea gi toatd activitatea consistorului. Aga, in caz de divergen{é intre secre- tar si membrii consistorului, secretarul avea dreptul sa atra, itentia membrilor asupra legilor si a cauzei (§ 318), pe urmé, in acelagi sens, raporta arhiereului (§ 329). In caz de divergenti intre arhiereu gi membrii consistorului, dupé a doua examinare a chestiunii in consistor, hotrirea arhiereului se aducea la indeplinire (333). Astfel ci, parerea membrilor consistorului nu avea nici o valoare, $i toate chestiunile erau hotirite de arhiereu gi secretar.— ,Yeras Ayxoanuix Koncucropuit, ed. 1, in 11.03, v. XVI, nr. 14.409. ® In referatul prezentatfarului in 1812, Protasov, vorbind de schimbirrile proiectate de el in seminarul teo- logic, printre principiile acestor schimbari ar + 1) elevii trebuie si fie feriti de ,abuzarea avanti“ a Sf. Scripturi, care omoara sufletul $i di voie sa fie privitd ca un obiect de cercetiri istorice, filologice $i filozofice ; 2) in seminar nu se vor discuta chestiuni teologice privitoare la credinja, inutile si chiar primejdioase ; 3) din predarea teol dogmatice va fi inlaturat ,sistematismul intensificat* care da stiinjei spirituale un aspect de stiinfd laicd.. Tarul a aprobat propunerile lui Protasov.— Koroows, in Xp. v.", 1906, XII, p. 855—964. En. Bed-", 1881, V, 304—310 ; Turqunos, II, p. 5, 46. Cfp. Oru. o6epnp. 3a 1847 2., p. 93. "7 De obicei, fiul de preot era socotit drept candidat la locul de preot, si copiii de cintérey — la acel de cintiret. Astfel, in cler se formau un fel de caste din care oamenii chiar cu talent puteau patrunde anevoie in treptele superioare.— Ipod. 3namenckuii. ,[IpuxodcKoe @yxosencteo @ Poccuu co epemenu pedopaer Herpa", cit. dup& Muxtoxos, Il, p. 140. ‘Un tipic reprezentant al puterii episcopatului in aceasté perioada a fost Filaret Drozdov, vestitul mitropolit al Moscovei. Om de vast cultura teologicd, cu adinc& pricepere in ale bisericii, cu voinga de fier, inzestrat si cu mare tact fafa de autoritajile laice, Filaret, timp de 50 de ani a avut o influengé covirsitoare asupra biserici ir perioadé, intrupind in persoana lui, in raporturile bisericesti, toat asprimea regi- mului lui Nicolae I. Nu ‘degeaba contemporanii giseau mare asemanare intre Filaret si jarul Nicolae I. »acelagi sistem, si aceeasi convingere, si aceeasi putere de voinfi..— C. I. Meavzynos. Mutponoaur Dusa- per — dearest xpecrosuckoii pepopnei", ,Beauxan peopma. PyccKoe oGwyjectao u KpecresHeKull eonpoc @ npowaom u nacroaiyen", 1911 2, V, p. 157. '° Toxposcxuit, V, p. 132—145. ® Intiia lege a fost ucazul lui Petru cel Mare, din 28 febr. 1721, care ceres pe ling fiecare biseric&d pentru vinzarea luminarilor orinduit cite un om... lar cei ce nu vind luminari in numele bisericii si-si nsugesc cigtigul de la acest obiect bisericesc in folosul lor, de acuma inainte si nu mai vinda aceste lumin&ri gi SA nu, le sind in pravaliile lor*.— 17. C. 35. IV, nr. 9746. Cit. dupa En. Bed", 1895, I—H, p. 12—13. " Legea din 1808 deosebeste vinzarea lumindrilor ,en gros" nu mai pujin de 20 funturi (8 kg.) si “ (cu bucata sau cu cintarul, mai putin de 20 f.) n-a fost acordat ‘decit bisericilor, fiind oprit cu desdvirsire pentru particulari. Cu supravegherea vinzirii luminrilor, st ins&rcinati epitropii bisericesti gi polifia (Art. 9 si 10). 11.C.3., v. 30, nr. 23—254. Cit. dupa En. 1895, 1, I. *7.0'3,, v. 19, nr. 10.606; cit. dupa En. Bed.*, 1895, I—Il. 9 Odatd cu secularizarea averilor bisericesti si m4ndstiresti (1764), cota lor a fost inlocuitd cu un ajutor banesc de la stat, care a fost treptat m&rit.— Turaunos, I, p. 294. a »Principalul capital inatacabil al scoalelor duhovnicesti" urma si se compuna din o parte a banilor adunati in trecut si pastrati de cétre biserici, din restul veniturilor bisericesti, din dobinzile Ia aceste sume gi in ajutorul ce, se primes, de Ia sat— En. Bed", 1881, XX, p, 895-907. Intrebuinjarea veniturilor de la vinzarea lumindrilor nevoile scolare duhovnicesti era 0 contra- zicere a legii lui Petru cel Mare, prin care se cerea ca »pe banii prinsi din vinzarea lumindrilor si se construias- &, pretutindeni, pe linga biserici, aziluri, unde se vor adiposti bolnavii siraci, care vor fi hrinii acolo tot din veniturile fiecdrei biserici", 11.C.3., nr, 3746, Vas 28 deep. 1721 z.— Cit. dupa rev. ,Crpannux", 1902, Ul, 272 (Din artic. ,K eonpocy 06 ywacruu o6wecrea 6 denax yepreu" de H. MpuxaoncKua). Astfel, Petru cel Mare urmirea scopuri de binefacere, nu de invatimint, si avea in vedere pe credinciogi in genere, nu o singuré piturii socialé (cea duhovniceasca) Turaunos, 1, p. 293-294 ; Beanecruit, 1, p. 49, uTpydes .", VI, p. 46—47. Pe atunci o rubl& hirtie era aproape egal cu 28 cop. met wEn. Bed:", 1881, XX, p. 895—907. Biografia v. la sf °° Kmaxun, .,Tpyder. * Cradnuyru, p. 258. aT pyou-", V, p. 27 St flaan dan npednoxoxennoti xoeoti sadnecrposcKoii enapxuu". .Tpydes..", IX, p. 1. "La 6 august 1812, Gavriil scria lui Ciciagov urmatoarele : ,Cind ma aflam la Sanct-Petersburg, dup ce s-a primit acolo stirea despre incheierea pacii cu Poarta Otomand, dup& care pace riul Prut e fixat graniti si tot pamintul ce se af este unit cu Rusia, Preasfintul sinod si d-I oberprocuror al sino- dului_au avut consfétuire asupra infi ‘in aceasti oblastie ‘nou-alipité, a unei noi eparhii". (Arh. Cons., nr. 224, f. 1, din 1812). De aici ar reiegi c& ideea infiinf&rii unei eparhii noi in Basarabia, aparfinea sinodului, nu lui, Gavriil. %8 Dupi informatiunile adunate in 1821 si redactate de Dimitrie Sulima, in aceasta regiune erau 7 de biserici, in circumscriptia blagocinului din Odessa erau 9 biserici i 68 in acea a Directiunii Duhovnicesti din Tiraspol— En. Bed.", 1885. XV p. 491—492. 3 Chisindul a fost ales ca resedinfa si pentru arhipastor, ,atit din cauza asezirii lui in mijlocul oblastiei si a numeroasei populafi, cit si pentru avantaje in privinja p&durii i altor lucruri trebuincioase pentru viaga".— ‘Arh. Cons., dos. nr. 224, f. 1, din 1812. °"'In actele istorice din anul 1782 ¢ arétat un episcop roman — Amfilohie, cu titlul ,al Hotinului™. V. Rev. IstArh. XIX, p- 42—43. Cfr. lorga, »Bis. Rom", Il, p. 174—I7. 38” Acest obicei exista si in Rusia, in vechime, si a fost adus, fara indoiala, din Grecia. Ipod. E. Toay6un- cxuit Heropus Pyccxod Hepxeu. p. 1, pag. 452—458 ; cit. dupa ,Bepxoecxoi", p. 29-30. Dup& informatiunile adunate si redactate de arhiereul Dimitrie Sulima in 1821, dispozitiunea privi toare Ia scutelnici a fost, in 1819, abrogaté, find inlocuit cu 8000 lei pentru exarh si cu 6000 lei pentru ar- hiereul-vicar. (En. Bed", 1883, XV, p. 492). In 1819, din mosia ,Costiujeni" a mandst. Galata de peste Prut, nastoiatelul acestei m&nist,, arhimandr. Partenie, a dat Casei Athieresti, in condifiuni de emfitheuza pe vecie, 0 bucatd de loc pentru vie, cu platé anual de 100 lei, in loc de dijm&, in folosul man. Galata, insi fara dreptul de a o vinde sau de ao schimba— Apx. Apxuep. Jona. ,Kypuaabi 3a 2.2. 1834, 1835, 1836 u 1887" V floxnad Ixonomuveckozo Mpaszenux Apxuen. umurpuro ot 23 nox6. 1836 z.— Localitatea, de care © vorba, apartine si astézi Casei Arhieresti si este cunoscut’ sub numele de ,,Via arhiereului*,— la marginea Chisingului. Cradnuyxuit, p. 257. *' Ibidem, p. 257—258. © Ibidem, p. 266.— Proiectul mitr. Gavriil privitor la i ruseste in Tpydet wu, IX, p 4—I. si in romaneste in rev. Ari lui si, Hotinului — 18134. * Cradnuyxutt, p. 250—251. “ Be ling mitropolit exista ,,Casa episcopala" care, pe vremea lui Gavriil, purta numele de ,mitropoli- tana, cuprinzind biserica mitropoliei, man&stirea de pe ling’ mitropolie cu célugirii ei si mogiile mitropo- litane’cu toat& averea migcdtoare si cea nemigcétoare — mori, iazuri, vii etc. Casa arhiepiscopala era condus& de Directiunea economic& (,IxcHoMMYecKoe Tpannexve"),, compusd din trei_ membri — célugari, si un wpisar — secretar. Vom sublinia faptul c&, dupa instructia intocmit& de Gavriil in 1814, citirea si cintarea se fceau in biserica casei arhiepiscopale la strana din dreapta — in ruseste, iar la acea din stinga — in moldove- neste, si ,stavlenicii" (candidapi la preotie) Tag cee dja lor a srana rans, ar moldovenii — la cea moldoveneascé.— En. Bed.", 1892, IV, p. 81—88. = Dimitrie Sulima s-a méscut in 1772 in tigul Novaia Vodolaga, guv. Harcov. Studile si le-a ffcut in Harcov, Ecaterinoslav, Poltava, unde (Poltava) pe urmi a fost profesor si »prefect” (subdirector) la se- minarul de acolo. E de crezut c& Dimitrie a fost elevul lui Gavriil, cind acesta era profesor, »prefect" si in turma rector in ,Slavianscaia Seminaria din Poltava. In 1797, Dimitrie a fost hirotonit preot si in 1800 — protoiereu. In 1806—1811 a fost profesor la scoala navald (,.Sturmanskoe uciligce“) din Nicolaev. In 1811 s-a célugérit si a fost numit episcop de Bender si Acherman, iar in 1812 a trecut, cu\Gavriil, in Basarabia. Di- mitrie, in calitatea Tui de arhipistor al Basarabiei, stdruia s& introducd 1. rusi in aceasta provincie ; totodaté, ins, deprinzind bine |. moldoveneasc4, a tradus in aceast& limb, din acea slavond, multe c&rji de rit. Afard 54 finjarea eparhiei Chigindului este publicat in »Beenogarehumi nox1ag 06 yctpoiictse KauimnescKoit Enapxun“, le Basarabi Chisinau, 1929, 1, p. 32—43 ; ,Infiinjarea eparhiei Chisindu- de aceasta, a alcétuit si un dictionar ruso-moldovenesc.— ,,En. Bed-", 1894, XVI, p. 475—481. Cfr. ,Tpydvt.", M1, p.,230—244. ",Tpydu...", II, 236.— Aceasté méndstire, cu p&mintul pe care se afla, era inchinatd patriarhiei din erusalim, cdreia ii trimitea un embatic (Ark. Cons., dos. nr. 224, f. 1, din 1812). lar Policarp, patriarhul ferusalimului, a adus in dar aceasté mandstire stipinirii rusesti, si biserica m&ndstirii sf. Arhanghel, fiind cea mai bund din oras, a fost facut la inceput catedral& (,soborul vechi "pydts..", Il, p. 236.— In alt loc (Arh. Cons., dos. nr. 224, f. 30, din 1812), se spune mai precis : ,Biserica sf. Mihail care este metohul mands Galata din Iasi, care mandstire este inchinat& scaunului patriarhal din Terusalim © Consistorul’ de mai_tirziu. “ Cradnuyxutl, p. 258.— ,Tpydts..", Vo p. 31. © Cradnuynuil. Anexa 7. © Formulate. 1 Jn caz cind cineva dintre blagocini nu va comunica despre viciile si crimele clericitor supusi supra- vegherii lor, i Ia iveald pe alta cale, el va fi indep&rtat din slujba, dat sub cirma altui blagocin si, afard de aceasta, va fi supus unei pedepse la fel cu acei, despre a ciror rea purtare, stiind, n-a comunicat" Thidem, Anexa 6. 5 Mitropolitul Gavriil a murit la 30 martie 1821. In locul lui a fost numit vicarul lui, Dimitrie (Sulima) cu titlu de arhiepiscop. Tpydss..", Il, p. 17. .C.3., v. XXXVI, np. 28676, Cfr. »En. Bed", 1883, XV, p. 492. 1X, p. 16—I7. imputernicitul ,namiestnic™ (loctiitor) ‘apodistria incetarea din viaj& a mitropolitului, scria, intre altele, contelul c& ,,toate tagmele ce aparfin eparhici acesteia doresc si aiba de arhipistor pe episcopul vicar Dimitrie care, in curgerea acelor zece ani cit a stat aici in aceasté treaptd, pe ling c& a invajat bine 1. mol- doveneasci, de asemenea drepturile si obiceiurile regiunii acesteia, si-a cistigat iubirea adevaraté a tuturor" Inzoy, din parte-i, adduga ci Dimitrie poate aduce ,un folos real preofimii si, indeobste, poporului, pentru care.. acest birbat vrednic de a purta numele de arhipdstor este absolut necesar“. Capodistria a transmis scrisoarea printului Golifin, ministru al afacerilor spirituale, care a comunicat-o arului la 11 iunie 1821. In aceeasi zi a gi urmat ucazul cu numirea lui Dimitrie—' Xmaxun, XU, p. S1—S12. & Tpydet..", V, p. 1—2. " 71.C.3., v. VII, nr. 5380. ‘Regulamentul consistoriilor duhovnicest” al Basarabiei" care, aducind la cunostinta contelul GYerae Ayxoonsix Koncuctopuit"), publicat in 1841. .cov Popov, a fost fiu de preot ;s-a nascut in eparhia din Curse ; studiile si le-a facut in seminarul din Curse si in Academia din Petersburg, pe care a ispravit-o in 1817 cu tit de magistru. Cilugirindu-se in acelag an, rinarh a fost profesor timp de dot ani la seminarul din Oriol, upi care a fot timis ind gradul de arhimandrit. In iga. Aici, Irinarh, gisindu-se in milocal une! populani pesestante'pornito activtate miltanta in flosil ofedoxismulut fais dn cata intrigilor mai multor adversari, chiar si dintre demnitarii rusi, fiind pornit contra lui si regele Prusiei, Iri narh a fost nevoit s& paraseasca eparhia in 1841. La 12 noiembrie 1844, Irinarh a trecut in eparhia Chisindului, unde a arhipastorit timp de 14 ani, A murit in 1877 la man. .,Troifa' din Riazani, al cSrei staret a fost ultimii zece a viaji. Ca model in ocirmuirea eparhiei, Irinarh il avea pe Filaret (Drozdov), vestitul mitropolit al Moscovei. Cunoscutul scriitor si diplomat Alexandru Scarlat Sturza, scria intr-o scrisoare din Chigindu : eri sear am stat mult de vorbi cu Trinarh, un arhiereu cuminte, pétrunzator si spiritual. Ele un mare admirator al lui Filaret din Moscova".— ,Tpydu..", VI, p. 1—93. 3 TpyOb.", VI, p. &—I1. & Toidem. * “Apx. Apxuep. Doma. Ucaz. sinodal din 24 martie 1837, cu nr. 3898 — Legiturile cu man. Zc s-au schimbat decit in 1873, cind toate averile mAndstirilor inchinate din Basarabia au fost supuse ministerului afacerilor stréine.— En. Bed.", 1892, VI, p. 129—231 ; VII, p. 151—166. © Ucaz. sinod. din 24 mart. 1837, cu nr. 3901. V. Ucaz. Consist. din 13 apr. 1837 cu nr. 1759.— Condi- fiunile materiale ale eparhiei au fost schimbate gi pe alt& cale. Aga, prin Ucaz. sinod. din 11 dec. 1837 cu nr. 12.575 i s-a impus stépinirii eparhiale ca, incepind cu an. 1840, s8 introducd in toate bisericile din eparhia Ch ilu vingere tumiaiior pe basa oPravetor” din 28 aug, 1808, Cu aca pr, Pravin traduse in L. moldov., au fost trimise tuturor bisericilor pentru a fi executate de clericii si epit , “pravilel au fost aduse prin polite Ia eunognga populaiei— tot politia fllnd insircinith i eu supravegherea stricta executirii lor.— En. Bed.", 1872, V. p. 98. 7 | Jnaintea prestolului lui Dumnezeu — serie cu drept cuvint un preot despre acea vreme — ,stdteau ‘nu conducatori religiosi, nu oameni de sacrificiu, nu creatori de viaf&, ci plugari de rind, grdinari, podgoreni si alfii de acelasi fel, cum erau si parohienii lor.— Croiixos, p. 26. * Ucazurile consistorului ii califica pe clericii vagabonzi (cAlugari si preoji de mir) ca indivizi nevrednici si cu trecut intunecat, care prin purtarea, cum si prin toata infétisarea lor, nu se deosebeau uneori de cergetorii de strad’.— En. Bed.", 1882, III, p. 163—170. © Cradnuyxuit, p. 294, 304—316.— Pe lingd aceste neajunsuri, bisericile din noua eparhie, dup’ cum 55 raporta Gavriil sinodului, duceau mari lipsuri de cintireyi— Kaaxus, XI, p. 429. De altfel, pe atunci, in toaté Rusia situatia era cu putin mi in darea de seam pe an. 1847 oberprocurorul Protasov marturiseste c& ,astizi mai mult de jum&tate din parohii sint de acuma ocupate de pistori, care au cépatat invaySturd destul de bund"..— Orv. o6epnp." pe an. 1847, p. 2h, 7 Cradnuyxuit, p. 295. 78 Teodor Maliavinschi, ucrainean de felul lui, si-a facut studiile in seminarul din Ecaterinoslav, a ocupat mai multe locuri de preotie, iar in 1809 trecind in Moldova, a fost numit de c&tre Gavriil, pe atunci »exarh al sinodului in Moldova, Valahia gi Basarabia*, protopop in Cetatea Albi si ,orinduit peste toatd Basarabia pen- tru introducerea orinduielilor cuvenite si pentru conducerea cauzelor privitoare la preotimea de acolo“ ‘Arh. Cons. ,Beccapa6cxue dopmyape: 3a 1812 2!" ,Bedomoctu npotonona Manneunckozo". Tn 1819 in jinutul Hotin erau doi protopopi — la Briceni si Otaci ; in jinutul lagi — trei si Sculeni ; in finutul Orhei — doi ; in finuturile Bender, Acherman si Ismail — patru protopopi ‘Acherman, Ismail si Leova.— Cradnuyxud, p. 316 (nota). °8 Veri p. 42— * ,Studii Noud.. in V. R." 1924, V. 192. Dintre preojii adusi, cei mai mulji ajunsese la hirotonie din cintareti gi diaconi, cu pregatire foarte rea sau cu totul nepregatiti. Pentru ei mitropolitul Gavriil a fixat un examen, care se trecea in fafa dicasteriei— ,,Tpyav..", V. p. 10. In locurile de cintéreti Gavril, cu aprobarea sinodului, numea persoane laice— 2Kwaxun, XII, p. 493. 7 “Tpydei.-", VI, p. 16.— Dezlegarea a fost primits in 1832. ™ Egum. Ioanichie (pind la célugirie — Ioan Sicov), rus de felul lui, a fost autodidact. S-a célugarit 1a min, Neamju, unde a fost de ajutor, ca copi munca acestuia de traducator. In 1805, a trecut la lavra Alexandru Nevschi", iar la 1810'a intrat in slujba la exarhul Gavriil, la Lagi. Cu infiinjarea se~ iminarului din Chisinéu a fost numit profesor de matematici, ocupind i alte servicii in noua eparhie. La 1822, a fost hirotonit in sanul de arhimandrit. A incetat din viata la 1845, in virsta de 69 ani.— JJoroyxuil. ..Ayx. Cem", p. SS—S8. * Ucrainean de origine, Arhim. Irineu (num. laic — Ivan Nestorovici) s-a niscut la 1780, facindu-si studiile la Academia din Chiev. Ispravind-o la 1805, a fost numit acolo profesor, iar la 1811 a fost orinduit de catre sinod la mitr. si exarh. Gavriil, care I-a numit profesor de 1. rus& la scoala obsteascd (publica) din asi. Acolo a invajat I. romana. In septembrie 1813, a fost numit ,prefect™ si profesor la seminarul din Chisinau. In acelasi an s-a c&lugarit. Peste 8 ani, in februarie 1821, a fost numit rector (al doilea) al seminarului din Chisindu. La 1826, a fost hirotonit episcop, in care grad a trecut la Penza, pe urmé la Ircutsc. A murit la 1864.— P44—45. Chr. Tpydet."’, VI, p. 81. oT pydet.", V, p. 8— II. st Tpydu..", V, p. 12.— De altfel, in acelasi scop, masuri respective lua si st8pinirea laic&. Prin ucazul din 6 decembrie 1829, Nicolae I a dispus ca autoritajile eparhiale si indeplineasc& cu toatd strictejea regula ca, in preotie, s& nu fie hirotoniti decit absolventii academiilor si seminariilor. Unde, ins, nu se vor gisi de acestia indeajuns, acolo sé fie chemaji din alte eparhii— Turaunoe, 1, p. 69. ‘Asa, de pildi, a dispus sinodul in 1856, in urma unei inspectii facute in eparhia Chisindului, de citre arhi- mandritul Platon, rector al seminarului din Viadimir, mai tirziu — episcop-vicar al eparhiei din Petersburg.— oT yatta", VI, p. I? V1, p. 16—18. Balti, Soroca la Bender, iota’ si IT. C. 3., v. XXXV, an. 1818, nr. 27357 ,O npasax u npeumyuecteax Becca “Taxa era urmatoare pentru ,sirindar sau pomenirea bisericeasca timp de 40 zile — 12 lei; pentru Citirea stilpului de evanghelii — 20 de parale ; citirea psalt inmormintarea — un leu ; inmorminta- rea copiilor — 20 de parale ; cununia celor necdsatorifi — un leu ; cununia vaduvelor — un leu si 20 de parale ; liturghia — 10 parale ; sfinjirea mic& a apei (,osfistiania mic&") — 10 parale ; te-deum ori paraclis — 10 par.; rugaciunea la nastere — 5 par.; rugaciunea de 8 zile — 3 par.; botezul — 10 par.; rugdciunea de 40 zile 6 par.— Cradnuyxuil. Anexa VIII— E de addugat c& taxa aceasta nu e altceva decit o reproducere, cu mici schimbari, a taxei intocmite de sinod la 30 apr. 1801. Tot mitr. Gavril a fixat lefuri gi preotilor de la cated- tall. oT pydeta.", V. p. 32 si nota 2. in 1831, Dimitric, fixind’o rou tax, dispune ca preofi si se indestuleze cu multumita benevolé din Parte parohienilor si si nu depigeasca plata fixatd prin lege.— Croiixos, p. 99. ** Dupa actul sinodal de infiinjare a eparhiei Chisindului, art. 6, in privinta aceasta se zice, intre altele, cA boierii sint obligati si dea preojilor si diaconilor intrejinere in chipul urm&tor ; atita pAmint arabil cit se cere pentru cinci chile de seminte ; fineaf& che 8 falci in fiecare an, iar diaconului sase. Pentru acest pamint si pentru fineaya, de asemenea si pentru piscutul a 16 capete de vite de la preot gi a 12 de la diacon, boierul nu va primi nici o zeciuiala. Daca ei vor avea mai mult& finea{é sau pisune, in acest caz, vor cidea la invoiald cu boierii asupra plafii pentru fineaga si pentru plgune. In acelasi chip, cu multe inlesniri pentru clerici, erau clarificate si alte condifiuni ale vietii lor materiale (locuri de curte, gr&dini, vinzarea vinului etc.). Raporturile dintre boieri si clerii fixate aici erau la fel obligatorii si pentru arendagi.— “Tpydu..", V.,p. 25. ""'V. Ucaz. sinodal din 27 julie 1884, nr. 2468 (,,En. Bed.", 1884, XVI, p. 163). ° V. Ucaz. sinodal din 27 iulie 1884, nr. 2468.— En. Bed.", 1884, XVII, p. 154—164. 56