PATERICUL MIRENILOR

PILDE PENTRU SECOLUL XXI

de Danion Vasile

CUPRINS
Introducere
Viata n lume
Familia crestina
Adevarata iubire
Razboiul duhovnicesc
Rugaciune si canon
Roadele pocaintei
Sfaturile duhovnicului
Randuiala postului
Pacatul desfraului
Despre feciorie
Intemeierea unei familii
Cresterea copiilor
Lanturile drogurilor
Crucea rabdarii
Despre mnie
Despre mndrie
Despre hotie
Despre erezie
Despre carti
Despre vedenii
Introducere
Exist o multime de Paterice: cel al Optinei, cel al Solovtului, cel athonit, cel de la Pecerska, cel de la
Valaam, Patericul romnesc si nc multe altele. Dar singurul dintre ele care este cunoscut, pur si
simplu, sub numele de Pateric, este fr ndoial cel egiptean. n paginile sale ne ntlnim cu o
multime de sfinti: avva Antonie cel Mare, avva Arsenie, avva Ioan Colov, avva Pimen, avva Zosima si
cei care, mpreun cu acestia, au urcat pe culmile desvrsirii. Cum ar trebui s ntelegem aceast
carte? Si ce valoare are ea pentru omul modern?
Iat ce spune Arhimandritul Bartolomeu Anania:
"Dac, asemenea Sfntului Apostol Pavel, ar fi s mprumut comparatii din lumea sportului, as spune
c Filocalia este tratatul alpinistului, al celui ce a depsit exercitiile lunecusurilor facile si s-a angajat
spre vrfuri narmat cu espadrile, funii si pitoane; riscul cderii e din ce n e mai mare, dar si msurile
de aprare sunt mai severe. n schimb, Patericul poate fi manualul schiorului. Se stie ns c una
dintre primele griji ale instructorului este aceea de a-l nvta pe elev cum s cad fr s si rup gtul
si cum s se ridice fr s si frng picioarele. Aceasta ns presupune eventualitatea cderii.
Cititorul neavizat al Patericului este uneori scandalizat de istorisirea unor astfel de prbusiri, dar nu-i
va rmne strin lectia redresrii. [] Monahismul initiatic s-a tot subtiat o dat cu trecerea timpului.
Marii duhovnici de astzi se pot numra pe degete. Fireste, manualul nu-l poate nlocui pe profesor,
asa cum liturghia televizat nu poate suplini actul liturgic. Evlavia nu-i tot una cu sfintenia. Drumul
sacrelor desvrsiri se face cu blagoslovenie. Dar nu e mai putin adevrat c n vremea noastr
clugrii au nevoie de experienta si ntelepciunea Printilor Pustiei, asa cum ei ni le-au lsat prin
mijlocirea cuvntului scris."
ntr-adevr, monahii de astzi au nevoie de ntelepciunea Printilor din Pateric. Dar oare numai
monahii se pot adpa din aceast ntelepciune? Nu, n nici un caz. Nimeni nu a sustinut asa ceva. O
dovad este c, dup Sfnta Scriptur, Patericul este una dintre cele mai citite crti ale lumii crestine.
Patericul este prima carte crestin care m-a fascinat. Am citit-o de multe ori si, de fiecare dat,
ntmplrile din ea mi s-au mplntat n suflet. Patericul este o comoar de mare pret pentru oricine
vrea s duc lupta cea bun a mntuirii.
n predicile si cuvntrile pe care le-am tinut cu diverse prilejuri, una dintre preocuprile de cpti a
fost aceea de a-i convinge pe oameni c trebuie s reuseasc s si mproprieze ntelepciunea marilor
1
Sfinti ai Bisericii. De mare folos mi-au fost exemplele luate din Pateric. ntr-o situatie precis, un
printe s-a purtat ntr-un anumit fel si a luat plat de la Dumnezeu. Dar noi, dac ne-am afla ntr-o
situatie similar, cum am reactiona? Am aflat n Pateric o multime de situatii pe care le putem regsi
n vietile noastre. Numai c nu stim s le facem fat.
Am vzut oameni care, fr s citeasc Patericul, au stiu s reactioneze aproape n acelasi mod n
care printii pustiei au fcut-o n situatii similare. Pentru c acelasi Dumnezeu i-a luminat si pe unii, si
pe altii. Am vzut oameni care, desi au citit si recitit Patericul, nu au stiu s reactioneze ntr-un mod
asemntor. Pentru c au considerat aceast carte doar un ingredient necesar bagajului de
cunostinte, iar nu o carte care modeleaz suflete.
Volumul de fat se doreste a fi o traducere a Patericului din limba romn n limba romn. Am
ncercat s traduc nu dintr-o limb n alta, ci dintr-un mediu n altul. Cum adic? Adic am ncercat s
prezint ntmplrile din vremea Sfntului Antonie cel Mare pe ntelesul omului contemporan, om care
este plin de frmntri, de nelmuriri, de ntrebri. Om care se afl ntr-o apstoare lips de repere.
n scrierea pildelor de fat m-am folosit si de unele ntmplri din vremurile noastre care m-au
impresionat n chip deosebit, fie c mi-au fost povestite de ctre de oameni care le-au auzit la rndul
lor, fie c mi-au fost relatate chiar de ctre cei care le-au trit. Am fost martor ocular la cteva
ntmplri zguduitoare (ele au fost unul dintre factorii care m-au convins de necesitatea aparitiei crtii
de fat) care, chiar dac au fost putine la numr, mi-au artat nc o dat c Dumnezeu lucreaz si
astzi ca n vremurile de demult. Nu ncerc s m laud prin aceast afirmatie, si nu cred c m aflu
printre putinii care au avut aceast ocazie. Cred c aproape toti crestinii care se strduiesc s mearg
pe calea mntuirii sunt prtasi unor ntmplri de acest fel; unii ns le trec cu vederea, pierznd
folosul pe care l-ar fi putut dobndi. De altfel, pentru cititori este important s nteleag c Patericul
poate fi folosit si de mireni ca reper n viata duhovniceasc.
De ctiva ani, ori de cte ori citeam aceast carte, sau vreun fragment din ea, m gndeam cum as
putea s adaptez cele citite la viata mea. M simteam ca n fata unei probleme de matematic. La
unele probleme a fost usor s aflu rspuns, la altele nu. La cteva nu am gsit rspuns nici pn n
ziua de astzi (deci nu toate ntmplrile sau nvtturile din Pateric sunt parafrazate n aceast carte;
le-am selectat pe cele n care diferitii cititori - din larga categorie pe care am avut-o n minte - se pot
regsi fr mari eforturi). Oricum, nu sunt de prere c toate problemele ar putea fi rezolvate de
oameni aflati pe primele trepte ale urcusului duhovnicesc. Ba chiar cred c o asemenea atitudine ar fi
exagerat, si ar putea fi la fel de vtmtoare ca un post aspru, tinut fr chibzuint. Dac pn si
monahii au dificultti n asumarea nvtturilor filocalice ale Sfintilor Printi, pendulnd ntre ispita
rvnei fr msur si cea a leneviei, cu att mai mult mirenilor le este dificil s se orienteze n
labirintul pe care l ofer Patericul. Eu nu cred c un cititor neexperimentat n viata duhovniceasc ar
face bine dac s-ar ncptna s afle solutii la toate problemele pe care i le ridic aceast carte
(aceast ncptnare fiindu-i spre pierzanie). Ci cred c ar face bine dac s-ar folosi numai de
solutiile care i apar n minte n mod spontan dac face efortul de a citi Patericul cu luare aminte.
ntelegerea acestei scrieri (si a oricrui alt Pateric sau a oricrei colectii de ntmplri si cuvinte de
folos) se poate asemna nvtrii unei limbi strine: o dat cu trecerea timpului cititorul va reusi s
asimileze tot mai mult. nceputul, care a fost cel mai greu, trece n uitare.
Cu timp n urm m-am apucat s strng material pentru o carte gen Limonariul mirenilor (pe care
Dumnezeu m ajutase s l "descopr" n timpul unui pelerinaj spre Sfntul Munte Athos), pe care s
o intitulez Patericul mirenilor. Lucrrii de fat credeam c i se potriveste titlul Patericul pentru mireni.
De altfel, la sfrsitul editiei romnesti a traducerii din limba greac a Limonariului mirenilor apare
mentionat faptul c intentionam s tipresc ambele crti.
n cele din urm, m-am decis c titlul Patericul mirenilor este mai potrivit pentru volumul de fat (cred
c cellalt volum va fi intitulat Sfintenia mirenilor). De altfel, Patericul egiptean - ca orice alt pateric,
dar parc mai mult dect celelalte - este si pentru mireni, este ntr-un fel si al nostru, al celor ce
vietuim n vltoarea lumii.
Pentru c aceast carte se adreseaz n primul rnd celor care abia au psit n lumea credintei, initial
m gndeam ca subtitlul acestui volum s fie: Primii pasi n viata duhovniceasc. Dar, pentru c
intentionez ca pentru acesti cititori s scriu un Abecedar al vietii crestine, pentru a evita confuzia am
renuntat la acest subtitlu. Se pot face multe comentarii pe marginea ntmplrilor din Pateric. Sunt
constient c cei sporiti n viata duhovniceasc nu au nevoie de tlcuirile mele. De altfel, de la an la an,
eu nsumi am nteles altfel unele apoftegme ale Patericului, si vechea tlcuire pe care mi-o ddusem
2
mi se prea stears fat de cea nou. n parafrazele din aceast carte nu am ncercat s acopr
rspunsurile la ntrebrile pe care mi le-am pus eu nsumi, si la care am aflat rspunsul n Pateric. Ci
am ncercat s dau glas problemelor foarte diferite pe care le au crestinii n viata de zi cu zi.
Am convingerea c cei sporiti n credint - si chiar unii preoti - se vor folosi la rndul lor de aceast
carte. Nu direct, pentru c sfaturile sunt elementare si nu le spun nimic nou, ci indirect, prin faptul c
pot s nteleag mai bine frmntrile fratilor lor n Hristos sau fiilor duhovnicesti care, avnd dinti de
lapte, au nevoie s fie sprijiniti de cei cu dinti puternici.
Oricum, nici pentru cei aflati pe primele trepte ale vietuirii crestine aceast carte nu si propune s fie
un mod de tlcuire normativ a Patericului. Nu m refer aici la faptul c, asa cum se ntmpl n mod
firesc, orice scriere poart pecetea neputintelor autorului ei. Ci la faptul c prezentul volum vrea s fie
o invitatie la cunoasterea Patericului. El vrea s strneasc n cititori dorinta de a aprofunda
nvtturile Patericului. Asa cum reclama unui film are rolul de a-i face pe spectatori s vizioneze tot
filmul.
Cred c n vremurile noastre, n care modelele se mputineaz, trebuie s nvtm arta de a gsi
repere n crtile duhovnicesti. Cred c n vremurile noastre apostate multi vor afla ap vie citind
aceste crti, ntre care, la loc de cinste, se afl Patericul. Si cred c fiecare cititor ar putea deslusi n
Pateric noi si noi pilde pentru secolul XXI
Viata n lume
1. Printele Ilarion a venit s fac sfestanie n casa unuia dintre ucenicii si, un tat foarte mhnit c
nu avea mai multi bani pentru a le asigura copiilor o hran mai bun si pentru a le lua haine mai
frumoase.
A doua zi, printele i-a spus:
- Stteam ieri la mas cu tine si copiii ti. Am spus cu totii rugciunea si am nceput s mncm.
Masa era srccioas, asa cum mi-ai spus c e la voi de obicei. Dar mi se prea c cel mare avea n
farfurie miere, tu cu sotia si cu cel mic aveati pine si cel mijlociu avea mizerii. Mi-a descoperit
Dumnezeu c biatul cel mare, multumindu-I pentru bucatele pe care le mnnc, ia plat de la
Dumnezeu. Tu cu sotia si cu cel mic nici nu crtiti, dar nici nu sunteti multumiti cu ceea ce aveti. Iar cel
mijlociu, nemultumitor fiind, pierde plata srciei. Aceeasi mncare o aveti, dar fiecruia i se socoteste
dup msura sa.
Era un btrn mare si vztor cu mintea, si s-a ntmplat ca el odat s sad cu mai multi frati la
mas si, cnd mncau ei, lua aminte btrnul cu duhul si vedea c unii mnnc miere, altii pine, iar
altii balig. Si se minuna si se ruga lui Dumnezeu, zicnd: "Doamne, descoper-mi taina aceasta, c
aceleasi bucate fiind puse pe mas naintea tuturor, cnd mnnc se vd asa schimbate". Si i-a
venit lui glas de sus, zicnd: "Cei ce mnnc miere sunt cei ce cu fric, cu cutremur si cu bucurie
duhovniceasc sed la mas si nencetat se roag si rugciunea lor ca tmia se suie la Dumnezeu.
Cei ce mnnc pine sunt cei ce multumesc pentru mprtsirea celor druite de la Dumnezeu, iar
cei ce mnnc balig sunt cei ce crtesc si zic: "Aceasta este bun, aceasta este putred". Deci nu
trebuie s zicem acestea sau asa s socotim, ci mai vrtos s proslvim pe Dumnezeu si laude s-I
nltm Lui, ca s se plineasc cuvntul cel zis de Apostol: ori de mncati, ori de beti, ori altceva de
faceti, toate spre slava lui Dumnezeu s le faceti". (21-281)
2. Asteptnd s le vin rndul s se spovedeasc, dou femei au nceput s vorbeasc despre
credinta n Dumnezeu. ncetul cu ncetul, discutia a deviat spre subiecte lumesti, n cele din urm
transformndu-se n brf. Cnd au nceput s vorbeasc despre scandalul pricinuit de dezvluirile
amantei unui om cunoscut, pe care mass-media l luase n vizor, i-au cerut prerea unei femei care
pn atunci nu intrase n discutie. Aceasta le-a spus:
- Dac vreti s v spovediti, lsati pcatele altora si vedeti-le pe ale voastre. Iar dac vreti s le
analizati pe ale altora, atunci amnati spovedania pe alt dat. Ori una, ori alta.
S-au adunat odat cei din Schit, certndu-se pentru Melchisedec si au uitat s cheme pe avva Copri.
Mai pe urm chemndu-l, l ntrebar de aceasta. Iar el, lovindu-se de trei ori peste gur, a zis: "Vai
tie, Coprie! Vai tie, Coprie! Vai tie, Coprie! Cci cele ce ti-a poruncit Dumnezeu s le faci le-ai lsat si
cele ce nu le cere de la tine le cauti". Si, auzind fratii acestea, au fugit la chiliile lor. (3-125)
3. Era o femeie care rmsese vduv cu dou fetite. Ea si iubea foarte mult sotul si nu vroia s se
mrite a doua oar. La un an de la moartea sotului ei, la sni i se formaser niste noduli. Cnd s-a
dus la doctor, acesta a ntrebat-o:
- Ai o viat sexual normal?
3
- V-am spus c sunt vduv, domnule doctor.
- Vduv, am nteles, dar nu ai relatii cu nici un brbat?
- Nu, si nici nu am de gnd.
- Treaba ta. S-ar putea ca nodulii acestia s fie de la lipsa relatiei tale cu un brbat. Dac vrei s te
gndesti la sntatea ta si la binele copiilor ti, ar fi bine s te gndesti s fii cu cineva. Altfel, te
distrugi si psihic, si fizic. Nu trebuie s te mriti ca s scapi de hormoni, i spuse doctorul, ironic.
Ajungnd la duhovnicul su, femeia i spuse cu ochii n lacrimi ce aflase de la doctor.
- Nu te ngrijora. Doctorii spun multe prostii. Vrei s te mriti din nou?
- Nu, dar dac trebuie Nu vreau s curvesc.
- Nu trebuie s te mriti numai ca s ai cu cine s te culci. Dac vrei s rmi vduv, vei avea mare
plat de la Dumnezeu.
- Dar cu nodulii, cum rmne?
- O s ne rugm la Maica Domnului, si or s treac.
Dup cteva luni, femeia s-a dus din nou la doctor, pentru control.
- Vd c esti bine, sntoas. Cum e, ai tinut seama de sfatul meu, nu? Un brbat e un brbat.
- Nu, domnule doctor. M-am rugat la Dumnezeu si m-a ajutat Precum puteti vedea si
dumneavoastr.
Un frate oarecare, dac a venit ziua nceperii Sfntului si Marelui Post, a pus n sine hotrre si
fgduint naintea lui Dumnezeu c nu va iesi afar din chilia lui pn n ziua Sfintelor Pasti. Si asa
si-a gtit n chilia sa toate cele ce-i trebuiau lui n timpul postului pn la Pasti. Si s-a nchis tare, ca s
nu poat intra nimeni la dnsul.
Iar vrjmasul diavol, neputnd rbda hotrrea si fgduinta acelui frate si nceperea cea bun si
silinta lui, a vrut s-l sminteasc din hotrrea sa, s-l scoat afar din chilie si s-si calce fgduinta
pe care a fcut-o naintea lui Dumnezeu. Si asa i-a umplut chilia cu pduchi de lemn puturosi, att de
multi, nct nu era nicieri loc n chilie, ct ai pune vrful degetului unde s nu fie pduchi. Peste tot
era plin si nu se vedeau peretii chiliei, nici podelele, nici pinea, nici apa si toate vasele erau pline. Iar
el, vznd atta urciune si grozvie si o pedeaps ca aceea n chilie, se mira foarte. Si a cunoscut
c este ispit diavoleasc, dar rbda mereu vitejeste si se ntrea, zicnd n cugetul su: "Mcar de
m va pedepsi Dumnezeu pn la moarte, dar eu din chilie afar pn n ziua Pastilor nu voi iesi.
Dup cum am fgduit lui Dumnezeu, asa voi face".
Iar Dumnezeu, vznd brbteasca lui rbdare, cnd a fost n duminica a treia a Sfntului Post, a
poruncit furnicilor s intre n chilia lui, s-i scoat toti pduchii din chilie. Si asa au venit si au intrat n
chilia lui o multime de furnici, ca la un rzboi cu mare vitejie si cu mnie asupra pduchilor de lemn. Si
au acoperit multimea furnicilor toti pduchii. Fratele stnd, cuta si se minuna de un lucru ca acesta,
c fiecare furnic iesea din chilie pe ferestre, pe unde intrase, trgnd cte un pduche de lemn afar.
Si asa, ntr-un ceas, i-au scos si i-au curtit pe toti din chilie. Pentru aceea, fratilor, bun este
rbdarea n ispite, pentru c cei ce rabd cu multumit, ajung la bun sfrsit. (5-340)
4. ntr-o noapte, n timp ce se ruga, Dumnezeu i-a descoperit printelui Serafim c dou dintre
ucenicele sale au murit. Uneia, care crescuse cu greu doi copii, fiind vduv si fr s fie ajutat, au
venit ngerii s i ia sufletul, cu toate c fusese o femeie crtitoare si cdea des n dezndejde.
Cealalt murise pe patul de boal lng care se aflau sotul si cei sase copii. Cnd a murit, nu au venit
ngerii s i ia sufletul. Ct trise, ea i multumea tot timpul lui Dumnezeu pentru grija cu care o
nconjura.
Printele a ntrebat: "Cum, Doamne, pe cea care crtea au luat-o ngerii si pe cealalt nu?"
Domnul i-a rspuns: "Amndou s-au mntuit. Dar prima a avut o cruce mult mai grea dect cealalt.
Dac cea de-a doua ar fi trecut numai un an prin ncercrile prin care a trecut prima, credinta i s-ar fi
zdruncinat. Cnd avea necazuri, imediat sotul ei era lng ea si o ntrea. n timp ce vduva plngea,
si nu o mngia nimeni".
Povestit-a unul din printi: erau doi frati aproape de el, unul strin si altul cunoscut. Si cel strin era
putin mai lenevos, iar cel cunoscut foarte osrduitor. Si s-a ntmplat de a murit mai nainte cel strin.
Btrnul, fiind vztor cu mintea, a vzut multime de ngeri cum povtuiau sufletul celui strin. Si dac
au ajuns la cer si era aproape s intre, s-a fcut cercetare pentru dnsul si a venit glas de sus zicnd:
"Vdit este c era putin trndav, dar pentru nstrinarea lui deschideti-i!". Apoi a adormit si cel
cunoscut, adic cel [care era din acel] loc si n vremea mortii au venit toate rudeniile lui. Si a vzut
btrnul c nu este nici un nger nicieri si s-a minunat.
4
Atunci a czut cu fata la pmnt naintea lui Dumnezeu, zicnd: "Doamne, cum cel strin, fiind
trndav, a dobndit astfel de slav, iar osrduitorul acesta nu s-a nvrednicit de nimic de acest fel?".
Si i-a venit glas ctre el, zicnd: "Osrduitorul, cnd era s moar, a deschis ochii si si si-a vzut
rudeniile plngnd si i s-a mngiat sufletul. Dar cel strin, desi era trndav, pe nimeni dintre ai si n-
a vzut si, suspinnd, a plns, iar Dumnezeu l-a mngiat pe el". (4-400)
5. La o ntlnire cu tinerii din parohia sa, un duhovnic deschise vorba despre ispitele pe care le aduce
televizorul. La un moment dat, unul dintre tineri, Toni, fcu referire la o emisiune religioas pe care o
vedea n fiecare sptmn:
- Nu stiu ct o s mai dureze emisiunea asta, pentru c, spre deosebire de alte emisiuni religioase,
aici se prezint fr modificri nvttura ortodox. Nu sunt invitati nici sectanti, nici vorbitori de alte
religii. Este o emisiune cu adevrat folositoare.
- Da, spuse Bogdan, un alt tnr, dar ai vzut si tu ce urmeaz dup ea.
- Ce urmeaz? ntreb printele.
- Urmeaz un talk-show moderat de o prezentatoare foarte vulgar, rspunse Bogdan.
- Tie cum ti se pare talk-show-ul?, l ntreb printele pe Toni.
- Nu stiu, printe. Cum se termin emisiunea religioas, sting televizorul si fac altceva. Sunt foarte
presat de timp
- O, de ar ntelege toti crestinii ct de important este timpul. Nu ne mai ntlnim cu clipa care trece.
- Dar de unde stii, Toni, ce merit s vezi si ce nu?
- mi iau programul si mi nsemnez toate emisiunile care cred c merit s fie vzute.
- Si ai timp s le vezi pe toate? Nu ziceai c esti presat de timp? ntreb Bogdan.
- Nu sunt prea multe, cam trei-patru pe sptmn. Si uneori mai vd cte un film. n rest, nu m uit la
televizor.
O fat interveni n discutie:
- Asta e cea mai bun solutie. S ti iei programul si s ti alegi ceea ce vrei s vezi. Nu are rost s stai
tot timpul n fata ecranului asteptnd ceva interesant.
Printele spuse:
- Dac omul ar sti cu adevrat ce s aleag, ar fi bine. Numai c multi se mint singuri si stau ore
ntregi n fata televizorului nchipuindu-si c se aleg cu vreun oarecare folos. Si de multe ori
cunostintele aflate de la televizor nu ajut la nimic altceva dect la risipirea unui timp care ar putea fi
folosit mai bine. Oricum, Toni face foarte bine; cum se termin emisiunea care l intereseaz, stinge
televizorul.
Auzindu-l pe printe, Bogdan si ddu seama ct gresea. Se uita foarte mult timp la televizor si, chiar
dac uneori vedea ceva de folos, rmnea n fata ecranului si dup aceea
Odat preotul Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuint bisericeasc. Dup ce s-
a ntors si a venit la Schit, l ntrebau fratii, zicnd: "Cum ai umblat, avvo? Ce ai vzut n oras?".
Rspuns-a lor: "Eu, fratilor, alt fat de om n-am vzut n cetate, dect pe arhiepiscopul". Iar ei,
auzind aceasta, se minunau si, dup acest cuvnt al lui, au nceput toti fratii foarte tare a pzi acel
obicei, adic a-si pzi ochii lor de vederile nefolositoare. (16-280)
6. Printele Ioan si cntretul su au fost chemati la un parastas de ctre un om care fcuse o
sponsorizare pentru pictarea bisericii. Parastasul avea loc ntr-o vil luxoas. Dup ce printele a
binecuvntat masa, toti s-au apucat s mnnce.
ncetul cu ncetul, atmosfera devenea din ce n ce mai zgomotoas, ca si cum ar fi fost vorba de o
petrecere, nu de un parastas.
- S plecm, printe, a spus cntretul.
- Nu, mai stm putin, a spus printele.
La un moment dat, cineva a vrut s asculte muzic lutreasc:
- Puneti muzic, s se bucure si mortul..., a zis unul dintre meseni, veselindu-se.
- Da, printe, s punem muzic, doar fiecare are modul lui de a se desprti de cei care i-au fost dragi,
a spus cel care sponsorizase biserica, dnd drumul la casetofon.
- Frate, dar nu toate i plac lui Dumnezeu, si nici nu i sunt de folos celui rposat. Parastasul se face
pentru morti, nu pentru rudele ndurerate.
Cntretul i-a soptit printelui:
- De asta rd sectantii de credinta noastr si spun c nu i ajut cu nimic pe morti faptul c rudele lor
se ghiftuiesc, n timp ce sracii primesc abia o buctic de pine si putin coliv.
5
- S plecm de aici, a spus printele cntretului. Si apoi, privindu-l n ochi pe sponsor, a zis:
- De-acum ncepe petrecerea, nu mai e loc pentru parastas...
S-a fcut poman n muntele lui avva Antonie si s-a aflat acolo un vas cu vin. Si lund unul din btrni
un vscior si un pahar l-a dus la avva Sisoe si i-a dat lui si a but. Asemenea si al doilea si a primit.
Apoi i-a dat lui si al treilea si nu l-a luat, zicnd: "nceteaz, frate, au nu stii c este de la satana!" (8-
208)
7. n Duminica Sfintei Maria Egipteanca, un printe hirotonit de curnd a nceput un cuvnt despre
pocint. A dat cteva exemple de sfinti care au prsit pcatul. n biseric se auzeau susoteli. Unii
credinciosi, n special cei mai n vrst, nu preau prea interesati de subiect. Dou femei depnau
amintiri din tinerete, altele vorbeau desertciuni, comentnd lungimea fustei unei femei care venise
prima dat n acea biseric sau mirosul neplcut al cersetorilor de la poarta bisericii.
Printele a continuat:
- Dar exist si multi pctosi care nu vor s aud de pocint. n parohia noastr, de exemplu: avem
un caz, un om cruia i place s bea mult, despre care v voi spune cteva cuvinte. Omul acesta, pe
care l cunoasteti cu totii, este un caz care pare irecuperabil.
ncet-ncet, credinciosii care susoteau ncepur s fie atenti: predica devenea interesant si pentru ei -
se gndeau c poate printele va da si niste amnunte picante, pentru a le putea discuta la masa de
prnz cu cei care nu veniser s se mprtseasc din frumusetea sfintei slujbe.
- S v spun ct de tare a czut n patima buturii acest om? ntreb printele, mirndu-se ct liniste
se fcuse n biseric. Nu, nu o s v spun. Am vrut numai s v dati singuri seama c, atta vreme
ct v vorbeam despre ndreptarea vietii, unii susoteau. Cum a venit vorba despre un pctos care
poate fi brfit, care poate fi artat cu degetul, s-a fcut liniste. Nu v voi mai spune altceva astzi,
dect att: dac veniti la biseric din orice alt motiv, si nu pentru a fi n comuniune cu Dumnezeu si a
v ruga mpreun cu ceilalti, dac v intereseaz numai subiectele de brf sau subiectele care v
ridic n proprii ochi, fcndu-v s vi se par c sunteti superiori celor care stau la aceast or n fata
televizoarelor, ar trebui s v dati seama c gresiti. Biserica este casa lui Dumnezeu. Vreti s o
transformati n sal de spectacol, n salon de brfe? S nu fie asa! Luati aminte la cursele vrjmasului
care, dac nu a reusit s v mpiedice s ajungeti la biseric, se lupt s v suceasc mintile si s v
ndemne s vorbiti n loc s v rugati sau s ascultati cuvinte de folos. As mai fi avut multe s v
spun, dar o s vi le spun altdat. V las s v gnditi singuri dac vreti s mergeti pe calea mntuirii.
Si, dac nu vreti, nu stiu ce rost are s mai veniti la biseric. Iar dac vreti, nu stiu ce rost are s
susotiti si s clevetiti, n loc s v rugati lui Dumnezeu cu zdrobire de inim
Povestit-a iarsi despre alt btrn care sedea n pustie c s-a rugat lui Dumnezeu s i se druiasc lui
ca niciodat s nu dormiteze cnd se porneste vreo vorb duhovniceasc, iar de va aduce cineva
cuvinte de clevetire sau de vorb desart, ndat s adoarm, ca s nu guste auzurile lui acest fel de
otrav. Si acesta zicea c diavolul este silitorul vorbei desarte si lupttorul a toat nvttura
duhovniceasc, aducnd si acest fel de pild. "C vorbind eu, zice, pentru folos ctre oarecari frati, de
atta somn adnc au fost cuprinsi, nct nici genele ochilor nu puteau s le miste. Eu, vrnd dar s
art lucrarea demonului, cuvnt de vorb desart am adus la mijloc, de care, fcnd haz, numaidect
s-au trezit. Si suspinnd am zis: "Ct timp pentru lucruri ceresti vorbeam, ochii vostri, ai tuturor, de
somn erau cuprinsi, iar cnd cuvnt desert a curs, toti cu osrdie v-ati desteptat. Pentru aceea,
iubitilor frati, m rog, cunoasteti lucrarea demonului celui viclean si de sine luati aminte, pzindu-v de
dormitare cnd faceti ceva duhovnicesc sau ascultati ceva"." (6-121)
8. Un crestin se ruga tot timpul ca pe lumea cealalt s ajung n rai, la un loc cu sotia si copii si.
Printele Ilarion i-a spus odat:
- Mi-a spus cersetorul din fata bisericii c ieri ati venit pe rnd la slujb. Mai nti biatul cel mare,
studentul, apoi cel mijlociu, si abia apoi tu cu sotia. n fata bisericii era o masin rmas n pan, cea
pe care ai mpins-o mpreun cu ceilalti. Dar masina era si cnd a trecut studentul, care ns nu s-a
gndit c poate da o mn de ajutor. Mijlociul poate s-a gndit c nu are destul putere, desi dac ar
fi mpins si el masina s-ar fi urnit nainte s sosesti tu. Vrei s fiti la un loc n rai? Atunci ai grij s
triasc si ei asa cum triesti tu, s se gndeasc mai mult la aproapele lor. Dumnezeu nu v poate
pune la un loc dac nu duceti cu toti lupta cea bun. n rai nu se ajunge pe pile sau prin aranjamente,
ci fiecare e pus la locul potrivit msurii sale. Si ai grij de propria mntuire, nu te gndi c te vei
mntui cu sigurant, c s-ar putea s pierzi raiul. Toat ndejdea s o pui n mila lui Dumnezeu.
A ntrebat un btrn dac se folosesc cei ce cer rugciunile printilor, iar ei se lenevesc. Si i-a
6
rspuns: "Mult poate rugciunea dreptului, precum este scris; ns care se face, adic aceea care se
ajutoreaz de cel ce cere rugciunea, pzindu-se cu toat osrdia si cu durere n inim de gnduri si
fapte rele. C de va petrece cu nebgare de seam, de nici un folos nu-i va fi, chiar dac sfintii se vor
ruga pentru el. C unul zidind si altul surpnd, ce au folosit, fr numai osteneli?"
A adaos nc si acest fel de povestire, zicnd: "Era un sfnt printe al unei chinovii mpodobit cu toat
fapta bun, dar mai vrtos cu smerita cugetare, cu blndetea, cu milostivirea ctre sraci si cu
dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicnd: "Doamne, m stii pe mine ct sunt de pctos,
dar ndjduiesc n ndurrile Tale s m mntuiesc prin mila Ta. Deci, m rog bunttii Tale, Stpne,
s nu m desparti de obstea mea, ci mpreun cu mine si pe aceia i nvredniceste mprtiei Tale,
pentru nespusa Ta buntate"".
Deci, aceast rugciune nencetat fcnd-o, l-a ncredintat iubitorul de oameni Dumnezeu n acest
chip: trebuia s se svrseasc pomenire de sfinti la o alt mnstire, care nu era departe de dnsii,
si l chemau printii acelei mnstiri pe el mpreun cu ucenicii lui. Iar el se lepda. Dar a auzit n vis,
zicndu-i-se s mearg si s trimit nti pe ucenicii si, apoi s mearg singur. Deci, ducndu-se
ucenicii lui, zcea un nger n chip de srac bolnav n mijlocul drumului. Venind ucenicii la locul acela
si vzndu-l vitndu-se, l-au ntrebat care e pricina. Iar el a zis: "Sunt bolnav si eram clare pe
dobitoc, care, trntindu-m, a fugit si iat, nu are cine s-mi ajute". Iar ei au zis: "Ce putem s-ti
facem, avvo? Noi suntem pe jos". Si lsndu-l, s-au dus. Apoi, dup putin timp a venit si printele lor
si l-a aflat zcnd si suspinnd, si nstiintndu-se de pricin i-a zis: "Nu au venit niste monahi si nu te-
au aflat asa?". Iar el a zis: "Ba da, au venit, dar nenstiintndu-se de pricin au trecut zicnd: "Noi
suntem pe jos, ce putem s-ti facem?"". Zis-a lui avva: "Poti s umbli putin si s mergem?". Iar el a
zis: "Nu pot!". Atunci avva i-a zis: "Vino s te iau n spate si Dumnezeu ne va ajuta si vom merge". Iar
el a zis: "Cum poti atta deprtare s m duci n spate? Mergi si te roag pentru mine!". Iar avva a zis:
"Nu te voi lsa, ci iat piatra aceea, te voi pune pe dnsa si m voi apleca si te voi lua n spate". Si
asa a fcut.
La nceput l simtea c este greu, ca un om mare, apoi se fcea mai usor, tot mai usor, nct se
minuna cel ce l purta pe spate. Si deodat s-a fcut nevzut si a venit glas ctre el: "Pururea te rugai
pentru ucenicii ti s se nvredniceasc mpreun cu tine de mprtia cerurilor, si iat c altele sunt
msurile tale si altele ale lor. Deci f-i pe ei s vin la lucrarea ta si vei dobndi cererea, cci eu sunt
Dreptul Judector, rspltind fiecruia dup faptele lui". (1-321)
9. O femeie nu vroia s aib copii. La spovedanie nu i spunea duhovnicului c lua pilule
contraceptive. Dup ctiva ani, ns, preotul a ntrebat-o:
- Ce e cu voi de nu aveti copii? Aveti probleme cu sntatea?
- Nu, printe.
Sotul femeii era de fat:
- Nu, printe, suntem sntosi. Dar dac nu pot s o conving Duhovnicul meu m-a oprit de la
mprtsanie pentru asta, dar dac sfintia voastr i ngduiti
- Eu? Eu nu ngdui asa ceva. Preotii nu pot fi ngduitori cu pcatul. Nu stiam nimic. Of, de asta e
bine ca amndoi sotii s aib acelasi duhovnic, s fie cluziti pe acelasi drum, nu unul ntr-o parte si
unul n alta.
Femeii i spuse:
- ti dau dezlegare s mergi la duhovnicul sotului tu. Si ct de curnd vreau s aud c ai rmas
nsrcinat. Terminati cu prostiile!
Femeia s-a dus la duhovnicul sotului ei si a nceput s duc o viat crestin. A fcut prima spovedanie
complet din viata ei. Si apoi a renuntat s mai ia pilule contraceptive. Au trecut cteva luni si a rmas
nsrcinat.
Nu dup mult timp, ns, n viata lor au nceput s apar tot felul de necazuri si ispite. ntlnindu-se pe
strad cu fostul ei duhovnic, l-a ntrebat:
- Printe, cum se face c nainte toate ne mergeau bine, iar acum avem din ce n ce mai multe
probleme?
- nainte, cnd v fereati s faceti copii, adic fugeati de una din cele mai importante cruci ale familiei,
dracii v lsau n pace. Pentru c dragostea egoist n care triati era de ajuns ca s v pierdeti
mntuirea. Acum, ns, cnd ati nteles c trebuie s faceti copii, cnd asteptati un copil, ncepeti s
mergeti pe drumul cel bun. nainte, toate faptele voastre bune erau puse n umbr de lasitatea
voastr, de frica voastr de a avea copii care s v stnjeneasc, copii care s v mnnce timpul.
7
Acum dracii se lupt cu voi, pentru c stiu c mergeti pe calea mntuirii. Ar trebui s v bucurati c
aveti necazuri. E semn bun. E semnul c Dumnezeu v nvat s urcati pe scara raiului.
Povestit-a unul din printi c un clugr iubitor de osteneli lua aminte de sine, dar s-a ntmplat c s-a
lenevit putin. Si, pe cnd se lenevea, prihnindu-se zicea: "Suflete, pn cnd te lenevesti de
mntuirea ta si nu te temi de judecata lui Dumnezeu? Vezi, nu cumva s fi apucat n lenevirea
aceasta si s te dai chinurilor celor vesnice!". Acestea zicnd ntru sine, se ridica la lucrul lui
Dumnezeu. ntr-una din zile, ns, fcndu-si pravila, au venit dracii si l-au tulburat. Iar el a zis ctre
ei: "Pn cnd m necjiti? Nu v ndestulati cu lenevirea vremii celei trecute?". Zis-au lui dracii:
"Cnd erai n lenevire, nici noi nu aveam grij de tine. Dup ce te-ai sculat asupra noastr si noi ne-
am sculat asupra ta". Aceasta auzind fratele, se ndemna pe sine la lucrul lui Dumnezeu si sporea cu
darul lui Hristos. (1-412)
10. Unei vduve i-a luat foc casa n care locuia. A reusit s si scoat copiii la timp, dar nu a apucat s
si scoat si lucrurile. Totul a fost nghitit de foc. Femeia a petrecut noaptea n rugciune, cerndu-I
Domnului s o ajute s fac rost de o alt cas. Noaptea, n vis, a auzit o voce care i-a spus:
- Dimineat s mergi la biseric si s i spui printelui ce ti s-a ntmplat. S ceri ajutor pentru cas.
Cnd s-a trezit din somn, femeia s-a dus s vorbeasc cu preotul. Acesta i-a spus:
- Azi o s vin la mine un om bogat. A avut mai de mult niste ispite, dar cu rugciune a trecut cu bine
prin ele. De atunci e foarte sritor. Cnd i spun s ajute pe cineva, o face imediat. S vedem dac te
poate ajuta cu ceva.
Bogatul a venit si, auzind de necazul femeii, s-a hotrt s o ajute:
- Mama mea a murit acum o lun. A rmas un apartament gol, n care nu st nimeni. O s puteti sta
acolo. Facem actele ct de curnd. S fie poman.
Cnd i-a spus sotiei sale c i-a dat apartamentul femeii vduve, ea s-a suprat.
- Nu, nu o s i dai nimic. O s stea acolo ct vrea, nu i lum chirie, dar nu vreau s faci poman un
apartament. Cine stie cnd o s avem nevoie de el.
Dar brbatul era hotrt:
- Nu, i-am spus c l dau, pomana e fcut. Nu pot s o iau napoi.
Noaptea, femeia sa L-a visat pe Hristos care i-a spus:
- Las-l pe brbatul tu s dea vduvei casa. La ct e de necjit, ajutorul vostru ar nsemna foarte
mult pentru ea.
Cnd s-a sculat, femeia i-a spus sotului ei:
- Nu m supram dac, nainte de a-i da casa femeii, mi cereai si mie prerea. M-a suprat faptul c
nu mi-ai spus mai nainte. Acum, ce s zic, dup visul pe care l-am avut asear, sunt convins c e
bine s i faci actele femeii. Si i-a povestit brbatului ce visase.
- Mai mult, de acum o s i dm femeii niste bani n fiecare lun, ca s i fie mai usor s si creasc
copiii.
S-au dus amndoi s vorbeasc cu vduva. Aceasta le-a multumit pentru cas, dar bani nu a vrut s
primeasc:
- Mie Hristos mi-a spus s cer ajutor pentru cas, nu pentru altceva. Mi-ati fcut o mare bucurie cu
casa. Dar bani nu mi trebuie. Ct sunt n putere, dac muncesc tot timpul, am destul ca s mi cresc
copiii. Ajutati-i pe altii dac vreti, sunt destui oameni si mai sraci dect noi, spuse femeia.
Sotia bogatului s-a mirat auzind aceste cuvinte. Si-a dat seama c, pe ct erau de mari greuttile prin
care trecea vduva, pe att de mare era si credinta ei. Si lund aminte la ntelepciunea vduvei, sotia
bogatului si-a vndut toate bijuteriile si i-a dat preotului banii ca s i mpart la sraci. Si-a dat seama
c mai mult nevoie are un srac de o bucat de pine dect ea de o bijuterie
Un monah antiohian de neam cucernic, de la mnstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru
rugciuni si, zbovind el acolo, a sfrsit cele ce avea de trebuint, dar nu stia ce s fac. Si seznd n
biseric se scrbea de aceasta. Plecnd, a adormit putin si L-a vzut pe Domnul nostru Iisus Hristos
grindu-i: "Du-te la iconomul Sfintei nvieri si s-i zici lui: "M-a trimis Iisus la tine, s-mi dai pentru
dnsul un galben si-ti voi da zapis la mn, si cnd va veni Iisus ti-l va da!""
Desteptndu-se monahul si rugndu-se, a crezut cuvntului si, mergnd, l-a aflat pe iconom cruia i-a
zis precum i-a poruncit lui. Si a zis iconomul: "Dar cnd are s vin Iisus s mi-l dea?". Iar monahul a
rspuns: "Eu precum am auzit, ti-am spus, tu cum stii, asa s faci". Atunci a zis iconomul: "F-ti
zapisul!". Si a sezut monahul de a scris asa: "Eu, Ioan, clugrul de la Antiohia Siriei, mrturisesc c
am luat un galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei nvieri, trebuindu-
8
mi! Si pentru ncredintare am fcut acest zapis al meu si, cnd va veni Iisus Hristos, ti-l va da". Apoi,
lund galbenul, a plecat.
Iar n noaptea urmtoare a vzut iconomul n vis pe cineva grindu-i: "Ia-ti galbenul si s-mi ntorci
zapisul monahului!". El ns nu voia, grind: "Acela a zis c Iisus va veni si-mi va plti". Iarsi a zis:
"Eu sunt Iisus, ia-ti dar galbenul si-mi d zapisul clugrului. Sau vrei s iei mai mult? Iat, este al
tu!". Si desteptndu-se, a trimis niste oameni dup monah, zicndu-le: "Oriunde l veti afla pe acel
monah, s-l aduceti la mine!". Si aflndu-l, i-au zis: "Mergi, c te cheam iconomul!".
Acesta, temndu-se, zicea ntru sine c acela s-a cit si vrea s-i ia galbenul. De aceea, mergea cu
sfial, iar acela vzndu-l, i-a zis: "Printe, mai ia si alti galbeni, cti vei voi, si-mi f zapis!". Printele
i-a rspuns: "Iart-m, dar mai multi nu-mi trebuie, destul mi este acesta, c nu mi-a zis Domnul s
iau mai mult de un galben". Iar cei ce au auzit, s-au mirat si au proslvit fgduintele Domnului cele
nemincinoase. (1-366)
11. Dup slujb, un tnr s-a apropiat de preot si l-a ntrebat:
- Printe, mi dati binecuvntare s m duc mine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea si
vreau s m relaxez putin.
- La ce film vreti s mergeti?
- La o comedie.
- Dac tii mult s mergi, du-te.
Tnrul s-a ndeprtat. Paracliserul, care n tineretea sa fusese frate de mnstire, auzind cuvintele
printelui, s-a smintit:
- Vai, printe, cum l lsati s si piard timpul?
- Nu e treaba ta.
- Totusi, nu v e fric de Dumnezeu?
- Nu esti tu duhovnicul lui, ci eu. De cteva luni vine la biseric si e din ce n ce mai rvnitor. Nu
trebuie s priveasc credinta ca pe un jug sufocant. Trebuie s urce pe fiecare treapt, nu poate
ajunge direct la captul drumului. Peste ctiva ani sau poate chiar peste cteva luni poate c va
renunta de bun-voie s mearg la comedii. Se va folosi mai mult dac va urca pe treapta urmtoare
la momentul potrivit, nu cnd i impun eu.
- Nu v nteleg.
- Uite, ti dau un exemplu. Tu asculti la tine acas muzic religioas?
- Da, cum s nu. Uneori ascult pn suprasolicit casetofonul.
- Aici vroiam s ajung. Si atunci, ti mai pui muzic?
- Nu, s nu-l stric.
- Asa e si cu sufletul. Cum s-ti explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dac i dai hran
duhovniceasc tot timpul, fr s i dai timp s digere ce mnnc, face indigestie. Toate trebuie
fcute cu msur.
Era cineva care vna prin pustie dobitoace slbatice si [acesta] l-a vzut pe avva Antonie glumind cu
fratii si s-a smintit. Iar btrnul, vrnd s-l ncredinteze pe el c trebuie cte putin s se pogoare
fratilor, i-a zis lui: "Pune sgeata n arcul tu si ntinde-l". Si a fcut asa. Si i-a zis lui: "ntinde iarsi".
Si a ntins. Si iarsi i-a zis: "ntinde-l". Si a zis lui vntorul: "De l voi ntinde peste msur, se frnge
arcul". Zis-a lui btrnul: "Asa si la lucrul lui Dumnezeu: dac peste msur vom ntinde cu fratii,
degrab se rup. Deci trebuie cte putin si cteodat a ne pogor fratilor". Acestea auzind vntorul, s-
a umilit. Si mult folosindu-se de la btrnul, s-a dus. Si fratii, ntrindu-se, au mers la locul lor. (15-9)
12. Un preot le spunea credinciosilor:
"Un terorist a pus o bomb la o banc ce ocupa parterul si primul etaj al unui bloc nvecinat cu blocul
n care locuiesc eu. Bomba a explodat si blocul a czut la pmnt. Nu au fost multe victime, cci
locatarii erau plecati n concediu. Dar au rmas fr locuinte. Cnd s-au ntors din concediu, vznd
c s-a ales praful de apartamentele lor, majoritatea au czut n dezndejde. i priveam din cnd n
cnd pe geam. Iesind s cumpr ceva, m-am ntlnit cu un vecin care locuise n blocul care
explodase. Mi-a spus:
- Printe, i multumesc lui Dumnezeu c nu eram acas. Eram la socri cu familia.
Credinta lui m-a mirat. Nu era un om cu multi bani, deci ncercarea prin care trecea era cu att mai
mare.
- Nu ai avut gnduri de dezndejde?
- Dezndejde? Nu, printe. V-am spus: I-am multumit lui Dumnezeu c suntem ntregi. Cu casa, se va
9
rezolva pn la urm. Nu ne las Cel de sus. Pentru noi nu e att de greu cum e pentru cei care si-au
pierdut un sot, o mam sau un copil n aceast nenorocire.
Toti erau dezndjduiti, numai el nu. Iat ce nseamn s ai credint puternic. Putea s crteasc,
dar nu a fcut-o. Si a luat plata rbdrii sale".
Povestit-a unul din printi, zicnd: "Fiind eu n Exorinho, au venit frati sraci acolo smbt seara s
ia milostenie si, cnd dormeam noi, unul dintr-nsii, avnd numai o rogojin din care jumtate era pe
deasupra lui si jumtate dedesubt, ngheta de frig, cci era ger mult. Deci eu iesind pentru trebuinta
udului, l-am auzit cnd se chinuia si tremura de frig, cum se mngia pe sine si zicnd lui Dumnezeu:
"Multumesc, Tie, Doamne, pentru toate bunttile Tale pe care le faci cu mine, cci cti sunt acum n
fiare, iar altii cu picioarele bgate n butuc si nici udul lor nu pot s si-l fac, iar eu ca un mprat mi
ntind picioarele". Eu, auzindu-l, am povestit acestea fratilor spre zidirea si folosul lor". (14-344)
13. Un crestin de la tar a venit ntr-o zi la oras cu niste treburi. Duminica s-a dus la Liturghie. Primise
dezlegare de la duhovnicul su s se mprtseasc. Dar, cnd a intrat n biseric, s-a smintit vznd
c preotul ce slujea era unul care, nu cu mult vreme nainte, se dusese s fac o sfestanie la un sex-
shop. Vuise toat mass-media din aceast cauz. Crestinul vru s plece din biseric, nevrnd s fie
mprtsit de un preot nevrednic. I-a spus fratelui su c mai bine se plimb prin parc dect s stea la
slujba unui preot att de pctos. Fratele a iesit putin cu el afar din biseric si i-a zis:
- Tu crezi c, dac un preot e pctos, Liturghia slujit de el nu e valabil? C el nu poate svrsi
Sfintele Taine? Tu crezi c Hristos a ntemeiat o Biseric n care, dac un preot este pctos, toat
turma pe care o pstoreste s fie sortit pierzaniei? Nu. Orict de pctos ar fi preotul, poate svrsi
Sfintele Taine. Chiar dac e pctos, poate da dezlegare de pcate. E adevrat c un preot pctos
nu e o bun cluz duhovniceasc si c, dac poti s te spovedesti la un preot cu viat sfnt,
folosul va fi mult mai mare. Pentru c, desi amndoi dau dezlegare de pcate, sfaturile lor nu sunt la
fel, ci sunt pe msura jertfirii preotului. Dar acum tu trebuie s te mprtsesti. F-o cu toat
ncrederea. Nu fi ca cei care refuz s cumpere unele produse de calitate numai pentru c ambalajul
lor nu arat bine.
Un preot obisnuia s mearg la un sihastru oarecare pentru aducerea Sfintelor Taine, fiindc el nu
iesea afar. Deci a venit cineva la sihastru si l-a prt pe preot, grind nenumrate prihniri asupra
lui. Cnd preotul a venit, dup obicei, pentru aducerea Sfintelor Taine, nu i-a deschis sihastrul, fiind
scrbit. Atunci preotul s-a ntors napoi. Si iat glas ctre sihastru, grind: "Au luat oamenii judecata
Mea". Si o dat cu glasul a avut o vedenie: a vzut un put de aur si o ciutur de aur si funia de aur si
apa foarte bun si limpede si a vzut un oarecare bubos ce scotea si turna. Vrnd sihastrul s bea din
ap, s-a sfiit si nu a but, cci era bubos cel ce scotea ap. Si iat glas ctre dnsul iarsi zicnd:
"Pentru ce nu bei din ap, ce pricin are bubosul ce scoate ap, c scoate si toarn?". Venindu-si
ntru sine sihastrul si lund seama vedeniei, l-a chemat pe preot si l-a fcut pe el s-i slujeasc n
continuare. (2-362)
14. Odat, n timp ce tinea o predic despre rbdare, un preot care venise de curnd la o parohie
ddu credinciosilor un exemplu:
"mi aduc aminte c ntr-o zi, de praznicul Bobotezei, venise mult lume la biseric. Se fcuse o coad
mare la aghiasm. Eu am ncercat s i rog pe credinciosi s nu se nghesuie, s stea linistiti, dar era
tulburare mare. Mai ales cei care vin la biseric de dou-trei ori pe an erau foarte nerbdtori s ia
primii. La un moment dat am vzut c n fat era un brbat mai solid, care turna el ap n sticlele
oamenilor. A stat asa mult vreme. Cnd mai ieseam din biseric, l vedeam turnnd ap n sticle.
La un moment dat, i-am multumit c l ajuta pe paracliser si l-am ntrebat:
- Dar nu te grbesti s mergi la casa ta?
- Ba da, printe, cum s nu. Tot zic c mai umplu o sticl si plec. Dar apoi m gndesc c, dac plec
eu, iar se face agitatie. Asa, vzndu-m mai solid, lumea se nghesuie mai putin. Cred c o s plec
ultimul de aici.
Si ultimul a plecat. Asa c, n timp ce altii se nghesuiau s ia aghiasm, si se mbrnceau de parc
erau la piat, un crestin a stiut s dea exemplu de rbdare. Dac ne batem pentru aghiasm, dac i
clcm pe altii n picioare ca s ne umplem sticlele naintea lor, nici Sfnta mprtsanie de am lua-o
nu ne este de folos. Pe cnd dac ne gndim si la aproapele nostru, dac i facem loc aproapelui
nostru, dac artm dragoste fat de aproapele nostru, atunci cu adevrat aghiasma pe care o lum
ne sfinteste si trupurile, si sufletele. Atunci ne mprtsim de harul lui Dumnezeu".
Zis-a avva Theodor cel de la Ennat: "Cnd eram mai tnr, petreceam n pustie. M-am dus la pitrie
10
s fac dou frmntturi si am gsit acolo pe un frate care voia s fac pini si nu avea pe nimeni
care s-i dea o mn de ajutor. Iar eu am lsat pe ale mele si i-am dat lui mn de ajutor. Iar dup ce
am isprvit, a venit alt frate si iarsi i-am dat lui mn de ajutor si a fcut pinile. Si iarsi a venit al
treilea si i-am fcut asemenea. Si asa fceam cu fiecare din cei ce veneau si am fcut sase
frmntturi, iar pe urm am fcut pe cele dou ale mele, ncetnd cei ce veneau". (1-91)
15. n timpul unei predici n care preotul fcea referire la purtarea baticului de ctre femei n biseric, o
femeie vopsit strident a iesit afar, plictisit.
Dup slujb, femeia de la pangar a ntrebat-o:
- Iertati-m c v ntreb, dar de ce la unele predici stati la locul dumneavoastr, iar alteori, asa cum s-
a ntmplat azi, iesiti?
- Este mai bine pentru mine s ies, ca s am osnda mai mic. Oricum, nu voi purta niciodat batic. Si
dect s ascult si s nu port, mai bine nici s nu ascult.
- Mai bine stteati si ascultati, c poate cuvintele printelui v puneau pe gnduri.
- Ce s m pun? Eu stiu precis ct vreau s triesc dup cum nvat Biserica si ct vreau s triesc
dup cum mi se pare mai bine. mi cunosc slbiciunile si pcatele, si m lupt cu ele att ct pot, fr
s fortez. Atta pot, atta fac.
Femeia de la pangar i-a rspuns:
- Eu cred c, dac ati vrea s aflati mai mult, ati putea mai mult si ati face mai mult.
- Nu, nu cred.
- Ba da. Dac v gnditi numai la neputintele care v apas, fr s v dati seama c Dumnezeu v
poate da puterea de a le birui, pierdeti tocmai unirea cu Dumnezeu.
- Si ce vreti acum, s port batic cum purtati dumneavoastr?
- Nu m ntelegeti gresit. Dac ati fi stat la predic, ati fi nteles c nu acesta a fost rostul predicii, de a
convinge unele femei s poarte si ele batic. Scopul predicii a fost de a ne convinge pe fiecare s trim
asa cum ne cere Dumnezeu. Femeia nu se mntuieste dac poart batic, nu baticul o mntuieste pe
femeie, asa cum nici barba nu l mntuieste pe brbat. La femeie, baticul nu este o dovad de virtute,
este ns o dovad a alegerii unui mod de viat. Cnd femeia este supus brbatului su si trieste
astfel nct s i plac lui Dumnezeu, ea nu simte purtarea baticului ca o povar, ca un canon. l simte
ca o medalie: e un mod de a mrturisi o filosofie de viat. Dar cnd femeia poart batic, ns trieste
cum nu trebuie, baticul nu este dect o dovad de fariseism.
- Ei, dac as fi stat la predic, poate m-ar fi convins si pe mine s port batic.
- Dar v-am spus c nu acesta este scopul predicii. Pe viitor ar fi bine ncercati s stati si la predicile
care nu vi se par potrivite pentru dumneavoastr, c poate o s v schimbati punctul de vedere.
- Ce folos s stau, dac nu vreau s renunt la ideile mele?
- Stati, stati, c poate auzind cuvintele mntuirii o s vi se mai nmoaie inima. Mai bine s stati si s le
auziti, dac tot ati venit la biseric, dect s v plimbati n jurul bisericii. C tot auzindu-le, o s
trebuiasc pn la urm s v hotrti: ori rmneti cu ideile dumneavoastr, si atunci nu are rost s
mai veniti la biseric, ori veniti la biseric, si atunci veti ncerca s pstrati din ideile pe care le aveti
numai ce merit pstrat, numai ce v este de folos pentru mntuire. C asa, au venit multi pn la
sfrsitul vietii lor la biseric, si cu trupul credeau, dar cu sufletul nu. Si formalismul nu mntuieste.
- Si dac vin si ascult, nu se poate s rmn tot formalist?
- Ba se poate, normal c se poate, dar mai mari sanse de ndreptare are cel care ascult cuvintele
mntuirii dect cel care st departe de ele.
Un frate l-a ntrebat pe un btrn, zicnd: "Printe, umblu la btrni si ei mi vorbesc de mntuirea
sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor! Ce s fac? Oare s nu merg s mai ntreb, de
vreme ce nu fac nimic si sunt cu totul n necurtie?". Si avea btrnul dou vase goale si i-a zis:
"Mergi de adu un vas din acelea si toarn untdelemn si, cltinndu-l, vars-l si pune-l la loc!". Dac a
fcut asa de dou ori, i-a zis: "Adu-le pe amndou acum si vezi care este mai curat!". I-a rspuns
fratele: "Mai curat este cel n care am turnat untdelemn". I-a zis btrnul: "Asa este si sufletul! Chiar
dac nu va tine minte nimic din cele ce ntreab, tot mai mult se curteste dect cel ce nu ntreab
nimic". (32-428)
16. Un om de afaceri veni s se sftuiasc cu duhovnicul su:
- Printe, n ultima vreme afacerile mi merg din ce n ce mai prost. Dar s-a oferit cineva s m ajute
si, dac o s devenim parteneri, o s scot bani buni. O s construiesc din banii mei o nou clopotnit
pentru biseric. Exist o singur problem. Acest posibil partener nu are o faim prea grozav. A fcut
11
si afaceri murdare. n ce m priveste, tot ce voi face cu el va fi absolut legat. V ntreb: e pcat s m
asociez cu astfel de oameni? V repet, as scoate bani buni si as ajuta biserica dup puteri.
- Biserica nu are nevoie de bani murdari, frate. Trebuie s te feresti pe ct poti de oameni murdari la
suflet.
- Printe, dar asta e lumea afacerilor.
- Asta asa e, dar nimeni nu te oblig s te asociezi cu un ticlos. Nu te grbi. Respinge oferta aceasta.
Dumnezeu te va ajuta s gsesti o solutie mai bun.
[Un btrn] a zis: "Nu este de folos s se lipeasc cineva de clctorii de lege, nici n biseric, nici n
trg, nici la alt lucru, ci trebuie s se deprteze de prietenia lor. Tot clctorul de lege este vrednic s
fie ocolit, fiind prtas muncii celei vesnice". (18-406)
17. Cu binecuvntarea duhovnicului su, patronul unei retele de magazine s-a hotrt s fac daruri
de Crciun copiilor din orfelinate. El s-a gndit s cear sprijin si de la un preot care era cunoscut ca
un mare filantrop.
Cnd a venit la preot, acesta i-a spus:
- De mult vreme vroiam s v cunosc. Da, v vom sprijini, cum s nu As avea o rugminte. Stiu c
pn acum dumneavoastr nu v-ati implicat n politic. Dar cumnatul meu conduce un important partid
din opozitie. Are mare nevoie de oameni ca dumneavoastr.
- Iertati-m, dar nu m pricep la politic. Nu vreau s m implic
- Asta nseamn lips de interes fat de binele trii. Nu mai avem ce discuta acum. Poate v mai
gnditi
Mhnit, patronul s-a dus la mnstire, la duhovnicul su:
- Ce s fac? Nu merit s intru n politic doar ca s dau niste cadouri de Crciun.
- Nu, binenteles c nu. Nici un pret nu e destul de mare pentru a justifica un compromis. Tine minte:
d-ti seama c oricine te-ar sftui s faci un compromis, fie el prieten, ministru, episcop sau orice
altceva, acela pretuieste mai putin mntuirea ta dect folosul pe care l poate avea de pe urma ta. Si
tu, orice ai face, s faci n asa fel nct s nu atragi asupra ta pedeapsa lui Dumnezeu.
Zis-a un btrn: "Trebuie s fugim de toti cei ce lucreaz frdelegea, chiar prieteni sau rude de ne
vor fi, dregtorie preoteasc sau mprteasc de vor avea. Cci deprtarea de la cei ce lucreaz
frdelegea ne druieste nou dragostea si ndrzneala ctre Dumnezeu". (17-405)
18. Unui crestin au nceput s i mearg toate bine: si afacerile, si sntatea, cu sotia si copiii se
ntelegea bine. Din viata lui dispruse orice urm de ntristare. Citind c viata crestinului este o cruce
si c Dumnezeu l ceart pe cel pe care l iubeste, s-a mhnit si s-a dus degrab la duhovnicul lui:
- Printe, ce nseamn c nu m ceart Dumnezeu? C nu m iubeste? De aproape un an de zile nu
am mai avut nici o suprare.
- Trebuie s vedem de ce nu te ceart: ori pentru c esti foarte lenes n viata duhovniceasc, si dac
te-ar certa prin vreun necaz ai cdea n dezndejde, ori pentru c ti d o perioad n care s te asezi
duhovniceste. Tu singur poti da rspunsul la aceast ntrebare: dac duci o viat de trndvie, dac te
desfeti de toate bunttile, zicnd c de asta ti le-a trimis Dumnezeu, atunci ai de ce s te ngrijorezi.
nseamn c Dumnezeu nu te ceart ca s nu te arunce n mrejele dezndejdii. Dar dac tu, chiar
dac ai de toate, duci o viat de nevoint, o viat de rugciune, o viat smerit, atunci nseamn c
Dumnezeu ti rsplteste jertfa cu putin liniste. Dar, n cazul acesta, ia aminte: perioada aceasta nu
va dura mult
Un btrn adeseori ptimea si se mbolnvea. Si s-a ntmplat ntr-un an s nu se mbolnveasc si
s-a ntristat cumplit si plngea, zicnd: "M-a prsit Dumnezeu si nu m-a cercetat". (1-440)
19. Un credincios a venit la duhovnicul su:
- Printe, vreo dou luni nu v mai vedem. Plec cu sotia si copiii la mare, la munte si la printi. Am luat
concediu.
- Ajungeti si pe la vreo mnstire?
- Nu, nu ne-am gndit. Vrem s ne odihnim, s uitm de toate problemele.
- Ru faceti c v gnditi s v odihniti numai la mare si la munte. Viata e scurt si nu v veti mai
ntlni cu timpul acesta.
- Dar pentru copii e foarte sntos s noate n mare.
- Dac gsiti un loc pe plaj n care nu au de ce s se sminteasc, e bine. Dar, din cte am auzit,
plajele au devenit locuri mai smintitoare dect discotecile. C doar fetele nu merg la discotec s
danseze cu pieptul gol. Sau chiar dezbrcate. Oricum, ar fi trebuit s v gnditi s mergeti si pe la
12
mnstiri, mcar cteva zile. S vorbiti cu marii duhovnici, s v nchinati la sfintele moaste sau la
icoanele fctoare de minuni. Viata voastr ar cunoaste o schimbare. Foloasele ar fi mari.
Zis-a un btrn: "Cu cuvinte dumnezeiesti s ne desftm Si cu vietile sfintilor printi s prznuim, nu
cu pntecele desftndu-ne, ci duhovniceste veselindu-ne!" (3-423)
20. Trei prieteni - doi elevi si un student - s-au dus pentru cteva zile la munte. Studentul, Ctlin, le-a
propus ntr-o zi s fac un traseu foarte greu, dar plin de locuri frumoase, pe care el l mai fcuse o
dat, cu ani n urm. Ceilalti doi, Valentin si Costel, s-au nvoit. Si-au luat la ei mncare si au pornit.
La un moment dat s-au ndeprtat de marcaj.
- Nu e nici o problem, spuse Ctlin. Mergem drept nainte.
Mergeau de cteva ore. Mai era putin si se nsera. n zare se vedea o mic stn prsit.
- Mai e mult? Ai mai fost pe aici? ntreb Costel.
- Nu mai tin minte stna, spuse studentul. Dar, n dou ore de mers, ajungem la caban. Luati-o voi
putin nainte, c eu rmn aici, la aceast curat toalet natural. Vin imediat dup voi.
Elevii pornir nainte.
- Ne-am rtcit, spuse Valentin.
- De unde stii? ntreb Costel.
- Dup soare. Dac nu crezi, uit-te la muschiul de pe copaci. ti arat ntotdeauna nordul. Ar fi trebuit
s o lum spre vest.
- Ce ne facem?
- Ctlin e prea ncptnat si nu vrea s recunoasc c ne-a dus pe un drum gresit. O tine una si
bun c mergem pe drumul drept. Si el e putin speriat, dar nu vrea s si recunoasc greseala. Dac
rmnem peste noapte la stn, mine dimineat vom reusi s ne ntoarcem de unde am plecat azi n
zori. Altfel, dac mai mergem mult, ne rtcim de tot. De aici de unde suntem, mai avem sanse s ne
ntoarcem. Dar, dac ne continum drumul pe ntuneric, va fi vai de noi.
- Stiu ce facem. O s i spun c am fcut febr muscular si c nu mai pot merge. Rmnem aici si
mine dimineat ne ntoarcem napoi. Dac i spun c nu vreau s merg mai departe pentru c ne-am
rtcit, o s ne certm. Si nu rezolvm nimic cu cearta.
Ctlin i prinse din urm:
- Hai, lenesilor, c ne prinde noaptea. Ne-am cam ndeprtat de traseu, dar n dou ore ajungem la
destinatie. Grbiti-v.
- Nu, Ctline, nu mai pot. M dor picioarele, de-abia pot s merg. Eu rmn la stn, zise Costel.
- Si eu rmn la stn, cci si eu sunt frnt de oboseal. Nu merg mai departe, zise si Valentin.
- Of, mai bine v lsam acas si veneam singur, oft Ctlin, nemultumit.
Au rmas la stna prsit. Aveau sacii de dormit la ei, asa c nu le-a fost foarte frig.
Dimineata s-au sculat devreme. Vznd rsritul soarelui, Ctlin le spuse:
- Nu e n regul, m asteptam s rsar din alt parte. Se duse s caute un copac care avea pe el
muschi.
- Ne-am rtcit, asear ne-am rtcit. Bine c am rmas aici, cci, dac intram din nou n pdure, nu
stiu cum am mai fi scpat cu viat. S ne ntoarcem napoi. Noroc cu oboseala ta, Costele, c altfel
cine stie unde ajungeam.
- Da, noroc cu oboseala mea, zise Costel zmbind.
Suindu-se odat avva Ioan de la Schit cu alti frati, a rtcit cel ce i povtuia pe ei, cci era noapte. Si
au zis fratii ctre avva Ioan: "Ce vom face, avvo, c a pierdut fratele calea, nu cumva s murim
rtcindu-ne?". Le-a zis lor btrnul: "De i vom zice lui, se mhneste si se rusineaz. Ci, iat, m fac
c eu sunt slab si zic c nu pot s merg, ci rmn aici pn dimineat". Si a fcut asa. Iar ceilalti au
zis: "Nici noi nu ne ducem, ci sedem cu tine". Si au sezut pn dimineata si pe fratele nu l-au smintit.
(17-100)
21. Un printe zicea la predic:
- Desi lumea aceasta ne dispretuieste, pentru c nu vroim s ne desftm cu poftele si cu patimile, si
necredinciosii rd de noi si ne umilesc n fel si chip, ncercnd s ne rup de credinta n Hristos, s ne
bucurm c mergem pe calea prin care dobndim bunttile ceresti. Ar fi trebuit s ne ngrijorm dac
necredinciosii ne-ar fi ludat pentru vietuirea noastr. Ar fi nsemnat c ntelepciunea noastr nu difer
de ntelepciunea lor. Dar asa, ct vreme suntem prigoniti pentru c trim dup Legea lui Dumnezeu,
pe care ceilalti nu o nteleg, nseamn c suntem pe drumul cel bun.

13
Avva Ioan Colov a zis fratelui su: "Desi foarte prosti si nebgati n seam suntem naintea oamenilor,
s ne bucurm pentru aceasta, ca s ne cinstim naintea lui Dumnezeu". (41-104)
22. Un crestin a venit la duhovnicul su:
- Printe, de cteva sptmni mi e foarte bine, nu am mai avut nici o ispit, nici un necaz. E bine sau
nu?
- Cnd nu ai ispite nseamn ori c dracii te-au lsat n pace, c le slujesti fr s te mai ispiteasc,
ori c Dumnezeu ti d o vreme de liniste, o vreme de refacere. Dar nu te mndri, cci atunci harul lui
Dumnezeu se ndeprteaz de la tine. Si tine minte c astfel de momente nu sunt foarte dese n
rzboiul duhovnicesc. Ele sunt trimise pentru neputinta noastr, nu pentru virtutile noastre. Cci dac
ai fi fost n stare s duci acum un rzboi greu, care ti-ar fi adus cunun, Dumnezeu ti l-ar fi trimis.
Numai c, desi uneori ni se pare c suntem pregtiti pentru rzboaie grele, Dumnezeu ne cunoaste
mai bine sufletul. El stie c dac am birui acum ntr-un rzboi greu, poate c pentru asta ne-ar birui
mndria. Sau, dac am duce un rzboi greu, care nu este totusi necesar, poate c am cdea la
urmtoarea ispit, mult mai usoar, dar care ne-ar prinde fr vlag, fr putere.
Avva Visarion a zis: "Cnd esti n pace si nu ai alt lupt, atunci mai mult te smereste, ca nu cumva,
bucurie strina intrnd, s ne ludm si s fim dati la rzboi. C de multe ori Dumnezeu, pentru
neputintele noastre, nu ne las s fim dati spre lupt, ca s nu pierim". (9-42)
23. Mergnd ntr-un pelerinaj cu autocarul, la un popas, trei femei stteau de vorb:
Prima spuse:
- Multi bani am aruncat la viata mea pe bijuterii
A doua, care venea de putin vreme la biseric, o ntrerupse:
- Ei si? Nu e dreptul nostru? Ce, trebuie s fim sterse? Cum or s ne mai plac brbatii, fr farduri,
fr bijuterii? O s plece la altele.
A treia spuse si ea, oftnd:
- Eu mi-am dorit un singur inel cu diamante, n primul an de cstorie, si - cu mari eforturi - sotul mi l-a
cumprat. Si acum mi pare ru c am fost mai cumptat.
Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, c zicea btrnul: "Cnd eram copil, cu ceilalti
copii psteam boii. Si m-am dus s fur smochine si, cnd alergau ei, a czut una de la dnsii si,
lund-o, am mncat-o. Cnd mi aduc aminte de dnsa, sed plngnd". (35-139)
24. Dup slujb, un brbat care ducea o viat pctoas, fiind betiv, dar care venea totusi la biseric
din obisnuint, s-a apucat s dea sfaturi privitoare la cresterea copiilor unor tineri care veniser s si
boteze primul copil. Printele iesi putin din biseric pentru a lua ceva din casa parohial. l auzi pe
betiv cu ct elan ddea sfaturi si nu spuse nimic, desi i se prea nepotrivit ca unul ai crui copii merg
pe drumuri gresite s fac pe dasclul cu altii. Dar, cnd l vzu din nou, i spuse:
- Frate, tu oare ai stiut s ti cresti copiii cum trebuie? Dac da, de ce au ajuns cum au ajuns? Ct
vreme nu ai fost n stare s te ocupi de copiii ti, nu te grbi s dai sfaturi altora. Cel ce i sftuieste pe
altii fr s triasc el nsusi cum trebuie se vatm singur. Si ce folos ai dac i ajuti putin pe altii, iar
tu cazi n noroi pn la gt? Vrei s dai sfaturi? Foarte bine. Dar mai nti pregteste-te vreme
ndelungat ca s ajungi la aceast msur.
Zis-a iarsi [avva Pimen]: "A nvta pe aproapele este al unuia ce este sntos si neptimas, fiindc
ce trebuint este s zideasc cineva casa altuia si s o risipeasc pe a sa?" (127-183)
25. Un brbat se plngea duhovnicului:
- Dac m uit la filmele la care se uit sotia mea, mintea mea se adun foarte greu la rugciune. Cnd
se ntmpl s vedem un film de care m folosesc n vreun fel, mi e mai bine. Dar dac stau cu ea s
vd vreun episod de telenovel sau vreo emisiune de divertisment, la rugciune m rog mecanic,
parc inima mi-e de piatr.
Duhovnicul l ntreb:
- Dar ce, ai vrea s ai mintea limpede dup ce te risipesti n fel si chip? Dac pn si pe mine, ca
preot, m tulbur uneori atmosfera de la unele mese de botez, la care dac as lipsi i-as mhni pe
oameni, cum s nu se risipeasc mintea ta dup ce ti intr n ea attea desertciuni? Ai grij nu
numai la ce auzi si la ce vorbesti, ci ai grij si la ce vezi
L-a ntrebat un frate pe avva Simon, zicnd: "De voi iesi din chilia mea si voi afla pe fratele meu
rspndindu-se, si eu m rspndesc cu dnsul. Si de-l voi afla pe el rznd, si eu rd cu dnsul.
Deci, cnd intru n chilia mea, nu am odihn". Si i-a zis lui btrnul: "Voiesti, dac vei iesi din chilia ta
si vei afla pe cei ce rd, s rzi si tu, si pe cei ce vorbesc, s vorbesti si tu, si s intri n chilia ta si s
14
te afli pe tine cum erai?". Zis-a fratele: "Dar de ce?". Si rspunznd btrnul, a zis: "nuntru pzeste
straj, afar pzeste straj". (137-184)
26. n Sptmna Mare un ziarist a venit la un printe s i ia un interviu. I-a artat lista cu ntrebrile
pe care vroia s i le pun. Printele i-a zis:
- Eu la ntrebri de genul sta nu rspund.
- De ce, printe? Doar avem nevoie de un interviu pe teme religioase.
- Am nteles asta. Problema este c, dac as rspunde la ntrebrile tale, nu as putea ajuta pe nimeni
s fie mai aproape de Dumnezeu. Vezi tu, presa, televiziunile ncearc s sugrume ceea ce e mai de
pret n om - legtura lui cu Dumnezeu. Pentru c omul rupt de Dumnezeu e mai usor de manipulat,
diger tot ce i se d. Si, pentru c omul se gndeste uneori la Dumnezeu, voi i dati articole sau
emisiuni care nu au aproape nici o legtur cu viata sa duhovniceasc. Se apropie Pastele, dar pe voi
nu v intereseaz dect ce obiceiuri pgne se mai pstreaz n unele sate sau alte ciudtenii. E
problema voastr. Dar eu nu pot vorbi despre Pasti ca si cum ar fi o srbtoare lumeasc, cnd de
fapt aceasta este cea mai important srbtoare a tuturor crestinilor. Si chiar privitor la Pasti, pe voi
nu v intereseaz ca omul s stie c bucuria praznicului acesta nu o pot simti dect cei care se
spovedesc si se mprtsesc, v intereseaz dac la mas crestinii trebuie s mnnce neaprat
carne de miel.
- Printe, dar eu fac ce mi se cere.
- Stiu, nu am nimic cu tine, asta e mass-media. Dar, fr s si dea seama, preotii care rspund la
astfel de ntrebri numai ca s apar la televizor sau n ziare i sprijin pe cei care vor s drme
credinta crestin. Si eu nu vreau s fiu prtas la asa ceva. Cnd vei sti s m ntrebi ceva cu adevrat
de folos pentru cititori, te poti ntoarce s mi iei interviul. Pn atunci, rmi cu bine.
Doi filosofi au mers la un btrn si l-au rugat s le spun un cuvnt de folos. Dar btrnul tcea. Iarsi
i-au zis filosofii: "Nu ne spui, printe, nimic?". Atunci le-a rspuns btrnul: "C sunteti iubitori de
vorb iar nu filosofi adevrati stiu si v spun pn cnd v veti nvta a vorbi, nestiind ce griti.
Aceasta s v fie filosofia: s v deprindeti pentru cele de moarte si pentru liniste si s v pziti pe voi
cu tcere". (15-421)
27. O femeie a venit la duhovnic si i-a spus:
- Printe, anul trecut, de Crciun, mi-ati dat canon s nvt ctiva psalmi si s i rostesc ori de cte ori
pot. Si mi-ati dat binecuvntare ca n fiecare zi de vineri s ajunez, si s ncerc s nu mai clevetesc si
s nu mai vorbesc fr rost. Am nvtat pe de rost toat Psaltirea, am ajunat nu numai vinerea, ci si
lunea si miercurea. Iar de vorbit, am nceput s vorbesc din ce n ce mai putin, si la serviciu toti m
las n pace, m privesc ca pe o ciudat. Tac aproape tot timpul. i salut pe colegi cnd vin si cnd
plec, iar n rest nu am nimic de mprtit cu nimeni. Am citit o carte despre marii pustnici yoghini si m-
am gndit c trebuie s duc si eu o viat mai aspr.
- Ti-am spus eu s nveti toti psalmii?
- Nu.
- Ai zis psalmi?
- n fiecare zi spun o Psaltire ntreag.
- Trebuia s vii s mi ceri binecuvntare pentru asa un canon. Spune-mi, ti dai seama cnd te
ispiteste mndria?
- Printe, asta este singura mea patim. C m tot compar cu altii, si mi dau seama c nimeni nu e ca
mine. Nu zic c sunt sfnt, dar, dac nu as fi mndr, poate c as ajunge la sfintenie.
- Eu nu ti-am spus nici s ajunezi lunea, miercurea si nici s taci tot timpul. Ai fcut astea de capul tu
si, prin mndrie, ai pierdut plata ostenelii tale. Nu esti la msura la care s postesti att si nici la cea la
care s taci att. l iubesti mai mult pe aproapele tu?
- Printe, dar am ncercat s m ocup doar de desvrsirea mea. Nu am mai avut timp s m
gndesc la altii sau s m rog pentru ei.
- Degeaba ai postit, degeaba ai tcut. Dac vrei s dobndesti raiul, f ceea ce ti spune duhovnicul.
Eu stiu mai bine cum trebuie s urci pe scara virtutilor. Dar, dac modelele tale sunt pustnicii yoghini,
care erau nselati de puterile ntunericului, cazi la rndul tu n nselare.
Zis-a un btrn: seznd eu cndva aproape de alt btrn, a venit la dnsul o fecioar, grind:
"Printe, am postit doi ani, doar a sasea zi mncnd pine si am nvtat pe de rost Testamentul cel
Vechi si cel Nou. Ce-mi mai lipseste s fac?". I-a rspuns btrnul: "Si care este roada acestora la
tine? Fcutu-ti-s-a ocara ca cinstea?". Zis-a aceea: "Nu!". "Paguba ta o socotesti ca pe o dobnd,
15
sau pe strini ca pe rudeniile cele dup trup, sau lipsa ca ndestularea?". Iar ea i-a zis: "Nicidecum!".
I-a rspuns btrnul: "Nici n-ai postit cte sase zile, nici n-ai nvtat pe de rost Testamentul Vechi si
Nou,
ci te nseli pe tine nsti. Mergi de acum si ncepe a lucra, c nimic nu ai dobndit!". (47-431)
28. Un crestin, citind viata Sfntului Serafim de Sarov, a luat hotrrea de a petrece n fiecare noapte
cteva ore n rugciune. Venind s ia binecuvntare pentru asta, duhovnicul l-a ntrebat:
- Acum ct timp te rogi n fiecare zi?
- Cam jumtate de or. Nu mai mult, cci sunt obosit din cauza serviciului.
- Si de acum serviciul o s ti fie mai usor?
- Nu, o s fie la fel, dar am s m lupt mai mult cu oboseala.
- Las socotelile astea, las rvna fr msur. Dac vei citi viata Sfntului Ierarh Nicolae, o s ti
propui s faci cteva minuni? Nu merge asa. Ia-o ncet, s nu ajungi n prpastie. Si, dup ce vei
ncepe s te rogi mai mult n fiecare zi, abia apoi s mi vorbesti despre privegherea de noapte.
Un frate a venit la avva Theodor si a nceput a gri si a cerca lucruri pe care nc nu le fcuse, si i-a
zis lui btrnul: "nc nu ai aflat corabia, nici vasele tale nu le-ai pus si, mai nainte de a nota, ai ajuns
acum la cetatea aceea? Deci, dup ce vei face nti lucrul, vei veni la acelea despre care griesti
acum". (9-88)
29. Un crestin ntors dintr-un pelerinaj n care fusese cu sotia si cu copiii la mnstiri i spuse
duhovnicului su:
- Abia astept s plecm n urmtorul concediu n alt pelerinaj, s ne simtim iarsi aproape de
Dumnezeu.
- Nu gndi asa. Pelerinajul are folosul su, dar nu trebuie s astepti pelerinajul ca s te apropii de
Dumnezeu. Cine l ia pe Dumnezeu de la tine acum? Problemele de la serviciu, familia, ispitele? Nu
trebuie s te deprtezi de Dumnezeu cu gndul c te vei apropia de El n urmtorul concediu. Pe
Dumnezeul pe care l afli n pelerinaje, l poti afla si n mijlocul lumii dac triesti cum trebuie.
Mntuirea ta nu trebuie s depind de pelerinaje. Chiar dac foarte bine faceti c mergeti pe la
mnstiri
Cltoreau odinioar avva Daniil si avva Ammoi. Si a zis avva Ammoi: "Cnd vom sedea si noi la
chilie, printe?". Zis-a avva Daniil lui: "Cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este n chilie
si iarsi Dumnezeu este n afar de chilie". (5-50)
Familia crestina
30. - Printe, dar femeia este slug, s l asculte pe brbat? l-a ntrebat odat o femeie pe printele
Ioan.
- Nu e slug. l ascult n cele bune, tocmai pentru c Dumnezeu a lsat ca brbatul s fie cap femeii.
Dar brbatul credincios, nu necredincios. C cel necredincios nu este n stare s se conduc nici pe
sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge pn la pcat: dac brbatul i spune femeii s avorteze
un copil, binenteles c femeia trebuie s pun ascultarea de Dumnezeu mai presus dect ascultarea
de brbat. ntr-o familie crestin, ns, nu ascult numai femeia de brbat, ci si brbatul de femeie.
Brbatul nu e un general care d ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sftuiesc
si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practic, gseste solutia mai bun.
- E mai simplu totusi pentru brbat, i spune: f curat, sterge geamurile, f mncare, spal copiii
- Treaba asta cu femeia care se ocup de gospodrie e valabil numai atunci cnd brbatul aduce
attia bani n cas nct femeia nu mai are nevoie de un serviciu. Dar, cnd femeia lucreaz cot la cot
cu brbatul ei si vine acas frnt de oboseal, ar fi anormal ca ea s trudeasc, iar brbatul s o
priveasc, relaxndu-se. Si nici cnd femeia st acas brbatul nu trebuie s lase toat povara pe
umerii ei. Iat un caz: un brbat a venit acas de la serviciu frnt de oboseal si a vrut s se culce.
Sotia lui era student. Stiind c dac i va spune c a doua zi trebuie s predea lucrarea, sotul va
rmne s o ajute, s-au dus s se culce. Dup ce sotul a adormit, ea a nceput s bat la masin
ultimul capitol din lucrare. Pentru c uitase s nchid usa la dormitor, sotul a auzit zgomotul si a venit
lng ea, s o ajute. A uitat de oboseal si a venit trecnd cu vederea faptul c a doua zi si el avea
mult de lucru. A stat cu ea toat noaptea. Fr ajutorul lui, risca s nu termine la timp. Dar, pentru c
el stia s foloseasc toate degetele la scris, datorit lui a doua zi a predat lucrarea. Aceast
ntmplare pare banal, dar nu e deloc asa. La dragostea sotiei care a vrut s si crute sotul, acesta a
rspuns cu si mai mult dragoste. Putea s rmn n pat, s se odihneasc. Dar nu a fcut-o. S-a
ostenit, si Dumnezeu i-a socotit dragostea ca o nevoint.
16
Se zicea despre avva Siluan c avea un ucenic n Schit, Marcu cu numele, si acesta avea ascultare
mare si era scriitor bun; si btrnul l iubea pentru ascultarea lui, dar avea nc alti unsprezece
ucenici, care se suprau cci l iubea pe acela mai mult dect pe dnsii. Si auzind btrnul, s-a
mhnit. Au venit ntr-una din zile btrnii si tnjeau asupra lui. Iar el, lundu-i, a iesit si a btut la
fiecare chilie zicnd: "Frate cutare, vino c mi trebuiesti!". Si nici unul dintr-nsii nu i-a urmat lui
ndat.
Dar, venind la chilia lui Marcu, a btut n usa lui, zicnd: "Marcule!". Iar el, auzind glasul btrnului,
ndat a srit afar. Si l-a trimis la o ascultare si a zis btrnilor: "Unde sunt ceilalti frati, printilor?". Si
intrnd n chilia lui a gsit c pusese mna s fac slova O si, auzind pe btrnul, nu a ntors condeiul
s termine litera de scris. Deci au zis btrnii: "Cu adevrat, pe care tu-l iubesti, avvo, si noi l iubim,
pentru c si Dumnezeu pe acesta l iubeste". (1-147)
31. Printele Ioan i-a spus unui brbat foarte mndru, care tria n nfrnare cu sotia sa, ca fratele cu
sora:
- Mndria ta murdreste nfrnarea voastr. Este mai bine s fii mpreun cu sotia ta n zilele
ngduite de Biseric dect s te mndresti c esti mai ascet dect altii. Ea va lua plat, pentru c se
nevoieste smerindu-se, dar tu pierzi plata, nltndu-te.
- Si ce s fac, printe? S i cer duhovnicului meu binecuvntare s renuntm la aceast nevoint?
- Nu stiu cum e mai bine, c nu v-am spovedit ca s v cunosc sufletul. Dar mi se pare c, dac ati fi
fost ucenicii mei, nu v ddeam binecuvntare s duceti o nevoint peste puterile voastre.
- Printe, dar rezistm, nu ne e greu.
- Fiule, cu trupul rezistati amndoi, dar cu sufletul, ct vreme ti s-a umplut de mndrie, dai napoi.
Pentru c sunteti cstoriti, nu e bine s rmneti pe un drum care pe ea o ridic, dar pe tine te
coboar. Familia e comuniune, nu nsingurare n doi.
Zis-a avva Yperehie: "Mai bine este s mnnci carne si s bei vin, dect s mnnci cu clevetirile
crnuri de frati". (4-233)
32. Un iconar pe nume Andrei, cruia sotia i nscuse cel de-al patrulea copil, a fost ispitit de
dezndejde deoarece n cas se auzeau tot timpul plnsete de copil. Si l-a ntrebat pe duhovnicul su:
- Oare nu cumva trebuie s renunt la icoane si s mi gsesc o alt ocupatie?
Printele ns i-a zis:
- Chiar dac nainte de a avea copii lucrai mai mult, si te nevoiai mai mult, totusi Dumnezeu vede ct
de greu ti este si ti va socoti rbdarea ca pe o nevoint.
Ascultnd acest sfat, iconarul a sporit n rbdare. Iar Dumnezeu i-a dat mai mult liniste si mai mult
spor dect avea mai nainte.
Povestitu-s-a pentru episcopul Oxirinhului, anume avva Apfi, c n vremea cnd era clugr multe
petreceri aspre fcea. Iar dup ce s-a fcut episcop voia s ncerce aceeasi petrecere aspr si n
lume, dar n-a putut. Si s-a aruncat pe sine naintea lui Dumnezeu, zicnd: "Nu cumva pentru
episcopie s-a dus de la mine darul?". Si i s-a descoperit lui c nu. "Atunci erai singur n pustie si,
nefiind [lng tine alt] om, Dumnezeu ti ajuta; iar acum esti n lume si oamenii ti ajut tie". (Avva Apfi-
37)
33. O femeie pe care brbatul o btea aproape n fiecare zi s-a dus la printele Ioan pentru sfat:
- Ce s fac, printe?
- nainte femeile si rbdau brbatii si, pentru jertfa lor, Dumnezeu i ndrepta si pe acestia. Aveau
plat ndoit. Astzi, n loc s si ajute brbatii s se ndrepte, femeile i nfund si mai ru n mocirl.
Gndeste-te singur ce vrei s primesti si f cele ce trebuie pentru aceasta.
Un frate s-a dus la avva Ilie sihastrul, n mnstirea pesterii lui avva Sava, si i-a zis lui: "Avvo, spune-
mi un cuvnt!". Iar btrnul a zis fratelui: "n zilele printilor nostri erau iubite aceste trei fapte bune:
neaverea, blndetea si nfrnarea. Iar acum stpneste ntre monahi: lcomia de avere, mbuibarea
pntecelui si obrznicia. Oricare voiesti din acestea, tine!" (8-85)
34. ntr-o sear, venind obosit de la serviciu, brbatul a mncat si s-a dus s se culce. Din neatentie, a
lsat apa deschis la robinetul de la baie, si apa a nceput s curg pe jos. Auzind cum picur, sotia a
intrat si a oprit apa. A vrut s l trezeasc pe sot, ca s se nvete minte si altdat s fie mai atent. Dar
i s-a fcut mil de el, si a strns apa singur.
S-a suit n pat, dar nu putea s doarm de suprare. Era a treia oar cnd gsea robinetul deschis.
Se tot gndea dac nu era mai bine s l mustre totusi. Dar, cnd la lumina palid a lunii i vedea
chipul obosit, suprarea i trecea. De sapte ori a vrut s l trezeasc, si de sapte ori si-a nfrnat
17
mnia. Si pentru aceasta a primit plat de la Dumnezeu.
Un btrn oarecare sedea la Tebaida ntr-o pester si avea un ucenic iscusit. Si avea obicei btrnul,
seara, s-l sftuiasc cele de folos si dup sftuire fcea rugciune si-l slobozea s doarm. Odat,
ns, niste mireni cucernici, care stiau nevointa cea mult a btrnului, s-au ntmplat de au venit la el
si i-au fcut mngieri. Si dup ce s-au dus, a sezut iarsi btrnul seara, dup obicei, sftuindu-l pe
frate si, n timp ce vorbea cu el, a adormit. Iar fratele a asteptat s se trezeasc btrnul si s-i fac
rugciune. Dar, mult seznd si nedesteptndu-se btrnul, s-a suprat si nu s-a dus. Si a suferit asa
de sapte ori la rnd, suprndu-se si mpotrivindu-se, si nu s-a dus. Apoi, trecnd o vreme din noapte,
s-a desteptat btrnul si, vzndu-l pe ucenic seznd, i-a zis: "Nu te-ai dus pn acum?". Iar el a zis:
"Nu, c nu m-ai slobozit, printe". Si a zis btrnul: "Pentru ce nu m-ai desteptat?". I-a rspuns fratele:
"Nu am ndrznit s te misc, ca s nu ti stric somnul".
Asa, au citit pravila cea de dimineat si, dup sfrsitul ei, l-a slobozit btrnul pe frate si sedea singur.
Atunci a fost rpit si iat cineva i arat lui un loc slvit, cu un scaun strlucit n el si, deasupra
scaunului sapte cununi strlucitoare. Iar el l-a ntrebat pe cel ce i le arta: "Ale cui sunt acestea?". Si i-
a rspuns acela: "Ale ucenicului tu. Si locul si scaunul i le-a druit Dumnezeu pentru ascultarea lui,
iar cele sapte cununi n noaptea aceasta le-a luat". Deci, venindu-si n sine btrnul, l-a chemat pe
frate si i-a zis: "Spune-mi, ce-ai fcut n noaptea aceasta?". Iar el a rspuns: "Iart-m, printe, dar
nimic n-am fcut!". Btrnul, socotind c smerindu-se nu mrturiseste, i-a zis: "Nu te slobozesc de nu-
mi vei spune ce-ai fcut sau ce-ai gndit n noaptea aceasta!". Fratele, nimic stiind s fi fcut, nu avea
ce s-i zic. Si i-a zis printelui: "Printe, nimic nu am fcut dect aceasta: c, suprat fiind de
gnduri, de sapte ori am vrut s m duc, ns fr de slobozenia ta nu m-am dus". Iar btrnul,
auzind, a nteles c de cte ori s-a luptat mpotriva gndului a primit cunun de la Dumnezeu. Si
fratelui nimic din cele ce a vzut nu i-a spus.
Dar pentru folos le-a povestit acestea la brbati duhovnicesti, ca s cunoastem c si pentru mici
osteneli ne druieste nou Dumnezeu cununi strlucite. S ne mai nvtm si a cere cu osrdie
rugciunile printilor si s nu ndrznim s facem ceva, sau ctusi de putin s ne desprtim de ei, fr
blagoslovenie. (16-421)
35. A spus odat un crestin:
- Nu se poate ca sotul s aib grij numai de sporirea sa duhovniceasc si s nu se preocupe si de
sporirea sotiei sale si a copiilor si. Cine se ocup numai de sine, n loc s urce, coboar. Iar cine se
ocup de familie, n loc s coboare, urc.
Zicea avva Ioan Colov: "Nu este cu putint s zideasc cineva casa de sus n jos, ci de la temelie n
sus". I-au zis lui: "Ce este cuvntul acesta?". Le-a zis lor: "Temelia, aproapele este, ca s-l cstig si
s-l folosesc nti. C de el sunt atrnate toate poruncile lui Hristos". (39-104)
36. Doi soti s-au spovedit duhovnicului lor.
- Nu este bine, i spuse printele sotului. nainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup.
- Cum adic, printe?
- Adic nainte dragostea voastr tinea n fru trupul, tineati posturile, chiar dac uneori mai fceati si
exceptii. Dar reuseati s fiti stpni ai trupurilor voastre. Pe cnd acum, dup ce ati slbit atentia n
rzboiul duhovnicesc si v-ati uitat si la filme care v-au strnit pofta trupeasc, nu v mai nfrnati
deloc. A ajuns trupul s fie stpnul dragostei voastre. Nu mai sunteti n stare s v nfrnati. Si nu e
normal s fie asa. Dragostea trupeasc trebuie s se lase condus de suflet. Nu trebuie ca sufletul s
fie nrobit de poftele trupesti. Sunteti crestini, nu pgni, nu?
Avva Theodor al Fermei s-a dus odat la avva Ioan, care era famen din nastere, si dup ce au vorbit
ei mpreun a zis avva Theodor: "Cnd eram n Schit, lucrul sufletului era lucrul nostru de cpetenie,
iar lucrul minilor l aveam sub lucrul sufletului. Iar acum s-a fcut lucrul sufletului sub lucrul minilor si
cel de sub lucru a devenit lucru".
Si l-a ntrebat fratele (avva Ioan), zicnd: "Care este lucrul sufletului pe care acum l avem sub lucru?
Si care este cel de sub lucru pe care acum l avem lucru?". Si a rspuns btrnul: "Toate cele ce se
fac pentru porunca lui Dumnezeu este lucru al sufletului; iar a lucra pentru sine si a aduna, acestea
trebuie s le avem sub lucru". Si a zis fratele: "Lumineaz-mi mie pricina aceasta".
Si a zis btrnul: "Iat, auzi de mine c sunt bolnav si esti dator s m cercetezi; dar zici n sine-ti:
"S-mi las lucrul meu acum si s m duc? Mai bine s-l sfrsesc nti si apoi s m duc?". Ti se
ntmpl nc si alt pricin si poate nicidecum nu te duci. Iarsi alt frate ti zice tie: "D-mi ajutor,
frate!". Si zici: "S-mi las lucrul meu si s merg s lucrez cu acesta?". Deci, de nu te vei duce, lasi
18
porunca lui Dumnezeu care este lucrul sufletului si faci pe cel de sub lucru, care este lucrul minilor".
(10-88)
37. O femeie a venit la duhovnicul ei:
- Printe, sotul meu mi-a spus asear c m-a nselat cu o coleg de serviciu. I-am spus c nu vreau
s mai locuiesc cu el, c vreau s plec la mama mea.
- i pare ru pentru ce a fcut?
- Da, i pare. Doar el mi-a spus, c mie nu mi-ar fi trecut prin cap asa ceva. Dar nu vreau s l iert. Nu
meritam asa ceva. O s divortez.
Duhovnicul ncerc s o conving s renunte la hotrrea ei, dar nu reusi. i spuse:
- Stai n genunchi s ti citesc rugciunea pentru divort.
Femeie ngenunche si, spre mirarea ei, l auzi pe duhovnic spunnd o rugciune ciudat: "Doamne,
ne-am sturat s facem voia Ta, s tinem poruncile Tale. Nu ne ierta nou greselile noastre, c nici
noi nu iertm gresitilor nostri".
- Printe, dar ce rugciune este asta? Eu vreau s m ierte Dumnezeu.
- Nu se poate.
- De ce nu se poate?
- Dac tu nu l ierti pe cel care ti-a gresit, dac tu nu ti ierti sotul, cum vrei s te ierte pe tine
Dumnezeu?
ntelegndu-si greseala, sotia si sun sotul de la telefonul din fata bisericii.
- M-am rzgndit, nu mai divortez. mi e foarte greu s te iert, dar te iert.
Sotul s-a bucurat foarte mult auzind aceasta. O iubea pe sotie si nu si putea da seama cum
acceptase s o nsele. Ridicndu-se din pcat, i-a fost credincios sotiei sale pn la sfrsitul vietii.
Un frate din Libia a venit la avva Siluan, n muntele Panefo, si i-a zis: "Printe, am un vrjmas care mi-
a fcut multe rele, c si tarina mea, cnd eram n lume, mi-a rpit-o si de multe ori m-a vrjmsit. Iar
acum a pornit si oameni otrvitori s m omoare, si as vrea s-l dau n judecat". Zis-a lui btrnul:
"Precum te mpaci, fiule, f!". Zis-a fratele: "Cu adevrat, printe, de va fi pedepsit, i va fi de folos
sufletului". Rspuns-a btrnul: "Cum socotesti, fiule, f!". Si a zis fratele: "Scoal-te, printe, s
facem rugciune si voi merge la dregtor!". Deci, sculndu-se si rugndu-se amndoi, cnd a venit s
zic: "Si ne iart nou gresalele noastre, precum si noi iertm gresitilor nostri", a zis btrnul: "Si nu
ne ierta nou gresalele noastre, cci nici noi nu iertm gresitilor nostri!". Apoi fratele i-a zis btrnului:
"Nu asa, printe!". Iar btrnul a zis: "Ba asa, fiule! Cci, cu adevrat, de vei voi s mergi la dregtor
s-ti fac tie dreptate, Siluan alt rugciune nu-ti va face tie". Si punnd fratele metanie, l-a iertat pe
vrjmasul su. (4-378)
38. Dou studente, care erau prietene bune, duceau o viat de desfru. Fiecare dintre ele avea cte
doi sau trei iubiti. La un moment dat, din rnduiala lui Dumnezeu, fetele s-au apropiat de Biseric. S-
au spovedit si au nceput s duc o viat curat. Nu dup mult vreme s-au mritat.
La ctiva ani dup aceea, n timp ce vorbeau la telefon, una a ntrebat-o pe cealalt:
- Tu ce faci ca Dumnezeu s aib grij de familia ta?
- Eu, de cnd m-am mritat, nu mi-am nselat niciodat sotul. Desi am avut de dou ori ispite mari, am
rezistat. Asta mi s-a prut cel mai important lucru: s nu l nsel. Tu ce ai fcut?
- Nici eu nu l-am nselat pe al meu, desi am avut si eu ispite. Chiar seful meu m tot ispitea la un
moment dat. Dar i-am rezistat. Mai mult dect att, ns, am ncercat s nu l supr pe sotul meu cu
nimic. ncerc ca n fiecare zi s l bucur cu prezenta mea.
- Cred c esti mai cstigat dect mine.
- Important este telul pe care l fixezi. Dac ti canalizezi toat energia numai ca s nu l nseli, vei
rmne numai cu att. Si doar nu e acesta singurul scop al familiei, ca sotii s nu se nsele unul pe
cellalt.
A mers avva Ioan, brbat egumen al unei chinovii mari, la avva Paisie, care tria de patruzeci de ani
ntr-o pustie foarte adnc, si ca cel ce avea ctre dnsul mult dragoste si ndrzneala cea din
dragoste. A zis ctre el: "Fug nu de frati, ci de reaua mestesugire a dracilor". "Si de nici un om fiind
degrab suprat, ce ai isprvit?". Iar el a zis: "De cnd m-am clugrit, niciodat nu m-a vzut soarele
mncnd". A zis si avva Ioan: "Nici pe mine mniindu-m". (4-121)
39. Nasa i spuse tinerei mirese:
- De cnd m-am mritat, nu m-am culcat niciodat fiind mnioas pe sotul meu, dac se ntmpla s
m supere, ci ntotdeauna ncercam s l iert mai nti, ca s nu apuce suprarea s prind rdcini n
19
inima mea. Si, dac l supram eu cu ceva, niciodat nu l lsam s se culce fr s l rog s m ierte.
Chiar dac m ierta pe loc, sau chiar dac m ierta a doua zi, nici o suprare nu a tinut mai multe zile.
Nu a fost ntotdeauna usor s l iertm pe cellalt, cci amndoi suntem ncptnati, dar am reusit.
Zis-a avva Agathon: "Niciodat nu m-am culcat s dorm avnd ceva asupra cuiva, nici am lsat pe
cineva s se culce, s doarm, avnd ceva asupra mea. Aceasta, pe ct am putut". (4-24)
40. Un brbat veni la duhovnicul su s se plng:
- Printe, nu o mai suport. i merge gura toat ziua. C aia nu-i bine, c aia nu-i bine. C de ce nu
cstig mai multi bani. C nu de ce nu fac asa, c de ce nu fac pe dincolo. Reprosuri peste reprosuri.
Vreau s divortm si s mi iau o alt femeie.
- De ce te-ai cstorit cu ea?
- Pentru c o iubeam. O mai iubesc si acum, dar mi e foarte greu.
- Cu ea te-ai unit n fata lui Dumnezeu, ea este crucea ta. Dac divortezi, s stii c urmtoarea sotie o
s te mhneasc si mai mult. Nu poti fugi de crucea ta dect dac iei o cruce mai grea. Vrei s te
mntuiesti? Rabd-ti femeia. Bucur-te c nu te nseal. Ct despre gur, aproape toate femeile
vorbesc prea mult. Femeia care stie ct s vorbeasc, cum s vorbeasc si cnd s vorbeasc e greu
de gsit. Asta e valabil si pentru noi, brbatii. Iart-o. Arat-i dragoste, chiar dac se poart urt cu tine.
Dac tu faci tot ce st n putint s fie bine, si dac ea nu vrea s se schimbe, o s cedeze ea si o s
divorteze fr s ti cear prerea. Dac se va ajunge la divort, nu cumva s se ajung din cauza ta.
ti repet: dac fugi de o femeie gndindu-te c vei da de una mai potrivit pentru tine, o s cazi din lac
n put. Esti unit cu sotia ta n fata lui Dumnezeu. Nu uita asta.

Ziceau printii: "De ti se va ntmpla ispit n locul n care locuiesti, s nu lasi locul n vremea ispitei!
Iar de nu, oriunde vei merge vei afla naintea ta lucrul de care fugi. Ci rabd pn va trece ispita, ca
fr sminteal s se fac ducerea ta si n vremea pcii s nu pricinuiasc desprtirea ta vreo mhnire
la cei ce locuiesc n locul acela". (4-407)
41. Dup slujba de cununie, preotul le spuse mirilor:
- Acum sunteti covrsiti de bucurie. S dea Dumnezeu ca aceast bucurie s rmn ct mai adnc
ntiprit n inimile voastre. Dar trebuie s stiti c n viata de familie exist si unele tensiuni, c apar si
unele nentelegeri. n viata de familie apar momente n care ti este foarte greu s faci ce trebuie.
Cellalt face o greseal, s zicem c pierde portmoneul cu banii primiti la salariu sau citeste ziarul n
parc n loc s aib grij de copil. Si copilul nesupravegheat si sparge capul. Mnia clocoteste n
inim, ti vine s i spui celuilalt cuvinte urte. Dar dac n astfel de momente reusesti s ti nfrnezi
mnia sau dac n alt situatie n care cazi de pe picioare de oboseal faci tot ce-ti st n putint
pentru a avea grij de copilul bolnav, atunci primesti cunun de la Dumnezeu. Jertfa ta e primit de El
ca o mucenicie nesngeroas.
[Un btrn] a zis: "Omul care se nevoieste pentru Dumnezeu este asemenea mucenicului". (10-424)
42. Doi tineri cstoriti munceau din greu ca s si acopere datoriile pe care le fcuser pentru a-si
cumpra o garsonier. El pleca de dimineata la serviciu si venea seara. Ea avea si serviciu si
facultate, programul ei fiind foarte ncrcat. Stiind c se apropia iarna si c sotul ei nu avea nici o
pereche de ncltri pentru vremea rece, sotia s-a hotrt s economiseasc niste bani. Fiind
student n ultimul an, s-a apucat s bat la masin lucrarea de licent a unui coleg si, pentru munca
ei, urma s primeasc exact suma de care avea nevoie pentru a-i cumpra sotului ei o pereche de
bocanci.
Seara, cnd sotul ei mergea la culcare, ea i spunea c rmnea s mai scrie la propria lucrare de
licent. Stia c, dac i-ar fi spus c vrea s fac rost de bani, el nu ar fi lsat-o, ci ar fi trimis-o s se
odihneasc.
Dup o lun de trud, cnd sotia a terminat munca pentru colegul ei, i-a spus sotului ei c avea bani
ca s i cumpere bocanci.
- Bani, de unde bani? Cred c glumesti?
- Nu glumesc deloc, spuse sotia, artndu-i banii.
Cnd a aflat ct de greu muncise sotia pentru ei, sotul s-a suprat:
- Nu mi trebuie nici un bocanc. Tu pici de pe picioare ca s mi iei mie bocanci? Nu. Nu vreau
bocanci. Nu trebuia s te obosesti att pentru mine. Nu as putea s port bocancii, gndindu-m c tu
ai fcut un efort att de mare pentru ei. O s cumprm ceva pentru tine sau, dac nu vrei, i tinem
pentru cine stie ce nevoi o s apar. Nu, nu vreau bocanci.
20
Sotia era trist:
- Iubitul meu, dar am muncit numai din dragoste pentru tine. Nu ti bate joc de dragostea mea, te rog.
Nici nu stii ct m-as bucura s ai cu ce s te ncalti iarna asta.
Sotul, vznd-o c insist, si ddu seama c ar fi rnit-o mult dac nu i primea darul.
- Bine, smbt mergem la magazin. M-ai convins
Un btrn s-a bolnvit la Schit si poftea s mnnce pine proaspt. Auzindu-l, unul din fratii cei
nevoitori a luat cojocul si n el pini uscate si s-a dus n Egipt. Si, schimbnd pinile, a dus btrnului.
Vzndu-le ei calde, s-au minunat. Btrnul ns nu voia s guste, zicnd c sngele fratelui lui este.
Si l-au rugat btrnii zicnd: "Pentru Domnul mnnc, s nu se fac jertfa Domnului desart!". Si,
fiind rugat, a mncat. (1-346)
43. O femeie avea un sot care czuse n patima betiei. i era din ce n ce mai greu s l rabde, dar l
rbda. Chiar dac uneori simtea c nu mai are nici un pic de dragoste pentru el, ea avea grij de el pe
ct putea. Odat, ntr-o toamn, cnd ncepuser ploile, ea i-a cumprat o pelerin nou. Dar, dup
cteva seri, el a venit acas fr pelerin. O dduse pe dou sticle de votc. Cum a intrat n cas, a
nceput s njure.
Pe femeie au npdit-o lacrimile. Se ruga plngnd:
- Doamne, ajut-m, c nu mai pot! Pn cnd o s l mai rabd? Pn cnd o s mai suport
njurturile lui? Oare mai are rost s stau lng el? Ajut-m, Doamne, c nu mai pot!
Noaptea, femeia L-a visat pe Hristos, Care se nfsurase n pelerina pe care betivul o vnduse.
Hristos i-a spus:
- Nu plnge, femeie, c orice faci spre binele sotului tu, pentru Mine faci. Nu voi trece cu vederea nici
cea mai mic jertf a ta!
Trezindu-se din somn, femeia s-a dus la printele ei duhovnic, s l ntrebe dac visul ei fusese de la
Dumnezeu, de la fire sau de la diavol.
- De la Dumnezeu a fost, soro. Hristos vrea s ti dea putere s duci aceast cruce grea. S nu
micsorezi eforturile pe care le faci pentru a-l ajuta pe sotul tu s revin pe drumul cel bun. Si, chiar
dac el se poart urt cu tine, tu poart-te frumos cu el. Oricum ar fi, e brbatul tu. Si s nu te
mndresti c ai avut acest semn dumnezeiesc. C prin mndrie l pierzi pe Hristos, si pierzi
mntuirea. Si ce folos c L-ai vzut n vis, dac nu l vei vedea pe lumea cealalt, unde l vd toti
credinciosii care se desfteaz de bucuriile ceresti?
Un iubitor de Hristos, mergnd pentru o trebuint, a ntlnit pe cale un srac gol si, fcndu-i-se mil
de dnsul, i-a druit lui haina sa. Iar sracul, ducndu-se, a vndut-o. Iar acela, nstiintndu-se de
ceea ce fcuse sracul, s-a ntristat. n noaptea urmtoare, Hristos a stat naintea lui, n vis, purtnd
acea hain si artnd-o a zis: "Nu te scrbi, c iat, port ceea ce Mi-ai dat!". (21-376)
44. Dou neveste ai cror soti erau plecati la munc de dimineat pn seara stteau de vorb. Una
spuse:
- Eu, cnd vd c sotul meu ntrzie, ncep s m enervez. Am gnduri de gelozie, m agit, nu mai
am rbdare.
- Ai vreun motiv s fii geloas?
- Nu, motive nu am. Dar ce, tu nu esti geloas cnd sotul tu ntrzie acas?
- Nu, nu sunt. Cnd ntrzie m gndesc: "Oare la ct este de obosit, voi sti s am rbdare cu el, s
nu l supr si eu cu ceva cnd ajunge la mine?". Si ncep s m rog pentru el.
Un btrn s-a dus la unul din printii ce sedeau n Rait si i-a zis: "Avvo, cnd l slobozesc pe fratele
cel ce sade mpreun cu mine la vreo slujb, m necjesc mai tare dac va zbovi". Rspuns-a acela:
"Eu, cnd l trimit pe slujitorul meu pentru vreo treab, sed aproape de us si privesc. Si cnd mi zice
mie gndul: "Oare cnd va veni fratele?", zic si eu ctre gnd: "Apoi de va apuca mai nainte alt frate,
adic ngerul de va veni s m ia la Domnul, ce va fi?". Si asa, n toate zilele sed privind la us,
purtnd grija, plngndu-mi pcatele si zicnd: "Oare ce frate va apuca mai nainte si va veni: cel de
sus, sau cel de jos?"". Si umilindu-se btrnul, s-a dus si tinea asa lucrarea aceluia. (19-396)
45. Un crestin a mers la duhovnicul su:
- Printe, nu mai pot. Cnd aveam un copil sau doi copii, n fiecare sptmn citeam cte o carte
duhovniceasc si n fiecare zi aveam o or de rugciune. Cnd a venit al treilea, mi-a fost greu s
rmn cu aceast rnduial. Si mi-ati usurat canonul. Dar acum, de cnd sotia l-a nscut si pe al
patrulea, cedez. Nu mai rezist. Abia prididesc s fac treaba n cas. M-a biruit dezndejdea. Unde mai
e viata mea de crestin?
21
Printele i-a spus:
- S stii c viata de crestin nu se numr numai n crti citite si n ore de rugciune. Chiar dac ti-am
scurtat canonul, poate c vei avea mai mult plat acum pentru o catism la Psaltire n fiecare sear
dect aveai nainte pentru un canon mai greu. Dumnezeu judec lucrurile dup alte msuri. Dac vei
sti s fii un tat si un sot bun, nu te vei ndeprta de mntuire. Ispitele pe care le nfrunti acum ti vor
aduce binecuvntarea lui Dumnezeu.
- Dar mi se pare c tot ce e mai frumos n mine se ofileste.
- nseamn c pe undeva gresesti. Viata de familie nu trebuie s te rup de Dumnezeu. ncearc si tu
s ti faci timp pentru suflet. Dup ce faci ceva treab prin cas, fugi si mai citeste cteva pagini din
Biblie sau din alt carte duhovniceasc. Cnd ai putin timp liber, f cteva metanii. Si mai si
relaxeaz-te, ca s nu cedezi de prea mult ncordare. Pentru c nici lupta disperat pentru un minut
de rugciune n plus nu e neaprat bun. Dac stai n tensiune, de rugciune nu te vei putea bucura
si nici mintea nu va lua aminte atunci cnd citesti. Cu msur: iar lucru pentru familie, iar rugciune.
Iar lucru pentru serviciu, iar citire Si lucreaz tot asa, cu rbdare, si mntuieste-te.
Sfntul avva Antonie, seznd odat n pustie, a venit n lenevie si n mult ntunecare de gnduri si
zicea ctre Dumnezeu: "Doamne, voi s m mntuiesc si nu m las gndurile. Ce voi face n scrba
mea? Cum m voi mntui?". Si, sculndu-se putin, a iesit afar si a vzut odat pe cineva ca pe sine
seznd si mpletind o funie, apoi sculnduse de la lucru si rugnduse, si iarsi seznd si mpletind
funia, apoi iarsi sculndu-se la rugciune. Acesta era ngerul Domnului trimis spre ndreptarea si
ntrirea lui Antonie. Si a auzit pe nger zicnd: "Asa f si te mntuieste". Iar el, auzind aceasta, a luat
mult bucurie si ndrzneal; si fcnd asa se mntuia. (1-7)
46. ntr-o predic, un preot a povestit o ntmplare:
"Venind obosit de la serviciu, sotul s-a culcat n pat fr s mnnce. Desi era trziu, sotia s-a dus s
arunce la ghen gunoiul si punga cu scutecele pampers murdare ale bebelusului si, cnd s-a ntors, a
uitat s ncuie usa de la intrare. Dimineata, cnd s plece la serviciu, sotia a vzut c peste noapte
usa rmsese descuiat. S-a dus si l-a sculat pe sot, nervoas.
- Uite, puteau intra hotii. De ce nu esti atent? Vrei s intre cineva s ne dea n cap si s ne fure tot?
- Am ncuiat-o, eu stiu c am ncuiat-o. Dar, dac tu zici c am uitat s o ncui, nseamn c asa o fi.
Iart-m.
- Ai uitat. Iar ai lsat-o deschis. Tot timpul vrei s ai dreptate. Mai las-m n pace.
Sotia a plecat trntind usa. Era nervoas din cauza unui conflict pe care l avea cu o vecin si si
descrca nervii pe sot. De cnd sotul ei lucra numai dup-amiaza, si stteau putin timp mpreun,
relatia dintre ei devenise putin tensionat.
Ajuns n fata blocului, sotia vzu cum gunoierii ncrcau gunoiul. si aduse aminte c n seara
precedent iesise la ghen dup ce sotul ei venise de la serviciu si si ddu seama c l-a certat
degeaba. Avea de ales ntre a se ntoarce acas s si cear iertare sau a prinde tramvaiul care
tocmai se vedea n deprtare. De pe telefonul mobil sun la serviciu si i ceru voie sefului ei s lucreze
n tura de dup-amiaz. Fr s i cear vreo explicatie, seful o nvoi.
S-a ntors acas si a deschis usa ncet, ca s nu l trezeasc iar pe sot. Dar l-a gsit stnd n fotoliu,
trist. Comportamentul ei l rnise.
- Ce e, iubito, ai uitat ceva? ntreb el, grijuliu.
- Nu, am venit s te rog s m ierti, i spuse ea, mbrtisndu-l. Dimineata asta rmn cu tine, m-am
nvoit de la serviciu. Iesim n parc? l-a ntrebat ea, bucurndu-se c sotul i-a trecut cu vederea iesirea
nepotrivit pe care o avusese."
Fratilor si surorilor n Hristos, continu preotul predica, si voi trebuie s fiti ct se poate de ierttori cu
micile greseli pe care le fac sotiile voastre sau sotii vostri. C numai asa rmne familia unit, spre
slava lui Dumnezeu. A Cruia este slava n veci. Amin.
Erau doi frati clugri care de mult vreme triau n dragoste mpreun la un loc. Iar vrjmasul diavol,
zavistuindu-le traiul lor cel bun, a vrut s-i despart pe unul de cellalt.
Deci a fcut ntre dnsii pricin ca aceasta: fratele cel mai mic a aprins lumnarea si a pus-o la locul
ei. Iar diavolul, fcnd pacoste, a dobort lumnarea si a stins-o. Fratele cel mare, scrbindu-se de
aceasta, l-a lovit cu mnie pe fratele su peste obraz, iar el cu smerenie i s-a nchinat lui pn la
pmnt, zicnd: "Iart-m, frate, c te-am scrbit, ci asteapt putin pn o voi aprinde iar". Dar
puterea lui Dumnezeu l-a muncit pe acel diavol pn ce s-a fcut ziu. Dac s-a fcut ziu, diavolul a
mers n capistea idoleasc si se jeluia mai marelui su, spunndu-i toat ntmplarea si ce a fcut
22
acelor clugri si cum s-a smerit clugrul cel mic celui mai mare. Pentru aceast smerenie l-a muncit
pe el puterea lui Dumnezeu pn la ziu.
Acestea diavolul spunndu-le si jeluindu-se stpnului su n capistea idoleasc, iar templierul
ntmplndu-se n acel ceas acolo si auzind cum se jeluia acel drac, se mira de neputinta lor si,
umilindu-se n inim, a mers la o mnstire si s-a fcut clugr iscusit si smerit. El spunea fratilor:
"Smerenia risipeste puterea vrjmasului, cci eu am auzit dracii grind si vorbind ntre dnsii cum c
"de vom face oarecare tulburare si glceav ntre clugri si se va ntoarce unul dintr-nsii si
smerindu-se se va nchina fratelui su, atunci acela toat puterea noastr o risipeste"".
Aceasta auzind noi, fratilor, s ne silim s cstigm smerenia, care risipeste puterea diavolului. Si asa
Dumnezeul pcii va fi cu noi si ne va feri de toate laturile vrjmasului. A Cruia este slava n vecii
vecilor. Amin. (27-336)
47. Nasa le spuse finilor:
- De cnd m-am mritat, niciodat nu am cutat numai sporirea mea duhovniceasc, fr s tin cont
de sotul meu. Ci ntotdeauna am cutat s fie el folosit, si apoi am tinut cont de mine.
- Cum adic? ntreb finul.
- Cnd cumpram vreo carte duhovniceasc, nu o citeam eu prima, ci l lsam pe el s o citeasc mai
nti. Pentru c dac doi oameni se iubesc, bucuria lor este s vad c celuilalt i este bine. Si sotul
meu s-a purtat la fel cu mine. Dac n vreo smbt seara mai era treab de fcut n cas, nu pleca
singur la vecernie, lsndu-m pe mine s muncesc. Ci m ajuta la treab, si plecam mpreun. Sau,
dac din cnd n cnd si dorea ca ntr-o smbt seara s mergem la o pies de teatru, n loc s
mergem la vecernie, i fceam pe plac, desi as fi preferat s merg la slujb. Dar la fel se ntmpla
cnd l rugam s mergem la vreun concert, si, desi el ar fi preferat vecernia, venea cu mine.
Duhovnicul nostru ne-a spus c, nefiind vorba de liturghie, la care mergem n fiecare duminic, la
vecernie putem lipsi din cnd n cnd.
- Dar e mai important teatrul dect vecernia?
- Nu, n nici un caz. Cnd putem vedea piesa duminic seara, smbta venim la vecernie. Dar
concertele nu se prea repet.
- Si de ce v las printele?
- Pentru c vrea s ne fereasc de ispita formalismului n care cad unii care vin la slujb ca la armat
si o ascult ca niste soldati. Slujba e un moment de comuniune cu Dumnezeu. Or, comuniunea are
nevoie si de libertate, altfel se ajunge la rutin. Si dup osteneala unei sptmni, ne prinde bine un
moment de respiro. Printele ne-a spus c n timp s-ar putea s iubim att de mult vecernia, nct s
nu ne mai trebuiasc nici teatru, nici concerte. Dar nu ne-a impus nimic. Nu despre asta vroiam s
vorbesc, c oricum nu de multe ori lipsim de la vecerniile de smbt. Ci despre faptul c n viata de
familie, n care cel mai important lucru este sporirea duhovniceasc a sotilor, fiecare trebuie s tin
seama si de starea celuilalt. Nu ti poti duce sotul sau sotia n crc, cum ai duce un cadavru. Ci
trebuie ca amndoi s priveasc urcusul duhovnicesc ca pe comoara cea mai de pret.
Zis-a un btrn oarecare: "Fiilor, din tineretile mele, eu niciodat n-am vrut s m folosesc numai pe
mine, iar pe fratele meu s-l las nefolosit. Totdeauna m-am silit, dup putinta mea, ca s-l folosesc pe
fratele meu nti si apoi pe mine, stiind c folosul fratelui meu este roada mea". (9-349)
48. O tnr sotie a rmas nsrcinat la scurt vreme dup ce s-a mritat. Deoarece sotul ei citise c
nu e recomandat s fac dragoste cu ea n perioada de pn la nastere, pentru a nu i se transmite
copilului anumite stri ptimase, s-au dus s cear binecuvntare de la duhovnic s triasc n
nfrnare pn cnd femeia sa va reface dup nastere.
Printele le-a spus:
- E bine c v gnditi nti de toate la binele copilului. O s m rog pentru voi ca Dumnezeu s v dea
putere s treceti cu bine prin aceast perioad. Ar fi bine ca toti sotii s aib rvna voastr cnd
asteapt un copil. Numai n situatiile limit, n care lipsa dragostea trupesti duce la desfacerea
cuplului, numai atunci poate exista o oarecare ngduint. Oricum, nu o s v fie usor. S v rugati
mai mult lui Dumnezeu ca s nu v biruie ispita.
Cele nou luni au trecut destul de usor pentru amndoi sotii. Dar, dup ce femeia a nscut, sotul a
fost ispitit de singurtate. I se prea c sotia are grij numai de copil, c pe el nu l mai iubeste. "La ce
bun c ne-am nfrnat, dac dragostea dintre noi a murit?"
Tocmai n momentul n care trecea prin aceast ispit, o coleg de serviciu a nceput s i fac
avansuri. La nceput prea c vrea doar s i ofere sprijin sufletesc, dar n cele din urm l-a invitat la
23
ea acas. n drum spre apartamentul ei, brbatul s-a ntlnit cu duhovnicul su. L-a luat deoparte si l-a
rugat s stea putin de vorb:
- Printe, nu mai pot, cedez. O s m culc cu colega asta a mea, pentru c m-am sturat de atta
singurtate. Sotia mea nu mai are timp dect pentru copil. Eu parc sunt un strin. M-am sturat, nu
mai pot. Stiu c nu v place ce v spun, dar dac tot ne-am ntlnit acum, ce rost mai avea s aflati n
post, cnd veneam s ne spovedim.
- Nu stiu dac mai veneai tu la spovedanie. Uite care e problema: ti-a impus sotia s v nfrnati n
perioada n care a fost nsrcinat?
- Nu, amndoi am vrut asta, spre binele copilului.
- Acum, la o lun dup ce a nscut, nici mcar doctorul nu i recomand s se culce cu tine.
Organismul ei nu s-a refcut nc.
- Nici eu nu i-am cerut acum, am zis dup patruzeci de zile de la nastere.
- Dar tu crezi c o femeie se reface fix n patruzeci de zile? Nu ti dai seama prin ce a trecut?
Colega de serviciu i fcea semne brbatului, c trece timpul. Brbatul ns se prefcea c nu
ntelege.
- Ba da, dar eu nu nsemn nimic pentru ea. Are grij numai de copil.
- Dar nu e copilul vostru? Nu e si copilul tu? De ce l-a fcut, nu pentru c te iubeste? Doar attea
femei n ziua de astzi se pzesc s fac copii. Or, dac ea ti-a druit acest copil, tu asa o rspltesti?
Las-o s se refac si o s vezi c ti va arta din nou dragostea dinainte. Uite, eu o sftuisem ca n
perioada n care alpteaz s ncercati s v nfrnati, spre binele pruncului, asta pentru c nu stiam
prin ce ispite treci tu. Spune-i c, dup ce i voi citi rugciunea de curtire de la patruzeci de zile dup
nastere, ar fi bine s fie aproape de tine. Dac nu se simte prea slbit trupeste. Si doar ca un
pogormnt, pentru neputinta ta. Nu e bine ca nfrnarea s duc la desprtire. Nu acesta i e rostul.
Sotul, vorbind cu printele, uitase de ce se afla acolo. Cnd termin discutia, o vzu pe colega sa
deschiznd poarta casei la care locuia. Dar nu se mai simti n stare s i dea explicatii. O lu la fug
spre biseric. Simtea cum i s-a luat o ceat de pe minte. nainte de a se duce acas, intr putin s se
roage. n timp ce se ruga, printele intr si el n biseric.
- Printe, se poate s m spovediti? Eram gata s cad n pcat. Se poate s m spovediti acum, chiar
dac nu e post?
- Sigur c da, spovedania trebuie fcut n orice moment n care omul a primit gndurile de pcat n
inima sa. Pentru c, dac nu se spovedeste, gndurile devin fapte. Sau, dac a apucat s
pctuiasc si nu se spovedeste, cderea i va deveni obisnuint si lanturile ei l vor lega strns.
Dup spovedanie, brbatul plec acas schimbat. si ddu seama c s-a purtat gresit cu sotia sa.
Un sihastru oarecare tria n adncul pustiului de treizeci de ani. Mncarea lui era o buruian
oarecare ce crestea n acea pustie. Mai trziu a nceput a gndi si a gri n sine, zicnd: "n zadar m
necjesc de attia ani aici n aceast pustie si nu mnnc dect aceast buruian si nici o
descoperire sau vedenie n vis sau aievea nu vd, sau nici o minune n-am fcut, precum fceau alti
printi nainte de mine. Ci mai bine s las aceast pustie fr de nici un folos si s ies n lume, c si
acolo cel ce vrea s se mntuiasc, se mntuieste".
Aceasta gndind el si vroind s plece din pustie n lume, i s-a artat ngerul Domnului si, stndu-i
nainte, i-a zis: "Ce vrei s faci, btrnule? Pentru ce primesti n inima ta acele gnduri si sfaturi
vrjmsesti? Adic pentru c nu faci minuni, s iesi n lume? Dar ce minune mai mare dect aceasta
doresti, c de attia ani triesti aici n aceast pustie si Dumnezeu te hrneste, te ntreste, te
pzeste si nimic nu-ti lipseste ca si unuia din lavr? Deci, pentru ce te supui sfatului vrjmasului? De
acum s nu te mai supui gndurilor si sfatului vrjmsesc si sezi aici, n acest loc pn la sfrsitul tu,
si te roag lui Dumnezeu ca s-ti dea smerenie si rbdare!". Iar el, fiind ntrit de sfatul ngerului, a
petrecut acolo toat vremea vietii sale si s-a mntuit. (11-279)
Adevarata iubire
49. n Sptmna Patimilor, doi soti si-au mprtit treburile casnice, altfel nct s termine ct mai
repede curtenia. Stabiliser c trebuiau s termine nainte de Miercurea Mare, ca s aib ct mai
mult timp pentru cele duhovnicesti. Dac terminau, pn la Pasti mai aveau de fcut numai mncare.
Le rmnea destul timp s se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treab. Pn s plece la denie, s-a gndit s bat covoarele. Sotul
ntrziase acas, fiind retinut la serviciu. Cnd a venit, a vzut-o pe sotie n fata blocului btnd
covoarele.
24
- Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? M schimb si vin eu s le bat. Nu trebuia s faci si treaba
asta.
- Nu, du-te sus si mnnc, m descurc si singur. Ce, pn s m mrit nu tot eu le bteam? C tata
nu mai avea putere.
- Opreste-te, c m superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
nainte de a pleca la biseric, printele lor duhovnic, care le era vecin, a vzut scena de pe balcon.
Le-a spus:
- Asa s v certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare s vrea s l ajute pe cellalt ct mai mult. Si certurile
astea vor avea plat de la Dumnezeu.
Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era ntr-o chilie departe cu zece mile. Deci i-a zis lui
gndul: "Cheam-l pe fratele s vin s ia pinea". Si iarsi a socotit: "De ce pentru pine s supr eu
pe fratele s vin zece mile? Mai vrtos s o duc eu". Si, lund-o, a plecat la el, dar, mergnd, s-a
lovit cu piciorul de o piatr si, rnindu-i-se degetul, curgea snge mult. De durere a nceput s plng.
Atunci ndat a venit la el ngerul, zicnd: "De ce plngi?". Iar el, artndu-i rana, a zis: "Pentru
aceasta plng". Zis-a ngerul: "Nu plnge pentru aceasta, c pasii ti pe care i faci, pentru Domnul se
numr si spre marea rspltire naintea fetei lui Dumnezeu se vd".
Atunci, multumind pustnicul lui Dumnezeu, cltorea bucurndu-se. Si venind la fratele, i-a adus
pinile si i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si, dndu-i pinea, s-a ntors. A doua zi
lund iarsi pine, a plecat la alt monah s o duc. Si s-a ntmplat de venea si acela la el si s-au
ntlnit pe cale amndoi. Astfel a zis cel ce mergea ctre cel ce venea: "O comoar aveam si ai cutat
s mi-o furi?". Si el a zis lui: "Au doar usa cea strmt numai pe tine te ncape? Las-ne si pe noi s
venim mpreun cu tine". Si ndat vorbind ei, li s-a artat ngerul Domnului si le-a zis: "Prigonirea
aceasta a voastr s-a suit la Dumnezeu ca un miros de bun mireasm!" (3-346)
50. n urma unui accident, un brbat a ajuns pe patul de spital. Ca s i fac o bucurie, sotia i-a fcut
prjitura preferat si i-a adus-o n salon. Dar, deoarece a fcut-o mai mult plngnd, c suferea mult
din pricina durerilor brbatului ei, a uitat s pun tocmai zahrul.
Sotul ei a gustat din prjitur si si-a dat seama ce se ntmplase. Dar, pentru a nu o mhni, nu i-a
spus. Sotia l tot mbia:
- Hai, mnnc, c pentru tine am fcut-o. Copiii au spus s ti aduc tie toat tava, nici nu au vrut s
guste. Au zis s te gndesti la ei si s mnnci, c analizele au artat c ai nevoie de dulce.
Dar sotul nu prea vroia s mnnce, dnd vina pe lipsa poftei de mncare. nainte de a pleca acas,
sotia l-a mai rugat o dat:
- Hai, ia, uite c ncep eu bucata de prjitur, termin-o tu.
Gustnd, sotia si-a dat seama de ce sotul ei nu prea prea dispus s mnnce:
- Iart-m, nu e bun deloc. O s o arunc la gunoi. Si te rog, nu fi suprat. ti aduc mine alta.
- Stai linistit, nu te mai obosi. Dac Dumnezeu vroia, ti iesea asta. S nu o arunci. Si mine nu
trebuie s mi mai aduci nimic, a zis doctorul c pot veni acas.
Un btrn oarecare era bolnav de mult vreme si multe zile n-a mncat, nici n-a but, iar ucenicului
lui, vznd c attea zile n-a mncat nimic, i s-a fcut mil de dnsul si l ruga, zicnd: "Te rog,
printe, mnnc ceva, ct de putin, si ti se va mai deschide gustul si te vei mai rcori din boal". Si
ndat fcnd foc, a pus de i-a gtit putin mncare. Cci avea dou vase: n unul avea putin miere,
iar n altul putin ulei de cnep, pe care l tinea de mult vreme pentru candel si care era rnced,
amar si mputit. Deci, voind fratele s ia putin miere ca s ndulceasc bucatele pe care le fcuse
pentru btrnul su, n-a luat seama bine din care vas s ia si, n loc s ia miere, a gresit si a luat ulei
rnced si amar si a pus n bucatele btrnului su si a dus la btrnul, rugndu-l s guste. Iar btrnul
lund o dat si gustnd, ndat a cunoscut greseala fratelui si a tcut, nezicnd nimic.
Fratele l ruga cu osrdie s mai guste mcar o dat sau de dou ori. ns btrnul nu mai voia s
guste, zicnd: "Ajunge, fiule". Fratele, ns, l silea s mai guste, zicnd: "Te rog, mai gust, printe,
c foarte bune bucate ti-am fcut. Iat c si eu am s mnnc cu tine". Si lund cu lingura si gustnd,
atunci a vzut ce a fcut si, cznd la picioarele btrnului, i-a zis: "Amar mie, ce-am fcut! Iart-m,
printe, c ti-am gresit si n-am stiut si n loc de miere ti-am pus n bucate ulei rnced si amar si te-am
prpdit si nu mi-ai spus cnd ai luat o dat de ai gustat, socotind, poate, c eu nadins am fcut
aceasta, punnd asupra mea acel pcat".
Btrnul i-a zis: "Nu te scrbi de aceasta, fiule, c de ar fi vrut Dumnezeu ca s-mi pui miere n
bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum, ce a vrut Dumnezeu, aceea mi-ai pus". Si aceasta zicnd
25
btrnul, ndat s-a simtit desvrsit sntos si, sculndu-se din patul lui, I-a multumit lui Dumnezeu,
mngindu-l si pe ucenicul su. (21-275)
51. Un brbat credincios a adus niste haine la biseric, ca s fie date sracilor. A ntrebat-o pe femeia
de la pangar:
- Cui s i dau hainele astea?
- Pot s m uit la ele, s mi dau seama ct de mari sunt?
- Sigur c da.
Femeia s-a uitat la ele si a vzut c unele haine erau foarte murdare. L-a ntrebat pe brbat:
- Dac Hristos ar fi primit El nsusi hainele acestea de la dumneavoastr, si le-ar fi mprtit El
sracilor, oare tot asa murdare le-ati fi adus?
- Dac le-ar fi primit Hristos? Nu, le-as fi splat pe toate, sau as fi rugat-o pe sotia mea s le spele.
Cred c ea ar fi cusut ce era de cusut, ca s arate ct mai bine.
- Vedeti, aici e problema. C nu ntelegeti c tot ce dati sracilor lui Hristos i dati. Dac tot faceti
poman, si hainele sunt n stare bun, faceti n asa fel nct cel care va primi haina s se bucure de
ea, nu s se simt ca un gunoi, ca un cine care mnnc firimiturile de la masa bogatilor. Dac v-ati
fi ostenit s splati hainele, atunci pomana ar fi fost mult mai mare. Dac vreti s faceti un bine, faceti-
l pn la capt.
Zis-a un btrn: "Este unul care face lucruri bune si vicleanul i pune n minte pret mare la un lucru
mic, ca s piard plata tuturor bunttilor pe care le face. Seznd eu odat n Oxirinh, la un preot ce
fcea milostenie, a venit o vduv cernd putin gru. Si i-a zis ei: "Adu o pnz si-ti voi da". Iar ea a
adus. Si apucnd haina cu mna si cutnd-o, a zis: "Mare este!". Si a rusinat-o pe vduv. Deci, i-
am zis lui: "Avvo, oare ai vndut grul?" Rspuns-a acela: "Nu, ci cu milostenie i l-am dat". Atunci eu
iarsi am zis: "Dac l-ai dat ei cu milostenie, de ce te scumpeai la msur si ai rusinat-o?"". (69-437)
52. Un tnr srac, Florin, s-a cstorit cu o fat bogat, pe nume Gentiana. Fata nu se mpca deloc
cu socrii ei. i era rusine de srcia n care triau acestia. ncerca s l conving pe sotul ei s si uite
printii, dar el nu se nvoia la asa ceva. Florin mergea la ei si i ntreba:
- Oare cnd o s nteleag Gentiana c nu e normal s se poarte cu voi att de urt?
- Rbdare, Florine, rbdare. O s o lumineze Dumnezeu pn la urm si o s si dea seama c a
gresit, spunea mama lui. Chiar dac noi nu o s mai fim n viat atunci, important este s nteleag c
mai exist si altceva pe lumea asta n afar de bani. C, dac ai numai bani, te sufoc singurtatea.
Oamenii te trateaz ca pe un obiect de valoare si att.
De ziua Gentianei, dup plecarea musafirilor, srbtorita se uit nc o dat la pachetele cu cadouri.
Cum se uita la un cadou, si imagina ce a nsemnat acest gest pentru cel care i-l dduse. La urm,
Gentiana i spuse sotului ei:
- La banii lor, ar fi putut s mi fac daruri mai alese. Zgrcitii Nici mcar tata nu mi-a luat ceva mai
de soi
Cnd strnse ambalajele, ca s le arunce la gunoi, ea vzu o pung de plastic, legat cu o fund
simpl.
- Florine, acolo ce mai e?
- Ti-a trimis mama ceva.
Gentiana deschise punga si vzu un pulovr foarte frumos, lucrat de mn. Se gndi: "Ct de frumos
m port eu cu altii, si ce daruri banale mi-au fcut. Pe cnd soacra, desi o necjesc att, mi-a fcut un
cadou care i-a rpit att de mult timp. Dragostea ei pentru mine si pentru noi e ntr-adevr mare"
- Florine, nu mai mtura, plecm la ai ti s le ducem dou felii de tort. S se mai ndulceasc si
relatiile dintre noi
A zis un btrn c smerenia poate mai mult dect toat sila si a povestit si un lucru ca acesta: "Erau
doi episcopi aproape unul de altul si erau odinioar suprati unul asupra celuilalt. Unul era bogat si
puternic, iar cellalt smerit. Si cuta cel puternic s fac ru celuilalt. Iar cel smerit, auzind aceasta,
zicea ctre clerul su: "O s-l biruim cu darul lui Dumnezeu". Si i-au zis clericii: "Stpne, cine poate
s-l biruiasc?". Iar el zicea: "Rbdati, fiilor, si veti vedea mila lui Dumnezeu!".
Asadar pndea, si, cnd avea acela un praznic de sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis:
"Veniti dup mine si orice m veti vedea pe mine c fac, faceti si voi si o s-l biruim". Deci mergnd
dup dnsul si ziceau: "Oare ce are s fac?". Si, dup ce au venit, l-au aflat fcnd slujb si toat
cetatea era adunat acolo. Atunci episcopul a czut n genunchi la picioarele celui puternic mpreun
cu clerul su, zicnd: "Iart-ne pe noi, stpne, robii ti suntem!". Acela, spimntndu-se de ceea ce
26
a fcut, umilindu-se, cci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare, zicnd: "Tu esti stpn
si printe!". Si de atunci s-a fcut mare dragoste ntre dnsii.
Si zicea cel smerit ctre clerul su: "Nu v ziceam vou, fiilor, c vom birui prin buntatea lui
Dumnezeu? Deci si voi, cnd aveti vrajb cu cineva, aceasta faceti si veti birui cu darul lui
Dumnezeu"". (14-352)
53. La scurt timp dup ce s-a cstorit cu Mioara, lui Victor i-a murit mama. Tatl su era btrn si
bolnav si nu mai avea cine s l ngrijeasc, asa c s-a hotrt s l duc la un azil de btrni.
- Dar nu crezi c ar fi mai bine s stea cu noi? l ntreb Mioara.
- I-am cerut prerea mtusii mele, care mi-a spus c nu e bine ca tata s stea aici. Ar fi un motiv de
tensiune permanent, ori noi nu avem nevoie de asa ceva. Te iubesc prea mult ca s vreau s m
cert cu tine din cauza lui.
- Cel mai bine este s ne sftuim cu duhovnicul, s vedem ce zice.
Duminic s-au dus la biseric si dup slujb au rmas s stea de vorb cu printele.
- Sunteti siguri c vreti s l luati la voi? Nu cumva s l luati si dup aceea s crtiti, c o s fie mai
neplcut pentru el s fie izgonit din casa fiului care a ncercat s se arate iubitor.
- Mioara vrea, mie mi se pare c ar fi o cruce cam grea pentru noi.
- Printe, eu o s i gtesc, eu o s i spl hainele. Tot avem o camer liber.
Victor nu se lsa usor convins:
- Da, Mioara, dar o s avem copii, or s creasc si unde o s i tinem? n camer cu bunicul?
- Las zilei de mine grija ei, spuse printele. Dac peste ctiva ani nu o s mai aveti loc n cas, s
zicem c l veti duce pe btrn la azil. Dar, oricum, i-ati oferit ctiva ani de liniste si v va fi
recunosctor. Stim noi cti ani va mai tri el? Nu. Dac v ncumetati s l luati la voi, eu v dau toat
binecuvntarea mea.
La nceput, btrnul nu a fost de acord s locuiasc la fiul su, dar, la insistentele nurorii sale, a
acceptat. Vreme de cteva luni n cas a fost liniste. Duminica mergeau cu toti la biseric si n fiecare
sear spuneau cteva rugciuni mpreun.
Dar, cnd Mioara a rmas nsrcinat, situatia s-a schimbat. Femeia a fost n pericol s piard
sarcina, asa c doctorii i-au recomandat s stea acas si s nu fac prea mult efort. ncetul cu ncetul,
pentru c Victor nu reusea s fac toat treaba, fiind foarte obosit de programul de la serviciu, n cas
au aprut mici nentelegeri. Btrnul era din ce n ce mai nemultumit, mai crtitor. Se si mbolnvise,
si boala l fcea s fie mai mnios.
- Mai bine m duceati la azil. Asta nu e viat. Nu mai vreau s stau aici.
Mioara i suporta capriciile din ce n ce mai greu:
- Victor, nu mai rezist. Eu am avut ideea de a-l aduce la noi, eu zic s l ducem de aici. Stresul mi
afecteaz pruncul.
- Bine, cum spui. O s m interesez s vd unde l putem duce.
Duminica urmtoare, cnd au vorbit cu printele, acesta i-a certat:
- Ati dat putin de greu si acum dati napoi? Rbdati-l, c doar e al vostru. Nu l prsiti acum, pentru
c la azil o s-i fie si mai greu. Tineti-l mcar nc o vreme.
- Printe, spuse Victor, dar de ce s simt pruncul nostru stresul Mioarei? Pentru binele copilului meu,
vreau s l duc pe tata de acas.
- Victore, nu eu v-am pus s l luati la voi. Dac l prsiti acum, v va pedepsi Dumnezeu. Dac l
rbdati, pentru rbdarea voastr Dumnezeu v va binecuvnta si pe voi, si pe prunc.
- Fie, printe, facem cum ziceti dumneavoastr, zise Mioara.
- O s v pomenesc, ca s aveti putere s treac toate cu bine. Dar el unde este, de ce nu a venit la
slujb?
- Se simte ru astzi. A rmas acas.
- Asteptati-m putin, c termin de vorbit cu lumea si vin la voi, vreau s i spun ceva. Ne duce
printele diacon cu masina.
Cnd au ajuns, printele intr numai cu diaconul n camera n care sttea bunicul:
- Srut-mna, printe, m bucur s v vd.
- Eu nu m bucur cnd aud cum te porti. Se poate s crtesti atta? Nu te gndesti la nora ta, la
pruncul ei, sau la fiul tu? Tu esti crestin? Nu ti dai seama c ei te ngrijesc n numele Domnului? De
ce le ngreunezi crucea? Vrei s ti pierzi mntuirea? Nu ti dai seama c viata ta se apropie de
sfrsit? Vrei s ajungi n iad? nceteaz. Dac vrei s te mntuiesti, nceteaz. Prigonindu-i pe ei, l
27
prigonesti pe Hristos. Si ce folos c ai trit attia ani o viat crestin, o viat de nevoint, dac la
sfrsit pierzi cununa? Dumnezeu s te ierte, frate, si s ti dea gndul cel bun, zise printele, si iesi din
camer. i binecuvnt pe soti si plec n grab.
n masin, diaconul l ntreb:
- De ce v-ati purtat att de dur? E prima oar cnd v vd asa aprins.
- Trebuie s stii cnd s mngi si cnd s certi. Acum, btrnul avea nevoie s fie zgltit putin.
Cred c o s fie bine pn la urm.
Duminica urmtoare, dup slujb, cei trei - Mioara, Victor si tatl acestuia - l-au rugat pe preot s i
spovedeasc. Tinerilor le prea ru c nu au fost mai rbdtori, iar btrnului c se lsa biruit de
mnie. Printele i-a spovedit si le-a dat cteva sfaturi.
n cas a aprut din nou linistea. Ba chiar, pentru rugciunile si dragostea tinerilor, Dumnezeu l-a
vindecat pe btrn de neputinta sa. Btrnul a mai trit ctiva ani, apucnd s si vad nepotii. Si a
trecut la Domnul chiar ntr-o duminic n care se mprtsise.
Diaconul, vznd cum stteau lucrurile, le spunea enoriasilor:
- S l ascultati pe printe si cnd v ia cu binisorul, si cnd v mustr. C tot ce face, luminat de
Dumnezeu face.
Un oarecare Evloghie, scolastic alexandrin, fiind rnit de dragoste dumnezeiasc, lepdndu-se de
lume si risipind cele ale sale, afar de putine ce si-a lsat spre chiverniseal si neputnd lucra, a
socotit cum s pun n rnduial cele pentru sine. C nici n sobor de printi nu ndrznea s intre,
nici singur s petreac nu voia.
Deci asa aflndu-se, a gsit un bubos lepdat n trg, care nu avea nici mini, nici picioare, dect
limba ntreag si mil astepta de la oricine trecea pe lng dnsul. Vzndu-l Evloghie si umilindu-se
la inim, s-a rugat lui Dumnezeu si a fcut fgduint Domnului, zicnd: "Doamne, pentru numele Tu
iau acest bubos si l odihnesc, pn la ziua mortii lui, ca si eu printr-nsul s m mntuiesc. Druieste-
mi dar, Doamne, rbdare de a-i sluji!".
Apoi, apropiindu-se de bubos, i-a zis: "Voiesti s te iau n casa mea si s te odihnesc?". Zis-a acela:
"Mcar de ai vrea, dar eu sunt nevrednic". Si i-a zis Evloghie: "M duc s aduc un mgar si te iau
acolo". Deci s-a nvoit acela cu mult bucurie. Si, aducnd mgarul, l-a ridicat si l-a dus la gazda sa.
Si ngrijea de dnsul cu toate cele de trebuint, splndu-l, ungndu-l, purtndu-l si cu osrdie ntru
toate slujindu-i cincisprezece ani. Apoi a npdit diavolul asupra bubosului si slbticindu-l fr
socoteal mpotriva lui Evloghie, l-a ntrtat spre ocri si vorbe rele.
Acela a nceput s-l ocrasc pe Evloghie, zicnd: "Mnctorule de stpn, ai furat bani strini si
poate, rob fiind, l-ai prdat pe stpnul tu si cu neputinta mea vrei s tinuiesti ca si cu o facere de
bine si m-ai luat la casa ta ca prin mine s te mntuiesti".
Iar Evloghie i se ruga, zicnd: "Nu! Nu-mi zice astfel de cuvinte! Spune-mi cu ce te-am mhnit si m
ndreptez!".
Iar el zicea: "Nu-ti voiesc aceste momeli, du-m si m leapd n trg! Mai bun mi este mie trgul
acela dect odihna ta".
Evloghie zicea: "M rog, odihneste-te, de orice te mhnesti".
Iar el mai vrtos slbticindu-se de mnie, strignd, zicea: "Nu doresc s fiu cu tine singur! Gloate
voiesc!". I-a zis Evloghie: "Eu ti aduc acum multime de frati". Iar el, necjindu-se iarsi, i-a zis: "Vai
mie, ticlosului! Fata ta nu vreau s-o vd si nici s-mi aduci pe cei asemenea tie mnctori n zadar!".
Si scuturndu-se, iarsi a strigat: "Nu voiesc, nu voiesc! n trg voiesc! O, sil! Arunc-m unde m-ai
gsit!". Dac ar fi avut mini, n-ar fi pregetat s se spnzure, sau cu sabie s se omoare, ntr-atta l-a
slbticit dracul.
Atunci Evloghie, nepricepnd ce s fac, cu sfatul pustnicilor cei aproape de dnsul, a hotrt s
mearg la marele Antonie cu bubosul si s-i spun pricina si, cum va zice acela, asa s fac.
Momindu-l si punndu-l n luntre, s-a dus la mnstirea ucenicilor marelui Antonie, unde se zicea c
vine sfntul din munte, uneori la zece zile, alteori la douzeci, spre folosul celor adunati. S-a ntmplat
c dup ce a venit Evloghie, a doua zi a venit si marele Antonie, seara trziu, mbrcat cu o hain de
piele (precum Cronie mi-a povestit, care atunci era de fat).
Heretisindu-i pe toti cei ce erau acolo si seznd, nti pe Evloghie l-a chemat pe nume, cu toate c
niciodat nici nu l-a vzut, nici despre dnsul n-a auzit ceva. Evloghie, cu toate c de trei ori a fost
chemat de marele Antonie pe nume, n-a rspuns, socotind c altcineva este chemat de Antonie cu
numele acesta. Iar el iarsi a zis: "Tie ti zic, celui ce ai venit din Alexandria!". Atunci i-a rspuns
28
Evloghie: "Ce poruncesti, rogu-te?". I-a zis lui Antonie: "De ce ai venit aici?". A rspuns Evloghie: "Cel
ce ti-a descoperit numele meu si toate cele despre mine ti-a descoperit."
Zis-a sfntul: "Stiu pentru ce ai venit! Dar naintea tuturor fratilor spune, ca s stie si ei!". Atunci a spus
Evloghie naintea tuturor, de fat fiind si bubosul: "Omule al lui Dumnezeu, pe acest bubos l-am gsit
n trg lepdat si trecut cu vederea. Fiindu-mi mil de dnsul, m-am rugat lui Dumnezeu s-mi dea
rbdare pentru dnsul si m-am fgduit lui Hristos Dumnezeu ca pn n sfrsit s-l caut ca pe un
bolnav si el s se odihneasc prin mine, iar eu s m mntuiesc printr-nsul. Asadar, l-am luat la casa
mea si iat, de cincisprezece ani, dup putinta mea, i slujesc! Si acum, dup atta vreme, nu stiu ce
ru a ptimit de la mine, c tare m tulbur. Si am socotit s-l lepd, fiindc m sileste la aceasta. De
aceea am venit la sfintia ta, s m sftuiesti ce trebuie s fac si s te rogi pentru mine, c tare m
tulbur".
Atunci i-a zis Antonie cu glas apsat si aspru: "l lepezi, Evloghie? Dar Cel ce l-a fcut nu-l leapd.
Tu l lepezi pe el? Ridic Dumnezeu pe cel mai bun dect tine si l adun". Iar Evloghie acestea
auzind, s-a sfiit si s-a speriat. Apoi ntorcndu-se sfntul ctre bubos, a nceput cu vorba a-l bate ca si
cu un bici: "Bubosule, nevrednicule de pmnt si de cer, nu ncetezi luptndu-te cu Dumnezeu si
ntrtndu-l pe frate? Nu stii c Hristos este Cel ce ti slujeste tie? Cum ndrznesti asupra lui Hristos
unele ca acestea a gri? Oare nu pentru Hristos s-a robit spre slujba ta?". Astfel, btndu-l pe bubos
cu cuvinte usturtoare, lsndu-i, a vorbit cu ceilalti frati cele spre trebuinta fiecruia.
Apoi iarsi lund cuvntul ctre Evloghie si ctre bubos a zis: "Duceti-v, fiilor, cu pace si nu v
desprtiti unul de altul, ci, lepdnd toat mhnirea pe care dracul a bgat-o n voi, cu curat dragoste
ntoarceti-v la chilia n care ati zbovit! C ispita aceasta v-a venit de la satana. Fiindc a vzut c
amndoi sunteti spre sfrsit si de cununi v veti nvrednici de la Dumnezeu, el prin tine si tu prin el.
Deci nu cugetati altceva, nu cumva venind ngerul pe care acum Dumnezeu vi-l trimite s nu v afle
mpreun la un loc si s v lipsiti de cununi."
Grbindu-se brbatii, s-au ntors la locul lor cu desvrsit dragoste. Peste trei zile s-a svrsit
fericitul Evloghie, si dup alte treizeci si sapte, s-a dus ctre Domnul si cel la trup bubos, iar la suflet
sntos. Deci Cronie, zbovind la locurile Tebaidei, s-a pogort dup patruzeci de zile la mnstirile
Alexandriei si s-a ntmplat n aceeasi zi a i se svrsi de ctre frati, lui Evloghie, pomenirea cea de
patruzeci de zile, iar bubosului cea de trei zile.
Aflnd Cronie, s-a nspimntat. Si a povestit printilor ceea ce mai nainte a zis pentru ei Antonie. C
acesta a fost atunci tlmaci cuvintelor si celor ce a spus Evloghie ctre Antonie, grind elineste si
celor ce a rspuns Antonie ctre Evloghie si ctre bubosul, vorbind n limba egiptean, n care tuturor
le vorbea cuviosul, nestiind alt limb. (1-442)
54. ntr-un accident de masin au murit un brbat si tatl su. Mama si sotia sa, care se aflau pe
bancheta din spate, au rmas n viat. Dar btrna rmsese cu picioarele paralizate.
Nora avusese mult de suferit din cauza soacrei, care tot ncercase s o despart de sotul ei. Acum,
nora avea prilejul s se rzbune, prsind-o. Dar, fiind o femeie crestin, nu a fcut asa ceva. O tinea
n casa ei si o ngrijea ct i sttea n putint. i era greu s o schimbe, c btrna fcea des pe ea.
Dar nora rbda toate si o ngrijea n numele Domnului.
Uneori, cnd o schimba pe btrn, mirosul era att de greu nct nora si spunea n sine c o va
duce pe btrn la un azil. Dar, seara, cnd ncepea s se roage, si ddea seama c acest gnd nu
era bineplcut lui Dumnezeu. Si asa a rbdat-o pe btrn un an de zile. Btrna a trecut la Domnul
spovedit si mprtsit.
Cnd nora a ajuns la btrnete, s-a mbolnvit si ea si zcea n pat. Copiii ei o ngrijeau ct le sttea
n putint. Ea era impresionat de dragostea pe care i-o artau. Odat l-a ntrebat pe fiul cel mare,
care era cstorit si avea copii:
- Spune-mi sincer, nu v-ati plictisit de mine, nu asteptati s mor mai repede?
Mngindu-i fruntea, acesta i rspunse:
- Cum poti vorbi asa, mam? Oare tu te-ai plictisit s o ngrijesti pe bunica noastr? Nu. Si exemplul
tu a rmas adnc ntiprit n inimile noastre.
Un frate slujea unui btrn bolnav si s-a ntmplat de s-a slbnogit trupul btrnului si a scos o bub
cu putoare si i zicea fratelui gndul: "Fugi, c nu poti suferi putoarea aceasta". Iar fratele lund un
hrb, lua puroiul bolnavului si i zicea lui gndul: "Fugi!". El rspundea gndului: "De voi vrea s fug,
din acesta voi bea". Si iar i zicea gndul: "Nici nu fugi, nici nu bei putoarea aceasta!". Iar fratele se

29
ostenea si rbda, slujind btrnului. Si, vznd Dumnezeu osteneala fratelui, l-a vindecat pe btrn.
(15-352)
55. ntr-o zi, un brbat, grbindu-se s ajung la tatl su care i spusese la telefon c se simte ru, a
uitat s si cumpere bilet de masin. S-a suit n autobuz si, cnd au venit controlorii, l-au amendat.
Trecnd prin fata unei biserici, brbatul s-a nchinat.
- Degeaba te nchini, domnule, c nu scapi de amend, i zise controlorul, ironic.
Brbatul nu spuse nimic. Scoase banii si plti amenda. Cnd s coboare, a vzut cum un hot ncerca
s fure portmoneul controlorului care l amendase.
- Fiti atent la buzunare, i spuse brbatul, cobornd din autobuz.
Controlorul l prinse pe hot cu mna n buzunarul su. Hotul se trase cu putere ntr-o parte si o lu la
fug. Nu reusise s fure nimic. Controlorului nu i venea s cread c i se ntmplase asa ceva. Dac
nu i-ar fi atras atentia cel pe care l amendase, ar fi rmas fr portmoneu. Si tocmai si primise
salariul
Un frate, cltorind si rtcindu-se, a ntrebat pe niste oameni s-l nstiinteze s cunoasc
drumul, iar aceia fiind tlhari l-au rtcit n locuri pustii. Si mergnd unul dup dnsul s-l jefuiasc si
poruncindu-i s treac un sant, acolo unde treceau ei, a npdit un crocodil asupra tlharului. Iar
fratele, vznd fiara c s-a pornit asupra omului, nu a trecut cu vederea, ci a strigat ctre tlhar,
artndu-i pornirea fiarei. Fugind acela, a multumit fratelui, minunndu-se de dragostea lui. (21-384)
56. O femeie crestin pe nume Lidia, iubitoare de plceri trupesti, si nsela brbatul, pe Mihai, cu un
musulman. Cnd acesta s-a ntors n tara sa, n Iran, a luat-o si pe femeie cu el. Numai c acolo ea a
aflat c iubitul ei mai avea alte dou sotii. Pentru ea a nceput o viat grea. Atunci cnd musulmanul
si-a mai luat nc o sotie, mult mai tnr, crestina a devenit doar o slug n cas. Se sturase s mai
stea acolo, dar i era rusine s se ntoarc acas.
Cnd Mihai a aflat ct de greu o ducea sotia sa, primind binecuvntarea printelui su a fcut tot ce i-
a stat n putint pentru a o ajuta s se ntoarc la el. I-a trimis printr-un cunoscut bani de drum si,
primindu-i, Lidia a pornit de ndat spre el.
ntruct aproape toti cunoscutii lor stiau de cderea Lidiei, Mihai s-a mutat cu serviciul n alt oras;
pentru ei a nceput o viat nou. Desi nainte nu putea face copii, dup ce s-a spovedit si dup ce la
sfatul printelui a mers la cteva slujbe de maslu, Lidia a rmas nsrcinat. Viata ei era cu totul alta.
ncepuse s cunoasc frumusetea familiei.
Cu atta dragoste o nconjura sotul ei, nct atunci cnd o rud mai ndeprtat de-a lor a trecut prin
orasul n care se mutaser si a nceput s i cleveteasc pe la cunoscuti, spunndu-le despre
aventura femeii cu musulmanul, acestia nu i-au dat crezare. Se gndeau: "Nu, Lidia nu avea cum s l
nsele pe Mihai. Altfel el nu ar fi nconjurat-o cu atta dragoste".
A fost un patriarh n dumnezeiasca Cetate, care att era de milostiv si lesne ierttor
gresitilor, c unul dintre ai casei lui a furat de la dnsul aurul si temndu-se a fugit n Tebaida
Egiptului. Acesta umblnd, l-au aflat barbarii si, lundu-l, l-au dus la locul lor. Dar aflnd arhiepiscopul,
l-a cumprat cu optzeci de galbeni. Deci venind el acolo, l-a primit milostivul, nct ziceau unii din
cetteni c nimic n-a gresit arhiepiscopului. (25-248)
57. O profesoar n vrst a ajuns n spital, fiind grav bolnav. A fost operat de urgent la stomac.
Dup operatie au venit la ea copiii cu nepotii si chiar elevii si i aduceau mncare. Primul a venit fiul
cel mic. Mama l-a rugat s nu i lase nimic de mncare, ci s se ntoarc cu pachetul acas. Fiul s-a
ntristat, pentru c sotia sa pregtise ceva special pentru ea.
Dup ce a plecat fiul ei, mama si-a dat seama c l ntristase. Asa c s-a hotrt s primeasc toat
hrana care i se va aduce. Elevii crora le era dirigint, si care tineau mult la ea, i-au adus si ei cte
ceva, fiecare ce a putut. n fiecare sear, ct a stat n spital, profesoara mergea la un salon n care
sttea o femeie srac, mam a cinci copii. i ddea toat hrana pe care o primea, si ea le-o trimitea
acas copiilor. Fcnd asa, profesoara nu a ntristat pe nimeni. Mai mult nc, a adus o raz de
mngiere n casa femeii srace.
Se spunea pentru avva Zinon c nti nu voia s ia de la cineva ceva. Si pentru aceasta cei
ce aduceau se duceau scrbiti, cci nu lua. Si altii veneau la dnsul voind s ia ca de la un btrn
mare si nu avea ce s le dea lor si se duceau si ei scrbiti... Zice btrnul: "Ce s fac? Cci si cei ce
aduc se scrbesc si cei ce vor s ia. Aceasta este mai de folos: oricine va aduce, s iau si oricine va
cere, s-i dau". Si asa fcnd, se odihnea si pe toti i mpca. (2-73)
Razboiul duhovnicesc
30
58. Raluca, o student, s-a ndrgostit de un coleg de facultate, Mircea. Fiind prieten cu sora
acestuia, Elena, cu care mergea tot timpul prin discoteci, au ncercat s l atrag ntr-o curs.
Tnrul locuia ntr-o garsonier, singur. Plecase de acas deoarece nu se mai ntelegea cu printii,
care nu vroiau s l lase s mearg la biseric. Spuneau c Biserica tmpeste oamenii, c i
transform pe oameni n roboti care nu stiu s se bucure de plcerile vietii.
ntr-o sear, la Mircea au venit cele dou fete:
- Te rog, tine-o la tine pe Raluca noaptea asta. La ea acas e petrecere noaptea asta, c e ziua de
nastere a surorii ei. Dar nu am vrut s mai stm, c mine avem un examen greu. Si nu ne plcea nici
muzica. As fi luat-o la noi, dar stii c nu avea unde dormi.
- Si ce, aici e mai mult spatiu?
- Nu, dar aveti dou paturi. Si de fapt nu mai vrea s mai vin pe la noi, c s-a suprat tata pe ea, nu
mai stiu de ce s-au contrazis.
Pn s se dezmeticeasc Mircea, sora sa iesise pe us. Raluca adusese niste prjiturele. Dup ce
le-au mncat, s-a ntins pe pat si l privea atent pe Mircea.
El s-a dus n buctrie si a nceput s citeasc din Psaltire. Se simtea ispitit de fat.
- Pot s fac un dus? l-a ntrebat Raluca.
- Dac vrei, f.
Dup cteva minute, Raluca a venit cu pieptul gol la el:
- mi dai te rog si un prosop?
Vznd-o la fat, Mircea s-a nrosit. I-a dat prosopul si a nceput s citeasc cu voce tare. Cnd fata a
intrat n baie, el a scos cureaua si a nceput s se loveasc peste picioare. S-a lovit pn ce i s-au
nrosit picioarele. Nici nu si-a dat seama c Raluca l privea, acoperindu-si trupul cu prosopul:
- De ce te lovesti, ce te-a apucat?
- M lovesc eu ca s nu m lovesti tu. Dac mai stau mult lng tine, simt c iau foc. A mai rmas o
fat la mine peste noapte, si atunci nu am rezistat. M-am spovedit, si m-am hotrt ca pn m voi
cstori s nu m mai ating de vreo alt fat. Stii ceva, rmi tu aici pn dimineat, c eu m duc s
dorm n alt parte.
Mircea s-a ncltat repede si a iesit pe us, fr s o ntrebe pe fat dac e de acord cu hotrrea lui.
Dimineata, cnd a venit s i vad pe cei pe care se astepta s fie prieteni, Elena a gsit-o pe Raluca
trist.
- Ce-i cu tine, ce ti-a fcut? V-ati si certat?
- Nu, nu. Mi-a spus c are o alt prieten, si a plecat la ea, a spus Raluca, ncercnd s si ascund
lacrimile. Cnd s plece, a bgat pe furis n geant Psaltirea. n loc s se duc la facultate, s-a dus n
parc si s-a gndit la ceea ce i se ntmplase. Nu credea c mai exist tineri care s pun credinta n
Dumnezeu mai presus de satisfacerea plcerilor trupesti.
A citit putin din Psaltire, si i-a prut ru c nu stia aproape nimic despre Dumnezeu. S-a dus la banc,
si-a scos economiile cu care vroia s plteasc operatia de implant cu silicon, si n loc de silicon a
cumprat crti duhovnicesti. Din ziua aceea si-a schimbat viata.
Un sihastru oarecare din prtile Egiptului sedea singur ntr-o chilie n pustie si era vestit.
Dar, din lucrarea diavolului, o femeie nerusinat, auzind despre dnsul, zicea celor tineri: "Ce mi veti
da, s-l surp pe sihastrul acesta?". Iar ei s-au tocmit s-i dea orice. Si iesind ea seara, a venit la chilia
lui, ca si cum s-ar fi rtcit, si, stnd la us, a btut. Iar btrnul, iesind si vznd-o, s-a tulburat si a
zis: "Cum ai venit aici?". Ea ns plngnd a rspuns: "Rtcindu-m, am venit aici, ci f mil cu mine
si nu m lsa s m mnnce fiarele". Deci, fcndu-i-se lui mil, a bgat-o nuntru. Apoi noaptea a
nceput diavolul s-i semene gndurile curviei. Iar el, cunoscnd rzboiul vrjmasului, a zis ntru sine:
"Mestesugurile vrjmasului ntuneric sunt, iar Fiul lui Dumnezeu lumin este".
Si, sculndu-se, a aprins lihnariul (candela) si fiindc flacra poftei nc crestea ntr-nsul si cumplit l
aprinsese pe brbat, a zis iarsi ntru sine: "Cei ce fac acestea merg n chinuri. Deci, de aici te cearc
de poti suferi focul cel vesnic". Si punndu-si degetul su n focul lihnariului, nu l-a luat pn ce nu a
ars cu totul. Cci pentru multimea nfocrii trupului arznd, el de foc nu simtea att. Deci, dup ce a
ars cel dinti, l-a pus pe cel de-al doilea, dup aceea pe cel de-al treilea; si asa fcnd pn
dimineat, toate degetele minilor lui le-a ars. Iar ticloasa aceea, vznd ce a fcut btrnul, de fric
a ncremenit si cu totul a amortit.
Tinerii ce se tocmiser cu ea, fcndu-se dimineat, au venit la sihastru si l-au ntrebat, zicnd:
"Venit-a asear aici o femeie?". Si le-a rspuns lor: "A venit si doarme nuntru". Iar ei, intrnd, au
31
aflat-o moart. Apoi i-au zis lui: "Avvo, a murit". Atunci btrnul, descoperindu-si minile sale, le-a
artat lor, zicnd: "Iat ce mi-a fcut fiica diavolului, mi-a prpdit degetele!". Si povestindu-le lor cele
despre sine, a zis: "Scris este: nu rsplti ru pentru ru, ci s ne rugm s nvieze". Si fcnd el
rugciune, a sculat-o si a slobozit-o. Iar ea, ducndu-se, s-a nteleptit de aici nainte. (38-304)
59. Un elev vorbi cu fratele su, care era student:
- mi e rusine s ti spun, dar la petrecerea la care am fost asear m-am mbtat iarsi. Nu am putut
rezista. Ce m fac?
- Te ridici din cdere, i spuse fratele. Te duci s te spovedesti.
- M-am spovedit de trei ori si, la putin timp dup fiecare spovedanie, am czut din nou. mi e rusine de
printe. Ce o s fac, o s m duc la el de fiecare dat? Pn cnd o s m tot duc?
- Pn cnd o s scapi de aceast patim. Oricum, o s ti fie din ce n ce mai greu s te lasi, pentru
c vei ajunge la dependent de alcool. Mai bine las-te nainte s devii sclav. Mai trziu o s vrei cu
disperare s te lasi, dar s-ar putea s nu mai poti.
- Si printele nu are altceva mai bun de fcut dect s asculte pcatul meu? Pn cnd s l tot
plictisesc?
- Mcar de s-ar spovedi toti dup fiecare pcat, avnd convingerea c Dumnezeu le va da puterea s
nu mai pctuiasc. Preotii s-ar bucura vzndu-i la scaunul de spovedanie. Cum nu ti-a fost rusine
de Dumnezeu cnd te-ai mbtat, s nu ti fie nici de duhovnic cnd te spovedesti. Nu conteaz ct
trieste omul, dar dac moare n pcat, se duce la osnd, iar dac moare n pocint, se mntuieste.
Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: "Ce voi face, avvo, c am czut?". I-a rspuns lui
btrnul: "Scoal-te iarsi". Zis-a fratele: "M-am sculat si iarsi am czut". Si a zis btrnul: "Scoal-te
iarsi si iarsi". Deci a zis fratele: "Pn cnd?". Zis-a btrnul: "Pn ce vei fi apucat sau n bine, sau
n cdere, cci cu ce se afl omul, cu aceea se si duce din lumea aceasta". (38-213)
60. ntr-un week-end, angajatii unei firme au plecat la munte. n caban, secretara, care se desprtise
de patron de cteva zile, i tot fcea avansuri lui Doru, un brbat credincios, necstorit. Acesta i
rezista cu greu. Seara trziu, fiindc simtea o atractie din ce mai puternic fat de secretar, l-a sunat
pe duhovnicul su:
- Printe, nu mai rezist, o s cad. De cteva zile, la serviciu, se tine scai de mine. Acum simt c nu i
mai pot rezista. Si se apropie noaptea, nu am cum s plec de aici.
- Stai linistit, puteai s cazi si pn acum, dar, pentru c te-ai luptat cu ispita, Dumnezeu te-a ntrit.
Vei avea mare plat pentru asta.
- Printe, dar mintea mea s-a spurcat deja, abia astept s m culc cu ea, nu cred c mai rezist.
- Dac nu ti era fric de Dumnezeu, nu m-ai mai fi sunat. Mi-ai fi spovedit direct deznodmntul. Deci
nu vrei s calci pe alturi. Fii tare. Ar fi trebuit s ti pzesti mintea, s nu se ajung aici. Dar dac ai
czut cu mintea, ai grij s nu cazi si cu trupul.
Un frate cltorea mpreun cu altul si l-au biruit gndurile spre curvie si mergnd a vestit
printilor, zicnd: "Ce voi face, c nu mi se mngie inima pentru c m-am aplecat rzboiului
vrjmasului. Sunt ca si cum as fi fcut pcatul". Si i-au zis lui printii: "Nu este pcat desvrsit, cci
vrjmasul a venit s te ispiteasc, iar Dumnezeu te-a acoperit". Fratele, auzind aceasta, nu s-a
ncredintat, fiind biruit de scrb. Si i-au povestit lui printii, zicnd:
"Doi frati, trimisi fiind din chinovie la un sat, cltoreau mpreun. Si asupra unuia s-a sculat rzboi de
la diavolul de cinci ori s pctuiasc. El ns, sculndu-se, fcea rugciune si nu s-a biruit de
gnduri, dar s-a suprat tare. Deci, ntorcndu-se ei ctre printele lor, era fata fratelui acela tulburat
si ntrebndu-se care este pricina tulburrii, a pus metanie, zicnd: "Roag-te, printe, pentru mine,
c am czut n curvie", si i-a povestit cum a fost luptat de gnduri. Iar btrnul, fiind vztor cu
mintea, a vzut pe capul lui cinci cununi si i-a zis: "ndrzneste, fiule, c nu te-ai biruit, ci mai vrtos ai
biruit cu faptul c nu ai svrsit pcatul"".
"Deci si tu frate, a zis btrnul, ndrzneste si nu te scrbi, c nu ai fcut pcatul, fiindc mare lupt
este cnd omul, avnd prilej, se nfrneaz. Si mare plat ia pentru aceasta. Cci nu este rzboi mai
tare dect acesta si mai iute. Pentru aceea a-l birui pe acesta este foarte greu si cu osteneal. C ce
socotesti despre fericitul Iosif: oare fr osteneal a isprvit el un lucru ca acesta? Nu, ci cu mult
osteneal si lupt si ca ntr-o priveliste era ceea ce se fcea si nsusi Dumnezeu si multimile sfintilor
ngeri priveau de sus spre nevoitorul luptndu-se cu diavolul si cu toat oastea lui cea rea, aprinznd
pofta brbatului si pe femeie mai mult slbtcind-o. Deci, cnd a biruit nevoitorul, toate ostile
ngerilor cu mare glas au dat laud lui Dumnezeu, zicnd: "A biruit nevoitorul, fcnd biruint strin!".
32
Bine este, deci, frate, a nu face rul nici cu gndul, iar de esti ispitit, nevoieste-te ca s nu te biruiesti
si s faci cu lucrul." (41-305)
61. Fiica unui preot, care se afla n ultimul an de liceu, lua lectii n particular pentru a da la Facultatea
de Medicin. O medita un student din anul al treilea, care prin meditatii si asigura banii cu care putea
s si ajute mama - o vduv cu pensie mic.
Fata a vorbit cu prietenele ei, care au convins-o c e la vrsta la care e normal s nceap viata
sexual. Asa c, la o meditatie, a nceput s mngie mna profesorului. El a ntrebat-o:
- Tu ai vrea s lsm putin meditatia, nu-i asa?
- Cam asa.
- Ai mai fcut-o pn acum?
- Nu, credeam c e pcat.
- Si mai crezi?
- Nu conteaz, dac asa face toat lumea, toti tinerii, vreau s fac si eu.
- Ti-as putea spune c, dac am face dragoste, pn la toamn s-ar alege praful de meditatiile
noastre. Am sta numai n pat. Si tu ai pica la examen.
- Nu, o s facem si meditatii. Sau nu m placi?
- Problema nu e dac te plac sau nu. Esti drgut si nu stiu cine ar putea s nu te plac. Problema e
viata ta. Crezi ce nvat tatl tu, c exist viat dup moarte?
- Da, dar ce-are a face, asta o cred si oamenii care se spovedesc la tata sau la alti preoti, si tot
pctuiesc.
- Cine pctuieste se joac cu propria mntuire. S stii c exist si oameni care ns se lupt din toate
puterile pentru mntuirea lor.
- De ce mi tii teoriile astea, esti cumva virgin?
- Si ce dac sunt? Si dac nu as fi, ceea ce ti spun este la fel de valabil: nu te juca cu mntuirea ta.
Rusinat, fata s-a ridicat s plece:
- O s m spui lui tata, nu-i asa? Stia el de ce m-a lsat s fac meditatii cu tine, stia ct de fricos esti.
- Nu-i spun tatlui tu nimic.
- Chiar dac nu-i spui nimic, tot nu mai pot face meditatii cu tine. Am picat de proast si de-acum o s
rzi de mine.
- Dac nu mai facem meditatii, risti s pici examenul. Nu te mai gndi c m-ai ispitit. Te-ai lsat
influentat de cine stie ce film sau de cine stie ce revist si de asta voiai s te culci cu cineva.
- Colegele mi-au spus c merit.
- Nu e de mirare. Colegele ns nu se gndesc dect la distractii si la bieti. O s le par ru pentru
asta. Dar tu trebuie s te gndesti n primul rnd s triesti asa cum vrea Dumnezeu. Nu pentru c
esti fat de preot. Ci pentru c esti crestin.
- Si dac pn la urm tot o s o fac? Peste un an sau doi?
- Dac te lupti, nu o s o faci. Si dac totusi vei cdea, s nu uiti de pocint. S te spovedesti, s te
ciesti si s te lupti s nu se mai ntmple a doua oar.
- Vorbesti de parc ai fi la Teologie...
- Nu am avut si nici nu am de gnd s fac Teologia. Chemarea mea este s fiu medic. Dar, orice as fi,
n primul rnd sunt crestin.
Meditatiile au continuat, si fata a luat examenul. A rmas bun prieten cu profesorul care i-a fost ca
un frate mai mare. Avea ncredere n el, avea ncredere n sfaturile lui despre viata crestin. Pentru c
nu erau simple vorbe...
Pe un frate l-a muscat odat un sarpe si a intrat ntr-o cetate ca s caute s se vindece. Iar
o femeie evlavioas si temtoare de Dumnezeu l-a primit si l ngrijea. Deci, dup ce a simtit putin
usurare, a nceput diavolul s-i semene gnduri rele spre ea, iar aceea venind s-l trateze, fratele a
apucat-o de mn. Ea, pricepnd rzboiul vrjmasului, i-a zis lui: "Nu asa, printe, ai pe Hristos, esti
mbrcat ntru Hristos, esti mbrcat n chip ngeresc. Adu-ti deci aminte de scrba si de cinta pe
care o s-o ai mult vreme seznd n chilie! Adu-ti aminte de suspinurile si lacrimile pe care o s le
versi mult vreme si de alt rea ptimire pe care o s-o ptimesti pentru putin si rea dulceat".
Iar el, auzind acestea de la acea nteleapt femeie, s-a rusinat si nici la fata ei nu putea s caute si de
aceea voia s fug. Dar ea, lundu-l cu milostivirea lui Hristos, i-a zis: "Nu te rusina si nu te duce,
nevindecndu-te nc desvrsit, ci mai asteapt putin c mai ai trebuint ca s te cauti, iar gndurile

33
acelea nu au fost ale sufletului tu cel curat, ci de la vrjmasul diavol". Si asa, nduplecndu-l s mai
astepte putin si vindecndu-l, l-a slobozit cu merinde, n pace. (18-345)
62. Doi frati, elevi de liceu, stteau de vorb. Fratele mai mare l-a ntrebat pe cellalt:
- Tu de ce nu te-ai spovedit? Mine e praznicul Adormirii Maicii Domnului si nu mai ai timp. Cum o s
te mai mprtsesti? Ai postit degeaba?
Cellalt se rusin, dar i rspunse:
- ti spun numai dac nu le spui printilor nostri.
- Nu le spun.
- De cteva sptmni am nceput s triesc cu prietena mea. Si nu vreau s renunt la ea. Dac i-as
spune c nu vreau s ne mai iubim, m-ar prsi, nu m-ar ntelege. Oricum, mi-a fost rusine s m
spovedesc.
Fratele mai mare reusi s l conving pe fratele mai mic s se spovedeasc. Dar l judec foarte aspru
pentru pcatul pe care l fcuse. Desi i vorbise fratelui mai mic cu dragoste, n sufletul su simtea c
era scrbit de el, si l considera necredincios.
Fratele mai mic s-a spovedit. Dup cteva zile, fratele mai mare a nceput s fie ispitit de gndul
desfrnrii. Era foarte curios s simt cum este acest pcat. Cnd se hotr s se culce cu o fat, si
aduse aminte de sfaturile pe care i le dduse fratelui su. Si se duse s se spovedeasc.
- Printe, de cteva zile sunt ispitit s cunosc dragostea trupeasc. Niciodat nu am mai simtit o
asemenea atractie pentru asta. Dar acum nu cred c mai pot rezista.
- Pentru c l-ai judecat pe fratele tu, de asta vrei s faci acelasi lucru, nu-i asa? Pe ct de mult bine
ai fcut c l-ai ndreptat spre scaunul de spovedanie, pe att de ru ai fcut c l-ai judecat. Nu trebuia
s judeci pctosul, ci pcatul. Ai ridicat un greu rzboi asupra ta. Dar cred c dup aceast
spovedanie lupta ta se va usura. ns, tine minte: dac o s mai judeci pcatele altora, vei cdea tu
singur n ele. Ar fi trebuit s i dai slav lui Dumnezeu c te-a ferit pn acum de astfel de gnduri. Te-
a acoperit cu harul Su.
- Deci s fiu de acord cu pcatele altora? S zic n gndul meu c bine fac colegii mei care merg la
bordel? Sau cei care, pentru a nu merge la bordel, si satisfac singuri poftele?
- Nu am zis s treci cu vederea gravitatea pcatului. Pcatul este pcat. ns, chiar dac stim c altii
pctuiesc, nu trebuie s ne mndrim si s ne considerm mai sfinti dect ei. S ne vedem de
pcatele noastre. Dac putem s le dm un sfat smerit, foarte bine. Dar, dac ne scrbim de ei, o s
cdem mai tare si o s ne par ru.
Un frate a ntrebat pe avva Pimen, zicnd: "De voi vedea vreun frate despre care am auzit
vreo greseal, nu vreau s-l bag pe el n chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, m bucur mpreun
cu el". I-a zis lui btrnul: "De faci fratelui celui bun putin bine, ndoit f cu acela, c el este cel
neputincios. Cci era cineva ntr-o obste, anume Timotei, pustnic, si auzind egumenul veste de un
frate pentru o ispit, l-a ntrebat pe Timotei de el. Si l-a sftuit s-l scoat afar. Deci, dup ce l-a
scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, pn ce s-a primejduit. Si plngea Timotei naintea lui
Dumnezeu, zicnd: "Am gresit, iart-m!". Si i-a venit lui glas zicnd: "Timotei, s nu socotesti c
aceasta ti-am fcut tie pentru altceva, dect numai c ai trecut cu vederea pe fratele tu n vremea
ispitei lui"". (70-175)
63. Un tnr postas a venit ntr-o cas ca s aduc un mandat postal. I-a deschis o fat de douzeci
de ani, Sabina.
- Intr, tata s-a dus pn la magazin, se ntoarce imediat.
Postasul a intrat, s-a asezat pe un scaun n buctrie si a nceput s numere banii pe care trebuia s
i predea. Cnd a terminat de numrat, a vzut c lng el era fata, care tocmai se dezbrcase:
- De mult vreme te doresc...
Postasul s-a pierdut cu firea.
- Stai linistit, tata e plecat pn disear, avem tot timpul la dispozitie.
ncercnd s gseasc o cale de scpare, postasul a ntrebat:
- Si mama?
- Luna trecut au divortat, asa c nu ne va deranja, i-a spus fata, privindu-l cu ochii arznd de patim.
- Nu se poate s facem nimic, eu...
S-a auzit sunnd telefonul. Fata a rspuns la telefon:
- Alo, Sabina, spune-mi te rog din caietul de pe biroul meu care e ultimul numr pe care l-am trecut la
litera V.
34
Dup ce a aflat numrul, tatl i-a spus Sabinei:
- ti multumesc mult, trebuia s dau un telefon urgent.
Dup ce a nchis telefonul, Sabina l-a ntrebat pe postas:
- Ce ai, nu m placi sau ce?
- Nu, eu merg la biseric, eu...
- Auzi, pocitule, cu mine nu ti merge! Ti-am spus c vreau s m culc cu tine si m culc. Clar?
Postasul puse mna pe clant, dar usa era nchis cu cheia.
- Dac nu faci ce vreau eu, tip c m violezi. Si o s spun c nu e prima oar. O s spun c tu ai fost
primul, cu timp n urm.
Speriat, postasul si-a luat crucea pe care o purta la gt n mini si a nceput s se roage:
- Doamne, nu m lsa, Doamne, ajut-m, Doamne, izbveste-m.
Sabina s-a ndreptat spre casetofon ca s dea muzica tare si s nu aud rugciunile postasului. Dar a
auzit telefonul sunnd iarsi.
- Sabina, tot eu sunt. Te sun din masin, c mi s-a anulat o ntlnire, asa c vin acas. Cumpr pine
sau ai luat tu?
- Am luat eu.
- n cteva minute sunt acas. Nu pleci pn vin, nu?
- Nu, tat, nu plec, te astept, a rspuns fata, ncercnd s-si ascund suprarea.
Fata a nchis telefonul, a luat un prezervativ din biroul ei si i l-a bgat n buzunar postasului:
- Ia, s l ai amintire de la mine, cnd ti-o veni mintea la cap. Si acum, dispari. Dac sufli ceva, o
ptesti, a spus Sabina, deschiznd usa casei.
Postasul se tot nchina, multumindu-I lui Dumnezeu c l-a scpat de o ispit att de grea.
Un btrn avea un ngrijitor care locuia la sat si s-a ntmplat c odat, zbovind ngrijitorul,
i-au lipsit cele de trebuint btrnului. Si nc zbovind, i-au lipsit cu totul cele de trebuint si lucrul
minilor lui, pe care l lucra la chilie. Si se necjea, fiindc nici nu putea lucra, nici cele trebuincioase
nu avea. Si a zis ucenicului su: "Te duci pn n sat?". Iar el a zis: "Cum voiesti, asa voi face", cci
se temea si fratele s se apropie de sat, pentru sminteal. Dar ca s nu se arate neasculttor ctre
printele su, s-a hotrt s mearg. Si i-a zis lui btrnul: "Mergi si cred c Dumnezeu te va acoperi
de toat ispita!". Si fcnd rugciune, l-a trimis.
Iar fratele venind n sat si aflnd casa ngrijitorului, stnd lng us, a btut. Dar s-a ntmplat atunci
c ngrijitorul si toti ai casei lui se duseser afar din sat la o pomenire. Acas a rmas o fecioar a
lui, care, cum l-a vzut pe fratele, i-a deschis. Si vzndu-l si aflnd ce voieste, l ndemna s intre
nuntru. El ns nu voia. Dar mult silindu-l, l-a biruit si l-a tras la dnsa. Ucenicul cum s-a cunoscut
nconjurat de gnduri, suspinnd din adnc, a zis ctre Dumnezeu: "Doamne, pentru rugciunile
printelui meu, mntuieste-m n ceasul acesta!". Si aceasta zicnd, ndat s-a aflat la ru, urcnd
spre munte si a ajuns fr de vtmare la printele su. (36-419)
64. Ajunsi n vrful unui munte, doi tineri credinciosi, George si Marian, si-au scos rucsacurile din
spate si s-au asezat la soare, s se odihneasc. Afar era foarte cald.
La putin timp dup ei au ajuns acolo dou fete. Una dintre ele avea prul vopsit albastru, si n buz
avea un cercel. Erau mbrcate destul de sumar.
Dup ce s-au asezat s se odihneasc, fetele si-au dat jos tricourile si s-au asezat s se bronzeze.
Piepturile lor goale au hipnotizat pentru cteva clipe privirea lui George, care i-a fcut semn prietenului
su ca s vad si el ct de sociabile erau fetele.
- S plecm de aici, a spus Marian. Ne putem opri mai jos, dup cinci minute de coborre. Nu e greu.
Doar rucsacul tu e mai usor dect al meu.
- Ce, ti-e fric de ispit? Nu ai putere s te lupti cu ispita? Sunt prea obosit ca s ne ridicm acum.
- Hai s mergem. Nu are rost s ne murdrim ochii si mintea.
- Tu nu ntelegi c sunt obosit?
Vznd c nu o scoate la capt cu prietenul su, Marian a nceput s coboare. Cnd se ndeprta,
una din fete a nceput s l fluiere.
- Unde fugi, voinicule?...
Auzind-o, George si-a dat seama c Marian avea dreptate. Nu era bine s mai rmn lng fetele
acelea. Cobornd muntele, l-a ntrebat:
- Uite, Mariane, am fcut cum ai vrut, esti multumit?
Pogortu-s-a odat o corabie n laturile Diochiei si s-a lipit de marginea muntelui, unde erau
35
clugri. Si o femeie, iesind din corabie, sedea ntr-un dmb. Venind dup aceea un frate si vznd-o,
s-a ntors la btrnul grind: "Iat o femeie st lng ap, lucru care n-a fost niciodat aici". Iar
btrnul, dac a auzit, lund un toiag a iesit si alergnd striga: "Ajutati, fratilor, c au venit aici
tlharii!". Si vzndu-l toti, alergau cu bete asupra corbiei si, dac au vzut corbierii pornirea lor, au
priceput si, lund femeia din deal si trgnd funiile, au ndreptat corabia s mearg n larg. (35-303)
65. Un student l-a ntrebat pe un printe:
- Ce s fac, printe, c pe strad se ntlnesc peste tot fete superbe, mbrcate simbolic. Cnd le vezi,
ti se scurg ochii. Parc as vrea s pun mna pe ele, s le ating. Si prin reviste sunt modele care arat
bine de tot, la televizor la fel, pe strad reclame, ... parc peste tot numai ispite.
Printele i-a spus:
- Dac tu crezi c merit s ti vatmi mintea, priveste fetele si ndulceste-te cu gndurile pctoase.
Cntreste singur ce pierzi si ce cstigi. Iar dac te gndesti c primind gndurile de desfru ti poti
pierde mntuirea, atunci pzeste-ti si ochii si mintea. Si mntuirea.
ntrebat-a un frate pe un btrn, zicnd: "Ce voi face, printe, c m supr spurcatele
gnduri ale curviei?". Rspuns-a lui btrnul: "Aceasta f, fiule: de socotesti c vor fi de vreun folos
acele gnduri, primeste-le si te supune si urmeaz lor! Iar de socotesti c nu vor fi de folos, dac vin
la tine, nu le primi, ci ndat leapd-le, goneste-le si le deprteaz de la tine!" (17-295)
66. Un brbat credincios rmsese vduv cu sase copii. Doi bieti erau studenti, dou fete erau la
liceu, si alte dou fete la scoal. Cel mai mare dintre bieti era din ce n ce mai ispitit s se culce cu
prietena lui.
A avut o discutie cu tatl su, si acesta i-a spus ct de grav e pcatul curviei si ct de serioase sunt
urmrile lui. Au avut loc cteva discutii pe tema aceasta si, n cele din urm, biatul s-a gndit c nu
are rost s si mai plictiseasc tatl cu astfel de discutii.
- Tat, de cte ori vorbesc cu tine, mi dau seama c as gresi dac m-as culca cu prietena mea. Dar,
cnd m vd cu ea, simt c nu mai rezist. Si mi e rusine s tot stau de vorb cu tine si s ti rpesc
timpul cu problemele mele. Doar le ai si tu pe ale tale.
- Tu, cnd iesi s te plimbi cu prietena ta, tii la ea mai mult sau mai putin?
- Din ce n ce mai mult. Dragostea nu scade, ci creste.
- Asa e si cu iubirea mea de tat pentru voi. Cu ct v art mai mult iubire, cu ct m ocup mai mult
de voi, cu att locul pe care l ocupati n inima mea e mai mare. Si ceilalti copii pe care i am, dac ar
veni la mine pe rnd, cnd am timp liber, de toti m-as ocupa cum m ocup de tine. Ca printe, mi e
mult mai bine s particip la problemele si frmntrile voastre, s simtiti n mine si un prieten, dect s
observ de la distant cum cdeti n cine stie ce pcate. Cnd sunt ispite mari, e nevoie s alergati la
duhovnic. Dar, pe lng sfaturile duhovnicului, v pot ajuta si eu, dup ct m lumineaz Dumnezeu.
Doar sunt tatl vostru. Stai deci linistit, c nu mi rpesti timpul. Si oricum, e mai bine s mi rpesti
timpul dect s mi rpesti linistea, alergnd dup sfaturi aiurea, la oameni care nu te iubesc cum te
iubesc eu si nici nu se gndesc la mntuirea ta.
Un btrn era n Schit, ostenitor cu trupul, dar nu lutor aminte cu cugetul. Deci s-a dus
la avva Ioan ca s-l ntrebe despre uitare. Si auzind de la dnsul cuvnt, s-a ntors la chilia sa si a
uitat ce i-a zis avva Ioan lui. Si s-a dus iarsi s-l ntrebe. Si auzind asemenea de la dnsul cuvntul,
s-a ntors. Iar dup ce a ajuns la chilia sa, iarsi a uitat. Si asa de multe ori mergnd, cnd se ntorcea
era stpnit de uitare. Iar dup acestea, ntlnindu-se cu btrnul, i-a zis: "Stii avvo c am uitat iarsi
ceea ce mi-ai zis? Dar ca s nu te supr, nu am mai venit". I-a zis avva Ioan lui: "Du-te de aprinde
lihnarul!". Si a aprins. Si i-a zis lui iarsi: "Mai adu alte lihnare si le aprinde dintr-nsul". Si a fcut
asemenea.
Si a zis avva Ioan btrnului: "Nu cumva s-a vtmat ceva lihnarul pentru c ai aprins dintr-nsul
celelalte lihnare?". Zis-a: "Nu". Si a zis btrnul: "Asa nici Ioan; dac Schitul va veni ctre mine tot, nu
m va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, cnd voiesti, vino, de nimic ndoindu-te!". Si asa, prin
rbdarea amndurora, a ridicat Dumnezeu uitarea de la btrnul. C aceasta era lucrarea schitiotilor,
ca s dea osrdie celor ce erau luptati si s se sileasc pe sine, ca s se cstige unii pe altii spre
bine. (18-100)
67. Un tnr l-a ntrebat pe duhovnicul su:
- Printe, poate cineva s mearg pe strad si s nu vad ct de sumar sunt mbrcate unele femei?
Printele i-a rspuns:
- Crestinii ncearc s si pzeasc mintea de astfel de imagini. Sunt attea fete si femei crora li se
36
vd formele n asa fel nct sunt parc mai atrgtore dect dac ar fi goale. Cine e slab si se uit la
ele, pofteste si, n cele din urm, cade. Dar cei care ncearc s si pzeasc mintea curat, chiar
dac le mai cade privirea neintentionat pe pieptul sau pe soldurile unor femei atrgtoare, se uit
imediat n alt parte. Si asa scap de ispit.

Un frate l-a ntrebat pe avva Pimen, zicnd: "Poate omul s-si tin toate gndurile si nici unul dintr-
nsele s nu dea vrjmasului?". Si i-a zis btrnul: "Este cel ce ia zece si d unul". (88-177)
68. - Nasule, de ce pn s ne cstorim ne ntelegeam foarte bine, chiar dac triam n curvie, iar
acum, dup cstorie, au nceput nentelegerile chiar din luna de miere? l-a ntrebat un fin pe nasul
su.
- Pentru c nainte mergeati pe drumul ctre iad. Dracul v lsa n pace. Dar acum, pentru c v-ati
spovedit si v-ati cununat, mergeti pe calea mntuirii. Vreti s v mntuiti? Luptati-v pentru asta.
Rbdati-v unul pe cellalt.
- Acum ne iubim mai putin dect nainte.
- Vi se pare, e o ispit trectoare. Normal c dac sunteti n lupt dracul vrea s v dezbine. Prin
rugciune si credint n Dumnezeu, o s treac si aceast ispit. Si o s v dati seama c ncercrile
nu distrug dragostea, ci o clesc. Chiar dac exist si unele greseli, sau unele cderi, important este
s nu prsiti lupta pentru mntuire.
Zis-a un btrn: "Odinioar m-am sculat s-mi fac pravila si, cnd am nceput, am auzit
trmbite de rzboi si m-am mhnit. Apoi am zis n mine: "Oare rzboi s fie acesta?". Si a rspuns
dracul: "Rzboi este si zarv. Iar de-ti este voia s nu fii luptat, nu purta rzboi, ci mnnc, bea,
dormi si nu m voi lupta cu tine!"" (21-417)
Rugaciune si canon
69. Dup ce a terminat de spovedit un credincios, printele Ioan l-a ntrebat:
- Tu, cnd te rogi lui Dumnezeu, l minti?
- Cum s l mint, printe?
- n timpul Sfintei Liturghii, de exemplu, cnd se cnt Heruvicul: "Noi care pe heruvimi cu tain
nchipuim", mintea ta e la rugciune sau participi la slujb doar cu gura? ti silesti mintea s fie
atent la rugciune? Sau cnd se cnt: "Pe Tine Te ludm", l lauzi n inima ta pe Dumnezeu?
- Printe, slujba este prea lung, nu pot fi atent la toat. Ct pot, stau atent, ct nu, mi las mintea s
alerge. Cnd se cnt "Aprtoare Doamn", cnt si eu cu ceilalti. Dar nu i aduc Maicii Domnului
multumiri pentru biruint. Care biruint? Care multumiri? Repet si eu, asta e tot ce pot s fac.
- Ru faci. Trebuie s ncerci s ntelegi ceea ce cnti. Unde nu ti e clar, ntreb-i pe altii. Dac nu te
pot lmuri nici aceia, atunci vino la mine.
- Dar parc am citit c important este s rostesc rugciunea, chiar dac nu nteleg ce spun.
- Nu, este mai important s rostesti rugciunea dect s nu o rostesti. Dar este mai important s
ncerci s ntelegi ce rostesti. Papagalii nu se mntuiesc, nimeni nu se mntuieste repetnd n mod
mecanic rugciuni. Rugciunea trebuie fcut cu convingere, cu credint. Si ce credint poti avea
cnd nu ntelegi ce spui? Omul nu e un magnetofon care repet rugciuni, omul este o fiint pe care
rugciunea l uneste cu Dumnezeu. Numai aceasta este rugciune.
Un frate s-a dus la unul din btrni n lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, si i-a zis: "Cum
triesti, printe?". Rspuns-a lui btrnul: "Ru". Zis-a lui fratele: "Pentru ce triesti ru, printe?". Iar
btrnul i-a zis: "Iat, am treizeci de ani de cnd stau naintea lui Dumnezeu n toate zilele rugndu-
m, si n rugciunea mea uneori m blestem pe mine zicnd ctre Dumnezeu: s nu Te milostivesti
spre toti cei ce fac frdelegea. Si: blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu
pururea m abat, si frdelegea o lucrez. Alteori ctre Dumnezeu iarsi zic: vei pierde pe toti cei ce
griesc minciuna, si eu n fiecare zi griesc minciuna si n inima mea, cugetnd rele, zic ctre
Dumnezeu c cugetarea inimii mele naintea Ta este pururea. Si neavnd post ctusi de putin, zic:
genunchii mei au slbit de post. Si iarsi, dac am pomenire de ru asupra fratelui meu, zic ctre
Dumnezeu: iart-ne nou precum si noi iertm [gresitilor nostri]...! Si toat grija avnd la a mnca
pinea mea, zic: am uitat a mnca pinea mea. Si dormind pn dimineata, cnt ziua: la miezul noptii
m-am sculat ca s m mrturisesc Tie. Neavnd umilint ctusi de putin, zic: ostenit-am ntru suspinul
meu, sau: fcutu-s-au lacrimile mele mie pine ziua si noaptea. Si cu totul fiind plin de mndrie si de
odihn trupeasc, m batjocoresc pe mine si cnt: vezi smerenia mea si osteneala mea si las toate
pcatele mele! Negtit fiind, zic: gata este inima mea, Dumnezeule! Pe scurt deci toat pravila si
37
rugciunea mea mi se face mie spre mustrare si rusine".
Zis-a fratele: "Eu socotesc, printe, c acestea le-a fcut David pentru sine". Iar btrnul, suspinnd,
a zis: "Ce zici,fratezDe nu vom pzi cele ce cntm naintea lui Dumnezeu,la pierzare vom merge"(2-
322).
70. Odat, la printele Ioan la biseric, a venit un printe cu corul de la stran. Veniser din orasul lor
s participe la un concert de colinde.
Fr s stie cum cnt, printele Ioan le-a ngduit s tin ei strana. Dezamgirea credinciosilor a fost
mare: n locul muzicii psaltice pe care se asteptau s o aud au auzit ceva care semna mai mult a
oper. Muzica era plin de mndrie, solistii fiind mai degrab interesati s si arate miestria vocal
dect s i cnte lui Dumnezeu.
n biseric se afla si un printe clugr care se afla n drum spre Muntele Athos. Dumnezeu i
descoperise acestuia c, atunci cnd ridicau vocea prea strident, mndrindu-se, cntretii de la stran
erau nconjurati de draci. Numai atunci cnd cntau fr ifose si fr parad, numai atunci dracii i
prseau.
Clugrul i-a spus printelui Ioan vedenia, si acesta l-a rugat s le spun si celor din cor ce i
descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, clugrul a refuzat. Atunci printele Ioan s-a dus si le-a
spus el cntretilor despre aceasta.
- Printe, dar asa sunt vocile lor, altfel nu pot cnta. Ori asa, ori deloc, a spus dirijorul, ncercnd s le
ia aprarea.
- Mai bine deloc dect asa, fratilor, c aici nu e sal de oper. Sunt convins c puteti cnta si altfel,
numai bunvoint s aveti. Dac veti cnta numai pentru oameni, pierdeti plata de la Dumnezeu.
Dac veti cnta pentru Dumnezeu, veti cstiga si inimile oamenilor. Mndria nu tine de voce. Si nici
smerenia nu tine de voce, tine de inim. Poate v gnditi c vedenia clugrului a fost de la draci, nu
de la Dumnezeu. C el, habotnic cum l credeti, si obisnuit numai cu psaltichia de la mnstire, nu stie
s guste muzica voastr. Muzica izvodit din inimile si din mintile sfintilor seamn prea putin cu
muzica marilor compozitori religiosi de astzi. Pe sfinti i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica
bisericeasc. Iar compozitorii care au ncercat s nlocuiasc psaltichia prin creatiile lor s-au artat
potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinti. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantin l
pstreaz, icoana renascentist nu. Muzica psaltic l pstreaz, cealalt nu. Ortodoxia nu e cum
vrem noi sau cum ne place nou. l rog pe printele vostru, care mi e prieten, s m ierte c v fac
observatie. Dac tineti cu dintii de mndria voastr, veti putea cstiga cel mult niste premii
striccioase. Dar, dac veti ncerca s cntati asa cum trebuie, puteti dobndi cununi pe care nu le
veti pierde niciodat
Un btrn oarecare, duhovnicesc, dintr-o mnstire, a vzut odat la fereastra chiliei
unui frate doi draci care stteau si ascultau la fereastra fratelui si ascultnd putin ncepeau a slta; si
iar stnd ascultau si iar ncepeau a slta si asa fceau ctva timp. Iar btrnul, vznd, s-a sculat de
unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate s vad pricina de atta bucurie si sltare a acelor
spurcati diavoli. Si apropiindu-se btrnul de chilia fratelui, dracii, vzndu-l venind asupra lor,
rusinndu-se s-au dat n lturi ca niste cini, unul ntr-o parte, altul ntr-alta, si asa deprtndu-se au
fugit. Iar btrnul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau sltnd acei draci, l-a auzit pe
acela n chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastr. Si ndat a priceput si a cunoscut btrnul
c pricina bucuriei si sltrii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrnd la dnsul n
chilie, l-a gsit stnd la fereastr si citind.
Fratele, ndat lsndu-si citirea, s-a nchinat dup obicei, cu smerenie. Atunci btrnul i-a zis: "Fiule,
mai de folos ti-ar fi tie de te-ai culca n chilia ta si s dormi toat ziua dect s citesti cu asa sunet n
glas, precum citesti. Cci nu-ti este de nici un folos, ci este bucurie si veselie si sltare dracilor. Acum,
iat, am gonit doi draci de la fereastra ta, care se bucurau si sltau ascultnd si auzind glasul citirii
tale, si pe care i-am vzut de la chilia mea, ascultnd si sltnd la fereastr. Dinadins am venit la tine,
fiule, ca s-ti prsesti acel sunet de glas n rugciunea si citirea ta si s-ti citesti pravila si rugciunea
clugreste, n tain, dup cum ne-a poruncit nou Domnul Hristos si Sfintii Printi, iar nu cu sunet de
glas ntru auzirea oamenilor si a dracilor". Zis-a fratele: "Dar ce s fac, printe, c eu asa m-am
obisnuit si m-am deprins a citi si n alt chip nu pot s citesc? C de voi citi n tain, mi pare c nu
nteleg, si nici nu stiu ce citesc si de citirea n tain eu nu m ndulcesc, nici nu simt umilint, sau ceva
de folos pentru inima mea".
Zis-a lui btrnul: "Dac nu simti, fiule, umilint n inima ta si zici c nu te folosesti de rugciunea si

38
citirea ta cnd te rogi si citesti n tain, apoi cum te vei umili si te vei folosi de rugciunea si citirea ta
pe care o faci cu sunet si cu glas ntru auzirea oamenilor si a dracilor, ntru lauda, fericirea si slvirea
oamenilor si ntru bucuria, mngierea si sltarea dracilor? Aceast citire Dumnezeu nu o iubeste si
Sfintii Printi nu o primesc. Cum si n ce chip trebuie s ne citim rugciunea si pravila, nsusi Domnul
si Dumnezeul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos, ca Cel ce este pururea purttor de grij pentru
binele, folosul si mntuirea noastr, cu nssi gura Sa ne-a nvtat pe noi si pururea ne nvat la
Sfnta Evanghelie zicnd: "Cnd vei vrea s te rogi si s-ti citesti pravila, intr n cmara ta si nchide
usa ta. Asa citeste si te roag n tain Printelui tu. Si Printele tu, care vede si aude tainele, Acela
ti va da tie la artare mila si darurile Sale". Si iarsi zice: "Cnd v rugati, nu griti multe vorbe n
rugciunea voastr, ci n scurt vorb si deas s fie rugciunea si citirea voastr!"
Deci din citirea si rugciunea svrsit n acest chip se naste umilinta si folosul sufletului spre
mntuire. n acest chip toti Sfintii Printi si citeau pravila si rugciunea lor. Si pentru aceasta toti
printii, cnd si fceau chilia, si fceau si cmar osebit, s le fie pentru rugciunea si pravila lor.
Deci, si tu, fiule, de vrei s te folosesti si s-ti fie primit rugciunea, citirea si pravila, asa urmeaz si
te vei mntui. Iar de nu vei voi s urmezi si s faci asa, s stii c n zadar ti va fi toat zbava citirii, a
pravilei si a rugciunii". (6-359)
71. Printele Ioan le spunea credinciosilor:
- Cnd v sculati dis de dimineat, primul lucru pe care trebuie s l faceti este rugciunea. Cci, dac
amnati s v rugati, o s tot gsiti altceva de fcut si pn la urm nu o s mai aveti timp pentru
rugciune. Cine ncepe ziua cu rugciune, va petrece ntreaga zi sub binecuvntare dumnezeiasc.
Si, tot asa, cnd vine vremea s v faceti canonul, nu mai cutati s faceti nainte altceva, gndindu-
v c aveti destul timp. C, dac v pierdeti timpul cu alte lucruri, o s obositi si o s v faceti canonul
n grab, fr luare aminte. Dati-i canonului importanta pe care o merit. S stiti c important este nu
numai s v faceti canonul, important este si cum vi-l faceti. Si la asta conteaz mult grija pe care o
aveti fat de canon.
Zis-a un btrn: "De vei lucra lucrul minilor tale n chilia ta si va sosi ceasul rugciunii
tale, s nu zici: "S sfrsesc aceste putine smicele de finic si asa m voi scula". Ci scoal-te la fiecare
ceas si d-i lui Dumnezeu datoria. Fiindc de vreme ce cte putin te obisnuiesti s te lenevesti la
rugciune si la pravil, sufletul tu se face pustiu de tot lucrul trupesc si duhovnicesc. Cci de
dimineat se vede osrdia ta". (4-413)
72. Printele Ioan i-a spus unui crestin s citeasc n fiecare zi Canonul de pocint ctre Mntuitorul
Hristos. Seara, cnd a ajuns acas, omul a vzut c n Ceaslov erau dou canoane ctre Mntuitorul
Hristos, unul de pocint si altul de umilint, si nu mai tinea minte pe care trebuie s l fac. I-a venit
n gnd s l fac pe cel mai scurt. Atunci, alungnd gndul, le-a fcut pe amndou.
A doua zi s-a ntors la printe, desi drumul era destul de lung:
- Printe, nu mai tineam minte pe care dintre canoane mi-ati spus s l fac, pe cel de umilint sau pe
cel de pocint. Si, ca s nu gresesc, am venit la sfintia voastr.
Femeia de la pangar, auzind, a spus:
- Tot aia e, pocinta cu umilinta. Trebuia s l faceti pe oricare, c nu conta.
Printele a spus:
- Nu e asa. Va avea plat c s-a ntors, Dumnezeu nu las nici cea mai mic osteneal nerspltit.
Si chiar dac n amndou canoanele l rugm pe Hristos s ne miluiasc, ntre ele exist o diferent
clar. Oricum, chiar dac ar fi fost aproape identice, tu stiai c ai primit canon s faci unul din ele.
Dac te leneveai s afli care ti era canonul, pierdeai plata ascultrii.
- Printe, dar asear le-am fcut pe amndou, s nu gresesc.
- S te miluiasc Dumnezeu dup osteneala ta, a spus printele. Ai citit Patericul egiptean?
- Nu, printe.
- S l citesti, c te va ajuta s ntelegi mai bine valoarea ascultrii, a spus printele. Si,
binecuvntndu-l, i-a druit un Pateric.
Dup ce crestinul a plecat, printele i-a spus femeii de la lumnri:
- Vezi, unii citesc o mie de crti si tot nu fac ascultare. Acesta, fr s citeasc, a nteles c trebuie s
fac canonul pe care l primise si nu altul.
S-a dus odat avva Pimen, cnd era mai tnr, la oarecare btrn, s-l ntrebe de trei
gnduri. Deci, dup ce a venit la btrnul, a uitat unul din acele trei [gnduri] si s-a ntors la chilia sa.
Si cum a pus mna s deschid ncuietoarea, si-a adus aminte de cuvntul pe care l-a uitat si a lsat
39
ncuietoarea si s-a ntors la btrnul care i-a zis: "Degrab ai venit, frate". Si acesta i-a povestit lui:
"Cnd am pus mna mea s deschid ncuietoarea, mi-am adus aminte de cuvntul pe care l cutam
si n-am deschis, pentru aceasta m-am ntors". Si era deprtarea cii foarte mult. Si i-a zis lui
btrnul: "Al ngerilor Pimen, adic pstor; si se va gri numele tu n tot pmntul Egiptului". (1-164)
73. Un tran care vindea zarzavaturi n piat avea canon de la duhovnicul su s citeasc n fiecare
sear trei catisme din Psaltire. Din ce vindea, o parte din bani i ddea sracilor. Asa c s-a gndit:
"Oare nu ar fi mai bine s stau mai mult n piat, ca s adun mai multi bani si s ajut mai multi sraci?
Voi micsora canonul si voi nlocui rugciunea cu milostenia".
A fcut asa, si spunea doar o catism sau dou, dar si atunci se gndea tot la zarzavaturile sale. n
loc s i creasc vnzrile, lumea a nceput s cumpere din ce n ce mai rar de la el.
- Printe, abia am avut cu ce s mi mai tin familia, n-am mai dat nimic la sraci. Nu m-am ales nici cu
bani si nici cu canonul fcut.
- Cnd ti fceai canonul, triai sub acopermntul dumnezeiesc. Cnd ai vrut s nlocuiesti canonul
cu milostenia, punndu-ti ndejdea mntuirii n propriile puteri, Dumnezeu S-a ndeprtat de la tine.
Un monah care petrecea singur nu lucra nimic, ci nencetat se ruga. Iar seara intra n chilia
sa si-si afla pinea sa si o mnca. Deci, ntr-una din zile a venit un frate avnd smicele de finic si l-a
fcut de a lucrat. Fcndu-se sear, a intrat s mnnce dup obicei si nu a aflat nimic. Atunci, s-a
culcat mhnit si i s-a descoperit lui de sus: "Zbovind mpreun cu Mine, te hrneam. Dar, dup ce ai
nceput s lucrezi, caut-ti hrana din lucrul minilor tale". (10-414)
74. Un om lucra ca paznic la o firm. Duhovnicul su i dduse canon s rosteasc tot timpul
rugciunea mintii. Dup cteva luni, paznicul l-a ntrebat:
- Ce s m fac, printe, c uneori, la rugciune, mi dau lacrimile si m vede lumea.
- Nu e bine. Cnd sunt oameni n jurul tu, ncearc s ascunzi faptul c te rogi. Dac vorbeste cineva
cu tine, poart-te normal, s nu pari plictisit sau s lasi impresia c nu le dai atentie. Cnd trebuie s
vorbesti cu cineva, vorbeste. Abia dup ce pleac te poti ruga din nou.
- Si nu or s plece lacrimile?
- Dac le ascunzi, nu. Pleac numai dac, n loc s vorbesti ce trebuie, te ntinzi la vorb si te risipesti.
Dar, dac rspunzi la ntrebrile care ti se pun, nu gresesti. Oricum, ceilalti or s cread c esti mai
timid, mai singuratic si or s te lase n pace. Dar nu trebuie s stie altii c tu te porti asa ca s te rogi.
C, altfel, ti pierzi plata.
Zis-a iarsi [un btrn]: "De va veni la tine un frate, atunci pentru fratele acela las-ti
treaba si pravila si umilinta ta, plngerile si lacrimile de le vei avea si ascunde-le n inim, pn cnd
se va duce fratele. Dac va iesi si se va duce, apuc-te iar cu umilint de pravil, de vreme ce se tem
dracii vznd umilinta ta". (30-258)
75. O fat credincioas a plecat cu colegii si cu diriginta ei ntr-o vacant la munte. n fiecare sear, n
fata taberei se organiza o discotec. Aproape toti elevii dansau, dar fata si lua cartea de rugciuni si
se ducea s si fac canonul n camera buctresei sefe. Buctreasa, rud cu mama fetei, era o
femeie cu fric de Dumnezeu. Asa c s-a bucurat c fata vroia s se roage n camera ei.
Un biat, care o plcea pe fat, tot cuta s o gseasc n discotec, s o invite la dans, dar nu o
gsea. ntlnind-o la cantin, a ntrebat-o:
- Unde ai fost asear? Nu te-am vzut la dans. Si nici n camer nu erai.
Ca s nu fie luat peste picior, fata i-a spus:
- Am fost afar, dar am dansat foarte putin.
Dup ce a primit de dou ori acelasi rspuns, biatul s-a hotrt s o urmreasc. A vzut-o pe fat
cum urc la mansarda vilei, cu dou crti n mn. Abia dup dou ore a cobort.
- Unde ai fost? Tot la dans? o ntreb biatul, ironic. Ce ai citit?
Vzndu-i crtile de rugciune, se mir:
- Tu mergeai s te rogi? De ce nu mi-ai spus?
- Nu am vrut nici s sune a laud si nici s m iei peste picior.
- Dar stii c si eu merg la biseric.
- Printele meu mi-a spus c nu trebuie s stie altii c mi fac canonul.
- Eu de cnd am venit n tabr nu m-am rugat deloc. Nici nu mi-am luat cartea de rugciuni la mine.
- Pe mine printele m-a ntrebat dac o s mi fie greu s mi zic canonul. Mi-a spus c, dac nu am
conditii, s spun numai o parte. A zis s nu m rog de fat cu altii. Dar m-a ajutat Dumnezeu si am
gsit un loc n care m rog fr s m deranjeze nimeni. Si nici eu nu deranjez pe nimeni.
40
- Dar de ce mi ziceai c erai la dans, afar?
- Nu vroiam s stie altii c m rog. Nu vreau nici s fiu batjocorit de altii, dar nici ludat de tine
pentru c mi tin canonul.
Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, preot si pustnic mare,
postind din dou n dou zile, iar de mai multe ori si toat sptmna petrecnd mncnd numai
pine si sare, se slvea de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, ndjduind s vad ceva
mai mult asprime de viat la dnsul. Si primindu-l pe el btrnul cu bucurie, orice a avut a pus ca s
fac mngiere si i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: "Nu mnnc preotul afar de pine si sare"; iar
avva Iosif, tcnd, mnca. Si petrecnd trei zile, nu i-au auzit pe ei cntnd sau rugndu-se, c era
ascuns lucrarea lor. Si au iesit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul su.
Iar dup iconomie s-a fcut negur si rtcindu-se s-au ntors la btrnul. Si mai nainte de a bate ei
n us, i-au auzit pe ei cntnd, si struind [acestia] mult, mai pe urm au btut n us. Iar aceia,
tcnd din cntarea de psalmi, i-au primit cu bucurie. Si pentru arsit, au turnat ucenicii lui Evloghie
ap n vas si i-au dat lui. Si era amestecat [apa] de mare cu [ap] de ru si nu a putut s o bea. Si
venind ntru sine, a czut naintea btrnului, voind s stie petrecerea lor, zicnd: "Avvo, ce este
aceasta, c nti nu cntati, ci [abia] acum, dup ce ne-am dus noi. Si vasul de ap, acum lundu-l,
am aflat ap srat". Zis-a btrnul: "Fratele este nebun si dup amgire a amestecat-o cu ap de
mare". Iar Evloghie l ruga pe btrnul, voind s stie adevrul.
Si i-a zis lui btrnul: "Acel mic pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau
fratii totdeauna". Si l-a nvtat pe el deosebirea socotelilor si a tiat de la el toate cele omenesti. Si s-a
fcut iconomicos si pogortor. Si dup aceea mnca toate cele ce i se puneau nainte. Si s-a nvtat
si el s lucreze n ascuns. Si a zis btrnului: "Negresit, ntr-adevr [mare] este lucrarea voastr". (1-
68)
76. ntr-un concediu, un credincios a stat ntr-o mnstire. Mergea la slujbe, avea diferite ascultri. Tot
timpul i era ocupat, dar i plcea foarte mult acolo. La plecare, s-a dus s se spovedeasc la
duhovnicul mnstirii. Acesta i-a dat un canon greu, cu multe metanii. Dar credinciosului i se prea
usor:
- Printe, dar v rog s mi dati canon s fac si nchinciuni.
- Nu mi spune care e msura ta. F n fiecare zi metaniile si cnd mai vii la mine mai vedem. C nu ti
e de nici un folos s ti dau un canon pe care s nu l poti duce si s renunti la el dup cteva zile.
Spunea avva Avraam pentru unul de la Schit, c era scriitor si nu mnca pine. Deci a
venit la el un frate, rugndu-se s-i scrie o carte. Deci btrnul avndu-si mintea sa la privire a scris
trecnd stihuri si n-a pus soroace [pauze]. Iar fratele lui lund si vrnd s pun soroace, a gsit niste
cuvinte srite si i-a zis btrnului: "Avvo, sunt niste stihuri lsate". I a zis btrnul: "Du-te nti de f
cele scrise si apoi vei veni si-ti voi scrie si celelalte!". (3-36)
77. ntr-o duminic, dup sfrsitul slujbei, doi crestini stteau de vorb. Cel mai n vrst l ntreb pe
cel mai tnr:
- Tie ce canon ti-a dat printele?
- S zic n fiecare zi un acatist ctre Maica Domnului.
- Acatistul Buneivestiri?
- Nu neaprat. Orice acatist ctre Maica Domnului.
- Doar att?
- Da.
- Mie mi-a dat s zic Paraclisul Maicii Domnului, dou catisme din Psaltire si s fac si trei sute de
metanii. Am canonul acesta de aproape un an si l fac n fiecare zi, zise cel mai n vrst, cu mndrie.
Cnd ajunse acas, simti c l copleseste oboseala. Mnc repede ceva cu sotia si copiii si si se
culc. Dup masa, iesi ca de obicei cu familia n parc. Seara, dup ce culcar copiii, cei doi soti se
apucar s si fac canonul. Sotul sttea n sufragerie, sotia n buctrie.
n timp ce citea din Psaltire, sotia auzi respiratia regulat a sotului. Se duse n sufragerie si l gsi
dormind pe jos.
- Ce e cu tine? Ce ai? Te simti ru? Doar ai dormit si dup-mas. Ce s-a ntmplat? l ntreb ea,
ngrijorat.
- Ce s se ntmple, nu s-a ntmplat nimic. Doar c am judecat astzi pe cineva si m-am considerat
un mare rugtor. Am vorbit cu un tnr la biseric si, cnd am auzit ce canon usor are, am rs de el,
m-am gndit c nu e att de sporit ca mine.
41
- Dar nu ti-a spus printele s nu te lauzi cu rugciunile tale?
- Sunt frnt de oboseal. Pur si simplu nu mai am putere s termin canonul. Nu mi s-a ntmplat asa
ceva de ctiva ani de zile.
- Roag-L pe Dumnezeu s te ierte, c, dac nu, harul care te ntrea la rugciune nu se va mai
apropia de tine, i zise sotia, fcnd patul. Dac nu poti mai mult, f mcar cteva metanii, si culc-te.
Eu m duc la canon, zise sotia, iesind din camer.

Fost-a un btrn oarecare ce mnca n toat ziua cte trei posmagi (pesmeti). Cndva, a venit la el un
frate si, seznd ei s mnnce pine, au pus fratelui trei posmagi si, vznd btrnul c nc i mai
trebuie, i-a adus alti trei posmagi. Iar dac s-a sturat, s-au sculat. Deci, l-a judecat btrnul pe fratele
si i-a zis: "Nu trebuie, frate, s slujim trupului!". Iar fratele, cernd iertare de la btrnul, a plecat. A
doua zi a venit vremea s mnnce btrnul si s-au pus pe mas trei posmagi dup obicei si iarsi i
era foame dar s-a nfrnat. A doua zi la fel a ptimit. Deci a nceput a slbi si a priceput btrnul c i
s-a ntmplat deprtarea lui Dumnezeu si s-a aruncat naintea Domnului Dumnezeu cu lacrimi.
Si se ruga pentru deprtarea ce i s-a ntmplat si ndat a vzut un nger care i zicea: "Pentru c l-ai
judecat pe fratele, ti s-a ntmplat aceasta. S stii, dar, c cel ce poate s se nfrneze pe sine, sau
alt fapt bun oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui Dumnezeu este cel care l ntreste pe
om". (1-362)
78. Spovedindu-se la preotul nchisorii, un detinut care fusese hot de buzunare i mrturisi printelui
c luase hotrrea de a nu mai fura niciodat si c vroia s duc o viat ct mai bineplcut lui
Dumnezeu. Printele i ddu o Psaltire si i ddu canon s citeasc n fiecare zi dou catisme.
- Dar este prea putin, printe, am timp s citesc si mai mult.
- Nu te grbi. E mai bun o lucrare usoar si statornic, o lucrare duhovniceasc prin care Dumnezeu
s ti transforme sufletul, dect un canon greu, care s te oboseasc peste msur si s te aduc n
timp la dezndejde. Important este ca viata s fie modelat de canon, nu s faci un canon exagerat,
care s fie rostit cu formalism.

Zicea avva Matoi: "Voiesc lucrare usoar si statornic, dect cea care este ostenicioas din nceput si
degrab se curmeaz". (1-145)
79. Doi soti au venit la duhovnicul lor:
- Printe, n fiecare zi facem canonul de rugciune pe care ni l-ati dat, si metaniile, si nchinciunile.
- Dar n restul zilei v gnditi la Dumnezeu?
- Nu, ne este de ajuns canonul.
- Rostul canonului este de a v apropia de Dumnezeu, de a-I cere s v acopere cu mila Sa si s v
dea putere s nfruntati ispitele. Dar dac n restul timpului triti ca niste pgni, fr s i faceti lui
Dumnezeu loc n viata voastr, fr s i cereti s v lumineze la fiecare pas mai important pe care l
faceti, unde mai e credinta voastr? Trebuie s triti ca niste crestini n toat vremea, nu numai cnd
v faceti pravila.
S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului, de ctre avva mnstirii pe care o avea n
Palestina, asa: "Cu rugciunile tale nu ne-am lenevit de canonul nostru, ci cu osrdie citim si ceasul
nti si al treilea si al saselea si al noulea si vecernia". Iar el, prihnindu-i, le-a artat lor zicnd:
"Artati sunteti c va leneviti n celelalte ceasuri ale zilei, petrecnd deserti la rugciune. C trebuie
clugria cea adevrat nencetat s aib rugciunea si cntarea psalmilor n inima sa". (3-65)
80. Un duhovnic a venit s le fac sfestanie unor ucenici de-ai si. Cnd a nceput s fac slujba, din
camera cealalt a nceput s se aud muzic de vioar.
- Ce se aude?
- V-am spus c de anul acesta la noi locuieste un nepot care a intrat la Conservator. Nu merge la
biseric, de aceea nu a venit n camer cu noi. St si exerseaz.
- Nu v dati seama c muzica lui o s v mprstie mintea de la rugciune?
Gazda - un brbat ntre dou vrste - spuse:
- Nu, printe, c ne-am obisnuit.
- Ei, ne-am obisnuit s ne zboare mintea la rugciune, cu asta ne-am obisnuit. n fiecare sear, cnd
ne facem canonul, ne asigur o muzic de fundal care ne mpiedic s ne rugm cu luare aminte -
continu sotia.
- Dac pe preot l deranjeaz uneori foiala care este n biseric, este normal c si pe voi v
42
deranjeaz aceast muzic de vioar. Frumoas de altfel, dar nu n timpul rugciunii. Rugati-l pe
nepotul vostru s fac o pauz vreme de o jumtate de or, pn facem sfestania.
- S nu se supere.
- Nu e cazul s se supere. Ba chiar s l rugati ca, n fiecare sear cnd v faceti canonul, s fac
liniste. S si fac programul n asa fel nct si voi s aveti parte de rugciune. C altfel, nici nu v
rugati, si nici timpul nu l folositi n alt fel. Dac erati nevoiti s ascultati cine stie ce zgomote, dac
aveati vecini care ar fi dat des petreceri de rsuna tot blocul, cum mi se ntmpl mie, era altceva.
Dumnezeu vedea si v acoperea cu harul Su. Dar asa, pentru c v st n putint s rezolvati
aceast problem, Dumnezeu asteapt s vad dac v doriti sau nu s v rugati cu luare aminte.
- Dar nu e important s ne zicem tot canonul?
- Ba da, dar important e si cum l ziceti, si n ce conditii l ziceti. Trebuie s ncercati ca la vremea
rugciunii s aveti conditii ct mai potrivite. Si linistea e de mare folos.
A mers odat avva Arsenie ntr-un loc, si era acolo trestie si suflnd vntul fcea trestia
sunet. Si a ntrebat btrnul pe frati: "Ce este sunetul acesta?". Iar fratii i-au spus c este sunetul
trestiei. Zis-a btrnul ctre dnsii: "Cu adevrat, de va sedea cineva n liniste si va auzi glas de
pasre, nu are inima aceeasi liniste; cu att mai mult voi, avnd sunetul trestiilor acestora". (25-17)
Roadele pocaintei
81. Un tanar crescut ntr-o familie de sectanti a fost botezat n Biserica Ortodox. i plceau slujbele, i
plceau crtile duhovnicesti, dar nu vroia s se spovedeasc. Rmsese cu o ndoial, nu credea c
prin Taina Spovedaniei se iart pcatele. Cdea n pcatul curviei destul de des, dar, dup ce
pctuia, se ruga la Dumnezeu s l ierte.
Si tot asa s-a ntmplat vreme de cteva luni. Odat i s-a artat un drac care i-a spus:
- Nu ti-e rusine s te mai rogi, dup ce pctuiesti att? Ce, crezi c Dumnezeu e orb, c nu vede ct
de desfrnat esti?
Tnrul i-a rspuns:
- Ba vede, si tot asa vede si pocinta mea. Si pn o s mor, o s i cer iertare pentru fiecare din
cderile mele...
- S i ceri, c degeaba i ceri... a spus dracul, disprnd.
Speriat, tnrul s-a dus la biseric, s vorbeasc cu un preot. Dup ce a ascultat ntmplarea, preotul
i-a spus:
- Degeaba i ceri lui Dumnezeu s te ierte dac nu vrei s ntelegi c pcatele svrsite dup Botez se
iart prin Taina Spovedaniei. Dac nu te spovedesti, nu ti se iart. Abia dup spovedanie sufletul are
puterea de a birui pcatul. Altfel, bunvointa sufletului de a se ndrepta este repede ngenuncheat de
diavol.
Dup ce tnrul s-a spovedit, dracul i s-a artat iar:
- Te-a iertat Dumnezeu, dar iarsi o s te dobor. Si iarsi o s te spovedesti, si iarsi o s te dobor.
Tnrul i-a spus:
- Asa s fie pn pe patul de moarte, iar s cad, si iar s m spovedesc, si tot nu o s m dau btut.
Dar cred lui Dumnezeu c l va lumina pe duhovnic s mi dea sfaturile si canonul potrivit pentru a m
vindeca, si c m va ntri s nu mai cad n cursele tale.
Si dracul i-a zis:
- Nu te voi mai ispiti atunci, ca s nu ti agonisesti cunun.
Si de atunci, tnrul a dus cum trebuie rzboiul duhovnicesc. Alerga la duhovnic imediat ce vreo ispit
i ntuneca mintea. Si nu astepta s pctuiasc cu trupul pentru a se spovedi.
Un frate oarecare, petrecnd multe ispite de la neprietenul, cdea totdeauna n curvie
si petrecea nevoindu-se a nu-si lsa chipul clugresc, ci fcea cte putin slujb si se ruga lui
Dumnezeu cu suspinuri, zicnd: "Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc, mntuieste-m!". Si zicea
acestea n toate zilele, si de cdea n curvie, si de nu cdea. Odat a czut n obiceiul pcatului
noaptea si s-a sculat si ndat a nceput a cnta un canon. Iar dracul se mira de ndejdea lui si de
nemhnirea lui si i s-a artat n vederea ochilor si i-a zis cnd cnta: "Cum nu te rusinezi cu totul a sta
naintea lui Dumnezeu, sau a pomeni numele Lui?".
I-a zis fratele: "Stii c limba aceasta este nicoval, odat vei lovi cu ciocanul si odat vei lua, iar eu voi
rbda luptndu-m cu tine pn la moarte, oriunde te voi ajunge n ziua de apoi si cu jurmnt ti fac
tie ncredintare, c asa s-mi ajute Cel ce a venit s mntuiasc pe pctosi, c nu voi nceta
prndu-te pe tine lui Dumnezeu pn ce vei nceta a te lupta cu mine, si voi vedea cine va birui, tu
43
sau Dumnezeu". Dac a auzit dracul acestea, a zis ctre dnsul: "ntr-adevr, de acum nu m voi mai
lupta cu tine, ca s nu-ti agonisesc tie cunun, luptndu-m pentru rbdarea ta". Si s-a dus dracul.
(29-299)
82. O fat care n timpul liceului trise cu prietenul ei si care, dup ce rmsese nsrcinat, fcuse un
avort de frica printilor ei, a simtit c fr Dumnezeu viata nu are rost si s-a apropiat de biseric.
Vreme de trei ani a trit n curtie, dup ce i promisese lui Dumnezeu c nu se va mai culca dect cu
sotul ei, dup nunt.
Dar, ntr-o sear, fiind apsat de singurtate, a iesit s se plimbe n parc. A fcut cunostint cu un
doctor, nu foarte frumos dar prezentabil, si plimbarea s-a terminat n patul doctorului.
Dimineata, cnd a ajuns acas, s-a dus n fata icoanei si s-a rugat:
- Doamne, iart-m, c desi am czut nc o dat, am s pun din nou nceput bun. M voi spovedi si
voi lupta din toate puterile s nu mai cad.
Dup rugciune, a vzut n camera ei un drac mare si urt:
- De ce te mai rogi? Gata, de acum vei fi a noastr...
- De unde stii tu c voi fi a voastr? Puternic este Dumnezeu s m ridice iar si s m ierte.
- De unde stii c te va ierta?
- Dumnezeu stie c nu am mintit cnd i-am spus c nu vreau s mai cad niciodat. Stie ct m-am
luptat. Si, asa cum m-a vzut gresind, tot asa m va vedea pocindu-m.
Auzind acestea, dracul a plecat rusinat. Iar fata, mirat c diavolul a lsat-o n pace, a cptat si mai
mare ndejde n mila lui Dumnezeu. Fr s mai amne, n loc s mearg la serviciu, a alergat la
printele ei si s-a spovedit cu inim frnt. Si, primind canon, a plecat cu ndejdea c Dumnezeu o va
ierta.
Un frate oarecare ce tria n Enat, n mnstirea Alexandriei, a czut n pcatul curviei si,
dup cdere, de multa lui scrb l-a adus pe el vrjmasul la dezndjduire. El, mai venindu-si n fire si
vzndu-se biruit de scrb si dezndjduit, singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gndul su spre
buna ndejde, zicnd: "Crezi n marea milostivire a lui Dumnezeu, c si va face mil si cu mine
pctosul si m va ierta!". Iar cnd gria el ntru sine acestea, diavolii i-au zis: "Cum stii tu c si va
face mil cu tine?". Si le rspundea lor asa: "Dar voi cine sunteti si ce grij aveti, de si va face
Dumnezeu mil cu mine ori de nu si va face? C voi sunteti fiii ntunericului, ai gheenei si ai pieirii
vesnice, iar Dumnezeu este bun si milostiv. Voi ce treab aveti?".
Acestea grindu-le lor fratele, au fugit dracii rusinati de la dnsul, neputnd s-i mai fac nimic. Iar
fratele, cu ndejdea si cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocit si s-a mntuit. (24-296)
83. Doi tineri care triau mpreun au venit la biserica printelui Constantin. Au fost foarte impresionati
de ntlnirea cu printele si dup slujb s-au spovedit. Vroiau s se cstoreasc dup terminarea
faculttii. S-au hotrt s nu mai pctuiasc. Cu o lun nainte de examenele de licent, Eliza s-a
dus la o petrecere dat de sora sa, care se mritase cu un arab. Daniel era acas, la printi.
La petrecere, un alt arab, cel mai bun prieten al cumnatului Elizei, s-a ndrgostit de ea si, din vorb n
vorb, a convins-o s bea cu el niste trie. Prins n joc, fata a cerut din ce n ce mai mult butur si,
n cele din urm, a picat n bratele arabului. Ba chiar a pctuit cu el dup plecarea musafirilor. Sora
ei nu prea mirat de aceasta.
Cnd l-a revzut pe Daniel, pe Eliza au npdit-o lacrimile:
- Totul s-a terminat. Nu mai are rost s fim prieteni. Duminic dimineat m-am culcat cu Ahmed, cel
mai bun prieten al cumnatului meu. Nu stiu dac m-ai putea ierta, si nici nu mai are rost s m ierti.
ntre noi s-a terminat totul.
Dup trei zile, Eliza a primit un telefon:
- Crezi c exist pocint?
- Da, exist.
- Atunci hai la printele Constantin. Tie o s-ti dea un canon, iar mie o s-mi spun ce rugciuni s fac
pentru tine.
Eliza s-a spovedit si, cu dragostea lui Daniel si cu sfaturile printelui, sufletul ei s-a curtat de pcat.
S-au cstorit, asa cum plnuiser. Eliza era o sotie minunat. Daniel nu a regretat niciodat c a
iertat-o pentru greseala fcut.
Doi frati erau la chilii si cel care era cel mai btrn l ruga pe cel mai tnr, zicnd: "S
petrecem mpreun, frate". Iar el zicea: "Eu sunt pctos si nu pot s petrec mpreun cu tine, avvo".
Acela l ruga pe dnsul, zicnd: "Cu adevrat putem". Si era btrnul curat si nu voia s aud c
44
fratele are gnduri de curvie. Deci i-a zis fratele: "Las-m o sptmn si iarsi vom vorbi!". Si dup
o sptmn, vrnd cel mai tnr s-l ncerce, i-a zis: "n mare ispit am czut, avvo, sptmna
aceasta, c, ducndu-m n sat pentru o trebuint, am czut cu o femeie". Zis-a lui btrnul: "Este
pocint?". Rspuns-a fratele: "Este, cu adevrat". Zis-a btrnul: "Eu port jumtate din pcat si tu
cealalt jumtate". Atunci i-a zis lui fratele: "Acum putem s fim mpreun". Si au petrecut mpreun
pn la sfrsitul lor. (17-353)
84. O profesoar de religie a mers cu un grup de elevi ntr-un pelerinaj la o mnstire. Au venit cu ea
si patru elevi care erau foarte obraznici. Tot drumul au fcut glgie. Profesoara sovise nainte s i
ia la drum. Auzise c unul dintre ei se culca cu o coleg de clas, si si asuma o mare responsabilitate
dac i lua. Trebuia s fie foarte atent. Dar s-a decis s i ia.
La mnstire, grupul s-a ntlnit cu un printe cu viat sfnt, un pustnic care venise s se
mprtseasc. Era foarte slab, din cauza posturilor aspre. Cnd vorbea despre Dumnezeu, avea
ochii n lacrimi. Printre altele, le-a spus copiilor:
- Trebuie s triti n asa fel nct, atunci cnd veti fi mari, s nu v par ru c v-ati pierdut tineretea.
O singur viat avem n aceast lume. S o folosim ct mai bine, pentru a dobndi raiul.
Printele nu le-a vorbit mult elevilor, dar cuvintele lui i-au impresionat pe doi dintre cei patru copii-
problem. Unul dintre cei doi era chiar cel care pctuia cu colega lui. Pe drumul de ntoarcere, ei au
vorbit mult cu profesoara de religie. Pelerinajul i-a convins s si schimbe viata.
Numai c ceilalti doi prieteni ai lor nu erau deloc ncntati de aceast schimbare, pe care nu o
ntelegeau. i tot ironizau pe prietenii lor care nu mai mergeau n baruri si nici la petreceri zgomotoase.
Acestia veneau rareori pe la petreceri si se purtau cu totul altfel dect nainte. De asta erau luati peste
picior de colegii lor. Dar ei se hotrser s nu rspund la ironiile celorlalti. Cei doi prieteni ai lor au
rs o vreme de ei, tot ncercnd s i conving s nu mai mearg la biseric. Dar nu au reusit. Mai
mult nc, unul din ei, vznd cum cei doi tineri duceau o viat curat, s-a dus si el de cteva ori la
biseric. La nceput din curiozitate, dar pn la urm a ncepu s i plac.
Si astfel, datorit unui pelerinaj si ntelepciunii unei profesoare de religie, trei tineri si-au ndreptat pasii
pe calea mntuirii.
Zicea avva Zinon c i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca
aceasta: "Odat - zice - cltorind noi cu un btrn sfnt, fiind si alt frati mpreun cu noi, ne-am
rtcit pe cale. Si, nestiind unde mergem, ne-am aflat n semnturi si am clcat putin din semnturi.
Iar plugarul, simtind, c s-a ntmplat de lucra acolo, a nceput a ne ocr si a zice cu mnie: "Voi
clugri sunteti? Voi v temeti de Dumnezeu? De aveati frica lui Dumnezeu naintea ochilor, nu
fceati aceasta". Deci ndat ne zice nou sfntul acela btrn: "Pentru Domnul, nimeni s nu
griasc!". Si se ruga plugarului cu blndete, zicnd: "Bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu
aceasta nu am fi fcut, ci pentru Domnul, iart-ne, c am gresit!".
Iar acela, nspimntndu-se pentru nerutatea si smerenia btrnului, alergnd la noi, a czut la
picioarele btrnului, zicnd: "Iart-m pentru Domnul si ia-m cu voi!"" Si aduga fericitul Serghie:
"Iat blndetea si buntatea sfntului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu s fac! Si a mntuit sufletul
ce era fcut dup chipul lui Dumnezeu, si pe care Dumnezeu l voieste mai mult dect nenumrate
lumi cu banii lor". (10-75)
85. Un student czuse n pcat cu prietena sa, cu care urma s se cstoreasc dup Postul
Crciunului. Mai erau dou luni pn la nunt. S-au spovedit, dar dup dou sptmni iar au czut.
Iar s-au spovedit, si iar au czut. n prima sptmn din post au pctuit iarsi. Imediat dup aceea,
cnd abia apucaser s se mbrace, pe tnr l-a mustrat constiinta. A pus mna pe telefon si l-a sunat
pe preot:
- Srut-mna, printe, Mihnea la telefon. V-am sunat s v ntreb de cte ori poate cineva s pun
nceput bun?
- Ori de cte ori cade.
- Si n fiecare sptmn?
- Si n fiecare zi. Si n fiecare or. Asa cum diavolul contabilizeaz fiecare cdere, tot asa Dumnezeu
numr fiecare ridicare. Ce s-a ntmplat, iar ati czut?
- Da, printe, iar. Si iar s ne spovedim, si iar s cdem? Sau s asteptm s ne spovedim chiar
nainte de nunt?
- O s v spovediti si atunci, asa cum v-am spus. Dar acum, pentru c ati czut, trebuie s v ridicati.
V astept dup-mas la biseric si o s v spovedesc dup vecernie.
45
- Si dac o s cdem iarsi?
- Prin spovedanie sufletul primeste dezlegare de lanturile cu care l-a legat pcatul, si puterea s se
lupte cu el. Dac vreti s puneti nceput bun, spovediti-v. Dar, dac vreti s v spovediti fr s fiti
hotrti s fiti cuminti pn la nunt, nu faceti bine.
- E post
- Si dac nu era post, pcatul tot pcat era. Ori de cte ori cdeti, ridicati-v.
A ntrebat avva Moise pe avva Siluan, zicnd: "Poate omul n fiecare zi s pun nceput?". Si
i-a rspuns btrnul: "De este lucrtor, poate si n fiecare zi si n fiecare ceas s pun nceput bun".
(11-217)
Sfaturile duhovnicului
86. Un ministru a chemat un preot s i fac sfestanie. Preotul a venit, a fcut slujba, dup care a fost
invitat s sfinteasc masa pregtit pentru aceast ocazie. Desi era vineri, pe mas erau crnuri si
alte mncruri de dulce.
- S m iertati, a spus printele, dar fiind zi de post, nu pot binecuvnta dect ce e de post
- Ce vorb e asta? s-a suprat ministrul. Hai, binecuvnteaz toate, c ne suprm. Ei, comedie, nu
am chemat un altul mai destept! Aici nu e mas obisnuit, printele, aici suntem oameni cu greutate.
Binecuvntezi, sau pleci de aici?
- Iertati-m, plec, a spus printele, strngndu-si epitrahilul.
- O s vezi tu ct de curnd ce rsplat o s primesti pentru gestul sta a spus ministrul, simtindu-
se jignit.
ntr-adevr, peste cteva zile, printele a fost chemat la episcopie si a fost mutat la alt parohie, mult
mai mic. Nu i-a fost greu s nteleag pricina mutrii sale. Dar, multumindu-I lui Dumnezeu pentru
toate, printele a plecat, avnd ncredintarea c nimic nu se ntmpl fr voia lui Dumnezeu.
Peste un an de zile, la alegeri, partidul ministrului a obtinut voturi putine, si ministrul a revenit la functia
pe care o avusese mai nainte: director de spital.
Peste alt an de zile, pe cnd se afla n concediu, a izbucnit un incendiu n care copilul su cel mic si-a
pierdut viata.
n fata sicriului, fostul ministru sttea si plngea:
- Oare cu ce Te-am suprat, Doamne, cu ce?
Din rnduiala lui Dumnezeu, la nmormntarea aceea fusese chemat s slujeasc tocmai preotul pe
care ministrul l prigonise: parohul din cartier plecase de urgent din oras.
Preotul a tinut slujba, smerit. A plecat imediat dup ce a tinut un scurt cuvnt, pentru c nu vroia s l
pun ntr-o situatie delicat pe fostul ministru.
Comportamentul su l-a ajutat pe cel care mai nainte l prigonise s si nteleag greseala. Si-a dat
seama c n viat toate sunt trectoare si c important este un singur lucru: ascultarea de Dumnezeu,
orict de grea ar fi aceast ascultare. A nteles ct de crestineste se purtase printele atunci cnd
refuzase s sfinteasc bucatele de dulce n post. A nteles c nici un compromis nu are urmri bune.
C urmri bune au numai faptele bune. Mai mult chiar, el a ncercat s determine transferul printelui
la postul initial. Pentru c nu mai era ministru, si nu mai avea aceeasi greutate n ochii celorlalti, a avut
mult de furc pentru a-si mplini dorinta. Dar, n cele din urm, a reusit.
Dup ce printele a nceput s slujeasc din nou n vechea sa parohie, directorul spitalului l-a chemat
din nou s i fac sfestanie:
- V rog din tot sufletul, printe, s m iertati pentru rul pe care vi l-am fcut. V rog s veniti din nou
la noi, c v avem ca pe un sfnt Sotia mea de la nceput a zis c semnati cu Hristos la nftisare
si la moralitate
- De iertat, v-am iertat. De semnat cu Hristos la chip, aproape toti brbosii seamn putin. Ct
despre moralitate, nici un om nu se poate compara cu Hristos. Stiu c, dac as veni la voi, m-ati trata
ca pe un sfnt. Tocmai de aceea nu voi veni. Sau poate voi veni peste mult vreme, cnd nu o s m
mai tineti de sfnt. C asa, s m ridicati n slvi, si de acolo s m doboare diavolul, nu mi este de
folos. S mi lsati totusi un pomelnic, s v pomenesc. Si v mai spun nc o dat: de iertat, v-am
iertat. Dar aveti grij cum triti, ca s v ierte si Dumnezeu
Un frate l-a ntrebat pe unul din btrni, zicnd: "Cum diavolul aduce ispite asupra
sfintilor?". Si i-a zis lui btrnul c a fost unul din printi, anume Nicon, care locuia n muntele Sinai. Si
iat c oarecine, mergnd la casa unui faranit si gsind pe fiica lui singur, a czut cu dnsa. Si i-a zis
ei: "Spune c pustnicul avva Nicon ti-a fcut asa". Si cnd a venit tatl ei si a aflat, lund sabia, s-a
46
dus asupra btrnului si, btnd n us, a iesit btrnul. Si ntinznd el sabia ca s-l omoare, s-a
uscat mna lui. Si ducndu-se faranitul la biseric, a spus btrnilor si au trimis la dnsul si a venit
btrnul. Si btndu-l mult, voiau s-l goneasc. Si s-a rugat zicnd: "Lsati-m aici, pentru
Dumnezeu, ca s m pociesc!". Si desprtindu-l pe el trei ani, s-a dat porunc ca nimeni s nu
mearg la el. Si a fcut trei ani, venind n fiecare duminic la biseric si fcnd metanie, se ruga la toti
zicnd: "Rugati-v pentru mine!". Iar mai pe urm s-a ndrcit cel ce a fcut pcatul si a pus ispit
asupra btrnului. Si a mrturisit n biseric c el a fcut pcatul si a zis s npstuiasc pe robul lui
Dumnezeu.
Si mergnd tot norodul, a fcut metanie btrnului, zicnd: "Iart-ne pe noi, avvo!". Si le-a zis lor: "De
a v ierta, iertati sunteti; dar a rmne aici cu voi nu mai rmn, c nu s-a aflat unul s aib dreapt
socoteal si s-i fie mil de mine". Si asa s-a dus de acolo. Si a zis btrnul ctre fratele: "Vezi cum
diavolul aduce ispitele asupra sfintilor?" (Avva Nicon -158)
87. La printele Ioan a venit Adrian, un student la Teologie. n loc s i cear un cuvnt de folos, el a
nceput s i spun printelui ct de necesar este ca oamenii s tin post negru vinerea, ct de greu
dar folositor este ca oamenii s rosteasc rugciunea inimii, ct de bine este s existe familii crestine.
Dup ce a terminat lista de sfaturi, a nceput s i pun printelui ntrebri legate de culmile vietuirii
duhovnicesti.
- Nu stiu s ti vorbesc despre asa ceva. Despre asta au nvtat sfintii, pentru c triau cele despre
care scriau.
- Spuneti-mi mcar ce ati citit, dac v-a interesat acest subiect.
Vzndu-l att de mndru, printele l asculta n tcere. Tnrul vroia s par ct mai ntelept n ochii
printelui.
Acesta l-a ntrebat:
- Si n fata lui Dumnezeu, tot asa vii?
- Ce vreti s spuneti?
- Ai venit la mine pentru prima dat. Nu ai vrut s fii folosit de cuvintele mele, ci ai vrut s m convingi
de ntelepciunea ta. Calea asta nu i place lui Dumnezeu. Apoi ai vrut s vezi dac stiu s ti vorbesc
despre taine care depsesc ntelegerea noastr. Dar credinta noastr nu e filosofie, nu cel care e doar
o enciclopedie teologic dobndeste raiul, ci raiul l dobndeste numai cel care trieste credinta.
- Bine, printe, bine, atunci o s mai vin alt dat, ca s mai vorbim
Adrian a plecat deceptionat. n timp ce sttea n statia de autobuz, l-a vzut pe un prieten de-al su
care se ndrepta spre biseric.
- Ce faci aici?
- Ce s fac, am fost la printele Ioan.
- Si eu tot la el m duc.
- Si, ti place? Mie mi s-a prut c faima pe care o are e cam exagerat. n ce priveste teologia, cam
schiopteaz. n loc s mi rspund la ntrebri, a ncercat s se eschiveze, s mi vorbeasc despre
importanta tririi crestine, de parc eu nu as ntelege acest subiect. Cred c stiu mai mult teologie
dect el.
- Spui asta pentru c nu l cunosti. Mie mi este duhovnic. Am avut odat niste nelmuriri legate de o
lucrare de seminar. M-a uimit ct de bine cunoaste scrierile Sfintilor Printi.
- Atunci mie de ce nu a vrut s mi rspund la ntrebri?
- El nu rspunde dect la ntrebrile care l ajut pe om s se schimbe n bine. Spune c se umple
lumea de teologi, n timp ce adevratii crestini se cam mputineaz.
- Mi-a venit masina, trebuie s plec, mai vorbim, spuse Adrian, suindu-se n autobuz.
Dar, cum rmase singur, ncepu s nteleag ct dreptate avea printele Ioan. El si dorise pn
atunci din tot sufletul s ajung un mare teolog. Dar nu si dorise la fel de mult s ajung un bun
crestin.
Cobor la prima statie si o lu napoi pe jos. Se ntlni iar cu prietenul su:
- Ce faci, Adriane, ai uitat ceva?
- Da, rspunse Adrian. Am uitat s pun ntrebrile potrivite
S-a dus odat un frate din prtile lui avva Pimen n strintate. Si a ajuns acolo la un
pustnic (care era milostiv si multi veneau la dnsul). Si i-a vestit lui fratele cele despre avva Pimen. Si,
auzind fapta lui cea bun, a dorit s-l vad. Deci, ntorcndu-se fratele n Egipt, dup ctva vreme a
venit pustnicul din strintate n Egipt la fratele cel ce venise la el (c i spusese lui unde petrece). Si
47
vzndu-l acela, s-a mirat si s-a bucurat foarte. Si a zis pustnicul: "Fii bun si du-m la avva Pimen!".
Si, lundu-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele despre dnsul zicnd: "Mare om este si mult
dragoste si cinste are la locul lui si i-am vestit lui despre tine si, dorind s te vad, a venit".
Deci l-a primit pe el cu bucurie si, srutndu-se unul cu altul, au sezut. Si a nceput cel strin a vorbi
din Scriptur locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a ntors avva Pimen fata lui si nu i-a dat rspuns. Si
vznd c nu vorbeste cu dnsul, mhnindu-se a iesit. Si i-a zis fratelui celui ce l-a adus pe el: "n
zadar am fcut toat cltoria aceasta, c am venit la btrnul si iat c nici a vorbi cu mine nu
voieste". Si a intrat fratele la avva Pimen si i-a zis: "Avvo, pentru tine a venit acest om mare, avnd
atta slav la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dnsul?". I-a zis lui btrnul: "Acesta dintre cei de sus
este si cele ceresti grieste, iar eu dintre cei de jos sunt si cele pmntesti vorbesc. De mi-ar fi grit
despre patimi ale sufletului, i-as fi rspuns; iar dac pentru lucruri ceresti [vrea s vorbim], eu aceasta
nu stiu".
Deci iesind fratele, i-a zis: "Btrnul nu vorbeste degrab din Scriptur, ci dac cineva i va gri lui
despre patimile sufletului, i rspunde". Iar el, umilindu-se, a intrat la btrnul si a zis ctre dnsul: "Ce
voi face avvo, c m stpnesc patimile sufletului?". Si a luat aminte la dnsul btrnul, bucurndu-
se. Si a zis: "Acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea si o voi umple de buntti". Iar el,
mult folosindu-se, zicea: "Cu adevrat aceasta este calea cea adevrat". Si multumind lui
Dumnezeu, s-a ntors la locul su bucuros cci cu astfel de sfnt s-a nvrednicit a se ntlni. (8-166)
88. ntr-o sear, la usa casei parohiale n care locuia printele Ioan a btut cineva. Deschiznd,
printele a vzut o student pe care cu cteva zile n urm o convinsese s nu fac un avort. Tatl
pruncului plecase din tar si se ntorsese la familia lui, n Iran. Familia fetei se chinuise mult vreme
s o conving s renunte la sarcina nedorit, dar printele avusese rbdare cu ea si o sftuise s nu
fac acest groaznic pcat.
- Iertati-m c v deranjez att de trziu, printe, dar trebuie s mi spuneti un cuvnt de ntrire. Nu
mai puteam astepta pn mine, sunt fcut praf.
- Ce s-a ntmplat, ai ucis copilul?
- Nu, printe, Doamne-fereste. Am o ispit mare si am nevoie de sfatul sfintiei voastre. Altfel nu
ndrzneam s v deranjez la ora asta. Stau numai un minut, dac mi permiteti.
- M deranjai dac fceai cine stie de trznaie; dac pot s ti fiu de folos, nu m deranjezi, m bucuri.
Un frate a mers la un sihastru si, plecnd de la dnsul, i-a zis: "Iart-m, avvo, c te-am
smintit de la rugciunea ta!". Cellalt, rspunznd, i-a zis: "Rugciunea mea este s te odihnesc pe
tine si s te petrec cu dragoste". (6-367)
89. O femeie czuse n dezndejde dup ce sotul si cei doi fii ai ei muriser n urma unui grav
accident de masin. Venise la printele Ioan cu inima distrus de ntristare:
- Printe, iertati-m, nu mai sunt n stare s mi fac canonul, nu mai sunt n stare s m rog lui
Dumnezeu. Am impresia c m-a pedepsit prea tare pentru pcatele tineretii, n timp ce pe altii i las
de capul lor. Nu mai pot, printe, nu mai pot. Simt c mi pierd mintile. Cum o s triesc singur? mi
vine s mi iau viata si s m duc lng ei.
- Dac ar fi asa simplu s te duci lng ei, ti-as da binecuvntare s ti iei viata cum ajungi acas.
Numai c sinucigasii merg n iad. Numai pe unii dintre cei bolnavi psihic i iart Dumnezeu. Dac sotul
si copiii ti s-au mntuit si tu te duci n iad, nu vei fi lng ei.
- Dar dac vreunul a ajuns n iad? M voi duce s stau cu el.
- Nu se poate. Numai n rai oamenii stau n comuniune unii cu altii. n iad nu exist dect plngere. Nu
poti s alini durerea celui care ajunge acolo dect ntr-un singur fel: rugndu-te pentru el s ajung s
vad lumina.
- Si ce s fac, printe, c nu pot s m rog? Nu pot s mai fac Acatistul Preadulcelui Iisus.
- Nu poti s faci acatistul, o s faci altceva.
- Nu pot s m rog pentru mine, printe, sunt prea dezndjduit.
- Dezndejdea nseamn moarte duhovniceasc. Noi, crestinii, nu avem voie s dezndjduim. Chiar
dac suntem mhniti. Dezndjduiti sunt doar necredinciosii, cei care nu stiu s i cear Domnului
puterea de a depsi ncercrile.
- Printe, oricum nu pot s m rog.
- ti schimb canonul. n fiecare sear s faci zece metanii pentru sotul tu, si cte zece pentru fiecare
dintre copii. Si la fiecare metanie s spui: "Doamne, odihneste-l n mprtia Ta."
A doua sptmn, cnd femeia a venit din nou la biseric, printele a ntrebat-o:
48
- Ai fcut metaniile?
- Da, printe, le-am fcut.
- S stii c si aceast osteneal a ta Dumnezeu o va primi tot ca pe o poman, ca pe o milostenie. De
acum s faci cte douzeci de metanii pentru fiecare.
- Bine, printe, o s fac.
- Si, dac mai ai putere, s faci cte cinci metanii si pentru mine, s m ntreasc Dumnezeu s
cluzesc sufletele asa cum trebuie.
- Da, printe, o s fac.
Seara, dup ce a fcut metaniile pentru sotul si copiii ei, s-a apucat s fac si pentru printele. Dup
aceea, s-a apucat s fac cteva metanii si pentru ea, fr s le numere. i tot cerea lui Dumnezeu
putere s rabde ncercrile prin care trece.
n seara urmtoare a fcut la fel, si tot asa pn ce a venit iarsi la printele Ioan:
- Printe, desi nu mai aveam putere s m rog, cu chiu cu vai am nceput s fac cteva metanii si
pentru mine. Nu multe, dar fac.
- Important este c nu ai prsit lupta. Diavolul abia astepta s te drme cu dezndejdea.
- Printe, dar s stiti c tot mi mai vin gnduri de dezndejde.
- Tu ce credeai, c lupta se va termina att de usor? Suntem oameni, suntem fiinte pe care ncercrile
ne clatin puternic. Important este s nu cedm. Uite, de acum trebuie s citesti din Psaltire cte un
psalm n fiecare zi.
- Att de putin?
- Un psalm neaprat. Un psalm fcut cu luare-aminte. Si dac vezi c mai ai stare de rugciune,
roag-te n continuare. Nu te gndi s termini catisma, roag-te att ct poti si fii atent la rugciune.
ncetul cu ncetul, femeia se punea pe picioare. Dup ce a fcut parastasul de patruzeci de zile,
printele i-a spus:
- Gata, cu ajutorul lui Dumnezeu ai depsit momentele de cumpn. De acum revenim la canoane
obisnuite.
- S stiti, printe, c, dac nu ati fi avut ntelegere fat de mine n durerile prin care am trecut, nu as
mai fi venit la biseric.
- Stiu, dac ti-as fi dat un canon prea greu, te-ar fi biruit si mai tare dezndejdea. Dar canonul trebuie
s vindece sufletul, nu s l sufoce. Trebuie s fie balsam. Iar atunci cnd e nevoie s fie bisturiu
chirurgical, duhovnicul trebuie s fie foarte atent, ca s nu moar pacientul pe masa de operatie. Stiu
asta de la primul meu duhovnic, Dumnezeu s l odihneasc.
Se povestea despre avva Macarie c, mergnd odat la biseric s citeasc pravila, a vzut
n afara chiliei unuia dintre frati multime de draci, din care unii se nchipuiau n muieri ce rosteau
cuvinte necuviincioase, altii n copilandri ce vorbeau cuvinte de ocar, altii jucau, iar altii se schimbau
n multe forme. Btrnul, fiind vztor cu mintea, a cunoscut pricina. Si, suspinnd, si-a zis: "Negresit,
fratele petrece n lenevire si pentru aceasta duhurile cele viclene i nconjoar chilia".
Dup ce a isprvit pravila, a intrat n chilia fratelui si i-a zis: "Sunt necjit, frate, si cred c, de te vei
ruga pentru mine, cu adevrat m va usura Dumnezeu de necazul acesta". El, punnd metanie
btrnului, i-a zis: "Avvo, nu sunt vrednic s m rog pentru tine". ns btrnul sta rugndu-l pe frate si
zicnd: "Nu m duc de nu-mi vei da cuvnt c vei face pentru mine cte o rugciune n fiecare sear".
Asa a ascultat fratele porunca btrnului. Acest lucru l-a fcut btrnul vrnd s-i dea pricin s se
roage noaptea. Si, sculndu-se fratele n noaptea viitoare, a fcut o rugciune pentru btrnul. Apoi,
umilindu-se, a zis: "Ticlosule suflete, pentru un btrn ca acesta te-ai rugat, dar pentru tine nu te
rogi?". Deci, a fcut si pentru sine o rugciune. Apoi asa fcnd el n fiecare noapte si svrsind cele
dou rugciuni, n duminica urmtoare, btrnul, ducndu-se la biseric, i-a vzut pe draci stnd afar
din chilia fratelui, ca si mai nainte, dar tristi si posomorti. Si a cunoscut c pentru rugciunea fratelui
s-au ntristat dracii. Astfel, bucurndu-se, a intrat la fratele si a zis: "Rogu-te, mai f pentru mine nc
o rugciune!". El a ascultat si fcnd pentru btrnul dou rugciuni, iarsi s-a umilit si si-a zis: "O,
ticlosule suflete, adaug si pentru tine o rugciune!".
Deci, asa petrecnd el si sptmna aceea si fcnd n fiecare noapte cte patru rugciuni, duminic
iarsi venind btrnul, i-a vzut pe draci mai ntristati si tcnd. Si multumind lui Dumnezeu, cnd s-a
ntors, a intrat iarsi la frate si l-a rugat s mai adauge pentru dnsul nc o rugciune. Acesta,
primind si adugnd si pentru sine nc o rugciune, fcea n fiecare noapte sase rugciuni. Cnd a
trecut btrnul duminic, i-a vzut pe draci stnd departe de chilia lui. Dar cum l-au vzut intrnd la
49
frate, l-au ocrt, mhnindu-se pentru mntuirea fratelui. Iar btrnul, proslvind pe Dumnezeu, a
intrat la frate si l-a sftuit s nu se leneveasc, ci nencetat s se roage. Si asa, fcndu-se fratele
osrduitor la rugciuni, cu darul lui Dumnezeu, s-au dus dracii cu totul de la dnsul. (78-439)
90. La biseric la printele Ilarion au venit doi studenti de la Facultatea de Teologie. Intrnd n
biseric, l-au vzut pe printe mbrcat ntr-o reverend veche si nu si-au dat seama c pe el l
cutau. L-au ntrebat:
- Printele Ilarion e aici?
- Ce treab aveti cu el?
- Am venit s i cerem niste sfaturi duhovnicesti.
- Vreti s v spovediti? Ce fel de sfaturi?
- Nu, vrem numai s vorbim cu el, s l ntrebm cum ntelege el unele citate din Sfnta Scriptur.
Cellalt deschise si el gura:
- Zice lumea c ar fi foarte ntelept, si vrem s ne convingem dac e asa sau nu. Ct despre
spovedanie, avem timp s ne spovedim cnd terminm facultatea, nu?
Printele se ntrist auzindu-i:
- Printele Ilarion nu are dect seminarul, nu e la msura la care v asteptati voi. Nu e aici. Dar nu are
rost s l asteptati, c veti fi dezamgiti auzindu-l.
Studentii plecar.
Femeia de la pangar l-a ntrebat:
- De ce nu ati vorbit cu ei, printe? Trebuia s le artati ct de bine cunoasteti nvttura Sfintilor
Printi.
- Nu, nu trebuia. Nu au venit pentru cuvnt de folos. Au venit ori ca s aib pricin s m cleveteasc,
ori ca s se mndreasc c au stat de vorb cu mine. Dac ar fi venit pentru sfaturi duhovnicesti, le-
as fi vorbit.
Spunea avva Daniil c oarecari frati, vrnd s mearg la Tebaida pentru torturi de in, au zis:
"Cu aceast pricin, adic din ntmplare, s-l vedem si pe avva Arsenie". Si a intrat avva Alexandru
si a zis btrnului: "Niste frati, venind de la Alexandria, voiesc s te vad". Zis-a btrnul:
"nstiinteaz-te de la dnsii pentru care pricin au venit". Si, nstiintndu-se c merg la Tebaida pentru
torturi de in, a vestit btrnului. Si el a zis: "Cu adevrat, nu vor vedea fata lui Arsenie, cci nu au
venit pentru mine, ci pentru treaba lor. Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicndu-le c btrnul
nu poate s-i ntmpine". (26-17)
91. Doi tineri cstoriti s-au hotrt s se spovedeasc la acelasi duhovnic, si sotia a venit la
duhovnicul sotului ei. Din lucrarea vrjmasului, femeia nu a fost multumit de sfaturile pe care le
primea de la noul ndrumtor, asa c s-a dus s se plng fostului duhovnic, printelui Ioan:
- Nu mi e bine deloc, nu e ca sfintia voastr. Nu mi d canoane grele si nici el nsusi nu pare prea
sporit. Vreau s m ntorc napoi. El s rmn la printele lui, si eu la sfintia voastr.
Dup ce a stat de vorb cu ea, printele a convins-o c i este de folos s rmn la noul duhovnic.
Desi nu era la fel de renumit.
Femeia s-a ntors la duhovnicul sotului ei. Dup cteva luni, a venit la printele Ioan s i
multumeasc:
- Foarte mult a nsemnat pentru mine c m-ati trimis napoi. n timp mi-am dat seama ct de bun
duhovnic este.
- Nu era bine tu s mergi ntr-o directie, sotul tu n alta. Afl c, atunci cnd duhovnicul meu a plecat
pentru o vreme n Athos, eu tot la printele tu m-am spovedit. Data trecut nu ti-am spus asta ca s
te las s te convingi singur de valoarea printelui tu. Mhnirea ta nu avea un motiv serios, era pur si
simplu o curs a vrjmasului.
Unor frati li s-a ntmplat o scrb la locul lor si vrnd s-l prseasc s-au dus la avva
Ammona. Si iat, btrnul mergea cu corabia pe ap si, vzndu-i umblnd pe marginea rului, a zis
corbierilor: "Scoateti-m la uscat!". Si chemnd pe frati, le-a zis lor: "Eu sunt Ammona, la care voiti
s mergeti". Si, mngindu-le inimile lor, i-a fcut de s-au ntors napoi de unde iesiser. C nu avea
pricina vtmare de suflet, ci scrb omeneasc. (5-30)
92. ntr-o vineri, n timp ce spovedea ucenicii, asa cum fcea n fiecare sptmn, printele Ioan a
fost chemat de urgent la un spital, s mprtseasc un bolnav.
O femeie mbrcat cu haine foarte elegante l-a ntrebat:
- Cam n ct timp veniti, printe?
50
- Cam n dou ore.
Femeia a iesit din biseric, s-a suit ntr-o masin scump si a plecat. S-a ntors cu putin naintea
printelui si a nceput s citeasc.
Cnd a vzut-o, printele a ntrebat-o:
- Nu te-ai plictisit?
- Nu, am fost si am mncat o pizza, si m-am plimbat putin n parc.
- Ce citesti?
- O istorie a sociologiei.
Printele a nceput s spovedeasc din nou. Dup ce a spovedit-o pe femeie, a venit rndul unei
btrne:
- Printe, sunt tare tulburat, am tot judecat-o pe femeia asta de dinainte si nu am liniste. Ce caut
bogatii stia la biseric? Ati auzit c a fost la pizza, n timp ce noi v asteptam aici. Ati vzut ce
masin are? Dac ar vinde-o, ar stura multi sraci. Si ct de scump se mbrac
- Nu e bine c ai judecat-o. Femeia asta se nevoieste mai mult dect tine.
- Cum asa, printe?
- Ia spune-mi, de cti ani vii la biseric?
- De zece ani.
- Cnd erai de vrsta acestei femei, ce fceai?
- Nu aveam treab cu biserica, triam numai pentru mine si pentru familia mea. Nu credeam n
Dumnezeu.
- Cu banii cum o duceai atunci?
- Prost. Mncare putin, haine frumoase cumpram rar
- Dup ce te-ai apropiat de biseric, ti-a fost greu s postesti?
- Nu, cum s mi fie? Am mncat la fel de bine. Ba chiar mncarea de post m ngras.
- Asta dac mnnci fr msur. Acum, ascult-m. Femeia asta e vduva unui ministru. A avut trei
masini, a pstrat-o pe cea mai veche. Pe celelalte dou le-a vndut, si banii i-a donat pentru ridicarea
unei biserici. A vrut s o vnd si pe asta, dar i-am spus s nu se grbeasc, ca s nu i par ru
dup aceea. Va veni vremea cnd se va obisnui s mearg cu autobuzul, si o va vinde. Sau poate si
va lua o masin mai ieftin. S stii c si pe ea o mustr constiinta c sracii mor de foame si ea
circul cu asa o masin.
- Bine, masina, dar hainele?
- Femeia asta, pn s se apropie de biseric, adic pn acum un an, si cumpra lunar haine,
ncltminte, farduri si toate prostiile. De un an de zile nu si-a cumprat nimic. O parte din haine le-a
dat de poman, si si-a pstrat numai cteva. Si nu pentru c e vduv de cinci ani. Dac nu s-ar fi
apropiat de biseric, s-ar fi mritat deja din nou cu un mare patron. Se va recstori cu un om ct se
poate de simplu, dar cu un suflet mare. Nu s-a uitat la starea lui material, si nici nu s-a purtat ca si
cum conditia ei social i-ar oferi o anume superioritate.
- Bine, dar s mnnci pizza n zi de post?
- n primul rnd ar trebui s stii si tu c exist pizza de post. Este adevrat c e bine s cutm nu
numai s mncm bucate de post, ci si s mncm ceea ce nu ne ofer mari plceri gastronomice.
nfrnarea nu e numai de la carne, brnz si ou, ci si de la ceea ce strneste lcomia. Pentru mine,
pentru tine si pentru multi altii, pizza e o mncare aleas. Dar nu e greu s ti dai seama c, la
delicatesurile pe care ea le mnca nainte, pizza pe care o mnnc e semn de mare nfrnare. Nu
toti oamenii pot fi judecati dup aceleasi criterii. Ceea ce pentru tine e o mncare obisnuit, s zicem
o portie de salat oriental, pentru un srac care scotoceste prin gunoaie e o mas de srbtoare.
Dumnezeu ne judec pe fiecare n parte dup caracteristicile, talantii, slbiciunile si luptele fiecruia.
Acesta e un alt motiv pentru care nu trebuie s ne judecm unii pe altii: pentru c niciodat nu putem
sti dac cel pe care l judecm dup criterii nseltoare nu e mult mai sporit dect noi n viata
duhovniceasc.
Ca s nu lungim vorba: tu, dup ce te-ai apropiat de biseric, nu ai luat asupra ta o cruce foarte grea.
Pe cnd ea, chiar dac pare o fiint comod, trece printr-o schimbare foarte profund: ncet-ncet,
renunt la tot ce nu i este de folos. Ea ar fi vrut s o fac ntr-un ritm si mai rapid, dar nu am lsat-o
eu, tocmai pentru ca nu cumva mai apoi s cad n dezndejde si s jinduiasc dup cele pe care le-a
prsit. Cu ce te-ai ales c ai judecat-o? Cu nimic. Dac vrei s te mntuiesti, vezi-ti de viata ta si nu i
mai judeca pe altii.
51
 A venit odat un clugr roman, care fusese dregtor al palatului si a locuit n Schit
aproape de biseric. Avea nc un rob care i slujea. Vznd deci preotul slbiciunea lui si
nstiintndu-se din ce fel de odihn este, orice iconomisea Dumnezeu c venea la biseric i trimitea
lui. Si fcnd douzeci si cinci de ani n schit, s-a fcut mai nainte-vztor si nsemnat.
Auzind deci unul din cei mari egipteni despre dnsul, a venit s-l vad, asteptnd s afle la el vreo
nevoint trupeasc mai mult. Si intrnd la dnsul, i s-a nchinat lui si, fcnd ei rugciune, au sezut.
Dar l vedea pe el egipteanul c poart haine moi si harar si piele sub el si o pern mic. Picioarele le
avea curate si cu sandale. Acestea vzndu-le, s-a smintit, cci n locul acela nu se ducea o astfel de
viat, ci mai vrtos aspr petrecere.
Dar mai nainte-vztor fiind btrnul, a nteles c acolo s-a smintit si i-a zis slujitorului: "F-ne nou
praznic astzi pentru avva". S-a ntmplat s aib si putine verdeturi si le-au fiert si, la vremea cea
cuviincioas sculndu-se, au mncat. Avea nc btrnul si putin vin, pentru slbiciune, si au but.
Dup ce s-a fcut sear, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat. Asemenea nc si noaptea.
Deci sculndu-se dimineata egipteanul, i-a zis lui: "Roag-te pentru mine!". Si acela a plecat fr s
se foloseasc. Dup ce s-a dus putin, vrnd btrnul s-l foloseasc, trimitnd, l-a chemat napoi. Si
dup ce a venit, cu bucurie, iarsi l-a primit. Atunci l-a ntrebat, zicnd: "Din ce tar esti?". Si i-a
rspuns: "Sunt egiptean". "Dar din care cetate?" Iar el a zis: "Nu sunt cu totul eu orsean". Si l-a
ntrebat: "Care era lucrul tu, n satul tu?". Si a rspuns: "Eram pndar". Si i-a zis: "Unde dormeai?".
Iar el i-a zis: "La tarin". "Aveai asternut sub tine?" Si a zis: "Da, la tarin aveam s pun asternut sub
mine". "Dar cum?" Si a zis: "Jos". I-a zis lui iarsi: "Dar ce aveai de mncare la tarin? Sau ce fel de
vin beai?". Si a rspuns: "Este mncare si butur la tarin?". "Dar cum triai, rspunde?" "Mncam
pine uscat si, de gseam, putin pastram si ap". Si rspunznd btrnul a zis: "Mare osteneal!
Dar este si baie n sat ca s v scldati?". "Nu, ci cnd voim, ne scldm n ru".
Deci, dup ce l-a ntrebat btrnul despre toate acestea si a aflat strmtoarea vietii lui celei dinti,
vrnd s-l foloseasc, i-a povestit petrecerea sa din lume, cea mai dinainte, zicnd: "Pe mine, smeritul
care m vezi, din cetatea cea mare a Romei sunt si mare m-am fcut n palatul mpratului". Dac a
auzit egipteanul nceputul cuvntului, s-a umilit si asculta cu dinadinsul cele ce se ziceau.
Si iarsi i-a zis: "Deci, am lsat cetatea si am venit n pustia aceasta. Si iarsi eu, pe care m vezi,
aveam case mari si lucruri multe si, defimndu-le pe acestea, am venit ntru aceast chilie mic.
Iarsi, eu, pe care m vezi, paturi aveam peste tot de aur, cu asternuturi scumpe, si n locul lor mi-a
dat Dumnezeu asternutul acesta prost si pielea pe care stau. Hainele mele erau de mare pret si n
locul lor port aceste haine proaste. La prnzul meu mult aur se cheltuia si n locul aurului mi-a dat
Dumnezeu aceste putine verdeturi si acest mic pahar de vin. Si cei ce mi slujeau erau slugi multe si
n locul acelora a ornduit Dumnezeu pe btrnul acesta ce-mi slujeste. Iar n locul bii pun putin
ap pe picioarele mele si sandale pentru neputinta mea. n locul alutelor, citesc acesti doisprezece
psalmi. Asemenea si noaptea, n locul pcatelor pe care le fceam, acum cu odihn mi fac aceast
slujb mic. Te rog, dar, avvo, nu te sminti de slbiciunea mea".
Acestea auzindu-le egipteanul si n sine venindu-si, a zis: "Vai mie! C din mult ptimire a lumii la
odihn am venit, si cele ce nu le aveam atunci, le am acum. Iar tu din mult odihn ai venit la ptimire
si din mult slav si bogtie ai venit la smerenie si srcie". Si mult folosindu-se, s-a dus. Si i s-a fcut
lui prieten si venea la dnsul des pentru folos, cci era brbat cu dreapt socoteal si plin de bun
mireasm a Sfntului Duh. (1-203)
93. Citind foarte mult despre vietile marilor pustnici, un credincios a vrut s le urmeze n nevoint. A
nceput s tin post negru n fiecare zi de luni, de miercuri si de vineri. Cu sotia si copiii si nu vorbea
aproape nimic, sttea tot timpul si se ruga. Desi sotia si mai dorea s fac alt copil, el fgduise lui
Dumnezeu c nu se va mai atinge de ea, c i va fi ca un frate. Duhovnicul nu i dduse binecuvntare
pentru o asemenea nfrnare, dar el, considernd c duhovnicul este nepriceput, tria cum vroia.
Mndria l biruise.
Dup cteva sptmni de cnd ncepuse o asemenea nevoint, diavolul a ridicat asupra lui rzboi
puternic, ispitindu-l cu gndul desfrului. Si, ntr-o zi, intrnd din greseal n baie, fr s stie c fiica
sa cea mare era acolo, a vzut-o dezbrcat. A fost biruit de poft si, stiind c fiica sa tria n pcat cu
prietenul ei, s-a gndit c nu ar fi un pcat att de mare dac s-ar culca cu ea. Cu mintea ntunecat
de poft si-a violat fiica. Fata a rmas nsrcinat. S-a dus la politie si a spus ce i fcuse tatl ei.
Acesta nu a negat faptele relatate de fat, asa c a fost dus la nchisoare.
Duhovnicul su, auzind ce s-a ntmplat, s-a dus s l vad. Dar, cnd a ajuns la nchisoare, a auzit c
52
brbatul se spnzurase dup ce auzise c fiica lui, n timp ce ncercau s i provoace avortul, fcuse
unele complicatii si murise.
Spunea cineva despre un clugr c se ruga lui Dumnezeu s-l nvredniceasc s fie ca
Isaac patriarhul. Si dup mult rugminte a lui i-a venit un glas de la Dumnezeu, grind lui: "Nu vei
putea s fii ca Isaac patriarhul". Si a zis clugrul: "De nu voi putea s fiu ca Isaac, mcar s fiu ca
Iov". Glasul iar a grit ctre dnsul: "De vei birui pe diavolul ca si el, vei putea s fii ca el". Si s-a
fgduit clugrul asa si a auzit glas: "Mergi n chilia ta si te trezeste!".
Iar dup cteva zile, i s-a artat diavolul n chipul unui voinic oarecare si a venit la clugr, zicnd:
"Printe, rogu-m sfintiei tale, fie-ti mil de mine, c sunt un voinic gonit de mpratul si ia acestea de
la mine, adic dou sute de lire de aur, o fat si un fecior, si-i pzeste la tine ntr-un loc ascuns, c eu
m voi duce ntr-alt tar". Si clugrul, nestiind vnarea diavolului, a zis: "Ftul meu, nu voi putea s
iau eu, c sunt un om slab si nu voi putea s-i pzesc". Si-l ndemna vicleanul voinic pe clugr si iar
i-a zis clugrul: "Mergi, ftul meu, la acea piatr de le ascunde!". Iar mai pe urm l-a ascultat
clugrul si a luat aurul, copilul si fata, batjocorit fiind de dracul. Iar dup putine zile a ridicat rzboi
clugrului spre fat si a stricat-o si s-a cit de lucrul ce l fcuse si a ucis-o. Dup aceea i-a zis lui
gndul: "Ucide-l si pe fecior, s nu ti se vdeasc lucrul". Asa l-a ucis si pe fecior si i-a zis lui gndul
iarsi: "Ia aurul ce ti-a dat si fugi n alt tar pentru glceava celui ce ti-a dat aurul". Si sculndu-se de
acolo, s-a dus ntr-alt loc si a nceput din aur a zidi biseric. Si sfrsind el lucrul, iat a venit diavolul n
chip de voinic si a nceput a striga si a gri acolo: "Nevoie mare, ajutati-mi! Acest clugr din aurul ce
i-am dat eu a ridicat biserica aceasta". Si s-a sculat norodul acelui loc si cu toat ocara l-a gonit pe
acel viclean voinic. Dar el, ludndu-se, a mers de acolo grind c altele va face clugrului, care nu
i-au trecut prin minte vreodat, si asa ludndu-se s-a dus.
Iar clugrul nu se odihnea nici noaptea, nici ziua, luptndu-se cu cugetele, pn ce l-a biruit cugetul
a se duce din acel loc, zicnd: "Am ajuns a se vdi lucrurile mele, asa c lua-voi aurul ce mi-a rmas
si m voi duce ntr-alt cetate mai departe, unde voinicul acela nu va mai putea veni". Deci a mers
ntr-alt cetate si a czut acolo n curvie cu fata unui clu, pe care stpnul locului aceluia l avea la
tierea vinovatilor. Si vorbind cu tatl ei, a luat-o de nevast. Dup ctva vreme a murit tatl fetei si a
venit stpn nou n locul stpnului cel vechi. Si a cutat dup tocmeala criasc un om s-i
slujeasc la tierea vinovatilor si au zis oamenii: "Nou asa ne este obiceiul: cel ce a luat fata
mortului, acela s ia si slujba, mcar de n-ar si voi. Si este la noi unul ca acela, care si cinul
clugresc ni se pare c a tinut". Iar el a zis: "Mergeti de-l aduceti la mine". Si-l aduser la stpn si i-
a zis s-i slujeasc neaprat. Si a czut un om oarecare n osnd de moarte si a primit porunc cel
care odinioar fusese clugr, iar acum ucigtor.
De m veti crede, firea milosrdiei nu m las fr de lacrimi a trece povestea acestui srac. Si i-a
poruncit lui stpnul s adune smoal si alte chinuri, pentru cei osnditi. Fcnd el aceasta, iat si
satana a venit n chip de voinic si a nceput a striga unele ca acestea, nct si norodul se strnsese la
glasul lui, cci cerea de la stpnitor dreptate si izbndire cu struint. Rspuns-a stpnul si a zis
ctre dnsul: "Conteneste, voinice, si ia aminte si mai cu ntelegere spune despre tine! Nu striga
ltrnd ca un cine". Iar voinicul a grit ctre stpn: "Acest clu era odat clugr. Iar eu fiind gonit
de oarecari vrjmasi ai mei, i-am dat aur mult, un copil al meu si o fat. Deci porunceste s-mi iau
napoi ce i-am dat". Stpnul a primit cu dulceat aceste lucruri si l-a ntrebat pe cel ce era odinioar
clugr iar acum clu: "Oare cuvintele acestui voinic adevrate sunt?". Iar el zise: "Asa este". Si
ispitindu-l a ntoarce cele date lui, a spus despre uciderea feciorului, a fetei si cheltuirea aurului, dar
neavnd stpnul ce lua de la dnsul, a poruncit s fie pedepsit cu moartea blestematul clu.
Astfel, ducndu-l la locul de pierzare, i-a iesit nainte voinicul si vrjmasul lui si i-a zis: "Oare stii,
printe, cine sunt eu?". Iar el zise: "Adevrat, tu esti voinicul de la care acum cunosc tot rul". Voinicul
a zis ctre dnsul: "Eu sunt de care ai auzit: Satana. Eu i-am nselat pe Adam si Eva, cei dinti ziditi,
eu bat rzboi cu oamenii si nu las pe niciunul s se mntuiasc, sau s fie ca Isaac, sau ca Iacob, ci
m nevoiesc s-i fac ca Ahitofel, sau ca Iuda Iscarioteanul, sau ca si Cain si ca btrnii cei din Babilon
si ca cei ce sunt asemenea lor. S m crezi c si tu fusesesi batjocorit de mine si nu ai stiut s te lupti
cu rzboiul cel ascuns". Si dracul zicnd acestea si altele multe dect acestea, numaidect s-a fcut
nevzut. Iar acel srac clugr si vrtos ucigas, a ptimit moarte de spnzurare, batjocorit fiind de
dracul pentru mrirea desart si nltarea mintii lui. (10-313)
94. Dup ce au plecat ntr-o excursie n Grecia, si dup ce au trecut pe la Sfntul Munte Athos, trei
colegi de serviciu au nceput s mearg la biseric. Rvna lor era mare si faptul c erau mpreun i
53
ajuta mult. Dar firma la care lucrau s-a desfiintat si ei si-au gsit de lucru n trei orase diferite. Nu mai
tineau legtura ca nainte. Dup cteva luni, s-au ntlnit la o teras. Doi dintre ei au ajuns mai
repede.
Unul era cam ntristat si cellalt l-a ntrebat:
- Ce e cu tine?
- Ce s fie, am tot felul de ispite, de necazuri, si la serviciu si n familie, si m cam biruie dezndejdea.
Am ncercat s m rog ct mai mult, n fiecare zi, dar mi e team c nu o s o scot la capt. Desi m
rog mult, n fiecare zi, nu simt c sunt pe drumul cel bun. S le lsm ns pe ale mele. Tie cum ti mai
e?
- Nici eu nu m pot luda. Am ncercat ca la vreme de ispit s tin posturi ct mai aspre, dar, desi am
slbit asa cum vezi, nici eu nu sunt linistit. M aflu ntr-o tensiune aproape continu.
- Cnd eram mpreun era mai bine, ne sustineam unul pe altul.
A aprut si al treilea. Arta mult mai senin dect ceilalti doi.
- Ce faceti, voinicilor?
- Ne plngem ca babele c nu ne e bine. Eu m rog ct pot, el posteste ct poate, dar ispitele ne
apas foarte tare si nu mai stim ce e linistea. Tie cum ti e?
- Acum ce s fac, s m vait si eu? Nu, glumesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu mi e bine. Rzboiul e
greu, dar Dumnezeu nu m las.
- Care e secretul binelui tu, frate?
- Nu e nici un secret. Am, de fapt avem un duhovnic bun - eu, sotia mea si copiii mei mai mari.
- Si noi ne spovedim n posturi, si noi avem duhovnic.
- Nu la asta m refeream. Noi avem un duhovnic care ne spovedeste destul de des, cel putin o dat
pe lun, iar dac e nevoie si mai des. Ori de cte ori trecem prin ispite, alergm la el.
- Si chiar att de mult conteaz asta?
- Pn s mi gsesc duhovnic, de multe ori m aflam n situatii care mi se preau fr iesire. Dar
duhovnicul, care vede totul din afar si le judec pe toate luminat de Dumnezeu, ne ajut s gsim de
fiecare dat cea mai bun solutie. Si, mai mult dect att, chiar si numai faptul c se roag pentru noi
n fiecare ncercare prin care trecem nseamn enorm. Nu am cuvinte s i multumesc lui Dumnezeu
c ne-a trimis un asemenea duhovnic
Spunea un btrn oarecare despre trei frati silitori care s-au sftuit mpreun s-si aleag
fiecare dintr-nsii cte o fapt bun, pe care pzind-o s se mntuiasc prin ea. Deci cel dinti si-a
ales s fie mpciuitor, adic s se sileasc s mpace pe cei ce i va vedea c sunt nvrjbiti, dup
cuvntul Domnului ce este scris: fericiti sunt fctorii de pace. Cel de al doilea si-a ales s cerceteze
bolnavii si s le slujeasc lor. Iar cel al treilea si-a ales fr-de-grija, adic viata linistit, si acesta a
mers si s-a slsluit n pustie.
Deci cel dinti, care si alesese s fie mpciuitor celor nvrjbiti, vznd c nu poate s-i mpace pe
toti si suprndu-se de multa lor glceav, s-a lsat de acea slujb si sculndu-se a mers la fratele
su care si alesese s slujeasc bolnavilor. Si mergnd la dnsul, l-a gsit pe el scrbit, c s-a
sturat a mai sluji bolnavilor, vznd c nu poate nici ntr-un chip s le fac tuturor pe voie. Si s-au
sftuit amndoi s mearg la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fr-de-grija.
Si, asa, sculndu-se, au plecat si au mers la dnsul si i-au spus amndoi ntmplrile si suprrile lor.
Si l-au rugat s le spun lor si el, ce a isprvit cu fr-de-grija lui n acea pustie? Iar el, tcnd putin si
sculndu-se, a mers la balt si, lund ap cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu ap si l-a adus
la dnsii si le-a zis lor: "Cutati, fratilor, si vedeti bine cum este aceast ap". Si era apa tulbure,
pentru c atunci o luase din balt. Zis-au lui fratii: "Vedem, frate c este tulbure". Si punnd-o s stea
putin, s-a asezat si s-a limpezit apa ca cristalul. Atunci, lund-o asa limpede, iarsi le-a artat-o lor,
zicnd: "Cutati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure cum s-a limpezit". Iar ei, cutnd,
se minunau, c si vedeau ntr-nsa, ca n oglind, fetele lor.
Apoi le-a zis: "Vedeti, fratilor, si ntelegnd s cunoasteti, c precum ati vzut apa aceasta cum era
nti tulbure si ntunecat, iar acum o vedeti limpede si luminat, asa este si acel ce trieste n lume
cu oamenii: de tulburarea glcevilor lumesti este tulburat si ntunecat si nu si vede pcatele si
ruttile sale. Iar dac se deosebeste pe sine si iese din glceav, atunci i se limpezeste inima si
mintea si toate simtirile lui. Astfel si vede si si cunoaste pcatele si ruttile sale". (2-241)
95. La biserica la care slujea printele Gheorghe au venit odat trei ucenici ai acestuia, fiecare din alt
oras, ca s se spovedeasc. Printele i-a ntrebat:
54
- E vreo problem urgent? Nu puteti s asteptati pn m ntorc? Trebuie s plec la protoierie, la o
ntrunire a preotilor din oras.
- Nu, printe nu e nimic urgent. Dar nici nu avem timp s asteptm. Venim mine.
Cei trei oameni au plecat mhniti. Cnd printele ddea s ias din curtea bisericii, s-a ntlnit cu o
fat care venea la el:
- Printe, iar am nevoie de ajutorul sfintiei voastre, dac nu m spovediti, nu stiu ce se va ntmpla
ntorcndu-se n biseric, printele a stat mult timp de vorb cu fata. De mult vreme prietenul ei se
lupta s o corup, si printele o rugase ca, dac va simti c nu mai poate rezista, nainte de a-i
comunica asta prietenului ei, s vin s se spovedeasc. Si fata l-a ascultat.
Dup ce a spovedit-o, paracliserul l-a ntrebat:
- De ce pe ceilalti i-ati amnat, iar pentru ea v-ati fcut timp? N-ati ntrziat la protoierie?
- Am ntrziat la o ntrunire, dar am ajutat un suflet. Cei trei oameni care au plecat sunt mai ntriti
duhovniceste si pot s mai astepte. Chiar dac nu i-am putut spovedi acum, vor reveni mine. ns
poate c dac pe fata asta nu o primeam imediat, alt dat nu se mai ntorcea
S-au dus odat trei btrni la avva Ahila si unul dintr-nsii avea nume ru. Si i-a zis unul din
btrni: "Avvo, f-mi o mreaj (plas)!". Iar el a zis: "Nu-ti fac". Si cellalt i-a zis: "F milostenie, ca s-
ti avem pomenirea ta n mnstire!". Iar el a zis: "N-am vreme". i zice lui cellalt, care avea numele
cel ru: "F-mi mie o mreaj, avvo, ca s-o am din minile tale!". Iar el, rspunznd ndat, i-a zis: "ti
voi face". Si i-au zis lui deosebi cei doi btrni: "Pentru ce acestuia i-ai zis c-i vei face?". Le-a zis lor
btrnul: "V-am zis vou c nu v fac si nu v-ati mhnit, fiindc n-am vreme. Iar acestuia de nu-i voi
face, va zice: "Pentru pcatul meu auzind btrnul nu a voit s-mi fac" - si ndat tiem ata. Deci cu
aceasta am ridicat sufletul lui, ca s nu fie coplesit de mhniciune unul ca acesta". (1-31)
96. n Sptmna Patimilor, doi soti erau biruiti de ispita de a fi mpreun. Dup ce se nfrnaser tot
postul, n cele din urm pofta trupeasc i biruise pe amndoi. Vroiau chiar s renunte s mearg la
denie pentru a-si satisface dorinta. Dar sotul s-a gndit c, dac ar face asa, ar pierde toat plata
postului. Si i-a propus sotiei sale s mearg la biseric mai devreme si s i spun duhovnicului lor
prin ce ispit trec.
Sotia s-a nvoit cu greu, pentru c era hotrt s calce postul, indiferent de consecinte. Dar, la
insistentele brbatului ei, a acceptat s mearg la preot. Cnd au ajuns la biseric, pn s le vin
rndul s vorbeasc cu printele, cci mai erau si altii veniti s se spovedeasc, s-au apucat s
citeasc ceva. Brbatul citea un ziar, iar femeia s-a apucat s citeasc viata unui sfnt. Citind, inima ei
a fost nmuiat de rvna sfntului de a tine poruncile lui Hristos. Si, cnd i-a venit rndul s se
spovedeasc, l-a rugat pe printe cu lacrimi n ochi s se roage pentru ei, ca Dumnezeu s le dea
puterea de a se nfrna pn la sfrsitul postului.
Printele i-a spus:
- Diavolul vrea s v fure aceast sptmn a Patimilor. Vrea s v fure cununa postului, ca mai
apoi s v mpiedice s simtiti bucuria praznicului nvierii. Trebuie s faceti mai multe metanii si s v
rugati ori de cte ori v vine ispita. Dumnezeu o s v dea putere s rbdati.
Dup ce s-au ntors de la denie, cum au intrat n cas, brbatul a ntrebat-o pe femeie:
- Cum te simti, vrei s ne iubim?
- Nu, nu vreau. Dup ce m-am spovedit, parc brusc ispita m-a prsit.
- Nu nteleg! Cum de tie ti e bine acum, iar eu nu simt nici o usurare?
- Nu te-ai spovedit?
- Eu nu am avut stare s m spovedesc. M captivase un articol interesant din revist si, cnd mi-a
venit rndul s vorbesc cu printele, uitasem de ce am venit la biseric. I-am zis ntr-o doar c nu
mai pot s mi stpnesc trupul, dar parc aveam o ceat pe minte. La tine cum a fost?
- Dup ce m-am spovedit, i-am cerut printelui s se roage pentru noi. Am avut credint c Dumnezeu
ne poate ntri s depsim aceast ispit. Si Dumnezeu m-a ajutat. Sunt convins c dac I-ai fi cerut
ajutorul, te-ar fi ajutat si pe tine.
Doi frati locuind deosebi mergeau unul ctre altul. Si a zis unul dintr-nsii celuilalt: "Voiesc
s m duc la avva Zinon si s-i spun lui un gnd". A zis si cellalt: "Si eu aceasta voiesc". Deci s-au
dus amndoi mpreun. Si lundu-i pe fiecare deosebi, si-au spus gndurile lor si unul, spunndu-le, a
czut naintea btrnului, rugndu-l cu multe lacrimi ca s se roage lui Dumnezeu pentru dnsul. Si
btrnul i-a zis: "Mergi, nu te slbi pe tine si nu gri de ru pe cineva si nu te lenevi de rugciunea
ta!". Si ducndu-se fratele, s-a vindecat. Iar cellalt, spunnd gndul su ctre btrn, a adaus moale
55
si cu nebgare de seam: "Roag-te pentru mine!". Dar n-a cerut cu dinadinsul.
Iar dup o vreme s-a ntmplat de s-au ntlnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-nsii: "Cnd am mers
ctre btrnul, i-ai spus lui gndul pe care ziceai c voiesti s i-l spui?". Iar acela i-a zis: "Da, i-am
spus!". A ntrebat acela: "Oare te-ai folosit dup ce i-ai spus?". Rspuns-a fratele: "Da, m-am folosit,
c pentru rugciunile btrnului m-a vindecat Dumnezeu!". Iar cellalt a zis: "Eu mcar de i-am
mrturisit gndurile mele, nu am simtit vreo usurare". Zis-a lui cel ce s-a folosit: "Si cum te-ai rugat
btrnului?". Rspuns-a acela: "I-am zis lui: roag-te pentru mine, c am acest gnd!". Iar el a zis:
"Eu, mrturisindu-m lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugndu-l ca s se roage lui
Dumnezeu pentru mine. Si prin rugciunea lui m-a vindecat Dumnezeu". Iar aceasta ne-a povestit
nou btrnul, nvtndu-ne c se cade celui ce roag pe vreunul din printi pentru gnduri cu
osteneal si din toat inima s se roage, ca lui Dumnezeu, si atunci va dobndi. Iar cel ce se
mrturiseste cu nebgare de seam, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osndeste.( 9-74)
Randuiala postului
97. Unii ucenici ai printelui Antim, dintre cei care practicau rugciunea lui Iisus, posteau nu numai n
zilele de miercuri si vineri, ci si lunea, asa cum e rnduiala n unele mnstiri n care vietuirea este
mai aspr.
La unul dintre ei, la Teodor, a venit ntr-o zi n vizit sora lui, mpreun cu cei trei copii ai ei. A adus
prjituri, ca s mnnce cu toti.
Cnd serveau prjitura, a sunat cineva la sonerie. Era un biat care venea la biseric de putin
vreme, care tocmai se lsase de meditatia transcendental si cruia printele Antim nu i dduse
binecuvntare nici s posteasc lunea, nici s spun rugciunea lui Iisus.
Vznd c Teodor tocmai termina de mncat o prjitur cu frisc, s-a smintit. Si a refuzat s mnnce
si el, chipurile ca s nu se fac prtas greselii lui Teodor.
Duminic dimineata, cnd a dat pomelnicul la biseric, s-a plns printelui:
- S stiti c pe mine m nedrepttiti, n timp ce pe altii i lsati s posteasc, chiar dac ei calc
postul.
- Cine calc postul?
- Teodor.
Printele l-a chemat pe Teodor, a vorbit cu el putin, apoi i-a spus celuilalt:
- Postul de luni nu e obligatoriu. Eu le dau unora binecuvntare s l tin, dar, dac e cazul, le-am
spus c l pot dezlega. Dac Teodor ar fi refuzat s mnnce mpreun cu sora sa si cu nepotii si,
acestia s-ar fi ntristat. Si nu numai c s-ar fi suprat pe Teodor, dar s-ar fi suprat si pe Dumnezeul
pe care l cunosc att de putin. Dac ar fi fost miercuri sau vineri, sora lui nu ar fi adus prjituri. Sau ar
fi adus de post. Dar postul n ziua de luni nu l poate ntelege. I se pare exagerare. Si Teodor,
mncnd prjitura, a tinut postul dragostei. Postul nu este scop, ci mijloc. Postim ca s iubim, nu iubim
ca s postim.
Cnd e vorba de postul rnduit de Biseric, acolo nu exist ndoieli: trebuie pstrat. Dar, cnd e vorba
de posturi mai aspre pe care le tinem din dorinta de a ne curta sufletul, fr s avem canon, acolo nu
e lege. Acolo trebuie s avem chibzuint cnd trebuie s facem pogorminte si cnd nu. Dac tot l-ai
judecat pe Teodor, afl c el are binecuvntare de la mine ca pentru fiecare zi de luni n care trebuie
s mnnce de dulce pentru a nu-i sminti pe altii, miercurea sau vinerea urmtoare s mnnce
numai pine si ap. S nu spui asta mai departe. Ti-am spus-o doar ca s nu l judeci n continuare.
S-a dat odat porunc n Schit: "Postiti sptmna aceasta!". Si n acea vreme au venit niste
frati de la Egipt la avva Moise, si le-a fcut lor putin fiertur. Si vznd vecinii fumul, au zis clericilor:
"Iat, Moise a clcat porunca si fiertur a fcut pentru ei". Iar ei au zis: "Cnd va veni, noi i vom gri
lui". Iar dup ce a venit smbta, clericii, vznd petrecerea cea mare a lui Moise, i ziceau naintea
norodului: "O, avvo Moise, porunca oamenilor ai clcat-o si a lui Dumnezeu ai pzit-o!". (5-142)
98. Un crestin si-a ntrebat duhovnicul:
- Printe, cnd fac mult mncare, n dou-trei zile m satur de ea. Si vreau s dau la sraci ce
rmne, si pentru mine s gtesc altceva. Cum vi se pare treaba asta?
- Dac o dai la sraci numai ca s nu o arunci, nu e bine. Sracii nu sunt cosul tu de gunoi.
Mncarea, dac nu s-a stricat, trebuie mncat. Altfel, dac gtim numai mncruri care ne strnesc
patima mbuibrii si dac trim ca s mncm, nu e bine. Te gndesti la sraci? Foarte bine: cum ai
terminat de gtit, du-le si lor. Dar nu le duce abia cnd tu nsuti te-ai plictisit de aceeasi mncare.
Pentru ei e bine si asa, c si astmpr foamea. Dar tie nu ti este de folos, ti adap patimile.
56
 Au ntrebat unii din printi pe avva Meghetie, zicnd: "De va prisosi fiertur pe a doua zi,
voiesti s o mnnce fratii?". Zis-a lor btrnul: "De s-a stricat, nu e bine s fie siliti fratii s o
mnnce si s se mbolnveasc, ci s se lepede. Iar de este bun si pentru desfrnare se va lepda
si alta se va fierbe, aceasta e ru". (3-151)
99. Doi crestini stteau la rnd ca s se spovedeasc la printele Ioan. Au nceput s discute despre
post si despre faptul c n vremurile noastre una dintre cele mai mari biruinte ale diavolului este de a-i
convinge pe crestini s nu posteasc.
Cel mai tnr, care venise pentru prima dat la printele Ioan, a nceput s se laude, spunnd:
- Eu de doi ani de zile tin post negru n fiecare vineri. Nu mnnc nimic, nici mcar nu iau anafur.
Cellalt, care se spovedea din tineretea sa la printele Ioan, a spus:
- Frtioare, si eu tin post negru, dar iau si anafur, si aghiasm. n primul rnd pentru a m sfinti,
pentru c ele au fost sfintite de ctre Duhul Sfnt. Si n al doilea rnd pentru a nu m umfla n pene c
sunt mare postitor. C ce folos as avea din post, dac roada postului ar fi mndria?
Tnrul si-a dat seama de greseala sa. Si, dac pn atunci se astepta s fie ludat de printele Ioan
pentru nevointa lui, si-a dat seama c trebuie s spovedeasc faptul c, postind, se considera
deasupra celorlalti, mndrindu-se.
Un frate sedea afar din satul su si multi ani nu s-a suit n sat si zicea fratilor: "Iat cti
ani am si nu m-am suit n sat, iar voi totdeauna v suiti!". Si i-a spus lui avva Pimen despre dnsul si a
rspuns btrnului: "Eu m suiam noaptea si nconjuram satul ca s nu se laude gndul meu c nu
m sui". (110-181)
100. Odat, n ultima sptmn din Postul Pastelui, la coad la pine a nceput o discutie despre
post. Unii oameni spuneau c postul e o prostie, c slbeste organismul, altii spuneau c e de mare
folos, deoarece curt si trupul, si sufletul.
- Eu pot s tin patruzeci de zile post numai cu ap, a spus unul care era ras n cap si avea o privire
foarte ciudat.
- Mare lucru, a spus o femeie. V rugati mult?
- Da' de unde, a spus omul acela. Eu fac yoga si mi-am educat trupul foarte bine, postesc ct vreau si
cnd vreau, fr s mi se fac ru.
La coad se afla un om care tinea pentru prima oar post n viata lui; post crestinesc, fr bucate de
dulce. Pn s l aud pe yoghin, i se prea c este mare ascet, renuntnd la carne, lapte, ou. Ba
chiar se gndea s renunte la post, ca s nu si forteze organismul peste msur. Dar, auzindu-l pe
yoghin, s-a gndit:
"Iat c eu socoteam c am fcut o mare nevoint. Dar yoghinul acesta, slujindu-l pe diavol, are mult
mai mult rvn dect am eu, slujindu-L pe Dumnezeu." Si, dndu-si seama ct de putin se nevoieste
pentru a dobndi cununa mntuirii, s-a hotrt s nu se mai vaite c postul rnduit de Biseric e prea
greu, si s l tin pn la sfrsit. Ba si-a dat seama c postul fr spovedanie nu are valoare, si s-a
spovedit pentru prima dat n viata lui.
Printele, negsindu-i pcate opritoare la mprtsanie, i-a dat binecuvntare s se mprtseasc
mpreun cu ceilalti credinciosi n noaptea de Pasti.
Sedea odat avva Sisoe singur n muntele lui avva Antonie. Si zbovind slujitorul lui s
vin la dnsul, timp de zece luni nu a vzut om. Umblnd prin munte, a gsit un faranit care vna
dobitoace slbatice. Si i-a zis lui btrnul: "De unde vii si ct vreme ai aici?". Iar el a zis: "Cu
adevrat, avvo, am unsprezece luni n muntele acesta si nu am vzut om dect pe tine". Si auzind
btrnul aceasta, intrnd n chilia lui, se btea pe sine, zicnd: "Iat, Sisoe, ai socotit c ai fcut ceva
si nici ca mireanul acesta n-ai fcut!". (7-208)
101. ntr-o smbt, la biserica printelui Ioan cineva a fcut o mas de parastas. Au fost chemati toti
oamenii din biseric. S-a nimerit s fie acolo si un crestin care venea de departe, asa c l-au chemat
la mas.
Cnd s-au adus farfuriile cu sarmale, strinul a spus cu voce tare:
- Mie s nu mi aduceti, c nu mai mnnc carne de mai bine de cinci ani. Peste cteva zile se
mplinesc sase.
Printele l-a chemat deoparte si i-a spus:
- Frate, cinci ani de post i-ai pierdut ntr-o clip. Dac vrei s postesti, nu te luda altora cu nevointa
ta. Nu esti singurul de la aceast mas care nu mnnc de obicei carne. Unii au mncat acum
tocmai pentru a se smeri. Dar la mas e cineva care, desi nu a mncat, a avut grij ca ceilalti s nu si
57
dea seama de postul su. Nu a trmbitat ca tine c este nevoitor.
Odat, fiind la Schit praznicul hramului bisericii, s-au adunat din toate prtile multime de
printi, dup cum le era obiceiul. Si dup slujba bisericii, au mers n trapez dup obicei si au sezut
toti la mas si au nceput a mnca. Iar un btrn oarecare din cei strini care veniser la praznic nu
mnca nimic altceva dect pine goal. Egumenul, lund seama c nu mnnc, l-a poftit ca s
ospteze, nestiindu-i obiceiul postirii. Acesta, rspunznd, a zis egumenului n auzul tuturor printilor:
"Iart-m, printe, c eu nu mnnc niciodat fiertur, dect pine cu sare". Si sculndu-se un btrn,
i-a grit: "Mai bine ar fi fost de ai fi mncat totdeauna carne de trei ori pe zi la chilia ta, dect s-ti arti
si s-ti spui viata si postirea ta n vederea si auzirea a tot soborul, postire care ti este zadarnic". (3-
357)
102. ntr-o revist medical un crestin a citit un articol despre ct de sntos este s tii o zi de post
negru pe sptmn. S-a dus la duhovnicul su s ia binecuvntare pentru aceasta, dar duhovnicul i-
a zis c nu are rost s si ia o cruce att de grea.
Peste ctva vreme, crestinul a ajuns la o mnstire si l-a ntrebat pe unul dintre duhovnici dac ar fi
bine s tin o zi de post negru n fiecare sptmn.
- Da, cum s nu. Vinerea.
- Dar duhovnicul meu nu mi-a dat binecuvntare pentru asta. Mi-a spus c el nu a tinut n viata lui nici
mcar o zi de post negru, asa c nu are rost s tin eu, care sunt doar un credincios.
- Dac nu cunoaste din experient valoarea postului negru, nu e de mirare c nu te-a lsat s
postesti.
- O s plec de la el. Vin la sfintia voastr, dac m primiti.
- Nu, nu e cazul. Aici nu poti ajunge dect foarte greu, si e bine s te spovedesti ct mai des. Dac
puteai ajunge la mine mcar o dat pe lun, era bine.
- Nu, nu pot, am familie, serviciu
- Tocmai de aceea. Rmi la printele tu. Eu o s ti dau niste sfaturi. Dac te tii de ele si, de va fi
cazul, dac printele ti d binecuvntare s mi fii ucenic, o s te spovedesc eu. Dar acum nu e cazul.
Tine-te de duhovnicul tu, spovedeste-te cu zdrobire de inim, lupt-te cu pcatul si va fi bine. E mai
important s ai duhovnicul aproape de tine si s te spovedesti des, dect s tii o zi de post negru pe
sptmn. Dac tu tii poruncile Evangheliei, dac tii poruncile Bisericii, chiar dac duhovnicul nu e
prea iscusit, ascultndu-l te vei mntui. Pentru credinta ta, Dumnezeu va pune n gura lui cuvntul de
care ai nevoie. Si, dac va fi cazul, tot Dumnezeu l poate lumina s se smereasc si s te trimit la
un duhovnic mai iscusit.
Seznd odat avva Zaharia n Schit, i-a venit lui vedenie si sculndu-se i-a vestit printelui su
Carion, iar btrnul, fiindc era lucrtor, nu era iscusit la acestea si, sculndu-se, l-a btut zicnd c
de la draci este. Dar a rmas cu gndul la aceasta. Si sculndu-se, s-a dus ctre avva Pimen noaptea
si i-a vestit lui lucrul acesta si cum se ard cele dinluntru ale lui si vznd btrnul c de la Dumnezeu
este, i-a zis lui: "Mergi ctre cutare btrn si orice ti va zice tie, f!". Si ducndu-se ctre btrnul, mai
nainte de a ntreba el ceva, apucnd btrnul, i-a spus lui toate si cum c vedenia este de la
Dumnezeu. "Ci mergi si supune-te printelui tu!" (4-78)
103. Un episcop a venit pe neasteptate la un schit. Dup slujb, la mas, staretul schitului s-a scuzat
fat de episcop:
- V rog s ne iertati c nu avem bucate mai alese. Nu stiam c veniti, c as fi pus s se pregteasc
ceva mai bun. Pentru monahii de aici, ce mnnc acum e de-ajuns; sunt nvtati cu posturi aspre.
Dar poate c sfintia voastr nu sunteti multumit
- Nu, totul e bine. Mai mult nc, si dac veti mai afla c o s vin pe la voi, tot bucate din astea vreau
s gsesc. Schitul e schit. Asa trebuie s fie aici. Nu ca la acele mnstiri la care oamenii aduc
pomelnice din putinul lor, iar clugrii mnnc mult si cad n trndvie. Doar suntem monahi, si voi si
eu, si am depus fiecare votul srciei
Un episcop iubitor de Dumnezeu se ducea n fiecare an la Schit, la printi. Acolo l-a ntlnit
un frate si l-a dus la chilia sa punndu-i nainte pine si sare, si zicnd: "Iart-m, c nimic altceva nu
am s-ti pun nainte!". Si i-a rspuns lui episcopul: "Voiesc ca la anul, venind, s nu aflu aici nici sare".
(17-370)
104. n Postul Pastelui, un crestin a nceput s ajuneze n fiecare zi, pn la apusul soarelui. Toti
colegii de serviciu l ludau pentru nevointa sa. Dar, ntr-o zi, au chemat un preot s le fac sfestanie
la birouri. Cnd i-au spus preotului despre nevointa colegului lor, acesta a ntrebat:

58
- Dar ai binecuvntare de la duhovnic pentru un post att de aspru?
- Nu, dar m descurc, nu mi e greu.
- Chiar dac nu ti e greu, tot e bine s ceri binecuvntare de la printele tu.
Cnd a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunndu-i:
- Dac mi-ai fi cerut binecuvntare de la nceput, ti-as fi dat, dar ti-as fi dat ascultare s nu stie nimeni
n afar de sotia ta c ajunezi. Dar asa, dup ce te-au ludat toti, va trebui s renunti la nevointa ta.
Vei ajuna doar miercurea si vinerea. Si s nu le spui c eu te-am pus s renunti la post. Ca s te
smeresti, s le spui c nu ai mai rezistat.
Crestinul a fcut asa. Dar a observat c i era greu s ajuneze chiar si numai dou zile pe sptmn.
Cnd a fost biruit de foame, si a mncat ntr-o zi de vineri dimineata, n loc s se duc la serviciu s-a
dus mai nti la duhovnicul su:
- Ce se ntmpl, printe? nainte puteam s postesc mult mai aspru, iar acum mi e gndul numai la
mncare.
- nainte te hrneai din laudele celorlalti. Dracul mndriei ti alunga foamea. Abia acum ti poti
cunoaste msura adevrat. ti poti da seama de neputintele tale. Dar rabd. C nu e usoar calea
mntuirii.
Colegii de serviciu, vzndu-l c a renuntat s ajuneze n fiecare zi, au nceput s rd de el, si l
mustrau c nu e n stare s se tin de ceea ce si propusese s fac. Dar printele i-a spus:
- Acum mergi pe calea bineplcut lui Dumnezeu, cnd nu stie stnga ce face dreapta.
Spuneau printii c era ntr-un sat unul care postea mult, nct se chema numele lui
postitorul. Si auzind avva Zinon pentru dnsul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Si rugndu-
se ei, au sezut. Deci a nceput btrnul s lucreze tcnd, iar postitorul neaflnd s vorbeasc cu
dnsul, a nceput s se supere de trndvie. Si a zis btrnului: "Roag-te pentru mine, avvo, c voi
s m duc!". Zis-a lui btrnul: "Pentru ce?". Iar el rspunznd, a zis: "Cci inima mea ca arzndu-se
este si nu stiu ce are. Cci cnd eram n sat, pn seara posteam si niciodat asa nu mi s-a fcut".
Zis-a lui btrnul: "n sat te hrneai din urechile tale. Ci mergi de acum si mnnc la ceasul al
noulea! Si orice faci, ntru ascuns f". Si cum a nceput s fac, cu necaz a asteptat ceasul al
noulea, si ziceau cei ce-l stiau pe el c postitorul s-a ndrcit si venind el, a spus btrnului toate. Iar
el i-a zis lui: "Aceast cale este dup Dumnezeu". (8-74)
105. La printele Ioan au venit odat doi crestini, si unul dintre ei i-a spus:
- Printe, eu de cnd m-am cstorit nu am clcat nici un post al Bisericii, si m-am unit cu femeia mea
numai n zilele ngduite de Biseric. Si n fiecare sear spunem mpreun Paraclisul Maicii Domnului.
Oare ne mntuim sufletele fcnd asa sau nu?
A ntrebat si cellalt:
- Eu cu sotia mea cheltuim numai putini bani pentru cele necesare traiului, iar restul l mprtim la
sraci. Oare ne vom mntui prin aceasta?
Fr s le rspund, printele a intrat n altar s se roage. Dup o vreme a iesit s le rspund la
ntrebri:
- Oare toat viata de familie a unui crestin se rezum la post si la rostirea unui paraclis n fiecare zi?
Nu. Sau se rezum la milostenia dat celor n nevoi? Nici asa, c altfel unii sectanti ar fi mai
bineplcuti lui Dumnezeu dect drept-credinciosii. Sunt bune faptele voastre, si vor avea plat de la
Dumnezeu, dar numai dac veti tine toate poruncile v veti mntui. C poate cineva s fac mari
nevointe, dar dac, de exemplu si urste vrjmasii, ura aceasta l poate duce n iad. Luati aminte!
Au venit odat doi frati la avva Pamvo si l-a ntrebat pe el unul, zicnd: "Avvo, eu postesc din
dou n dou zile si mnnc dou pini. Oare mi mntuiesc sufletul, sau m rtcesc?". A zis si
cellalt: "Avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani n fiecare zi si tin putine pentru hran, iar
celelalte le dau milostenie. Oare m mntuiesc sau pier?". Si mult rugndu-se ei, nu le-a dat rspuns;
iar peste patru zile aveau s se duc si i mngiau pe dnsii clericii, zicnd: "Nu v mhniti, fratilor,
Dumnezeu v va da vou plat. Asa este obiceiul btrnului, nu degrab vorbeste de nu-i va vesti lui
Dumnezeu". Deci au intrat ei la btrnul si i-au zis: "Avvo, roag-te pentru noi!".
Le-a zis lor: "Voiti s mergeti?". Au rspuns: "Da!". Si cntrind faptele lor, scriind pe pmnt, zicea:
"Pamvo, din dou n dou zile postind si dou pini mncnd, oare cu aceasta se face clugr? Nu!
Si Pamvo lucreaz pe doi bani si-i d milostenie, oare cu aceasta se face clugr? Nu nc!". Si le-a
zis lor: "Bune sunt faptele, dar de veti pzi constiinta fat de aproapele, asa v veti mntui". Si
ncredintndu-se ei, s-au dus plini de bucurie. (3-190)
59
Pacatul desfraului
106. Un tnr a fost ispitit vreme de patru ani de ctre o vecin de-a sa s pctuiasc, dar el a
rezistat. Pentru c vecina era frumoas si bine dezvoltat, tnrul rezista destul de greu ispitei. n cele
din urm, stul de atta rzboi, s-a dus s vorbeasc cu duhovnicul su:
- Printe, o s cad. De atta vreme m lupt cu gndul, mintea mea s-a spurcat, nu mai are rost s
rezist. Pn la urm tot o s cad.
- Nu, n-o s cazi. Anii ti de lupt vor avea mare plat naintea lui Dumnezeu. Numai c trebuie s te
feresti si de pcatul cu gndul, nu numai de cel trupesc. Cum ti zboar mintea la vecin, zi "Doamne
miluieste...". Si o s ti fie bine.
Zis-a un btrn: "Un frate era ispitit de un gnd nou ani si din evlavie se osndea zicnd:
"Mi-am pierdut sufletul". Si aceasta o zicea fiindc se socotea pe sine pricinuitor al ispitei. Mai pe
urm, ngreuindu-se si dezndjduindu-se precum nu se cuvenea de mntuirea sa, a zis: "M voi
duce n lume, de vreme ce m-am prpdit". Iar dup ce a dat s se duc, i-a venit un glas pe cale,
zicnd: "Cei nou ani n care ai fost ispitit cununi ti-au pricinuit tie. Pentru aceea, ntoarce-te la locul
tu si te vei usura de gnduri". Si ntorcndu-se, fratele a aflat odihn. De unde ntelegem c
rzboaiele pricinuiesc cununile". (13-403)
107. O mam sttea de vorb cu fiica ei care abia intrase la liceu:
- Stii c eu am avut dou surori mai mari. O s ti spun cte ceva despre ele. Acum, c ai mai crescut,
esti la vrsta la care poti ntelege ce ti spun. Sora mai mare, care era student n ultimul an de
facultate, era o fat foarte cuminte. Mergea la biseric, se spovedea. Avea un prieten cu care urma s
se mrite cnd termina studiile, dar nu tria cu el. Vroia s si pstreze fecioria pn la nunt.
Sora mijlocie nc de mic era neasculttoare, pentru c a crescut pn la patru ani n casa bunicilor,
care i fceau toate capriciile. Si cnd a crescut fcea numai ce vroia ea, nu asculta de printi. n
ultima clas de liceu a rmas nsrcinat, dar a avortat. Printii si-au dat seama ce fat au cnd a
nceput s lipseasc noptile de acas. Dac sora cea mare m sftuia s mi pstrez fecioria, cea
mijlocie m tot ndemna s m culc ct mai repede cu un brbat, ca s stiu ce nseamn distractia. mi
spunea c pot mcar s mi mplinesc singur poftele, c nu e nici un ru. Ba chiar, aflnd de la mine
c prietenul vrea s m prseasc pentru c nu vreau s m culc cu el, mi-a dat s citesc un articol
despre perversiunile pe care le poate face o fat virgin pentru a-si satisface iubitul. Eu nu stiam ce s
fac, nu stiam pe care din surori s o ascult. Stiam c cea mare a fcut alegerea bun, dar mi era fric
c nu voi avea tria ei. Si m gndeam s m culc cu cineva. Am fost la munte, toate trei surorile si
prietenii nostri. n prima sear am dormit fetele ntr-o camer, bietii n alta. Dimineata am vzut c
mijlocia lipsea. Se dusese n patul prietenului ei, fr nici o rusine. M gndeam c n seara
urmtoare voi merge si eu s dorm n pat cu prietenul meu. Nu se punea problema nceperii vietii
sexuale, c nu erau conditii. Dar mcar dormeam n bratele lui. ns nu am apucat a doua sear
acolo. n timpul zilei, urcnd pe munte, s-a produs o avalans. Surorile mele au murit amndou.
Eram foarte socat. Printii au venit imediat. Ne-am ntors acas disperati. Am trecut printr-un
moment de dezndejde maxim. Prietenul meu mi-a spus c dac am face dragoste as depsi mai
usor aceast ncercare. L-am rugat s mai astepte, c nu m simteam pregtit pentru asa ceva. n
noaptea de dup nmormntarea surorilor mele am avut un vis. Un nger m-a luat cu el si mi-a artat
si raiul, si iadul. Sora cea mare era n rai, n ceata fecioarelor. Strlucea de bucurie. As fi vrut s mai
stau cu ea, dar ngerul m-a dus si la sora mijlocie. Aceasta sttea n iad si striga dup ajutor. Dar nu
puteam s o ajut cu nimic. ngerul mi-a spus: "Gndeste-te bine unde ti place, locul n care se afl
sora mare sau cea mijlocie. Si, dac vrei s ajungi n rai sau n iad, stii pe care dintre ele s o urmezi".
M-am sculat speriat. Era noapte, dar l-am sunat pe prietenul meu si i-am spus visul pe care l
avusesem. S-a mirat, dar m-a crezut c nu avusesem halucinatii. Desi nu m asteptam, mi-a spus c
va avea rbdare cu mine. C nu va insista s facem dragoste pn la nunt. Si s-a tinut de cuvnt. E
vorba chiar de tatl tu.
- De tata? Dar de ce nu mi-ati povestit asta pn acum?
- Nu am crezut c era momentul. Dar, acum, cnd ispitele se vor apropia de tine cu putere, m-am
gndit c ar fi bine s stii ce s-a ntmplat cu surorile mele. S ntelegi de ce am urmat-o pe cea mai
mare, si nu pe cealalt.
Povestit-a un btrn c era o fecioar btrn, foarte sporit n frica lui Dumnezeu, care,
ntrebat fiind de acesta care este pricina deprtrii sale de lume, a povestit asa: "Eu, o, minunatule,
copil fiind, aveam un tat foarte blnd si linistit cu obiceiul, dar bolnav si neputincios cu trupul, nct
60
cea mai mult vreme a vietii lui o cheltuia zcnd pe pat. Si asa tria, nct abia rar si cndva se
ntlnea cu cineva. Cu lucrul pmntului se ndeletnicea cnd se ntmpla de era sntos si acolo
viata petrecndu-si roadele le aducea n cas si atta tcere avea nct se prea celor ce nu-l stiau c
ar fi mut. ns maica era cu totul mpotriva tatlui. Ea iscodea si cele peste patria noastr si att era
de limbut cu toti, nct niciodat nu o vedeam ctusi de putin tcnd, ci uneori certndu-se, iar alteori
grind lucruri necuviincioase si fr rnduial. Chiar si de betii cu brbati desfrnati mai mult petrecea
si ca o curv era mult cheltuitoare si ru ocrmuia cele din cas, nct averile, desi nu erau putine, nu
erau cu putint a ne ajunge. Cci ei i se ncredintase de la tatl meu iconomia celor din cas. Si asa
vietuind ea, nu i s-a ntmplat vreodat vreo boal trupeasc, nu a simtit vreo durere ct de mic, ci n
toat viata ei era sntoas cu trupul si ntreag.
Deci, topindu-se tatl de ndelungat boal, s-a ntmplat de a murit si ndat s-a pornit cerul si s-au
fcut tunete si fulgere dese si ploaie att de mult si asa de necurmat se pogora de sus, nct nici
putin mcar a iesi noi din cas nu puteam pn la trei zile, timp n care si tatl sta nengropat n cas.
Iar oamenii satului vznd aceasta multe griau asupra rposatului zicnd: "Cu adevrat vrjmas al
lui Dumnezeu a fost acesta. Pentru aceasta nici nu l las s se ngroape". ns noi, ca s nu se
mput trupul nuntru si s ne fac neumblat casa, scotndu-l afar, desi ploaia era foarte mare,
cum am putut l-am ngropat. Iar mama, lund mai mult slobozenie, mai fr de rusine s-a dat la
desfrnare si fcnd casa de rusine cheltuia averea n desftri, nct mai de toate eram lipsiti. Dup
mult vreme, sosindu-i moartea, asa ngropare a dobndit, nct se prea c si cerul ajuta la
ngroparea ei.
Deci, dup ngroparea mamei, eu trecnd de vrsta copilreasc si poftele trupului sculndu-se
asupr-mi si zdrnicindu-m, ntr-o sear mi-a venit o socoteal: "Oare viata tatlui meu s aleg si n
blndete, cinste si pzire s vietuiesc? Dar acela nici un bine nu a dobndit, asa petrecnd, ci
totdeauna de boli si de necazuri topindu-se, s-a dus de aici, nici ca ceilalti oameni putnd fi ngropat.
Deci, de i-ar fi plcut lui Dumnezeu aceast petrecere, pentru ce a ptimit attea rele? Dar viata
mamei care era? Oare nu pururea petrecea n desfrnri si dezmierdri, si s-a dus din viata aceasta
sntoas si fr nici o ptimire? Asadar, trebuie si eu s vietuiesc. C mai bine este a crede ochilor
mei, dect cuvintelor altora".
Dup ce am socotit eu, ticloasa, s urmez urmele maicii mele, a sosit noaptea si eu adormind, a
venit asupra mea un brbat mare la trup si nfricosat la vedere si cutnd spre mine slbatic si cu
mnie, m ntreba cu glas aspru zicnd: "Spune-mi, care sunt gndurile inimii tale?". Eu cu totul
nspimntat fiind, nici nu ndrzneam a cuta la dnsul. Iar acela iarsi, cu glas groaznic, a grit:
"Vesteste-mi mie, care sunt socotelile tale?". Si vzndu-m c de fric eram cu totul slbnogit si
din minti iesit, mi aduceam aminte de toate cte cugetam n mintea mea. Dar venindu-mi n fire, nu
puteam s le tgduiesc, ci spre rugminte m-am ntors si m rugam s m nvredniceasc de
iertciune. Iar el lundu-m, mi-a zis: "Vino s vezi pe tatl tu si pe mama ta si, dup aceea, oricare
viat vei voi, alege-ti!".
Asadar, scotndu-m m-a dus ntr-un loc ses cu livad, n care erau pomi de multe feluri, care
biruiesc descrierea frumusetii, ncrcati cu tot felul de roade. Acolo mpreun cu el umblnd eu, m-a
ntlnit tatl meu si cuprinzndu-m m-a srutat, numindu-m fiic dorit, iar eu mbrtisndu-l, l
rugam s petrec mpreun cu dnsul. El ns a zis: "Acum nu este cu putint s se fac aceasta. Dar
de vei urma urmele mele, nu dup mult vreme vei veni aici". Eu nc mai rugndu-m s rmn
mpreun cu el, m-a tras ngerul de mn, zicndu-mi: "Vino s-o vezi si pe mama ta, ca s cunosti din
lucruri la care viat este de folos s te pleci".
Ducndu-m la o cas foarte ntunecoas, plin de scrsnire si de tulburare, mi-a artat un cuptor
arznd cu foc si vlvind si pe ctiva cumpliti stnd lng cuptor. Iar eu, cutnd n cuptor, o vd pe
mama mea pn la gt afundat n foc si multime nenumrat de viermi din toate prtile mncnd-o,
iar ea de usturime scrsnind cu dintii si clntnind. Vzndu-m si ea pe mine, plngnd m chema:
"Vai mie, fiica mea, pentru durerile cele nesuferite! Vai mie, pentru muncile cele fr de sfrsit! Vai
mie, ticloasei, c pentru putin dezmierdare, ce chinuri mi-am pricinuit! Vai mie, ticloasei, c n locul
dezmierdrilor celor vremelnice, vesnic m chinui! Miluieste-m, fiica mea, pe mine, maica ta, c ard
si m topesc! Adu-ti aminte de hrana care ai dobndit de la mine, si m miluieste, si-mi d mna si m
scoate de aici!". Iar eu, lepdndu-m de acei cumpliti, care stteau aproape, fr a m apropia,
mama iarsi cu lacrimi striga: "Fiica mea, ajut-m si nu trece cu vederea tnguirile maicii tale, nu
trece cu vederea pe cea care asa cumplit n gheena focului se chinuie si de viermele cel neadormit
61
este roas!".
Iar eu, milostivindu-m cu sufletul de dnsa, am ntins mna s o trag. Focul, ns, atingndu-se putin
de mna mea, mare usturime am simtit si am nceput a urla si a suspina cu plns. Cei ce erau n
cas, desteptndu-se de vaiete si sculndu-se si aprinznd focul, alergau la mine si m ntrebau
adeseori de pricina vaietelor. Eu, n sine-mi venind, cele ce am vzut le-am povestit lor si de atunci
am urmat vietii tatlui si m rog s-l dobndesc pe el si partea cea mpreun cu dnsul,
ncredintndu-m cu darul lui Dumnezeu ce fel de cinste si slav sunt gtite celor ce aleg a vietui cu
dreptate si n bun credint. De asemenea, ce fel de munci primesc cei ce si cheltuiesc viata n pofte
si dezmierdri". (23-396)
108. Un tnr a venit la duhovnicul su:
- Printe, mama m-a trimis n vacant o lun la mare, s stau la sora mea si la sotul ei. Dar mi e
team c, stnd att de mult vreme aproape de ispit, c plaja e plin de fete frumoase, s nu m
trag vreuna n bratele ei si s mi pierd fecioria.
- Si ai ce face? Poti pleca n vacant n alt parte?
- Nu. Mama pleac n alt oras, la o specializare, si la tata nu m pot duce, c nu vrea noua lui sotie.
- Atunci du-te la sora ta, dar ai grij de tine. Si, dac vei fi ispitit, roag-te cu credint: "Doamne,
pentru rugciunile Preacuratei Maicii Tale, ajut-m s nu cad n pcat".
Tnrul a tinut cont de sfatul printelui su. A mers la mare, si Dumnezeu l-a pzit de ispite. Pn
cnd, cu cteva zile nainte s se ntoarc acas, sora mai mic a cumnatului su a venit dimineata la
el n camer mbrcat doar ntr-un halat. Si-a descheiat halatul si s-a apropiat de el. Tnrul a simtit
cum pofta i aprinde trupul, cci i-ar fi plcut s se culce cu ea, dar i-a venit n minte sfatul printelui
su.
Si a strigat cu voce tare:
- Doamne, nu m lsa, pentru rugciunile Maicii Tale, pzeste-m de ispit!
Fata s-a simtit jignit:
- A, nu m vrei, zici c sunt ispit? Bine, urtule, atunci rmi singur, i spuse enervat. Nu mi trebuie
prosti ca tine. Ce s ti spun, ce mare pcat fceam Esti un pmplu, eram singuri toat ziua,
spuse fcndu-i un semn obscen.
Ca s l scoat din minti si ddu jos halatul si iesi din camer. Spera s l atte si mai tare. Dar
tnrul plec repede din cas, la o biseric din apropiere. Vroia s i multumeasc lui Dumnezeu c l-
a pzit de ispit.
Cnd s-a ntors, spre sear, fata i-a dat un biletel pe care scria: "Dac sufli ceva, o s spun c ai
ncercat s te dai la mine. Mai bine taci".
Tnrul a rsuflat usurat. Dumnezeu l ajutase s scape cu bine.
Un frate a venit de la Schit la avva Ammun si i-a zis: "M trimite printele meu la slujb si m
tem de curvie". I-a zis lui btrnul: "Ori n ce ceas ti va veni ispita, zi asa: "Dumnezeul puterilor,
pentru rugciunile printelui meu, scap-m!". Deci n una din zile o fat a ncuiat usa dup dnsul.
Iar el, strignd cu glas mare, a zis: "Dumnezeul puterilor, pentru rugciunile printelui meu, scap-
m!". Si ndat s-a aflat pe calea ctre Schit. (3-34)
109. Un om si nsela sotia. Duhovnicul l-a ajutat s renunte la pcatul preacurviei, dar omul rmsese
cu anumite amintiri care i zgndreau sufletul. Amintirile prindeau putere de la faptul c el se uita pe
internet la site-uri erotice.
La spovedanie, duhovnicul l-a sftuit s scoat modem-ul din calculator, ca s nu mai poat intra pe
internet.
- Dac nu ti pzesti mintea, nu ti vei putea pzi nici trupul. Dac vezi imagini erotice, ti va fi mult mai
greu s rezisti ispitei.
Rmas fr acces la internet, omului i se prea c se mai descarc dac se uit la filme sexy. Cnd i-
a spus si aceasta duhovnicului, acesta a oftat: "Tu scoti un drac din cas pe us si deschizi larg
fereastra, ca s intre altii. Nici plcerile trupesti nu le triesti, dar nici pe Dumnezeu nu l dobndesti.
Alege una dintre ci, nu mai pendula ntre amndou".
Un om bogat, lepdndu-se de lume si averile sale la sraci dndu-le, a oprit oarece spre
odihna sa, nevrnd s primeasc smerita cugetare cea din lepdarea cea desvrsit si supunerea
cea adevrat a canonului vietii de obste. Ctre care cel ntru sfinti Vasile a grit n acest fel: "Si
averile le-ai pierdut si [nici] clugr nu te-ai fcut". (7-121)

62
110. Un tnr, Ovidiu, a fost chemat la petrecerea care avea loc dup 10 ani de la terminarea liceului.
Stiind ct de ru l influentaser n liceu pe tnr colegii, duhovnicul i-a spus c nu ar fi bine s se
duc. Sau c, dac se duce, s nu stea prea mult.
- De ce, printe, oare nu sunt n stare s mi dau seama dac e sau nu cazul s stau? M voi duce si,
dac nu e nimic n neregul, voi sta pn la sfrsit. Iar dac e ceva aiurea plec imediat.
Printele nu a reusit s l conving c poate fi ispitit s cad iarsi n pcat.
Petrecerea a fost destul de linistit. La miezul noptii, cei mai multi invitati, care veniser cu sotii sau
sotiile lor, s-au dus acas. Unii dintre ei aveau deja copii.
Dar cinci burlaci s-au retras n apartamentul unuia dintre ei si au continuat petrecerea mpreun cu
dou colege. Distractia devenea din ce n ce mai ncins. Au nceput momentele erotice, si fetele
fceau strip-tease. Ametit de butur, Ovidiu uitase de sfaturile printelui. Pofta trupeasc l-a biruit si
n cele din urm a intrat n baie cu una dintre fete - cea care fusese cea mai putin artoas din clas -
si au pctuit.
Dimineata, cnd si-a revenit, l-a bufnit plnsul. si dorise din toat inima s se poat nfrna pn
cnd se va cstori. S-a dus si s-a spovedit, iar printele i-a dat un canon aspru.
Dup vreo lun, colega cu care pctuise i-a dat un telefon:
- Auzi, Ovidiu, n noaptea cu petrecerea, am fcut-o fr protectie si am rmas nsrcinat. M
gndesc s avortez, dar am sunat s te ntreb si pe tine dac esti de acord. Mi-a zis Dragos c tu esti
cu biserica si c zici c avortul e o crim. Poate c vrei s pstrez copilul. Dac l recunosti, si dac
mi dai bani s l cresc, poate c as renunta la avort.
- Te sun mai trziu, spuse Ovidiu, socat de cele auzite. Am pe cineva n vizit. Scuz-m.
nchise telefonul ca prin vis. Nu i venea s cread c i se ntmplase una ca asta. l sun pe printele
su si i spuse ce a aflat.
- Printe, nu vreau s omoare copilul. Sunt gata s m cstoresc cu ea. Dar oare voi reusi s nu
esuez n csnicie? Dac divortm peste un an, doi? Ce va fi cu mine?
- Trebuia s m asculti. Dar acum e prea trziu pentru observatii. Tu esti un om de treab si nu cred
c i vei da motive s te prseasc. Tu explic-i c i vei da banii pentru a creste copilul. S i dai mai
mult, s fie multumit. Si spune-i c te gndesti s o iei de nevast. Dar nu te grbi. D-i rgaz s se
schimbe, d-i rgaz s nteleag ct a gresit n fata lui Dumnezeu si c trebuie s si ndrepte viata.
Duminic, dup slujb, Ovidiu a stat putin de vorb cu prietenii si:
- S stiti c nu e de glum cu desfrul. O dat dac ai czut, viata ta nu mai e la fel. Eu am lsat o
fat nsrcinat, si, chiar dac nu e cea mai bun alegere, o voi lua de nevast. As fi putut avea o
sotie credincioas, frumoas, desteapt si asezat. Dar acum culeg roadele cderii mele. Voi s nu
faceti ca mine. Tineti seama de sfaturile printelui. Si cnd v veti gndi la mine s v aduceti aminte
ct de triste sunt urmrile neascultrii.
ntrebat-a avva Timotei preotul pe avva Pimen, zicnd: "Este o femeie n Egipt care curveste
si plata ei o d milostenie". Si a zis avva Pimen: "Nu rmne n curvie, cci se vede ntr-nsa roada
credintei". Si s-a ntmplat de a venit mama preotului Timotei la dnsul. Si a ntrebat-o pe ea, zicnd:
"Acea femeie a rmas curvind?". Iar ea a zis: "Da, si si-a mai adaos ibovnici, dar nc si la milostenie".
Si a vestit avva Timotei lui avva Pimen. Iar el a zis: "Nu rmne n curvie". Venind iarsi mama lui
avva Timotei, i-a spus: "Stii c stricata aceea caut s vin cu mine, ca s te rogi pentru dnsa si eu
n-am primit-o". Iar el auzind, i-a spus lui avva Pimen. I-a rspuns avva Pimen: "Mai vrtos tu te du si
te ntlneste cu dnsa". Si s-a dus avva Timotei si s-a ntlnit cu dnsa. Iar ea, vzndu-l si auzind de
la el cuvntul lui Dumnezeu, s-a umilit si a plns, zicnd: "Eu de astzi nainte m lipesc de
Dumnezeu si nu voi mai curvi". Si ndat intrnd ntr-o mnstire, a plcut lui Dumnezeu. (1-230)
111. Un om, care n tineretea sa fusese biruit de pcatul desfrnrii, se hotrse ca pn cnd se va
cstori s nu mai pctuiasc. Ducea o viat curat si linistit. Dar odat, cnd la usa sa a sunat o
femeie care fcea reclam la un aspirator modern, a simtit cum mintea i se ncetoseaz. A poftit-o pe
femeie n cas, ca s vad cum functiona aspiratorul. Din vorb n vorb, au czut n pcat.
Femeia a plecat si nu a mai vzut-o. n inima sa era ns o mare frmntare. l mustra constiinta, dar
nu avea altceva n cap dect s pctuiasc cu o alt femeie. Dup cteva nopti nedormite, n care se
tot gndea dac s se culce sau nu cu secretara sa, i-a spus nasului su de botez ce i se ntmplase.
- Stii cum esti? Ca unul care are masina plin de noroi, dar nu vrea s o spele, pentru c e mult de
lucru. Si prefer s mearg cu ea asa, fcndu-se de rsul lumii. Si nc asta nu e nimic, dar
geamurile fiind murdare, sansele de a face un accident sunt mari. Vino-ti n fire. Pn la urm, mai
63
devreme sau mai trziu, tot trebuie s speli masina, sau mcar geamurile. Dac nu te ridici din cdere
o s faci un accident. Ce rezolvi dac te culci cu secretara ta? Ai stat cuminte attia ani si acum ai
obosit?
- Dac Dumnezeu nu m-a ajutat s m nsor pn acum Nu mai rezist poftei.
- Du-te, spovedeste-te si o s te linistesti. Dac te rogi, Dumnezeu va ridica ispita. ncet-ncet, o s ti
fie iarsi bine. O s vezi.
Ascultnd sfatul nasului su, omul s-a spovedit. Si, dup dou sptmni n care s-a rugat lui
Dumnezeu s l ierte, a simtit c i este mai usor s reziste poftelor trupesti.
Un frate, cznd n ispit, din ntristare a pierdut rnduiala clugreasc. Si vrnd s pun
nceput bun, din cauza mhnirii se oprea, zicndu-si: "Cnd am s mai fiu cum am fost odat?". Si,
pregetnd, nu putea s fac nceput de lucru clugresc. De aceea a venit la un btrn si i-a povestit
cele despre sine. Auzind btrnul scrba lui, i-a povestit o pild ca aceasta:
"Un om avea o tarin si din lenea lui s-a ntelenit si s-a umplut de spini si de ciulini. Iar mai pe urm a
socotit s o lucreze. Si a zis fiului su: "Mergi de curteste tarina!". Fiul su, mergnd s o curete, a
vzut multimea spinilor si s-a mputinat, zicndu-si: "Cnd voi putea s smulg eu toate acestea si s
curtesc tarina?". Si, culcndu-se, a adormit. Apoi s-a desteptat si, cutnd din nou la multimea
spinilor si trndvindu-se, a petrecut zcnd. Uneori se culca, alteori ntorcndu-se ici si colo, ca usa
n ttn, precum zice Scriptura, a cheltuit fr lucru multe zile. Dup acestea a venit tatl lui, s vad
ce-a fcut. Si l-a gsit c nimic n-a lucrat si i-a zis: "Pentru ce n-ai lucrat nimic pn acum?". Iar el i-a
spus: "Tat, cum veneam s lucrez, vznd multimea spinilor, m slbnogeam si de scrb m
culcam si dormeam. De aceea nimic n-am lucrat". Atunci i-a zis lui tatl: "Fiule, atta ct tine
asternutul tu, f n toate zilele. Si asa sporeste-ti lucrul si nu slbi". Iar tnrul a fcut asa. Si n
putin vreme a curtit tarina. Asadar si tu, frate, cte putin lucreaz si nu te mputina. Cci Dumnezeu
cu darul Su iarsi te aseaz la rnduiala cea dinti".
Iar fratele auzind, seznd cu rbdare, fcea cum l-a nvtat btrnul. Si cu darul lui Dumnezeu a aflat
odihn. (13-393)
Despre feciorie
112. n perioada n care un tnr a vrut s se apropie de Biseric a fost foarte ispitit s desfrneze. S-
a gndit c are de ales ntre cele dou ci, si a ales calea Bisericii. S-a spovedit printelui, spunndu-i
c i este foarte greu s si pstreze fecioria. Dar printele i-a dat un canon si l-a nvtat s se lupte cu
gndurile.
Peste o sptmn, tnrul s-a ntors la spovedanie:
- Printe, nu mai rezist, am fcut canonul, dar degeaba.
- Oare de ce nu te-a lsat ispita? Cred c i faci tu loc pe undeva patimii n inima ta. Ia gndeste-te,
cnd te asalteaz ispita cel mai tare?
- Noaptea, dup ce m uit la vreun film "interzis minorilor".
- Atunci cum vrei s scapi de ispit? Trebuia s spovedesti si asta, c te uiti la filme destrblate.
- Cum, printe, trebuie s spovedim si ce vedem, si ce citim, si unde mergem n vacant? Atunci ar
trebui s stati la spovedanie cte o or cu fiecare crestin.
- Si mai mult, numai s plece de aici cu sfaturile de care are nevoie.
Un frate oarecare, fiind suprat de pofta curviei, a mers la un btrn si si-a mrturisit
neputinta si suprarea sa. Apoi l-a poftit s-L roage pe Dumnezeu pentru dnsul s-l izbveasc din
acea suprare. Btrnul, fcndu-i-se mil de acel frate, s-a rugat lui Dumnezeu cu osrdie timp de
sapte zile. n a opta zi iarsi a venit fratele, dup cum i-a fost lui porunca, si l-a ntrebat pe el btrnul,
zicnd: "Cum ti mai este, fiule?". Zis-a lui fratele: "Nicicum, printe, nu m-am simtit mai usurat".
Btrnul, auzind acestea, s-a mirat si, dac s-a fcut sear si noapte, iar a nceput a se ruga pentru
fratele. Si cu osrdie rugndu-se el pentru fratele, a venit diavolul si, stnd naintea lui, a zis: "Crede-
m, btrne, c din ziua dinti cnd ai nceput a te ruga lui Dumnezeu pentru acel frate, ndat am
fugit si m-am deprtat de la dnsul. Dar el are dracul lui si pricina rzboiului lui sunt gtlejul si
pntecele, iar eu cu acestea nici o treab nu am. El nsusi si este pricinuitor rzboiului su, mncnd
bine si dormind fr msur. De acolo vine rzboiul de care sufer el". (23-296)
113. Un tnr seminarist cnta la o biseric. Tuturor le plcea glasul su. El ns era mai atent la
melodie dect la text, si nu lua aminte la ceea ce cnta.
ntr-o smbt s-a hotrt s mearg n pelerinaj la o mnstire aflat aproape de mare, pentru a sta
de vorb cu un printe renumit. Cnd a ajuns acolo, a aflat c printele era n spital, fiind grav bolnav.
64
Seminaristul s-a gndit c, dac tot a fcut atta drum, cel putin s profite c e la mare si s fac o
baie. Pe plaj a vzut o fat frumoas, care nu purta sutien. De obicei nu-i plceau astfel de fete, se
gndea c sunt usuratice, dar aceasta l-a atras n mod deosebit. S-a ndrgostit de ea. Au stat toat
ziua mpreun, noaptea au mers la discotec si, n cele din urm, biruit de poft, tnrul a vrut s se
culce cu ea. S-au dus pe plaj, s-au srutat, dar la un moment dat, cnd tnrul i-a spus rusinat c nu
s-a mai culcat cu nici o fat, aceasta i-a spus:
- Pn acum nu ti-am spus nimic despre mine. Te stiu de mult vreme. Stiam c esti seminarist,
pentru c te-am auzit cntnd la un botez. Si eu vreau s m culc cu tine, si nu as avea nimic de
pierdut. Nu mai sunt fecioar de doi ani. M culc cu toti bietii care mi plac, si tu mi placi foarte mult.
Totusi, chiar dac triesc cum mi place, nu nseamn c nu m mustr uneori constiinta. Cu ce te
alegi dac te culci cu mine? O s facem ce vrei si, dup aceea, o s ti par ru. Sau, n cazul n care
nu o s ti par ru, atunci nseamn c ceea ce a fost mai frumos n sufletul tu, m refer la credinta
ta n Dumnezeu, o s se sting. Cum o s mai poti cnta n biseric dac o s trim n pcat? Si ce fel
de preot o s ias din tine dac nu stii s ti pzesti trupul curat? La cte pcate am eu, nu vreau s te
mai am si pe tine pe constiint. Poate c dac ai fi but mai putin bere nu te-ai mai fi gndit la asa
ceva.
- Dac o faci cu altii, f-o si cu mine. Nu te ngriji tu de sufletul meu. Mai e timp s m pociesc...
Seminaristul a insistat, dar cu ct devenea mai insistent, cu att refuzul fetei era mai puternic. n cele
din urm, vznd c nu o scoate la capt cu el, fata s-a dus n camera ei.
Rmas singur, privind marea, seminaristul si-a dat seama c numai Dumnezeu l-a pzit de cdere.
Dis de dimineat i-a spus la telefon duhovnicului su prin ce ispit a trecut, si printele i-a spus:
- Ti-am atras mai demult atentia asupra faptului c vei fi ispitit s cazi, si mi-ai spus c l iubesti prea
mult pe Dumnezeu ca s faci asta. Vezi, pcatul nu a venit la tine ca un taur negru, ci ca ceva frumos.
Dac nu te-ai fi dus pe plaj, totul ar fi fost bine. Dac tineai mult s noti, puteai gsi si tu un loc mai
ferit, unde s nu fie piepturi goale si nici ispite peste puterile tale.
Un frate oarecare, fiind trimis de btrnul su cu ascultare la tar si mergnd pe drum, a
ajuns la un pru aproape de un sat, n cmp. Vznd el o femeie tnr, singur la cmp, splnd
cmsi n pru, i s-a aprins foarte trupul lui de spurcata poft trupeasc. Vznd c nu este nimeni
s-l vad, a mers la dnsa si a nceput a-i gri si a o pofti s-i fac voia. Ea, mcar c era tnr, era
foarte nteleapt si i-a rspuns asa: "Printe, acest lucru pentru care m poftesti nu este lucru mult si
cu zbav si pot prea lesne si fr de zbav a-ti face voia dup pofta ta. Dar, de voi face eu aceasta
dup voia ta, voi fi pricinuitoare de mult scrb, suprare si osteneal pentru tine".
Zis-a ei fratele: "Cum si pentru ce s fii pricinuitoarea scrbei mele si ce scrb s am eu, sau
osteneal, cum zici?". Rspuns-a femeia, zicnd: "Printe, dup svrsirea pcatului, ndat te vei
vedea foarte nselat si va ncepe s te mustre cugetul. Dup aceea, ori te vei dezndjdui de
mntuire, ori mult pocint si osteneal ti trebuie ca s revii n rnduiala si msura n care esti
acum. Eu te sftuiesc s te lasi de acel lucru ru si necuvios si mergi curat, nevinovat si fr prihan
n calea ta si roag-te lui Dumnezeu si pentru mine pctoasa!".
Iar el, auzind de la dnsa aceste cuvinte, s-a umilit cu inima si a plecat n calea sa, minunndu-se de
ntelepciunea acelei femei si multumind lui Dumnezeu c l-a izbvit de cderea n acel pcat. Dup ce
s-a svrsit slujba si ascultarea sa, s-a ntors si a venit la btrnul su si i-a spus toat ntmplarea cu
acea femeie. Atunci s-a mirat si btrnul de ntelepciunea ei. Apoi l-a rugat fratele pe btrnul su s
nu-l mai trimit din mnstire n lume. Si asa a petrecut, neiesind din mnstire pn la moartea sa.
(15-294)
114. O fat si pstrase fecioria pn n ultimul an de facultate. Vznd c toate prietenele ei duc o
viat de distractii, s-a hotrt s si gseasc si ea un prieten cu care s pctuiasc, ca s simt
desftrile tineretii. I-a spus hotrrea surorii ei mai mici, care abia intrase la facultate. Aceasta,
ntristat, s-a dus repede la duhovnicul lor si i-a spus n ce ispit se afl sora sa. Auzind-o, printele a
sunat-o pe fat imediat. Fata i-a spus:
- Printe, v spun sincer c m-am plictisit. O s am timp s m pociesc. Ce, parc sunt singura care
vrea s cunoasc si plcerile trupesti? Nu, printe, nici o coleg de-a mea nu mai este fecioar. Sunt
singura, si m-am sturat s m tot ia ceilalti peste picior. Mai am destul timp s m gndesc la mritis.
Nu, acum m voi distra n voie.
- Te rog din suflet, ascult-m - i spuse printele. O s regreti mult dac nu m asculti. Fecioria e cel
mai frumos dar pe care i-l vei putea face sotului tu. Curtia ta sufleteasc si trupeasc l va bucura
65
mai mult dect toate darurile pe care le veti primi la nunt.
Cuvintele printelui au convins-o pe fat. Viata ei mergea nainte, nici mai bine, nici mai ru. Dar, cu
putin timp nainte de terminarea studiilor, un asistent de la facultate i-a cerut mna. Nu se astepta la
asa ceva. Si ea l plcea, dar nu se gndea c ar avea vreo sans s i devin sotie. Si, dup trei luni,
s-au cstorit.
Era un sihastru prin prtile Iordanului, nevoindu-se multi ani si care, acoperit de Dumnezeu,
nu primea bntuieli de la vrjmas, ci de nenvins era. Asadar, pentru toti cei ce veneau la dnsul
pentru folos, el defima pe satana si-l ocra, zicnd c nimic nu este si c nu are nici o putere asupra
nevoitorilor de nu va afla pe cei asemenea lui spurcati, robiti totdeauna pcatului, pe care fr s
simt i slbnogeste. Iar acestea le zicea nestiind darul Celui de sus, care nu las pe satana s-l
robeasc. Si cnd i s-a apropiat sfrsitul, dup slobozirea lui Dumnezeu, a venit diavolul adevrat si i-
a zis: "Ce am cu tine, printe? De ce m ocrsti? Au, te-am suprat vreodat cu ceva?". Iar el
scuipnd asupra lui, iarsi zicea aceleasi cuvinte: "Mergi napoia mea, satano, c nimic nu poti asupra
robilor lui Hristos!".
Si satana i-a rspuns: "Asa! Asa! Alti patruzeci de ani s triesti si nici un ceas n attia ani nu voi
ncerca s-ti pun piedic". Si aceasta zicnd, s-a fcut nevzut. Iar monahul a nceput ndat s se
lupte cu gndurile si s zic n sine: "Am attia ani ticlosindu-m aici Si nc alti patruzeci de ani
voieste Dumnezeu ca s triesc. M voi duce dar n lume si voi vedea rudeniile mele si voi petrece cu
dnsele vreo ctiva ani si iarsi m voi ntoarce si m voi apuca de nevointa mea". Deci, socotind el
acestea, le mplinea cu fapta si, iesind afar din chilie, s-a apucat de drum.
Dar nu departe mergnd el, Iubitorul de oameni Dumnezeu, miluindu-l si nevrnd a i se pierde
ostenelile, i-a trimis un nger spre ajutor. Si, ntmpinndu-l, ngerul i-a zis: "Unde mergi, printe?". El
i-a rspuns: "n cetate". Iar ngerul: "ntoarce-te la chilie". Iar el, venindu-si n sine, s-a ntors la chilia
sa si mai trind trei zile s-a svrsit. (14-394)
115. O student avea un prieten. Cnd acesta i-a propus s se culce cu el, fata s-a mpotrivit. Ca s o
pedepseasc, tnrul a prsit-o si s-a mprietenit cu colega ei de camer, care si pierduse fecioria
nc de cnd era la liceu. ntr-o sear, cnd colega i-a mrturisit ce se ntmplase, biruit de
dezndejde, studenta a luat hotrrea de a-si lua prietenul napoi cu orice pret.
- M jur pe ce am mai sfnt c nu m las clcat n picioare. O s m rzbun, o s mi-l iau napoi. O
s fac orice mi va cere, numai s rmn al meu. Nu m asteptam la asa ceva nici din partea lui, nici
din partea ta. O s l fac s se ntoarc la mine.
A doua zi, n timp ce mergea spre facultate, studenta s-a ntlnit pe strad cu duhovnicul ei. Nu a avut
timp s evite ntlnirea cu el.
- Ce e cu tine, de ce esti att de frmntat?
- Printe, m grbesc, am examen la facultate.
- Ceva nu e n regul. Spune-mi, ce s-a ntmplat?
- Printe, pn acum am fost fecioar, am ncercat s triesc pentru Dumnezeu. Si gata, m-am
sturat, nu mai rezist. E al treilea prieten care m prseste pentru c nu am vrut s m culc cu el. De
data asta, ns, ultimul meu prieten, de care m-am desprtit sptmna trecut, s-a culcat chiar cu
Lavinia, cu colega mea de camer. Si m-am jurat c voi face orice numai ca s i despart, s mi iau
iubitul napoi.
- Si ce se va ntmpla? Crezi c o s fii fericit cu el?
- Acum nu m intereseaz dect s m rzbun.
- Si nu ti dai seama c te rzbuni pe tine?
- E problema mea. M-am jurat c i despart.
- Stii cum esti? Ca Irod care i-a zis Salomeei c pentru dansul ei o va rsplti cu orice i va cere. Dac
nu ar fi fost lipsit de minte, nu i-ar fi dat capul Boteztorului. Si acum, fecioria ta va fi batjocorit asa
cum a fost batjocorit si naintemergtorul Domnului, Sfntul Ioan. Vrei asta?
Printele se uita la ea cu o privire blnd, dar trist. Studenta s-a mai domolit.
- Si o s rmn tot timpul singur?
- Ar fi mai bine s fii singur dect s fii iubita unui om care nu te merit. Dar te va ajuta Dumnezeu s
gsesti si tineri care s mearg pe drumul Bisericii. Vei avea de unde s alegi. Dar s nu fie acesta
singurul criteriu dup care ti alegi prietenul. S nu te mprietenesti cu un biat numai pentru c vine la
Biseric. S nu cazi dintr-o extrem n alta.
- Si cu jurmntul meu, cum rmne? M-am jurat pe ce am mai scump.
66
- Vedem la spovedanie. Mai bine cu un jurmnt clcat dect cu fecioria pierdut
Zicea avva Zosima c, mergnd el n Sfnta Cetate [Ierusalimul], a venit la dnsul un
oarecare iubitor de Hristos si i-a zis: "Avvo, am un frate seztor mpreun cu mine si din ispita
vicleanului am avut prigonire ntre noi. Apoi eu pocindu-m, acela nu voieste s se mpace cu mine.
Pleac-te dar, pentru Domnul, si-i vorbeste lui cele pentru pace". Iar el, cum a auzit, ndat a chemat
pe fratele acela si i-a grit lui cele ce se cuveneau pentru pace si unire. Iar el nti se prea c se
pleac, apoi socotind i-a zis: "Nu pot s m mpac cu el, pentru c m-am jurat pe Cruce c de acum
s fiu nempcat cu el".
Iar egumenul, zmbind, i-a zis lui: "Jurmntul tu, frate, are acest fel de putere ca si cum ai fi zis:
"M jur pe Crucea Ta, Hristoase, c nu voi pzi poruncile Tale, c voi face voia vrjmasului Tu
diavol!". Deci, o frate, nu numai c esti dator s faci s stea mnia cea rea, ci si s te pociesti si s
te ciesti pentru dnsa si s-ti prihnesti obrznicia ta, ca s nu te mai rpesti de dnsa. C si Irod de
se cia si nu ar fi ntrit jurmntul su nu ar fi fcut acea cumplita ucidere, tind pe naintemergtorul
lui Hristos". Deci fratele, umilindu-se pentru aceasta, s-a pocit naintea fratelui su si a lui avva
Zosima si asa, cu darul lui Dumnezeu, s-au unit iarsi ntru dragoste. (3-81)
116. Doi tineri vroiau s se cstoreasc. Ea mergea la biseric, el nu mergea. ntr-o zi, cnd printii
tnrului erau plecati de acas, acesta a chemat-o pe fat la el. Avea o cas mare, la curte. Dup ce
au ascultat putin muzic si, dup ce au dansat pe melodia lor preferat, tnrul a ncercat s o
conving s se culce cu el. Prietenii si l convinseser c, dac nu se potrivesc n pat, nu vor putea
avea o csnicie fericit si vor divorta. Asa c el era hotrt s se culce cu ea.
- S stii c, dac nu te culci cu mine, ne vom desprti.
- Bine, s ne desprtim, a spus fata cu inima strns.
- Cum, dup ce am hotrt nunta, tu mi spui s ne desprtim? O s te culci cu mine chiar dac vrei
sau nu.
- O s tip.
- Poti s tipi, c nu se aude dac e muzica tare. Doar nu esti proast. Dup ce facem dragoste, nu m
mai prsesti tu.
- Dragoste nu poti face cu mine, cel mult poti s m violezi. Dar martor mi e Dumnezeu c, dac mi
faci ceva, ntre noi totul s-a terminat. O s le spun alor mei si m vor ajuta s depsesc dezndejdea.
Dar cu tine nu mai vreau s m mrit dac mi faci asa ceva. Am stat cuminti atta vreme si acum vrei
s stergem cu buretele tot ce a fost frumos?
- Si preferi s m pierzi?
- Da, prefer s te pierd.
- Atunci, pleac din viata mea. Nu am nevoie de o astfel de sotie.
Tnrul nu se asteptase la o asemenea rezistent. Fata a plecat cu ochii n lacrimi. Dup cteva
sptmni, tnrul a nceput s vin la biseric. Si-a dat seama c, dac ea era n stare s renunte la
el pentru Dumnezeu, viata crestin avea o valoare mult mai mare dect si imaginase.
Nu a venit la biseric pentru ea, pentru c nu si imagina c va putea fi iertat. A venit pentru c
ncepuse s cread n Dumnezeu. Si, dup ce citise cteva crti, se hotrse s si schimbe viata.
Renuntase la vechii prieteni si si fcuse alti prieteni, mai apropiati de biseric. Si foarte mult l-a
marcat ntlnirea cu duhovnicul.
n noaptea de Pasti, dup ce s-au mprtsit, ea l-a ntrebat:
- Stii c te-am iertat?
El a simtit c l iau ametelile:
- M-ai iertat? De tot?
- Da.
- nseamn c putem s ne gndim din nou la nunt?
- Da, asta nseamn c putem s ne gndim din nou la nunt.
Un clugr oarecare din mnstirea printelui Severian a fost trimis la ascultare de
printele lui n prtile Eleteropolului. Acolo a venit la un oarecare brbat iubitor de Hristos si avea acel
om numai o fat, iar mama fetei murise mai nainte de vreme. Si a fcut acel clugr, n casa acelui
om, cteva zile, iar cel ce pururea urste binele crestinesc, diavolul, bga fratelui gnduri viclene si-i
da rzboi de curvie spre fat si cerca vreme ndemnatic s strice fecioara. Diavolul, care ddea
rzboi, a aflat si vremea cea ndemnatic. Cci tatl su se dusese la Ascalon pentru o treab. Iar
dac a vzut fratele c nu este nimeni n casa lor, dect el si fata, a mers la dnsa vrnd s o apuce
67
cu sila, dar ea, dac l-a vzut pe dnsul tulburat si ntru tot aprins de poft, i-a grit: "Nimic s nu te
tulbure, nici s-mi faci mie ceva necuvios, cci tatl meu nici astzi, nici mine nu va veni. Ci nti m
ascult pe mine ce-ti voi gri si stie Dumnezeu c si eu cu osrdie voi face ceea ce poftesti".
Dup aceea, cu smerenie a grit ctre dnsul: "ntr-adevr, printe si frate, cti ani sunt de cnd esti
n mnstirea ta?". Iar el a rspuns: "Saptesprezece". Si i-a zis lui: "Dar ai stiint ce este femeia?".
"Nu!" - i-a rspuns, fratele. Grit-a fata: "Dar voiesti s-ti pierzi osteneala de attia ani ntr-un ceas? Si
cte lacrimi ai vrsat, ca s-ti pui trupul tu curat naintea lui Hristos, iar acum pentru putin dulceat
voiesti s fii lipsit de acea osteneal mult? Ascult: de vrei s curvesti cu mine, ai unde m duce s
m tii si s m hrnesti?". Si a grit fratele: "Nu!". Atunci a rspuns fata iarsi: "ntr-adevr, nu te mint,
c de m vei spurca, o s fii vinovat de multe rutti".
I-a grit ei clugrul: "Pentru ce?". Rspuns-a ea: "nti o s-ti pierzi sufletul, al doilea o s dai seam
si pentru sufletul meu. Si aceasta s o mai stii, sfinte printe, cci cu jurmnt ti spun, si asa s-mi
ajute Cel ce a venit s mntuiasc pe cei pctosi, c de m vei spurca, singur, cu o funie m voi
spnzura si te vei afla c ai fcut si ucidere, si la judecata lui Hristos vei fi judecat ca un ucigas de
suflete. Ci te rog, printe, mai nainte s fii tu vinovat de attea rutti, du-te cu pace la mnstirea ta
si apoi roag-te mult n rugciunile tale si pentru mine".
Iar fratele, venindu-si ntru sine, s-a umilit si ndat a iesit din casa ei si s-a dus la mnstire, la
printele lui, a fcut metanie si i-a spus toate. Si s-a rugat printelui ca de acum s nu-l mai scoat din
mnstire afar. Asa a petrecut n mnstire trei luni si s-a dus ctre Domnul. (30-299)
Intemeierea unei familii
117. Dou colege de facultate, Ruxandra si Eugenia, vorbeau:
- Tu cu ce te-ai ales din modul tu de viat linistit, cu atta rugciune, fr discotec, fr petreceri,
fr distractii? ntreb Eugenia.
- O s ntelegi singur, i spuse cealalt.
Si asa a fost. La o lun de la terminarea studiilor, Ruxandra s-a mritat. Dup un an, s-a mritat si
Eugenia. Numai c a si divortat dup scurt timp, n ultima lun de sarcin. Si-a crescut copilul singur,
cu multe greutti. La un moment dat i-a spus prietenei sale:
- Mai tii minte? Cnd eram n facultate te-am ntrebat cu ce te-ai ales din cumintenia ta, si mi-ai spus
c o s nteleg singur. nteleg acum de ce triai asa, dar e prea trziu. Eu am trit un mare esec.
Un frate oarecare sedea ntr-un munte singur, n liniste, fr glceav, postind; la care
mergnd un printe din lavra Calamoschiei, l-a ntrebat, zicnd: "Spune-mi, frate. De atta vreme
trind n singurtate, n acest munte, cu tcere si cu post, ce ai svrsit?". Fratele i-a rspuns, zicnd:
"Mergi acum, avvo, si dup cinci zile s vii la mine si atunci ti voi spune ce am svrsit, seznd aici n
singurtate". Si asa a mers acel printe, iar dup ce s-au plinit cinci zile, iarsi a venit si l-a gsit
rposat si n spatele lui o scrisoare scris asa: "Iart-m, frate, c, fcndu-mi pravila, niciodat n-am
lsat gndul si mintea mea pe pmnt". (15-245)
118. Un duhovnic vorbea despre un ucenic de-al su:
- Am un ucenic care s-a luptat multi ani cu duhul curviei. Cnd era n facultate, colegii i ziceau:
"Culc-te cu prietena ta acum, bucur-te de tinerete, c mai ncolo, pn te nsori, ai timp s ti
curtesti sufletul prin spovedanie, dac tii neaprat". Iar el rspundea: "Nu. M voi lupta s mi tin
trupul nentinat si sufletul curat, luptndu-m cu patima, si ce o fi mai ncolo stie Dumnezeu". Si asa s-
a pstrat fecior pn la nunt.
Spuneau printii despre un btrn c i ziceau lui gndurile: "Las astzi c mine te vei
poci!". El le rspundea: "Nu! Astzi m voi poci si mine fie voia lui Dumnezeu". (9-392)
119. Doi tineri vroiau s se cstoreasc dup terminarea liceului. Printii lui, care lucrau ntr-o
fabric, nu avea nimic mpotriv. Dar printii fetei, care aveau studii superioare, nu erau de acord.
Puneau conditia ca tinerii s si gseasc mai nti de lucru sau s si continue studiile. Altfel nu si
ddeau acordul. Nu vroiau ca tinerii s triasc din mila lor. Fata se pregtea s intre la facultate, dar
biatul nu avea nimic altceva n cap dect s se cstoreasc. O tot tinea una si bun c Dumnezeu l
va ajuta, c nu trebuie s se gndeasc din ce va tri.
- Voi tot vreti ca noi s fim amndoi ca Marta din Evanghelie, si s pierdem partea cea bun a Mariei,
le reprosa el.
Printii fetei au ncercat s stea de vorb cu viitorii lor socri, dar acestia nu au vrut s i ajute s
gseasc o solutie. Atunci s-au dus la duhovnicul biatului, care le-a spus:
- ncercati s l puneti ntr-o situatie mai delicat, n care s si dea seama de greseala lui.
68
Au fcut asa. Era ziua fiicei lor si l-au chemat pe biat la ei. Mama fetei pregtise un tort si fata a
suflat n lumnri. Cnd s-a servit tortul, au fost serviti toti n afar de biat. Lui nu i-au dat. Dac la
nceput biatul credea c pe el l las la urm, cnd tatl fetei a cerut nc o portie de tort si-a dat
seama c pe el nu vor s l serveasc. Surprins, a ntrebat-o pe fat:
- Ce se ntmpl? Mie de ce nu mi se aduce tort? Sunt suprati pe mine?
- Nu, dar tu esti foarte credincios, tu nu te desfeti cu mici bucurii din astea. Tu vrei s fii numai ca
Maria, nu ca Marta, i-a rspuns fata, care, desi l iubea, era nemultumit de atitudinea lui fat de
viitorul lor, atitudine care vdea nu mult credint, ci lips de ntelepciune.
Cuvintele fetei l-au lovit n moalele capului. Pe loc si-a dat seama de greseala sa. Le-a spus viitorilor
socri:
- Acum mi dau seama c am gresit. La baza unei familii trebuie s stea credinta, asa cum spuneam si
eu. Dar dac omul las n seama lui Dumnezeu totul, si nu face nimic, se afl pe un drum gresit. O s
m gndesc serios si n cteva zile v spun decizia mea. Pn n toamn ori m angajez, ori dau la
facultate. Si facem nunta dup aceea, cnd ajungem la un oarecare liman.

A venit un frate la avva Siluan n muntele Sinai si, vzndu-i pe frati lucrnd, i-a zis btrnului: "Nu
lucrati mncarea cea pieritoare, c Maria partea cea bun si-a ales". Zis-a btrnul ucenicului su:
"Zahario, d fratelui o carte si pune-l ntr-o chilie care nu are nimic". Cnd a sosit ceasul al noulea,
fratele lua seama la us, dac vor trimite s-l cheme ca s mnnce. Iar dup ce nu l-a chemat
nimeni, sculndu-se, a venit la btrnul si i-a zis: "Nu au mncat fratii astzi, avvo?". I-a rspuns lui
btrnul: "Da, au mncat". Si fratele a zis: "Pentru ce nu m-ati chemat?". I-a zis lui btrnul: "Fiindc
tu om duhovnicesc esti si nu ai trebuint de mncarea aceasta. Iar noi trupesti fiind voim s mncm
si pentru aceasta lucrm. Tu partea cea bun ti-ai ales, citind toat ziua si nevrnd s mnnci
mncare trupeasc".
Si dac a auzit acestea, fratele a fcut metanie, zicnd: "Iart-m, avvo!". I-a zis lui btrnul:
"Negresit, trebuint are si Maria de Marta, cci prin Marta se laud si Maria". (5-216)
120. La un preot au venit doi ucenici ai si care se hotrser s se cstoreasc. Duhovnicul i-a
ntrebat:
- Aveti din ce tri? Aveti unde locui?
- Da, printe, zise viitorul sot, eu am serviciu si o s si gseasc si ea ct de curnd. De locuit, o s
locuim la socri.
- Parc stiam c nu prea v ntelegeti.
- Nu ne ntelegem, le stau ca un ghimpe n coast. Dar ce s facem? Au zis c ne primesc la ei. Bani
s ne lum o garsonier nu avem si nu vrem s aruncm banii pe gazde.
- Nu e bine ca tinerii cstoriti s locuiasc cu printii, ca s nu apar tensiuni. Atunci cnd exist nc
de la nceput nentelegeri cu printii, dac tinerii vor locui cu ei vor avea un nceput de viat foarte
dificil. n loc s cunoasc armonia si linistea, or s cunoasc mai mult stresul. Una sunt micile
tensiuni, firesti ntre doi oameni care desi se iubesc au anumite ciudtenii, idei fixe sau chiar rutti, si
alta sunt tensiunile cu printii, care nu pot fi necate lesne n iubire. Dac pe sotul sau sotia ta o ierti
repede pentru c o iubesti, cu socrii e mai complicat. Si nu de putine ori cuplurile s-au destrmat
tocmai pentru c nu au stiut s depseasc tensiunile provocate de socri. Sotul a vrsat asupra sotiei
sale toti nervii pe care i-a acumulat n urma discutiei cu socrii si. Asa s-a ntmplat n alte cazuri cu
sotia Deci, gnditi-v serios dac nu ar fi mai bine s stati n gazd. Pierdeti niste bani, dar cstigati
ntelegere si liniste. Care sunt mai pretioase dect banii.
Zis-a un btrn: "S nu locuiesti n locul unde vezi pe vreunii c au zavistie asupra ta, fiindc
nu sporesti". (19-406)
121. O student a dat examen la facultate. Aflndu-se departe de cas, se simtea foarte singur.
Primul lucru pe care l-a fcut a fost s mearg la un duhovnic cunoscut, despre care auzise numai
lucruri bune.
Fata i-a spus c n urm cu ctiva ani fusese violat de un vecin si c de atunci fusese ispitit foarte
puternic s se culce cu prietenul ei. De curnd se desprtise de acesta si i era team ca nu cumva
farmecul vietii pctoase din cmin s o molipseasc. Printele a sftuit-o cu grij si, printre altele, i-a
spus:
- S nu mergi niciodat la discotec sau la petreceri dezmtate. S nu te duci dect acolo unde stii c
nu Ti-ar fi rusine dac Hristos ar veni la tine, s vad ce faci. Hristos ne vede n fiecare clip.
69
Fetei i era din ce n ce mai greu. Aproape toate colegele ei triau n pcat. Cnd singurele dou
prietene pe care le avea au murit n urma unei avalanse, aflndu-se ntr-o excursie la munte, pe fat a
biruit-o dezndejdea.
- Printe, ce s fac, mi e din ce n ce mai greu? Nu m mai obsedeaz faptul c am fost violat, dar
m obsedeaz faptul c sunt singur. Dac nu intru n discotec, cine o s se uite la mine?
- Cum ai rbdat pn acum, rabd si n continuare.
- Pn cnd, printe, pn cnd?
- Pn va vrea Dumnezeu.
Cnd a intrat n ultimul an de facultate, cel mai artos coleg al ei, stul de betii, de femei si de alte
patimi, s-a hotrt s si schimbe viata. Si a venit s se spovedeasc tot la duhovnicul ei. Nu a trecut
mult si cei doi au venit mpreun la preot.
- Printe, am venit s v cerem binecuvntare s ne cstorim. Ne simtim fcuti unul pentru altul.
- Cnd vreti s v cstoriti?
- Si luna viitoare.
- Eu zic s asteptati s terminati facultatea, ca s aveti un rost n viat. Dar, dect s cdeti n curvie,
mai bine v cstoriti ntr-o lun. V dau binecuvntarea mea.
Discutia a continuat cteva minute. n cele din urm, tinerii s-au hotrt s amne nunta pn dup
terminarea faculttii. Printele i-a spus c i asteapt la el s se spovedeasc ori de cte ori vor fi
ispititi s triasc n pcat.
nainte de a-i cununa pe tinerii licentiati, printele a luat-o deoparte pe fat.
- Cum e mirele, biat bun?
- Parc nu stiti! E tot ce mi trebuie mie.
- A venit vremea s te bucuri de roada ascultrii tale. Si s tii minte: dac pentru ascultarea de pn
acum Dumnezeu ti-a rnduit un sot att de minunat, dac vei rmne pe calea credintei, la sfrsitul
vietii vei dobndi raiul. Si cea mai mic bucurie de acolo va fi mai mare dect bucuria pe care o simti
acum.
Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov c, mergnd ctre un btrn tebeu la Schit, sedea n
pustie si lund avva lui un lemn uscat, l-a rsdit si i-a zis lui: "n fiecare zi adap acest lemn cu cte
un ulcior de ap, pn ce va face road". Si era departe de dnsii, nct se ducea de cu sear si
venea dimineata. Iar dup trei ani, a trit lemnul si a fcut road si, lund btrnul rodul lui, l-a dus la
biseric, zicnd fratilor: "Luati, mncati rodul ascultrii!". (1-97)
122. O student pe nume Alina s-a mritat cu Mihnea, un tnr care nu credea n Dumnezeu. ntr-un
scurt concediu, s-au hotrt s mearg la munte. Ca s nu se rtceasc, l-au luat ca ghid pe fratele
mai mic al fetei, Rzvan, care era n ultimul an de liceu.
ntre dou cabane, i-a prins ploaia. Au ajuns cu greu la un refugiu, uzi leoarc. Primul lucru pe care l-
au fcut a fost s se schimbe. Alina si-a dat jos tricoul, si a rmas cu pieptul gol. Rzvan s-a ntors
imediat cu spatele la ea.
- Ce te rusinezi asa? Doar sunt sora ta! Nu fi copilros!
- Ce-o s fac cu fetele, dac e asa rusinos? a ntrebat-o Mihnea pe Alina.
- Fiecare cu viata lui. Dac m uit azi la ea, mine m voi uita si la altele.
- Si ce, o s stai ca prostul fr s te uiti la fete? a continuat Mihnea.
- Da, o s stau ca prostul. Dar cred c stnd asa ca prostul fr s mi zboare ochii unde nu trebuie
m va ajuta Dumnezeu s mi ias n cale exact fata de care am nevoie. Si, cnd o s m cstoresc,
voi avea alte criterii dup care mi voi alege sotia. Nu cred c o s i msor bustul cu centimetrul...
Un frate cltorea mpreun cu mama sa care era btrn. Ajungnd ei la un ru, nu putea
btrna s treac. Deci, lund fiul ei haina sa, si-a nvelit minile si asa lund-o a trecut de cealalt
parte. Apoi i-a zis lui mama: "Fiule, pentru ce ai nfsurat minile tale?". Iar el a zis: "Pentru c trupul
femeii foc este si din aceasta vine pomenirea altor femei si de aceea am fcut asa, s nu m ating de
trupul tu gol". (37-304)
Cresterea copiilor
123. Dup slujb, printele Ioan l-a ntrebat pe Constantin, a crui sotie nscuse n urm cu trei luni
doi gemeni:
- Cum v descurcati? Plng copiii sau sunt cuminti?
- Plng, printe, ca toti copii. E greu de tot, dar e si frumos.
De fat era si Alexandru, un tnr care se vita c nu mai poate suporta plnsetele copilului su de
70
cinci luni:
Printele i spuse atunci lui:
- Vezi c se poate si fr s cazi n dezndejde?
- Nu stiu printe cum face el, c n locul lui as cdea de pe picioare.
- Tu la ce te gndesti cnd ti plnge copilul?
- M gndesc c e un blestem s cresti copii si i invidiez pe cei care se pzesc s nu fac. Se lipsesc
de Sfnta mprtsanie, dar se lipsesc si de suferinte chinuitoare.
- Ru faci c gndesti asa. Niciodat pcatul nu e de preferat greuttilor vietii. Zi si tu, Constantine, tu
la ce te gndesti cnd plng copiii?
- Plng acum, dar o s creasc mari si frumosi, si o s uit plnsul lor. Cnd m ajunge oboseala, si
plnsetele lor m apas, mi zic: mai bine aud acum plnsetele copiilor mei, pe care i iubesc, dect
s aud pe lumea cealalt plnsetele pctosilor care ard n focul iadului.
Povestit-au unii c n muntele lui Antonie sedeau sapte frati si pe vremea curmalelor pzeau
pe rnd, s alunge psrile. Si era acolo un btrn care, cnd i venea ziua, striga: "Fugiti de aici,
gndurile mele cele dinuntru si psrile cele din afar". (11-421)
124. Un brbat a rmas vduv la ctiva ani dup cstorie. Avea doi copii mici. n timpul zilei, copiii
stteau la grdinit si tatl i lua acas dup mas, cnd venea de la serviciu. Copiii i rpeau cea mai
mare parte din timp. Avea foarte putin timp pentru rugciune sau pentru citirea crtilor duhovnicesti. si
fcea canonul n timp ce copiii se jucau, deranjndu-l cu glgia lor. Asta l mhnea.
ntr-o zi s-a dus la duhovnicul su:
- Printe, m-am hotrt s le iau copiilor o ngrijitoare. Ea o s stea cu ei dup ce i aduc de la
grdinit. Eu vreau ori s citesc mai mult din crtile duhovnicesti, ori s m rog n fiecare zi cteva
ore, ori s merg sear de sear la mnstirea de lng oras. Vreau s triesc mai mult pentru
Dumnezeu.
- Nu e normal s renunti la timpul acordat copiilor ti. Dac vrei ca ei s duc o viat crestin, trebuie
s te aib ct mai mult lng ei, s le fii un exemplu viu. Cci dac i neglijezi acum, peste ctiva ani
vei regreta. Cnd e ajunul vreunui praznic, i poti lsa la bunici si te poti duce la vecernie. Sau, dac
bunicii sunt n putere, pot veni si ei la biseric, s te ajute cu copiii. i mai tii putin nuntru, putin afar,
s nu se plictiseasc. Ai tu grij de copiii ti si va avea si Dumnezeu grij de tine.
- Dar cu glgia de la canon, ce m fac?
- ti faci canonul dup ce culci copiii. O s fie mai obositor la nceput, dar te vei obisnui repede.
Povestit-a unul din printi c era la chilii un btrn ostenitor purtnd rogojin si, mergnd, s-a
dus la avva Ammona. Si l-a vzut pe el btrnul purtnd rogojina si i-a zis lui: "Aceasta nimic nu te
foloseste". Si l-a ntrebat pe el btrnul, zicnd: "Trei gnduri m supr: sau s merg n pustietti,
sau s m duc n strintate, unde nimeni nu m cunoaste, sau s m nchid n chilie si cu nimeni s
nu m ntlnesc, mncnd dup dou zile". Zis-a avva Ammona lui: "Nici una dintr-acestea trei nu-ti
este de folos s faci; ci mai vrtos sezi n chilia ta si mnnc putin n fiecare zi si ai totdeauna
cuvntul vamesului n inima ta. Si asa poti s te mntuiesti". (4-29)
125. Doi soti care aveau patru copii se chinuiau din greu s i creasc. Munceau mult si de oboseal
abia se tineau pe picioare. Aveau uneori momente de dezndejde n care simteau c nu mai pot.
Duhovnicul i ajuta mult n aceste momente.
ntr-o sear, culcndu-se foarte mhnit, pentru c nu avea mai mult timp de rugciune din cauza
treburilor casnice, brbatul a visat un nger care i-a spus:
- Sunt trimis de Dumnezeu ca s numr si cea mai mic osteneal pe care o faceti pentru copiii vostri.
Cnd s-a sculat din somn, i-a spus sotiei sale visul pe care l-a avut. Si si-au dat seama c aveau o
ntelegere gresit a vietii de familie. nainte de a se cstori, el se gndise o vreme la clugrie. Dar,
ntlnind-o pe ea, s-a hotrt s se cstoreasc. i fusese destul de greu s nteleag cum trebuie s
se mpleteasc grija pentru familie cu grija pentru cele duhovnicesti. Dar din cuvintele ngerului
ntelesese c Dumnezeu nu se uit numai la numrul de metanii si nchinciuni sau la paraclisele si
acatistele fcute, si se uit si la modul n care fiecare si trieste viata de zi cu zi. Acest mod de viat
poate aduce cunun sau osnd.
Un btrn sedea n pustie, departe de ap ca la dousprezece mile. Si mergnd ntr-o zi s
aduc ap, s-a suprat si a zis: "De ce este nevoie de osteneala aceasta? Voi veni si voi petrece
aproape de ap". Aceasta zicnd, a simtit pe cineva venind dup dnsul. Si, ntorcndu-se, l-a vzut
pe cel ce venea dup el c i numra pasii. Si l-a ntrebat btrnul: "Cine esti?". Iar el i-a zis: "ngerul
71
Domnului sunt si sunt trimis s numr pasii ti si s-ti dau plata". Aceasta auzind btrnul, ntrindu-
se cu sufletul, s-a fcut mai osrduitor. Si a mai adugat nc cinci mile, adic a locuit mai nuntrul
pustiei, departe de ap la saptesprezece mile. (9-408)
126. Venind acas de la serviciu, un brbat a vzut n frigider trei sticle de ap mineral. Cnd
plecase l rugase pe fiul su s cumpere numai dou sticle, pentru c a treia sticl pe care o
avuseser se ciobise cnd fusese deschis. L-a ntrebat pe copil:
- De unde sunt trei sticle, c nu ti ajungeau banii s mai cumperi una cu ambalaj?
Mndru de isprava pe care o fcuse, copilul a rspuns:
- Tat, am reusit s o pclesc pe vnztoare. Cnd m-am dus, am pus eu singur sticlele n lad, si
vnztoarea nu si-a dat seama c una era ciobit. Asa c am recuperat eu paguba pe care ai fcut-o
tu cnd ai deschis sticla aia.
- E bine ce ai fcut? Nu e tot un fel de furt?
- Nu, c vnztoarea nu a rmas n minus. O s se pcleasc cei de la fabric, c tot vnd pe bani
multi apa pe care Dumnezeu o face s izvorasc din pmnt. Ei s se mbogteasc pe spinarea
noastr? Nu.
- Ascult-m: nu conteaz ct fur, de ce fur si cum fur altii, noi nu trebuie s furm pe nimeni. Noi
trebuie s fim crestini nu numai la biseric, ci peste tot. Tu, c esti copil, si la scoal, si n parc, si cu
noi de fat, si singur, tot crestin trebuie s fii.
Zis-a ucenicul lui avva Theodor c a venit odat unul s vnd ceap si i-a umplut un vas. Si
a zis btrnul: "Umple-l de gru si-l d lui". Si erau dou grmezi de gru: una curat si una proast.
"Si i-am umplut vasul din grmada cea proast - zice ucenicul. Iar btrnul a cutat la mine aspru si
cu mhnire. Si de fric am czut si am spart vasul si i-am fcut metanie. Si zice btrnul: "Scoal, nu
e a ta vina, ci eu am gresit c ti-am zis!"." Si intrnd btrnul, i-a umplut snul de gru curat si i l-a dat
lui mpreun cu cepele. (21-90)
127. Un preot a venit n casa unor ucenici, sot si sotie, s le fac sfestanie. Cnd slujba s-a terminat,
sotia a iesit putin pe balcon, s aduc ceva n cas. Si a vzut-o pe fiica ei, aflat n primul an de
liceu, cum se sruta cu un tnr care prea a fi mai mare dect ea cu ctiva ani. L-a chemat si pe sot
s o vad. Sotul s-a mhnit si i-a spus printelui:
- Uite, printe, ce dezmtat cresc la casa mea. Cine stie, poate c s-a si culcat cu el i fac un
scandal De acum o s o iau eu de la scoal n fiecare zi cu masina. O scap eu de biatul sta. Asta-
mi trebuia mie, s umble fiica mea cu un golan?
Sotia ncerca s l potoleasc:
- Nu te enerva, cu nervii nu o s rezolvm nimic bun.
- Ce s nu rezolvm, i dau si dou palme cnd vine aici. Printele i sfinteste camera si ea se srut
cu derbedeul la? Nu admit asa ceva.
Sotia i spuse:
- Am citit undeva, ntr-o pild, c, dup o ploaie ndelungat, pe un drum de tar era un copil care
intrase n noroi pn la genunchi si nu mai putea merge. Cnd tatl su a ncercat s l scoat, s-a
dezechilibrat si l-a afundat pe copil si mai tare.
Sotului nu i plcu pilda.
- Ce prere aveti, printe?
- Iat o mam nteleapt, care stie cum s se poarte cu fiica ei.
- Printe, a zis femeia, nici mie nu mi convine c am vzut-o cu tnrul acela, dar ce s fac, o s i
vorbesc cu frumosul, o s ncerc s o fac s nteleag care sunt primejdiile la care se expune fiind
prieten cu un tnr mult mai mare dect ea, care abia asteapt s o prind n curs.
- Iar ncepe cu teoriile ei, cu vorbitul frumos, zise sotul.
- Si tu ce vrei, s o tii n lanturi toat ziua? ntreb printele. Nu ai cum s faci asta, tot o s gseasc
o portit s scape. Stiu un caz cnd, pentru a-si feri fiica de influenta colegilor de liceu, un parlamentar
si trimitea zilnic soferul s i ia fata de la liceu. Si fata a czut n pcat chiar cu soferul. Nu trebuie nici
s fiti prea ngduitori, dar nici prea aspri. Altfel, o s se ascund de voi si o s cad si mai tare.
Un frate a fost npstuit n chinovie pentru desfrnare si sculnduse a mers ctre avva
Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca s-l caute pe el si s-l ia si au nceput s-l mustre c asa
[pcat] a fcut. Iar el se apra zicnd: "Nimic de acest fel nu am fcut". Iar dup ntmplare, s-a aflat
acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala, si a spus o pild ca aceasta: "Am vzut pe marginea
rului un om bgat n noroi pn la genunchi si, venind unii s-i dea mna, l-au cufundat pn la
72
grumaz". Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: "Iat om adevrat, care poate s vindece si
s mntuiasc suflete". Deci umilindu-se ei de cuvintele btrnului, au pus metanie fratelui. (31-12)
128. Niste elevi de liceu au primit ca tem de vacant s citeasc cteva romane. Unul dintre ele, cel
mai gros, bine scris de altfel, avea un subiect vulgar. n timp ce se afla n tren, n drum spre bunici,
Ana i spuse fratelui ei, Radu, care era student, c si-a luat romanul cu ea pentru a-l citi n tihn.
- La bunici o s am timp s l citesc. Altfel nu m-as fi apucat de el, e prea mare.
Mirndu-se de greseala profesorului, Radu s-a gndit cum ar putea-o convinge pe sora sa s renunte
s citeasc o carte att de vtmtoare. De mai multe ori reusise s o conving s nu mearg cu
prietenele ei la filme sau la spectacole care i-ar fi putut murdri mintea. Dar, de aceast dat, cartea
fiind recomandat chiar de profesorul preferat al Anei, si ddea seama c nu are sanse s o
conving. Asa c i-a cerut cartea pentru a citi din ea n tren. Cnd au cobort, n forfoteala din gar,
Radu a avut grij s o fac pierdut.
Abia dup ce si-a aranjat lucrurile n casa bunicilor, Ana si-a dat seama c i lipsea cartea. S-a suprat
pe Radu, dar i-a trecut repede:
- Stii, poate c e mai bine c am rmas fr carte. Profu' ne-a atras atentia asupra faptului c e o
carte destul de fierbinte... O s citesc altceva.
Paisie, fratele lui avva Pimen, a gsit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele su:
"Stii c cuvntul lui avva Pimen este foarte aspru; vino s ne zidim mnstire undeva si s sedem
acolo fr de grij!". I-a rspuns lui avva Anuv: "Dar cu ce s zidim?". Iar el i-a artat lui banii. Deci
vzndu-i avva Anuv, s-a mhnit foarte, socotind vtmarea sufletului fratelui. ns i-a zis: "Bine, s
mergem si s zidim chilie dincolo de ru". Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus n culionul su si,
trecnd amndoi rul, cum au ajuns pe la mijloc, s-a fcut avva Anuv c alunec si a czut culionul cu
bani n ru si pentru aceasta avva Anuv s-a ntristat. I-a zis lui Paisie: "Nu te mhni, avvo, cci de
vreme ce s-au dus banii, s mergem iarsi la fratele nostru". Si, ntorcndu-se,au rmas cu pace.(1-193)
129. Un crestin, Adrian, s-a dus n vizit la un vr de-al su, Alexandru. Cnd a intrat n sufragerie, din
camera copiilor - dou fete, eleve la liceu - se auzea muzic dat tare. Adrian s-a mirat:
- Cum de le lasi s dea muzica att de tare, nu deranjeaz vecinii?
- Care vecini, c aici unde stm nu prea avem vecini. Deasupra nu e nimeni, c stm la ultimul etaj.
Camera fetelor e asezat pe coltul blocului, asa c muzica se aude numai aici si dedesubt, iar vecinii
au plecat din tar pentru cteva luni.
- Bine, vecini nu sunt, dar tu cum o suporti?
- Dac le-as fi crescut altfel, poate c nu ar fi dat muzica att de tare. Dar nu e vina lor c abia de doi
ani m-am apropiat si eu de biseric, si c abia atunci am nteles cum ar trebui s m port cu ele.
Acum e prea trziu. ncerc doar s repar ce se mai poate repara. Dac le-as spune s dea muzica
mai ncet, ar pleca la prietenele lor, s asculte acolo. Bine, pn s plece vecinii n strintate, nu
ddeau nici ele sonorul la maxim, s nu i deranjeze. Dar acum ne spun c, pentru c suntem printii
lor, trebuie s tinem cont si de ce le place lor.
- Totusi, cum de rabzi?
- E, nu ascult tot timpul la maxim, numai cte o melodie - dou. M gndesc c, dect s le supr,
mai bine s rabd.
- Bine, dar muzica asta sun jalnic, nu seamn cu ce ascultam noi.
- Dar parc printilor nostri le plcea ce ascultam noi? S fim seriosi. Si oricum, dac nu pot avea
rbdare cu aceast mic ispit, venit din partea fetelor mele, cum voi rbda ispite mai mari? Oricum,
m bucur c ele nu mi fac altfel de probleme, mai serioase. C sunt la o vrst att de delicat
Un frate a mers la un btrn care sedea n pustie si a aflat pe lng chilia lui niste copii
pscnd dobitoace si vorbind necuvioase. Si dac si-a spus gndurile sale si folosindu-se de cuvintele
btrnului, i-a zis: "Cum suferi, avvo, acesti copii, si nu le zici lor s nu fac cele fr de treab?".
Btrnul i-a zis: "Cu adevrat, frate, de multe zile vreau s le zic lor, dar m opresc chiar pe mine a le
zice, grind: "Iat, nu pot s sufr acest lucru, ce este putin, dar cum voi putea s rabd de vor veni
asupra mea ispite?". Pentru aceasta nimic nu le-am zis, ca s m deprind cu ispitele ce vin asupr-
mi". (21-246)
130. n spatele unui bloc, pe o banc, lng leagne, n unele nopti cineva lsa uneori reviste
pornografice. Nu se stie cine si de ce fcea asta. Ca s nu le gseasc copiii, o mmic s-a hotrt s
le strng pe toate si s le arunce la gunoi. Cnd pleca la serviciu, trecea pe acolo si arunca revistele.
- Printe, nu stiu dac e bine ce fac. C, uneori, mi se face great cnd iau o revist n mn si vd
73
coperta fr s vreau.
- Da, dar dac o lasi acolo si o vd copiii, nu te gndesti c e mai ru?
- Ba da, printe, cnd eram mic, mi-a artat si mie un biat o revist din asta, si mi-au rmas si acum
unele imagini n minte.
- Atunci d-ti seama ct s-ar vtma copiii dac tu nu ai arunca la gunoi revistele lsate de cine stie
ce maniac sexual
Spuneau printii despre un btrn care, mergnd pe un drum, a vzut urme de femeie pe
nisip, pe lng drum. Iar el mergnd, tot astupa cu piciorul acele urme, zicnd: "Ca nu cumva s le
vad vreun frate neputincios si din vederea acestora s nceap a-l supra pe el gndurile si rzboiul
curviei". (18-295)
131. Dup ce printii si au rmas someri n urma unei restructurri la fabrica la care lucrau, un elev
de liceu a czut n patima betiei. Suferea foarte mult din cauza srciei n care ajunseser. Colegilor
si, care duceau o viat de desfru, nu le-a fost greu s l nvete s bea. Profesorul lui de religie, care
l aprecia foarte mult, a fost foarte ntristat de cderea elevului su. Dup ce s-a sftuit c duhovnicul
lui, s-a apucat s rosteasc n fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului pentru ridicarea elevului su din
pcat. Si se ruga: "Maica Domnului, de vrea, de nu vrea, ntoarce-i pasii pe drumul cel bun". Nu dup
mult vreme, tnrul a fcut hepatit, si ficatul su era foarte slbit. Doctorii i-au spus c dac nu
renunt la butur va avea de suferit vreme ndelungat. Si, de frica bolii, tnrul a renuntat la
butur. Mai mult nc, pentru c la paraclis profesorul se ruga pentru ndreptarea tuturor elevilor si
care triesc n pcate, o fat care era cunoscut pentru desfrnarea ei a venit s l ntrebe pe profesor
unde ar putea gsit un duhovnic iscusit la care s se spovedeasc.
A fost odat ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe, de un drac. Si a vzut btrnul c a czut.
Dar, sculndu-se, si-a ntins minile la cer, zicnd: "Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lsa de
nu-l vei tmdui". Si ndat s-a tmduit ucenicul. (12-208)
Lanturile drogurilor
132. Doi printi au fcut un copil, dup care s-au hotrt s triasc n nfrnare. Si se rugau la
Dumnezeu s ajung n rai laolalt cu copilul lor, Stefan. Tatl a murit cnd copilul avea numai trei
ani.
Cnd Stefan a ajuns la liceu a nceput s se drogheze. Desi primise o educatie bun, totusi un prieten
al su l-a convins c nu se ntmpl nimic dac ncearc mcar o dat. Cnd mama sa a aflat, a fost
biruit de dezndejde. L-a convins pe biat s se spovedeasc, dar, dup spovedanie, pentru c nu
vroia s mai ia droguri, biatul se simtea din ce n ce mai ru.
A fost dus la spital cu salvarea. Disperat, mama lui se ruga cu lacrimi n ochi: "Doamne, d-i
sntate. Nu-l lsa s moar. Fie-ti mil de tineretile lui".
Tatl lui Stefan se ruga: "Doamne, ia-l acum, ca s nu mai cad, s nu se nenoroceasc din cauza
drogurilor. Mai bine s rmn femeia mea singur pe lume dect cu un biat dependent de droguri".
Dar a auzit un glas: "Mai degrab voi asculta rugciunea femeii tale, care duce o viat de aspr
nevoint, dect pe a ta care te odihnesti n lumina raiului. Si i voi da lui nu numai vindecare
trupeasc, ci si sufleteasc, ca s fie bucurie pentru mama care l-a crescut cu atta jertfire".
Dup cteva zile n care a stat n com, biatul si-a revenit. Mama l-a mutat la un alt liceu, pentru a-l
rupe de grupul de prieteni. De atunci Stefan s-a nteleptit si nu s-a mai lsat influentat de cei care l
ndemnau s guste din plcerile vinovate ale tineretii.
Povestit-a un btrn: "Patru btrni s-au prins ntre dnsii s triasc ntr-un suflet mpreun
n veacul acesta si iarsi mpreun s se afle n ceruri, creznd cuvntul stpnesc ce zice: dac doi
din voi se vor uni pe pmnt, pentru tot lucrul ce l vor cere, va fi lor de la Tatl Meu care este n
ceruri. Deci trei dintre dnsii, petrecnd n nevoint, se linisteau n pustie. Iar cellalt le slujea la
trebuintele lor. S-a ntmplat c doi s-au sfrsit n Hristos si s-au dus la loc de odihn, iar doi au
rmas pe pmnt, slujitorul, adic, si unul din cei ce se linisteau.
Si, din zavistia vrjmasului, slujitorul a czut n curvie. Si s-a descoperit unuia din btrnii cei vztori
cu mintea c cei doi ce s-au svrsit se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicnd: "D ca
fratele s fie mncat de leu, sau de alt fiar, ca, splndu-se de pcat, s vin n locul acesta n care
suntem si s nu rmn jos unirea noastr". Si pe cnd se ntorcea fratele de la ascultarea sa, l-a
ntlnit un leu si cuta s-l omoare, dar a cunoscut ce s-a ntmplat si cel ce se linistea, cci i se
descoperise lui. De aceea, sta la rugciune, rugndu-se lui Dumnezeu pentru fratele si ndat a stat
leul.
74
Iar cei doi printi, care acum se svrsiser, se rugau lui Dumnezeu, zicnd: "Rugmu-ne, Tie,
Stpne, s fie mncat de leu si s vin mpreun cu noi n fericirea aceasta si nu asculta, Sfinte, pe
cel ce se roag Tie pe pmnt!". Iar btrnul cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu s fie miluit fratele si s
scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugciunea lui si a zis celor ce erau n cer: "Drept este s-l
ascult pe el, cci voi aici sunteti ntru odihn, izbvindu-v de sudorile si ostenelile vietii, iar acela
obosit este ntru ostenelile trupului si apoi se lupt cu duhurile ruttii. Drept este aceluia s-i dau
darul".
Deci ndat s-a deprtat leul de la frate, care venind la chilie l-a aflat pe btrn nc plngnd pentru
dnsul. Apoi i-a povestit lui toate cte i s-au ntmplat si a mrturisit pcatul pe care l-a fcut si,
cunoscnd c l-a umilit Dumnezeu, s-a pocit si n putin vreme a venit la msura cea dinti,
ostenindu-se mpreun cu el si btrnul. Apoi au adormit si ei si s-a descoperit btrnului celui cu
mintea vztor cum c toti patru s-au asezat la un loc, dup fgduintele cele nemincinoase ale
Domnului nostru Iisus Hristos". (12-350)
133. Un tnr, Alexandru, care se hotrse s si pstreze fecioria pn cnd se va cstori, era ispitit
de prietenii si s se drogheze:
- Ce ai, esti prost, de ce nu vrei s te distrezi cu noi? C nu iubesti fetele e una, cine stie ce defectiuni
organice ai, dar nici s nu te droghezi? Ia mcar un drog usor
Alexandru a rezistat o vreme ispitei lor, pn cnd a simtit c este aproape s cedeze. Dar duhovnicul
su l rugase ca, dac i se va ntmpla s fie aproape de pcat, s alerge degrab la el:
- C e mai bine s vii la mine cu un moment nainte de a te birui ispita, dect dup aceea.
Ajungnd la printele su, acesta i-a spus:
- Stiam c o s vii la mine. Noaptea aceasta am visat si raiul si iadul. n iad era plin de pctosi, care
se chinuiau n fel si chip. n rai era o multime mare de oameni ce se desftau de bunttile raiului. Si
unul a venit la mine si mi-a spus: "Spune-i lui Alexandru, cnd va veni astzi la tine s se
spovedeasc, s se gndeasc bine dac merit sau nu s se drogheze. Cci, dac se va droga,
atunci sansele lui de a ajunge n iad vor creste foarte mult. Foarte putini au avut puterea de a se lsa
de acest pcat. Si mai spune-i c nu e singurul care trece prin aceast ispit. Mai sunt destui, dar si
pun ndejdea n Dumnezeu si rezist. ns primul pas pe care l fac este c stau departe de prietenia
cu cei care slujesc patimilor si diavolului".
Luptat a fost odat avva Moise spre curvie foarte. Si nemaiputnd s sad n chilie, s-a dus si
l-a vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe el btrnul ca s se ntoarc la chilia sa, dar nu a primit,
zicnd: "Nu pot, avvo". Si lundu-l cu sine l-a suit pe cas si i-a zis: "Ia aminte la apus". Si lund
aminte, a vzut multime nenumrat de diavoli, tulburndu-se si glcevindu-se ca s bat rzboi. Zis-
a lui iarsi avva Isidor: "Caut si spre rsrit si ia aminte". Si a cutat si a vzut multime nenumrat
de sfinti, ngeri slviti. Si a zis avva Isidor: "Iat, acestia sunt cei trimisi sfintilor de la Domnul spre
ajutor, iar cei de la apusuri sunt cei ce bat rzboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu noi". Si asa,
multumind lui Dumnezeu, avva Moise a luat ndrzneal si s-a ntors la chilia sa. (1-141)
134. La o anchet a politiei s-au descoperit droguri n camera unui eleve de liceu. ncercnd s scape
basma curat, aceasta a spus c le avea de la prietenul su, care era fiul primarului. Fr s
cerceteze mai bine cum stau lucrurile, politistul care se ocupa de caz l-a sunat pe primar ca s i
spun c fiul su este traficant de droguri.
- Situatia se poate rezolva, spuse politistul, se poate musamaliza. Dar cost
- Dac sunteti sigur c e vinovat, pedepsiti-l dup lege. Dar nu v grbiti s dati verdicte, cercetati
cazul cu atentie, spuse primarul, care credea n nevinovtia fiului su.
Politistul a rmas mirat, deoarece era sigur c primarul va fi dispus s plteasc scump pentru
musamalizarea cazului. Cinstea primarului l-a impresionat. S-a ocupat de caz cu toat atentia, si n
cele din urm si-a dat seama c tnrul nu era implicat. Nici mcar nu mai era prieten cu fata care
vindea droguri. Aceasta i propusese cu timp n urm s se implice n vnzarea drogurilor, dar aceast
propunere socant avusese ca efect sfrsitul prieteniei lor.
A voit odat stpnitorul locului aceluia s vad pe avva Pimen si nu primea btrnul. Si cu
pricin, ca pe un fctor de rele, l-a prins pe fiul surorii lui si l-a pus n temnit, zicnd: "De va veni
btrnul si se va ruga pentru dnsul, eu l slobozesc". Si a venit sora lui, plngnd lng us. Iar el nu
i-a dat ei rspuns. Ea l ocra zicnd: "Omule cu inim de aram, fie-ti mil de mine, c numai un fiu
am!". Iar el, trimitnd, i-a zis ei cuvnt: "Pimen fiu n-a nscut". Si asa s-a dus. Si auzind stpnitorul, a
trimis zicnd: "Mcar cu cuvntul de va porunci, l voi slobozi pe el".
75
Iar btrnul i-a rspuns napoi, zicnd: "Cerceteaz dup pravil si de este vrednic de moarte, s
moar, iar de nu este, f cum voiesti!". Iar stpnitorul, auzind, l-a slobozit de la nchisoare. (5-165)
135. Venind acas si agtndu-si pardesiul n cuier, o femeie a atins cu mna fr s vrea geaca fiului
su, care a czut jos. Cnd a ridicat-o, a vzut c din ea czuse o pungulit mic cu un praf alb. S-a
dus la fiul ei si, desi nu era sigur c ceea ce gsise erau droguri, artndu-i pungulita l-a ntrebat:
- De ce te droghezi?
Tnrul a ncremenit. I se fcuse team. Femeia a iesit din camer, s-a dus si l-a rugat pe sotul ei s
vin de urgent la biseric, pentru c printele vroia s vorbeasc ceva cu el.
Binevoitor, brbatul a venit, fr s bnuiasc despre ce este vorba. Sotia lui vorbea cu duhovnicul
lor. Cnd a aflat, s-a umplut de mnie:
- Nu mi trebuie golani la us. Nu m-am sacrificat pentru el ca s ajung un vagabond. l dau afar din
cas. Nu vreau s l mai vd n fata ochilor. Nu trebuia s m chemi aici, i spuse sotiei, plin de nervi.
Stiind c n tinerete brbatul jucase fotbal la clubul din oras, duhovnicul l ntreb:
- Dac dou echipe joac fotbal, si una este condus pn n ultimele minute, cnd reuseste s
egaleze, iar n prelungiri nscrie din nou si nvinge, dup meci galeria e trist sau bucuroas?
- Bucuroas, dar ce legtur are asta cu fiul meu?
- El se afl ntr-un meci foarte important, n lupta pentru mntuire. Dusmanul e puternic si acum fiul
tu a luat un gol. Oare e mai bine s abandoneze meciul sau s joace pn la sfrsit? Pcatul n care
a czut e greu, dar mai are sanse s se ridice si s se mntuiasc. Nu i va fi usor. Dar, dac l dati
afar din cas, sansele lui de a se ridica vor fi aproape nule. Numai dac veti fi aproape de el, numai
atunci se va putea sprijini de voi si se va ridica.
Auzind aceste cuvinte, brbatul s-a mai calmat. I-a multumit printelui pentru acest cuvnt si l-a
ntrebat ce canon de rugciune s fac pentru ridicarea fiului su. Dup ce printele i-a rnduit canon
si dup ce i-a sftuit cu rbdare pe ambii printi, acestia s-au ntors acas.
Pe drum, brbatul i-a spus sotiei:
- Slvit s fie Dumnezeu c mi te-a scos n cale. Dac nu te gndeai s venim la preot, ar fi iesit ru.
Asa, mai avem o sans. Dumnezeu mai poate ndrepta lucrurile.
Unui frate odat i s-a ntmplat ispit n chinovia lui avva Ilie. Si, gonit fiind de acolo, s-a dus
n munte la avva Antonie. Si rmnnd fratele [o vreme] la dnsul, l-a trimis la chinovie de unde
venise. Dar cei din chinovie, vzndu-l, iarsi l-au alungat. Iar el s-a ntors la avva Antonie, zicnd:
"N-au voit s m primeasc, printe". Deci l-a trimis btrnul napoi, zicnd: "O corabie s-a spart n
mijlocul noianului [furtunii], a pierdut povara si cu osteneal a scpat la uscat. Iar voi cele scpate la
uscat voiti s le necati". Iar ei, auzind c avva Antonie l-a trimis, l-au primit de ndat. (23-11)
136. O tnr a venit la duhovnic si i-a spus:
- Rugati-v pentru mine, c iubitul meu vrea s m conving s m droghez.
- Nu m voi ruga si nici Dumnezeu nu te va ajuta dac tu esti prieten cu astfel de oameni si dac nu
te vei ruga lui Dumnezeu s te pzeasc si de robia drogurilor, si de robia unor astfel de prieteni.
Un frate i-a zis lui avva Antonie: "Roag-te pentru mine!". Zis-a lui btrnul: "Nici eu nu te
miluiesc si nici Dumnezeu, dac tu nsuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu". (18-10)
137. La o petrecere, Alina, o fat de vrsta majoratului, a fost convins de prietenele ei s se
drogheze. Ei nici prin cap nu i trecuse pn atunci s ia droguri. Era foarte mirat c ele fac asa ceva,
dar, pentru a nu fi mai prejos dect celelalte, a luat o prim doz. ncetul cu ncetul a devenit
dependent de prafuri. Bani avea destui, de la tatl ei care lucra la guvern. Numai c patima aceasta
i tortura sufletul.
De fiecare dat, dup ce si revenea din starea de extaz, mergea la biserica de lng cas si se ruga
cu lacrimi n ochi:
- Doamne, fie-Ti mil de mine, nu m lsa s fiu distrus de droguri. Ajut-m s m ridic. Si dac
vreau, si dac nu vreau, vindec-m de boala mea, nu m lsa.
Dar pn a doua zi Alina uita totul, si iar se droga. i era rusine s se spovedeasc, pentru c la
acelasi printe se spovedise si dup ce si pierduse fecioria. Printele o sftuise cu mult dragoste s
nu mai cad n cursele diavolilor, ci s se lupte pentru a rezista ispitei. Si de atunci nu mai czuse n
pcatul desfrnrii. Dar dependenta de droguri o tiraniza mult mai tare dect o apsa ispita de a se
culca cu bietii care i plceau.
ntr-o zi, creznd c e singur n biseric, pentru c pe femeia de la pangar o vzuse iesind n fata
bisericii, Alina a nceput s plng si s se roage cu voce tare:
76
- Te rog, Doamne, nu m lsa. Vezi c drogurile m distrug din ce n ce mai tare. Ajut-m s scap de
ele, Doamne, ajut-m. Fie-Ti mil de mine, Doamne.
Printele era n altar si citea pomelnice. Cnd a auzit-o, a deschis usa altarului si, cu o voce blnd, a
ntrebat-o:
- Alina, ai venit s te spovedesti?
Mirat c printele i mai tinea minte numele si mirat de faptul c, desi i auzise pcatul, printele nu
i vorbise cu asprime, fata a vzut n aceasta mna lui Dumnezeu. A hotrt s se spovedeasc.
A fost cea mai zguduitoare spovedanie pe care o ascultase printele. Desi spovedise si criminali,
nimeni altcineva nu suferea att de mult din cauza lanturilor cu care l legaser patimile.
Noaptea, cnd s-a apucat s fac Paraclisul Maicii Domnului, fata a vzut n camer un nger care i
se arta cnd se droga. ngerul s-a transformat ntr-un diavol nfricostor:
- Nu e drept, Doamne, nu e drept ca aceast ticloas s cear ajutorul Maicii Tale. Nu e drept s fie
miluit, dup ce atta vreme mi-a slujit mie. Dac o vei ierta pe ea, unde este dreptatea Ta? Atunci nu
ai dect s i ierti pe toti criminalii si pe toti desfrnatii. Oare ce vei face, i vei primi la Tine pe toti
ticlosii? Tu nu esti Drept Judector si dreptatea ti este strin.
Vzndu-l pe diavol, care era nfricostor, Alina si-a scos crucea de la gt si o tinea cu putere n
mini.
Si s-a auzit un glas zicnd:
- Oare tie ti voi da socoteal? Sau oare tu l-ai fcut pe om, ca s mi spui cum s l judec? Sau oare
tu ai fost rstignit pe cruce? Pentru pctosi M-am rstignit, nu pentru drepti. O, de s-ar poci toti
pctosii cum se pocieste aceast fat... O, de ar plnge toti cu lacrimile ei, atunci nimeni nu ar mai
ajunge la tine, n chinurile iadului.
Diavolul sta si asculta, tremurnd.
- Si de ce zici c sunt nedrept? Nedrept eram dac, asa cum am ngduit s fie ispitit de tine, nu i-as
fi ntins o mn de ajutor, ca s se ridice din cdere. Si pocinta ei am primit-o, si lacrimile ei M-au
fcut s fiu ndurtor cu ea. Pentru aceasta, nu o voi mai lsa s se lupte cu tine, ci o voi chema la
odihna vesnic. Ca ea s se bucure si tu s fii fcut de rusine.
Si, n acel moment, fata si-a dat duhul.
Un frate, biruindu-se de curvie, n toate zilele se afla svrsind pcatul si n toate zilele l
mblnzea pe Stpnul su cu lacrimi si cu rugciuni. Si asa fcnd, amgindu-se de obiceiul cel ru,
svrsea pcatul. Apoi iarsi, dup svrsirea pcatului, se ducea la biseric. Si vznd Cinstita
Icoan a Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca naintea ei cu amare lacrimi, zicnd: "Miluieste-m,
Doamne, si ridic de la mine aceast viclean ispit, c m trudeste cumplit si m rneste cu
amrciunea dezmierdrilor! C nu am obraz, Stpne, a cuta si a vedea Chipul Tu cel sfnt si mai
strlucit dect soarele, ca s se ndulceasc inima mea si s se veseleasc".
Acestea zicnd si iesind din biseric, cdea n noroi, dar nu se dezndjduia de mntuirea sa. Cci de
la pcat ntorcndu-se la biseric, striga ctre iubitorul de oameni Dumnezeu, zicnd: "Pe Tine,
Doamne, Te pun chezas c de acum nu voi mai face pcatul acesta! Numai iart-mi mie, Prea
Bunule, cele ce dintru nceput si pn n ceasul acesta Ti-am gresit!". Si, dup ce fcea el aceste
nfricosate fgduinte, iarsi se afla ntru acel pcat ru. Si se vedea iubirea de oameni a lui
Dumnezeu cea prea dulce si nemrginita Lui buntate, c suferea n toate zilele clcarea si
necunostinta fratelui cea nendreptat si rea. Din multa mil cuta si astepta pocinta si ntoarcerea
lui. C nu un an a fcut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor, rbdarea cea
nemsurat si iubirea de oameni cea nemrginit a Stpnului, cum totdeauna ndelung rabd,
suferind frdelegile si pcatele noastre cele cumplite! C de acel lucru trebuie s ne nspimntm si
s ne minunm: de ndurrile cele bogate ale lui Dumnezeu, c, fgduindu-se fratele c nu va mai
face altdat pcatul, se afla mincinos.
Deci, ntr-una din zile, fcnd fratele pcatul, a alergat la biseric, plngnd, suspinnd, tnguindu-se
si silind ndurrile Prea Bunului Stpn ca s se milostiveasc spre dnsul, s l scape de noroiul
nversunrii. Si cum l ruga el pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, vznd nceptorul ruttii si
pierztorul sufletelor noastre, diavolul, c nimic nu foloseste, ci cele ce el prin pcat alctuia, fratele
prin pocint le risipea, nerusinndu-se, i s-a artat de fat, cutnd n obrazul lui si strignd ctre
cinstita icoan a Domnului nostru Iisus Hristos:
"O, ce-mi este mie si Tie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemrginit m biruieste si m surp,
cci primeste pe acest curvar, care n toate zilele minte naintea Ta, defimnd stpnirea Ta! Pentru
77
ce nu-l arzi, ci ndelung rabzi si suferi? Cci Tu vei judeca pe curvari, pe preacurvari si pe toti
pctosii o s-i pierzi. Cu adevrat, nu esti Drept Judector, ci, unde vrea stpnirea Ta, treci cu
vederea, si pe mine, pentru o mic clcare a nltrii, din ceruri m-ai aruncat jos, iar acestui mincinos
fiind si curvar, fiindc zace naintea Fetei Tale, usor i druiesti blndetea Ta. Pentru ce, dar, Te
numesc pe Tine Judector Drept? Precum vd si Tu primesti fpturi din multa Ta buntate si treci cu
vederea dreptatea". Si acestea zicea diavolul, iutindu-se de mult amrciune si par de foc scotnd
din nri, apoi a tcut.
Si s-a fcut glas ca de la jertfelnic, zicnd: "O, balaure prea viclean si pierztorule, nu te-ai sturat de
socoteala ta cea rea, c ai sorbit lumea, iar pe cel ce a venit la mila cea nespus te silesti s-l
hrnesti si s-l sorbi? Ai attea greseli ca s pui si s trag ntocmai cu Sngele cel scump pe care l-
am vrsat pe Cruce pentru el? Iat, junghierea Mea si moartea Mea a afundat frdelegile lui. Cnd
pctuieste, nu l gonesti, ci l primesti cu bucurie si nu-l opresti, ndjduind s-l dobndesti, si Eu,
Cel att de milostiv si iubitor de oameni, care am poruncit verhovnicului Meu, lui Petru apostolul, s
ierte celui ce greseste n fiecare zi pn la saptezeci de ori cte sapte, oare nu l voi ierta pe el, oare
nu-l voi milui? Asadar, cu adevrat, de vreme ce alearg la Mine, nu M voi ntoarce de la el pn ce
l voi mosteni. Cci pentru pctosi M-am rstignit si preacuratele Mele palme pentru ei le-am ntins,
ca cel ce va voi s se mntuiasc, s alerge si s se mntuiasc. De la nimeni nu m ntorc, pe
nimeni nu alung, mcar de va gresi de nenumrate ori ntr-o zi si de tot attea ori va veni ctre Mine,
nu va iesi afar scrbit. Cci nu am venit s chem pe cei drepti, ci pe cei pctosi la pocint". Si
auzindu-se glasul acesta, diavolul sta tremurnd si neputnd s fug.
Apoi iarsi s-a fcut glas, zicnd: "Ascult, amgitorule, pentru ce zici c sunt nedrept? Cci Eu cu toti
sunt drept. n ceea ce aflu pe cineva, n aceea l judec. Iat deci, pe acesta l-am aflat stnd naintea
picioarelor Mele si biruitor peste tine artndu-se. l voi lua si-i voi mntui sufletul, fiindc n-a
dezndjduit de mntuire. Iar tu vezi cinstea lui si crap de zavistie si rusineaz-te".
Fratele, stnd cu fata n jos si tnguindu-se, si-a dat duhul. Si ndat urgie mare ca focul a czut peste
satana si l-a mistuit.
De aici s cunoastem, fratilor, milostivirea si iubirea de oameni cea nemsurat a lui Dumnezeu si
niciodat s nu dezndjduim de mntuirea noastr. (2-388)
Crucea rabdarii
138. Un brbat i-a spus fratelui su, care se pregtea s se cstoreasc:
- Dac sotia te va jigni, nu-i scoate ochii. Fiindc de la o jignire se poate ajunge la ceart, de la ceart
se poate ajunge la scandal si de aici, n timp, la divort.
Zis-a un btrn: "De se va ntmpla ntre tine si altul cuvnt de scrb si va tgdui
cuvntul, nu-l atta zicnd c ai spus. Fiindc se ntoarce si zice: "Asa am zis si ce?". Si se face mare
vrajb. Ci si tu las cuvntul si se face mare pace". (7-379)
139. Sotul a venit acas mnios pentru c fusese dat afar de la serviciu. Pentru c mncarea nu era
gata, a luat farfuriile, una cte una, si a nceput s le sparg. Sotia i-a spus cu o voce blnd:
- Las mcar una, ca s ai n ce s mnnci.
Blndetea glasului ei i-a nmuiat inima sotului:
- Toate de le-as pierde, numai pe tine nu vreau s te pierd. Cu credint n Dumnezeu, o scoatem noi
la capt.
Doi monahi locuiau ntr-un loc si s-a dus la dnsii un btrn ca s-i cerce, si a luat un toiag si a
nceput a sfrma verdeturile unuia. Fratele, vznd, s-a ascuns pn ce le-a sfrmat pe toate.
Dup ce a rmas o rdcin, i-a zis btrnului: "Printe, de voiesti, las-o pe aceasta s o fierb si s
gustm mpreun". Atunci a pus btrnul metanie fratelui, zicnd: "Pentru nerutatea ta Se odihneste
Duhul Sfnt peste tine, frate". (12-381)
140. Un muncitor a czut n patima buturii. Sotia lui l-a rbdat ct l-a rbdat, pn ce a ajuns la
limit.
S-a dus la duhovnicul ei si i-a zis:
- Mi-au ajuns trei ani de suferint, voi pleca la printii mei...
- Nu te duce, c dac l lasi singur o s cad si mai tare. Esti singurul lui sprijin.
Dup alti trei ani, dup multe lacrimi si multe rugciuni, sotul ei a nceput lupta cu patima buturii.
Dup alti doi ani, s-a lsat pentru totdeauna de butur.
Era un btrn betiv si lucra o rogojin n fiecare zi pe care o vindea n sat si bea pretul ei. Mai
pe urm a venit un frate la dnsul si a rmas petrecnd cu el si lucra si el n fiecare zi o rogojin, iar
78
btrnul o lua si pe aceea si, vnznd-o, bea pretul amndurora, fratelui aducndu-i pine seara. Trei
ani fcnd aceasta, nimic nu-i zicea lui fratele. Dup aceea, ns, a zis fratele ntru sine: "Iat, gol
snt si pinea mea cu lips o mnnc! M voi scula si m voi duce de aici". Dar iarsi a socotit ntru
sine, zicnd: "Unde s m duc s sed iarsi, cci eu pentru Dumnezeu sed mpreun [cu btrnul]".
Si ndat i s-a artat lui ngerul, zicnd: "Nicieri s nu te duci, c vin mine la tine". A doua zi l-a
rugat fratele pe btrnul, zicnd: "Printe, astzi s nu mergi nicieri, c vin ai mei s m ia!". Dup
ce a venit ceasul n care se ducea btrnul, i-a zis lui: "Nu vin astzi, fiule, c au zbovit". Iar el a zis:
"Cu adevrat, printe, negresit vin". Si, vorbind cu btrnul, a adormit.
Btrnul, vznd, a nceput a plnge, zicnd: "Vai mie, fiule, c multi ani am petrecut ntru lenevire,
iar tu n putin vreme ti-ai mntuit sufletul tu cu rbdare!". Si de atunci s-a nteleptit si el si s-a fcut
iscusit. (16-382)
141. - Printe, nu mai pot tri cu familia mea, nu mai rezist n lume, m gndesc s plec la mnstire:
greutti cu serviciul, greutti cu sotia, probleme cu banii, dureri de cap cu copiii...
- Aceast ncercare prin care treci face parte din crucea mirenilor. Nu e ceva nou. Fiecare drum cu
ispitele sale. Nu scapi de lupt plecnd la mnstire. Si, apoi, nu ai voie s ti prsesti familia. Poate
c, dac ti cresc mari copiii si rmi vduv, ti vei pune problema clugriei. Dar pn atunci alung
de la tine orice gnd despre prsirea familiei. Rabd, rabd si te vei mntui. Si vei primi cunun
pentru nevointa ta.
Un frate a mers la un btrn iscusit si l-a ntrebat zicnd: "Ce voi face, printe, c foarte
mi s-a urt a mai sedea n pustie?". Rspuns-a lui btrnul, zicnd: "Aceast urciune, fiule, ti este o
ispit; dar rabd putin si sezi n chilie cu liniste, rugndu-te lui Dumnezeu. Si Dumnezeu, vznd
rbdarea ta, ti va trimite tie mngiere si odihn". (3-242)
142. Un politist crestin pe care sotia l tot nedrepttea s-a dus suprat la nasi:
- M-am sturat, cred c pn la urm i zbor o palm si si bag mintile n cap. O s-si dea seama de
partea cui este dreptatea.
- Da, finule, bine faci, i-a spus nasul. Tine-te de Legea drepttii, c Legea iubirii e prea grea. Numai c
la judecat o s ti fie ceva mai greu: s-ar putea s fii judecat dup dreptate, nu dup mil...
Un frate, fcndu-i-se strmbtate de ctre alt frate, a venit la avva Sisoe si i-a zis: "Mi s-a
fcut strmbtate de ctre cutare frate si eu voi s-mi fac izbnd". Iar btrnul l ruga zicnd: "Nu,
fiule, ci las mai bine la Dumnezeu izbnda". Iar el zicea: "Nu voi nceta pn nu voi face izbnd". Si
a zis btrnul: "S ne rugm, frate!". Si, sculndu-se, a zis btrnul: "Dumnezeule, nu mai avem
trebuint de Tine ca s porti grij pentru noi, cci noi ne facem izbnda noastr". Deci, aceasta auzind
fratele, a czut la picioarele btrnului, zicnd: "Nu m mai judec cu fratele, iart-m, avvo!" (1-207)
143. Doi btrni, un sot si sotia sa, s-au mbolnvit de o boal foarte grea. Zceau amndoi n pat,
ducnd boala fr s crcneasc. ntr-o zi, ns, venind s i spovedeasc si s i mprtseasc, asa
cum fcea n fiecare lun, nainte s sune la us, printele l auzi pe brbat njurnd si blestemnd.
- Ce s-a ntmplat cu el, cum de s-a schimbat asa?
- Printe, acum cteva zile ne-am certat ru. Dup ce ne-am certat, boala fiecruia a devenit mai greu
de suportat. Eu mi-am dat seama c Dumnezeu pedepseste rutatea noastr si am vrut s facem
pace. Dar el nu a vrut s m ierte. Si de atunci nu mai poate suporta durerile. Pe mine durerile m-au
lsat.
- Pn nu vrea s v iertati unul pe altul nu l pot mprtsi, si nici dezlegare de pcate nu i pot da.
Dac el crede c e mai important s tin suprarea, s stie c dac nu te iart pe tine nu va fi nici el
iertat de Dumnezeu.
n timpul prigoanelor, cnd prigoneau si omorau pe crestini pentru credinta n Hristos, au
prins si pe doi frati clugri s-i munceasc si i-au aruncat n temnit pn a doua zi, ca a doua zi s-i
scoat, s-i munceasc si s-i omoare. Acesti doi frati aveau vrajb si pizm ntre dnsii. Fiind deci ei
n temnit aruncati, btuti si munciti, unul umilindu-se cu inima a zis celuilalt: "Frate, iat mine ne vor
scoate la judecata lor si ne vor munci si ne vor omor si vom merge ctre Domnul. Pentru aceea, dar,
vrajba si pizma ce a fost si este si acum ntre noi se cade s o lsm, s ne mpcm, s ne iertm
unul pe altul, mai nainte de moartea noastr, ca s lum, curati fiind, muncile si moartea pentru
credinta si dragostea lui Hristos, si asa ne vom nvrednici a lua cununile mucenicesti din minile lui
Hristos si vom fi primiti n ceata mucenicilor". Acestea zicnd, i-a fcut metanie dup obiceiul
clugresc, grind: "Iart-m, frate, ca s fii si tu iertat de mine si de Dumnezeu!". Iar acela, fiind biruit
de vrjmseasc pizm, n-a vrut nicidecum s-l ierte.
79
Iar a doua zi, dac s-a fcut ziu, i-au scos pe ei din temnit, ca s-i taie. Atunci, cel care n-a vrut s
se mpace si s ierte pe fratele su, vznd c vor s-l taie, nspimntndu-se, s-a lepdat de
Hristos; iar pe cel de lng el, creznd [acesta] n numele Domnului, l-au tiat. Pe cel ce s-a lepdat
de Hristos, l-a ntrebat: "Pentru ce ieri nu te-ai lepdat de Hristos? Ca s nu te fi chinuit?". Rspuns-a
lui acela: "Cnd L-am lsat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am mpcat cu fratele meu, atunci si pe
mine m-a lsat si m-a prsit ajutorul Lui si, rmnnd gol de Dnsul, m-am lepdat de Hristos". (6-251)
144. Un brbat era foarte ntristat de faptul c sotia sa l nsela, si n fiecare sear se gndea: "De
mine voi introduce actele pentru divort". Iar dimineata spunea: "S o mai rabd mcar o zi, poate i d
Dumnezeu gndul cel bun si-si bag mintile n cap."
A rbdat asa nou ani, dup care femeia, rusinndu-se de viata pe care o ducea, s-a lepdat de
pcatul ei.
Un frate a petrecut nou ani luptndu-se s ias din viata de obste si n fiecare zi si pregtea
cojocul s ias. Si cnd se fcea sear, zicea ntru sine: "Mine m voi duce de aici". Si dimineata i
zicea gndului: "S ne silim s rbdm si astzi pentru Domnul!". Dup ce s-au mplinit nou ani asa
fcnd, a usurat Dumnezeu toat ispita de la dnsul. (8-408)
145. ntr-o vreme n care doi soti au nceput s se certe, sotia tot vroia s plece la printi, s se mai
linisteasc. Si trei luni a tot vrut s plece, dar n fiecare zi amna plecarea. Si n cele din urm, cnd
sotul ei era la serviciu, si-a pus niste haine ntr-o plas, a plecat putin prin parc si apoi s-a ntors,
spunndu-si:
- Gata, am stat destul. De acum voi avea grij de sotul meu.
Si Dumnezeu i-a dat puterea s tac, asa c atunci cnd brbatul avea chef de ceart, ea nu i ddea
ap la moar. Astfel au revenit la ntelegerea de dinainte.
Pe un frate l lupta gndul, zicndu-i: "Trebuie s mergi si s-l cercetezi pe cutare btrn".
Iar el amna zi dup zi, zicnd c mine se va duce. Si asa, trei ani s-a luptat cu gndul. Iar mai pe
urm si-a zis: "Iat, socotesti c te-ai dus la btrnul". Si a zis, ca si cum ar fi vorbit ctre btrnul
acela: "Cum te afli, printe, esti sntos? De ct vreme doream s te vd!". Apoi adug ca din
partea btrnului: "Bine ai venit, frate! Iart-m, c pentru mine te-ai ostenit. Domnul s-ti dea plata".
Si punnd lighean s-a splat. Apoi fcnd fiertur a mncat si a but de-ajuns. Si ndat s-a dus
rzboiul de la dnsul. (24-411)
Despre mnie
146. La printele Ioan a venit odat o femeie pe care soacra ei, cu care n primii ani de cstorie
sttuse sub acelasi acoperis, o chinuia foarte tare. Cnd soacra a nceput s i fac farmece, femeia a
fcut tot posibilul s se mute. Nici dup aceea ns nu a avut liniste, deoarece soacra vroia s o
despart de sotul ei. Vrnd s i ncerce credinta, printele a ntrebat-o:
- Ce fel de sfat vrei, femeie, duhovnicesc sau lumesc?
- Lumesc, printe.
Ca s o ajute pe femeie s nteleag ct de important este porunca iubirii aproapelui, printele i-a
zis:
- Atunci, stergeti-o din inim, uit de ea, nu o mai lsati s mai vin la voi, nu v mai duceti la ea.
Uitati-o, scpati de ea.
- Dar parc mi-e mil de ea, c e bolnav si btrn. Dati-mi un sfat duhovnicesc, c nu m las inima
s i fac ru.
- Dar dac ti dau, l tii?
- l tin, printe, s m ajute Dumnezeu.
- Atunci, s te gndesti la ea ca la mama ta. S citesti n fiecare zi pentru ea o catism din Psaltire si
s faci cte metanii poti pentru ca Dumnezeu s i druiasc gndul cel bun. ncearc s eviti
scandalurile cu ea, dar, dac nu se poate, rabd. Chiar dac se poart urt cu tine, tu poart-te
frumos cu ea.
- Greu, printe, greu.
- Vezi tu, dac ti-am zis s ti-o stergi din minte, ai spus c ti-e mil de ea. Dac ti-am dat sfatul cel
bun, spui c e greu. Ar fi bine ca, atunci cnd vii s mi ceri un sfat, s te rogi s m lumineze
Dumnezeu s ti dau sfatul cel mai bun, iar pe tine s te lumineze s l asculti.
Trei btrni s-au dus la avva Pafnutie, cruia i se zicea Chefala, ca s-l ntrebe un cuvnt. Si
le-a zis lor btrnul: "Ce voiti s v zic vou, cuvnt duhovnicesc sau trupesc?". I-au rspuns lui:

80
"Duhovnicesc". Le-a zis lor btrnul: "Duceti-v, iubiti necazul mai mult dect odihna si necinstea mai
mult dect slava si a da mai vrtos dect a lua". (10-146)
147. Printii unui copil au plecat pentru cteva zile n concediu si l-au lsau pe copil la una din bunici.
Cealalt bunic, din gelozie, vroia cu orice pret s ia copilul la ea, temndu-se ca nu cumva s fie
iubit mai putin de ctre nepot. Ba chiar fusese pornit de ctre o alt rud, care i spusese c acolo
copilul nu va primi nici hrana si nici atentia cuvenit. I-a sunat pe soti si le-a spus:
- Nu voi permite ca nepotul meu s fie tratat cum nu trebuie. Sunati-o pe mamaie s aduc biatul la
mine.
n cele din urm, dndu-si seama c nu o ascult nimeni, s-a hotrt s ia singur copilul.
- Spuneti-i c, dac nu mi-l aduce, dup-mas vin cu taxiul si l iau eu.
Vznd c nu e de glumit, au sunat-o pe mamaie si i-au spus:
- O s vin bunica s l scoat pe copil n parc. Poate iesi si tu cu ei.
Cnd a auzit, mamaie s-a repezit s pregteasc o prjitur a crei retet o primise de la bunica cu
mult timp n urm.
Cnd a sunat la sonerie, mamaia tocmai scotea prjitura din cuptor. A deschis repede usa si a luat
tava de prjitur n mini, ca pe un trofeu, s o ntmpine cu drag pe bunic.
- Vin si eu cu voi, mi-ar face mare plcere s mai stm de vorb.
- Nu ti-au spus copiii la telefon?
- Ba da, mi-au spus c vrei s l scoti la plimbare, dar plimbarea e mai plcut n trei, nu?
Bunica a rmas fr glas. Copilul apru n prag, i sri n brate si ntreb:
- Mamaie, am terminat tot pilaful, pot s iau si eu o prjitur?
- Dac ai terminat, binenteles c poti. Dar s mai stm putin s se rceasc, spuse bunica,
bucurndu-se c scandalul fusese evitat.
Era un sihastru cu mare socoteal si dorea s petreac la chilii si nu afla chilie. Alt btrn,
nstiintndu-se despre sihastrul si avnd acolo o chilie desart, l-a rugat pe acela s sad n acea
chilie, pn cnd se va afla alta. Acela, mergnd, a sezut ntr-nsa. Iar unii din cei ce vietuiau n locul
acela veneau la dnsul ca la un strin, aducndu-i ceea ce putea fiecare, si el, lundu-le, i primea pe
dnsii.
Iar btrnul cel ce i dduse chilia a nceput a-l zavistui, a-l gri de ru si a zice: "Eu cti ani am aici
de mult nevoint si nimeni nu vine la mine, iar acesta putine zile are si cti vin la dnsul!". Si a zis
ucenicului su: "Mergi si i zi: du-te de aici, c mi trebuie chilia!". Iar ucenicul venind la el, a zis:
"ntreab printele meu cum te afli?". El a zis: "S se roage pentru mine, c mi s-a ngreuiat
stomacul". Si ntorcndu-se cel ce l-a trimis, a spus: "Btrnul iat caut alt chilie si se duce". Dup
dou zile, a zis iarsi ucenicului: "Du-te si i zi lui c, de nu se va duce, vin eu si l scot cu toiagul!". Iar
fratele, mergnd iar, a zis ctre sihastru: "A auzit printele meu c esti bolnav si iarsi se mhneste si
m-a trimis s te cercetez". Rspuns-a acela: "Spune-i c, cu rugciunile lui, sunt sntos!". Deci a
venit la btrnul su si i-a zis: "A spus c pn duminic iese cu voia lui Dumnezeu".
Iar dup ce a venit duminica si nu a iesit sihastrul din chilie, lund btrnul un toiag s-a dus s-l bat
si s-l goneasc. La plecare i-a zis ucenicul: "Merg eu mai nainte, nu cumva s fie acolo vreunii si se
vor sminti". Iar btrnul i-a dat voie. Si apucnd fratele mai nainte, a zis ctre sihastru: "Printele meu
vine s te mngie si s te ia la chilie". Acesta cum a auzit dragostea btrnului, a iesit n
ntmpinarea lui si i-a pus metanie de departe, zicnd: "Eu vin la sfintia ta, nu te supra, printe!".
Iar Dumnezeu, vznd lucrarea tnrului, l-a umilit pe btrnul si aruncnd toiagul a alergat spre
nchinarea lui si i s-a nchinat aducndu-l la chilia sa ca pe unul care nu ar fi auzit nimic din cele ce i-a
zis el. Si a zis ctre ucenic: "Nimic nu i-ai spus din cele ce ti-am spus tie?". Acesta a rspuns: "Nimic".
Auzind btrnul, foarte s-a bucurat si a cunoscut c era zavistia vrjmasului. Apoi l-a odihnit pe
btrnul, dup care i s-a nchinat ucenicului, zicnd: "Tu s-mi fii mie printe si eu tie ucenic, cci prin
lucrarea ta s-au mntuit sufletele amndurora". (28-386)
148. Cnd mirii s-au ntors din "luna de miere", care a durat cteva zile, nasul i-a spus finului:
- Dac o vezi pe sotia ta c face vreo greseal, ori c ridic vocea la tine, ori face cine stie ce altceva,
c si pierde timpul n fata televizorului sau c e prea preocupat de cum arat, gndeste-te bine dac
tu crezi sau nu c o poti ndrepta. Dac tu crezi c o poti ajuta, atunci d-i sfatul de care are nevoie,
dar dac nu, mai bine taci. Pentru c dac i faci observatie numai pentru a o rni si pentru a-i
demonstra c esti mai bun dect ea, atunci tu singur vei face aceeasi prostie, sau altele mai mari,
pn ce vei ajunge de rsul lumii. Sau pn ce ti vei ntelege greseala si ti vei da seama de
81
slbiciunile tale.
Zis-a un btrn: "De vrei s vorbesti de greseala si pcatul vreunui frate, socoteste c de vei
crede c l vei ndrepta pe el, sau l vei folosi pe altul, atunci s griesti, iar n alt chip de vei vorbi,
adic cu rutate, numai ca s-l mustri si s-i descoperi, s-i arti greseala si pcatul lui naintea
altora, s stii c nu o s scapi de dumnezeiasca certare, ci si tu singur n aceeasi greseal si pcat
sau ntr-altul mai ru vei cdea, prsindu-te ajutorul lui Dumnezeu,si de altii fiind mustrat, te vei
rusina". (12-279)
149. ntr-o zi, un crestin pe nume Ioan a fost njurat de seful su, care i tot cuta nod n papur.
Aceasta l-a mhnit mult. Dup terminarea lucrului, n loc s vin direct acas, a vrut s treac pe la
biseric, s se roage putin. Dar biserica era nchis. Nu vroia s intre n cas nervos, asa c s-a
plimbat putin printre blocuri, ca s se linisteasc.
Un coleg care l-a vzut l-a ntrebat ironic:
- Ce faci, Ioane, te-ai plictisit de nevast?
- Nu, dar nu vreau ca mnia din inima mea s ias afar cnd intru n cas. M voi plimba putin, pn
m mai linistesc.
Se spunea pentru avva Ioan c a venit n biseric la Schit si, auzind vorbe mpotriv ale unor frati,
s-a ntors la chilia sa si, nconjurnd-o de trei ori, asa a intrat. Iar oarecare frati, vzndu-l, s-au mirat
de ce a fcut aceasta si, venind, l-au ntrebat, iar el le-a zis: "Urechile le aveam pline de cuvinte
mpotriv. Deci, am nconjurat ca s le curtesc si asa s intru cu linistea mintii mele n chilia
mea". (25-101)
150. Un om se tot certa cu femeia lui; ba din vina lui, ba din vina ei. Tot ncercau s biruiasc patima
mniei, dar iar cdeau. n cele din urm, plictisindu-se de atta nentelegere, s-a gndit s divorteze.
- Pn cnd vom mai tri n asa tensiune? Eu m-am sturat, a spus sotia, cednd.
- Te rog din suflet, cnd vezi c sunt nervos, las-m n pace, nu m mai supra. Si voi avea grij s
nu te supr nici eu atunci cnd esti nervoas.
Si, n cele din urm, prin rbdare, au biruit mnia si n casa lor a intrat pacea.
Avva Pavel Mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau n Schit si de multe ori se fcea ntre
dnsii prigonire. Zis-a avva Pavel: "Pn cnd vom petrece asa?". Si i-a zis lui avva Timotei: "Te rog,
cnd voi veni asupra ta, rabd-m si, cnd vei veni si tu asupra mea, te voi rbda si eu!". Si fcnd
asa, s-au odihnit n celelalte zile ale vietii lor. (1-199)
151. Un om s-a chinuit zece ani s nu mai njure, dar nu a reusit. Pentru c de njurturi vroia s fug,
dar de mnie nu se ferea.
Spunea avva Ammona c este un om care a fcut o sut de ani n chilie si nu a nvtat cum
se cade s stea n chilie. (96-178)
152. Un om avea o sotie care, dup ce pierduse o sarcin, devenise foarte nervoas. Tipa tot timpul, l
certa din nimic. Cnd simtea c l biruie mnia, brbatul se ducea s se spovedeasc. Se spovedea
cel putin o dat pe lun. Printele l tot ncuraja, spunndu-i:
- Rabd-o, fiule, c prin rbdarea ta ti se vor ierta multe pcate.
Cnd brbatul tipa si el la sotia sa, se spovedea cu durere de inim:
- M-am lsat biruit de mnie, printe, pentru c sunt iubitor de sine. Nu mi place s fiu nedrepttit.
- Nu asa, fiule, c ti pierzi si tu mntuirea si i dai si ei un exemplu ru. Rabd-o si roag-te pentru ea
ct poti.
Cnd a venit vremea ca brbatul s se pensioneze, nainte de a apuca s si depun cererea de
pensionare a fcut infarct si a murit. Sotia era disperat, pentru c el era singurul ei sprijin. La
patruzeci de zile dup moartea acestuia, femeia l-a visat strlucind de lumin n mprtia Cerurilor.
Atunci si-a dat seama ct de mult l nedrepttise. A luat hotrrea s duc o viat bineplcut lui
Dumnezeu. A mai trit multi ani, pocindu-se pentru ruttile si pcatele ei, si apoi a trecut la Domnul.

Un btrn locuia la chiliile pustnicesti, afar de Alexandria, si era btrnul foarte iute, putin la
suflet si nerbdtor. Deci, auzind despre dnsul un frate mai tnr, a fcut asezmnt cu Dumnezeu,
zicnd: "Doamne, pentru toate pcatele pe care le-am fcut n lume voi merge si voi petrece cu
btrnul si-i voi sluji si-l voi odihni". Deci l ocra btrnul ca pe un cine n toate zilele. Dumnezeu,
vznd smerenia si rbdarea fratelui, dup sase ani de supunere ctre btrnul, i-a artat n somn pe
cineva care tinea o hrtie mare, jumtate stears si jumtate scris. Si i arta fratelui hrtia zicnd:
"Iat, jumtate din datoriile tale le-a curtit Stpnul Dumnezeu, sileste-te si pentru celelalte!".
82
Si era alt btrn duhovnicesc locuind aproape de el, care stia cele despre fratele si auzea totdeauna
cum l ocra btrnul si-l necjea cu nedreptate si cum acesta i punea lui metanie, iar btrnul nu
fcea pace cu el. ntlnindu-l pe fratele, acest duhovnic btrn l-a ntrebat: "Ce este, fiule, cum a
trecut ziua de astzi? Oare am dobndit ceva, oare am sters de pe hrtie ceva?". Si dac cndva
trecea vreo zi n care nu ar fi fost ocrt, sau n-ar fi fost scuipat, sau n-ar fi fost izgonit de btrn, se
ducea seara la btrnul cel de aproape si zicea, plngnd: "Vai mie, printe, c rea mi s-a fcut mie
ziua de astzi, cci nu am dobndit nimic, ci n odihn am petrecut-o".
Dup alti sase ani a adormit fratele si mrturisea btrnul cel duhovnicesc c l-a vzut pe el stnd
mpreun cu mucenicii si rugndu-se lui Dumnezeu pentru btrnul lui cu mult ndrzneal si zicnd:
"Doamne, precum m-ai miluit pe mine prin acela, miluieste-l si pe el pentru ndurrile Tale cele multe
si pentru mine, robul Tu!". Si, dup patruzeci de zile, l-a luat la sine si pe btrnul n locul cel de
odihn. Iat ce fel de ndrzneal dobndesc cei ce pentru Dumnezeu sufer necazurile. (17-382)
153. La cteva luni dup cstoria lor, doi tineri, Olivia si Cosmin, s-au certat foarte tare. Vroiau s se
despart. Cosmin pornise scandalul, dar se ncptna s spun c vina era a sotiei. Dup cteva
zile, timp n care au locuit n camere diferite, Olivia s-a mutat la printii ei. Cnd au venit acas la finii
lor, vrnd s le fac o surpriz, nasii l-au gsit pe Cosmin singur, navignd pe internet. Pe ochii lui se
citea oboseala.
- Ce e cu tine de arti asa?
- Ce s fie, ultimele dou nopti am stat mult pe net, nu am dormit dect foarte putin. Sunt suprat c
Olivia a luat-o razna si s-a dus la printii ei. Cred c pn la urm o s divortm.
Vizita a durat foarte putin. Dup ce s-au ntors la casa lor, nasii s-au sftuit:
- Trebuie s facem ceva ca s i mpcm, zise nasa.
- Stiu ce facem. Mine n parc are loc un spectacol de muzic popular. i sunm pe amndoi si-i
spunem fiecruia c cellalt vrea s si cear iertare. Si c trebuie s se vad la concert. S-ar putea
s reusim. Pn se termin spectacolul, pn se mai plimb putin, cred c or s uite toat suprarea,
spuse nasul.
- Nu mi se pare prea bun propunerea ta, dar cred c merit s ncercm.
Cu o or nainte de spectacol au sunat-o pe Olivia, si ea s-a bucurat auzind c sotul ei vrea s si
cear iertare. L-au sunat si pe Cosmin, care a fost foarte surprins de gestul sotiei sale. Nu se astepta
ca tot ea s si cear iertare. S-au ntlnit n parc toti patru. Spectacolul ncepuse.
- Olivia, dar eu ar fi trebuit s mi cer iertare, nu tu i spuse Cosmin mbrtisnd-o. Din suflet te rog
s m ierti.
Olivia ntelese c nasii plnuiser totul. Le fcu un semn din ochi, cum c si dduse seama c a picat
n cursa lor. Dar era bucuroas c se mpcase cu sotul ei. Si nu vroia s i dea de gol.
Prinznd un moment prielnic, cnd Cosmin se dusese s cumpere niste nghetat, Olivia le-a zis:
- De data asta ne-ati pclit. V multumesc din suflet. Dac nu erati voi, cine stie cnd ne mpcam.
Nasa spuse:
- Nici eu nu m asteptam. Reteta nu era foarte bun, dar si-a fcut efectul. E meritul lui, spuse ea,
artnd spre nas.
- Data viitoare s gsim o retet mai bun, zise el.
Olivia ntreb, lundu-l de brat:
- Si dac nu gsiti, ce ne facem?
Nasul i strnse pumnul n palma sa:
- Ne ajut Dumnezeu s gsim. Doar suntem nasii vostri, nu?
Doi btrni aveau scrb ntre dnsii si s-a ntmplat de s-a mbolnvit unul dintre ei. Deci a
venit la dnsul un frate s-l viziteze si l-a rugat btrnul pe frate, zicnd: "Scrb avem, eu si cutare
btrn, si voim ca s-l rogi s ne mpcm". Rspuns-a fratele: "Cum ai poruncit, printe, eu l voi
ruga", si iesind fratele, socotea ntru sine cum s iconomiseasc lucrul, cci se temea ca nu cumva s
nu primeasc btrnul rugciunea sau si mai mare ur se va face.
Si, dup iconomia lui Dumnezeu, unul din frati i-a adus lui cinci smochine si cteva dude si, lundu-le,
fratele le-a dus n chilia sa. Alegnd o smochin si cteva dude, le-a dus la btrnul ctre care avea
s mearg si a zis: "Avvo, acestea le-a adus unul la cutare btrn ce este bolnav si ntmpinndu-m
acolo mi-a zis: "Primeste acestea si d-le cutrui btrn", iar eu le-am adus la tine". Btrnul auzind, a
stat uimit mult vreme si a zis: "Acestea mie mi le-a trimis?". A rspuns fratele: "Da", si le-a luat
btrnul zicnd: "Bine ai venit!". Apoi ntorcndu-se fratele la chilia sa, a luat din smochine dou si din
83
dude cteva si le-a dus si celuilalt btrn care era bolnav. Si fcnd metanie lui, a zis: "Primeste
acestea, printe, cci ti le-a trimis cutare btrn". Iar el, bucurndu-se, a zis: "Ne-am mpcat". Fratele
a zis: "Da, printe, cu rugciunile tale". Si a zis btrnul: "Slav lui Dumnezeu!".
Si s-au mpcat btrnii cu darul lui Dumnezeu si cu ntelepciunea fratelui, care i-a unit pe ei cu pace,
cu trei smochine si cteva dude, si nu au cunoscut btrnii ce a fcut fratele. (27-385)
154. - Printe, mi-a spus cumnatul c a vzut cum soacra mi face farmece si vreau s m duc la
vrjitoare, s i fac si eu ei. Dar mi e team c o s m opriti de la mprtsanie. Asa c am venit s
mi spuneti cum s m rzbun.
- Cum te nvat Scriptura.
- Dar eu nu am citit Scriptura. Nu stiu s m rzbun. Nu stiu dect c vreau rzbunare.
- Stii care e cea mai serioas rzbunare? S moar soacra.
- Cum asa.
- Da, s moar soacra, s nu mai rmn aceast fptur pe fata pmntului. S ai o alt soacr.
- Vreti s m mrit cu altcineva?
- Doamne fereste. Vreau s se schimbe soacra ta att de mult nct s nu mai semene cu cea de
acum. Vreau s nu mai fie att de rea. Dac te vei ruga mult pentru ea, poate c Dumnezeu o va
schimba. Si va fi un alt om.
Femeia a fcut cum i-a zis duhovnicul. O dureau genunchii de cte metanii fcea pentru soacra ei.
Suprarea i trecuse, ns soacra nu ddea nici un semn de schimbare. Dar, dup cteva luni, a primit
o scrisoare de la ea:
"Nora mea, mi este rusine s mi cer iertare fat ctre fat. Mult ru ti-am fcut pn acum, mult am
ncercat s te despart de fiul meu. Dar am obosit s m lupt cu tine. Viata mea trece, m apropii de
sfrsit, si nu am parte de linistea de care ai tu, desi m-am luptat s te distrug n fel si chip. Acum mi
cer iertare doar prin scris. Cnd voi avea putere, o s vin la voi s stm mai mult de vorb. Rbdarea
ta m-a biruit. Iart-m"
Un frate, suprat fiind de cineva, s-a dus la un btrn la chilie si i-a zis: "Printe, un frate m-a
necjit si m supr dracul, ca s-i rspltesc si eu lui". Zis-a lui btrnul: "Ascult-m, fiule, si mergi
la chilia ta si linisteste-te, rugndu-te lui Dumnezeu cu dinadinsul pentru fratele cel ce te-a nedrepttit,
si degrab te vei izbvi de patim". Deci a fcut fratele precum l-a sftuit btrnul. Si ntr-o sptmn
a sters Dumnezeu iutimea de la dnsul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea
pe care a artat-o ctre btrnul. (24-385)
Despre mndrie
155. Un elev s-a mutat de la o scoal la alta. Dup ore, colegii si au rmas s joace baschet. El a
vrut s joace mpreun cu ei, dar, pentru c era mic de nltime, nu l-au lsat. Atunci s-a dus acas,
si-a luat mingea si s-a ntors pe teren. Vzndu-l ct de bine arunc la cos, colegii l-au rugat s vin
s joace ntr-una din echipe. Din primele minute de joc, si-au dat seama c era cel mai bun de pe
teren.
- S nu te superi c te-am tinut pe marginea terenului, dar nu vroiam s ne strici jocul, i-a explicat un
coleg.
Ajuns acas, biatul i-a povestit tatlui su ntmplarea. Tatl i-a spus:
- Spune sincer, te-ai umflat n pene cnd si-au dat seama c esti mai bun dect ei?
- Nu, tat, nu aveam de ce. Dac ar fi avut un profesor de sport la fel de bun ca cel de la scoala mea
veche, ar fi fost si ei mai buni. Nu e mare lucru.
- Dar te-ai suprat c nu te-au primit de la nceput?
- M-am ntristat putin, dar m-am gndit c nu are rost s m supr.
- Tine minte, ntmplarea de astzi nu se va mai repeta: vei vedea c de acum ei te vor chema s joci
cu ei. Dar un lucru se va repeta si peste ani de zile. Viata te urc si te coboar: azi esti cpitan de
echip, mine esti rezerv. Azi esti director, mine esti sofer. Important este s nu te agti cu
disperare de nimic: ce vrea Dumnezeu, aia s fii. Si, indiferent de modul n care te trateaz oamenii,
tu acelasi s fii. C oamenii sunt schimbtori: ba te scuip, ba se pleac n fata ta dac au impresia c
vor cstiga ceva prin asta.
Un frate l-a ntrebat pe un btrn, zicnd: "Care este lucrul strinului?". Rspuns-a lui
btrnul: "Eu am vzut odat pe un frate strin care a venit la noi n biseric n vremea slujbei. Iar
dup sfrsirea slujbei, a mers n trapez si a sezut si el cu fratii la mas s mnnce bucate. Iar unii
din frati i-au zis: "Dar tu, frate, fiind strin, de ce faci ndrzneal ca aceasta, de ai sezut fr
84
blagoslovenie mpreun cu noi la mas? Scoal-te de la mas si iesi de aici afar!". Iar el, auzind
aceasta, ndat s-a sculat de la mas si a iesit afar.
Iar alti frati s-au scrbit pentru aceasta si, mergnd, iar l-au chemat pe fratele cel strin nuntru si i-
au zis s sad iar la mas. Atunci el ndat a intrat si a sezut la mas, precum i-au zis lui, nimic
ndoindu-se sau mhnindu-se. Si dup ce a mncat bucate si s-a sculat de la mas, l-au ntrebat pe el
fratii, zicnd: "Spune-ne nou, frate, ce gndeai n inima ta cnd te-au scos afar de la mas?
Credeam c te vei scrbi foarte mult". Rspuns-a lor fratele, zicnd: "Nu m-am scrbit, ci eu am pus
n gndul meu s m asemn cu un cine care, cnd l goneste cineva afar, el iese, si cnd l
cheam, iar vine". Acestea auzindu-le fratii, foarte s-au folosit toti de smerenia acelui frate strin". (10-
326)
156. Un crestin a citit n Filocalie despre rugciunea lui Iisus. I-a cerut binecuvntare duhovnicului su
s se apuce de aceast rugciune, si acesta i-a zis:
- ti dau binecuvntare s spui n fiecare zi cel mult dou ore, dar nu mai mult. Si s spui si cu gura, nu
numai cu mintea.
Observa c mintea i se linisteste de la rugciune si, citind c aceasta este cea mai scurt cale pentru
curtirea sufletului de patimi, crestinul s-a apucat s spun mai mult, gndindu-se c va spori
duhovniceste. Vreme de cteva sptmni totul a fost bine. La serviciu era mult mai calm, acas era
mult mai blnd si cu sotia si cu copiii. Dar a nceput s l doar capul. Vznd c durerile nu l
prsesc si c se simtea din ce n ce mai slbit, omul s-a dus s vorbeasc din nou cu duhovnicul
su.
- Vezi unde te duce neascultarea? Puteai s stai cu dureri de cap pn ti pierdeai mintile. De acum,
vreme de o lun, s nu mai spui deloc rugciunea lui Iisus. Asteapt s ti mai odihnesti mintea, c ai
fortat-o prea tare. Crezi c dac ai fi putut mai mult nu te-as fi lsat? Ar fi fost bucuria mea de
duhovnic s vd c am nc un ucenic care a sporit pe aceast cale.
Dup o lun, crestinul a venit din nou la duhovnic:
- Printe, mi e bine acum, nu mi mai trebuie nici o rugciune a lui Iisus. Stau cuminte n banca mea.
- Nu, nu e bine asa. O iei de la nceput, cu grij si cu ascultare. Vezi, ct ai stat departe de mine si
ziceai rugciunea de capul tu, n loc s urci, ai stat pe loc. Ba chiar ai cobort. Nevointa mpotriva
ascultrii, asa cum ai fcut-o tu, nu are plat. Acum, c ti-ai mprosptat puterile, trebuie s fii tare, s
pornesti din nou rzboiul mpotriva vrjmasului diavol.
Povestesc unii despre un btrn oarecare c a petrecut saptezeci de sptmni mncnd o
dat n sptmn. Deci, se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvnt din Scriptur s i-l descopere si nu-i
descoperea lui Dumnezeu. Astfel, a zis n sine: "Desi am fcut atta osteneal, nc nimic n-am
cstigat. Voi merge de acum la un frate si-l voi ntreba". Si dac a nchis chilia, vrnd s plece, a fost
trimis ngerul Domnului la dnsul, grind: "Saptezeci de sptmni ai postit si nu s-a apropiat
rugciunea ta de Dumnezeu. Iar cnd te-ai smerit a iesi la fratele tu, sunt trimis s-ti vestesc tie
cuvntul". Si acestea spunndu-i-le, a plecat de la dnsul. (28-337)
157. Un printe tinea ntr-o biseric o icoan ciudat n care, sub o reprezentare neortodox a chipului
Maicii Domnului, era scris o nvttur eretic. Un ucenic de-al su, student la Teologie, i-a spus
printelui c astfel de imagini nu sunt icoane, sunt idoli.
- Nu poate fi icoan o imagine eretic, a spus tnrul, suprat. Ar trebui s o scoateti din biseric.
Printele era foarte obosit. Sttuse pn la miezul noptii la spovedanie, c se apropia praznicul
Adormirii Maicii Domnului. n loc s l ntrebe pe tnr ce anume i se pare eretic, printele l-a gonit,
spunndu-i:
- Dac te apuci s mi spui mie ce icoane s tin n biseric, mai bine pleac n alt parte. Nu cred c e
cazul s mi dai tu mie lectii de teologie.
- Bine, printe, plec, dar s cititi cartea asta, ca s v convingeti, a spus tnrul, plecnd.
Toat seara printele a stat si a citit. Dndu-si seama c a gresit, ar fi vrut s si cear iertare, dar nu
stia cum s l gseasc pe tnr.
"O s vin duminic la biseric vreun coleg de-al lui si o s i transmit c l astept din nou aici. Si o s
mi cer iertare - si-a spus printele. Dar pn atunci trebuie s m duc s m spovedesc. L-am mhnit
pe nedrept si am tinut n biseric o imagine eretic", a spus printele.
A doua zi s-a dus si s-a spovedit. Duhovnicul su i-a dat chiar un canon greu pentru asta. Si i-a spus:
- Cu sufletele crestinilor nu avem dreptul s ne jucm. Nu suntem sefii lor, nu suntem stpnii lor.
Suntem slujitorii lor. Dac l certi pe vreunul mai slab de nger, care plecnd de la tine se duce la
85
secte, dai tu rspuns pentru el la Judecat?
Duminic, tnrul a venit la printele si i-a dat pomelnicul pentru Sfnta Liturghie ca si cum nu ar fi
fost gonit. Mirat si bucuros, printele si-a cerut iertare de la el.
- Printe, ct bine mi-ati fcut sfintia voastr, puteam s m supr asa usor? Nu o dat, de zece ori s
m goniti, c eu tot nu plec de aici.
Printele a intrat n altar, gndindu-se: "O, dac si-ar pstra tnrul acesta inima curat pe care o
are Ca preot, pe multi i-ar lua de mn si i-ar aduce la Hristos".
Un btrn oarecare avea un ucenic iscusit si foarte ntelept. Iar odat, mniindu-se pe el, l-
a gonit de la sine. Acela, fiind gonit si iesind din ograda si chilia btrnului su, sedea afar, rbdnd
brbteste. Dup aceea, iesind btrnul afar din chilie si vzndu-l pe dnsul seznd si plngnd, s-
a umilit cu inima si s-a bucurat foarte de acesta, cci el socotea c dac l-a gonit se va fi dus si de
aceea nu mai avea ndejde s-l mai vad vreodat, stiind c fr nici o vin, cu mnia sa, l-a gonit si-i
prea foarte ru de el. Iar dac l-a vzut, de bucurie i s-a nchinat pn la pmnt, zicnd: "O, slug
bun si ucenice al lui Hristos, iat, smerenia si rbdarea ta au biruit mnia, iutimea si neputinta mea!
Mergi, frate, n chilie si de acum nainte tu s-mi fii mie btrn si eu voi fi tie ucenic, de vreme ce tu cu
smerenia si rbdarea ta ai ntrecut btrnetile mele". (10-343)
158. Un tnr a venit la printele Ioan s se spovedeasc. S-a ntors dup dou sptmni:
- Printe, ori sfaturile sfintiei voastre nu sunt bune, ori dracii au pornit rzboi crunt mpotriva mea, ori
m-a biruit duhul trndviei.
- De ce spui asta, frate?
- Vin la biseric de doi ani de zile. M-am spovedit o singur dat, la nceput. Mi-am fcut o pravil de
rugciune foarte serioas: dimineata - dou catisme din Psaltire, dup-masa - Paraclisul Maicii
Domnului, seara - Acatistul Preadulcelui Iisus. Fceam zilnic trei sute de metanii si ziceam aproape tot
timpul rugciunea lui Iisus. Nu stiu cti crestini se nevoiau ca mine si nici cti erau rvnitori ca mine.
Dar de cnd m-am spovedit la sfintia voastr, abia termin cele trei catisme din Psaltire si abia fac o
sut de metanii. Printe, nu e bine, ce credeti c se ntmpl cu mine?
- E foarte bine ce se ntmpl cu tine, esti pe drumul cel bun.
- Cum, printe, nu vedeti de unde am plecat si unde am ajuns?
- Nu, nu vd, eu vd doar c ai pus nceput bun.
- Ce nceput bun, printe, unde mai e nevointa mea?
- Eu te-as ntreba altceva: oare unde mai e mndria ta c nu mai e nimeni ca tine, c nu mai e nimeni
att de sfnt ca tine?
- Printe, nu ziceam c sunt sfnt...
- S stii c ortodoxia nu e fariseism, cine face mai multe metanii e campion, cine zice mai multe
catisme la Psaltire e mai sfnt. Sfintii nu au strlucit numai prin sute de metanii, ci mai ales prin
smerenie, prin dragoste de Dumnezeu. Nevointa nu este scop n sine, este mijloc. Cine face nevoint
fr smerenie nu are plat. nainte te mndreai cu nevointa ta, si mndria ti ddea putere. Dar, dup
ce te-ai spovedit si ai primit canon, si nu mai fceai ce-ti trecea prin cap, ci ceea ce trebuia s faci,
atunci puterile ti-au slbit.
De demult, un pustnic a tinut un post foarte aspru, mndrindu-se. Cum a ntrerupt postul, a vzut c
diavolul mndriei a plecat de la el. Asa si tu: ce fceai de capul tu, fr binecuvntarea unui
duhovnic, ti hrnea mndria. Cum ai primit canon, cum au nceput dracii s ti dea lupt. Abia acum
ncepi s ntelegi ct de greu este rzboiul duhovnicesc. Nu te gndi c ai slbit, gndeste-te ct de
slbit erai nainte, cnd te vedeai mai rvnitor si mai nevoitor dect altii.
S stii c mai mult i place lui Dumnezeu cel care face un canon mai mic smerindu-se dect cel care
face canon mare pentru a-si hrni iubirea de sine. Asta nu nseamn c Biserica nu a avut mari
nevoitori, ci doar c acestia au pus la temelia ostenelii lor smerenia. S dea Dumnezeu s mergi si tu
pe acelasi drum. Si nu numai c vei ajunge s faci aceleasi nevointe ca nainte, ci poate vei face
unele mai mari. Dar vor fi nevointe ncununate de Dumnezeu.
ntelegndu-si greseala, tnrul i spuse printelui:
- Da, printe, asa este, nevointele mi hrneau iubirea de sine. Stiu c sunt mndru, dar vreau s scap
de mndrie. Ct mai repede.
- Usor, usor, c nu e usoar lupta cu aceast patim. De multe ori nu ne dm seama cum trebuie s
luptm mpotriva mndriei. Dar un sfat este sigur: caut s dobndesti smerenia. Smerenia goneste
mndria.
86
- Si dac nu reusesc?
- Nu poti reusi de capul tu. Dar, spovedindu-te des, Dumnezeu te va ajuta s reusesti.
- V multumesc mult, printe. Simt c mi s-a usurat sufletul. Parc mi s-ar fi luat o ceat de pe minte.
Un frate a mers la muntele Feremului, la un oarecare btrn mare cu viata si foarte iscusit cu
fapte bune. nchinndu-se dup obicei, l-a ntrebat zicnd: "Ce voi face, printe, cci mi piere
sufletul?". Btrnul a zis: "Pentru ce ti piere sufletul?". Fratele i-a rspuns: "Cnd eram n lume, n
viata mireneasc, foarte mult posteam, rugciuni si privegheri fceam si mult rvn sufleteasc,
umilint si lacrimi aveam, iar dac m-am lepdat de lume si m-am fcut clugr, nici una din acele
buntti nu o vd n mine".
Btrnul i-a zis: "S m crezi, fiule, c acele buntti pe care mi-ai spus c le fceai cnd erai mirean,
toate pentru mndria si lauda oamenilor le fceai, cci aveai ndemntor spre ele pe cel ce n tain se
lupta cu tine si acele fapte ale tale nu erau primite de Dumnezeu. Pentru aceea diavolul nu te bga n
seam, nici nu ti sta mpotriv cu rzboi, ca s ia sporirea ta. Acum vede c ai iesit ca la rzboi
asupra lui si pentru aceea si el se narmeaz asupra ta. Mai plcut si mai primit este lui Dumnezeu un
psalm pe care l vei citi acum cu smerenie, dect o mie de psalmi pe care-i citeai n viata mireneasc
cu mndrie".
Zis-a iarsi fratele: "Eu, printe, acum nici s postesc nu pot si toate lucrurile si faptele bune s-au luat
de la mine". Btrnul i-a zis: "Frate, ti ajunge ce ai, rabd cu multumire si te vei folosi". Iar el tinea tot
una, zicnd: "Cu adevrat, printe, pierdut este sufletul meu". Atunci btrnul a nceput a-i zice lui
asa: "Crede-m, frate, c nu voiam s-ti zic cele ce ti-am zis, ca s nu-ti slbeasc gndul, cci te vd
foarte nselat de vrjmasul diavol si esti aruncat n trndvie si n dezndjduire; ci ascult sfatul meu
si las prerea pe care o ai c vietuiai si fceai bine cnd erai n viata mireneasc, de vreme ce toate
acele fapte ale tale din viata mireneasc erau pentru mndrie, precum si a fariseului aceluia cruia
pentru bunttile lui cele cu mult mndrie i se prea c este mai plcut lui Dumnezeu dect toti
oamenii, si cu acea prere, a mndriei, si-a pierdut toate ostenelile. Iar tu acum, smerindu-te naintea
lui Dumnezeu si prndu-ti-se c nu faci nici o fapt bun naintea Lui, aceast smerenie, fiule, ti
ajunge pentru mntuirea sufletului, ca si vamesul care nici o buntate nu fcuse si cu o smerenie ca
aceasta s-a ndreptat. C mai plcut lui Dumnezeu este omul pctos si lenes, si cu inima nfrnt si
smerit, dect cel ce face multe buntti si se nalt n gndul su, socotindu-se c mai plcut este
naintea lui Dumnezeu".
Acestea auzind fratele, a luat mare folosint si mult mngiere sufletului su si s-a nchinat
btrnului pn la pmnt, zicnd: "S stii, printe, c astzi mi-ai mntuit sufletul". Si asa s-a dus,
multumind lui Dumnezeu. (22-276)
159. Un preot de tar a construit n satul su o biseric mare, pentru c cea veche era foarte mic si
nu ncpeau n ea dect putini credinciosi. ntre timp, printele intrase la doctorat si si mprtea timpul
ntre slujbe, studiu si supravegherea lucrrilor de constructie. Cnd biserica din sat a fost gata,
episcopul i-a propus s se ocupe de zidirea unei biserici n oras, foarte aproape de catedral. Fiind un
bun gospodar, preotul a primit aceast propunere. Datorit priceperii sale si hrniciei lucrtorilor, n
mai putin de un an a doua biseric a fost ridicat. Asa cum era de asteptat, preotul a fost mutat de
episcop la oras, ca preot paroh al noii biserici despre a crei frumusete se dusese vestea.
Fiind asezat n centrul orasului, noua biseric era plin de credinciosi. Multi erau atrasi de predicile
printelui, care avea o cultur vast. Dar, de cnd si luase doctoratul, n inima acestuia se nfiripase
mndria. Cnd veneau la el credinciosi din vechea sa parohie, nu le ddea atentie. I se prea c este
prea destept pentru a sta de vorb cu ei si c nu avea de ce s si risipeasc vremea cu discutii
banale.
La un moment dat, la biseric a venit nsusi Hristos n chipul unui tran.
- Ce vrei, omule? Vrei niste bani? l-a ntrebat printele, grbit, bgnd mna n buzunar.
- Nu, printe, nu vreau bani. Vreau s stau de vorb cu dumneavoastr.
- Sunt ocupat, nu am timp astzi, rspunse printele.
- V rog mult, printe, am venit de departe.
- Stai si asteapt. Poate c pn la urm o s mi gsesc cinci minute si pentru tine.
Hristos a rmas s astepte. Timpul trecea, dar printele se ocupa numai de altii. A venit primarul, a
stat cu el. A venit un colonel, a stat cu el. A venit un doctor, a stat si cu acesta. La tran nici nu se
uita. Pn la urm a venit un taxi si o femeie fardat strident l-a luat pe printe s-i fac sfestanie.
Printele a plecat, prefcndu-se c nu l vede pe Cel care arta ca un tran.
87
Rmas n biseric numai cu paracliserul, Hristos i-a spus:
- S i zici preotului c pentru rvna lui de a ridica biserici, o s i dau mult slav pe lumea aceasta. O
s aib tot ce si doreste. Pentru cunoasterea pe care a dobndit-o n studiile lui nalte va fi ludat si
de credinciosi si de necredinciosi. Dar pentru c nu a vrut s stea de vorb cu Mine aici, nu va ajunge
n mprtia Mea.
Si, zicnd acestea, s-a fcut nevzut.
Un chinoviarh avea mare slav de la oameni si era printe peste dou sute de clugri. La
chinovia acestora a venit Hristos n chipul unui btrn srac, cunoscut lui mai nainte, si-l ruga pe
portar s spun printelui c este cutare frate. Iar portarul, abia nduplecndu-se, a intrat s-l
vesteasc, dar l-a aflat pe printele vorbind cu oarecari strini si, asteptnd putin, i-a spus despre acel
btrn srac. Chinoviarhul i-a rspuns cu mnie, zicnd: "Nu vezi c vorbesc cu oamenii? Las-m
acum!". Si, sfiindu-se, portarul s-a dat n lturi si, ntorcndu-se, a spus celui ce se prea c este
btrn srac cuvntul proiestosului.
Iar Domnul cel ndelung rbdtor a petrecut seznd la poart. Si pe la al cincilea ceas a venit la
chinovie un bogat, pe care degrab ascultndu-l portarul, i-a deschis si a vestit chinoviarhului despre
el. Iar el, iesind, cu osrdie l-a ntmpinat la us. Si vzndu-l pe el, Cel bogat ntru mil Dumnezeu,
Care venise n chip de btrn srac, l ruga, zicnd: "Voiesc s vorbesc cu tine, printe!". Iar el, de
nici un rspuns nvrednicindu-l, a intrat mpreun cu bogatul, srguindu-se s-i gteasc mas. Dup
ce a prnzit bogatul, l-a petrecut printele pn la us si s-a ntors napoi, fiind robit de multele griji, si
a uitat rugciunea btrnului srac si fr de rutate.
Fcndu-se sear, dup ce nimeni nu l-a chemat pe acel blagoslovit srac, apropiindu-Se iarsi de
portar i-a poruncit s spun acestea proiestosului: "De vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru
osteneala ta cea de mai nainte si multele tale nevointe ti voi trimite vizitatori din cele patru prti ale
lumii. Dar din bunttile mprtiei Mele nu vei gusta". Si din acele cuvinte s-a cunoscut Sracul Cel
Atottiitor. (11-361)
160. O femeie care fusese prostituat s-a hotrt s triasc pentru Dumnezeu. A nceput s vin la
biseric si, desi ea se gndea s se clugreasc, un credincios a cerut-o de nevast.
Femeia s-a sftuit cu preotul, care i-a spus c, dac brbatul nu se scrbeste de trecutul ei, i va
cununa.
Desi a rmas socat cnd a auzit care era trecutul femeii cu care vroia s se uneasc n fata lui
Dumnezeu, brbatul a acceptat situatia. Cei doi s-au cstorit si nu dup mult vreme femeia a rmas
nsrcinat. A primit pruncul ca pe un dar de la Dumnezeu, pentru c fcuse multe avorturi si i era
team c nu va mai putea fi mam.
A nscut o fat creia i-au pus numele de Teodora, care nseamn chiar "darul lui Dumnezeu".
Femeia a fcut tot ce i-a stat n putint pentru a-i da o educatie ideal. ntruct sotul ei avea un salariu
destul de mare, ea sttea acas si se ocupa de fat si de gospodrie.
Fata era cuminte, nu le fcea nici un fel de probleme. nvttoarea si mai trziu diriginta ei aveau
numai cuvinte de laud la adresa ei. n fiecare an lua premiul nti. Nu mergea la petreceri, nu se uita
deloc la televizor, ci tot timpul sttea si citea sau nvta pentru scoal. si dorea s urmeze avocatura.
Singura nemultumire a mamei era c fata nu vroia s vin la duhovnicul ei, care avea biserica n alt
cartier, ci se spovedea numai la un duhovnic care nu se prea pricepea s conduc suflete. Din cauza
unor povete nepotrivite, unii ucenici ai si se ndeprtaser chiar de Biseric. Dar mama se gndea
c, din moment ce fata si pstra fecioria si nu se gndea la distractii, avea tot timpul s si gseasc
un alt duhovnic.
Dar, chiar dup mplinirea vrstei de optsprezece ani, nainte s dea la facultate, fata a fost lovit de o
masin si a murit.
Printii au suferit foarte mult, dar se mngiau cu gndul c fata lor a ajuns n mprtia Cerurilor.
nainte de a svrsi ns parastasul de patruzeci de zile pentru fat, cu lacrimi n ochi duhovnicul fetei
le-a spus printilor:
- Vai mie, nevrednicului. C am visat-o pe fat chinuindu-se n focul iadului, si am zis ctre
Dumnezeu: "Unde este dreptatea Ta, Doamne? Nu era fata aceasta fecioar? Nu se pzea ea curat,
si nu dispretuia poftele trupesti? nseamn c toti oamenii se vor duce n iad. Si atunci pentru ce Te-ai
mai rstignit? Pentru ce ne mai ceri s ne luptm cu pcatul, dac tot n chinurile iadului vom
ajunge?". E primul vis de felul acesta pe care l am, desi sunt btrn, continu preotul. Si am auzit o
voce care mi-a zis: "Dar smerenia de ce nu ai nvtat-o, printe? Oare ai citit undeva c fecioria este
88
de ajuns pentru mntuire? Nu, c orice virtute mbibat de mndrie si pierde plata. Mama fetei, de
team ca fiica s nu o ia pe drumul pcatului, a ncercat s o pzeasc de curvie, si a reusit. Ar fi
trebuit s o nvete si s fie smerit, dar nu a fcut-o. Tu ns, ca duhovnic, de ce nu ai avut grij s o
povtuiesti cum trebuie? C dac ai fi nvtat-o s fie smerit, atunci ar fi dobndit sfintenia, si acum
s-ar fi desftat n mprtia Cerurilor...". Si, dup ce am auzit aceste cuvinte, m-am trezit din somn.
Vai mie, c nu am avut grij de ea, c mi era de ajuns c si-a pstrat fecioria. Vai mie, c mi e team
c voi fi osndit de Dumnezeu pentru c am pierdut un suflet. S ne rugm ct de mult putem pentru
ea, si eu si voi, spuse preotul mhnit. Si ncepu slujba.
De atunci si pn la sfrsitul vietii sale printele s-a rugat mult pentru sufletul fetei si pentru sufletele
tuturor ucenicilor crora nu le dduse cluzirea potrivit.
Un sihastru oarecare tria n pustie si avea un frate mirean la tar, ntr-un sat. Iar dup
ctva vreme a murit fratele lui, si i-a rmas un copilas de trei ani. Iar sihastrul, auzind de moartea
fratelui su, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus cu sine n pustie la chilia lui, hrnindu-l cu finice si
cu alte verdeturi din pustie. Si n-a vzut copilul nici un om, dect pe btrnul sihastru care l hrnea -
de cnd l-a dus n pustie - nici muieri, nici sat, nici pine n-a mncat, nici n-a stiut ce este si cum este
viata lumii acesteia. Totdeauna era n pustie cu btrnul, postind, rugndu-se si ludnd pe
Dumnezeu. Si asa a petrecut optsprezece ani si a murit apoi copilul.
Iar dup ngroparea lui, a nceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu ca s-i descopere lui pentru acel
copil, n care ceat de sfinti este pus? Si i-a artat Dumnezeu, cci dup mult rugciune cu osrdie
ce a fcut, a adormit si a vzut n vis un loc ntunecat si plin de toat scrba si n mijlocul acelui loc
era copilul aruncat, zcnd n mare scrb si suprare nespus. Aceasta vznd btrnul, s-a mirat si
a nceput a gri ctre Dumnezeu, zicnd: "Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Au doar nu era
curat acest copil de toate spurcciunile trupesti si necurtiile lumesti? El, care n toate zilele si noptile
Te preamrea si Te luda pe Tine, postea, priveghea si se ostenea si cu nici un pcat lumesc nu era
atins! Dar acum ce este aceasta, de-l vd la acel loc de scrb pedepsit? Iar noi, care suntem nscuti,
crescuti si mbtrniti n pcate, ce ndejde de mntuire o s avem? O, amar si vai mie!". Acestea si
mai multe cu plngere si cu tnguire grindu-le btrnul, a stat naintea lui ngerul Domnului si a zis:
"Ce plngi asa, btrne, si te tnguiesti pentru acel copil care cu adevrat de pcatele cele trupesti si
lumesti neatins a fost si l-ai nvtat a posti, a priveghea si a se ruga. Dar smerenia, adic a se smeri,
pentru ce nu l-ai nvtat? C avea mndrie mare si nltare n inima sa, socotindu-se pe sine pentru
curtenia si viata lui cea neatins de lume c este om mare si sfnt, mai vrtos dect toti cei din lume
si cu acea gndire nalt n inim a si murit. Deci s cunosti c nu este nedreptate la Dumnezeu, cci
tot cel ce se nalt pe sine cu gndul su, necurat este naintea lui Dumnezeu, precum zice
proorocul".
Acestea zicnd lui ngerul, s-a fcut nevzut. Iar btrnul si-a venit n fire si n cunostint si a tot plns
nencetat pentru pieirea copilului, pn la sfrsitul vietii sale. (16-327)
161. Un duhovnic a auzit c sotul unei femei se roag foarte mult si a cerut s vorbeasc cu el.
- Cum e, chiar asa cum spune sotia dumneavoastr, v rugati chiar tot timpul? De mult voiam s stm
de vorb.
- Prea trziu. nainte m rugam si cteva ore n fiecare zi. Dar acum, de cnd a nscut sotia, si cel mic
plnge des, e cam glgie n cas. M cam enervez. E, de fapt m enervez tare, uneori mi pare ru
c am fcut copilul, cci m mpiedic la rugciune.
Printele i-a spus:
- nseamn c drumul pe care mergi e gresit. Degeaba te laud sotia. Cine e sporit n viata
duhovniceasc nu se enerveaz din astfel de motive. Si eu am copii - cinci copii, dar, chiar dac m
deranjeaz uneori la rugciune, asta nu mi strneste mnia. Copiii sunt copii. Cnd rugciunea ta ti
va aduce liniste n suflet, abia atunci s stii c esti pe drumul cel bun. Pn atunci, s stii c bati pasul
pe loc.
Un clugr a fost ludat de frati ctre avva Antonie. Iar el, cnd a mers la dnsul, l-a ispitit de
sufer necinstea. Si, aflndu-l c nu sufer, i-a zis lui: "Esti asemenea unui oras care pe dinainte este
mpodobit, iar pe dinapoi este jefuit de tlhari". (17-10)
162. Doi studenti la Teologie au venit la un duhovnic iscusit mpreun cu un prieten de-al lor. Primul i-
a zis printelui:
- Eu n fiecare smbt seara m duc prin cmin si i mustru pe cei care dau petreceri.
- nainte s te sfintesti pe tine, te grbesti s i sfintesti pe altii, a rspuns preotul.
89
Al doilea a zis:
- Eu nvt n fiecare zi citate din Sfintii Printi, ca s m pot contrazice cu sectantii.
- Si asta n loc s citesti crti care te-ar folosi duhovniceste, crti care te-ar ajuta n rzboiul mpotriva
patimilor si contra duhurilor ntunericului. Sfintii Printi mai nti si curtau sufletele si abia apoi se
duceau s se lupte cu ereticii.
Desi si dduse seama c printele nu aproba spusele prietenilor si, al treilea a spus:
- Eu nu joc nici baschet, nici fotbal, nici volei. Dispretuiesc sportul.
- Dar seara la rugciune, faci metanii sau nchinciuni?
- Nu, c m doare spatele. Sunt o fire mai bolnvicioas.
- Dac ai face putin miscare, nu ar fi deloc ru. Ru este s mergi la discotec, unde duhneste a
curvie. Dar sportul ti mentine sntatea si ti este de folos si la minte. Proverbul "minte sntoas n
trup sntos" nu a fost spus degeaba. Nu ti zic s mergi la not, c pe stranduri sunt destule ispite, si
nu e lips de fete frumoase. Dar mcar dac ai iesi s alergi prin parc, tot ti-ar prinde bine. Dac ai fi
mai sporit n viata duhovniceasc, te-as mai ntelege. Sau dac tot timpul tu ar fi ocupat cu lucruri de
folos, si asa ar fi bine. Pentru c esti ns la nceputul vietii duhovnicesti, nu dispretui ce este al
nceputului. Ca s nu urci prea repede si s cazi.
Tinerii erau nemultumiti de cuvintele printelui. Dar stiau c printele e un duhovnic foarte bun. Asa c
l-au rugat pe printe s le fie cluz; l-au rugat s i primeasc ca ucenici. Si, n timp, au nteles de
ce printele se purtase asa.
Au mers odinioar trei frati la Schit, la un btrn sfnt, si a zis unul: "Am nvtat, printe, Vechiul
Testament de rost". Si i-a rspuns btrnul: "Ai umplut vzduhul de cuvinte". Al doilea a zis: "Eu mi-
am si scris Testamentul Vechi si cel Nou". Si i-a zis btrnul: "Tu ai umplut ferestrele de hrtii". Iar cel
de al treilea a zis: "Mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului". Si i-a zis btrnul: "Tu ai gonit iubirea
de strini de la tine". (26-427)
163. Doi ucenici ai unui printe s-au cstorit cu dou surori. Unul dintre ei s-a hotrt s triasc n
curtie cu sotia sa, adic s triasc n feciorie. Desi duhovnicul nu i dduse binecuvntare pentru
asa ceva, el si convinsese sotia s duc aceast nevoint.
- De ce te-ai mai cstorit? l-a ntrebat cellalt.
- Pentru c nu vroiam la mnstire.
- Dar dac printele nu te las, nseamn c nu esti pregtit pentru asa ceva.
- Printele nu ntelege rvna mea pentru Dumnezeu.
- Ba o ntelege, dar stie el ce stie Nu oricine poate duce o astfel de nfrnare.
- Fr s stie el, am nceput si s tin post negru vinerea.
- Ai grij, c nu o s rezisti mult fr s te biruie diavolul.
Dup ceva timp, cel care se luda cu nevointa lui i-a mrturisit celuilalt:
- Sotia mea e gravid n luna a doua. ntr-o noapte, chiar n Sptmna Patimilor, m-a biruit ispita si
m-am culcat cu ea. A rmas nsrcinat chiar atunci. Si mie mi e foarte greu, c o doresc foarte tare,
dar printele mi-a spus c nu e bine s facem dragoste n perioada de sarcin Dar pofta m sufoc,
efectiv. Si devin din ce n ce mai nervos. Am nceput s mnnc numai ca s mi treac nervii.
- Cum, tu care posteai att, cum ai ajuns aici?
- Printele stia mai bine, nu eram n stare s triesc n feciorie cu sotia mea. Dar eu m hrneam cu
gndurile de slav desart, mi se prea c sunt un mare ascet. Si slava desart mi usura nevointa.
Dar acum, am ajuns ca un animal. Sunt zile n care nu m gndesc dect s mnnc sau s m culc
cu sotia. Tu nu erai la fel cnd era gravid sotia ta?
- Nu, faptul c eram nvtati s tinem posturile nu numai de mncare, ci si de mpreunare trupeasc,
ne-a ajutat. A fost ca un exercitiu pregtitor. Asa c nu ne-a fost foarte greu
Erau doi frati mireni n Constantinopol, foarte evlaviosi si care posteau mult. Deci unul
venind la Rait, s-a lepdat de toate si s-a fcut monah. Dup ctva vreme a venit si fratele lui cel
mirean n Rait, ca s-l vad. Si zbovind la dnsul, l-a vzut pe fratele su, monahul, mncnd la al
noulea ceas. Si smintindu-se i-a zis: "Cnd erai mirean, nu mncai nainte de a apune soarele".
Atunci i-a zis lui monahul: "Cu adevrat, frate, cnd eram n lume, m hrneam din urechile mele, cci
slava desart si lauda oamenilor mult m hrneau si-mi usurau osteneala nevointei". (2-446)
Despre hotie
164. Dup ce printii lor au murit ntr-un accident de masin, doi frati s-au apucat s mpart
mostenirea care le rmsese. Unul dintre ei, mai lacom, a ascuns bijuteriile mamei sale, pentru a nu fi
90
nevoit s le mpart cu fratele su. Dup ctva vreme, s-a dus s le vnd la trg. La un moment
dat, l-a lsat pe cumnatul su s aib grij de bijuterii si a plecat s cumpere ceva de mncare.
Tocmai atunci fratele su a venit la trg. Vznd bijuteriile, si-a dat seama c fratele su l nselase. L-
a ntrebat pe cel care vindea care este pretul bijuteriilor. Acesta nu stia c prietenul su furase
bijuteriile. I-a spus clientului su pretul de vnzare. Aflndu-l, acesta a spus doar att:
- Spune-i cumnatului tu c valoreaz mult mai mult. Nu trebuie s se grbeasc s le vnd la un
pret att de mic. Mai bine s mai astepte, c o s ia mai multi bani pe ele.
Cnd brbatul s-a ntors, cumnatul a spus:
- S nu ne grbim s vindem bijuteriile. Putem lua o sum mult mai mare pe ele. Trebuie doar s
avem rbdare.
- De unde stii? Cine ti-a zis?
- A trecut fratele tu pe aici. Are dreptate, nu are rost s ne grbim, poate gsim clienti mai seriosi.
- Altceva nu ti-a mai spus?
- Nu, mi-a urat s fac vnzare bun si a plecat. Se grbea.
Fratele cel lacom a czut pe gnduri.
- Nu mai vindem nimic astzi, plecm acas.
Fratele s-a dus acas, mhnit si plin de remuscri. A luat bijuteriile si le-a trimis printr-un curier fratelui
su. Dar acesta nu a vrut s le primeasc. L-a sunat la telefon si i-a spus:
- Le-ai vrut tu, atunci pstreaz-le. Eu nu am nevoie de ele. Si stai linistit, c nu sunt suprat pe tine.
Poate c aveai ntr-adevr nevoie de bani. Dar, dac mi cereai, te-as fi putut ajuta eu, nu era nevoie
s m nedrepttesti.
- Dac nu le primesti, le arunc pe geam, s le ia primul trector.
- Nu. mparte-le n dou prti, vinde partea mea si pune-o la biseric n cutia sracilor. Asa o s fie si
poman pentru printii nostri.
Impresionat de purtarea fratelui su, care avea o stare material mai precar, hotul a vrut s si repare
greseala. A vndut toate bijuteriile si a pus toti banii la biseric, n cutia sracilor.
Au zis unii pentru avva Ghelasie c avea o carte n membrane [pergamente] al crei pret era
de optsprezece bani. Si era scris ntr-nsa toat Scriptura cea veche si cea nou si se afla pus n
biseric, ca oricare din frati va voi s o citeasc. Si venind un frate strin, cum a vzut-o pe ea, a poftit
o si, furnd-o, a iesit. Iar btrnul nu a alergat dup dnsul ca s-l prind, mcar c a priceput. Deci,
mergnd acela n cetate, cuta s o vnd si gsind pe cel ce voia s o cumpere cerea pretul de
saisprezece bani. Iar cel ce vrea s o cumpere, i zicea lui: "D-mi-o s o cerc si ti voi da pretul ei".
Deci a dat-o lui. Iar el, lund-o, a dus-o la avva Ghelasie, s o cerce, spunndu-i suma pretului cerut
de cel ce o vindea. Si i-a zis btrnul: "Cumpr-o, c este bun si face pretul care l-ai spus!". Si
venind omul, a spus celui ce o vindea, altele si nu cele ce a zis btrnul, zicnd: "Iat am artat-o lui
avva Ghelasie si mi-a zis c este scump si nu face pretul care l-ai zis". Acela auzind, i-a zis lui:
"Nimic altceva nu ti-a zis btrnul?". Zis-a lui: "Nu!". Atunci a zis: "Nu mai voiesc s o vnd".
Si umilindu-se, a venit la btrnul, pocindu-se si rugndu-l pe el s o primeasc. Iar btrnul nu voia
s o ia. Atunci i-a zis lui fratele: "De nu o vei lua, nu am odihn". Zis-a lui btrnul: "Dac nu te
odihnesti, iat o primesc". Si a rmas fratele acela acolo, pn la sfrsitul lui, fiindc s-a folosit de
lucrarea btrnului. (1-45)
165. ntr-un autobuz, un hot de buzunare a bgat mna n geanta unei femei si i-a scos portofelul.
Simtind ceva, femeia s-a uitat n geant si si-a dat seama c fusese jefuit. Fr s si dea seama
cine e hotul, s-a nchinat si s-a rugat ca Dumnezeu s l ierte pe hot. Dar acesta, vznd-o c se
nchin, s-a speriat, pentru c a crezut c femeia l blestemase. Si, pentru c i era fric de blesteme,
a ncercat s i pun portofelul la loc. De data aceasta femeia l-a simtit. Fr s fac scandal, l-a
ntrebat:
- De ce furi?
- De foame.
Scotnd o parte din banii pe care i avea n portofel, femeia i-a dat tnrului, sftuindu-l s caute ceva
de munc.
Un btrn se ducea s-si vnd cosnitele. Dar diavolul, ntmpinndu-l, i le-a rpit si le-a
fcut nevzute. Atunci btrnul, ntorcndu-se la rugciune, zicea: "Dumnezeule, multumescu-Ti Tie
c m-ai izbvit de osteneal!". Si nesuferind diavolul multumirea btrnului, a strigat zicnd: "Iat-ti
cosnitele, btrne!". Iar btrnul, lundu-le, le-a vndut. (32-418)
91
166. Un om foarte bogat se hotrse s dea n fiecare lun o parte din cstigul su sracilor. O
rugase pe sotia sa s mpart banii pe la familiile srace din parohia n care triau. Dar, la un moment
dat, sotia sa s-a gndit c ar fi mai bine s l ajute cu bani pe fratele ei mai mare, care avea de pltit
rate la banc pentru noua sa masin. Si, pe ascuns, a nceput s i dea bani n fiecare lun. Dar, din
acel moment, fratele ei a nceput s srceasc. La serviciu l-au mutat ntr-un post secundar si i-au
micsorat salariul. Cnd s-a dus s se spovedeasc, femeia i-a spus printelui c luase din banii pe
care trebuia s i dea la sraci pentru a-si ajuta fratele:
- Dar, cu ct iau mai mult, cu att fratelui meu este mai greu.
Printele i-a spus:
- Nu faci bine ce faci. Nu ti dai seama c, lund de la sraci, furi de la Hristos? S faci altfel. S l rogi
de-acum s te ajute el cu bani, n fiecare lun. Pn acoperi paguba pe care le-ai fcut-o sracilor.
Femeia a fcut asa. La nceput, fratele ei nu s-a nvoit s i dea bani. Dar, la insistentele ei, a
acceptat. Imediat dup aceea a fost numit din nou n postul pe care l avusese initial. Dup ce i-a dat
surorii sale suma cuvenit, ea l-a ntrebat:
- Mai ai nevoie s te ajut cu bani?
- Nu, si chiar dac as avea, nu mai iau din banii pentru sraci. Cum am luat, toate necazurile s-au
abtut asupra mea. De acum voi contribui si eu la banii pe care i dati voi celor necjiti. Cci de cnd
am nceput s dau la sraci, mult mai bine mi-a fost
Era un monah care avea un frate mirean srac si orice lucra monahul i da lui, si cu ct i
da, cu att mai mult srcea cel ce lua. Iar monahul, mergnd, a vestit unui btrn lucrul acesta.
Btrnul i-a zis: "De vrei s m asculti, s nu-i mai dai, ci zi-i: "Frate, cnd aveam, ti ddeam tie. Deci
si tu, ceea ce poti, din cele ce lucrezi, adu-mi mie!". Si orice va aduce, ia de la dnsul! Si unde stii
strin, sau btrn srac, d-le si roag-i s fac rugciune pentru dnsul!".
Iar fratele, mergnd, a fcut asa. Si venind mireanul, i-a grit lui dup cuvntul btrnului si auzind
acela s-a scrbit. ns n ziua dinti, lund din osteneala lui cteva verdeturi, le-a adus monahului.
Acela, lundu-le, le-a dat btrnilor si i-a rugat s se roage pentru acela. Apoi mireanul,
blagoslovindu-se, s-a ntors la casa sa. Dup putin timp, iarsi a venit la monah si i-a adus verdeturi si
trei pini. Si lundu-le pe acestea monahul, a fcut ca si mai nainte si, blagoslovindu-se mireanul de
btrni, s-a dus. Apoi a venit a treia oar si i-a adus multe buntti, vin si peste. Si vznd monahul,
s-a minunat si i-a chemat pe sraci si i-a odihnit. Apoi i-a zis mireanului: "Nu cumva ai trebuint de
putin pine?". Iar el a rspuns: "Nu! Cnd luam de la tine ceva, ca focul intra n casa mea si mistuia
si lucrul cel mai mic pe care l aveam. Iar de cnd nu mai iau de la tine, m blagosloveste Dumnezeu".
Deci mergnd fratele, a vestit btrnului toate cele ce s-au ntmplat. Si i-a zis lui btrnul: "Au nu stii
c lucrul monahului este foc si oriunde intr arde? ns aceasta i este mai de folos lui. S fac
milostenie din osteneala sa si s ia rugciune de la sfinti, si asa se blagosloveste". (23-376)
Despre erezie
167. Dintr-o bolnvicioas dragoste fat de eretici, un episcop a poruncit ca n episcopia sa preotii
ortodocsi s i mprtseasc si pe eretici. "Dect s se mprtseasc cu tainele lor, mai bine s se
mprtseasc cu ale noastre, c sunt mai bune. Poate c Hristos i va mntui si pe ei - spunea.
Dect s i respingem, mai bine s i primim cu dragoste. C poate, ncet-ncet, vor renunta la
greselile lor."
La catedrala episcopiei slujea din cnd n cnd un preot de mir, profesor la o facultate de teologie.
nainte de a mprtsi oamenii, acesta i ntreba dac sunt crestini ortodocsi. Pe eretici nu vroia s i
mprtseasc. La o liturghie, cnd episcopul era n altar, preotul a refuzat s mprtseasc un grup
de eretici.
Episcopul i-a poruncit s le dea Sfintele Taine, dar el a refuzat.
- Dac nu faci ascultare, te voi caterisi, a spus episcopul.
- Ascultarea de episcop nu e mai important dect cea de Sfintii Printi. Nu i mprtsesc.
- Atunci te caterisesc, a spus episcopul.
- Mai bine caterisit dect sub osnda Sfintilor Printi, spuse preotul.
Episcopul era hotrt s l cateriseasc pentru neascultare. Dar, nainte de a apuca s l cateriseasc,
a fost chemat la sinod. La sinod, printre alte probleme, s-a discutat si subiectul mprtsirii ereticilor.
Si s-a hotrt c nici un preot sau ierarh ortodox nu are voie s le dea Sfintele Taine.
Cnd s-a ntors la episcopia sa, ierarhul l-a chemat la el pe preotul nesupus:
- Am nteles c greseam, nu stiam c gresesc. Credeam c e un semn de dragoste s i mprtsesti.
92
Dar nu este asa. i multumesc lui Dumnezeu c nu am apucat s te caterisesc. l rog pe Dumnezeu s
m ierte c am gresit. Fr Sfintii Printi, Ortodoxia nu mai e ortodoxie. Devine o form de
protestantism
Se spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci si de altii multi care adesea se
duceau la dnsul, cum c n vremea Soborului celui a toat lumea din Calcedon, Teodosie, care a
nceput n Palestina dezbinarea lui Dioscor, alergnd naintea episcopilor celor ce vroiau s se
ntoarc la ale lor biserici - cci si acela era n Tarigrad, fiind gonit de la patria sa, ca cel ce se bucura
pururea de tulburri - a mers pn la avva Ghelasie, la mnstirea lui, spunndu-i c Soborul cel din
Calcedon a ntrit dogma lui Nestorie, cu aceasta socotind s rpeasc pe sfntul ntru ajutorul
viclenirii si dezbinrii sale.
Iar acela, din asezarea omului aceluia si din priceperea ce avea de la Dumnezeu, a cunoscut
viclesugul socotelii lui si nu numai c n-a fost rpit cu deprtarea lui de la dreapta credint, ca cei de
atunci mai toti, ci precum se cade l-a ocrt si l-a gonit. C aducnd la mijloc un copil pe care l
nviase din morti, zicea cu un chip cinstit si cu bun rnduial: "De voiesti a gri pentru credint, ai pe
acest prunc, care aude cele zise de tine, si-ti va da rspuns, c eu nu am vreme s ascult cele ce se
griesc de tine".
Rusinndu-se dar [ereticul] dintr-acestea si mergnd la Sfnta Cetate, rpeste tot cinul clugresc, cu
chip de rvn dumnezeiasc; rpeste nc si pe mprteasa, fiind ea atunci acolo; si asa aflnd
ajutor, apuc cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai nti cu ucideri, apucndu-l pe acesta si alte
frdelegi si nedreptti fcnd, care si pn acum multi le pomenesc. Atunci dar dac l-au apucat si
pofta si-a dobndit, apucnd mai nainte si scaunele episcopilor, nevenind aceia nc, aduce si pe
avva Ghelasie si porunceste lui cu ngrozire si cu strsnicie s intre n altar. Iar dup ce a intrat, i
zice: "Anatematiseste pe Iuvenalie". Iar el, nesperiindu-se nicict de putin, i-a zis: "Eu pe alt episcop
al Ierusalimului nu stiu, dect pe Iuvenalie".
nfricosndu-se de aceea, Teodosie, ca s nu se asemene si altii la rvna lui cea cu dreapt credint,
porunceste s-l scoat curnd din biseric. Apucndu-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui si
strngnd lemne mprejur spre a-l arde pe el, l ngrozeau. Dar vznd c nici asa nu se pleac, nici
se teme nicidecum, ci mai vrtos aceia s-au temut de scularea norodului, ca s nu fie asupra lor,
pentru c era vestit si artat pretutindeni fericitul. Iar aceasta era mai vrtos din purtarea de grij a
Celui de sus; deci au slobozit nevtmat pe mucenic care ct despre sine s-a fcut lui Hristos ardere
de tot. (4-47)
168. Un credincios a venit s se sftuiasc cu preotul:
- Printe, duminic o s fac parastasul de patruzeci de zile pentru tata. M-a sunat fostul lui sef si mi-a
spus c o s vin si el.
- Si care e problema?
- Eu nu l-am chemat, dar a aflat de la colegi. Nu l-am chemat pentru c e eretic, crede n rencarnare,
si aproape la fiecare discutie aduce vorba despre acest subiect. Nu vreau s se produc tulburare la
mas, doar e mas de parastas.
- Las-l s vin, s nu ias cu scandal. Si s faci n asa fel nct s stea ct mai aproape de mine.
Credinciosul a fcut asa. Ereticul sttea chiar pe scaunul de lng preot. Dup ce printele spuse
rugciunea de sfintire a bucatelor, ncepur cu totii s mnnce.
La un moment dat, preotul ncepu s le vorbeasc despre folosul rugciunii pentru cei rposati.
- Chiar si pe unii care se afl n iad, rugciunile Bisericii, adic ale preotilor si ale crestinilor, pot s i
mntuiasc. Mai ales pe cei care, desi au ajuns n iad pentru pcatele lor, au fcut si ceva bine ct au
trit.
- Printe, ntreb cineva, dar sunt oameni care vor rmne n iad n vecii vecilor? Sau pn la urm
Se ndur Dumnezeu si de ei?
- Iadul si raiul sunt vesnice. Sunt pctosi care rmn n iad si vor rmne n iad, pentru c sufletele
lor au iubit pcatul si ntunericul. Ei simt c dragostea lui Dumnezeu i arde.
O femeie ntreb:
- Printe, dar exist sau nu exist rencarnare?
Ereticul astepta ca discutia s ajung n acest punct:
- Printe, sunt multe dovezi n favoarea rencarnrii, chiar si n Evanghelie. Ce ziceti?
Printele spuse:
- E normal ca cineva care nu cunoaste bine nvttura Bisericii s fie pclit de cei care aduc din
93
Biblie argumente favorabile rencarnrii. Dar aceste argumente nu stau n picioare. Dac vreti, vom
zbovi asupra acestui subiect. S lum citatele care sunt invocate n favoarea rencarnrii. S
ncepem cu cel mai cunoscut verset, cnd Hristos a spus c Ioan Boteztorul "este Ilie, cel ce va s
vin". Gsim acest cuvnt n Evanghelia Sfntului Matei.
- Nu e clar, printe? Ce s mai facem comentarii? ntreb ereticul.
Printele continu:
- Numai c Hristos S-a referit la faptul c Sfntul Ioan Boteztorul venise cu rvna pe care o avea
Sfntul Ilie de a mrturisi jertfelnic credinta n Dumnezeu. Tot n aceeasi evanghelie, cteva capitole
mai ncolo, vedem c la Schimbarea la Fat de pe Muntele Tabor s-au artat Moise si Ilie. Deci, dac
Sfntul Prooroc Ilie ar fi fost acelasi cu Sfntul Ioan Boteztorul, despre care Hristos a mrturisit c
este cel mai mare om nscut din femeie, nu s-ar fi artat atunci Sfntul Ioan, si nu Sfntul Ilie? C
doar Ioan fusese naintemergtorul Domnului. Cei care cred n rencarnare nu vor s nteleag ct de
clar este aceast explicatie. De aceea voi mai aduce vorba si despre celelalte citate.
Cu rbdare, printele explica nvttura Bisericii. Cnd a terminat, ereticul se nverzise la fat de
suprare. Nu avea argumente solide cu care s l combat pe preot. n loc s recunoasc faptul c se
afla n rtcire, prefera s cread n rencarnare. S-a sculat de la mas si si-a cerut scuze gazdelor,
spunnd c trebuie s plece repede n alt parte.
Dup ce l-a condus la us, gazda a venit la preot s i multumeasc. I-a spus n soapt:
- A fost cel mai bine asa, a plecat de bunvoie.
- Nu, cel mai bine era s nteleag c este departe de adevr.
- Dac i spuneam s nu vin, iesea scandal mare.
- Da, si nu avea rost. Dac tensiunile pot fi evitate, de ce s nu le evitm? Trebuie mare
discernmnt, c altfel sub pretextul aprrii credintei ne facem pricin de sminteal. Acum, de
exemplu, nu era cazul.
A venit unul din btrni ctre avva Lot, la lunca cea mic ce se cheam a lui Arsenie si s-a
rugat lui pentru o chilie si i-a dat-o. Si era btrnul neputincios si l-a odihnit pe el avva Lot. Si dac
venea careva la avva Lot, l fcea de mergea si la btrnul cel neputincios. Deci, a nceput a le gri lor
cuvinte de-ale lui Origen si se necjea avva Lot, zicnd: "Nu cumva vor socoti printii c si noi suntem
asa?". Dar a-l scoate pe dnsul din loc se temea pentru porunc. Si sculndu-se avva Lot, a venit
ctre avva Arsenie si i-a povestit lui despre btrn. Si i-a zis lui avva Arsenie: "Nu-l goni pe dnsul, ci
zi-i lui: "Iat, din cele ale lui Dumnezeu mnnc, bea precum voiesti, numai cuvntul acesta s nu-l
griesti". Si de va voi, se va ndrepta, iar de nu va voi s se ndrepte sigur, se va ndemna s se duc
de acolo, si nu de la tine se va face pricina". Deci mergnd avva Lot, a fcut asa. Si btrnul dac a
auzit aceasta, nu voia s se ndrepteze, ci a nceput s se roage, zicnd: "Pentru Dumnezeu, trimiteti-
m de aici c nu mai pot suferi pustia!". Si asa, sculndu-se, a iesit, petrecndu-se cu dragoste. (1-
126)
169. Un student tria n curvie cu prietena lui. Odat, n timp ce mergeau cu masina, un camion care
venea din directie opus a intrat pe contrasens si i-a lovit. Fata, care era la volan, a murit imediat.
Studentul a stat o vreme n spital, dup care s-a ntors acas cu sntatea restabilit. Ct sttuse n
spital, citise cteva crti duhovnicesti de la un coleg de salon care era foarte credincios.
Citirea crtilor i-a provocat tnrului un soc. Si-a dat seama c nimic nu este mai important n viat
dect dobndirea mntuirii. S-a dus chiar de cteva ori la biseric. Odat, dup slujb, un brbat l-a
ntrebat dac nu vrea s citeasc ceva despre yoga crestin. Studentul a fost de acord, si a citit pe
nersuflate prima carte. A ajuns la concluzia c yoghinii si crestinii au aceeasi tint. A nceput s
practice yoga dup cartea respectiv.
Dup o vreme a ncetat s mai mearg la biseric. Prefera s stea acas si s mediteze asupra
Absolutului.
ntr-o zi s-a ntlnit pe strad cu fostul su coleg de salon:
- Ce faci? Nu ai mai venit de mult la biseric.
- Si nici nu o s mai vin dect, poate, de Pasti.
- De ce? S-a ntmplat ceva?
- Da. Am avut o mare descoperire. I-am vzut ntr-o vedenie pe sfintii Bisericii mpreun cu marii
yoghini. Se bucurau de frumusetile ceresti. Dar parc yoghinii aveau mai mult slav. Si am auzit o
voce care mi-a zis c, dac vreau s ajung pe cele mai nalte culmi, s practic yoga ct mai serios.
Asa c de biseric nu prea mai am timp. Am nceput s mi caut un maestru, un guru care s m
94
initieze n secretele practicii yoghine.
Tnrul credincios a ncercat s i aduc argumente ca s se lase de yoga, dar studentul nu a vrut s
le asculte cu atentie. Era prea mndru. Si mndria l-a pierdut.
Era un sihastru iscusit ce tria n pustie si care se nchisese ntr-o pester, si cu multa
lui nfrnare, cu postul, cu privegherea ntru rugciuni, cu alte nevointe, osteneli si fapte bune,
ntrecea si i covrsea pe altii. Dar, nepzindu-se si nesocotind nselciunea vicleanului diavol, a fost
batjocorit de vrjmasul si a czut n cumplit ispit. Cci amgindu-l pe el vrjmasul, i arta n vis
feluri si feluri de vedenii si cele ce vedea el n vis se izbndeau aievea, pn s-a ncrezut bine
visurilor.
Dup ce s-a ncrezut bine visurilor, ntr-o noapte i-a artat lui diavolul neamul si soborul crestinesc cu
apostolii si cu mucenicii fiind la un loc ntunecat, ponegrit si pedepsit, de tot binele lipsit, plin de toat
rusinea si necurtia; si erau toti mhniti si scrbiti. Iar n dreptul lor era neamul jidovesc, cu Moise si
cu toti proorocii, ntr-un loc luminat, linistit, plin de lumin, de toat mngierea, bucuria si veselia. Si l
sftuia nseltorul, zicnd: "Iat, acum vezi si neamul vostru crestinesc si neamul jidovesc la ce loc si
n ce chip se afl. Deci, de vei vrea s fii nsotit si mprtsit fericirii si bucuriei neamului jidovesc, te
sftuiesc s mergi si s primesti tierea mprejur, legea si credinta jidoveasc".
Iar el, dup cum am zis, fiind foarte ncredintat visurilor, a fcut asa precum l-a sftuit vrjmasul.
Iesind din pestera lui si lsnd pustia si viata pustniceasc, a venit n lume, desi erau saizeci de ani
de cnd nu iesise din pustie si, mergnd la scoala si soborul jidovilor, le-a spus lor cum a vzut n vis
neamul crestinesc n loc ntunecat si pedepsit, iar neamul jidovesc la loc luminat, plin de bucurie si de
veselie. Iar jidovii, auzind aceasta, s-au bucurat si l-au ndemnat s primeasc legea lor. Iar el cu
mare bucurie a primit tierea mprejur pe trupul su si toat legea lor si asa a pierit.
Aceasta i s-a ntmplat lui pentru c n-a cstigat dreapta socoteal si s-a deprins din tineretile sale a
se supune numai voii si sfaturilor gndurilor sale, iar sfatul cel bun si folositor al printilor si al fratilor
niciodat nu l-a ncercat. (3-308)
170. La o filial a unei firme era sef o femeie foarte credincioas. Atunci cnd de la centru i-a fost
trimis o nou angajat, o sectant, sefa a nceput s i fac acesteia tot felul de greutti, pentru a o
determina s si gseasc un alt serviciu. Dar sefa nu stia c sectanta era rud cu patronul firmei
care, auzind situatia, s-a decis s o pedepseasc pe sef, mutnd-o la o alt filial. Noua sef a
sectantei era tot o femeie credincioas, dar se purta foarte frumos cu ea. ncetul cu ncetul, sectanta
s-a apropiat de noua ei sef, i-a cunoscut familia, a vzut ce viat frumoas duce. A gsit la sefa ei o
cldur sufleteasc si o liniste pe care pastorul sectant nu le avea. Mai mult, sefa a avut rbdare s i
lmureasc tot ce i se prea ridicol n Ortodoxie. Atunci cnd nu se pricepea s rspund la unele
ntrebri, sefa sttea de vorb cu duhovnicul ei, care o ajuta cu sfaturile potrivite. n cele din urm,
sectanta a cerut s fie botezat n Biserica Ortodox.
Aflnd despre convertirea ei, fosta sef i-a dat un telefon ca s o ntrebe ce a determinat-o s renunte
la sect.
- Cnd erati sefa mea, si ncercati s mi faceti numai greutti, mi fcusem o prere gresit despre
ortodocsi. Dar cnd a venit noua sef, pur si simplu m-a impresionat prin purtarea ei. Mai mult, a
reusit s rstoarne fiecare idee preconceput pe care o aveam despre Ortodoxie. Acum am nteles
c, desi unii ortodocsi duc o viat mai pctoas dect a sectantilor, totusi adevrul este n Biseric.
Nu este vinovat Biserica de cderile unora dintre fii ei. Asa c, ntelegnd c Biserica ntemeiat de
Hristos a fost si este Biserica Ortodox, am vrut s fiu membr a ei. Nu mi-a fost usor s renunt la
sect si nici la prietenii mei sectanti, dar adevrul merit orice sacrificiu.
Dup ce convorbirea se ncheie, fosta sef se gndi: "Iat c, dac m-am purtat dur cu ea, am tinut-o
departe de Biseric. Dar cnd a dat de o crestin adevrat, care strluceste prin virtuti, nu a struit n
rtcirea ei"
Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul c se suia odat din Schit la muntele
Nitriei. Si dac s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului su: "Mergi mai nainte putin!". Si mergnd
el mai nainte, s-a ntlnit cu un slujitor de-al elinilor. Si strigndu-l fratele, l chema zicnd: "Demone!
Demone! Unde alergi?". Si ntorcndu-se acela, i-a dat bti si l-a lsat aproape mort. Si lund
lemnul, alerga. Si mergnd putin mai nainte, l-a ntmpinat avva Macarie alergnd si i-a zis:
"Mntuieste-te, mntuieste-te, ostenitorule!". Si, minunndu-se, a venit la el si i-a zis: "Ce buntate ai
vzut la mine de m-ai heretisit asa?". I-a rspuns lui btrnul: "Te-am vzut ostenindu-te si nu stii c
n zadar te ostenesti". I-a zis si el lui: "Si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut c din
95
partea lui Dumnezeu esti. Dar alt clugr ntmpinndu-m, m-a ocrt si eu i-am dat btaie de
moarte".
Si a cunoscut btrnul c ucenicul lui este. Si tinndu-se slujitorul de picioarele lui, zicea: "Nu te voi
lsa de nu m vei face clugr!". Atunci a venit deasupra unde era clugrul si l-au tinut pe dnsul si
l-au dus la biserica muntelui. Si vznd pe slujitor cu dnsul, s-au uimit. Si l-au fcut clugr si multi
dintre elini s-au fcut pentru dnsul crestini. Deci, zicea avva Macarie: "Cu cuvnt ru si pe cei buni i
faci ri si cu cuvnt bun si pe cei ri i faci buni". (37-140)
171. Un brbat, Radu, care venea n fiecare duminic la slujb, cdea foarte des n patima betiei. Ba
nc pentru c fuma foarte mult ncepuse s aib probleme cu sntatea. ntr-o zi, mergnd pe strad,
a fost acostat de un sectant.
- Ce vi s-a ntmplat de sunteti asa de trist? V pot ajuta cu ceva, v lipseste ceva? ntreb sectantul,
cu o voce plin de compasiune.
- Nu, nu mi lipseste nimic din ce mi-ar putea da altii. mi lipseste numai sntatea si puterea de a m
lupta cu mine nsumi.
- Dar Dumnezeu v poate ajuta s scpati de orice slbiciune.
- M poate ajuta, stiu. Dar nu nteleg de ce nu m ajut. Vin n fiecare duminic la biseric, dar
degeaba. Mi-am distrus sntatea, mi-am distrus familia, oare unde o s ajung?
- Stati linistit, c nu e totul pierdut. V pot ajuta s ajungeti la locul potrivit pentru vindecarea
dumneavoastr.
- Nu vreau s m duc la spital.
- Nu la spital, domnule. Este o adunare a oamenilor care L-au descoperit pe Dumnezeu, si Dumnezeu
face minuni n vietile lor. M vedeti pe mine? Eram un mare desfrnat si m drogam n fiecare zi.
Luam doze puternice. Chiar nainte s fiu primit la un centru de dezintoxicare, Dumnezeu a aprut n
viata mea. O vecin m-a dus la adunare si m-am vindecat pe loc de patimile mele.
- Ce adunare? Sunteti sectant?
- Ei, sectant. Sunt crestin. Dumneavoastr nu sunteti tot crestin?
- Ba da.
- Asta e important, ce ne apropie, nu ce ne separ. Veniti la noi si, dac nu scpati de problemele pe
care le aveti, v ntoarceti la biserica dumneavoastr. Nu aveti nimic de pierdut.
Radu simti c ceva este n neregul, dar si spuse c merit s ncerce, mcar spre binele familiei
sale.
- Dac Dumnezeu este cu voi, o s scap de problemele mele. Iar dac nu este, m pierdeti de client,
spuse cu strngere de inim.
Smbt merse si el la adunare. A vzut o multime de oameni care cnta un cntec religios. Nu i se
prea nimic ru n asta. "Dac ar avea si icoane pe pereti, ar fi si mai frumos", si spuse n sinea lui.
n partea a doua a adunrii, trei oameni - doi brbati si o femeie - mrturisir ct de mult i-a ajutat
Dumnezeu s si schimbe vietile. Femeia fusese prostituat, unul din brbati era pestele ei, iar cellalt
era un politist care, mirat de schimbarea prostituatei, cu care avusese o relatie foarte apropiat,
venise si el la adunare. De atunci si schimbase viata.
Mrturiile lor erau impresionante. Asa c, atunci cnd pastorul a ntrebat cine vrea s l primeasc pe
Hristos n viata lui, Radu a fost primul care s-a ridicat n picioare. A jurat c nu o s se mai mbete si
c nu o s mai fumeze niciodat. Si a nceput o viat nou.
Dup dou sptmni, cnd sotia si copiii s-au ntors din vacant de la bunici, s-au mirat foarte mult
s l vad pe Radu foarte schimbat. El nu le spusese nimic la telefon despre adunare, ci le pregtise o
surpriz. Nu avea rost s se laude c s-a schimbat, i lsa pe ei s vad aceast schimbare.
Dar sotia lui, Georgiana, o femeie foarte credincioas, a fost suprat pe el:
- Ce ai fcut, ai alergat la diavol ca s te scape de patimi?
- De ce spui asa? Ce, crezi c diavolul vrea ca oamenii s duc o viat curat, care i place lui
Dumnezeu? Doar stii ct m-am rugat la biseric, si degeaba. Aici Dumnezeu m-a ajutat din prima.
- Radule, greu mi era s te suport cnd veneai acas beat si fceai circ. Dar si mai greu mi este s
stiu c L-ai prsit pe Dumnezeu ca s scapi de betie.
Radu nu se astepta la o astfel de reactie din partea sotiei sale. Credea c ea se va bucura vzndu-l
iesit din ghearele patimii.
- Si ce, vrei s beau iarsi? Vrei s nu mai merg la adunare?
- Cnd ai mers la adunare, dracii te-au lsat n pace. Ei, care te mpingeau la butur si la tigri, s-au
96
ndeprtat de la tine, pentru c nu mai era nevoie s te rup de Hristos, de Biseric si de mntuire.
- Tu spui c nu Dumnezeu m-a vindecat de patimile mele?
- Nu, diavolul te-a nselat, ca s crezi c ai scpat de patimi.
- Dar de ce nu m-a ajutat Dumnezeu n anii n care am tot mers la biseric?
- Dumnezeu te-a ajutat, a tot asteptat s vad c te schimbi. Dar tu nu ai vrut s faci nici un efort.
Altfel te-ai fi ndreptat si fr s mergi la sectanti.
Radu se afla ntr-un moment de cumpn. i era foarte greu s se hotrasc. S-a gndit c poate ar fi
mai bine s renunte si la sotie si la copii, dect s renunte la adunare. Dac sotia l-ar fi pus s aleag,
ar fi ales.
- M pui s aleg ntre tine si adunare?
- Nu, esti sotul meu si tatl copiilor mei. Eu te iubesc si dac mergi la sect, asa cum te iubeam si
cnd erai betiv. Dar numai Dumnezeu stie ct suferint va fi n inima mea. Am s m rog s te
lumineze Dumnezeu s renunti la ei, asa cum ai renuntat si la butur.
- Si vrei s beau din nou?
- Binenteles c nu vreau asta. Dar pentru tine e mai bine de o mie de ori s fii betiv dect sectant.
Chiar dac o s mi fie greu cu tine, prefer s te rabd toat viata dect s stiu c ti-ai vndut
mntuirea numai ca s scapi de betie. Si cred c Dumnezeu nu te va lsa. Cred c pn la urm, mai
devreme sau mai trziu, te vei lsa de but.
Vreme de o lun ispita betiei l chinui din nou, foarte puternic. Dar, de fiecare dat cnd nu mai avea
putere s reziste, alerga la rugciune:
- Doamne, stiu c puterea Ta este mai mare dect a diavolului. Si stiu c Tu vrei si poti s m
izbvesti de aceast patim care mi ucide sufletul. Nu m lsa, Doamne, nu m lsa. Pentru binele
familiei mele, ajut-m.
Dndu-si seama de jertfa pe care o fcea sotia sa, care prefera s i rabde scandalurile si btile
dect s l stie sectant, renunt s mearg la sectanti ca s fie ajutat din nou. Si, din milostivirea lui
Dumnezeu, omul s-a tmduit cu adevrat si de patima betiei, si de cea a fumatului.
Spusu-ne-a nou printele Teodor c a fost n muntele Eleonului un sihastru foarte nevoitor
si-l bntuia pe dnsul foarte mult dracul curviei. Iar odat tare suprndu-l, a nceput btrnul a sta
mpotriva dracului si i-a grit: "Pn cnd m vei supra asa? De acum deprteaz-te de la mine c ai
mbtrnit cu mine". Si i s-a artat lui dracul si i-a zis la artare: "Jur-te mie, clugre, c nu vei
spune nimnui ce-ti voi zice si de acum nu te voi mai bntui". Si s-a jurat btrnul grind: "M jur pe
Cel ce locuieste n cer c nu voi spune nimnui din ce-mi vei zice". Atunci i-a grit dracul: "Nu te mai
nchina acelui chip si nu te voi mai bntui". Btrnul avea zugrvit chipul Stpnei noastre, Prea
Cinstitei Nsctoarei de Dumnezeu, tinnd n mini pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si a grit btrnul
ctre drac: "Las-m s m mai gndesc".
Iar a doua zi a spus printelui Teodor, care ne-a spus nou aceasta, c el locuia atunci la mnstirea
ce se cheam Fara. Iar btrnul i-a zis: "Adevrat, frate, batjocorit esti, c te-ai jurat, dar bine ai fcut
c ai spus, iar mai de folos ti este ntr-aceast parte s nu lasi nici o curv s rmn, dect s nu te
nchini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui". Si l-a nvtat si l-a ntrit cu mai multe
cuvinte si s-a dus la locul lui. Si iar i s-a artat lui dracul si a grit: "Ce poate fi aceasta, clugre, oare
nu te-ai jurat c nu vei spune nimnui? Cum ai spus toate cte am vorbit ctre tine? ti griesc tie,
clugre: ca un clctor de jurmnt o s fii judecat n ziua judectii". Si i-a rspuns lui btrnul: "Ce
m-am jurat, m-am jurat si c sunt clctor de jurmnt nc stiu, dar Stpnului meu sunt clctor de
jurmnt, iar pe tine nu te voi asculta, c de la tine este sfatul cel ru si clcarea de jurmnt ca un
vinovat ce esti acestora. Iar n ziua judectii, Domnul va cuta". (31-301)
172. Colegele de serviciu de la fabric, simtindu-se jignite de faptul c Mariana nu se uita la
telenovele si nu puteau comenta cu ea ce se ntmpla pe micul ecran, s-au hotrt s sar toate n
capul ei.
- Auzi, desteapto, crezi c dac sotul tu a primit mostenirea aia tu trebuie s fii cu nasul pe sus, nu
esti ca noi?
- Ba da, dar mi se pare o pierdere de timp s stai n fata televizorului fr s vezi nimic care s ti fie
de folos.
- Dar ce, faci pe credincioasa? Ce, noi nu mergem la biseric?
Sefa de sectie, mai nfipt, i spuse:
- Esti mai proast dect noi.
97
Mariana rspunse cu voce calm:
- Da, sunt.
Sefa continu:
- Esti o lenes.
Desi Mariana era o femeie harnic, nu o contrazise:
- Da, sunt.
- Esti o nfumurat, c nu vrei s fii ca noi.
- Da, sunt.
- Esti o habotnic.
- Da, sunt.
Programul de lucru se terminase. Una cte una, femeile se duceau la vestiar.
O alt coleg, ca s fac pe desteapta, i spuse:
- Mariana, esti o eretic.
Mariana tcu, nu rspunse nimic vreme de cteva clipe. Apoi, cu o voce hotrt, rspunse:
- Nu, eretic nu sunt. Doamne fereste.
Si, spunnd acestea, plec si ea s se schimbe.
n vestiar, o coleg care nu luase parte la mica ceart o ntreb:
- Spune-mi si mie, de ce le-ai lsat s te jigneasc n toate felurile, dar eretic nu ai suportat s ti
spun?
- Pentru c celelalte jigniri m ajutau s m smeresc, s m lupt cu mndria care zace n mine. Dar,
dac as fi acceptat s mi spun eretic, ar fi nsemnat c m lepd de Dumnezeul pe care l
mrturiseste Biserica. Ar fi fost o lepdare de Hristos.
Auzind explicatia, colega s-a mirat de rbdarea Marianei. Si a rugat-o s o ia si pe ia duminica la
biseric.
Se spunea pentru avva Agathon c s-au dus oarecari la dnsul auzind c are dreapt si mare
socoteal. Si vrnd s-l cerce de a sa mnie, i au zis lui: "Tu esti Agathon? Am auzit pentru tine c
esti curvar si mndru". Iar el a zis: "Ei bine, asa este". Si i-au zis lui: "Tu esti Agathon brfitorul si
clevetitorul?". Iar el a zis: "Eu sunt". Au zis iarsi: "Tu esti Agathon ereticul?". Iar el a rspuns: "Nu
sunt eretic". Si l-au rugat pe el, zicnd: "Spune-ne nou, pentru ce attea cte ti-am zis tie le-ai primit,
iar cuvntul acesta nu l-ai suferit?". Zis-a lor: "Cele dinti asupra mea le scriu, cci este spre folosul
sufletului meu. Iar cuvntul acesta "eretic" este desprtire de Dumnezeu si nu voiesc s m despart
de Dumnezeu". Iar aceia, auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adic
folositi. (5-24)
Despre carti
173. La printele Ilarion a venit un om s i cear sfaturi. Dup ce au vorbit putin, omul a plecat, nu
nainte de a-i spune femeii de la pangar:
- Mare faim are printele vostru, dar nu e bun de nimic.
Tulburndu-se, femeia s-a dus la printe:
- Ce ati avut cu omul acela, c v-a asteptat patru ore. De ce l-ati expediat asa de repede?
- Soro, n cinci minute mi-a dat dou citate din duhovnicii contemporani si trei din Sfintii Printi. E
genul de om care face colectie de nvtturi duhovnicesti nu pentru a le urma, ci pentru a se luda cu
ele, pentru a se fli cu ntelepciunea sa. Cum l-am ntrebat dac a citit un anumit cuvnt despre
smerenie, s-a suprat spunndu-mi c despre smerenie ar trebui s vorbesc cu nceptorii. Cu el ar
trebui s discut lucruri mai nalte - despre rugciunea nencetat sau despre energiile necreate. Si
cnd i-am spus c multi vorbesc si scriu despre energiile necreate si despre vederea luminii
dumnezeiesti, dar putini vor s duc o viat de nevoint, a plecat.
S-a dus odat un frate ctre avva Theodor si a fcut trei zile, rugndu-l ca s aud vreun
cuvnt. Iar el nu i-a rspuns lui. Si a iesit scrbit. Zis-a ctre el ucenicul lui: "Avvo, cum de nu i-ai zis
vreun cuvnt, cci s-a dus scrbit?". Si i-a zis btrnul: "Cu adevrat nu i-am grit lui, cci este
neguttor si n cuvinte strine voieste s se slveasc". (3-87)
174. Un credincios a venit la printele Ioan ca s i tlcuiasc anumite locuri mai grele din Filocalie, de
la Sfntul Isaac Sirul.
Printele l-a ntrebat:
- La ce ti este de folos s cercetezi cele privitoare la culmile neptimirii, cnd tu esti plin de patimi?
Nu e mai bine s citesti crti potrivite msurii tale? C asa, nici nu te folosesti de ceea ce citesti, si nici
98
nu poti ntelege asa cum trebuie. Vai nou, c diavolul ori ne las fr crti duhovnicesti, ori ne face
s avem att de multe, nct s nu stim ce trebuie s citim. Ba nc unii citind, si vrnd s se
ntelepteasc, slbesc n credint si rmn robi ai lumii acesteia.
Au venit niste frati la el [avva Zinon] si l-au ntrebat zicnd: "Ce ntelegere are cuvntul acela
ce este scris n cartea lui Iov: si cerul nu este curat naintea Lui?". Si rspunznd, btrnul a zis lor:
"Au lsat fratii pcatele lor si cerceteaz pentru ceruri. ns tlcuirea cuvntului aceasta este: de
vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis si cerul nu este curat". (4-73)
175. Un printe le spunea credinciosilor:
- "Cu sute de ani n urm, nainte s se inventeze tiparul, cine avea o carte duhovniceasc tinea la ea
ca la ochii din cap. Oamenii, mai ales monahii, se nevoiau s mplineasc ceea ce citeau. Citeau putin
si fceau mult. Dar astzi oamenii se zbat s si fac biblioteci ct mai mari, ct mai impresionante,
dar citesc din ce n ce mai putin. Cumpr crtile spunnd c le vor citi cnd vor avea timp. Iar de citit,
chiar din crtile duhovnicesti, citesc numai ce li se pare interesant, iesit din comun, palpitant. Nu vor
s citeasc o carte care i-ar ndemna s si schimbe vietile n bine, punnd nceput bun mntuirii.
Zis-a un btrn: "Proorocii au fcut crtile si, venind printii, au trit dup Scriptur. Cei de
dup dnsii le-au nvtat pe de rost si le-au si scris, pe cnd cei de pe urm, le-au pus desarte pe
ferestre". (16-425)
176. Un crestin, stnd de vorb cu preotul parohiei, si luda fiul:
- Printe, am un copil exceptional. Cnd vine de la facultate, dup ce citeste ce i recomand din
diferite ramuri ale medicinii profesorii, dac i rmne timp citeste istoria religiilor, citeste teologie
dogmatic E foarte destept.
- E bine c citeste pentru facultate. S l ajute Dumnezeu s devin un medic bun, cu dragoste de
oameni. Dar nu cred c i este de folos s citeasc acum istoria religiilor sau teologie nalt. E normal
s si pun ntrebri. Dar dac vrea s gseasc rspunsurile nainte de a duce viat crestin, va
ajunge la concluzii gresite. Cine citeste istoria religiilor fr a tri n Hristos si fr a primi luminarea
dumnezeiasc va ajunge la concluzii gresite. Numai omul care trieste n Biseric poate ntelege asa
cum trebuie istoria religiilor sau teologia academic. Altfel, fr a fi luminat de Dumnezeu, toate
aceste cunostinte l pot vtma. l pot pierde. Pe multi i-au pierdut.
Zis-a iarsi un btrn: "Vorba cea mult de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu
mult cercare a cuvintelor celor pentru credint usuc lacrimile si golesc umilinta de la om. Tu, fiule,
citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor printi, si ele ti vor lumina sufletul". (16-274)
177. Un crestin a venit la Facultatea de Teologie s vorbeasc cu un profesor cunoscut.
- Printe, as vrea s mi spuneti niste titluri de crti religioase mai rare, c eu am ncercat ca din
mostenirea de la printii mei s mi cumpr toate crtile Sfintilor Printi care s-au tradus la noi.
- Si ce faci cu ele, le citesti?
- Nu, printe, nu am timp s citesc, c am un serviciu care m acapareaz.
- Atunci, ce faci cu ele? Le mprumuti altora?
- Nu, n nici un caz, nu vreau s le deterioreze.
- Dar ce, sunt timbre, s si piard valoarea dac se ndoaie? Ce faci cu ele?
- Fac colectie. Dumnezeu vede c n loc s cheltui banii pe alte distractii, i folosesc pentru aceast
pasiune a mea.
- Frate, ce s zic? n biblioteca ta stau pe rafturi pinile cu care ai fi putut hrni sracii, medicamentele
cu care ai fi putut ajuta bolnavii si hainele pentru cei care rabd de frig. Vinde crtile si f banii
poman. Si, cnd ti cumperi vreo carte, cumpr-o ca s o citesti, nu ca s o mnnce cariile. Cci,
altfel, vei fi osndit de Dumnezeu.
Un frate l-a rugat pe avva Serapion, zicnd: "Spune-mi vreun cuvnt!". I-a zis lui btrnul:
"Ce pot s-ti zic? C ai luat ale vduvelor si ale srmanilor si le-ai pus n fereastra aceasta?". Cci a
vzut-o plin de crti. (2-220)
Despre vedenii
178. O elev de liceu a rmas nsrcinat. Primul lucru pe care l-a fcut dup ce a aflat aceasta a fost
s alerge s se spovedeasc. Dup ce s-a spovedit, i-a spus printelui c va pstra copilul. Dar, de
frica printilor ei, s-a gndit s avorteze.
Constiinta o apsa foarte tare. Nu vroia ca primul ei copil s ajung n ntuneric, ci si dorea ca el s
se mntuiasc. De aceea sovia. Pn la urm, o coleg de-a ei i-a spus:
- Uite, dac vrei, te iau cu mine la o btrn care are puteri de la Dumnezeu. Lumea zice c e
99
vrjitoare, dar mie mult bine mi-a fcut. Doar datorit ei fostul meu prieten s-a ntors la mine. Mergem
la ea si vedem ce sfat ti d.
S-au dus la vrjitoare, si aceasta a spus:
- Bine c ati ajuns la mine. O s l trimit pe pruncul tu direct n rai.
- Cum, de unde stiti c sunt gravid?
- Dumnezeu drgutul mi-a descoperit. Uite, ia la mama praful sta si, nainte s intri la doctor, d-ti cu
el pe burt. O s l protejeze pe copil de tot rul. Cnd o s mori, o s te ntlnesti cu el n rai.
Fata a plecat acas bucuroas. A doua zi a avortat.
Dup avort, s-a ntlnit cu prietena ei, care i-a spus:
- Ai vzut ce repede s-a rezolvat? Degeaba spun preotii c vrjitoarele sunt rele, spun asa pentru c
le este fric de concurent
- Nu mi-ai zis c nu e vrjitoare?
- Dac ti-as fi zis c e vrjitoare te-ai fi speriat. Acum, c s-a rezolvat, nu mai am de ce s ti ascund
adevrul.
Cnd a primit aceast veste, pe fat au luat-o ametelile. Si-a dat seama c fusese prins n cursa
diavolului. Mai nti diavolul o convinsese s pctuiasc cu prietenul ei. Mai apoi o convinsese s
avorteze, si apoi o dusese chiar la vrjitoare. n loc s si dea seama c pentru toate exist pocint, a
fost cuprins de dezndejde:
"Mi-am aruncat copilul n iad, m voi duce lng el, s nu sufere singur."
Si, dup ce a ajuns acas, a luat o cutie cu medicamente. nainte s moar, diavolul i s-a artat:
- Ai venit, n sfrsit, de mult vreme te asteptam
ngrozit, fata si-a dat duhul.
Era un oarecare sihastru iscusit si tria n pustie cu mult nfrnare, postire si priveghere si
alte osteneli pentru mntuirea sa, dar care se socotea pe sine c a ajuns la msura printilor celor de
demult. Pe acesta a nceput vrjmasul diavol a-l amgi si a-l nsela cu nluciri diavolesti. I se arta lui
adesea n chip de nger, ca si cum ar fi fost de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viat cea
iscusit, ca s-l povtuiasc si s-l nvete cele ce i se cad lui. Si asa, mult vreme artndu-i-se n
chipul ngerului luminat, multe lucruri nestiute i arta si i spunea. Iar el, nesocotind viclesugul
vrjmasului, a crezut c este ngerul si i slujeste pentru viata sa plcut lui Dumnezeu.
Tatl acestui sihastru era nc n viat si tria la tar. Si dup mult vreme auzind el despre feciorul
lui, sihastrul, unde trieste si n ce loc n pustie, a dorit s mearg acolo, s-l mai vad cu ochii mai
nainte de moartea sa, fiindc numai pe acel fecior l avea si de multi ani nu l vzuse. Si asa, lundu-
si traista si o secure n mn, a plecat si a ajuns n acea pustie. Apropiindu-se de acel loc unde era
chilia sihastrului, acel nger al satanei care pururea i se arta sihastrului i-a grit lui zicnd: "Pzeste-
te si ia aminte de tine, c diavolul s-a nchipuit n chipul tatlui tu si vine la tine cu o traist si cu o
secure n mn, vrnd s te omoare. Deci, ia-ti si tu degrab securea n mn si iesi naintea lui si,
apropiindu-te de dnsul, apuc nainte si-l loveste cu securea si-l omoar".
Iar el, ncredintndu-se acelui nger si ascultndu-l, a iesit si, vzndu-si tatl venind cu securea n
mn, precum i-a spus, s-a apropiat de el si, lovindu-l cu muchia securii n cap, l-a omort si ndat l-a
apucat necuratul duh si l-a muncit pn l-a omort si pe el. (1-307)
179. Un om ducea o viat foarte curat: ct era ziua de mare nu fcea altceva dect s picteze
icoane. Avea acest mare dar de la Dumnezeu si ncerca s l pun n valoare ct mai bine. Un singur
neajuns avea iconarul: de cnd murise duhovnicul su, nu mai vroia s se spovedeasc. Se gndea
c, dac nu face pcate mari, nu are rost s si caute un alt duhovnic, c oricum nu va mai gsi un
altul la fel de sporit.
Tot pictnd icoane frumoase, iconarul devenise din ce n ce mai mndru. I se nzrise c a ajuns la
mari msuri de sfintenie si, pentru c mndria are nevoie de aplauze, L-a rugat pe Dumnezeu s i
descopere unui cunoscut duhovnic, printelui Ioan, la ce msur nalt ajunsese. Dar, pentru a
ncerca s ascund sub masca smereniei mndria sa, s-a mai rugat:
- Doamne, dac printele mi va da vreun canon, orice canon mi va da printele, l voi face.
Ajungnd la printele Ioan, omul i-a spus:
- Printe, am venit s v cer cuvnt de folos si, dac credeti c este nevoie, s mi dati chiar un
canon.
- Nu ai canon de la duhovnicul tu?
- De cinci ani a murit, si de atunci nu am mai fcut nici un canon.
100
- Nu pot s ti dau canon fr s te spovedesc.
- Printe, nu vreau s m spovedesc, dar, dac sfintia voastr tineti neaprat s m spovediti
- Da, trebuie s te spovedesti.
Dup spovedanie, dndu-si seama c omul era biruit de diavolul mndriei, printele i-a spus:
- O singur sans de mntuire ai: las-te de pictatul icoanelor. Vino aici si vinde lumnri la pangar.
Iconarul a simtit c printele i-a dat cu ceva n cap:
- Cum, printe, si cine mai picteaz icoane? O puneti pe femeia de la pangar s picteze n locul meu?
Nu stiti cine sunt eu? Nu v dati seama ce nedreptate faceti dac-i lsati pe ceilalti fr icoanele
mele?
- Ascult, frate, cu sau fr icoanele tale, lumea merge nainte. Nu se drm lumea dac tu renunti la
pictat. Dar, dac nu renunti la mndrie, te asteapt iadul. Iadul, ntelegi, iadul pe care stii s l pictezi
att de bine n icoana nfricostoarei Judecti. Iadul, frate, iadul.
Iconarul tria niste clipe groaznice. Vru s prseasc biserica, dar si aminti c i promisese lui
Dumnezeu c va face orice i va spune printele Ioan.
- Lsati-m putin s m gndesc.
- Nu putin, te las ct de mult vrei tu. Du-te acas si mai gndeste-te. Dar dac nu esti gata s te apuci
s vinzi lumnri, s nu mai vii pe aici.
Trei zile a stat acas iconarul si s-a frmntat. n acest timp ncerca s termine o icoan cu
Bunavestire, n care Maica Domnului sttea n fata Sfntului Arhanghel Gavriil.
l apsa cuvntul pe care l-a rostit Fecioara Maria atunci cnd ngerul i-a spus c l va naste pe
Hristos: "Fie mie dup cuvntul tu!".
Asa ar fi vrut s i poat spune si el printelui Ioan, dar i era foarte greu s fac aceast jertf.
Vznd ns c nu reusea n nici un chip s termine icoana, s-a gndit c pentru neascultarea sa
harul lui Dumnezeu l prsise.
Asa c a patra zi era din nou la biserica printelui Ioan. Printele i-a zis:
- Dac te ntreab oamenii de ce nu mai pictezi, s le spui c ti-a luat Dumnezeu darul. Du-te la
lumnri si ai mare grij la bani. Dac iesi n minus, ne suprm, spuse printele, tratndu-l cu
indiferent.
Iconarul nu stia c, de cnd se spovedise la printele Ioan, acesta nu mai mncase dect pine cu
ap si cteva fructe. Postise pentru ca Dumnezeu s i dea iconarului gndul cel bun.
Primele sptmni la pangar au fost crncene pentru iconar. Veneau s l vad fostii si colegi de
breasl, care acum l luau peste picior.
- Zici c ti-a luat Dumnezeu darul? Nou de ce nu ni-l ia? Si butur, si femei, si ti l-a luat tocmai tie,
care erai att de cuminte?
Altii l priveau lung, fericiti c au scpat de un rival att de talentat.
Dup ce s-a obisnuit n noua postur, iconarul a primit canon de la printele s spun rugciunea lui
Iisus. S-a ostenit ct s-a ostenit, dup care rugciunea a nceput s i miste inima spre pocint. A
simtit c inima i era din ce n ce mai usoar, a simtit cum durerea care mai nainte i apsa capul
disprea ncetul cu ncetul. Sftuit de printele Ioan, se spovedea si se mprtsea des.
O singur dat s-a mai ntristat: cnd din dou icoane pictate de un fost ucenic de-al su a nceput s
izvorasc mir. Desi ucenicul picta mult mai slab dect el, totusi lui Dumnezeu i plceau mai mult
icoanele acestuia.
Dup o vreme, printele l-a rugat s i vnd toate pensulele si culorile sale. Iconarul i le-a dat de
poman, gndindu-se c nu i vor mai fi de folos.
Se apropia un an de cnd renuntase la pictur. Era a treia sptmn din postul Sfintelor Pasti. La
spovedanie, printele i-a spus:
- ti voi da un canon foarte greu: ai dou zile s pictezi o icoan mare cu nvierea. Peste dou zile vei
pleca ntr-un pelerinaj la Sfntul Munte Athos si o vei drui mnstirii care ti va plcea mai mult.
- Dou zile, printe? E prea putin timp, cred c nu mai am timp s lucrez.
- Ba ai, te va ntri Dumnezeu. Si, cnd te ntorci de acolo, dup ce vei vedea icoane de o frumusete
rar, s pictezi din nou. Gata, s-a terminat cu lumnrile, de acum ai canon s pictezi din nou. S te
rogi si s pictezi. Cnd pictezi cu smerenie, ca un vrednic vnztor de lumnri, lumea are mare
nevoie de icoanele tale. Aici sunt banii de drum, i-a spus printele, binecuvntndu-l. Si aici sunt
pensulele tale, i-a mai spus, dndu-i napoi punga pe care i-o ceruse cu aproape un an n urm.
Iconarului i s-au umplut ochii de lacrimi. Nu credea c va mai picta vreodat. I-a multumit din inim lui
101
Dumnezeu, dup care a plecat n fug spre cas. Se grbea s se apuce de pictat. Timpul era scurt,
dar avea ndejde c, pentru rugciunile duhovnicului su, va termina la timp pictarea icoanei.
Era un sihastru oarecare btrn, care de multi ani tria n pustie. Acestuia i-a venit gnd n
inim, socotindu-se cum c el a svrsit si a mplinit toate bunttile si poruncile lui Dumnezeu, si a
nceput cu mare osrdie a se ruga lui Dumnezeu, zicnd: "Doamne, Dumnezeul meu, arat-mi mie de
mi-a mai rmas ceva nesvrsit din faptele bune, s le svrsesc pe toate!". Iar vztorul de inimi,
Dumnezeu, vrnd ca s-i smereasc acel gnd nalt, i-a descoperit lui n gnd si i-a grit, zicnd:
"Mergi la cutare mnstire la arhimandrit, si ce ti va zice tie, asa s faci!".
Iar el, desteptndu-se din somn, foarte s-a bucurat de acea vedenie dumnezeiasc si multumea lui
Dumnezeu. Si ndat a plecat la acel arhimandrit si, apropiindu-se de acea mnstire, Dumnezeu i-a
descoperit arhimandritului despre venirea lui, zicnd: "Iat cutare sihastru de la cutare pustie vine la
tine ca s te ntrebe, s-i spui cuvnt pentru mntuirea sufleteasc. Deci, dac va veni, asa s-i faci
tu: s-i dai o prjin n mn si s-i ncredintezi porcii mnstirii n seama lui si s-i poruncesti s-i
pzeasc".
ntre timp a sosit si sihastrul la poarta mnstirii si a nceput a bate la poart ca s-i deschid si
auzind portarul, a mers, i-a deschis si a intrat nuntru la arhimandrit, s-au nchinat unul altuia si s-au
srutat dup obicei si au sezut. Dup aceea l-a ntrebat pe el arhimandritul: "De unde vii, avvo, si
pentru ce este osteneala venirii tale la noi? Ai venit pn aici sau mai departe mergi?". Rspuns-a
sihastrul si a zis: "Eu, cinstite printe, sunt cutare sihastru de la cutare pustie si auzind si ntelegnd
de folositoarea nvttur a cuvintelor cuviosiei tale, ntr-adins numai pn aici am venit, la cuviosia
ta, ca s-mi spui si mie vreun cuvnt de folosul mntuirii sufletului, precum ti va da tie Domnul
cuvnt". Zis-a lui arhimandritul: "Cu adevrat, avvo, din deprtat loc ai fcut osteneala pn aici.
Dumnezeu s te blagosloveasc si s-ti rsplteasc osteneala ta! Iar dac ti voi spune tie precum
poftesti cuvnt de folosul mntuirii sufletului, oare vei face dup cum ti voi zice?". Rspuns-a sihastrul
si i-a zis: "Iat, m fgduiesc naintea lui Dumnezeu, c orice-mi vei zice, cu bucurie voi face dup
cuvntul ce-mi vei spune! C pentru aceasta mi-am ostenit btrnetile mele de am cltorit atta si
am venit la cuviosia ta, ca s fac dup cuvntul ce-mi vei zice".
Atunci arhimandritul, sculndu-se de pe scaunul su si lund o prjin pe care mai nainte de venirea
sihastrului i-o gtise pentru acea treab, i-a dat-o, zicnd: "Iat, frate, acesta este cuvntul pe care voi
s ti-l spun pentru mntuirea sufletului tu. Primeste acest toiag si mergi de paste porcii acestei sfinte
mnstiri! Iat, ti-am spus ce s faci. Mergi si f asa precum ti-am zis!". Si aceasta zicnd, ndat a
poruncit de a adus toti porcii mnstirii si i-a dat n seama lui si l-a trimis la cmp s-i pasc. Iar el la
aceasta n-a ndrznit s rspund nimic, ci supunndu-se a primit porcii n seama sa si iesind cu
dnsii la cmp a nceput a-i paste.
Iar oamenii care l stiau, pentru c era foarte vestit si multora stiut pentru viata lui cea mbunttit,
auzind unde este si c paste porcii la cmp, se mirau de aceasta si minunndu-se spuneau unul
altuia, zicnd: "Iat, sihastrul cel mare si vestit de la cutare pustie a nnebunit si si-a iesit din minte si a
pribegit din pustie, de la locul si chilia lui, iar acum umbl de paste porcii la cmp". Acestea vorbind
oamenii unii cu altii, de multe ori se ntmpla s aud si el aceste vorbe. Cci multi, si din cei ce nu
stiau, nici l cunosteau, vorbeau si spuneau despre dnsul, fiind de fat. Iar altii ziceau: "Sihastrul cel
mare s-a ndrcit si umbl pe cmp mpreun cu porcii". Iar el, auzind, rbda cu smerenie si asa, cu
mult rbdare si smerenie, trei ani a pscut porcii acelei mnstiri.
Dup ce s-au mplinit trei ani pscnd porcii, vznd Dumnezeu rbdarea si smerenia lui, a poruncit
arhimandritului s-l cheme si s-l slobozeasc s mearg iarsi la locul si chilia lui. Iar arhimandritul,
dup descoperirea si porunca lui Dumnezeu, i-a poruncit s dea porcii n seama altui om, pe care l-a
trimis s-i pasc, iar el s vin la mnstire, zicnd c-i este trebuincios. Si asa, dup porunca
arhimandritului, dnd porcii n seama acelui om, a venit la mnstire. De cnd i-a dat porcii n seama
lui si l-a trimis la cmp ca s-i pasc, de atunci el nu a mai venit pe la mnstire, nici arhimandritul cu
dnsul nu a mai vorbit, ci vara umbla cu porcii la cmp de-i pstea, iar iarna sedea cu ei de-i hrnea
n afara metocului sau odaia dobitoacelor, care era la o mosie departe de mnstire.
Iar dac a mers la arhimandrit, si arhimandritul dac l-a vzut pe el asa schimonosit si cu fata
schimbat si stricat de vnturi si de arsura soarelui, cu barba afumat de multul fum al odii si
hainele festelite si rupte, nct numai se tineau de trup, s-a umilit cu inima si cu mare plngere a czut
la picioarele lui, zicnd:
"Iart-m, robule al lui Hristos, c te-am necjit atta vreme cu acea ascultare dosditoare. S stii,
102
frate, c nu de la mine ti-am fcut aceasta, ci dup artarea si porunca lui Dumnezeu, pentru vreo
greseal ce vei fi fcut naintea lui Dumnezeu n gndul tu cndva, nelundu-ti seama. Pentru c
mie, mai nainte de a veni la mine, mi-a descoperit Dumnezeu si mi-a spus de venirea ta si mi-a
poruncit ca ndat s-ti dau porcii mnstirii n seam si s te trimit cu dnsii la cmp, ca s-i pasti,
precum ti-am si fcut. Iar acum, frate, vznd Dumnezeu rbdarea si smerenia ta, S-a milostivit si te-a
iertat de acea greseal ce vei fi fcut si pentru care te-a trimis la aceast ispit. Cci acum mi-a
poruncit Dumnezeu s-ti iau porcii din seama ta si s te slobod s mergi la locul si chilia ta si s-ti
pzesti iarsi rnduiala".
Atunci a rspuns btrnul cu mult umilint si lacrimi: "Adevrat, printe, eu am gresit Domnului
Dumnezeului meu, pentru care pe dreptate mi s-a fcut mie aceasta. Cci eu vzndu-m pe mine de
attia ani trind n pustie si n toate zilele si n toat vremea nevoindu-m si silindu-m dup puterea
mea s fac cele plcute lui Dumnezeu si s mplinesc toate poruncile Lui, mi-a venit n gnd c eu
acum am svrsit toate faptele bune si poruncile lui Dumnezeu. Si am nceput cu mare osrdie a m
ruga lui Dumnezeu s-mi arate de mi-a mai rmas cumva vreo fapt bun nesvrsit, s o
svrsesc si pe aceea. Asa rugndu-m, mi-a artat Dumnezeu si mi-a poruncit s vin la cuviosia ta
si cele ce-mi vei zice s le fac. Si asa eu, cu mare bucurie, dup porunca lui Dumnezeu, am plecat si
am venit la prea cuviosia ta, negndind de o ntmplare ca aceasta".
Zis-a arhimandritul: "Adevrat, frate, mari si neajunse de mintea omeneasc si drepte sunt judectile
lui Dumnezeu si mare este purtarea Lui de grij pentru noi! Iar noi de nu ne vom sili s cstigm
smerenia, n zadar ne vor fi osteneala si faptele noastre, care ne par c sunt bune si plcute lui
Dumnezeu, si nimic nu ne vor folosi, de nu vor fi acoperite cu smerenia. Cci multi, cu multe si mari
buntti, neavnd smerenie, au pierit si nu i-au folosit pe ei bunttile si faptele lor cele bune, cu
ngmfare si fr de smerenie. Cci bunttile si faptele cele bune, de nu vor avea smerenie, l nalt
pe om la mndrie si-l pierd, precum si tie, frate, ti s-a ntmplat, pentru c n-ai avut smerenia cu care
s-ti fi acoperit bunttile tale, ca s nu le vad si s le stie vrjmasul. ns pe tine, frate, Dumnezeu
te-a canonisit, te-a miluit si te-a iertat. Acum ntoarce-te si te du iarsi la locul si chilia ta si-ti pzeste
ornduiala si de acum te pzeste foarte si te fereste de prerea nalt si te sileste cu toat osrdia, de
ti este de folos smerenia, c smerenia e acopermntul faptelor bune! Si de vei si face vreo fapt
bun, ndat s o acoperi pe ea cu smerenia, ca s nu rsufle, cci fapta bun neacoperit cu
smerenie rsufl si se mpute si este urt de Dumnezeu. Asa f, frate, si m iart pentru necazul ce
ti-am fcut atta vreme si m pomeneste si pe mine, nevrednicul, n sfintele tale rugciuni ctre
Dumnezeu!". Si i-a dat cele ce-i trebuiau lui si asa, nchinndu-se si srutndu-se cu printeasc
srutare, l-a blagoslovit si l-a slobozit. Si a plecat si a mers iar n pustie, la chilia sa, gsind chilia
curat si mturat precum a lsat-o, ca si cum ar fi ngrijit-o cineva, neavnd mucezeal sau putoare
a pustie, ca n ziua n care a plecat dintr-nsa, de care lucru foarte se minuna. (19-329)
180. Un tnr credincios a fost chemat de un prieten de-al su la o ntlnire a radiestezistilor. Auzind
c acolo se vorbeste foarte frumos despre Hristos si despre puterea dumnezeiasc, a crezut c i este
de folos s se apuce de radiestezie. El postea foarte mult si se ruga n fiecare zi din Psaltire, dar n
inima lui era mndrie, si pentru aceasta Dumnezeu l-a lsat s cad n rtcire.
Nu dup mult vreme diavolul i-a dat puteri vindectoare, ba chiar i descoperea anumite lucruri
despre trecutul oamenilor pe care i ntlnea. El era convins c a sporit n sfintenie. Pentru c stia c
printele su duhovnic spunea c radiestezia este vrjitorie, o vreme i-a ascuns c s-a apucat s
nvete aceast tehnic.
La un moment dat s-a gndit c ar fi mai bine s dobndeasc puteri foarte mari si c, dup ce le va
dobndi, i va fi mult mai usor s si conving duhovnicul c ceea ce face este bine.
Odat s-a dus la cptiul unui muribund. Pn s apuce s trateze bolnavul, acesta a rsuflat
profund, ca si cum si-ar fi dat sufletul. Fata i s-a relaxat. Creznd c bolnavul a murit, fr s i ia
pulsul, tnrul radiestezist si-a spus:
- E momentul s fac prima nviere din morti.
A nceput s se roage si s se concentreze.
Dup cteva minute, bolnavul a deschis ochii. Radiestezistul era convins c l nviase. A iesit imediat
pe us, convins c era la msura la care si putea convinge duhovnicul de harismele sale.
A alergat la biseric si a vzut c printele spovedea. Atunci cnd i-a venit rndul, din strana n care
sttea a tsnit spre preot.
Dar acesta nici nu l-a lsat s deschid gura:
103
- Ce e cu tine, frate, te-a biruit patima desfrului?
Tnrul, revoltat, a rmas pur si simplu uimit de ntrebarea care i fusese pus. Asa c printele a
repetat ntrebarea:
- Ce-i cu tine, te-a biruit patima desfrului?
- Nu, printe, Doamne fereste. Am venit s v spun c am nviat un mort.
- Tu, frate? Tu nu te-ai nviat nici pe tine, ce s mai vorbim de altul. Bolnavul de la spital adormise, nu
murise.
- Cum de stiti despre el, dar despre mine nu stiti?
- Ce s stiu, c nu ai czut n patima desfrului? Asta stiu, dar mai stiu c ai czut ntr-o patim si mai
mare, n cea a rtcirii.
Tnrul era descumpnit. Stia c printele su nu avea darul vederii cu duhul. Dar totusi stia ce i se
ntmplase, desi nu fusese la spital.
- De ce spuneti asta, printe?
- Ti-am spus doar c radiestezistii sunt vrjitori. Nu m-ai ascultat, ci ai cutat s m convingi chiar si
pe mine c i judec gresit, nu-i asa?
- Da, printe, dar nici nu stiti cte semne minunate sunt acolo, cte vindecri, cte aparitii minunate,
cte minuni la tot pasul. Nu sunt acestea semne c Dumnezeu e cu ei?
- Nu, frate, sunt semne c, ntr-adevr, acolo exist ceva. Dar puterea lor este putere drceasc. Stii
de ce te-am ntrebat dac ai czut n desfru?
- Nu.
- Te-am ntrebat ca s vd n ochii ti mirarea pe care am vzut-o: "Cum, printele m cunoaste att
de putin nct si poate imagina c am czut?". Dar ti spun: dac mergeai pe drumul lor, ncet-ncet
te-ar fi convins c nu e nici un pcat s te culci cu fata pe care o iubesti, dac ntre voi e armonie.
- Nu mi-au spus asa ceva.
- Nu ti-au spus pentru c le era fric s nu te piard. Vezi tu, toate gruprile eretice au mare grij s
nu si piard clientii. Si cum si dau seama c cineva este sensibil fat de o anumit problem,
ncearc s nu i-o prezinte prea direct. Oricum, nu desfrul este principala vin a radiestezistilor, ci
faptul c sunt vrjitori. Dumnezeu nu a lsat Bisericii nici o scoal special de vindecri cu bioenergie.
Tehnicile lor, pe ct sunt de eficiente, pe att sunt de pierztoare pentru suflete. Cine merge la ei,
merge la vrjitori. ti voi da s citesti o carte care te va convinge de acest adevr. Te va convinge c
marile daruri spirituale pe care le-ai dobndit sunt diavolesti.
- Nu mi vine s cred, printe.
- Stiu. Si mai stiu c dac nu as fi apucat s ti spun c bolnavul nu murise, sansele de a te convinge
c esti n nselare ar fi fost minime.
- De unde ati stiut?
- Nu conteaz, conteaz doar faptul c trebuie s ti dai seama ct de tare ai czut si s ncerci s te
ridici. Cnd vrei, te astept la spovedanie.
- Vreau s m spovedesc chiar acum.
- Nu chiar acum, mai stai vreo jumtate de or, gndeste-te bine la nselarea n care ai czut, roag-L
pe Dumnezeu s te ierte si apoi vino la spovedanie. nc nu ti dai seama de greseala ta. Scopul nu
este ca eu s ti dau dezlegare si tu peste dou luni s alergi la cine stie ce alt grupare eretic, unde
o s gsesti cine stie ce mari daruri spirituale. Scopul este s ntelegi c, rupndu-te de Biseric, te
rupi de mntuire. Eu nu plec, spovedesc pn disear, asa c te pot spovedi oricnd.
Tnrul era trist. Se alesese praful de toate harismele lui. Dup ce tnrul a iesit n curtea bisericii,
printele a sunat imediat pe cineva:
- Alo, srut-mna, printele Andrei sunt. Cu printele Tihon se poate?
Dup cteva clipe, printele Tihon a venit la telefon:
- Mii de multumiri, printe Tihon, printele Andrei sunt. A venit radiestezistul la mine, asa cum v-a
descoperit Dumnezeu. O s fie bine, l aduc pe drumul cel bun. Mii de multumiri.
- Nu mi multumiti mie, c nu am nici un merit. Dac nu mi-ar fi descoperit Dumnezeu cderea
tnrului, nu v-as fi putut ajuta cu nimic. V rog ns s nu mai spuneti si altora despre asta, ca s nu
se fac vlv.
- Sigur, printe, cum spuneti. Srut-mna
Era un monah n Tebaida care avea mare nevoint si petrecere. Si acesta se ndeletnicea
nencetat cu privegheri si rugciuni, artnd neagoniseal n chip desvrsit. El lua aminte la post,
104
nct o dat pe sptmn, duminica spre sear, se hrnea, mngindu-si neputinta firii cu legumele
ce se ntmplau sau cu verdeturi slbatice. Si mult vreme a petrecut asa. Dar afltorul ruttii,
diavolul, zavistuindu-l pentru fapta lui cea bun, s-a silit s-l surpe cu pcatul mndriei n care si el a
czut. Deci i-a pus n minte gndurile puterii, zicndu-i c face prea mult nevoint pe care nimeni
altul nu poate s-o fac.
"Trebuie s faci si minuni - a zis diavolul - ca si spre nevoint mai osrduitor s te faci si pe oameni
s-i zidesti, ca vznd ei minunea lui Dumnezeu s slveasc pe Tatl nostru cel din ceruri. S cerem
lucrarea minunilor, cci nsusi Mntuitorul a zis: cereti si vi se va da vou! Deci aceast rugciune cu
nencetat cerere trebuie s o aduci lui Dumnezeu". ns iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce
voieste ca toti oamenii s se mntuiasc, vznd nselciunea lui si aducndu-si aminte de osteneala
si nevointa sa, nu l-a lsat s fie biruit de vrjmas. Asa i-a venit lui n minte si a socotit, c zice
apostolul: Nu suntem din destul a socoti ceva de la sine. Deci, dac unul ca acesta a zis: "Nu sunt din
destul", cu ct mai vrtos am eu trebuint de nvttur! M voi duce dar la cutare sihastru si ceea ce
mi va zice si m va sftui, ca de la Dumnezeu voi primi povtuire spre mntuire. Si era printele la
care avea s mearg mare si vestit, sporit n privirea mintii si mult i-a folosit pe cei ce mergeau la
dnsul. Deci, iesind din chilie, a venit la el. Cnd a intrat fratele nuntru, a vzut printele dou
maimute seznd pe umerii fratelui si cu lant de fier legndu-i gtul si la sine fiecare trgndu-l.
Btrnul a cunoscut c acestia sunt draci, cel al slavei desarte si cel al mndriei, cci era btrnul de
Dumnezeu nvtat. Deci, suspinnd, a lcrimat n ascuns. Si dup rugciune si dup srutarea
frteasc, a sezut tcnd un ceas, fiindc acesta era obiceiul la printii de acolo.
Apoi a zis clugrul care mersese: "Printe, foloseste-m si d-mi sfaturi ale cii de mntuire!".
Btrnul i-a rspuns: "Nu m pricep, fiule, la aceasta, cci si eu am nevoie de ndreptare". Iar el a zis:
"Nu te feri, avvo, s m folosesti, c am ncredere n tine si m-am hotrt s primesc sfatul tu!". Iar el
iarsi nu se pleca, zicnd: "Nu m vei asculta si pentru aceasta m opun". Cellalt sta si l ncredinta,
zicnd: "Orice mi vei zice, te voi asculta ca pe ngerul Domnului". Atunci i-a zis lui btrnul: "Ia banul
acesta si mergi n cetate si cumpr zece pini, zece msuri de vin, zece ocale de carne si adu-le
aici!". Fratele, auzind, s-a ntristat, ns, primind, s-a dus. Pe cale, multe gnduri i veneau si,
nedumerindu-se, si zicea n sine: "Ce a socotit btrnul cu aceasta? Si cum voi cumpra bunurile?
C se vor sminti mirenii cnd le voi lua". Deci, plngnd si rusinndu-se, s-a dus n cetate si prin
altcineva a cumprat pinea, prin altcineva vinul, dar pentru carne nu se lmurea, zicnd: "Vai mie,
ticlosul, cum voi cumpra eu carnea, singur sau prin altul?". ns, gsind un mirean i-a dat acestuia
un ban si, cumprnd, i-a adus carne clugrului. Acela, lund carnea si celelalte, le-a dus la
btrnul. Atunci i-a zis btrnul: "Stii c mi-ai dat cuvnt c orice ti voi zice asculti! Ia, dar, aceasta si,
dup rugciune, mnnc o pine si cte o oca de carne si bea cte o msur de vin n fiecare zi si,
dup zece zile, vino iarsi la mine!".
Dar el auzind si nendrznind a se mpotrivi, lundu-le, s-a dus plngnd si zicnd ntru sine: "Vai mie,
din ce fel de post, la ce am ajuns! Oare voi face, sau nu? De nu voi face, voi fi clctor de fgduint
ctre Dumnezeu. C mi-am dat cuvntul c orice mi va cere btrnul am s fac, primind ca de la
Dumnezeu, si acum, Doamne, caut spre ticlosia mea si m miluieste, iertndu-mi pcatele, c iat,
sunt silit s fac peste voia si socoteala pe care am avut-o pentru nfrnarea mea!". Si asa, plngnd, a
venit la chilie. Si precum i-a poruncit btrnul, asa a fcut. Cnd trebuia s mnnce, uda bucatele cu
lacrimi, zicnd ctre Dumnezeu: "Pentru ce m-ai prsit?".
Si a petrecut asa cele zece zile, plngnd, tnguindu-se si pe sine socotindu-se nevrednic de
clugrie. Dumnezeu, lund aminte la smerenia lui, i-a dat mngiere n inim si a cunoscut pentru ce
i s-a ntmplat s fie nebgat n seam, dup cum se socotea. Multumind Iubitorului de oameni
Dumnezeu, a zis ntru sine: Cu adevrat, toat dreptatea omului este ca o crp lepdat. Si iarsi:
De nu va zidi Domnul casa si nu va pzi cetatea, n zadar privegheaz cel ce o zideste, sau cel ce o
pzeste. Deci s-a ntors la btrnul, trudit cu trupul mai mult dect cnd se nevoia, nemncnd n
celelalte sptmni. Si vzndu-l btrnul asa smerit si maimutele fcute nevzute, s-a veselit si,
bucurndu-se, l-a primit. Si fcnd ei rugciune, au sezut tcnd.
Apoi a zis btrnul: "Fiule, Iubitorul de oameni Dumnezeu te-a certat si nu l-a lsat pe vrjmasul s te
stpneasc. Cci obisnuieste vicleanul ca pe cei ce se nevoiesc, cnd nu va putea s-i mpiedice de
la nevoint, s-i ndemne la cele peste msur, ca prin aceasta s-i cufunde n groapa mndriei. Si nu
este un lucru mai urt de Dumnezeu dect patima aceasta. Deci, tu cltoreste, precum zice
Scriptura, pe calea mprteasc si nu te abate n dreapta sau n stnga, ci msura cea din mijloc
105
ntrebuintnd-o la mncare, cu msur mnnc n fiecare sear. Iar de-ti va veni tie nevoie, pentru
vreo patim sau pentru alt pricin, s strici ceasul cel rnduit sau iarsi peste zi s mnnci si s nu
te ndoiesti. C nu suntem sub lege, ci sub dar. ns, cnd mnnci, s nu te saturi, ci tine-te n
nfrnare, mai vrtos pentru bucatele cele poftitoare si ndemntoare spre lcomie. Cele proaste
iubeste-le totdeauna si inima ta pzeste-o n tot chipul, cutnd la smerenie. C jertfa lui Dumnezeu,
precum zice proorocul, duhul umilit, inima nfrnt si smerit, Dumnezeu nu o va urgisi. Si iarsi:
Smeritu-m-am si m-a mntuit Domnul. Deci, toat ndejdea ta, fiule, aruncnd-o spre Dumnezeu,
mergi cu pace pe calea ta! El va scoate ca o lumin dreptatea ta si judecata ta ca miazzi".
Deci, asa folosindu-l pe frate si ntrindu-l, l-a slobozit. Iar fratele se bucura, multumea Domnului si
zicea: S m ntoarc pe mine cei ce se tem de Tine si cei ce stiu mrturiile Tale, Doamne. Si:
Certndu-m, m-a certat Domnul, dar mortii nu m-a dat. Si: Certa-m-va dreptul cu mil si m va
mustra. Si ctre sine: ntoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, c Domnul ti-a fcut bine tie!, si
celelalte. Si asa, intrnd n chilie, a vietuit dup sfaturile btrnului si a ajuns monah iscusit. (58-432)
181. La printele Ilarion a venit un om care fcea spiritism:
- Printe, cineva mi-a spus c spiritismul este de la draci. Asa este sau nu este asa?
- De ce m ntrebi, frate?
- V ntreb, printe, c multe lucruri duhovnicesti mi-au spus duhurile, si nu pot s cred c toate sunt
de la diavol. Mi-au spus s m rog, s postesc, s merg la biseric
- Tocmai de aceea ti-au spus asta, ca s crezi c sunt artri dumnezeiesti. Multi dintre cei care au
astfel de vedenii sunt convinsi c prin ele le vorbeste Dumnezeu. Ei merg la biseric, se roag si
postesc, fr ca pentru asta s aib plat. Ei sunt convinsi c nvttura lor e mai nalt dect cea a
Bisericii, si primesc din cuvintele preotilor numai ce le convine. Dumnezeu nu vorbeste n
contradictoriu: nu poate spune prin Biseric una si prin spirite alta. Nu exist dou adevruri. Chiar
dac spiritele ti spun si lucruri adevrate, fac asta pentru a te nsela mai usor. Dar nu te lsa pclit
de vicleniile lor.
Omul a plecat de la biseric nteleptit. Cuvintele printelui, desi erau simple, l lmuriser. n timp ce l
asculta pe printe, simtea c vorbele acestuia sunt adevrate. De atunci a prsit pentru totdeauna
practicile spiritiste.
Oarecari frati s-au dus la avva Antonie ca s-i vesteasc lui nlucirile pe care le vedeau si s se
nvete de la dnsul de sunt adevrate sau de la draci. Si aveau ei un mgar care a murit pe cale.
Deci, dup ce au venit la btrnul, apucnd el mai nainte, le-a zis lor: "Cum a murit mgarul pe
cale?".
Au zis lui: "De unde stii, avvo?". Iar el le-a zis lor: "Dracii mi-au artat". Si ei i-au zis: "Noi pentru
aceasta am venit, ca s te ntrebm, c vedem nluciri si de multe ori se fac adevrate. Nu cumva ne
nselm?". Si i-a ncredintat pe ei btrnul, din pilda mgarului, c de la draci sunt. (14-9)
182. Pentru a scpa de stres, un crestin s-a apucat de yoga. La nceput fcea asanele ca pe o
gimnastic, gndindu-se c nu poate fi nimic ru n asta. Duhovnicului nu i-a spus nimic, gndindu-se
c nu i va da voie s fac nici un fel de yoga. n cteva luni, trupul su a devenit mult mai suplu si mai
armonios. Asa c s-a gndit c nu ar fi ru s practice anumite meditatii care s i linisteasc mintea.
"Asa cum pentru trup mi-a prins bine yoga, o s mi prind si pentru minte. Nu are cum s mi
duneze."
Dup cteva luni de yoga, timp n care se spovedea si se mprtsea ca un fur de cele sfinte, diavolul
i-a dat puterea de a misca unele obiecte si de a se ridica n aer.
Omul si-a zis n sinea sa: "De acum cred c am ajuns la msura Mariei Egipteanca. M voi duce s l
ntreb pe duhovnicul meu dac stie multi crestini care sunt la fel de sporiti ca mine".
Ajungnd la printele Mina, acesta l-a ntrebat:
- Ce ti s-a ntmplat, fiule, de ai privirea att de pierdut n ultima vreme? Ce e cu privirea asta fix?
- Printe, m concentrez mult n fata icoanelor, ca s le iau energia.
- Cum spui asa o neghiobie? Tu crezi c energia icoanelor se poate lua, c o ia cine vrea? Crezi c e
ca la magazin?
- Dar cum e, printe?
- Cnd stm n fata icoanelor, cerem ajutorul sfintilor sau al Maicii Domnului si ei ne ajut att ct
trebuie si asa cum trebuie. Nu e o autoservire, s si ia fiecare ce i trebuie. Sfintii ne ajut pentru
marea lor dragoste fat de noi, nu pentru c le furm noi energia, stnd cu ochii atintiti asupra
icoanelor lor. Ce faci tu e tot o form de vrjitorie.
106
- Totusi, printe, dac felul acesta de rugciune d roade? Stiu pe cineva care a ajuns ca marii sfinti,
care ridic obiectele prin forta mintii si chiar zboar de la pmnt, ca Sfnta Maria Egipteanca sau ca
Sfntul Serafim de Sarov.
Simtind mndria din vocea omului, care ncerca s si ascund virtutea sub vlul falsei smerenii,
preotul l-a ntrebat:
- De ct vreme zbori, frate?
- De unde stiti, printe, c zbor?
- Te vd nselat de drac, si nu-i mare lucru c te ridic de la pmnt. Si pe demonizati i ridic, numai
c o face fr aprobarea lor. Cu tine se poart mai elegant.
Omul s-a simtit lovit de cuvintele printelui. Cei doi au nceput o discutie lung despre yoga, n care
fiecare cuta s l conving pe cellalt c are dreptate.
- Vedeti, printe, amndoi venim cu argumente, si nici unul nu l convinge pe cellalt. Nu putem s
cdem la pace?
- Nu, frate, eu nu m contrazic cu tine. Eu nu mi apr punctul de vedere. Eu stiu c adevrul este n
Biseric, si numai n Biseric, si tot ceea ce ti spun nu are alt rost dect a te ndeprta pe tine de
rtcire. Dac nu vrei s crezi ce nvat Biserica, nu am cum s te conving. Nici o discutie nu prea are
sanse de a-l convinge pe cel care se ncptneaz s cread propriilor cugete si s nesocoteasc
nvttura Bisericii.
- Nu numai eu gndesc asa.
- Da, nu numai tu, sunt mai multi, aveti chiar o traditie de asa-zisi ntelepti si guru care s-au ludat c
L-au cunoscut pe Hristos. Dar, pentru crestini, celelalte traditii - fie ale yoghinilor, fie ale musulmanilor,
fie ale africanilor sau ale budistilor - nu sunt altceva dect surogate.
Discutia a continuat pn seara. nainte de a se desprti, printele i-a spus:
- Cu prere de ru ti spun c pn ce nu vei prsi practicile yoghine nu te mai pot nici spovedi, si
nici mprtsi.
- De ce, printe?
- Pentru c nu vrei s fii al lui Hristos.
- Ba vreau, printe.
- Dac ai vrea, ai primi nvtturile Bisericii.
- Printe, dar eu vreau s cunosc adevrul, nu vreau nimic ru. Nu cred n rencarnare, nu fac nici un
fel de prostii
- Multi au vrut s cunoasc adevrul si au ajuns n iad. Conteaz nu numai s vrei s cunosti
adevrul, conteaz si cum faci asta. Si ct vreme nu prsesti practicile yoghine, i faci pe plac
diavolului. O s m rog pentru tine s ti revii. Dar ct vreme faci tot ce vrei tu, esti ca pctosul care
nu vrea s prseasc pcatul.
Ajuns acas, omul a nceput s se roage ca Dumnezeu s i lumineze mintea unde este adevrul.
Rugndu-se, s-a gndit c ar fi mai bine s l asculte pe printe. C, si dac acesta ar fi avut o prere
gresit despre yoga, tot era mai bine ca el s se lase de aceast practic ca s se poat spovedi si s
se mprtseasc.
Dup ce s-a rugat, a vzut cum lucrurile din camera sa au nceput s se miste. Fr voia lui. Ba chiar
la un moment dat a simtit cum o putere vrea s l ridice de la pmnt.
S-a speriat tare. A pus mna pe telefon, a sunat la un prieten si a cerut grbit numrul de telefon al
printelui.
- Printe, sunt speriat, mi se misc lucrurile prin cas, nu stiu ce s fac.
- Printii ti locuiesc departe de tine?
- Da, sunt la tar.
- Atunci du-te s dormi la un prieten, la un coleg de serviciu. Si mine dup-mas, dup ce te
spovedesc, vin s ti fac o sfestanie. Nu te tulbura, e semn bun, e semn c diavolul s-a suprat c te-a
pierdut din gheare. Mine s vii neaprat la spovedanie
Doi frati s-au dus n pustia cea mai dinuntru si sase zile se desprteau unul de altul, iar n
a saptea zi, ntlnindu-se, fceau rugciunile si mncau mpreun, nimic mai mult vorbind ntre dnsii.
Deci mergnd dracii la unul dintr-nsii, l amgeau n multe feluri si i artau mai nainte veniri de frati
si cele ce se fceau n multe locuri. Acestea vzndu-le si auzindu-le el c se fac ntocmai, credea lor,
socotind c sunt ngeri cei ce i vestesc lui mai nainte acestea. L-au oprit s se mai duc si la fratele
su n ziua cea ornduit.
107
Deci, s-a dus odat s-l cerceteze pe un frate n mnstire si a artat unora din mnstire, ntrebnd
ca pentru altul de este cu putint ca cineva s stie cele din lume. Iar ei, auzind si cunoscnd c el este
cel nselat, l-au cercetat, zicnd: "Dac te ndeletnicesti cu acestea, s nu mai vii la noi".
Si ndat s-a pocit, lepdnd toate. ntorcndu-se la locul su, au venit iarsi dracii dup obicei s-l
amgeasc, dar el i numea mincinosi si i certa. Si ndat s-au prefcut n dobitoace necuvnttoare
si, ngrozindu-l, s-au dus. (11-315)
183. Fiul unui preot s-a ndrgostit de o tnr penticostal foarte frumoas si foarte bogat. Fr voia
tatlui su, el s-a cstorit cu fata, dup ce mai nti s-a lepdat de credinta ortodox.
Pentru fapta sa, diavolul l-a rspltit n multe feluri. Nu numai c l-a ajutat s fac rost de multi bani,
ba nc i se mai si arta si i spunea anumite lucruri despre altii. Iar el, creznd c i vorbeste nsusi
Domnul, era tare multumit de sporirea sa.
Tatl su se ruga mult pentru ntoarcerea acestuia n Biseric. Dar, vznd c fiul su nu vrea nici
mcar s vin s l vad, ntr-o duminic dup-masa s-a hotrt s mearg la el si s stea de vorb.
nainte ca tatl s ajung la casa fiului su, acestuia i s-a artat iarsi diavolul n chipul Domnului Iisus
Hristos si i-a spus:
- Stii ce a fcut Avraam cnd Dumnezeu i-a poruncit s si njunghie fiul?
- Da, Doamne, s-a dus s fac ceea ce i poruncise Domnul.
- S-a gndit s si crute fiul?
- Nu, Doamne, a vrut s l omoare, dar pn la urm copilul a rmas n viat.
- Si tu esti n fata mea mai mare dect tatl tu, nchintorul la icoanele care sunt idoli. Iat, a venit
clipa s se arate credinta ta. S iei toporul si s l lovesti n cap. Dac voi vrea eu, si tatl tu va
rmne n viat.
- Da, Doamne, asa voi face.
Cnd a intrat n casa fiului su, dup ce si-a salutat fiul, preotul s-a rugat n gnd pentru ntoarcerea
tuturor ereticilor la adevrul luminii lui Hristos. Nici nu a apucat s termine rugciunea, c a fost lovit n
cap cu toporul.
- S te ierte Dumnezeu, a apucat s i spun preotul, n timp ce sngele i curgea siroaie.
Imaginea tatlui su plin de snge l-a fcut s si dea seama de greseala pe care o fcuse. Dragostea
pe care o simtea n ochii tatlui su i-a atins inima. Dar era prea trziu. Preotul murise: primise moarte
muceniceasc.
Un frate oarecare, cnd a prsit lumea si a venit n pustie s se clugreasc, avnd un
copilas, l-a luat cu sine si venind n pustie s-a clugrit si si tinea si copilasul cu dnsul. Acestui frate
adeseori i se arta diavolul n chilie, n chip de nger luminat, si i spunea multe lucruri nestiute precum
si despre cele viitoare. I le spunea lui si se izbndeau si erau asa, se mplineau toate cum i le spunea,
pn s-a ncredintat bine cum c este ngerul lui Dumnezeu trimis la dnsul ca s-l nvete si s-l
povtuiasc spre lucrurile si faptele cele folositoare si plcute lui Dumnezeu.
Deci, odat a nceput a-i povesti lui si a-i spune despre patriarhul Avraam, cum i-a poruncit Dumnezeu
s-l junghie pe Isaac, fiul su cel iubit, jertf bine primit lui Dumnezeu. Despre aceasta auzind
Avraam, nimic n-a crtit, ci ndat l-a luat pe Isaac, fiul su cel iubit, si l-a dus fr nici o mil s-l
junghie dup porunc si pentru acest lucru l-a blagoslovit Dumnezeu pe Avraam si l-a fcut mare si
slvit. "Deci si tu f acum acest lucru bine primit si foarte iubit lui Dumnezeu, mai vrtos dect toate
bunttile lumii. Ia-ti fiul acesta si-l du la cutare loc, si-l njunghie acolo cu cutitul si asa vei fi
blagoslovit de Dumnezeu si mai mult vei fi slvit dect Avraam n zilele acestea!"
ns el, nepricepnd si necunoscnd viclesugul vrjmasului, a fcut asa cum acesta i-a zis lui. L-a luat
pe copilul su si l-a dus la locul unde i-a zis lui vicleanul vrjmas si scotnd cutitul l-a ascutit si
apucnd copilul si vrnd s-l pun la pmnt cu fata n sus, s-l junghie. Copilul fiind priceput, a
cunoscut ce vrea s-i fac tatl su si, smucindu-se din minile lui, a fugit si asa a scpat. (2-307)
184. O femeie care era profesoar a venit nervoas de la scoal. Se certase cu directoarea, care i
ceruse s pun note mari unui elev foarte slab la nvttur. Femeia nu a acceptat asa ceva. Cnd a
intrat n cas, a nceput s se rsteasc la sotul ei. Acesta tcea si nu o contrazicea. La un moment
dat, femeia a nceput s l certe c nu cumprase fructe pentru copii.
Brbatul simti c i se urc sngele n cap. De dimineat, femeia i spusese c va cumpra ea fructe,
dar, din cauza suprrii, uitase. Brbatul vru s tipe la ea, dar si aduse aminte c duhovnicul l
sftuise s spun "Doamne miluieste" ori de cte ori era ispitit de mnie. Spuse o dat rugciunea,
dar nu se simti mai linistit. Mai repet de cteva ori rugciunea si pn la urm se linisti.
108
Cnd i-a trecut suprarea, sotia si-a adus aminte cum au stat lucrurile. A venit la el si l-a luat n brate:
- Iart-m, am spus, c iau eu fructe. Iart-m.
- Te iert, cum s nu te iert, spuse sotul, mngindu-i prul.
Noaptea sotia a visat nc o dat discutia cu sotul ei. A vzut c, atunci cnd ea tipa la el, un drac
venea din ce n ce mai aproape de el. l vzu pe sot cum a nceput s se roage si diavolul a plecat
imediat.
Cnd s-a sculat, i-a zis:
- Nu am stiut c te-ai rugat asear cnd tipam la tine. O s ncerc s m rog si eu cnd o s mai fiu
ispitit de mnie
Un frate oarecare s-a mniat pe alt frate si, stnd la rugciune, cerea de la Dumnezeu
rbdare si s ia de la dnsul, fr de ispit, acea mnie. Rugndu-se astfel, a vzut ca un fum iesind
din gura lui si ndat i-a trecut mnia. (19-275)

109