Sunteți pe pagina 1din 6
Redactor: Diana-Caistina Vlad CCopert: Mona Veleioy “Traducere dup originalul russe: Kaji den’ podarok Boj — dneo- ik provoslernog riaqcennia, Sank Pecerburg 1908. © Editura Sophia, pentru prezenta edie Deseitea CIP a filo Nona 2 Romine Flea 1, un dar al ui Dumnere: 366 cavite de flos penta toate ‘ile ata / addin uh de Adan Tanksescu-Vis, ~ Bucur Editra Soph, 2012 ISBN 978-973.136-323-3 [Tinie Vlg, Adan ed) moras Sa triim dupa Evanghelie Numele autorului ciryii Fecare si, un dar al lui Dumne- zu’ sa pierdut in anonimat. Se cunoaste, in schimb, nu- mele uneia dintre cele mai asidue si atente cititoare ale ei: ‘Sfinca Impiriveasi Alexandra, care a dobindit aceasti carte ‘au cigiva ani inaintea cumplitelor evenimente ce sau abatut asupra Imperiului Rus gi care nu s-a mai despirgit de ea pi- nia sfargtul viet. Dovada, jurnalul sfintei imparitese in ‘are gisim numeroase insemniri referitoare la Fiecare zi, wn dar al lui Dumanezeu. In noiembrie 1917, in timp ce se gisea in surghiun la Tobolsk, jarina ti scrie Annei Varubova: ,Lmi incep ziua cu cartea pe care mi-ai diruit-o acum sapte ani. Tin foarte ‘mult la ea, gisesc in ea multe cuvinte de mangaiere.” Impi- riteasa aderase din coatd inima la consideragile gi reflecylle autorului, rimas necunoscut, asupra viefi, asupra credingei fi cailor care duc spre mantuire. Din acele tragice vremuri ‘-au pistrat, in chip miraculos, doui caiete masive cu coper- te albastre, in care impiiteasa consemna yla rece”, pind cele mai mici detali, viaa familici imperiale, fri comen- tarii gi reflecsii personale. Aleksandra Feodorovna noteaza sec: Am mers cu tofi in gridind; unii sipau, pregitind pi- "Tidal evel princeps din 1908, 6 FIECARE 21, UN DAR DELA DUMNEZEU smancul pentru zarzavaturi..”; ,copiti dau ajutor la buciti- rie..."; ,Au venit douizeci de soldayi din Regimencul 4 de garda, M-am dus si le ofer un bridus, cite ceva de-ale gu- ni si cite o Evanghelic fieciruia, cu semne de carte lucrate cde mine...” Insemniti Ficute cu calm, de un om care pirea si-si fi pistrat linigtea interioard fird inerinceniti, Fird va- ite, fark lacrimi Incr-o noapte, in subsolul casei lui Ipatiev aveau si sune focuri de arma. Impariteasa serisese chiar in acea sea 14 fatal: , Tatiana a rimas cu mine citind din Sfantul Pro- 0c Amos si din Prorocul Avdie.” Sfanta Scripturi devenise pentru aceasti femeie izvor de putere sufleteasci; se gtia ck suferea de 0 boald de inima grava, ci copleyea grija pen- tru sindtatea fului su, ci se gindea cu grozzi la soarta so- fului, familiei, Rusici, despre care spusese: ,Mi simt mama Este exclus ca Aleksandra Feodorovna simu fi simit imi- renga tragicului deenodémnt. Intr-un alt caiet 2 insemnat aceste cuvinte: ,Credinga ni se va intr in vremuti de suferin- 1 51 Incerciri, dacd ne vom da seama ci nu existé nimic care Si nu alba scop, cf nimi nu este intdmplitor sau cut pentru ane vitima, ci total este dinainte gindit, pentru a ne ajuta si fim mai buni, pentru a ne tai viaja din lin, mai ferci.” Nu a fost o intamplare nici ci Aleksandrei Feodorovna i sa oferit in dar cartea Fiecare xi, un dar al lui Dumnezeu. Firi indoiali, purtarea de grija dumnezciasci este cea care a cut ca aceasti carte si se afl printre ciryile cu conginut duhovnicese pe care Familia Imperialé a reusit si le ia in surghiun, Nu ne indoim ci pentru orice crestin aceasté cre va fi un reazim gi indrumar deopotriva de bun, la bine si la rau, ca pentru sfanta mucenité incoronati, LUNA IANUARIE, J ianuarie Nu te asemana smochinului neroditor CGinena aves un smochin dit in vies vet cant rod n etd a gle. $i etre vier: li ean sn de nd vin cau rad ‘tn smochinal acest, nu get. Tal de ce 1 exprind pamantul in deer?” lar el vspuncind, «ai -Doame, ltl anal acita.” (Luce 13, 68) Spusele acestea cuprind o aluzie la aniidinainte. Nu era Prima dati cind stipinul viei didea atengie smochinului, ‘nu era prima dati cind ciuta roadi in el zadamnic. Poate ci nici cu, in anii de pan’ acum, nu m-am desivargit destul; poate nici eu nu m-am priceput si mi folosesc de prilejuri- le de a face binele, n-am indreptatie agteptirile Stipinului ‘meu. Nu cumva se va intimpla la fel gi anul acesta? In anii de pind acum am pierdut mule timp, am scipat multe pri juri, am rispuns de pugine ori la chemirile Domnului meu! Privind fn urmi la toi acegti ani, sunt nevoit si recunose ci au trecut iri nici o road! Nu cumva gi anul care incepe va fineroditor, ca cei dinainte? ‘Si nu fie aga! Cu cit imi rimane mai pugin timp pentrua {mplini voia lui Dumnezeu, cu cat ma apropii mai mule de sfargt, cu atc sunt mai dator si imi vin in ire gi si schimb ‘©mulsime de lucruri in viaga mea! Revizdnd in gind tot tre- scutul meu, nut pot si nu-mi aduc aminte de nenumiratele binefaceri cu care Domnul m-a coplegt = i atunci, cum si nu trag nidejde ci gi anul acesta nu mi va lipsi de dragostea 8 FIECARE ZI, UN DAR DELA DUMNEZEU Sa, de milostivirea Sa? Orice m-ar agtepta in vitor, nu mi indoiesc cd Domnul ‘Insugi imi va indreprafiecare pas, gi de aceea tree cu toati niidjdea pragul anului care incepe Doar att ma intteb: cum am petrecut anu care a trecut? LL-am inceput cu Figiduinge pline de rivni, cu cele mai bu- ne intenfi, isi acestea au evaporat repede gi am petrecut anul iri folos, nam, dobindit nimic tn el, nu am inaincae! ©, Doamne! Nu lisa si se Sntimple aceast lucra gi anul 7 adue roadi intru in ribdarea gi sme- acestal Ajuci-ma renia inimii mele! 2 ianuarie Fericit cel ce a rabdat pana la sfargit Merges sPnei lui loan cel ce ai veut ele ce ai ait. (ea 7, 22) Toan Boteaitorul, cel despre care Hristos fnsugi a spus ch exa ficlia care arde i lumineaza (Joan 5, 35), -a chinuit pentru dreptate In temnis. Prin sinceritaea sa gi prin mus- trarea curajoasi a pcatului, martorul cel credincios al lui Dumnezeu I-a maniae pe regele cel destebalar, care, dupa ‘ce mai inainte il asculease cu plicere, Ia inchis in temnigi. Da: ate timp cit loan nu se atinsese deel, Irod era gata si laude, dar indati ce cuvantul arzitor, biciuitor, al drepeatii dumnezeicgti #2 atins de el gi de viaga lui pacitoasi, i-a de- venit dugman timisului lui Dumnezeu. ‘$i astiai se intimpli acelasi lucru: oamenii laud cuvan- cul lui Dumnese atc timp c&t nu devine martor impotriva picatelor lor. De indari ce sufleul se simee mustrat, dar nu ‘rea si se pociiasc isi alunge de la sine picatul, el va res- LUNATANUAREE 9 pinge Evanghelia care La tulburat, si, neveind si se supuni, se rizvritege Toan s-a supus osindei nedrepte ~ Fira tndoialé deoare- cedincolo de samavolnicia omului a vizut voia lui Dumne- 2eus, Care ingiduise incercatea aceea. Totusi, asupra sufletu- lui, mahnigi, fui siu sa lisat un nor de indoieli, gi ucenici au venit si aducé asta la cunostinga lui Tisus. Tisus are nidejde neclintita in Mergitorul Su Inaintes El sie el acel nor vremelnic o si se risipeasc si ci dupa sfargi- tul insingerat al vegi lui va urma slava vesnicd. $tia e& Ioan cra tare cu duhul i cd atunci era cu mult mai preocupat de Impiritia lui Dumnezeu decit de soarta sa personala, si i-a trimis un rispuns vrednic de el: Mergei si spuncti lui Ioan cele ce api uizut si cele ce api aut: orbii uid, sehiopii umbla, pros se curdjsc,surzii aud, morfi inviazd si sdracilor li se Isevesteyte, Lack semaele Impariqiei lui Dumnezeu, pe case ai venit si o vestegti! lar ie, mucenicule, ce cuvant si-fi ti- mic? Fericit este cel care nu se va sminti intra Mine! Domnul vedea ci Ioan nu se va smint, ci va ribda pani la capit, si de accea il fe ‘Mergitorului Inainte continua si vorbeasci despre el, spu- ie —iar dupa plecarea ucenicilor nnd cd este ,mai mult decit un proroc”, c& este cel despre ‘are s-a scris:Jatd, Eu il srimit pe ingerul Meu inaintea fete Tale, Fericitcel care nu se va sminti nici macar atunci cind nursi vede propria izbavire; fericit cel ciruia i-a fost dat si tabde, si sufere gi chiar si moard pentru dreptate! Fericii temnigai gi ptimitori Sica si prijne gsi mangtie cu cuvntul dragostci Lui neschimbitoare! 10 FIECARE ZI, UN DAR DELA DUMNEZEU 3 ianuarie Invorul de mangaiere si bucurie SA visage eal, care mu au nadie ((Tesaloniceni 4, 13) ‘Cum ne méngaie cuvancul lui Dumnezeu? Cum ne timi- duicyte rinile deschise? De bun seamé ci nu aga cum min- gfiau cuvintele omenesti El nu ne propune vreo distracte ca si ne distragi de la necazuri, nu ne ascunde ranile prin uitare. ‘Nu! Mantuitorul nu ne porunceste si ne witdim suferinga, In- sgiduie lacrimile noastre ~ El Insugi a licrimat la morméntul Jui Lani. Totusi, El nu vrea si ne mahnim ca cei care nu au idejde”, Naidejdea aceasta este Mingaietorul, Care ne-a fost trims de Sus pentru a ne depirta de toate cele pmancesti lo este comoara sibucurie. str care au plecat intr-o lume mai bund nu sia nc indrepta privirea spre Domnu: noastri gi acolo trebuie si ciutim minggi Pricve se vor mai intoarce la noi, pe acest pimane nu le vom mai vedea chipul drag, nu le vom mai auzi glasul iubie, dar stim cd incheicrea viii pamantesti nu inseam sflrgitul. Moar- tea e doar o trecere la plinitatea vieyii desivaryte: in aceas- ta ¢ minglierea noastra, toati nidejdea noastri. Desi ci nu se vor mai intoarce la noi, noi vom merge la ei atunci cind Domanul nie va chema. Calea noastri este mai lungi, oste- neala noastri nu s-a incheiat, rimane si mai ducem la ca- pit, pentru Domnul, unele lucruri. Sarcina noastrd trebuie ‘ndeplinité aici, pe pimant. Atunci va incepe si pentru noi vegnicul, fericitul praznic din ceruri. ‘Asadar, si ne impicim cu aceasti sarcind,s-o ducem con- stiincios pind la capat, oricate lacrimi si osteneli ne-ar cos- LONATANUARE u ta, Gu stdruingd sa alergdm tn lupea care ne sa inainse (Eveci 12, 1) sist ayteptim cu ribdare clipa cind Dumnezeu ne va chema in patria vesnic’. Ce fericire va fi atunci cind ,puru- rea cu Domnul vom fi” in lumina iubiii Lui! Fragilor care suferii acum! Oare nu gisisi mingtiere in aceasti nidejde vie? Nu cumva lacrimile ascund de voi aceasti luminoasi vedenie? ‘Mergeti si ciutagi la El mangAierea si pacea! Cunoscin- ddu-vi slibiciunea, El vi va linigti cu privirea Sa iubitoare Brayele Lui sunt deschise si vi asteaped: gribigi-vi si vi as- ceundeti in cle de toate tulburirile si de toate zbuciumut le voastre. Nadajduiti in Dumnezeiescul Mingdietor, Care ‘Va cheami la El si Care este gata si reverse asupra voastra, a nevrednicilor si neputinciosilor, pacea gi bucuria, al ciror Ivor este chiar El Insusi. Primigi cu smerenie gi cu dragoste crucea dati vou de Sus, purtaf-o cu rbdare. Inci pusin gi va veni dlipa cea fe- riciti cind Mancuitorul vi va chema la odihnd acolo unde ‘nu vor mai fi nici lacrimi, nici durere si nici suspin.. 4 ianuarie Harul mantuitor al incercirilor Acesta boat nu exe pre moar, ci pentru sava lui Dumnezen, ‘pentru ca prin east Se liens Fil lui Dumnezen (oan 11,4) Bolile, necazurile, suferingele se intilnesc la tot pasul. Nu ‘existi om care si poati scipa de ele — dar, desi suferinga es- tein esengi un lucru atit de obignuit, ea ein acelagi timp gi foarte enigmatici, gi in mijlocul suferingei apare tot mai des, 12 FIECARE 21, UN DAR DELA DUMNEZEU tot mai fiesc, Intebarea: ,De ce?” Rispunsul deplin il vom primi, pesemne, numai dincolo de mormént, dar intr-o anu- mit misuri ne-a fost dat si cunoastem si aici, pe pimant, scopul si menirea incercarilor care ne-au fost trimise. Ca si ingelegem scopul acesta trebuic sine amintim ci suferinga noastri nu ne atinge doar pe noi, ci lucrarea ci se fintinde mult mai departe. Ceea ce spun igi giseste confir- ‘mare in istoria boli, mori Lazir, Minunea pe care a sivirgit-o Mincuitorul in Betania a avut patru lucriei si patru insemnitiyi, Ea a fost trebuincioasi pentru Insusi Mantuitorul, ca prin ea sa se sléveasca Fiul ui Dumnezeu. A fost trebuitoare gi pentru Apostoli: Ma bucur pentru voi ca eam fost acolo, ca si credepi (Joan 11, 15). Mantuitorul sti cit de puternic fi va impresiona minunea aceea pe Apostoli, side aceea a zis: Ma bucur”. Bineingels, intdmplarea ace-

S-ar putea să vă placă și