9. PROTEZAREA SOLDULUI .

(rasfoiesc.com/sanatate/medicina/RECUPERAREA-PRIN-
KINETOTERAPIE69.php)
Soldul poate fi sediul unor boli infectioase, reumatismale acute sau cronice,
degenerative, displazice distrofice sau genotipice, posttraumatice sau tumorale. In marea
majoritate a acestor cazuri, tratamentele conservatoare nu pot asigura stoparea evolutiei
spre degradarea staticii si dinamicii soldului. Astfel, intervine chirurgia ortopedica, care
poate rezolva total sau partial:
durerea articulara
deficitul de vascularizatie a capului femural;
suprafata portanta
vectorii de presiune si tractiune;
stabilitatea
mobilitatea articulara;

TRATAMENTUL KINETIC are mai multe obiective:

1. combaterea durerii
2. stabilitatea soldului
3. tonifierea musculara
4. mobilitatea soldului

Durerea face dificil ortostatismul si mersul; ea poate creea pozitii vicioase, in special de
flexum.
Combaterea durerii se realizeaza prin :
infiltratii cu cortizon si xilina intraarticular si periarticular, curenti de medie si
joasa frecventa;
termoterapie prin aplicare de parafina, solux, ultrasunete si ultrascurte;
kinetoterapie fara incarcare
masaj
repaus la pat si evitarea sprijinului pe soldul afectat folosind carje/baston
tractiune continua/discontinua, cateva zile , pentru a scadea tensiunea
intraarticulara; tractiunea se realizeaza prin scripetoterapie cu ajutorul unei ghete/a unei
chingi fixate deasupra genunchiului si o contragreutate;

Impotriva edemului se recomanda :

posturi antideclive

mobilizari de flexie-extensie ale piciorului

 mobilizari ale genunchiului

mobilizari pasive ale soldului

curenti excitomotori de joasa si medie frecventa

masaj

Aceste masuri asigura cresterea intoarcerii venolimfatice si prevenirea

tromboflebitelor.

Stabilitatea soldului:

Principalii muschi stabilizatori sunt cei pelvitrohanterieni cu directie orizontala si

anume piramidalul, obturatorul extern, fesierul mijlociu, fesierul mic.Pozitia de
stabilitate este cu atat mai importanta de refacut cu cat musculatura este mai slaba.
Bipedismul se poate mentine in prezenta , doar a muschiului triceps sural si partial a
capacitatii functionale a musculaturii spatelui si abdominale. Pozitionarea face ca
stabilitatea pasiva sa se asigure prin intindere ligamentara.

Refacerea stabilitatii active se face prin:

posturi libere reprezentate de pozitiile luate liber de pacient, pentru a

preveni/reduce o deviatie;

posturi fixate executate prin scripetoterapie si prin atele schimbate

progresiv;

manipulari sunt folosite sub forma de tractiuni, bune pentru durere si

mobilizare;

miscarile pasive nu trebuie sa se utilizeze prin intermediul genunchiului;

mobilizari active exercitii active pentru redresarea deviatiilor;

corectarea pozitiei trunchiului si bazinului se realizeaza prin kinetoterapie

specifica; corectarea se face prin tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale;

Tonifierea musculara : obiectivul principal pentru asigurarea stabilitatii unipodale

este tonifierea musculaturii abductorilor soldului ;

tonifierea muschilor pelvitrohanterieni (piramidalul, obturatorul intern si extern,

patratul crural, gemenul inferior si superior); acesti muschi au directie orizontala fiind
asezati posterior si lateral de articulatie, avand ca prim rol stabilitatea posterioara,
 respectiv caderea in fata; cel de-al doilea rol il constituie fixarea capului femural in
cotil, permitand muschilor dinamici sa actioneze eficient;
tonifierea fesierului mare are rol in stabilitatea soldului si a bazinului in plan
sagital; acest muschi este indispensabil in actiunea de urcare si alergare.
Tonifierea cvadricepsului, ischiogambierilor si a tricepsului sural;
Tonifierea musculaturii adductoare se face mai rar avand rol in echilibrul
bipodal , la mersul pe teren alunecos;
Tonifierea flexorilor soldului cu rol in ridicarea membrului inferior de pe sol;

Mobilitatea soldului dezvolta in mers o miscare complexa , care se descompune

in :

Sistemul de elan sagital in care coapsa se basculeaza anterior si posterior

in amplitudine de 520
Sistemul de elan lateral abductie adductie =120
Sistemul giratoriu in plan orizontal de 140

Recastigarea gradelor reprezinta un plan minimal, dar obligatoriu in recuperare.

Ordinea recastigarii mobilitatii pe miscare este flexie-extensie, abductie, rotatie.

2.5. REEDUCAREA MERSULUI imposibilitatea exersarii mersului pentru perioade

mai lungi de timp poate sterge memoria pentru acest act. De aceea, reeducarea trebuie
initiata inca din perioada de imobilizare la pat.

Exercitiile vor pregati mersul cu mijloace ajutatoare, antrenand in acest scop muschii
trunchiului si membrelor superioare. Mobilizarile vor viza toate articulatiile soldului.

Primele exercitii se vor executa din pozitiile decubit si asezat. Pacientii care au fost
obligati sa mentina timp indelungat decubitul, necesita acomodarea cu pozitia sezand.

Exercitiile propriu-zise de mers se executa cand pacientul este capabil sa mentina

pozitia stand, in stare de echilibru stabil si sa efectueze miscari alternative ale membrelor
inferioare.

Mersul se reia initial pe teren plat, cu mijloace ajutatoare, care asigura atat sprijinul
uni- sau bipodal, cat si echilibrul.

MERSUL INTRE BARE PARALELE intre barele paralele pacientul se sprijina cu

fermitate cu ambele maini, cauta sa-si mentina corpul in pozitie corecta si invata:

ridicarea alternativa a picioarelor la diferite inaltimi;

flectarea alternativa a genunchilor;
translarea egala, laterala si anterioara a greutatii corpului de pe un membru inferior
pe celalalt;
miscarea de rotatie a coloanei vertebrale si a bazinului.
 Aceasta este faza mersului fara sprijin in care se urmaresc cateva aspecte:

piciorul membrului afectat nu sta in aer, ci se aseaza pe sol in sprijin virtual.

Un carton sau o foaie de hartie puse sub picior poate fi tras/trasa de kinetoterapeut, dovada
neincarcarii membrului afectat. Este gresita pozitia de mers fara incarcare in care pacientul
tine genunchiul flectat si bineinteles si soldul, de teama sa nu atinga solul;

extensia soldului in timpul pasului posterior trebuie sa fie completa;

genunchiul sa se flecteze ca intr-un mers normal;

atacul solului cu piciorul afectat, desi este relativ mimat, sa se faca corect
prin talon, apoi rularea si parasirea solului prin varf;

balansul membrului inferior afectat, ca si sprijinul virtual, sa se faca fara

deviatie;

rotatia bazinului deasupra capetelor femurale sa fie cat mai simetrica in

timpul pasului pelvin;

distanta dintre pasi sa fie egala si constanta (de obicei lungimea unui picior
si jumatate).

MERSUL IN CADRUL FIX SAU MOBIL aceste mijloace ajutatoare permit, in primele
faze, mentinerea echilibrului, apoi executarea mersului.

Exemplu : mersul in doi timpi timpul 1 se deplaseaza anterior cadrul fix sau se impinge
cadrul mobil la lungimea unui pas; greutatea corpului se repartizeaza pe membrele
superioare; corpul si membrul inferior drept penduleaza anterior; - timpul 2 se deplaseaza
anterior membrul inferior stang.

MERSUL IN CARJE pacientul este invatat sa mearga astfel:

sprijin pe membrul sanatos;

carjele se duc in fata;

membrul afectat se duce in fata intre carje, fara incarcare (atinge doar solul);

se trece greutatea corpului pe carje prin balansarea in fata a acestuia;

 membrul inferior sanatos (eliberat de greutatea corpului) se trece printre
carje si se sprijina pe sol inaintea carjelor, concomitent cu trecerea greutatii corpului de pe
carje pe membrul sanatos;

Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat. La inceput de la o incarcare de

8-10% din greutatea totala a corpului . Acest procent reprezinta aproximativ greutatea
proprie a membrului inferior. Se procedeaza astfel: se aseaza pacientul cu membrul inferior
afectat pe un cantar , sprijinul pe membrul sanatos facandu-se pe un piedestal alaturat.
Membrul afectat apasa pe cantar pana ce acul indica greutatea corespunzatoare de 8-10%
din totalul greutatii corpului. Exercitiul se repeta de 3-4 ori pe zi pana cand pacientul
capata constiinta valorii acestei incarcari pe care o va utiliza in mersul cu carjele sau cu
cadrul. Treptat se creste procentul de incarcare cu 10-15-20% din greutatea corpului.

MERSUL IN BASTON se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de ~ 50% si

pelvisul nu mai basculeaza datorita insuficientei abductorilor. Bastonul se tine in mana
opusa membrului afectat si se deplaseaza impreuna. Incarcarea in continuare se gradeaza
slabind sprijinul mainii pe baston. Uneori, mersul cu sprijin in baston se va pastra toata
viata.

Refacerea completa a mersului cere o suita de exercitii complexe ca, - mers liber, mers
pe panta, mers inapoi, mers in zig-zag, intoarceri, etc .

2.6. IGIENA ORTOPEDICA A SOLDULUI cuprinde un numar de reguli de

comportament, menite sa protejeze articulatia soldului in decursul anilor. Aceste reguli
sunt:

sa se evite statul prelungit in picioare;

sa se evite mersul pe jos, prelungit;

sa se evite mersul pe teren accidentat si pe scari;

se va prefera mersul pe bicicleta, mersul simplu fiind cel mai prost exercitiu
pentru un protezat;

odihna, repausul , se vor face in decubit, ci nu pe fotolii sau scaune (deci,

membrele inferioare vor fi intinse);

intercalarea (daca este posibil), in timpul programului de munca a unor

pauze in care coxoticul va sta culcat (decontracturarea musculaturii soldului nu se face
decat in decubit);

sa se evite schiopatarea prin controlul mental al mersului;

 utilizarea corecta a bastonului in mana opusa soldului afectat, ori de cate ori
apare durerea; se contraindica mersul schiopatat in scopul evitarii purtarii bastonului;

corectarea inegalitatii membrelor inferioare prin adaos la tocul pantofului;

corectarea nu este necesara decat de la 2 cm in sus;

purtarea unor pantofi cu talpi si tocuri din material plastic (crep,

microporos), care absorb partial vibratiile din timpul mersului, care se transmit intregului
schelet;

evitarea pantofilor cu tocuri inalte la femei;

mentinerea unei greutati corporale normale sau sub valoarea standardelor

normale;

executarea de 2 ori pe zi a programului special de gimnastica, compus din

exercitii de mobilizare si tonifiere musculara;

Particularitile i precauiile kinetoterapiei n proteza de old ( sbenghe-521)

Perioada de imobilizare este foarte variabila de la 3zile la 3-4 saptamini, in functie de

pericolul infectiei , de tehnica operatorie , de experienta chirurgului etc.
in primele 3 zile se recomanda : posturare corecta in pozitie neutra ; exercitii
respiratorii; ex. Izometrice pentru fesieri si cvadriceps 9eventual se incepe cu ex.
Contralaterale); basculari antero-posterioare de bazin si miscari de lateralitate ( prin
contractia patratului lombat); pompaj al picioruli; ex. Pentru membrele sanatoase.
Dupa 4-5 zile : se incepe mobilizarile de sold- pasive si in suspendare axate pe
flexie extensie si abductie usoara; flexie de G; ex. Cu rezistenta pu cvadriceps.
Intervalul de 7-21 zile de la interventie : verticalizare (mai intii in sezind la
marginea patului , apoi ridicare in ortostatism fara sprijin pe membrul operat); mers
in cirje sau in cadru , cu piciorul pe sol, dar fara sprijin; ex. Active asistate de catre
kinetoterapeut sau in scripetoterapie ( flexie extensie-abductie); ex. Izometrice pu
fesieri si cvadriceps ; spre sfirsitul perioadei se executa ex. Active si active cu
usoarra rezistenta; gimnastica respiratorie; pompaj al piciorului.

Atentie !!! se evita in primele 3 sapt. In functie de calea de abord chirurgical:

Calea anterioara nu rotatie externa , extensie si adductie!
Calea posterioara- nu rotatiei interne , flexie abductie!
Calea laterala nu adductiei si rotatiei extene!
Indiferent de calea de abord- nu combinatia kinetica flexie+adductierotatie externa
+ decubit contralateral fara perna intre genunchi!
Dupa 3-4 sapt ( reeducarea functionala se face intr-un centru de recuperare sau
domiciliu): ortostatism si mers cu incarcare progresiva ; ex. Active cu rezistenta
progresiva ; hidrochinetoterapie; ex. Kinetice in lant inchis pu stabilizare si
coordonare.

Atentie!!! Trebuie evitata mobilizarea articulara in unchiuri maxime (abductie pin la

30-40 grade) iar rotatia externa si adductia trebuie evitate mai ales in decubit si
sezind . Nu trebuie sa stea pe scaunele joase ( flexia CF prea mare) , . favorabil
decubitul ventral.
In general programele de recuperare trebuie urmate 2-4 luni post-operator. La 3 luni
se poate merge fara baston. Pu restul vietii se continua programul de mentinele a
fortei musculare, cu respectarea regulilor de ,, igiena ortopedica,, a soldului.