Ai euat, ia-o de la capat

SI FLUTURII ZBOARA,NU-I ASA?

A fost o data ca niciodat, un flutura fragil pe nume Bosy. Sigur, vei spune ca toi fluturaii sunt
fragili, dar Bosy era foarte sensibil si orice adiere mai puternica de vnt l-ar fi putut distruge. Avea
aripioare subtiri, frumos colorate, cu mult rosu, acoperite cu un puf fin, ca de aur.
Intr-o zi, cand Bosy mai crescuse, mama lui i-a spus ca va trebui sa-si deschida aripile si sa
faca ceea ce toti fluturasii fac: sa zboare prin gradini, prin livezi, prin parcuri, in jurul florilor.
Dupa cateva incercari, Bosy si-a luat in sfarsit zborul si s-a indreptat catre gradina doamnei Talany,
trimitandu-i, din zbor, bezele maica-sii, mandra si fericita sa baietelul ei a reusit sa zboare singur.
Ajuns in gradina, Bosy s-a oprit cateva clipe pe creanga unui copacel, sa-si traga rasuflarea. Si
cum statea el asa, il aude pe copacel spunandu-i: "Bosy, florile sunt nerabdatoare sa te vada
zburand printre ele, nu le mai face sa astepte!".
Incurajat, Bosy si-a deschis aripioarele si s-a avantat iar in zbor. S-a dus mai intai catre
margarete, care se inaltau albe din iarba, si a inceput sa se agite vesel in jurul lor. Margaretele insa
s-au uitat lung, indiferente si nu au spus nimic. Bosey nu s-a suparat, ci s-a gandit ca poate erau
obosite si nu prea aveau chef de vorba. A zburat apoi inspre lalele, fericit ca mai erau atatea flori in
jurul carora putea sa zboare. Lalelele insa erau ocupate, discutau aprins despre cum oamenii vin si
le smulg din radacini, ca sa le aseze in apa, in niste obiecte de sticla, lasandu-le mai apoi sa se
ofileasca si sa moara. Cand Bosy a inceput sa zumzaie in jurul lor, lalelele s-au intors revoltate si i-
au facut vant sa plece, strigandu-i ca e un fluturas urat, ca nu il vor in preajma lor si ca ca ele nu au
timp de pierdut cu un fluturas care nici macar nu stie sa zboare.
Bosy a plecat, dand tot mai incet din aripioare, si s-a asezat trist pe o frunza. Se gandea ca
poate lalelele aveau dreptate... Oare asta era el, un fluturas urat, care nu stia sa zboare ? N-a avut
timp sa-si raspunda, caci si frunza a inceput sa-l certe si i-a spus sa plece, ca ea e prietena cu
lalelele si cu margaretele si nu vrea sa se puna rau cu ele. Bosy a vrut sa se ridice, dar aripioarele
parca nu il mai ascultau si nu mai vroiau nicicum sa se deschida. Margaretele, lalelele si frunza au
inceput toate sa-l certe si sa izgoneasca, iar Bosey incerca din rasputeri sa isi ia din nou zborul,
doar ca acum nu mai reusea. Vantul a inceput sa bata cu furie, luand cu el puful de aur de pe
aripioare fluturasului. Bosy se simtea tot mai slabit, nu mai avea putere sa-si ia zborul, asa ca s-a
lasat purtat de vant, care l-a dus departe de florile rele, intr-o alta gradina, intr-o alta lume, cu alte
flori, cu alte frunze.
Dupa un timp, Bosey s-a trezit; se simtea obosit, singur. Deschise ochii si vazu ca, dupa ce
vantul plecase mai departe, rasarise un soare care-i scalda aripioarele in razele sale si care incepu
sa-i presare la loc puful luat de vant.
 Simti, deodata, o rasuflare calda. Cand se intoarse, un crin il privea zambindu-i. Bosey se
sperie si inchise ochii de spaima, crezand ca va fi alungat din nou. Dar crinul ii spuse: "Bine ai
venit, Bosy! Esti cel mai frumos fluturas pe care l-am vazut vreodata! Ai cele mai frumoase
aripioare si cele mai lungi antene! Vrei sa zbori in jurul meu?" Bosy incerca sa se ridice, convins
ca nu va reusi; dar, ca un miracol, aripioarele i se deschisera din nou si incepura sa se miste incet
in sus si in jos si, fara sa prinda de veste, Bosy zbura din nou, fericit, cu aripioarele vindecate, intr-
o alta gradina, in jurul unei alte flori, intr-o alta viata, intr-o alta lume...