Cruciadele

Cruciadele au fost expediii militare ale crestinismului catolic si feudalilor apuseni cu

scopul de a cuceri i coloniza regiuni din Orientul Apropiat, ndeosebi Palestina i
Ierusalimul.

Ele au aprut ntr-o societate aflat n plin expansiune politic i militar i sunt o
ntregire a procesului de colonizare petrecut n Europa, la ele participnd toate clasele
i pturile sociale. La declansarea Cruciadelor au mai contribuit si urmatorii factori:
patrunderea turcilor in Asia Mica si amenintarea lor asupra imperiului bizantin
ortodox, ideea de razboi sfnt pusa in circulatie de papalitate, dorinta de mbogatire
usoara si rapida a aventurierilor europeni, precum si interesele de a face comert in
zona marii Mediteraneene.

Cruciadele au constituit unele dintre cele mai mari crime savrsite impotriva
umanitatii. Se apreciaza ca in decurs de 1500 ani au fost ucisi circa 10 milioane
oameni nevinovati, in timp ce alte cteva milioane au fost persecutati, torturati,
mutilati, exilati, distrusi psihic. In timpul celor sapte Cruciade, trupele de aventurieri
crestini catolici au devastat peste tot pe unde au trecut (Europa si Asia), au ucis zeci
de mii de crestini ortodocsi si zeci de mii de locuitori civili necrestini ale regiunilor
asiatice.

Cruciada 1 (1096-1099): a dus la cucerirea Ierusalimului in anul 1099 si la

ntemeierea Regatului Ierusalimului, cu orasele vasale Akkon, Antiochia, Edessa,
Tripolis, Beirut, Sidon, Tyros. Cu ocazia ocuparii Ierusalimului, Cruciatii au macelarit
peste 20.000 locuitori (inclusiv copii, batrni, femei).

Cruciada 2 (1147-1149): ocuparea Edessei de catre turcii seldciuci a provocat cea de

a doua Cruciada. Cruciada, condusa de trupele imparatilor Konrad al III-lea
(Germania) si Ludovic al VII-lea (Franta), s-a incheiat cu un total esec.

Cruciada 3 (1189-1192): si-a propus recucerirea Ierusalimului (intrat din anul 1187 in
stapnirea musulmanilor). Cruciada nu a avut succesul scontat, incheindu-se numai

1
 prin recucerirea Akkonului si printr-un armistitiu, prin care musulmanii au permis
accesul pelerinilor nenarmati si pasnici in Ierusalim.

Cruciada 4 (1201-1204): initiata de papa Innocentiu al III-lea impotriva Egiptului

(stapnul Ierusalimului), si-a abandonat rapid telul primar, degenernd intr-un razboi
fraticid, indreptat contra Constantinopolului ortodox, unde aventurierii catolici vestici
au instaurat temporar in 1204 un regat neviabil pro-catolic, deasemenea numeroase
mici principate catolice pe teritoriul Greciei ortodoxe, principate la fel de neviabile.
Peste tot au comis crime pe scara larga.

Cruciada 5 (1228-1229): condusa pe cale maritima de imparatul german Friedrich al

II-lea, recucereste pentru ultima data Ierusalimul, oras care va fi pierdut de Cruciati
definitiv in anul 1244.

Cruciada 6 (1248-1254): ajunge in impas in anul 1250, prin luarea ca prizonier a

regelui francez Ludovic al IX-lea, conducatorul ostilor catolice, rascumparat cu mari
sume de bani. Cruciada reuseste numai mentinerea unor posesiuni izolate dinafara
Ierusalimului.

Cruciada 7 (1270): condusa de regele francez Ludovic al IX-lea, esueaza rapid.

Ludovic al IX-lea, moare n lupt, iar puinii cruciai rmai n via s-au ntors n
Frana.

Cu aceast ultim ncercare aa-numitele "cruciade clasice" au luat sfrit. Rnd pe

rnd statele din Orient au fost recucerite de musulmani. n 1268 a fost recucerit
Antiohia, n anul 1289 Tripoli, iar n anul 1291, Acra, ultimul centru de rezisten al
cruciailor. Doar regatul Ciprului a rmas n mna "latinilor" mai mult vreme, el fiind
cucerit de Imperiul Otoman abia n 1571.

Cruciadele au avut consecine negative i pozitive, cele negative decurgnd din

distrugerile de bunuri i masacrele ce aveau loc n timpul rzboaielor, din exploatarea
populaiei supuse, cele pozitive constnd n contactul dintre dou civilizaii, care s-au
influenat reciproc. Cruciadele au contribuit la dezvoltarea legturilor dintre Orient i
Occident. Relaiile comerciale ale Europei apusene cu orientul s-au accentuat, fapt de
care au profitat oraele, mai ales cele din Italia i sudul Franei.

Bucuresti, 29 Oct 2008