Miercuri, 30.09.

2009
Curs III
TMK

SISTEMUL ARTICULATIEI UNICE (continuare)

Capsula articulara

CAPSULA ARTICULARA - este un tesut conjunctiv fibros aflat in continuarea

periostului care se poate intinde si cativa cm. prinzandu-se de metafiza. In anumite
zone capsula este intarita de structuri fibroase fasciculare, numite LIGAMENTE
CAPSULARE care maresc mult rezistenta.
Capsula nu este continua, lasand unele goluri prin care sinoviala (stratul intern
al capsulei) se invagineaza sub musculatura, formand funduri de sac, pungi
sinoviale, respectiv formatiuni care faciliteaza alunecarea tendo-musculara in timpul
miscarilor articulare.
Capsula delimiteaza cavitatea articulara virtual (cavitatea sinoviala) si toate
structurile care se afla in aceasta cavitate si care reprezinta structuri intraarticulare.
1 capetele osoase;

2 cartilajul osos;

3 capsula articulara;

4 membrana sinoviala cu
vilozitati sinoviale

SINOVIALA este o membrana subtire, conjunctivohistiocitara, care tapeteaza

intern capsula, continuandu-se si in zonele fara capsula, respectiv in fundurile de
sac.
Sinoviala acopera toate structurile spatiului articularcu exceptia discurilor si a
meniscurilor, oprindu-se la marginea cartilajului. Intraarticular, sinoviala face niste
pliuri bine vascularizate care poarta numele de vilozitati sinoviale.
Sinoviala, ca si capsula, au vascularizatie si inervatie bogata, circulatia din
sinoviala asigurand formarea lichidului sinovial.

RECEPTORII CAPSULEI SI SINOVIALEI sunt proprioceptori importanti,

fiind implicati in mecanismul de control motor.
De asemenea, exista o bogatie de receptori algogeni ca si de mecanoreceptori.

Pag 1 din 5
 Tesutul conjunctivohistiocitar al sinovialei, reactioneaza prin proliferare in
momentul in care articulatia NU se mobilizeaza. Acest tesut tanar, conjunctivo-
grasos, care umple articulatia in perioada de imobilizare, se poate organiza
determinand blocarea in cazul in care imobilizarea se prelungeste.
Reinceperea precoce a mobilizarii articulare determina resorbtia cu disparitia
acestui tesut intraarticular.
Membrana sinoviala are functii importante:
Organ receptor al informatiilor;
Rol de curatare a articulatiilor prin functia macrofagica;
Fabrica lichidul sinovial;
Reprezinta un filtru plasmatic.
Totusi, in anumite conditii, poate fi extirpata, interventia se numeste
SINOVECTOMIE si uneori se poate reface daca au mai ramas resturi de sinoviala,
in cateva luni pana la 2 ani.

LICHIDUL SINOVIAL este un adevarat tesut lichidian, ca si sangele. El este

format printr-un proces de ultrafiltrare plasmatica, avand o celularitate variata.
Este un lubrifiant ideal
Vascozitatea sa este data de acidul hialuronic si, in cazul scaderii acestuia,
apare o proasta lubrifiere, rezistenata intraarticulara la miscare creste si cartilajul se
uzeaza.
Varsta si imobilizarea sunt cauzele fiziologice ale scaderii lubrifierii.
Rolul lichidului sinovial:
Lubrifiant;
Nutritiv (pentru cartilaj);
Caraus al materiilor rezultate prin uzura in articulatie

Rolul este mentinut de compozitia sa, care se poate degrada in unele boli ale
sinovialei.

RAPORTUL DINTRE PATOLOGIA ARTICULARA SI KINETOTERAPIE

Cavitatea articulara reprezinta sediul unor stari patologice care determina

deficit functional mai mult sau mai putin sever, respectiv redoare, adica limitarea
mobilitatii articulare, sau anchiloze (impiedicarea/disparitia miscarii), la care se
adauga durerea, elementul cauzal important in toate disfunctionalitatile.
Elementele intraarticulare care pot determina deficit motor sunt:
1. fractura intraarticulara, calusul exuberant, prezenta unui corp strain
intraarticular. Acest aspect NU are tratament conservator, ci numai
tratament ortopedico-chirurgical;
2. luxatia capetelor osoase rezolvarea este de asemenea ortopedica;

Pag 2 din 5
 3. retractia sau contractura capsulei fenomen care compromite jocul
articular al capetelor osoase si astfel blocheaza miscarile oscilatorii ale
segmentelor;
4. inflamatia (SINOVITA) in stadiul acut este disfunctionala prin
durere. Inflamatia cronica este distructiva pentru toate structurile
intraarticulare, inclusiv cartilajul osos. Blocarea mobilitatii este
consecinta durerii, la inceput si mai ales tardiv a imposibilitatii
alunecarii capetelor osoase articulare datorita:
lipsei lubrifierii;
pierderii congruentei;
dezaxarilor
retractiei capsulare;
panusului invaziv.
5. proliferarea tesutului fibro-grasos, invadant intr-o articulatie
imobilizata timp indelungat
6. procesul degenerativ.
Obiectivele kinetoterapiei vor fi:
mentinerea mobilitatii articulare inca de la inceputul procesului
patologic, prin mobilizari pasive (de catre kinetoterapeut sau aparate
automate), mobilizari autopasive si active;
posturarea de mentinere sau redresare a alinierii segmentelor;
mobilizarii pasive de refacere a jocului articular;
scaderea incarcarii.

TENDONUL SI LIGAMENTUL

TENDONUL leaga muschiul de os. Ceea ce determina unele diferente in

LIGAMENTUL leaga os de os. organizarea structurii fibrelor de colagen

Aranjamentul fibrelor colagenice explica de ce tendonul rezista fara

deformare la fortele de tractiune in ax, forte declansate de muschi, dar se deformeaza
repede in cazul fortelor latero-laterale de forfecare sau de compresie.
Ligamentul care trebuie sa stabilizeze articulatia in diversele ei directii de
mobilizare, nu este deformat de nici o forta (forfecare, tractiune sau compresie).
Tendonul are o distributie longitudinala a fibrelor colagenice, in timp ce
ligamentul are fibrele aliniate paralel, oblic si spiralate.
Ligamentul si tendonul sunt structuri conjunctive foarte dense si rezistente,
formate din:
fibre colagenice si elastina;
proteoglicani; care sintetizeaza si secreta proteinele
apa; colagenice si de elastina

Pag 3 din 5
 celule (FIBROBLASTI)

Predomina elastinul de tip I, cu mare stabilitate si rezistenta (70 80%)

Fibra de colagen a acestor structuri are cea mai mare rezistenta, fiind
comparabila cu fibra de otel de acelasi diametru.
Fibra tendonului este cea mai lunga fibra din corpul uman, caci ea se naste din
PERIMISIUMUL muschiului si ajunge la structurile osoase profunde.
Molecula de colagen are 3 lanturi polipeptidice, formand o tripla spirala.
Fiecare lant contine cca. 1000 de aminoacizi si poarta numele de LANT ALFA.
Moleculele colagenice se organizeaza astfel:
3 molecule asezate spiralat formeaza un mic snop;
3 astfel de snopuri se aseaza seriat, cap la cap;
5 astfel de serii se aranjeaza in paralel si, ceea ce rezulta, este
MICROFIBRILA tendonului sau ligamentului;
un grup de microfibrile aranjate ca un snop si care sunt mentinute strans unite
prin punti transversale, formeaza FIBRILA.

Rezistenta tendonului si ligamentului depinde de numarul si starea acestor

punti, respectiv legaturi transversale, dintre moleculele colagenice.
Varsta, sexul, nivelul de activitate fizica (antrenamentul), determina numarul
si starea puntilor transversale (rezistenta acestor structuri).
In afara fibrelor conjunctive, colagen si elastina, tendonul si ligamentul contin
proteoglicani si apa, formand matricea extracelulara.
Combinatia proteoglicanilor cu apa, da un gel cu o vascozitate variabila,
variabilitate determinata de activitatea fizica (miscarea face sa scada vascozitatea).
Aceasta proprietate a unui tesut de a-si modifica vascozitatea in raport cu
miscarea, se numeste TIXOTROPIE. Tixotropia explica rezistenta unui tesut la
intinderea lui cu o viteza data, vascozitatea mare insemnand o rezistenta mare la
intindere, fortand intinderea. La viteza mare riscam ruperea, daca tesutului nu i s-a
scazut suficient vascozitatea prin exercitii de incalzire prealabila.
S-au evidentiat in corpul tendonului, filamente de actina si miozina,
constantandu-se astfel ca tendonul nu este numai un simplu transmitator al
contractiei, ci si un element activ in lantul kinetic: muschi-tendon-os.
Tendonul este protejat de o teaca fibroasa in portiunea unde el aluneca in
santul osos. Aceasta teaca este de fapt un tesut fibrocartilaginos care tapeteaza santul
respectiv, numit CULISA OSOASA.
Unele tendoane sunt inconjurate de o teaca sinoviala, formata dintr-o foita
parietala pe peretele osos al canalului traversat de tendon si o foita viscerala pe
tendon. Intre cele doua foite exista lichid sinovial.
Aceste elemente sunt similare celor de la nivelul articulatiei.
In zonele de mare frecare sau presiune asupra tendonului, exista BURSELE
SINOVIALE, asemanatoare unor pernite amortizoare umplute cu lichid sinovial.
Pag 4 din 5
 Inflamarea acestor structuri sinoviale determina asanumitelor
TENOSINOVITE (BURSITE) care fac parte din asanumitul reumatism al tesutului
moale.
Zona de insertie a tendonului la os are o alcatuire particulara, datorita
modificarilor de structura de la tendon catre os. Pornind de la structura clasica de
tendon, se trece progresiv catre un fibrocartilaj.
Tendonul este bogat inervat, prezentand toate tipurile de inervare si
beneficiind de un aparat senzitiv specializat care regleaza contractia musculara
(aparat GOLGI).
Multa vreme s-a crezut ca tendonul este un organ foarte prost vascularizat. In
realitate el primeste o vascularizatie relativ buna de la vasele muschiului, periostului
si mai ales de la tecile peritendinoase.
Tendonul indeplineste, functional, un triplu rol:
organ de transmitere al fortei de contractie;
organ de modulare a contractiei brutale, deci rol de amortizor;
organ de amplificare a contractiei musculare abia perceptibile.

Ca transmitator al fortei de contractie musculara, tendonul trebuie sa aiba o

rezistenta buna, pentru a face fata acestor tensiuni.
In activitatea obisnuita, tendonul este solicitat pana la a 4-a parte din
rezistenta lui la rupere.
Exista, teoretic, un raport intre grosimea tendonului si rezistenta lui, desi
aceste 2 proprietati pot evolua si independent. De exemplu: in perioada de crestere,
antrenamentul fizic determina hipertrofia tendonului. La varsta adulta, acelasi
antrenament determina cresterea rezistentei, nu si hipertrofia lui.
Imobilizarea scade rezistenta tendonului favorizand ruperea acestuia la
reluarea activitatii.

(Urmeaza cursul 4: Repararea tendonului si ligamentului)

Pag 5 din 5