Vineri, 06.11.

2009
Curs VIII
TMK

SISTEMUL ARTICULATIEI UNICE (continuare)

Inervatia motorie a fusului muscular

Inervatia motorie a fusului muscular este asigurata de motoneuronii

medulari care trimit fibre eferente spre placile terminale neuronale.
De la neuronii statici, eferentele ajung la placile terminale din zona
ecuatoriala afibrelor intrafuzabile, iar eferentele de la neuronii dinamici ajung la
placile terminale din zonele polare.
Asadar neuronii inerveaza exclusiv fibrele musculare intrafuzabile, iar
neuronii inerveaza exclusiv fibrele extrafuzabile.
Mai exista si un grup de motoneuroni denumit ai caror axoni inerveaza
ambele tipuri de fibre musculare, intr si extrafuzabile, pentru cele intrafuzabile
avand placile motorii tot in zona polara a fibrelor musculare.
Influxul nervos de la motoneuronii dinamici si , determina contractia
fibrelor intrafuzale a miofibrilelor acestora, se produce scurtarea lor in zonele polare,
determinand intinderea zonei ecuatoriale.

Intinderea zonei ecuatoriale determina excitarea receptorilor senzitivi,

generand potential de actiune catre SNC. Fusul muscular poate fi excitat si pe o alta
cale. El este asezat paralel cu fibra musculara extrafuzabila, astfel incat intinderea
pasiva a muschiului determina excitarea receptorilor senzitivi intrafuzali din zona
ecuatoriala.

Pag 1 din 6
ORGANUL DE TENDON GOLGI

Este un receptor senzitiv simplu, el nu are decat cale aferena fara conexiuni
eferente.
Caile aferente care pornesc de la organul Golgi, sunt fibre nervoase mielinice
groase de tip Ib.
Organul Golgi se prezinta ca un corpuscul de 0,5 mm, inconjurat de o capsula
conjunctiva formata din fibroblasti, plasat langa jonctiunea tendon-muschi, lucru
deosebit de important pentru functionarea lui. De fapt in tendon sunt localizate decat
cateva astfel de organe Golgi, majoritatea fiind plasate in jurul catorva fibre
extrafuzabile musculare si in conexiune cu teaca tendonului care ulterior care
ulterior acopera i patrunde in corpul muscular.
Datorita acestor relatii, se considera ca, corpusculul Golgi se afla in serie cu
fibrele musculare.

Aproximativ 10 fibre musculare extrafuzabile sunt incluse in capsula

organului de tendon, si fiecare din aceste fibre primeste o inervatie eferenta de la
motoneuroni diferiti.
Organul de tendon Golgi este considerat MONITORUL FORTEI
MUSCULARE
Daca un muschi este intins, pasiv sau activ, respectiv prin activarea fibrelor
musculare, benzile colagenice ale capsulei organului Golgi irita terminatiile
senzitive si declanseaza un potential de actiune aferent.

Pag 2 din 6
 Pentru a se obtine aceasta excitatie trebuie sa se atinga un anumit grad de
forta, care este in relatie directa cu modul in care s-a facut activarea fibrelor
musculare.

Receptorii articulari

Spre deosebire de primele 2 categorii (fusul muscular si organul de tendon)

receptorii articulari nu reprezinta o entitate, ei sunt raspanditi in capsula articulara, in
ligamente, in tesutul conjunctiv moale.
Ca tip de receptori discutam despre:
- terminatiile Ruffini
- terminatiile Golgi
- corpusculii Pacini
- terminatiile libere nervoase
De la acestia pleaca fibrele nervoase aferente apartinand tuturor celor 4 tipuri
de fibre (de la I la IV)

I. Terminatiile Ruffini sunt reprezentate de 2-6 corpusculi globulosi

incapsulati cu un singur axon aferent mielinizat, avand diametrul intre 5-9 m.
Terminatiile Rufini sunt mecano-receptori statici sau dinamici, care semnaleaza
continuu pozitia articulatiei, deplasarea segmentelor componente, viteza acestei
deplasari, presiunea intraarticulara.
Pag 3 din 6
 II. Corpusculii Pacini sunt incapsulari mai groase, avand un axon aferent cu
diametrul intre 8-12 m. Corpusculii Pacinii au praguri joase de excitatie
mecanica si culeg informatii privind acceleratia articulara.
III. Terminatiile Golgi sunt incapsulari subtiri ale unor corpusculi fuziformi,
anonul aferent avand diametrul intre 13-17 m. Acesti receptori au un prag de
excitatie inalt si monitorizeaza tensiunea din ligamente, mai ales la momentul
amplitudinii maxime a miscarii articulare.
IV. Terminatiile nervoase libere sunt raspandite in aproape toate structurile,
reprezinta sistemul nociceptiv articular (receptori de durere). Axonii acestora
au diametrul cuprins intre 0,5 si 5 m, fiind cei mai subtiri. Sunt excitati cand
articulatia sufera un stres mecanic puternic sau un stres chimic (ex: in cursul
procesului inflamator). Rolul receptorilor articulari este evident in controlul
functiilor musculare si devine evident in conditii patologice (ex: in cazul unei
hidartroze lichid la nivelul articulatiei genunchiului). Apare rapid o scadere
a controlului cvadricepsului chiar in absenta durerii. Aceasta tulburare a
controlului depinde de cantitatea de lichid intraarticular acumulata si poate
determina o scadere a activitatii maxime a cvadricepsului cu 30-90%.

Mecanoreceptorii cutanati sunt exteroceptori care culeg informatii venite

din mediu si influenteaza articulatia. Acest tip de receptor joaca un rol deosebit mai
ales la nivelul mainii si piciorului. Scaderea sensibilitatii acestui receptor la picior,
aspect ce evolueaza cu varsta, determina tulburari posturale si de mers la batrani.
Mecanoreceptorii cutanati conduc informatia in SNC determinand comenzi
eferente prin motoneuronul . Asemeni termo si nociceprotilor de la nivelul pielii, si
mecanoreceptorii cutanati actiooneaza in axcelasi sens.
Pag 4 din 6
 Exista 4 tipuri de mecanoceptori cutanati:
1. Discul Merkel La suprafata pielii
2. corpusculii Meissner
3. terminatiile Rufini In profunzimea pielii
4. corpusculii Pacini

Discul Merkel culege informatii privind presiunile verticale pe piele (deci nu

culege infromatii privind intinderea laterala a pielii). Raspunsul initial este foarte
rapid (un raspuuns de aparare), mai apoi reactiiile devin tot mai lente.
Corpusculuii Meissner sunt sensibili tot la presiunea tegumentelor, doar
daca presiunea este sustinuta. Au o capacitate de descarcare a potenitalelor de
actiune care scade treptat. Corpusculii au mai multi axoni fiecare.
Terminatiile Ruffini au un axon si sunt excitati de intinderea pielii pe
suprafete mari. Sensibilitatea lor depinde de directia in care este intinsa pielea,
astfel: o anumita terminatie Ruffini va fi excitata numai cand pielea este intinsa
numai intr-o directie. Intinderea pielii perpendiculara cu prima, inhiba excitatia in
acea terminatie, dar excita o alta terminatie Ruffini s.a.m.d. Daca intinderea se
mentine prelungit, raspunsul terminatiilor se adapteaza si scade sau dispare.
Corpusculii Pacini sunt inervati tot de un axon. Sunt receptori voluminosi si
sunt activati de schimbarile rapide ale stimulilor presionari.

RAPORTUL DINTRE PATOLOGIA RECEPTORULUI SENZITIV SI

KINETOTERAPIE

Existenta tulburarilor de sensibilitate, alaturi de cele motorii in diverse tipuri

de patologii ale sistemului nervos, SNC sau periferic, complica starea pacientului si
creaza dificultati privind programele de recuperare.
Disparitia feed-back-ului senzitiv, mai ales proprioceptiv, face ca miscarea sa
nu mai poata fi coordonata decat vizual. O astfel de coordonare nu va avea niciodata
calitatile si finetea feed-back-ului proprioceptiv.
Din aceasta cauza acordam in toate programele de kinetoterapie o atentie
speciala exercitiilor de coordonare, control si echilibru.
In ceea ce priveste receptorii cutanati, ei sunt implicati in leziunile nervilor
senzitivi.
Refacerea leziunilor de nerv se face prin inmugurire, mugurii ajungand la
tegumente dupa un interval de timp variabil, consecinta fiind crearea unei harti noi a
sensibilitatii diferita de cea anterioara leziunii, aceasta harta anterioara fiind
inregistrata la nivel central. Consecinta este ca pacientul nu poate localiza exact o
excitatie la nivelul pielii, reeducarea in vederea refacerii reprezentarii noii harti
senzitive fiind de asemenea un obiectiv al programelor kinetice.

Pag 5 din 6
 OBIECTIVELE DE BAZA ALE KINETOTERAPIEI
SI KINETOPROFILAXIEI

RELAXAREA trebuie inteleasa in dublu sens:

- ca inversul activitatii musculare
- ca inversul starii de tensiune nervoasa.

Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem scos din echilibru revine la
echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru.
Este un proces psihosomatic, terapeutic, foarte important. Se indica in toate
starile de tensiune musculara crescuta, dar si in stari psihice tensionate.
Relaxarea este un proces autonom, in relatie directa cu reglarea tonico-
emotionala optima.
In kinetoterapie lucram cu relaxarea generala si cea partiala. Relaxarea
generala in care este inclus intregul organism, ce se poate obtine uneori cu anumite
aparate (fotoliul sau masa vibratorie), prin metode de ordin general (masajul prin
metoda miorelaxanta), prin aplicatii de terapie fizica (forme de curent electric,
caldura) la care se poate adauga medicatia miorelaxanta.
Relaxarea partiala de segment, de grup muscular sau de muschi, in care se
incearca decontracturarea segmentului, muschiului etc, prin scuturare, balansare, in
general prin miscari ample, lente, de regula ritmate pe respiratie..
In general exista 2 categorii de relaxare:
- extrinseca (din exterior - cu aparate, masaj, tehnici, terapie fizica). Si in
care subiectul este pasiv in aceste conditii pacientul devine dependent de
aceste mijloace.
- intrinseca in care pacientul isi induce singur starea de relaxare.
Tehnicile cuprise in aceasta relaxare, asigura inhibitia reciproca,
psihic si somatic (respectiv muschi), relatia fiind biunivoca (si de
la psihic catre muschi si de la muschi catre psihic).
In ceea ce priveste relaxarea intrinseca, exista 3 mari curente metodologice:
- Curentul oriental in scop profilactic (toga, chi gong, thai chi etc).
Aceste tehnici nu se pot invata decat cu un maestru.

(Urmeaza cursul 9 continuare Curente metodologice ale relaxarii intrinseci)

Pag 6 din 6