Miercuri, 14.10.

2009
Curs V
TMK

SISTEMUL ARTICULATIEI UNICE (continuare)

Structura sarcolemei

SARCOLEMA, care reprezinta membrana celulei musculare, are o grosime

intre 20 100 si este bordata pe fata interna de nuclei sarcolemali, care sunt
alungiti paralel cu axul lung al fibrei.

Pe fata externa a sarcolemei se afla un strat de tesut conjunctiv cu nuclei

FIBROBLASTICI care separa intre ele fibrele musculare facand parte din matricea
muschiului.
SARCOLEMA gazduieste 2 structuri anatomo-functionale extrem de
importante:
-prima structura: partea postsinaptica a placii motorii - structura care este
unica la fibrele albe si multipla la fibrele rosii;
- a doua structura: poarta spre invaginarile tubulare ale sistemului tubular T
prin care sunt dirijate impulsurile nervoase catre elementele contractile.

Pag 1 din 7
 SARCOPLASMA contine:
surse de energie: picaturi de lipide, granule de glicogen;
organite: nuclei, mitocondrii, lizozomi - care in cazul celulelor
musculare se numesc SARCOZOMI;
enzime: miozina, ATP-aza, fosforilaza;
aparat contractil: format din benzi de miofilamente aranjate in
MIOFIBRILE;
sistemul membranos CANALICULAR: care cuprinde reticulul
endoplasmatic si derivatiile sale.

Cantitatea de sarcoplasma variaza in functie de muschi si de activitatea lui,

astfel:
muschii rosii (ex: muschii oculari, respiratori etc), sunt bogati in
sarcoplasma deoarece trebuie sa aiba o activitate aproape
continua;
muschii albi, care se contracta rapid dar obosesc repede, sunt
saraci in sarcoplasma

MIOFIBRILELE sunt singurele elemente contractile ale muschiului, ocupa

cca. 2/3 din spatiul intracelular, fiind de ordinul sutelor de mii. Se dispun in fascicule
paralele intre ele, totalitatea lor creand o structura tigrata prin alterante de zone
intunecate si zone clare.

Pag 2 din 7
 MIOFIBRILA are lungimea fibrei musculare, intanzandu-se de la un cap la
altul al acestuia.
Miofibrila este formata prin asezare cap la cap a catorva mii de unitati
contractile reprezentate de SARCOMERI.
SARCOMERII care se mai numesc si CASUTE KRAUSE, au o lungime de
cca 2,5 m in repaus si se intind intre 2 linii Z
LINIA Z care se mai numeste si stria Amici, este o banda transversala care
se insera pe fata interna a sarcolemei, trecand la acelasi nivel prin toate miofibrilele
si legandu-le.. linia Z are o structura proteica si face parte din CITOSCHELET
(scheletul celulei).
SARCOMERUL este alcatuit din 2 tipuri de filamente proteice contractile,
denumite MIOFILAMENTE:
unul gros: MIOZINA;
unul subtire: ACTINA

Aceste miofilamente sunt aranjate longitudinal. Diferentele de refractie a

luminii care trece prin aceste filamente determina imaginea striata, tigrata, a
sarcomerului, ea fiind realizata prin succesiunea unor discuri intunecate si clare.

Pag 3 din 7
 Discul intunecat BANDA A, anizotropica, are refractie dubla si este format
din filamente gorase de miozina, dar avand si filamente subtiri, spre capete, ceea ce
face ca mijlocul discului intunecat sa fie mult mai clar asanumita BANDA H,
aceasta banda H fiind formata exclusiv din miozina.

Intre 2 benzi A se afla BANDA I (izotropica), slab refractara, care apare ca o

banda foarte clara, formata exclusiv din filamente subtiri de actina.
Filamentele se prind doar cu un capat (celalalt ramanand liber) la niste benzi
transversale care se afla in centrul discurilor clare si intunecate.
Astfel, filamentele subtiri se prind pe BANDA Z care delimiteaza o unitate
contractila (SARCOMERUL) de cel de alaturi.
FILAMENTELE GROASE de miozina se prind de un capat de BANDA M
din mijlocul BENZII A.
Pe o sectiune transversala se poate observa ca fiecare filament gros este
inconjurat de 6 filamente subtiri. Respectiv filamentul de miozina are 6 prelungiri
(sau punti transversale), in timp ce un singur filament subtire de actina poate intra in
contact numai cu 3 filamente de miozina.

Pag 4 din 7
CITOSCHELETUL reprezinta un grup de structuri care determina organizarea
sarcomerilor atat inauntrul cat si in afara lui. Aceste structuri realizeaza cadrul fizic
pentru interactiunea proteinelor contractile.
Portiunea citoscheletului din afara sarcomerului mentine alinierea
miofibrilelor vecine in portiunea din interiorul sarcomerului, mentine orientarea si
aranjamentul fibrelor groase si subtiri.
Citoscheletul exterior sarcomerului este format din FILAMENTE
INTERMEDIARE asezate unele longitudinal, altele transversal, dand un aspect de
grila.
Citoscheletul interior sarcomerului actioneaza ca un al III-lea sistem
filamentar, alaturi de miozina si actina, avand tot structura proteica.
Anatomofunctional muschii au fost catalogati in:
musci tonici (de tip I), in general fiind muschi extensori;
muschi fazici (de tip II), muschi flexori
Muschii tonici in general sunt muschi proximali (aproape de radacina
membrului), antigravitationali, sar o articulatie, au tendoane late, travaliul lor este
putin intens, se contracta lent si obosesc greu.
Muschii fazici in general sunt muschi superficiali, sar 2 articulatii, au
tendoane lungi, realizeaza contractii rapide si obosesc usor.
Aceasta impartire a muschilor este relativa, pentru ca nu exista muschi
exclusiv fazici sau tonici. Mai corect ar fi sa vorbim despre raspunsuri sau contractii
fazice sau tonice in componenta muschilor existand predominant fibre musculare
fazice (fibre albe) sau fibre musculare tonice (fibre rosii).
Astfel, in muschii flexori (vast intern, gemeni, semimembranos, muschii
posturii) predomina fibrele rosii, in timp ce in exxtensori (vastul intern, solear,
temitendinos) predomina fibrele albe.
FIBRELE ALBE:
sunt sarace in mioglobina, mitocandrii si enzime oxidative;
rezervele de ATP energetice sunt reduse;
vascularizatia este mai saraca
sistemul nervos, care va comanda contractia fibrei albe, provine de la
motoneuronul ALFA, motoneuron mare, determinand contractii rapide,
fazice, deoarece aceste fibre au o singura sinapsa neuromusculara.
O astfel de contractie implica o mare cheltuiala energetica, motiv pentru care
fibra oboseste repeda.

FIBRELE ROSII:
sunt bogate in mioglobina, mitocondrii si ATP;
au o retea ampla de capilare sanguine;
activitatea lor se datoreaza motoneuronului ALFA mic, din coarnele
anterioare ale maduvei spinarii;
Pag 5 din 7
 aceste fibre au mai multe sinapse neuromusculare;
raspunsul tonic este de intensitate redusa dar de lunga durata;
cere un consum energetic mic, din care cauza fibrele rosii obosesc greu.

Dupa Burke si colaboratorii, exista 4 tipuri de fibre ale unitatilor motorii.

Aceasta clasificare a luat in calcul mai multi parametri functionali ai fibrelor
musculare:
- forta maxima;
- rapiditatea contractiei;
- rezistenta la oboseala;
- capacitatile enzimatice;
- activitatea ATP-azei.

Cele 4 tipuri sunt:

Tipul I fibre lente au timp de contractie lung;

- forta maxima redusa;
- rezistenta mare la oboseala
- sunt bogate in enzime
- activitate ATP-azica redusa

Tipul II - fibre rapide si rezistente la oboseala:

- au timp de contractie rapid;
- isi conserva forta chiar dupa multe contractii;
- sunt bogate in enzime;
- activitate ATP-azica bogata

Tipul III fibre ce obosesc rapid:

- ritm de contractie rapid;
- forta foarte mare dr nu pot mentine aceste caracteristici dacat pentru
cateva contractii, trebuind apoi sa se odihneasca
- resurse enzimatice mici
- activitate ATP-azica mare

Tipul IV fibre intermediare:

- mentin un timp oarecare, dar in contractile repetitive nu genereaza forta
mare;
Studiile au demonstrat ca aceste propietati ale fibrelor musculare sunt in
dependenta directa, in primul rand cu structura miozinei.

Pag 6 din 7
REPARATIA MUSCHIULUI

Forta muschiului este data de calitatea si cantitatea materialului contractil.

Rezistenta muschiului la rupere este data de scheletul fibros. Clasic, se spunea
ca muschiul nu este capabil sa se regenereze.
Astazi s-a constatat ca in leziunile difuze, dar care nu intrerup fibra
musculara, regenerarea este regula.
Leziunile usoare ale fibrelor musculare care determina doar intreruperi mici,
se vindeca prin cicatrici conjunctive, total nesemnificative pentru funtia muschiului.
Leziunile severe, cu intreruperi mari, se repara prin invadare de cicatrice
interstitiala, cicatrice care ia aspect de tendon intermediar. In aceste conditii
functia musculara este afectata si ramane pericolul unor noi ruperi.
Exista situatii in care pot apare o adevarata regenerare a fibrei musculare. O
astfel de regenerare numita regenerare mioblastica nu se poate realiza decat prin
conservarea membranei bazale a muschiului. Acest lucru se intampla foarte rar.
Este insa cert faptul ca omul traieste si moare cu acelasi numar de fibre
musculare.

RAPORTUL DINTRA PATOLOGIA MUSCHIULUI SI KINETOTERAPIE

Muschiul, mai mult chia decat articulatia, repreziinta obiectivul central al

kinetoterapiei, in absolut toate starile patologice care afecteaza aparatul locomotor.
- Patologie post-traumatica;
- Patologie reumatologica;
- Patologie neurologica.

Un domeniu vast de interes il reprezinta antrenamentul la efort, care se face

prin intermediul activitatilor musculare, antrenament, care reprezinta un element
primordial in programele kinetice, inclusiv in boli cardiovasculare si
bronhopulmonare, ca si in programe de profilaxie ale sedentarismului, stresului,
starilor nevrotice si altele.
Muschiul ramane de asemeni principalul obiectiv al antrenamentului
sportivilor.
Paradoxal este faptul ca, in patologia muschiului exista situatii in care
kinetoterapia are limite serioase pana la contraindicatie (ex: in unele miopatii).
Exista obiective foarte precise ale kinetoterapiei care se adreseaza muschiului,
si exista metodologii diverse pentru atingerea acestor obiective.
Exista exercitii perfect codificate pentru fiecare grup muscular.

(Urmeaza cursul 6 Nervul)

Pag 7 din 7