Vineri, 27.11.

2009
Curs XI
TMK

METODE DE CRESTERE A MOBILITATII ARTICULARE

REDORILE ARTICULARE, in general, sunt de 3 categorii:

1. Redori care necesita intinderea tesuturilor retracturate
2. Redori care necesita scaderea hipertrofiei si hipertoniei, mai ales,
musculare
3. Redori care necesita ambele
In plus trebuie avuta in vedere si prezenta hipotoniilor musculare.

Redoarea stransa dupa o imobilizare determina scurtarea adaptativa a

flexorilor si alungirea adaptativa a extensorilor, aspecte pe care le rezolvam prin
kinetoterapie.
Aceasta alungire a extensorilor poate fi explicata astfel: Nelucrand o
perioada mai lunga extensorii, acestia devin slabi, reflexul miotatic scade in
pozitie normala si apare doar in pozitie patologica, ceea ce necesiata
recastigarea raspunsului la intindere.
A doua observatie: rezistenta izometrica determina stimularea
motoneuronilor statici, cu cat rezistenta este de mai lunga durata, activarea
interesand mai multi neuroni .
A treia observatie: daca exercitiul se executa la cel mai scurt nivel al
muschiului, refacem sensibilitatea buclei , ceea ce poate determina o crestere a
fortei prin hipertonia/hipertrofia fibrei.
Observatiile preactice au dovedit ca extensorii au punct optim de tonifiere in
zona scurtata, iar flexorii au punct optim de tonifiere in zona mijlocie.

1. Redori care necesita intinderea tesuturilor retracturate

S-a constatat ca fiecare tesut are propriul sau grad de elasticitate, respectiv de
rezistenta la intindere. Complianta, reprezinta usurinta de a se lasa destins a fecarui
tesut (Complianta unui tesut este proprietatea de a se lasa destins)
Complianta muschiului este mult mai mare decat cea a tendonului. Din pacate
la muschiul retracturat, complianta scade foarte mult. Complianta pielii este mult
mai mare dacat complianta capsulei si mult mai mare decat complianta ligamentului.

Pag 1 din 7
 Aplicarea prelungeita de caldura, amelioreaza complianta. Din aceasta cauza
uneori, intinderea tesuturilor se face sub aplicatie de caldura si uneori se mentine si
dupa aplicarea de caldura.
Exista mai multe tehnici, si anume:
1. Intinderea prin posturi corective care pot fi :
- libere (subiectul le mentine singur)
- libere ajutate (le mentine singur dar si cu un sprijin exterior)
- fixate (imobilizate intr-un aparat de contentie exterior)
Cel mai bine se utilizeaza pozitile seriate fixe (orteze amovibile). Indicatia
acestei tehnici este de regula pentru mentinerea in timpul noptii a unghiurilor
castigate prin exercitiu.
Pozitiile seriate fixe presupun modificarea unghiului de fixare, gradual, in
functie de amplitudinea obtinuta prin intindere.
Obiectivul utilizarii acestei tehnici, este acela de a nu permite revenirea in
pozitie scurtata. Indicatia acestei tehnici o constituie inclusiv profilaxia (prevenirea)
retracturilor dupa trumatisme sau dupa interventii ortopedico-chirurgicale.
Ex: utilizarea a 2 aparate ghipsate bivalve in pozitie de flexie maxima si extensie
maxima. Aceste pozitii extreme schimbandu-se din 6 in 6 ore.
Observatie: s-a constatat ca intinderea continua este mult mai eficienta decat
intinderea intermitenta.

2. Intinderea prin mobilizare pasiva

Cea mai valoroasa este intinderea prin mobilizare pasiva asistata (executata de
mana kinetoterapeutului). De obicei aceasta manevra se face pana la pragul durerii,
eventual inca cateva grade. La acest nivel, pozitia se mentine de la cateva secunde
pana la cateva minute. Aceasta manevra se realizeaza deci pana la acest punct care se
numeste punctul de maxima intindere. Exte obligatoriu ca muschiul sa fie intins
cel putin o data pe fiecare sedint pana la acest punct. Uneori este util sa se
administreze un antialgic inaintea axercitiului dar niciodata nu se va face dupa o
infiltratie locala. Pentru ca dupa infiltratie exista riscul depasirii acestui punct de
maxima intindere si ruperea muschiului.
Uneori, prin intinderile cu imobilizare pasiva sunt utile asanumitele artificii de
tehnica. De exemplu pentru umar se foloseste telescoparea, adica compresiunea
capului humeral in glena humerala cu intindere concomitenta. Pentru pumn, degete
sau articulatiile membrului inferior se folosesc tractiunile in ax si apoi intinderile,
tractiunile in ax scazand durerea. Uneori este foarte utila asocierea acestor artificii
de tehnica cu aplicatiile de caldura, inainte si in timpul exercitiuliu.
Observatie: aceasta tehnica se face intotdeauna lent, nu brusc, pentru ca a
brusca manevra determina reactii de aparare ale tesuturilor si apare riscul
rupturilor. De obicei sesiunile de mobilizare pasiva se repeta de mai multe ori
pe zi si nu se admit pauze mai lungi de 24 de ore.

Pag 2 din 7
 In cadrul acestor intinderi prin mobilizare pasiva includem si tehnicile de
scripetoterapie, intinderea prin autoincarcare sau cu greutati atasate. Toate avand
rolul de a intinde pasiv structurile retracturate.

3. Intinderea prin imobilizare activa si activa asistata

Se realizeaza prin contractia musculaturii antagoniste directiei de retractura.
Deci, daca retractura este pe flexori contract activ extensorii.
Avantajul acestei tehnici il constituie faptul ca pacientul controleaza voluntar
forta, directie, viteza si intensitatea intinderii, toti acesti parametri crescand in
intensitate pana la durere. In acest tip se includ si procedurile de hidro-kineto-
terapie, scripetoterapia activa si tehnicile de terapie ocupationala.
Observatii: tesuturile inflamate nu se supun manevrelor de intindere.
Aceste manevre se aplica doar dupa scaderea inflamatiei. Mare atentie daca
articulatia este inflamata, pentru ca daca articulatia este inflamata manevra
poate declansa durere si durerea produce pe cale reflexa contractura, care va
impiedica mai mult miscarea. Si astfel se inchide un lant vicios. Exista riscul
ruperii structurilor pentru ca inflamatia scade rezistenta structurilor.
A doua observatie: in cursul aplicarii manevrelor de intindere, trebuie o
atentie deosebita la subiectii dupa imobilizari, pentru ca de obicei dupa
imobilizari apare osteoporoza si apare riscul fracturilor parcelare. Imobilizarea
determina modificari biochimice la nivelul tesuturilor in special a celor moi
care determina scaderea rezistentei tesuturilor. Pe de alta parte edemul de
imobilizare produce COALESCENTA fibrelor (fibrele se lipesc intre ele) si
astfel nu mai aluneca. Apar aderentele si creste riscul de rupere.

Al patrulea obiectiv al programului kinetic:

CRESTEREA FORTEI MUSCULARE

Din punct de vedere mecanic, forta reprezinta un parametru si o conditie a

miscarii.
Din punct de vedere biologic, forta reprezinta o calitate fizica ce permite
deplasarea in spatiu, mobilizarea unui segment in raport cu altul, invingerea unei
rezistente externe, stabilizarea parghiilor corpului.
Parametrii de care depinde forta:
1. Diametrul sau suprafata de sectiune a muschiului depinde de nivelul
hipertrofiei musculare care se obtine prin exercitii adecvate. Studiile au
demonstrat faptul ca tensiunea maxima pe care poate sa dezvolte un
muschi este de cca. 3,4 4 kg forta/fiecare cm2 de suprafata de sectiune.
Hipertrofia, reprezinta un proces prin care nu creste numarul fibrelor
musculare ci creste continutul acestor fibre in elemente sarcoplasmatice, in
proteine contractile, in acizi nucleici musculari (ARN si ADN muscular), acest
Pag 3 din 7
proces de hipertrofie depinzand de o activitate musculara de mare intensitate
sustinuta de o alimentatie hiperproteica. Penteu a atinge nivelul de hipertrofie,
este nevoie de asanumitul excitant biologic al muschiului. Prin excitant
biologic intelegem un efort aproape maximal cu frecvente repetitii. Un astfel
de excitant biologic determina modificarile proteinelor musculare, determina
stimularea sintezei proteice in asa numita perioada de supracompensare post
efort.
Exemplu: exercitile cu incarcare, repetate de mai multe ori pe sedinta,
declanseaza acest excitant biologic necesar cresterii fortei si pentru a fi
siguri ca il declanseaza, trebuie ca exercitiile sa dea oboseala musculara.
Atunci consideram ca s-a produs stresul metabolic.
2. Numarul unitatilor motorii (UM) active in repaus sunt active 2-5% din
totalul UM ale unui muschi. In contractia usoara sunt active 10-30 % din
UM ale muschiului. Intr-o contractie cu forta maxima pot fi activate 75%
din UM. La un individ normal, sanatos dar neantrenat, acest 75%
reprezinta maximul. In anumite conditii speciale (de aparare sau de
pericol) este posibila activarea unui numar mai mare de 75%. Aceasta
activare a unui numar progresiv de UM este datorata SNC-ului care
produce impulsuri mai frecvente si mai bine concentrate.
Exercitiul repetat creste in timp capacitatea de concentrare a centrilor
corticali. Deci creste ceea ce noi numim recrutarea spatiala.
3. Frecventa impulsurilor nervoase cresterea recrutarii (activarea unui nr.
mai mare de UM) este paralele cu cresterea frecventei impulsurilor si astfel
creste paralel cu cresterea descarcarilor UM active. Cresterea frecventei
impulsurilor se produce prin cresterea excitabilitatii centrilor nervosi. Se
produce fenomenul de SUMATIE TEMPORALA, frecventa impulsurilor
poate varia de la 5- 50 de impulsuri/sec, si pe masura ce numarul
impulsurilor creste, creste si forta de contractie. De obicei la 40-50 de
impulsuri/sec, atingem nivelul de contractie aproape de contractia tetanica
completa. Musculatura posturala care de obicei se gaseste in contractie
tonica, primeste 5-25 de impulsuri/sec. Cresterea sumatiei temporale, adica
cresterea frecventei impulsurilor este determinata de cresterea excitatiei
focarului cortical.
Altfel spus, cresterea frecventei impulsurilor depinde de concentrarea
nervoasa.
4. Sincronizarea activitatii UM active la inceput se produc recrutari
difazate, la frecvente diferite ale impulsurilor, astfel, la un subiect
neantrenat, activitatea musculara va fi asincrona. Contractia care se va
produce va fi lina, lent crescatoare si evident de forta mai mica.
Sincronizarea poate determina o contractie tetanica puternica.
Sincronizarea se face progresiv si se antreneaza progresiv, paralel cu

Pag 4 din 7
 cresterea frecventei impulsurilor, pana se atinge pragul la 40-45 de
impulsuri/sec.
Deci, sincronizarea, creste paralel cu antrenamentul. Prin comparatie, la
un neantrenat, sincronizarea depaseste greu 20%, in vreme ce la un
antrenat sincronizarea atinge 80% si chiar peste.

Ultimii 3 parametri (numarul unitatilor motorii (UM) active, frecventa

impulsurilor nervoase si sincronizarea activitatii UM active) formeaza ceea ce
numim FACTORII NEURONALI, si reprezinta complexul cauzal al cresterii fortei
musculare in primele 2 saptamani de antrenament (de la inceperea antrenamentului)
interval in care nu se pune problema hipertrofiei.
5. Marimea UM legat de acest parametru, parametrii UM sunt:
- Dimensiunea somei
- Diametrul axonului
- Raportul inervatie/nr.de fibre musculare inervate
- Marimea potentialului de actiune (PA) al UM care determina forta generata
Observatii: UM mici au praguri de excitabilitate mici, sunt recrutate primele
dar dezvolta o tensiune musculara (forta de contractie) slaba. In timp, se
recruteaza UM tot mai mari odata cu cresterea intensitatii stimulului, si aceste
unitati dezvolta forte tot mai mari. Acesta este principiul marimii in
determinismul fortei musculare, principiu postulat de Henneman.
6. Raportul forta/velocitate (viteza) viteza de scurtare sau alungire a
muschiului determina forta. Astfel, scurtarea rapida forta (tensiunea)
dezvoltata in muschi, in vreme ce alungirea rapida creste forta. In medie,
rapiditatea de contractie a unui muschi striat uman este de 1/20 sec.
Aplicand o incarcare, velocitatea scade paralel cu cresterea greutatii
aplicate. Atunci cand greutatea = cu forta maximala dezvoltata de muschi,
contractia devine izometrica.
7. raportul forta/lungime orice muschi scheletic are o lungime de repaus la
nivelul caruia exista asanumita tensiune de repaus dezvoltata in fibrele
sale. Alungit peste valorile de repaus, muschiul dezvolta tensiune de
alungire. Activarea muschiului de la acest nivel determina contractie.
Altfel spus, obtinerea initiala a unei tensiuni de alungire stimuleaza
contractia. Daca muschiul este alungit peste lungimea tisulara normala,
tensiunea activa (forta) scade. Iar in conditiile in care alungirea atinge sau
depaseste de 3 ori lungimea de echilibru, se producerea fibrei musculare.
Daca muschiul este scurtat, contractia muschiului muschiului la acest nivel
este mai mica. Practic, la scurare, 60-70% din lungimea maxima ajunge ca
tensiunea de contractie sa fie zero.
Observatie: Forta de contractie creste in general paralel cu cresterea lungimii
initiale.

Pag 5 din 7
CONTRACTIA MUSCULARA
Rreprezinta modalitatea de exprimare a fortei si singura modalitate a acesteia
de a se mentine sau a creste.
Clasic, exista 2 tipuri majore de contractie: contractia izometrica si izotonica.
In fapt mai exista si al treilea tip de contractie: izokinetica.
1. Contractia izometrica reprezinta cresterea tensiunii interne a muschiului
fara modificarea lungimii fibrei musculare. Muller si Hettinger au dovedit primii
faptul ca in timpul contractiei izometrice circulatia musculara este suspendata.
Datorita acestui fapt, in timpul contractiei izometrice, se acumuleaza o datorie de
oxigen si de asemenea se acumuleaza cataboliti (reziduri rezultate din contractie).
Marimea datoriei de oxigen si a acumularii de cataboliti este direct proportionala cu
tensiunea dezvoltata in timpul contractiei izometrice. De asemenea tensiunea
dezvoltata in muschi este direct proportionala cu cresterea fortei. Cu cat contractia
izometrica este mai intensa, cu atat datoria de oxigen va fi mai mare si acumularea
de cataboliti va fi mai mare si cu atat va creste mai mult forta musculara si se va
produce hipertrofia musculara.
Intr-o contractie izometrica este necesara dezvoltarea a cel putin 35% din
contractia maximala. Dar hipertrofia se obtine numai la 2/3 din forta maxima. Intre
20-35% din forta maxima, contractia mentine nivelul de forta care exista, iar sub
20% din nivelul maxim scade forta de contractie.
Contractia izometrica care atinge cel putin 2/3 din forta maxima, dezvolta un
deficit de oxigen si o acumulare de cataboliti care face ca la oprirea acestei contractii
sa se produca fenomenul de REBOUND. Adica, la oprirea contractiei, circulatia
creste cu peste 40% din nivelul circulatiei de repaus, se produce o stimulare
metabolica, ceea ce determina cresterea sintezei proteice si a sintezei intranucleare
(ADN si ARN) si se produce hipertrofia fibrei.
Deci, FACTORUL INTRINSEC, descoperit pentru prima data de Muller si
Hettinger, reprezinta lantul de reactii metabolice care duc la cresterea fortei si la
hipertrofie musculara. Declansarea factorului intrinsec se produce numai peste
pragul de 60-70% din forta maxima (2/3 din forta maxima). Este legea definita de
Liberson.
Durata contractiei izometrice. Exista notiunea de timp de utilizare a
muschiului, se defineste ca durata mentinerii unei tensiuni maxime posibile. La
persoanele antrenate timpul de utilizare constanta a muschiului nu poate depasi 12
sec., la persoanele neantrenate 6 sec, iar la bolnavi 3-6 sec/contractie.

Exemple de exercitii pe baza contractiei izometrice:

1- exercitiul unic, scurt, izometric, zilnic = EUSIZ
Calitatile acestui exercitiu trebuie sa fie: in primul rand sa dezvolte mai mult
de 60-70% din forta maxima, deci sa atinga pragul care declanseaza factorul
intrinsec, si sa nu dureze peste 6 sec. Pentru ca daca dureaza mai mult, nu creste
forta, dar risca sa produca tulburari importante in circulatia generala
Pag 6 din 7
 2- exercitiul repetitiv, scurt, izometric, zilnic = ERSIZ
Sunt exercitii repetate de 20 de ori. Exercitiul este reprezentat de o contractie
izometrica scurta, pauzele dintre exercitii fiind de 20 sec. Desigur ca rezultatele cu
ERSIZ sunt mai bune dacat cu EUSIS, pentru ca prin repetitie, sansa de a atinge
nivelul prag pentru declansarea factorului intrinsec este mai sigura.
Pentru a determina nivelul de forta dezvoltat, este importanta lungimea la care
se realizeaza izometria. De obicei, muschiul dezvolta tensiuni maxime la lungime
maxima. In orice caz, intr-o anumita pozitie, la o anumita lungime, nu toate fibrele
sunt activate la aceeasi tensiune. De exemplu: muschiul cvadriceps, la 60 0 (subiectul
in decubit dorsal, membrele inferioare extinse, ridicate si mentinute la 60 0) tensiunea
dezvoltata in cvadriceps (necesara pentru mentinere) este de cca.35-45% din forta
maxima. La 250 fata de orizontala, contractia izometrica necesara mentinerii pozitiei,
dezvolta cca.80% din forta maxima.
Antrenand succesiv un muschi la lungime scurta, medie si lunga, si apoi
invers, s-a constatat ca forta devine din ce in ce mai mare pana ajunge la de 3-4 ori
mai mare fata de pozitia initiala. Totusi, se considera ca antrenarea la pozitia cea mai
lunga este cea mai buna. Deci conteaza conteaza foarte mult unghiul (lungimea
muschiului) in ceea ce priveste nivelul de forta dezvoltat.

(Urmeaza cursul 12 Avantajele contractiei izometrice)

Pag 7 din 7