Litosfera (din grecescul lithos=piatr i sfer) este partea solid de la exteriorul
unei planete. In cazul Terrei, litosfera include scoara terestr i partea superioar a mantalei (mantaua superioar, sau litosfera inferioar). Caracteristica principal care separ litosfera de astenosfer este starea ei de agregare. Litosfera se afl intr-o stare solid, i deformrile la nivelul acesteia se produc mai ales prin rupturi.Astenosfera se afl intr-o stare vscoas, i deformrile la nivelul astenosferei sunt deformri plastice. Litosfera include crusta (continental sau oceanic) i exteriorul mantalei superioare.Grosimea litosferei variaz de la ctiva km, in zonele de rift din oceane la 100-150 km sub parile mai vechi ale bazinelor oceanice, grosimea crescnd pan la 250-300 km sub zonele plcilor continentale. Grosimea medie a litosferei e de cca 100 km. Litosfera plutete pe stratul inferior al pmntului numit astenosfer.Astenosfera este un strat slab , in stare vscoas . Din cauza micrilor de convectie din interiorul astenosferei, litosfera este fragmentat in pri solide, numite plci tectonice, care se mic independent una fa de cealalt. Aceste micri se numesc micri tectonice. Partea exterioar a litosferei cuprinde crusta terestr. Crusta oceanic, numit sima are o grosime de 5-10 km i este format in principal din roci bazaltice.Crusta continental, numit sial are o grosime de 20-70 km i e format din roci mai putin dense decat crusta oceanic. Temperatura crustei variaz de la temperatura mediului, la suprafaa acesteia, pn la ~900 grade la contactul cu mantaua superioar. Intre crust i mantaua superioar se afla o discontinuitate numita discontinuitatea Mohorovicic sau Moho. Aceasta e fost identificat in 1909 de Andrija Mohorovii , un seismologist din Croatia, care a remarcat cresterea brusc a vitezei undelor seismice n acest punct.Aceast discontinuitate se afl la limita inferioar a crustei, distana de la suprafaa pmantului variind intre 5 si 75 km.S-au efectuat diverse ncercri de a ajunge prin forare la aceast discontinuitate, i de a colecta materiale din mantaua superioar, cea mai recent fiind, in apr. 2005, de 1416m sub Oceanul Atlantic. Partea superioar a mantalei este format din materie solid,consistent. Mantaua difer substantial fat de crust prin compoziie chimic , proprietati mecanice, tipuri de roci i caracteristici seismice.Crusta este in principal un produs al topirii rocilor din manta. Din cauza topirii, unele elemente chimice incompatibile se separ , materialele mai putin dense ridicandu-se mai la suprafa.Rocile din manta au cantiti mai mari de fier si magneziu, i mai putin siliciu i aluminiu decat crusta.