Vulturul i albina

de Alecu Donici

i m desftez zburnd
Ctre ceruri, ctre soare:
O, ct sunt de fericii
De a mea putere mare,
Cei de soarta lor slvii!
Psrile lumii toate
Cci ei i spre fapta mare
Fug, s-ascund nspimntate".
Au a slavei ndemnare.
Fii tu n veci preaslvit,
Dar i cei ce ostenesc
Albina lui au rostit.
ntru binele obtesc,
Joe s te noroceasc
Neprivind la rspltire,
i anii s-i nmuleasc.
Sunt prea vrednici de cinstire.
Iar eu fiind rnduit,
Obtiei s ostenesc,
Vulturul pe o albin
M cunosc prea fericit
Au zrit-o n grdin,
Cnd fagurii i privesc,
La revrsatul de zori,
Lucrai de mii de albine;
Bzind pe lng flori.
i tiu c i de la mine
i i-au zis: "O, ticloas,
Un pic de miere mcar
Albin nesioas!
S-au adus ntru bun dar.
Tu petreci a ta via
Tot pe flori i pe verdea,
Migind necontenit
Nu tiu pentru ce sfrit.
Dar nici nsi tu nu tii
Care-i munca ta cea bun,
Cnd ca tine mii de mii
Miere la un stup adun.
Iar apoi, ce fericire
Motenesc eu de la fire!

Cum aripile-mi ntind