Un roman de dragoste scris cu mult umor,

minunat si absolut fascinant."

Today
Nu scapati acest roman - o lectura captivanta si
tineti-o minte pe Jill Barnett - o noua mare stea a
genului."
Romantic Times
,>.Cinci stele de aur! O lectura delicios de hazlie cu
\
dialogxuri extraordinar de spirituale,"
Sunday Times

Lei 15900
Traducere de Marinela Cojocaru

Tco
W
*

'Bucurcsti
 "Ma fascineaza mai mult decit atunci cind
arta e prea exacta in toate form ele ei".

D esfatare in Dezordine de Robert Herrick

CAPITOLUL 1
Exista magie In aer, insa putini o puteau vedea. In
ochiul muritorului nu era decit o ploaie torenjiala, o aro-
ganta furtuna scotiana care se abatea ca rasuflarea dia-
volului dinspre apele piumburii i zbuciumate din Sound
of Mull. Fulgerele de&picau intunericul miezului de
noapte, iar tunetele urlau. Ploaia se revarsa din Tnaltu4
cerului i valurile marii se izbeau de uriaele roci de
granit ale Jarmului, improcind spuma alba spre stinca
ascutita pe care se afla Castelul Duart.
Timp de cinci sute din cei ase sute de ani ai exis-
tenjei sale, castelul a adapostit membrii clanului Mac-
Lean i a tost gazda pentru verii lor, clanul MacQuarrie.
Insa batalia de la Culloden Moor a schimbat total. In
acea mlatina neagra i rece, cu aizeci i apte de ani
in urma, incapatinarea sco]jana a facut ca multe clanuri
sa-i piarda pamtnturile. Cei din neamul MacLean i-au
 6

pierdut fortareaja, cucerita de Sassenach - englezij

carora nu le pasa deloc de marejia nelnfricata a tinu-
tului. Castelul era acum gol, Tntunecat i parasit.
Sau aa parea.
Cerul mugea i trosnea, iarapele marii vuiau. Pentru
' muritorii de rind nu era decTt o alta furtuna, tnsa pentru
cei care tiau, pentru cei care apartineau vechii credinje
era mai mult decit doar cerul pamfntul luptindu-se.
Vrajitoarele se trezisera.
Acum, erau vrajitoare i erau vrajitoare. i apoi mai
erau cei din clanul MacQuarrie.
Era trista povestea clanului MacQuarrie, o poveste
care Tncepuse cu sute de ani Tnaintea acestei nopji. Un
stramo ai actualului MacQuarrie a fost chemat la sar-
batoarea echinoxului de primavara In regiunea care
astazi e sudul Angliei. Acolo, pe o cimpie intinsa se afla
imensul templu de piatra unde vrajitoarele se intilneau
pentru a- i arata puterile. In acea primavara anume s-a
decretat ca vrajitorul MacQuarrie va avea mult rivnita
onoare de a face sa Tnfloreasa cele mai prejioase flori
ale anotimpului - trandafirii; Alte vrajitoare i alji vrajitori
intrasera deja in centrul templului i ti folosisera magia
pentru a da viaja pamintului amortit de iarna.
A fost o privelite ce merita vazuta, cind, in citeva
clipe, iarba verde a Jinit din pamlntul umed. Tufiuri de
flori, mixandre, piciorul cocoului, papadii a'u raspindit o
glazura de un galben stralucitor peste verdele proaspat
care incoltise magic. In curind de pe crengile dezgolite
ale mestecenilor se prelingeau frunze argintii de prima
vara, iar arini fnal|i i elegan]! au Inmugurit din nou.
Stejari, frasini, ulmi s-au trezit la viata In mai pujin timp
decit rostirea unei incantatii, o srnucitura a miinii sau
fulgeratorul pocnet din degete a! magiei unei vrajitoare.
Aroma de iasomie, primule, galbinse i levanjica umplu
aerul racoros al diminejii, i dintr o data se facu prima
vara. Pasari i insecte roiau prin vazduh aezindu-se pe
 7

copaci, iar cintecul ciocirliei, biziitul albinelor i chema-

rile porumbeilor aduceau muzica pe pamintul care fu-
sese tacut prea multe luni reci i mohorite.
Apoi veni rindul lui MacQuarrie. Muljimea se dadu la
o parte pe masura ce el inainta spre centrul templului.
In incapere era. linifte, atit de linite ca puteai auzi o
clipire din ochi pentru ca fiecare vrajitor i vrajitoare
atepta acel moment deosebit. MacQuarrie ramase ne-
micat timp de un lung moment de concentrare tacuta.
Apoi, Incet, Ti ridica mina spre tavanul masiv i cu un
pocnet din degete Ti slobozi magia.
N-au Tnflorit trandafiri tn ziua aceea.
In schimb, o explozie enorma cum nu mai vazuse
nimeni ptna atunci, arunca spre cer pere|ii i tavanul.
Clnd praful se aeza, aerul se limpezi, iar vrajitoarele i
vrajitorii s-au ridicat de ^'os, templul nu mai exista. Nu
mai ramasese nimic decit clteva cercuri de cupole din
piatra.
Muritorii moderni privesc cu respect i admiratie la
ruinele pe care ei le numesc Stonehenge^ dar rostete
numele Stonehenge vrajitoarelor din lumea Intreaga i
pina in ziua de astSzi ii clatina capetele tngrozite, bom-
banind despre ru?inea celor din clanul MacQuarrie.
i a fost sa fie ca in anul 1813 sa fi ramas doar doua
vrajitoare In Intreaga Scotie - o MacLean, i, culmea, o
MacQuarrie. Aa ca In aceasta noapte nesabuita clnd
furtuna se dezlanjuia pe malurile insulei Mull, in timp ce
ploaia rapaia peste ruinele castelului cindva atlt de min-
dru, aezat pe acel promotoriu de stinca abrupta, in
timp ce muritorii de pe acea insula mica se inghesuiau
llnga focurile din camin ascultind gemetele i tlnguirea
vremii, o MacLean i o MacQuarrie li descarcau magia.
Joyous Fiona MacQuarrie se apleca pentru a aduna
carjile risipite pe podeaua din camera turnului. Zece
brajari de aur au sunat discordant ca nite clopojei de
sanie coborind spre inghejurile mlinilor, transmijind un
8

ecou in Tncaperea tacuta, incarcata de tensiune. Era

recunoscatoare zgomotului; ii oferea un binecuvintat
moment de ragaz inainte de a infrunta cautatura nerab-
datoare i patrunzatoare a matuii ei, MacLean. Cu faja
intoarsS de la matua ei, Joy apuca inca o carte virjnd-o
sub brat murmurind intre timp N-a fost decit un cuvfnt
mititel". Mai lua o carte in acompaniamentul acelorai
brajari cu sunet de clopojei, insa cind acestea se adu-
nara pe incheieturile ei auzi un sunet nou - o bataie
uoara, distincta i agitata.
Piciorul matuii.
Joy arunca o privire pe furi pe sub brajul intins i
se infiora. Brajele matuii erau incruciate peste piept i
ii clatina dezgustata capul auriu. Insa necazul cel mare
era ca Joy putea vedea buzele matuii micindu-se;
MacLean numara din nou.
Joy simji cum i se oprete inima in loc; iar daduse
gre. Oftind resemnata, duse in tacere carjile pe raftul
lor vechi din stejar i se lasa sa cadS pe un scaunel
care se clatina dupa ce-l trase mai aproape de masa
aezata pe capre de lemn din centrul camerei din turn.
Ii sprijini in mina barbia mica ateptind ca matua ei sa
ajunga la o suta - cel pujin spera ca va fi doar o suta.
O pisica cu blana lucioasa i alba ca zapada proas-
pata din Highland sari pe masa i se incolaci in jurul i'
printre cele trei sfenice din bronz lipsite de stralucire, a
caror luminari subjiri aruncau mici raze aurii pe masa
veche de stejar. Cind pisica erpui de-a lungul mesei
coada ei arunca umbre ciudate pe faja de masa cres-
tata. Fascinata de aceste desene, Joy incerca sa faca
litere imaginare din acele forme create de coada pisicii,
mintea ei ratacind intr-una din frecventele calatorii ale
fanteziei. Asta era problema ei. Era o vrajitoare cu o
minte hoinara.
Pisica, Gabriel, era slujitorul matuii, un spirit intrupat
intr-o forma animala a carui menire era sa serveasca, sa
 9

insojeasca i, in unele cazuri, sa apere o vrajitoare. Ii

arunca o privire slujitorului ei, Beelzebub, un castor a
carui blana era in mod obinuit de un alb de zapada cu
excepjia unor pete mici pe coada i labuje. Blana alba
acoperea un pintece masiv care il facea sa arate mai
degraba ca un iepure gras decit ca un castor lucios i
aproape felin. In clipa de fa|a, ca i de cele mai multe
ori, era adincit in somn.
Joy suspina. Beezle era singurul animal dornic sa-i
fie slujitor.
Pisicile precum Gabriel, erau animale mindre, aro-
gante; refuzau categoric sa aiba de-a face cu o vraji
toare care nu-i putea stapini magia. Bufnijele erau prea
injelepte pentru a se alia cu cineva atit de-nepriceput ca
Joy. Iar broatele, ei bine, ii aruncau o singura privire,
oracaiau i Jopaiau mai departe.
Grasutul Beezle uiera in somn. Joy ii urmari labu-
Jele stropite cu negru contractindu-se uor i se con
sole ca cel pu|in avea un slujitor, chiar daca era doar un
castor. De parca i-ar fi simjit gindurile ii deschise un
ochi maroniu, lene i se uita la ea ca i cum ar Ii
ateptat calm dezastrul urmator. Intinse mina sa-i scar-
pine burta ca de plu i imediat rasturna o ceaca de
ceai rece de macee.
Gabriel uiera i sari din calea ceaiului varsat.
Beezle nu se mica la fel de repede. Beezle rareori se
mica. Ceaiul se raspindi ca o maree in jurul lui. Clipi de
doua ori, se uita la ceaiul strecurindu-se in blana lui
alba, i ii arunca o privire nu cu mult diferita de a lui
MacLean inainte de a se scutura trimijind stropi de ceai
in toate direcjiile. Merse clatinindu-se spre un loc uscat
i se lasa jos cu o bufnitura uoara, apoi se rostogoli,
cu labujele in aer, cu burta durdulie, alba i roz in sus,
i fixa tavanul. Joy se intreba daca animalele puteau'
- numara. Beezle deschise gura, scoase un uierat pu-
ternic, apoi un sforait.
10

Numara in somn, se corecta ea, batind cu degetele.

pe masa.
- Ce sa ma fac cu tine? MacLean vorbi in sfirit
dupa ce nuniarase pina la o suta de doua ori. Atitu-
dinea matuii era severa, insa vocea dezvaluia rabdarea
provenita din ceea ce era aproape iubirea unei mame.
lubirea aceea facea ca situajia sa fie i mai grava
pentru Joy. Dorea din tot sufletul sa-i ascuta deprin-
derile magice pentru matua ei rabdatoare ca i de
dragul propriei sale mindrii, i era distrusa pentru ca
nu-i ieea mai nimic aa cum trebuia. Absenta, ii trecu
un deget prin praful de pe masa, apoi ii privi matua i
mentorul.
- Se poate ca un singur cuvlnt sa aiba aa o mare
importanja?
- Fiecare cuvTnt este de cea mai mare importanja. O
incantajie trebuie sa fie exacta. O parje a puterii vine
din voce. MacLean trase adinc aer in piept i Ti impre-
una mTinile la spate. Restul cere practica. Concentrare!
Inconjura camera circulara, peretii de piatra trimijtnd
ecoul vocii ei ca cimpoaiele din Highlands. Cu brus-
chejea unui clipit din ochi, se opri i privi in jos spre
Joy. Acum fii atenta. Urmarete-ma.
Stind in sttnga lui Joy Ti inalta mina eleganta sus in
aer, facind ca finele fire aurii din rochia de matase bro-
data sa prinda razele luminarilor i sa pilpiie ca sctnteile
dintr-o pulbere feerica. Joy li Jinu respirajia. Aa cum
statea acum, inalta i aurie, cu cerul miezului de noapte
ca o picatura neagra in fereastra turnului, matua ei
semana cu o zeita. Parul lung drept care atirna ca un
vemint din satin lucios trecind peste folduri pina irt
spatele genunchilor era de culoarea aurului prelucrat cu
ciocanul. Pielea era neteda ca cea mai fina crema i
parea fara virsta in licaririle estompate ale luminarilor.
Rochia lui MacLean era alba - dar nu albul sterp al
bumbacului sau albul de filde al linii mielului, ci acelafi
 11

alb cu care straluceau stelele, scapara fulgerul, sclipeau

diamantele i radia soarele.
O adiere de vint rece, scojian, uiera prin camera
din turn, facind lumTnarile sa ptlpTie. Mirosul injepator al
cerii fierbinji amestecat cu aroma ploii din miez de
noapte i izul sarat al apelor tulburi pluti in oapta vintu-
lui care patrunse Tn, Tncapere. Umbre dansau in micari
saltareje pe perejii de granit, iar vuietul valurilor izbin-
du-se de rocile taioase rasuna pina sus impletindu-se
cu tinguirea pescarufilor cuibariji in streaina turnului.
Apoi, dintr-o data, napraznic ca fulgerul, totul ramase
nemicat... tacut.
Vocea adinca a lui MacLean porunci:
- Vino!
Magia luneca prin aer, un lucru viu i animat, pu-
ternic, controlat, catarindu-se spre peretele unde carjile
vechi i grele, invelite in piele erau aezate pe raftul de
stejar. O uriaa carte cafenie trosni i plezni, alunecind
incet, pu|in cite'pujin de pe raft, se rasuci in aer, apoi
pluti spre MacLean. Zabovi linga ea, ateptind, pina
cind ea ii cobori incet un braf. Cartea urma micarea,
poborind pe masa de parca ar fi fost un fulg i nu un
volum de trei mii de pagini...
Joy ii lasa barbia in palma i ofta.
- Faci ca totul sa para atit de uor.
- Este uor. Nu trebuie decit sa te concentrezi. Ma-
tua ei puse inapoi cartea pe raft i se intoarse spre
Joy. Acum incearca tu.
Cu o incapatinare pur scotiana in ochii ei de un
verde inchis, Joy trase adinc aer in piept, inchise acei
ochi, i cu tot efectul dramatic de care era capabila o
vrajitoare de douazeci i unu de ani, ii azvirli brateie In
aer. Brajarile zburara prin camera turnului ca nite pes
carui avintati spre culmi. La primul zanganit a! meta-
lului lovind piatra, tresari i deschise incet un ochi,
- Lasa brajarile! Concentreaza-te... concentreaza-te.
12

Joy; incerca sa se concentreze, dar nu se intimpla

nimic.Ji strinse i mai tare ochii.
- Inchipuiete-Ji cartea micindu-se, Joyous. Folo-
sete-|i ochiul mintii. Ii trase umerii inapoi i ii ridica
barbia hotarita, trimijind o cascada bogata de bucle
incilcite, de un castaniu tnchis sa se rostogoleasca in
jos, leganindu-se peste coapsele ei. Tragind inca o data
adinc aerul pur in piept, pentru a avea mai mult noroc,
porunci:
- Vino!
Cartea tremura, se mica putin, apoi se opri.
- Concentreaza-te!
- Vino!. Joy ii rasfira larg degetele, ii muca limba
i trase incet miiniie spre ea, inchipuindu-i in minte
cum cartea plutete spre ea, apoi zabovete in aer.
Cartea aluneca pe raft, ajungind chiar linga margine.
- Vino! striga Joy cu o voce adinca. Deschise ochii,
hotarita sa mite cartea aceea, apoi pocni din degete
pentru a-i intari spuseie.
Din fericire o vazu venind si se feri.
- Oh, Sfinte Sisoe!
Cartea trecu pe linga ea de parca ar fi fost purtata
de virtej; apoi cartea urmatoare i cea de linga ea, apoi
inca una i inca una sorbite de pe raft cu forja refluxului.
Cu un troznet infiorator raftul se zmuci din zidurile de
piatra. Zbura prin camera rotindu-se i invirtindu-se, ra-
sucindu-se i rasucindu-se, tot mai repede. 0 galena
veche din tinichea se roti prin dreapta lui Joy, apoi cazu
zdranganind pe podea. O matura trecu in viteza prin
stinga; trei scaunele se invirtira ca niste dansatori, apoi
se rostogolira unul peste celalali trintindu-se de un ui-
cior, farimijindu-l in mii de bucati.
- Mobila se lovi de pereji, despicindu-se, crapind.
Sfenicele s-au ridicat sus... sus..; sus. Vintul mugi prin
incapere, suflind i pufaind, gonind tn.virtejuri. Instinctiv
Joy ti puse brajele in jurul ei ghemuindu-se jos
 13

C eafca de ceai reui sa nu o nimereasca. O galeata de

carbuni ?i descarca continutul trimijindu-l sa zboare
prin camera ca pietrele de grindina. Apoi auzi sunetul
unui miriit regal - MacLean.
Incet, vtntul se potoli, devenind mai blind pina
ajunse doar o oapta, iar dupa un lung moment aerul
ramase rremicat. Singurul zgom ot din camera era
picioarele obolanilor care continuau sa miune.
Joy auzi o tuse inabuita tn spatele ei. Se ridica i
se intoarse.
AlungTnd cu mina praful de carbune, o MacLean
neagra la faja iei de sub ceea ce fusese cindva un tron
vechi de doua sute de ani. Arunca o privire nemiloasa
obolanilor care alergau innebuniji Tncoace i tncolo
prin camera lovita de dezastru, i pocni din degetele
elegante i minjite, trimijTnd in sus un mic nor de praf de
carbune. obolanii disparura....
Cindva albul Gabriel, depait de numarul obola-
nilor, scoase un alt Jipat i se tiri ca o minge neagra
de-a lungul cam erei pina ajunse sub rochia mur-
dara a lui MacLean, 'a carei tiv tremura mai multe clipe
iar uoara pulbere de funingine se impratie pe po-
deaua din scinduri de lemn. Singurul sunet din camera
era gTfiituI lui Beezle. Intins pe spate, zacea pe masa cu
labujele tn sus, burta ridictndu-i-se tncet cu fiecare res-
pirajie. Dormise de-a lungul intregii catastrofe.
O singura privire Tncordata dar disperata a matuii ei
o facu pe Joy sa simta povara intregii lumi.
- Imi pare rau, opti ea ?ntorcindu-i ochii vinovati
spre matua ei.
- Nu-Ji pot da drumul in lume, Joyous. Nu pot.
MacLean ii scutura praful de pe miini i cuprinse cu
privirea distrugefile. ContiinJa nu ma lasa sa-Ji permit
sa traieti singura in Anglia timp de doi ani.
Matua ei arata ginditoare, lovindu-i de buze un
deget tnegrit de carbune.
14

- Firete, sa te las sa traieti acolo ar fi exact ce

merita englezii dupa Culloden Moor... Se uita la dez-
ordinea din jurul ei cu o privire Tncruntata i dezgustata,
apoi clatina din cap. Nu, nu. Englezii sTnt deja Tmpova-
raji cu un rege lunatic i un regent care mai degraba
s-ar juca dectt ar domni.
- Dar...
- Nu. MacLean ti ridica mTna pentru a o face pe Joy
sa taca. tiu ca vrei binele, dar toate bunele intenjii din
lume nu pot controla... asta. Arata cu mtna talme-bal-
meul din camera, clatina din cap, apoi continua. Ai
nevoie de protectie, draga mea. De cineva care sa ve-
gheze asupra ta.
Zicind asta li ridica in aer miinile minjite de funin-
gine, pocni din degete i zbTr! totul reveni la loc - scau-
nele vertical i pe picioare, scaunelele, masa i ceaca
de ceai la locurile lor; ulciorul intr-o bucata, matura i
galeata linga zidul din nord, i toate carjile aliniate pe
raft ca nite Jepeni soldaji englezi. MacLean deveni
brusc fara nici o pata, fiind din nou o viziune de un alb
pur i perfecjiune stralucitoare ?n aur.
Joy tia la ce anume se rferea matua ei: ca
Joyous Fiona MacQuarrie avea nevoie de cineva care
sa faca curajenie dupa ea, cineva caje sa tndrepte
ravagiile slobozite de magia ei zurlie. Insa Joy traise
cincisprezece ani alaturi de matua ei, i acum !i dorea
ansa de a trai singura i sa nu mai dea socoteala in
faja nimanui.
Cfnd va fi singura, poate ca va reui sa invete cum
sa-i staptneasca puterile. Poate ca nu se va simji atTt
de tncordata i nervoasa pentru ca nu va mai dezamagi
pe nimeni decit pe ea insai. 0 durea enorm nefireasca
ei capacitate de a-i decep|iona pe cei pe care dorea cel
mai mult sa-i m uljum easca. Statea acolo, invinsa,
vinovata, nefericita simjind cum o cuprinde disperarea.
Suferea; daduse gre, iar acum nu se mai implini nici
 15

una din sperantele ei.

Odata matua plecata pentru a ocupa o pozitie in
consiliul din nordul Americii, Joy urma In sfirit sa ra-
mina singura, o perspective pe care o ateptase cu
nerbabdare. Casteiul Duart fusese Tnchiriat unui grup de
doctori din Glasgow care planuiau sa-l foloseasca pen
tru a adaposti soldajii zdrobi]i i cu min|ile pierdute in-
torf din razboiul cu Franta lui Napoleon!
Joy urma sa piece la casuta bunicii ei din Surrey i
sa traiasca intr-o relativa obscuritate timp de doi ani.
Era sigura ca in aceasta perioada va reui sa-i con-
troleze aptitudinile. Era absolut sigura. Nu trebuia decit
sa o convinga pe MacLean. i apoi, matua ei va fi
departe i nu va ti niciodata daca facuse una sau doua
greeli. Mai exista inca un argument in favoaripfe ei.,
- Daca am nevoie de protecjie, un slujitor nu e su-
ficient?
Un Jipat strident de felina strabatu aerul. Motanul
Gabriel Jini de sub rochia lui MacLean i se facu ne-
vazut sub un serin. Se cuibari in intuneric, o pereche de
ochi ce aruncau fulgere nelinitite fiind singurul indiciu
al ascunzatorii sale.
- Slujitorul meu, se corecta ea chiar cind Beezle se
cambra i sforai zgomotos in somn. Nu e de datoria
unui slujitor sa-i protejeze vrajitoarea?
- Joyous, singurul lucru pe care it va proteja pu-
toarea aia de animal e somnul lui. Se pare ca nu reu-
eti sa te concentrezi...
- Afteapta! Joy se ridica, dintr-o data plina de spe-
ranta. Mi-a venit o idee! Se indrepta grabita spre un mic
pupitru ponosit, il deschise i incepu sa scotoceasca
prin el pinS gasi ceea ce cauta. Uite! Se invirti tinind in
mina o bucata de hirtie, un toe cu o cutie mica, neagra
pentru penite i un borcan rotund cu cerneala. Mai intii
imi voi nota incantajia. Apoi o voi putea vedea pe hirtie
in alb i negru. Vei vedea, sint sigura ca atunci voi reui
16

s m concentrez. Te rog... mai da-mi doar o singura

ansa.
Matua ei o studie un moment lung i hotaritor.
- Te rog, opti Joy, coborfndu-i ochii i |infndu-i
respirajia, mintea ei psalmodiind o litanie: Mai da-mi o
ultima ansa... te rog.... te rog.
MacLean Ti ridica mina.
- Inca o singura data.
Un zimbet suficient de stralucitor pentru a pune in
umbra flacara luminarilor se ivi pe chipul ei palid. Ochii
verzi sclnteiara de neraddare, i alerga spre masa, se
aeza pe un scaunel, apoi inmuie penija in cerneala.
ZTmbind, ridica privirea.
Joyous Fiona MacQuarrie era pregatita.
Iiasa Anglia nu era.
 Ce-i frum os e slut, ce-i slut, frumos,
Frin duhori i picle sa plutim Tn sus
i in jos.

M acbeth, William Shakespeare

CAPITOLUL 2
Londra, decembrie 1813
O caleaca neagra i eleganta huruia pe strazile
umede, acoperite cu piatra, vizitiul parind sa nu dea
atenjie cejii groase care plutea deasupra oraului. Tre-
cind pe linga caruciorul unui negustor de haine vechi
postat in faja la Green Park, pe linga un paznic de.
noapte cu o tirfa amejita de gin agajata de pumnul lui
carnos, pe linga lecticile trase cu greu de birjele u-
brede, vizitiul se strecura cu aceeai viteza, la fel de
nepasator faja de strazile aglomerate pe cit era fata de
vremea aspra. Vehiculul Jifni ca o sageata neagra pe
linga un colj unde un lampagiu ii inalja torja prinsa in
cirlig, pentru a aprinde ultimul dintre felinarele de pe
strada St. James. Cit ai zice pete, caleaca se opri i
un lacheu in livrea verde, deschise ua cu blazonul
auriu i verde inainte ca echipajul de patru cai cu
spume la gura a-i inceteze micarile.
18

Alec Castlemaine, duce de Belmore, sosise la clubul

sau.
Cind cizma lui lustruita, de culoarea ampaniei, izbi
trotuarul, un ceas din apropiere batu ora cinci. Era
miercuri i, atunci cind era tn ora, ducele de Belmore
putea fi vazut in fata clubului White's la exact ora cinci in
fiecare luni, miercuri i vineri.
Era un ritual. Era o rutina. Era obiceiul ducelui de
Belmore. De fapt, chiar in sezonul monden, de anul
trecut, Lordul Alvamey remarcase sarcastic ca tiuse ca
ceasul lui se oprise cind arata ora trei, iar Belmore intra
in club. Brutaria Haston intoarse semnul de la fereastra
i incuie ua in momentul in care caleaca neagra trecu
huruind prin fata ei, fi multe pariuri au fost inregistrate
in cartea Boodle privind orarul lui Belmore. Ducele era
la fel de previzibil ca ceaiul englezesc.
Iar astazi contele de Downe i vicontele de Seymour
II insoteau pe Belmore. Richard Lennox, conte de
Downe, era un barbat inalt i frumos cu par blond i
ochi negri, repiici mucatoare, i in ultimul timp, cu un
punct de vedere foarte caustic asupra lumii din jur; Neil
Herndon, viconte Seymour, era mai scund i mai sub
tire, cu parul la fel de lucios ca o moneda noua de
alama de jumatate de penny. Downe afirmase o data ca
Seymour era atit de agitat i piin de neastimpar, incTt ar
fi scos din sarite i un mort.
Cei trei barbati erau prieteni buni de douazeci de ani
din cei douazeci i opt pe care ii aveau, insa cu toate
astea nici Downe, nici Seymour nu intelegeau cu ade-
varat ce-l facea pe Alec Castlemaine sa fie ceea ce era.
tiau ca Alec putea lovi mortal cu un croeu de dreapta
cu tot atit de pujin efort cit Tti trebuia sa pocneti o
musca. tiau ca nu exista cal pe care Alec sa nu-l poata
stapini cu indeminarea flegmatipa a diavolului insui. i
tiau ca indiferent ce-i dorea Alec, nu se lasa pina ce
nu obtinea, cu ceea ce parea nepasare plina de hota-
 19

rire. Ducele de Belmore nu trebuia decit sa pocneasca

din degete i lumea sarea sa-i indeplineasca poruncile.
Multe femei au Tncercat i nu au izbutit sa citige
inima lui Alec Castlemaine. Tot ce au primit pentru efor-
turile lor, oricit ar fi fost ele de curajoase, a fost incrun-
tarea ducala. Richard i Neil erau cei mai apropiaji
oameni de Belmore, insa pina i ei nu reueau sa smul-
ga de la el mai mult decit o prietenie distanta.
La scurt timp dupa ce s-au intilnit la Eton, contele de
Downe lua asupra sa misiunea de a provoca nite re-
acjii emojionale la Bemore, i de-a lungul anilor Downe
facuse tot posibilul pentru crapa faja inghejata a prie-
tenului sau.
Seara aceasta nu se deosebea cu nimic de cele-
lalte.
Alec vorbi cu vizitiul, se intoarse i se trezi ca drumul
ii e blocat de o femeie batrina cu o infajiare neobi-
nuita, de marimea unui baiejel de zece ani. Uriaa pala-
rie de paie roie i roasa arata de doua-ori mai mare pe
capul ei carunt, iar rochia gri de catifea ponosita i alul
albastru atirnau pe wmerii ei inguti. Ducea in mina un
co cu flori proaspete, i intr-o mina cu degete nodu-
roase Jinea un buchet mic, dar splendid de panseluje i
violetfe proaspete.
- la un buchejel frumos pentru doamna ta, exce-
lenja.
- Alteja, o corecta el pe un ton rece despre care se
tia ca inghejase multor nefericiji singele in vine.
Batrina insa nu se mica. Se uita doar pe furi la el
mijindu-i ochii cenuii. Ducele facu un pas ca sa o
ocoleasca dar parfumul puternic al florilor il opri. Ra-
mase pe loc o clipa, tacut i ginditor, apoi lua buchetul
i ii arunca batrinii o moneda, gindindu-se ca-i va oferi
florile lui Juliet diseara cind se vor M in i la balul de la
Linley. Dadu sa porneasca spre ua cind simji o mina
osoasa apucindu-i brajul.
20

- Pentru inca un shilling, Alteja, spun viitorul.

Neinteresat de astfel de prostii, Alec ii indeparta
mina, dar vicontele Seymour - cunoscut ca cel mai
superstitios tinar de pe pamintul englez - il opri.
- Inseamna ghinion sa o refuzi, Belmore.
Blocind in mod eficace intrarea, contele de Downe
se sprijinea cu spatele de ua clubului, cu bratul sana-
tos pus peste cel ranit care atirna prins intr-o earfa.
Fulgerindu-I cu privirea pe Alec, baga mina in buzunar
i ii arunca o babornitei o jumatate de coroana.
- Mai bine ascult-o, spuse Downe cu un zimbet
cinic. Nu vreau sa aduci ghinion stimatului nume de
Belmore.
Alec ii sageta prietenul cu o privire de gheaja i
ramase pe loc intr-o atitudine care arata ca nu dadea
doua parale pe idiojeniile spuse de batrina. Insa pina i
lui ii veni greu sa para plictisit cind femeia incepu sa
sporovaiasca despre viata lui amoroasa. Downe, dim-
potriva, nu se silea prea mult sa-i ascunda veselia, iar
Neil parca-i sorbea batrinei fiecare cuvint din gura.
- Nu te vei insura cu fata cu care crezi, Alteta.
Fem eie proasta, ii zise Alec. Anuntul va apare
in ziare in dimineata urmatoare. Lady Juliet Elizabeth
Spencer, fiica a contelui i a contesei de Worth secasa-
torete cu Alec Gerald Castlemaine, duce de Belmore.
Rostise cererea in casatorie, Lady Juliet o acceptase,
iar amanuntele financiare ale mariajului lor erau nego-
ciate in clipa de faja. Dupa aceea chinul curtarii unei
femei va lua sfirit pentru Alec.
- Cu cine se va insura? intreba Seymour privind
cind la Alec, cind la batrina, cu' o expresie ingrijorata
intiparita pe chip.
- Cu urm atoarea fata pe care o vei intilni, spuse
ea cu o ciudata scaparare in ochi. Ridica un deget i
adauga: Va avea citeva surprize pentru tine, de asta
sint convinsa.
 - N-am de gind sa mai ascult nimic! Alec il impinse
pe Richard care ridea i smuci ua. Dei din spate auzi
cuvintele de despartire ale femeii.
- Nu te vei mai plictisi niciodata, Alteja! Niciodata!
Trecind cu pai mari prin foaierul parchetat, cizmele
lui scotind o serie de pocnete ascujite, Alec ti trase jos
cu o micare rapida manuile din piele de vijel i le
Tntinse Tmpreuna cu palaria lui Burke, majordomul clu-
bului, care la rtndul sau le inmina unuia dintre cei zece
lachei care atepatu sa duca hainele vizitatorilor in ca
mera valejilor unde urmau sa fie uscate i curatate.
- Buna seara, Alteja, spuse Burke ajutindu-l pe Alec
sa-i dezbrace mantoul, inmimndu-l apoi. lacheului ur-
mator. Cum va mai simjiji?
- E suparat, replica amuzat Downe care ti trase
haina de pe bratul ranit permijindu-i lui Burke sa-l ajute.
- Injeleg, rosti Burke pe un ton care lasa sa se
Tnteleaga ca nu vazuse nimic. Le lua i celelalte articole
de imbracaminte acordindu-le aceeai atentie curteni-
toare pe care o primeau toji membrii aristocrati ai
clubului.
- Parca nu-mi vine s,a cred ca Tnjelegi, spuse incet
Down, incercind sa-l urmeze pe Alec care pornise cu
pai mari i elastici spre scarile din marmura care du~
ceau la salonul principal.
Seymour il ajunse din urma pe Downe. Uitindu-se la
umerii largi ai lui Alec opti:
- Ce crezi ca va face in legatura cu Lady Juliet?
Downe se opri i se uita la Seymour de parca aces-
ta si-ar fi lasat i minjiie odata cu mantoul la intrarea
clubului.
- Despre ce mama dracului vorbeti?
- Despre anunt. tii la fel de bine ca mine ce maniac
e in privinta regulilor de buna-cuviinja. Ce va face cind
nunta nu va mai avea !oc, mai ales ca planurile lui au
umplut toate ziarele?
22

- Nu fi mai magar decit eti deja.

- Ai auzit i tu ce-a spus batrina. Belmore nu se va
insura cu Lady Juliet. Pe cuvint, am avut o presimtire in
legatura cu unirea asta inca de ieri, cind Alec ne-a spus
ca s-au facut aranjamentele necesare. Ceva nu e in
regula. O simt. Seymour se opri i ii lovi degetul de
pieptul slab. Exact aid. Ii arunca lui Downe o privire
plina de convingere.
- N-ar trebui sa mai maninci Jipar afumat.
Bombanind nemuljumit, vicontele ii continua dru-
mul spre scari, oprindu-se cind au ajuns la coloanele
din marmura roz din virf. Se intoarse i ii infrunta prie-
tenul.
- Ma doare in cot daca ma crezi sau nu. Ateapta i
ai sa vezi. Ori de cite ori am presimjirea asta, se intim-
pla ceva ciudat.
- Nici o fata, cu atit mai pujin una inteligenta ca
Juliet Spencer, nu-l va lsa pe ducele de Belmore sa-i
scape din miini. tiu ce vorbesc, Seymour, batrina ace-
ea a spus numai timpenii, replica Downe in timp ce
amindoi barbajii au intrat in salonul mare, unde Alec era
aezat la masa sa obinuita, iar un ospatar il urmarea
degustind un vin superior.
Cu o scurta, dar subtila inclinare a capului ducele ii
dadu acordul iar chelnerul disparu discret.
Pentru cei care riscau sa-l priveasca, Alec intruchipa
aristocrajia engleza. Hainele lui aveau o croiala impeca-
bila, iar largimea umerilor nu avea nici o legatura cu
captueala. Cravata de un alb imaculat era legata cu o
leganta neglijenta, care trada mina sigura a celui mai
bun valet de pe pamintul englez, iar pantalonii de un
gaiten inchis se lipeau pe coapsele tari ale unui calaret
expsrimentat i de picioarele lungi ale unui om a carui
statura se potrivea cu calitatea educajiei sale.
Ca de obicei, barbia patrata era rigida, ceea ce su-
gera o natura incapajinata. Avea un chip frumos, po-
 23

mejii inalti amintind de stramoii normanzi iar nasul era

acvilin. Printr-un capriciu al soartei buzele desenau o
linie cruda i senzuala care dadea de inteles ca acest
barbat nu cunotea blindetea; inima ii era neatinsa. Pa-
rul, dei cindva fusese negru, era decolorat cu genero-
zitate de numeroase fire argintii, un fapt care nu avea
nici o legatura cu virsta ci cu puterea singelui Castle
maine.
De-a lungul ultimelor apte generajii ducii de Bel
more au avut parul gri inainte de a implini treizeci de
ani. De asemenea toji s-au casatorit la virsta de doua
zeci i opt de ani, o tradijie a familiei Belmore, i-au
procreat primul copil - intotdeauna mascul i mote-
nitor - cu cea mai mare proptitudine. Se spunea ca
soarta cauta sa le faca pe plac ducilor de Belmore. Iar
Alec, se parea, nu era cu nimic deosebit.
Contele de Downe se ,prabui in scaunul lui. Sey
mour se aeza i el, jucindu-se plin de neastimpar cu
un pahar de vin gol in timp ce cizma lui lovea intr-un
ritm tot mai enervant piciorul mesei. Mormai ceva de
spre soarta, destin i Alec, nu neaparat in aceasta or-
dine.
Alec ii facu semn chelnerului sa umple paharul lui
Seymour.
- Poftim, bea nite vin ca sa incetezi cu mormaitul
asta infernal.
- Ce s-a intimplat, Belmore? intreba Downe inocent,
privind fix in paharul lui. Te nelinitete viitorul? Ridica
ochii spre Alec, ingrijorarea pentru prietenul sau ames-
tecindu-se cu buna dispozijie.
Alec sorbi incet din paharul cu vin.
- Ar trebui sa fie neliniftit, spuse Seymour. Eu sint.
- Tu iji faci destule probleme pentru noi toji, replica
Alec nonalant. Eu nu sint nelinitit pentru ca nu am nici
un motiv sa fiu. Avocajii notri s-au intilnit in aceasta
dimineaja, iar peste o luna voi avea catue la picioare.
24

- Aranjamentele sint deci clare, precise, i totul

merge ca pe roate. Exact aa cum iji place |ie ca
lucrurile sa tie facute. Downe ii cobori paharul i ti
clatina capul blond. Nu tiu cum reueti. Lady Juliet
Spencer o perfecta viitoare ducesa de Belmore. Vii tn
ora, te duci i tu la un bal, i in doua minute gaseti
femeia ideala. A zice ca eti al naibii de norocos, dar in
general, aa eti tot timpul.
Alec inalja din umeri.
- Nu e vorba de noroc.
- Atunci ce? Intevenjia divina? Downe rise sarcastic.
Dumnezeu a vorbit cu tine, Belmore, aa cum o face cu
Seymour?
Seymour se simji imediat jignit.
- N-am spus niciodata ca Dumnezeu vorbete cu
mine.
- Atunci am avut dreptate. Jiparul afumat e de vina.
- Am angajat pe cineva, recunoscu Alec, puntnd
capat cu abilitate disputei marunte dintre Downe i
Seymour.
Downe sorbi din vin i puse jos paharul.
- Ai angajat pe cineva ca sa faca ce anume?
- Sa gaseasca femeia perfecta.
Amindoi barbajii s-au holbat la Alec nevenindu-le sa
creada.
Acesta puse jos paharul i se sprijini de spatarul
scaunului ornat cu ciucuri.
- Am contactat firma care se ocupa de afacerile
mele din Londra. Au facut citeva investigajii i mi-au
trimis numele lui Juliet. Mi se pare ceva logic.
A urmat o pauza lunga, fnainte ca vreunul dintre
ceilalji doi sa spuna ceva. Apoi Downe rosti incet.
- Ma intrebam cum de ai gasit-o atit de repede inca
din prima seara. De citeva luni imi tot spun ca n-a fost
decit norocul lui Belmore. Acum injeleg. Ai platit pe
cineva ca sa-Ji gaseasca o nevasta. Citeva clipe lungi
 25

contele se uita Jinta la paharul lui. Eficient, Belmore, dar

insensibil. Nu aa T|i alegi mireasa.
Chipul contelui era rou de furie.
- Gindete cu mintea nu cu maruntaiele. Alec j i
sorbi calm vinul. Insensibil sau nu, pujin imi pasa. Imi
trebuie o nevasta i aceasta mi s-a parut calea cea mai
simpla de a objine una. A fost o afacere rentabila.
- Partea buna e ca are o infatiare placuta. Ai fi
putut sa te alegi cu Letitia Hornsby.
De parca rostirea numelui acelei feticane i-ar fi in-
vocat prezenja, Richard arata dintr-o data foarte bolnav.
- O las pentru Downe, spuse Alec, tiind ca Richard
nu se simjea bine discutind despre Letitia Hornsby, o
fata atit de indragostita de Downe, incit il urma ca o
umbra peste tot. Sa-i ia peste picior prietenul in lega
tura cu tinara Letitia era o mica revana pentru episodul
cu batrina din faja clubului.
Urmind exemplul lui Alec, Seymour zimbi larg i
adauga:
- Aa e. Se pare ca pe oriunde mergi, sprinjara
Hornsby e mereu prin preajma.
- Prin preajma" nu e tocmai cuvintul pe care l-a
folosi. Downe ii freca brajul ranit i se uita minios la ei.
Seymour izbucni in ris i ochii lui Alec sclipira amu-
zaji, pentru ca amindoi au fost la balul de Craciun de la
Sefton cind Letitia Hornsby a cazut din copacul din
gradina aterinzind pe Downe i amanta lui, Lady Ca
roline Wentworth, ocupaji cu a face ceea ce faceau cel
mai bine. Prostuja mica dizlocase umarul contelui.
- De fapt, Letitia Hornsby nu are deloc o infatiare
neplScuta, spuse Seymour hohotind. Are doar un efect
neplacut asupra trupului tau, Downe.
Dupa o clipa Downe schimba subiectul revenind la
frumusejea lui Lady Juliet. Alec puse jos paharul.
- Frumusejea a fost una din condijiile de pe lista
mea.
26

- i ce altceva mai era pe lista aceea? intreba

Downe, privind in paharul gol.
- Excelenta rasa de singe, sanatate, o fire blinda dar
i pujin spirit, lucrurile obinuite pe care un barbat le
dorete pentru sotfa sa.
- Parca ai cumpara un cal. Downe ii mai turna un
pahar de vin.
- fntotdeauna am fost de parere ca ritualul curtarii
unei femei nu se deosebete prea mult de negojul cu
cai - doar ca e mai lung i mai plictisitor, replica Alec,
amintindu-i de plimbarile prin pare, de balurile i petre-
cerile la care fusese obligat sa ia parte in timpul curtarii
lui Juliet. In opinia lui nu era decit o pierdere de vreme,
un mod de a anunja lumii galagioase a inaltei societati
exact ceea ce cineva planuia sa faca. Se deosebete cu
ceva Almack sau prezentarea unei fete la un bal de
licitatie de la Newmarket? In fiecare sezon monden un
nou lot de femele este pus sa defileze prin faja unor
posibili cumparatori, iar tu verifici, rasa, mersul, culoa-
rea, cautind un pic de inteligenja.care sa te faca sa nu
te plictiseti, exact aa cum faci inainte de a cumpara
un cal. Odata ce- ai gasit ceva potrivit, cumperi i in-
caleci.
Downe se ineca cu vinul iar Seymour izbucni in ris.
- l-ai controlat i dinjii? intreba Downe.
- Da, i greabanul i copitele, adauga Alec fara sa
schijeze nici un zimbet, in timp ce lua in mina un pachet
de carji. Downe i Seymour inca mai chicoteau cind
incepu sa le imparta cu indeminare.
O or a mai tirziu sosi scrisoarea.
Un lacheu se opri in stinga lui Alec Jinind in
mina o tava de argintin centrul careia se afla o hirtie de
pergament. In timp ce Downe imparjea carjile, Alec o
deschise neglijent, observind ca inijialele lui Juliet erau
imprimate in sigiliul de ceara. Desfacu hirtia i incepu sa
citeasca:
 27

Draga Alec,

Am crezut ca pot sa o fac, dar nu pot. Am crezut ca

pot trai fara dragoste, pentru ca fn esenfi eti un om
bun. Am crezut ca-mi pot vinde bucuria pentru un titlu.
Am crezut ca pot fi practica alegfnd averea fn locul fe-
ricirii.
Nu pot.
Imi dau seama ca n-a suporta plictiseala unei we//'
ca ducesa de Belmore. Pentru ca, chiar daca eti, aa
cum am spus, un om bun, cu toate lucrurile pe care le
oferi, nu exista viala fn tine, Alec.
Eti previzibil. Faci ceea ce se ateapta de la tine, ca
urmare a faptului ca eti ducele de Belmore. Preposul
nume Belmore este inainte de orice in viafi ta. Eu vreau
mai mult, Alec.
Vreau dragoste. Am gasit-o. Dei el nu este decit fiul
unui soldat, ma iubete. Cfnd citeti aceasta scrisoare,
eu ma voi casatori cu un barbat care mi-a oferit ceea
ce-mi doresc.

Cu regret, Juliet.

Incet, cu o precizie calma, Alec rupse scrisoarea i

lasa bucajile sa cada pe tava de argint. O clipa Ii privi
Jinta prietenii, frec?ndu-i mina de buzunarul jachetei ab
sent la ce era in jurul sau, apoi brusc se opri, de parca
dintr-o data i-ar fi dat seama ce facea, iji lasa mtna
sa alunece in jos pe piciorul paharului. Ii spuse ser-
vitorului:
- Fara raspuns.
Ridictnd paharul, gusta din vin, ca i cum mesajul
primit ar fi fost lipsit de importan]a, apoi Ti lua carjile,
cu ochii lui albatrii mai tntunecaji i pujin mai tnguti
decit de obicei, barbia mai ferma decit inainte. Juca
mina aceea i inca alt trei intr-o tacere impietrita. Cind
28

veni rindul lui Seymour sa imparta cartile, Alec ceru un

toe i hirtie. Cind sosira mizgali un bilejel scurt, il sigila
cu ceara i il tampila cu inelul lui. Apoi, in linite, il
instrui pe lacheu sa trimita biletul ziarului.
Prietenii lui il urmareau curioi.
Alec se lasa pe spate in scaun, miinile micindu-i-se
parca neincrezatoare linga linia aspra a gurii lui! Dupa
un minut i le cobori sub barba.
- Se pare ca fata are mai mult spirit decit am crezut.
A fugit. Nu mai sint logodit.
- tiam eu! Seymour Ti lovi pumnul de masa. tiam
ca aa ceva se va intimpla. Batrina a avut dreptate.
- De ce? Orice urma de cinism disparuse de pe
chipul lui Downe, inlocuit de o uoara surpriza.
- Nimic important. Toane de femeie. Nu mai spuse
aitceva, dei prietenii sai ateptau i il urmareau. Ducele
de Belmore nu arata nici o emojie. Imparte cartile.
In ora care urma, Alec juca metodic i fara mila
ciftigind toate miinile cu calmul i hotarirea netulburate
ale ducelui de Belmore.
- M-am saturat! Downe ii arunca pe masa carjile
lipsite de valoare, iar Seymour ii urma exemplul, privind
cu invidie la cele cincisprezece gramezi de jetoane din
fata lui Alec.
- Acum incotro mergem? spuse Downe.
Seymour se ridica, proptindu-i miinile de masa i
aplecindu-se spre Alec de parca l-ar fi prevenit.
- Iji aminteti ce-a spus batrina? A spus ca te vei
casatori cu urmatoarea fata cu care te vei intilni.
- Exact. Ce-ar fi sa-i faci o vizita Letitiei Hornsby,
Beirnore? M-ai scapa de alte raniri viitoare.
- Nu e un motiv de gluma, spuse Seymour indighat.
- Firete ca nu e, el e ducele de Belmore. El nu
glumete niciodata.
Aiec se ridica brusc.
- Piec. Veniti i voi?
 29
4

- Unde? intrebara ei la unison, apoi il urmara pe

scari In jos unde if i imbracara mantourile.
- La casa mea de vinatoare. Alec if i trase manufile.
Simt nevoia sa im puf c ceva.
Urmindu-i pafii mari de-a lungul foaierului, Downe i
se adresa vicontelui.
- Nu ftiu de ce vrea sa mearga la Glossop. Nu
exista nici o femeie pe o raza de douazeci de kilometri
in jurul acelei case.
- Tti aminteti ce i-a spuse baba aceea? intreba Sey
mour grabindu-se pentru a tine pasul cu ei. Pun pariu
ca merge acolo tocmai pentru ca nu exista femei pe o
raza de douazeci de kilometri. Nu-fi da seama oare ca
nu-fi poate schimba destinul?
i l-au urmat pe Belmore care ief ea pe U fa.

Joy Jopaia de mama focului pe hirtia arsa.

- Oh, Sfinte Sisoe, Beezle. Uite ce-am facut! Se a-
pleca i ridica bucata de hirtie carbonizata, apoi o tn-
tinse i o scutura cu doua degete. inca mai fumega, iar
coltul drept-era complet ars. Oh, Sfinte Sisoe... Cuvin-
tele se pierdura intr-o tonalitate ascutita, iar vocea i se
sparse pujin, in timp ce se holba la hirtia din faja ei.
Beezle if i inalja capul de pe labujele negre i o privi
pe furif. Ochii lui se rriifcau incoace fi incolo, cind la
hirtia arsa, cind la faja ei trista. Joy o lasa sa cada pe
masa fi oftind descurajata se prabufi pe scaunelul
fchiop, clatinind din cap, dezgustata de ea insafi.
- Iar am facut-o.
Cu un suspin resemnat Beezle se tiri peste masa,
apoi i se cajara pe umar, incolacindu-se in jurul gitului
ei. Odata afezat, incepu sa mingiie cu labuja buclele
30

castanii care scapasera din coc i incadrau acum

barbia ei delicata.
- Ce-am sa fac acum? Joy se uita la el de parca ar fi
ateptat un sfat. Beezle inceta sa se mai joace cu parul,
Ti lasa botul pe umarul ei, i rasufla greu.
- Deci nici tu nu tii, spuse ea, scarpinindu-i absenta
gTtuI in timp ce se holba la hirtie. Din .fericire matua ei
plecase de citeva ore - cu toata viteza i eleganja dem-
ne de o vrajitoare MacLean. Nu-i trebuise mult timp lui
Joy sa o convinga ca accepta pozitia oferita in America.
i ea i-o dorise, iar Joy n-ar fi suportat gindul ca ma-
tua ei se vedea obligata sa renunje la aceasta posibi-
litate pentru ca trebuia sa ramina i sa faca pe dadaca
cu nepoata ei. Avea douazeci i unu de ani - era destul
de mare pentru a-i purta singura de grija. i -desco-
perise ca matua ei avusese dreptate: cind se con-
centra - privind Jinta la cuvintele de pe hirtie o ajuta -
era capabila sa faca nite vraji eficiente.
Inainte de plecare, matua ei se aplecase peste Joy
care ii copia incantajia care urma sa o duca la casuja
din Surrey. MacLean'O prevenise ca incantajiile de cala-
torie cereau in mod deosebit o concentrare puternica.
M atufa ii inira o serie intreaga de tehnici pe care sa le
foloseasca, in timp ce Joy vrajise un costum de cal-
torie - dintr-un set de farfurii adus din Paris de mtua
ei. Joy banui ca hainele au fost testul final, dar il tre-
cuse, probabil ca se holbase bine la farfuriile colorate.
Din doua pocnituri de degete se trezi imbracata
intr-urt frumos costum de calatorie verde ca salcia, o
manta imblanita i cizmulije negre din piele de vijel. In
mina avea o palarie de matase verde ca padurea cu
paglici de catifea de un verde deschis i pene de strut
de un violet inchis. Costumul ii atinsese scopul. Ma-
tua ei zimbise aprobator, o sarutase de ramas bun i
plecase intr-un nor de fum auriu i stralucitor.
Apoi incepusera necazurile lui Joy. Pentru a vedea
 31

mai bine tinuse hirtia cu incantajia de calatorie un pic

care prea aproape de luminare. i pina sa-i dea seama
ce se intimpla, hirtia luase foe. Iar acum, citeva clipe mai
tirzfu, statea pe scaun cu formula magica de calatorie
devorata de flacari.
- Cred ca mai pot citi o parte, la sa vedem... intinse
hirtia pe masa i studie scrisul. Degraba... zabava. Po-
trivit... plutind. Gindesc... hmmm. Se vede aproape totul
cu exceptia ultimului vers. Imi aduc aminte ca era ceva
cu zurgalai... sau erau clopotei?
Va trebui sa ghiceasca. Trase palaria de pe masa,
i-o puse pe cap'legind panglicile sub barbie cit mai
bine putu, pentru ca Beezle era inca incolacit la gitul ei.
II mingije rapid, lua hirtia, i dupa ce arunca o ultima
privire camerei din turn, care fusese casa ei timp de
cincisprezece ani, incepu sa citeasca incantatia:

Oh, noapte glorioasa ce ascunzi ziua de mfine

Du-m i rugamintea la fmplinire.
Nici vorba de licoare de ochi de triton
Ci doar cuprinde in zbor acest mantou
> Nu zapada m a inspaiminta
Ci caiea lunga spre locul de odihna.
La Surrey trebuie sa ajung cit m ai degraba
Aa ca, te rog, ajuta-ma fara zabava.
Cind ceasul bate ora noua
Clopoeii din turla rasuna.
i chiar daca nu e momentul potrivit
Trimite-ma prin ua plutind.
Iar ca sa nu greesc
La clopo{ei ma gindesc.
 CAPITOLUL 3
Alec habar n-avu ce anume il lovi. Se indrepta agale
spre caleaca venind dinspre padurea deasa care
marginea drumul i dintr-o data se trezi rasturnat pe
spate, privind in sus la un val de ceaja, ceva - sau
cineva peste el. incerca sa impinga orice ar fi acel lucru
de pe pieptul lui. Acest orice Jipa. Un sunet feminin.
Alec avea in bra|e o femeie i spera din tot sufletul ca
nu era Letitia Hornsby.
Femeia se ridica cu o saritura exuberanta, scojindu-i
din plamini i ultima ramaija de aer. Alec se ridica i el,
ca sa poata respira. Ea ii aluneca in poala Jinindu-se cu
miinile de umerii lui.
- Oh, Sfinte Sisoe!
Alec trase in piept citeva guri de aer umed i cejos,
apoi se tntoarse spre ea, rasuflTnd uurat cind vazu ca
nu era Letitia Hornsby, ci o nostima micuja bruneta
cu ochi mari verzi i sprincene negre trase cu penelul.
Avea obrajii trandafirii, o barbie obraznica i o gura
plina, cu o alunija mica dar tulburatoare chiar deasupra
buzei de sus. Era cea mai extraordinara femeie pe care
Alec o vazuse de mulji ani, insa in clipa de faja chipul ei
atragator purta expresia cuiva care tocmai fusese ras
turnat de pe un cal care alerga.
- Unde sint?
- Pe ducele de Belmore.
 33

- Belmore? Bell more"1! Oh, Sfinte! ii puse mina

peste gura i privi in stinga apoi in dreapta studiind
imprejurimile inainte de a mormai. Trebuie sa fi fost
zurgalai.
- Cum?
-A a a ... nimic.
Alec se mica pujin;
- Oh, Sfinte Sisoe! II apuca mai strins de umen i se
holba la el cu faja doar la cijiva centimetri de a lui.
Rasuflarea lor ingheja in aerul rece. Nici unui nu se
mica. Pentru o scurta clipa insai timpul paru sa vibre-
ze in jurul lor. Alec se incorda tragind adinc aer in piept.
Ea mirosea a primavara - a curat i a parfumul unei
flori. Observa ca talia ii era nea'teptat de mica. Virful
degetelor se Tntilnise cind miinile lui o cuprinsesera. Se
uita in jos la degetele mari atit de aproape de curba
gingaa a sinilor. Ridica ochii i ii intilni privirea. Ochii ei
erau verzi, un verde pronunjat. Existau pujine din lumea
lui in ochii aceia, nici o ocheada experimentata, nimic
sexual, doar o inocenja pe care Alec ar fi pariat ca
fiecare englezoaica o pierduse dupa virsta de doispre-
zece ani. ^
Intrerupind privirea dintre ei, tinara se uita la miinile
care erau inca pe umerii lui. Roi i le cobori.
- Imi cer scuze, Alteja.
- Dupa pozijia in care stam titlul meu e mai pujin
important.
- Oh, Sfinte...
- Sjsoe, termina Alec in locul ei. Ea nu mai spuse
nimic. in schimb ii inclina capul intr-o parte i il studie
cu o noua expresie pe faja.
Ce ciudat, ii zise Alec. Era sigur ca mai vazuse

1. Tn original: ... ring the bell more"- suna clopojelul mai mult
34

undeva aceasta expresie, dar pentru nimic in lume nu-i

putea aminti unde anume. Asta il facu sa se simja Tn-
curcat. Umezeala pamintului jilav i se infiltra in pantaloni
amintindu-i de locul unde se gasea.
- Pamintul e rece, spuse el scurt, cu chipul lipsit de
orice expresie.
- Oh, Sfinte...
Sisoe, termina in gind Alec i o urmari cum se tirate
din poala lui aezindu-se pe pamint. Se ridica i intinse
mina sa o ajute. Tocmai cind o tragea in picioare, striga
i glezna i se indoi. 0 prinse de talie inainte ca ea sa
cada.
- Eti ranita.
Ea se uita urit la piciorul ei; apoi la el i dadu din
cap continumd sa-l priveasca. Ii ignora privirea, consi-
derind-o doar ca una plina de respect pentru titlul lui.
- Unde Ji-e caleaca?
- Care caleaca?
- N-ai o caleaca?
Ea clatina din cap, apoi privi ?n jurul ei de parca ar fi
ratacit ceva, iar mina ei mingiie nervoasa gulerul de
herjgina de la git.
- Eti sigura?
Dadu din cap.
- Cum ai ajuns aici?
- Nu sint sigura. Unde sint?
- Pe drumul North.
- Linga Surrey?
- Nu. Surrey e cam la o suta de kilometri spre sud.
- Oh, Sfinte Sisoe!
- Inteleg ca te-ai ratacit.
- Aa cred i eu.
- Cum ai ajuns aici?
Ea nu spuse nimic, doar il privi cu o expresie uluita.
Presupunind ca durerea din glezna Ii trimisese mintile la
plimbare, Alec lua lucrurile in propria mina.
 35

- Nu-i nimic. Imi spui mai tirziu. Dintr-o singurfi mi-

care rapida o ridica in braje. Auzi cum i se oprete
respirajia, i in timp ce se indrepta spre caleaca, bra-
Jele ei ii inconjurara gttul i ii puse incet capul pe uma-
rul lui. Aerul cald al suspinului ei ii flutura pe piele. Ii
arunca o privire rece, insa vazu ca ochii ei erau inchii.
Folosi prilejul pentru a-i mai studia inca o data trasa-
turile. Genele intunecate, groase i negre ca penele rin-
dunicii se odihneau cu grajie pe pielea ei. i ce piele -
curata, proaspata, virginala. Inocenja de margaritar. Se
scutura, simjindu-se de parca tocmai acum s-ar fi trezit.
Trase adTnc aer in piept i ii continua drumul, pun!ndu*i
reacjia pe seama excesului de vin tare i a lipsei de
somn.
Padurea se rari pe masura ce se apropiau de locul
unde se afla ,caleaca sa. Trecu prin ferigile padurii
umede din cauza valului de ceaja i il vazu pe Downe
sprijinit de ua caletii cu o sticla argintie cu coniac
ridicata spre buze. Seymour nu se vedea nicaieri. Unui
dintre lachei se mica de linga caleaca i veni ?n
intimpinarea lui Alec ca i cum ar fi vrut sa-i ia fata din
brate. Alec clatina din cap i arata spre caleaca.
- Deschide ua, Henson. Domnioara e ranita la
glezna.
- Sa fiu al naibii daca nu e ea! se auzi vocea lui
Seymour din stinga lui. il auzi pe Downe cum se Tneaca
cu bautura.
Alec se apleca i puse fata in interiorul caletii apoi
se Tntoarse spre un Seymour cu ochii cit cepele i II
sfredeli cu o privire care sa-i Tnghete cuvintele, Reui i
se urea in caleaca, aezindu-se Itnga fata. Downe il
urma i se aeza in faja ei. Alec il privi. Contele o studie
parind ca-i place ceea ce vede pentru ca imediat ii oferi
zimbetul lui mecheresc. Alec se uita la viconte care
avea pe chip expresia cuiva care tocmai fusese pus in
faja arhanghelului Gabriel. Nu-i conveni nici una din
36

reacjii. I se adresa lacheului care indoia scarile caletii:

- Oprete la primul han.
fn citeva secunde caleaca se napusti In ceaja. Alec
intinse mina pe linga fata i aprinse felinarul dinauntru,
apoi se lasa pe spate i o urmari.
Buzele ei se micau, dar nu se auzea nici un sunet.
- Ea este, opti Seymour. Asculta ce-Ji spun. 0 simt
in oase. Privi nervos de la fata la Alec, apoi din nou la
fata. Tu eti ea.
Tinara se uita la Seymour, apoi la Downe, apoi din
nou la Alec i dupa fiecare micare a capului panica
crescu in ochii ei. Stind Jeapana de frica, nu raspunse;
in schimb se holba la miinile ei. Alec se intreba daca se
roaga, iar gindul acesta stirni o anume ingrijorare greu
de definit pe care ai fi jurat ca nu o poseda. Fata era
innebunita de frica. Alec incerca sa o liniteasca.
- Nu-Ji face probleme. Ea ii strinse ochii i murmura
ceva. Draga mea, noi...
Tinara pocni din degete.
Se auzi un strigat disperat. Caleaca se opri lovin-
du-se de ceva. Alec ii sprijini cizma de scaunul din faja
pentru a nu cadea, apoi o prinse pentru a o impiedica
sa zboare spre Downe. Tinara deschise ochii aratind
uluita i ingrozita, mucindu-i buza de jos. Alec ii dadu
drumul, gindindu-se ca poate o strinsese prea tare.
- T e doare ceva?
- Nu. Vocea i se schimba brusc i imediat Ji privi
miinile cu o expresie disperata. Inchise din nou ochii i
opti ceva.
Sarmana fata se ruga intr-adevar. Ridica ochii spre
prietenii sai pentru a le cintari reacjiile i auzi degetele
ei pocnind a doua oara.
Un troznet puternic strabatu aerul, urmat de un alt
strigat i de o bufnitura care curtremura pamintul de
linga ei. De parca cerul tocmai se prabuise pe pamint.
Alec forja ua.
 37

- Ce s-a intimpat?
Henson alerga spre el cu o expresie zapacita pe
chip.
- Parca jumatate de padure a ajuns pe drum, Alteja.
Cel mai straniu lucru pe care l-am vazut vreodata.
Copaci cazind ca nite soldati raniti. Ridica mina i se
scarpina in cap. i nici nu bate vintul, Alteja.
- Fii atent sa nu ne atace tilharii. Alec deschise un
mic compartiment de linga scaunul lui i scoase un
pistol.
- Nu e nimeni prin preajma, Alteta. Cei din spate au
controlat. Henson arata spre padure cu propriul lui
pistol.
Alec le inmina arme lui Downe i lui Seymour, le
spuse sa ramina linga fata apoi iei din caleaca cu
pistolul in mina. Cerceta padurea care ii inconjura i nu
vazu nimic, decit copaci peste care plutea o ceata
sinistra. Ramase pe loc citeva clipe ascultind daca se
mica ceva. Nu auzi nimic. Se indrepta spre vizitiul care
studia drumul plin de copaci in timp ce celalalt valet
calma caii nervoi.
Cel putin cincisprezece anini erau intini de-a
curmeziul drumului ca nite coloane cazute, i cu toate
astea nici un sunet sau micare misterioasa nu venea
dinspre padurea care-marginea drumul.
- Oh, Sfinte Sisoe!
Alec incepuse sa se sature de fraza asta.
- Oh, nu! E a rezida" nu a reteza"!
Se intoarse incet vazind-o pe fata atirnind afara din
calea^ca, privind' drumul cu o expresie ingrozita pe
chip. Ii arunca lui o privire furia, paru sa inghita in sec
i disparu inauntrul caletii in mai pu]in timp decit i|i
trebuia sa respiri. O clipa mai tirziu Downe i Seymour
coborira venind linga el, evaluind situatia.
- Sint cincisprezece, anunja vicontele.
- Asta imi place la tine, Seymour. Ai darul supra-
38

natural de a afirma ce e clar pentru toata lumea. Vocea

contelui era incarcata de sarcasm.
- Cind ai mai vazut tu cincisprezece copaci cazuji
pe drum? Vicontele se apropie de primul, apoi privi in
sus. Nici o adiere de vint.
Downe se indrepta spre buteanul cel mai apropiat
i il examina.
- N-a fost taiat. Se pare ca pur i simplu a cazut.
- Am o presimjire in legatura cu toate astea, spuse
Seymour micindu-i ochii in dreapta i in stinga de
parca s-ar fi ateptat ca i restul padurii sa se pra-
bueasca.
- Iar Tncepe. Downe ?i sprijini piciorul de unui din
butenii reteza|i. Discursul lui Seymour despre soarta i
damnajiune. De data asta ce-ai mai nascocit? Zine?
Spiridui? Fantome? Vrajitoare?
Un Jipat ingrozit se auzi din spatele lor i toji trei
i-au intors capetele. Din caleaca tinara ii privea tn-
cordata, cu faja foarte palida.
- Uite de-ai facut, Downe. Ai speriat-o de moarte pe
viitoarea sofie a lui Belmore! Seymour porni grabit spre
ea.
- A numit feticana asta aa cum cred eu ca a
numit-o? Alec fixa cu privirea spatele lui Seymour care
se Tndeparta de ei.
- Ai auzit bine. Crede in toate bazaconiile. Poftim,
bea pujin din cel mai bun coniac al Micului Imperator. IJi
amorJete frigul i-l face pe Seymour suportabil. Ii in-
tinse plosca cu coniac. Daca bei suficient de mult din
chestia asta Ji se va parea ca Seymour vorbete logic.
- Cei din neamul lui nu sint cunoscuji pentru logica
i judecata lor.
Downe pufni pe nas hohotind sardonic i puse
plosca in mina lui Alec. Acesta o privi banuitor apoi ii
indrepta ochii spre caleaca, unde Seymour tocmai
deschidea ua. Alec ajunse linga el din cijiva pai mari
 39

i se puse in fata lui.

- Ma ocup eii de ea. Tonul vocii nu admitea nici o
replica. Seymour se uita la el, apoi la fata, schija un
zimbet plin de intel.es apoi se retrase din fata cautaturii
reci a lui Alec, foarte graitoare.
Alec se apleca inauntru, vazu ca faja ei nu avea nici
o culoare, aa ca presupuse ca fie glezna o facea sa
sufere, fie era la fel* de uor de speriat ca o minza
neantrenata.
- Te doare?
Ea il privi absorbita de cu totul altceva.
- Glezna, explica el rabdator dei era foarte departe
de a se simji aa.
Ea ii privi piciorul.
- Ah... da, glezna.
Alec lua asta drept o afirmajie, dei, se parea ca
mintea ei era in cu totul alta parte. VTrT mina in com-
partimeptul pentru arme i scoase de acolo un mic
pahar. II umplu cu coniacul lui Downe apoi il intinse
tinerei.
- Poftim, domnioara... Alec se opri i se incrunta.
Sau e doamna?
- E domnioara.
- Cine?
- Eu?
Alec trase aer in piept.
- Care e numele tau intreg?
- Joyous Fiona MacQuarrie, spuse ea fara sa-l pri-
veasca, ci scuturindu-i fusta inainte de .a se aeza la
locul ei.
Aiec dadu din cap.
- Scojianca. E clar. ii puse paharul in mina. Bea-I. Iji
va Jine de cald pina noi vom curaja drumul de copaci.
Presupurv ca nu vom termina repede.
Ea privi coniacul cu indoiala.
- Bea.
40

TInra ridica Incet paharul spre buzele ei pline, lua o

Inghijitura apoi se strlmba i se Infiora.
- Crede-m3. Te vei simji mai bine daca bei coniacul.
Neincrezatoare, trase aer In piept pregatindu-se par
ca pentru tortura care urma, mai lua o Inghijitura, facu o
mutra scirbita, apoi Tnghiji ca i cum ar fi sorbit toate
pacatele societajii mondene. Trecura citeva minute pina
ifi ridic din nou ochii spre el, taria alcoolului facind-o
sa lacrimeze, insa in clipa in care privirile lor se intilnira,
a ei se Ince|oa capatind aceeai expresie ciudata, dar
cunoscuta de undeva.
Alec tot nu putea sa-i dea seama unde o mai
vazuse, insa de un lucru era sigur: il facea sa se simta
al naibii de stinjenit. Inchise ua caletii indreptindu-se
spre copacii cazuji, cu Seymour pe urmele lui ca un
copoi exagerat de ingrijorat pentru stapinul sau.
- Ea trebuie sa fie, spuse Seymour repede. E mina
destinului, o tiu.
Alec se opri i ii infrunta prietenul.
- Crezi intr-adevar ca a lua o straina ca sa o fac
ducesa de Belmore?
- Bineinjeles ca n-ar face-o, spuse Downe ajunglnd
linga ei la timp pentru a auzi comentariul lui Seymour.
La urma urmei inca nu i-a studiat trecutul. Nu-i aa,
Belmore? S-ar putea sa nu aiba stofa de ducesa. Pe
linga asta, cind l-ai mai vazut tu pe Belmore facind ceva
farS sa fi planificat dinainte toate micile detalii?
Alec ii indrepta umerii injepenind.
- Calatoria asta, spre exemplu? i-o Intoarse Sey
mour cu o expresie triumfatoare.
- AJi terminat? Avem lucruri mai importante de facut
decit sa va certaji unui cu altul sau sa ma atrageji
intr-una din disputele voastre.
- Oricum nu reuf im niciodata, bombani Seymour.
Alec le arunca cea mai fioroasa cautatura ducala -
cea care de obicei reducea la tacere pe oricine se afla
 41

prin preajma i putea face un servitor sa lucreze de

doua ori mai repede. Privi spre plosca aflata inca in
mina lui i fu tentat sa traga o inghpura, o reacjie
foarte umana Jinind seama de evenimentele zilei. Dar
ducele de Belmore se mindrea cu faptul ca nu ceda in
faja reacjiilor umane.
H intinse plosca lui Downe i se intoarse spre ser-
vitorii sai - doi lachei, un insojitor i vizitiul - care incer-
cau curajoi sa mute primul dintre copacii cazuti. Din
cauza lemnului verde i umed, copacii erau destul de
grei i asta le ingreuna munca. ii scoase haina i o
arunca la picioarele lui Downe, al carui braj ranit nu-i
permitea sa-i ajute, raminind totui in apropierea lor i
facind remarci usturatoare despre soarta, destin i cit
de previzibil e ducele de Belmore.
O jumatate de ora mai tirziu, Seymour, s3turindu-se
de limba ascutita a lui Downe, ii propuse lui Alec sa
indese un butean in gura afurisita a contelui. Alec nu
raspunse. Continua sa vada in minte scrisoarea lui Ju
liet, care conjinea acelai cuvint pujin magulitor pe care
Downe il folosise fara sa-i dea seama: previzibil.
Timp de douazeci i opt de ani, Alec crezuse ca
comportamentul sau este fara discujie cel mai potrivit i
mai logic pentru un om de conditia sa sociala. Viaja nu
era uoara pentru aristocrajia engleza, i cu cit titlul era
mai mare cu atit erau i responsabilitajile mai mari. Cel
pujin aa fusese el crescut sa creada. I se virise in cap
de nenumarate ori ca datoria de duce era pe primul
plan. Tradijia Belmore, respectatul nume de familie,
exemplul pe care il dadea prin acjiunile sale - acestea
erau lucrurile care aveau importanja.
Poruncea, dar rareori ii ieea din fire. Invajase la o
virsta foarte frageda ca un duce Belmore nu-i arata
sentimentele. Un duce nu avea nevoie sa strige, in
consecinja nu striga. in viaja lui nu exista loc pentru
prostii, ceea ce-i convenea de minune; comportarea lui
42

era determinate de obiceiuri, logica, statut social i

traditii vechi de generajii intregi. Aceasta fusese viata
stramoilor sai, iar acum era aceeai i pentru el, iar
asta il umplea de o mindrie suprema.
Insa previzibil? Plictisitor? Acestea nu erau trasaturi
care sa-i faca placere, cum nu-l incinta nici umilinja
de a o fi pierdut pe Juliet. Ii privi haina aruncata ca o
zdreanta linga piciorul contelui. In buzunar se afla o
autorizatie speciala de casatorie pe care o ceruse de
la omul sau de afaceri, obtinuta dupa pregatiri facute
cu, grija care faceau cinste reputatiei sale. Casatoria
printr-o autorizajie speciala insemna mai mult decit o
ispita aristocratica. Nunta lui ar fi fost o ceremonie lini-
tita, cu doar doi martori. Asta ii placuse, pentru ca astfel
de ceremonii erau intime i se terminau repede. N-ar fi
acceptat niciodata frivolitatea unei petreceri de nunta.
Insa acum autoriza|ia nu servea la altceva decit sa-i
aduca aminte ca fusese lasat cu buzele umflate. N stra-
batu un val rece de umilinja. Mintea lui zbura cu o
.curiozitate jenanta spre ce anume i-ar fi putut oferi lui
Juliet acel simplu soldat in comparajie cu et. In scri-
soare ea spusese ca dorete iubire.
lubire. Vazuse el ce poate face iubirea. Vazuse oa-
meni impucindu-se in numele iubirii. Vazuse barbati
sanatoi la minte, cu multa judecata, farimitindu-se ca
piinea veche de o saptamina din cauza unei emotii
trecatoare de care era convins ca era fie imaginatie fie o
prostie. '
Existase o vreme, cu mult timp in urma, cind i el
crezuse ca iubirea poate fi magica. Ii amintea cum
statea in fata barbatului inalt i rigid care fusese tatal
sau, o prezenja monolitica pentru un baiejel de cinci
ani. Se silise sa-i ridice ochii i sa priveasca in cei ai
tatalui sau. Aveau aceeai ochi, aceeai faja, acelai
Castlemaine singe. Miinile i se-umezisera i dorise sa i
le tearga pe pantaloni, dar se oprise amintindu-i ca
 43

un marchiz i un viitor duce nu facea astfel de lucruri...

Trebuise sa respire adinc de mai multe ori, pentru a
face cuvintele sa treaca de gitul uscat. Apoi o facuse, ii
spuse tatalui sau ca il iubete, gindindu-se cu simpli-
citatea unei minji de copil ca aceasta fraza magica va
primi aprobarea lui. Nu primi decit o furie rece.
lubire. O considera aa cum un ateist ar considera
crucea. Cuvintul avea inteles doar pentru acei proti
care o cautau.
Ridica un trunchi de copac cu forta nascuta din furie
i frustrare. Ceaja din padure se indesase in ultimele
minute, devenind i mai umeda. Picaturi de roua i se
prinsera in parul cu fire argintii trasind o carare lenea
pe linga timple. Aceeai ceaja umeda picura ca lacri-
mile unui copil de pe frunzele copacilor, acoperind
pamintul i oamenii care lucrau ca sa elibereze drumul.
Micarile ducelui devenira mecanice, de rutina, iar el ii
tinea corpul mai drept, mai rigid, pierdut in ginduri ne-
gre i mindrie jignit. In scurt timp ochii i se facura mai
reci din cauza dispre|ului determinat de faptul ca ducele
de Belmore nu tia nimic despre acel lucru trecator
numit iubire.

Joy se lasa pe spate pe scaunul din caleaca, ima-

ginatia ei fiind ocupata nu cu privelitea unei casute din
Surrey, ci de chipul frumos al ducelui cu par de argint.
Ofta. Un duce. Ca sa vezi. Titlul lui nu era intrecut
decit de cel al unui prinj. Astfel de oameni existau in
basme i fantezii de adolescenta. Doar gindindu-se la el
simji cum o strabate un val de oc, acelai produs de
atingerea lui. Era ceva atit de straniu - de parca ar fi
fost de-a dreptul vrajita.
 Era ca un vis devenit realitate. O dusese in braje ca
un cavaler galant din vremurile de demult. I[ muca
buzele pentru a-i opri un chicot de placere. Ii scapa
oricum. Inca o gidila spatele de la bratul lui care o
sprijinise in timp ce se plimbase cu ea prin padure.
Hainele lui aveau o uoara aroma de tutun, iar respiratia
fusese calda i dulceaga ca vinul cind fejele lor erau la
pujin mar mult decit un sarut distanja. Iar ochii - erau
ochii unui barbat a carui inima avea mare nevoie de
pujina magie.
Nu mai fusee purtata in bratele unui barbat de cind
fusese un copil in bratele tatalui ei. Era una din pujinele
amintiri pe care le avea despre parinjii ei care pierisera
de mult timp. Dar ce simtea acum era cu mult diferit de
acea amintire. Cind ducele o purtase in brate, simtise
ca i cum albinele de primavara se inghesuiau in sto-
macul ei, iar mirosul lui o ametise. Era ciudat, insa in
brajele lui se simtea uoara i libera ca o panglica in
bataia vintului. Cind ii privise fata, vazuse ceva necu-
noscut, contradictoriu, de parca ceva din ea ar fi fost
chemat spre el. Era o senzajie misterioasa chiar i pen
tru o vrajitoare - una care ar fi trebuit de fapt sa ajunga
in Surrey.
Suspina plina de regret, trezindu-se din reverie. Mai
bine s-ar concentra la vrajile ei i nu la forta frumosului
duce, la cit de bine se simjise in bratele lui, intrebindu-se
cum ar fi daca ar tine-o din nou la pieptul lui i i-ar
cobori buzele spre ale ei...
Beezle uiera in somn, aducind-o la realitate. Era
incolacit ca o blana la gitul ei i, ca de obicei, de nici un
folos cind venea vorba de vraji. Concentreaza-te, ii
spuse singura, concentreaza-te, lasa fantezia, Joyous!
Firete fantezia era un mod simplu de evadare atunci
cind nu tiai ce altceva sa faci. Iar fantezia era i mai
sigura din moment ce atragea dezastrul. Pierduse bu-
cata de hirtie pe care era scrisa incantatia de calatorie -
 45

nu ca i-ar fi fost de mare folos cu partea de jos arsa.

Fara indoiala ca zacea pe podeaua camerei din turn.
Bazindu-se doar pe slaba ei memorie incercase deja sa
refaca vraja inlocuind cuvintul clopotei cu zurgalai,
insa era clar ca nu ghicise bine. Rezultatul s-a vazut ?n
cei cincisprezece copaci care blocau drumul. O.vraji-
toare alba ar fi trebuit sa devina una cu natura, nu sa
provoace-nenorociri. Lua repede o in ghpu ra din bau-
tura tare oferita de duce.
- i se mai spune ca vrajitoarele fac bauturi scir-
boase, mormai ea convinsa ca o fiertura din aripi pis-
truiate de liliac i ochi de triton ar avea cam acelai
gust. Mai lua o Tnghititura, gindindu-se ca poate e ceva
cu care trebuie sa te obinuieti... Continua sa aiba
acelai gust oribil i nu o ajuta sa scape de sentimentul
ca de data asta chiar ca incurcasb bine lucrurile. Nu
prea tia nici ea cum sa scape din aceasta situajie i
cind se gindea la duce nu era tocmai sigura ca vrea sa
scape.
- Beezle! Ii dadu un ghiont. Trezete-te, animal pu-
turos. ii trecu prin minte gindul incurajator ca poate
castorul ar putea deveni intr-un mod miraculos un ser
vitor folositor.ADesigur ar trebui sa fie treaz ca sa-i fie de
vreun folos. ii mai dadu un ghiont. Acesta uiera, se
cambra, apoi ?i lasa labujele pe umerii ei i adormi din
nou.
- Nu eti bun de nimic. Joy ofta, scarpindfndu-i ab-
senta capul care se cuibarise in gulerul mantoului. Privi
paharul din mina i se incrunta. Se mica spre ua
caletii, o deschise avind grija sa nu se sprijine de glez
na umflata. Barbatii erau ocupati cu curajirea drumului,
aa ca, cu o smucitura a incheieturii arunca coniacul pe
pamint. Dadu sa inchida ua dar nu rezista tentatiei de
a le mai arunca o privire barbajilor, ducelui in mod spe
cial.
Ca i cum ochii i-ar fi fost atrai spre el, o ciudata
46

gingafie o cuprinse la vederea lui. Ii aruncase haina i

statea la capatul unui copac dirijTnd oamenii. Umerii ii
erau largi ca ai unui flacau din Highlands, oldurile in-
guste, picioarele lungi i puternice. Din atitudinea lui
emana incredere de sine i obinuinJa de a comanda.
Parea sa tie exact ce anume trebuie sa faca i modul
cel mai eficient de a duce la Tmplinire ceea ce facea.
BarbaJN se micau uor, fara sa dea semne de obo-
seala. N urmau instrucjiunile i reufira sa elibereze dru
mul de jumatate din copaci. Ducele avea putere i o
minte sigura. Intervenise imediat i preluase conduce-
rea - o trasatura pe care ea o invidia indurerata, Jintnd
seama de faptul ca ei ii era atit de greu sa se controleze
singura.
Nu te tii controla pentru ca nu te concentrezi,
Joyous". Vocea mtuii ii rasuna Jn minte - un semn
sigur ca trebuia sa se ocupe de vraja ei i nu de eroul
imaginar al unui basm care ii ocupa gindurile.
Dupa ce-i arunca ducelui o ultima privire visatoare
se aeza pe scaun strimbindu-se din cauza efortului de
a-fi aduce aminte.
- Deci cum era incantajia? murmura ea. Degraba...
zabava. Potrivit... plutind? Nu... zburincJ? Nu. Inaljind?
Cintind? Valsind? Vai de mine! Ii puse mina peste
gura. tia ca acel cuvint nu exista in incantatie. tia
bine ca ultimul vers era greit. Cuvintele pe care le
rostise o trimisesera pe drumul North cu ducele de
Belmore in loc de casuja confortabila din Surrey. Ce
incurcatura... Ii lovi degetele de brajele scaunului.
Cum sa scape din aceasta situatie? Era vrajitoare.
Ar trebui sa se comporte ca o vrajitoare. Ii va nascoci
propria incantatie. Ii increji fruntea gindindu-se. Dupa
citeva minute ii crease propria formula magica.

Oh, asculta la ce am de spus

Intr-o mare incurcatura am ajuns.
 47

Se pare ca vrajile nu-mi reuesc

Te rog, ajuta-ma sa ma grabesc
Spre locul la care ma gm desc!

Trase adinc aer in piept i o rosti cu voce tare.

Un troznet puternic se auzi de afara urmat de
strigatele unor barbati. Se mai auzi o bufnitura, apoi
inca una i inca una. Incet, cu frica in sin i cu miinile
acoperindu-i ochii, se mica spre ua caletii i se uita
pe furi printre degete. Inca trei copaci zaceau pe drum
i barbatii, inclusiv ducele imbracat atit de impecabil,
erau stropiti cu noroi de bulgari de pamint. Nu prea
aratau incintati. Pina i barbatul inalt i blond cu bratul
ranit era plin de noroi, iar cel nervos i agitat se uita in
sus de parca atepta ca in fiecare clipa cerul sa se
prabueasca.
Privirea ei reveni la duce. Acesta prelua imediat co-
manda i trimise oamenii sa verifice ceilalji copaci din
apropiere. Controlul intregii situatii se afla in miinile lui.
Vocea i se auzea cu mult deasupra celorlalte. Era
adinca, puternica, o voce care emana forja. Prin minte ii
trecu gindul neateptat ca avind o voce atit de vibranta
i poruncitoare ducele ar fi fost un magnific vrajitor.
Il urmari melancolica inca citeva clipe, apoi ofta i
trase ua caletii inainte de a se retrage in co.ljul ei
calduros, ridicindu-i piciorul ranit pe scaunul din fata.
Lasindu-se pe perna de plu studie interiorul caletii.
Scaunele erau largi i confortabile, acoperite cu catifea
groasa de culoarea smaragdului. Ii trecu mina peste
catifea, urmarind cum firele tesaturii se apleaca lucind in
lumina lampii. Draperiile de catifea de la ferestre erau
prinse cu nururi aurii aflind la capete ciucuri mari. Par-
tea din interior a uilor era din lemn lustruit, iar lampile
de alama cu minerele de cristal i abajururile din sticla
taiata oblic scinteiau i licareau ca nite steluje.
Privind mai atenta abajururile, observa o gravura
48

fina crestata delicat pe sticla: oimi. Deschise din nou

ua caletii i se uita pe furi la desenul de afara. Era
acelai. O caleaca cu blazon. Cita eleganja.
i mai impresionata, inchise ua i se duse in coljul
ei, imaginindu-i cum ar fi sa calatoreti intr-un astfel de
lux oriunde ai merge. Nu mai trebuia sa-Ji aminteti nici
o incantajie, nu mai era nevoie sa te concentrezi. Nu-Ji
raminea decit sa stai confortabil pe catifea i sa lai
lumea sa treaca pe linga tine.
Va pot ajuta cu ceva, Alteta?" ar intreba-o lacheul.
Ea ar ridica o mina plina de inele de smaragd pri-
mite de la sojul ei devotat, pentru ca se potriveau cu
culoarea ochilor ei. Apoi ar spune:
Nu, muljumesc Henson. Ma voi odihni acum. Anun-
ja-ma cind ajungem in Brighton. Sint sigura ca printul
ne ateapta. tii ce spune intotdeauna prinjul: Nici un
bal nu este o placere fara ducele i ducesa de Bel-
more.
Apoi lacheul ar inchide ua caleftii iar sojul ei,
magnific i sigur de sine s-ar apleca inainte, mina lui
alunecind pentru a-i mingiia gitul inainte de a o trage
mai aproape... i mai aproape de el pina ii va mirosi
aroma de tutun, va gusta vinul dulce. Apoi buzele lui
reci i tari se vor apasa peste ale ei...
Pierduta in visare, Joy habar nu avea ca ii lipise
buzele de fereastra caletii pina cind deschise ochii -
cu gura inca apasata de sticla rece i tare - zgiindu-se
la fejele uluite ale ducelui de Belmore i ale prietenilor
 GAPITOLUL 4

- Oare ce crezi ca face?

- Nu-mi prea pot imagina. Alec statea linga contele
de Downe cu haina aruncata peste. umar. Privi de la
Downe, care se incrunta ginditor i Seymour care era
neateptat de tacut, inapoi la fata.
Ochii ei erau ?nchii, iar buzele lipite de sticla ca
nite lipitori roz. Cu o scurta fulgerare verde ochii ei se
, deschisera i se uitara Jinta la el. Apoi se retrase repede
in scaunul ei, perdeaua ascunzindu-i faja.
- E scojianca, spuse Alec.
Contele dadu din cap cu Tnteles in timp ce Henson il
ajuta pe Alec sa-i imbrace haina. Apoi cu o scurta
micare a mtinii facu semn servitorului sa piece i in-
conjura caieaca pina la cealalta ua. O deschise i se
apleca inauntru.
Ea se uita la el de parca s-ar fi ateptat sa o inghita
dintr-o singyra mucatura monstruoasa i privind mai
atent observa ca obrajii ii erau de zece .ori mai coloraji.
Fata intoarse repede capul.
- Te simji bine?
Dupa o clipa lunga i incordata ea mormai in per-
dea:
- Nu, cred ca ma voi trinti la pamint i voi muri.
- Ma indoiesc ca vei muri din cauza unei glezne,
50

spuse el incapabil sa-i ascunda sarcasmul din voce.

Trecuse prin destule sezoane mondene la Londra i
asistase la momentele dramatice pe care reprezentan-
tele sexului feminin tiau sa le puna in scena. Ciudat ca
II deranja sa creada ca aceasta fata cu fata ei ciudata i
comportare si mai ciudata era la fel de insipida ca multe
din femeile pe care le cunoftea in Londra. Dintr-un anu-
mit/notiv ar fi dorit ca ea sa fie la fel de diferita ca i fata
ei. Ii zise ca e un prost i atepta o replica din partea
ei.
Nu veni nici una. Tinara statea acolo, o mina micuja
pusa pe frunte aparindu-i ochii. Era gestul cuiva care
suferea.
- Glezna iti provoaca dureri?
- Durerea nu descrie felul in care ma simt, spuse ea
din spatele miinii.
- E chiar aa de rau?
- Mai rau decit iti pot imagina.
Saturindu-se sa tot vorbeasca cu ceafa ei se intinse
i ii trase incet mina ca sa-i poata intoarce faja spre el.
Chipul ei ii .va spune daca suferea intr-adevar. Obrajii
care se intoarsera spre el erau atit de imbujorati, Tncit
erau roii ca focul.
- Mai ai cumva i alte rani?
Ochii ei scinteiara speriati i ii ridica mina spre
obraji.
- Cred... adica... febra. Da, asta e! spuse ea rostind
repede cuvintele. Cred ca am febra.
Alec ii examina fata. .
- Eti intr-adevarfoarte roie la fata.
- Sint, nu-i aa? Ii puse palmele pe fata de parca ar
fi putut simti caldura prin manui. Fereastra e rece, asa
ca... aaa... mi-am racorit fata. II binecuvinta cu un zim-'
bet - stralucitor - nu unui fara vlaga ca a unei persoane
care are febra.
- Inteleg. Ce ingenios din partea ta.
 51

- Da. A trebuit sa gindesc repede.

Fara sa tie de ce Alec avea sejnzajia ciudata ca
vorbeau despre doua lucruri diferite. Incerca sa-i inlo-
cuiasca confuzia cu o gindire logica.
- Nu te-ai gindit sa deschizi ua? Aerul de afara
te-ar fi inviorat.
Ea privi pe linga el la ceaja care plutea doar la cijiva
metri deasupra lor.
- Nu. Cred ca ar fi fost mai logic. Probabil ca de
aceea tu eti un duce iar eu o vra - li acoperi gura cu
mina aa ca Alec nu-i vazu decit ochii mari. Mina alu-
neca incet de pe buzele ei. Femeie.
- Alteja, se lasa ceaja.
Alec se tntoarse spre Henson.
- Ai verificat ceilalji copaci?
- N-am gasit nici unui care sa se mite. Toji sint de
neclrntit ca Turnul Londrei. Drumul e liber, Alteja.
- Bine. Spune-le celorlalji ca sintem gata de plecare.
Alec Tntoarse capul i avu din nou o imagine perfecta a
penelor de struj din spatele palariei ei. Clatina din cap
i ii privi miinile, pe care i le framinta nervoasa. Urma-
rind-o, era ca i cum ar fi urmarit un mic iepura pufos
prins in cletii de fier ai unei curse pentru vulpi. II atra-
gea ceva anume din inocenja ei, ca i aura de neaju-
torare pe care o vedea in ea. Dintr-un motiv greu de
definit, simjea nevoia s | o liniteasca, cu toate ca nu-i
amintea sa mai fi fost vreodata atit de binevoitor.
- Domnioara MacQuarrie.
Ea sari de parca ar fi ciupit-o.
- Te vom duce la un han i vom chema un doctor
sa-Ji examineze glezna. i capul, ti zise el, sau poate i
pe al meu pentru ca ti dadu seama ca privea Jinta la
buzele ei rasfrinte. Cobor? ochii, pai in caleaca aezin-
du-se linga ea chiar inainte ca Downe i Seymour sa
urce i ei. In citeva minute caleaca trecuse de padure
i se afla in drum deschis. Ceaja se ingroase i plutea
52

la citiva centimetrii deasupra pamintului.

Alec studie fata, intrebindu-se ce anume il luase prin
surprindere. Au existat citeva scurte clipe cind ea il pri-
vise de parca vazuse ceva minunat in el. Femeile intot-
deauna l-au invrednicit cu astfel de priviri; nu era ceva
ieit din comun. Averea i titlul lui le atrageau ca pe
nite furnici. Insa tinara aceasta scojiana era altfel, cu
fata ei ciudata i uurinja stranie cu care atingea ceva
inauntrul lui doar cu o simpla privire. Fata era o noutate.
Rezista tentatiei d,e a o studia mai pe indelete intorcin-
du-l privirea spre fereastra inghetata i nevazind nimic.
Citeva clipe i-au continuat drumul in tacere timp in
care Downe scoase din nou plosca cu coniac. Contele
era prietenul lui Alec, dar in ultimul timp devenise un
ticalos depravat fiind de-a dreptul respingator cind era
ametit de bautura - ceea ce parea sa se intimple tot mai
des. Tocmai se pregatea sa-i spuna sa arunce bautura,
cind Seymour icni inspaimintat. Alec se uita la el i vazu
ca privirea ii era pironita asupra fetei, iar gura larg des-
chisa. Downe se uita i el tinta, uitind pentru o clipa de
plosca din mina lui.
Alec se uita i el la ea, nu vazu nimic surprinzator
apoi ii intoarse ochii spre prietenul sau.
- Ai vazut ce am vazut i eu? il intreba Seymour pe
Downe.
Raspunsul contelui fu o inghititura din plosca apoi
privi fata mijindu-i ochii.
Alec se uita din nou la ea dar nimic nu i se paru
ciudat.
- Da-mi i mie, spuse Seymour, inhatind plosca lui
Downe.
- N-o sa te ajute cu nimic, spuse contele. Tocmai
am vazut din nou.
- Ar trebui sa o luati mai incet cu bautura, amindoi.
Sintem in prezenta unei domnioare. Alec arunca spre
plosca o privire plina de injeles.
 53

- I se mica gulerul, Seymour.

Toji trei barbajii se holbara la ea cu privirile ajintite
asupra gitului. Dupa expresia de. pe chipul ei Alec era
sigur ca mintea ei calatorea prin alte parji. Spre Scotia
probabil, ii zise el.
Dupa o clipa in care gulerul ei de blana se cambrai
i tremura, ea trebuie ca le simtise privirea pentru ca
ridica ochii spre ei. Se uita la ftecare i spuse:
- S-a intimplat ceva?
- Ji se mica gulerul, ii spuse Seymour.
Mina ei se ridica i mingiie blana.
- Oh, rise ea. El e Beelzebub. Eu ii spun Beezle,
replica ea ,de parca asta ar fi explicat totul.
O labuta cu pete mici negre cazu pe umarul ei i un
sunet ciudat veni din guler. Nu se deosebea prea mult
de cel facut de aerul fierbinte din baloanele care urcau
vara in Hyde Park. Ea se uita la ei i spuse:
- Doarme foarte mult.
Alec se zgii la bucata de blana de la gitul ei despre
care crezuse ca e un guler.
- E viu?
Ea dadu din cap. Animalul sforai zgomotos i rasufla
greu.
- Ce este, daca imi permiji sa intreb, un... Beezle?
- Un castor.
- Ca i Downe, numai ca el nu scoate zgomotul asta
groaznic, spuse Seymour rizind de propria-i gluma,
pentru ca se tia ca nu reuea prea des sa-l puna la
punct pe conte.
Downe ridica o sprinceana.
- Ai un castor incolacit in jurul gitului, afirma Alec.
- Mda, i ii place sa doarma acolo.
- i mie mi-ar placea. Ochii lui Downe se oprira pe
gitul ei.
- Ji-am spus ce ar fi trebuit sa facem cu copacul
acela, spuse Seymour aruncindu-i lui Downe o cauta-
54

tura urita, dar nereuind decit sa-l faca sa zimbeasca.

Alec se lasa pe spate i il fulgera pe Downe cu o
privire patrunzatoare pentru a-l face sa taca.
- Acesti doi domni sint de fapt foarte inofensivi. Aa
cum am mai spus, eu sint ducele de Belmore. Acesta
de aici cu ochii aprini i gura mare e contele de
Downe.
- Sa-Ji fac vreun rau este ultimul lucru la care m-a
gindi. Downe ii arunca o privire lacoma.
- Iar acesta, continua Alec aratind spre Seymour e
vicontele Seymour.
- Seymour e inofensiv, adauga Downe, i de ase-
menea ignorant.
Incepura din nou sa se ciorovaiasca. Intenjionind sa
termine prezentarile in ciuda prietenilor sai, Alec se in-
toarse spre fata. Ea se uita nedumerita-de la unui la
altul, apoi ii rasuci chipul spre duce ridicind mina pen
tru a trage mai bine castorul in jurul gitului. Vedea cu
uurinja nelinitea de pe chipul ei expresiv. 0 farima de
emotie tresari adinc in el, intr-un loc ?nca neatins. In-
tinse mina spre ea.
Tinara trase adinc aer In piept i incepu din nou sa
murmure. Se auzi un sunet puternic. Dintr-o data ca-
leaca se napusti inainte intr-o viteza nebuna. Pasagerii
se apucara de tot ce gasira pentru a nu cadea unui
peste altul. Alte strigate i blesteme se auzira din gura
vizitiului. Un pocnet ascujit rasuna in aer urmat de tro-
pSieli zgomotoase pe sub capra.
Alec Tnhaja fata i o strinse repede la piept, tncer-
cind sa previna leganatul i ocul in timp ce caleaca
huruia pe drumul brazdat de anjuri. Se izbira tare de
ceva i trupul lui cazu peste al ei. Salturile caleftii il
obligara sa se m ifte deasupra ei. Fiecare parte moale a
corpului ei se presa de a lui. Miinile ei il strinsera mai
tare de haina lipindu-se de pieptul lui. Respirajia ei cal-
da ii atingea urechea cu trasariri speriate.
 55

Dintr-o data, fara sa se poata controla, Alec deveni

contient de ea ca femeie. Ochii ei ii intilnira pe ai lui,
surprini, apoi curioi, apoi iscoditori. In lumea in care
se trezira era linite. Alec se lupta ca sa domine dorinja
care trecu intre ei. Din nou ea ii iscodi fata. Cu o raceala
nascuta din instinct el ii ascunse reactia. Nu te uita
prea adinc, Scottish1 aici nu e nimic pentru tine.
Joy roi. O tristete melancolica aparu intre ei de
parca intr- adevar i-ar fi rostit gindurile. Inchise ochii i
intoarse capul. Vizitiul nim^ri intr-o alta groapa i Alec
apuca mai strins clanja un.
Downe mormai, apoi blestema. In sfirit caleaca '
incetini, apoi se opri. Alec ii puse un braj in jurul lui
Joy i se ridica. Vocea furioasa a contelui rasuna in
interiorul caletii.
- Da-te naibii jos de pe mine, Seymour! Afurisitul tau
de genunchi osos mi-a intrat in spate.
Alec i Joy se uitara la ei. Capul blond al contelui
era inghesuit intr-un colt al podelei caletii, un picior
inaljat in aer sprijinit de ua, iar vicontele era peste el,
agatat de celalalt scaun pentru a evita tocurile cizmelor
contelui. Castorul atirna de gulerul hainei lui Seymour.
- N-am ce sa fac, Downe. N-am unde altundeva
sa-mi pun genunchii.
Se auzi o incaierare apoi un geamat puternic.
- Fii atent la umarul meu. Ma doare ca dracu.
- Imi pare rau. Stai sa scap mai intii de animalul asta
de la git.
- Vino aici, Beezle. Joy ii deschise brajele iar
castorul se mica aproape greoi pina ajunse in ele. Alec
observa ca brajele lui erau inca in jurul ei i le trase
repede. Seymour reui sa se aeze pe scaun i incepu

1. Scojiana
56

sa se scuture de praf. Alec ii intinse o mina lui Downe,

iar ua caletii se deschise. Un Henson alb ca varul de
uita la ei.
- Imi cer scuze, Alteja. S-a rupt un ham.
- Poate fi reparat?
- Ceilalti lucreaza la el acum.
- Te-ai lovit? o intreba Alec pe Joy.
Fara sa se uite la el, Joy clatina din cap, Jinind
castorul in brate. Ducele vazu ca faja ii era murdara de
pamint, ca palaria ii statea jntr-o parte, penele violete
erau rupte atirnindu-i pe umeri. Arata ca o vrabiuja care
tocmai cazuse din cuib. Simji un impuls sa o ia din nou
in braje. Intr-un fel tia ca aceasta femeie, mai mult
decit oricare alta, nu trebuia sa ramina singura in lume.
Intoarse faja de la ea. Expresia neajutorata de pe
chipul ei il facea sa-i piarda irul gindurilor. Cobori din
caleaca indeparindu- se spre echipa] unde vizitiul i
ceilalji servitori reparau hamul rupt.
- Cine a inhamat caii? intreba Alec pe un ton care
nu vestea nimic bun pentru cel vinovat.
- Eu, Alteja, raspunse Jem vizitiul, dar adauga
repede. Era un ham nou-nouj. Tare ca un ulm. N-am
mai pomenit aa ceva. Gros de vreo doi centimetri buni
i s-a rupt de parca ar fi fost din hirtie. Poftim, priviji. Ii
intinse fiia de piele de la ham.
Alec o examina. Nu se vedeau taieturi, nici urme
clare de cujit. Marginile erau zdrenjuite aratind ca se
rupse in doua.
- In cit timp se poate repara?
- Aproape ca am terminat, Alteja.
- Bine. Alec merse spre caleaca i urea inauntru.
Plecam imediat.
- A fost un semn, opti Seymour cu ochii larg
deschii aratind de parca s-ar fi ateptat ca inauntrul
caletii sa apara o lumina supranaturala.
Downe se ineca cu coniacul, apoi inuruba dopul la
 57

plosca, o puse inapoi In buzunaful hainei i ii aranja

egarfa care ii sprijinea brajul.
Cind Alec se lasa pe spate in scaunul sau, ii privi
haina i vazu ca materialul era increjit in cute mari acolo
unde pumnii lui Joy se agajasera de el. Apoi la fel de
real de parca ar fi intins mina i I-ar fi atins, simji privirea
fe te i,- privirea aceea familiara dei greu de definit.
Parca ii memora chipul. il facea sa se simta al naibii de
stinjenit.
In clipa de fata nu dorea decit sa ajunga la un han,
repede. 0 sageta cu o privire rece care disparu imediat
ce ochii lui ii intilnira pe ai ei. Dintr-un motiv inexplicabil
privi la brajul ranit al lui Downe, apoi din nou la fata.
Henson inchise ua caletii i o pornira din nou pe
drumul plin de gropi, ducele de Belmore fiind adincit in
ginduri.
Citeva minute mai tirziu, spre disperarea lui, ii amin-
ti unde mai vazuse exact aceeai privire - pe chipul
Letitiei Hornsby. Se tnfiora. Aceasta fetifa scojiana ciu
data se uita la el cu aceeai privire de devojiune pe
care o avea i Letitia Hornsby cind il privea pe Downe -
in ochii ei citindu-se tot ce avea in inima.
Dar inainte de a apuca sa reflecteze la descoperirea
lui se auzi un nou strigat.

Cind roata se desprinse, Joy se dadu batuta. Cineva

va fi ranit daca nu inceta sa incerce sa faca o vraja de
calatorie. ii sprijini barbia in mina i se stradui sa-i
accepte soarta. Invatase din experienta ca atunci cind
vrajile i se incurcau aa de mult cel mai bun lucru era
sa-i lase magia sa se odihneasca. Uneori ii reuea mai
bine, se putea concentra mai mult daca atepta. in
58

orice caz nu dorea sa le faca nici un rau oamenilor de

linga ea, in special nu ducelui.
Era ceva mai mult intre ei decit doar zvicniri ale
inimii i priviri intense. Exista o ramai]a de disperare pe
care el o ascundea sub cautatura rece. 0 simjea la fel
de sigur cum putea simti ploaia de primavara.
Barbatul cel agitat, vicontele Seymour, se apleca
spre ea studiind-o de parca ar fi fost o aratare.
- Tu eti cea care trebuie sa fie, nu-i aa?
Stomacul i se strinse gindindu-se ca el s-ar putea sa
tie ca e o vrajitoare. Ii tinu respiratia, netiind ce sa
raspunda.
- Lasa fata in pace, Seymour, rosti contele pe un
ton dezgustat, apoi i se adresa lui Alec. Chiar daca ea e
cea care trebuie", Belmore va trebui sa discute cu
omul lui de afaceri inainte de a pune intrebarea. Rasa
de singe, i toate celelalte... chestii.
Incepu o noua cearta, aa ca Joy ii arunca ducelui o
privire furia, observind ca acesta ti ridicase mina spre
buzunarul de la haina. Vazu marginea unei hirtii i se
intreba ce putea fi. Ducele le spuse celor doi sa taca,
fulgerindu-l pe conte cu ochi red ca miezul de noapte.
Acesta nu se lasa intimidat aa ca se uitau unui la altul
ca doi ciini gata de incaierare. Vicontele devenise brusc
neafteptat de tacut i stinjenit.
Batalia tacuta continua. Lui Joy nu-i trebui mult ca
sa-i dea seama ca ducele va iei invingator. Vazuse
gheata din ochii lui. Dupa citeva minute incordate care
pareau ca nu se mai termina, contele ii cobori ochii si
ridica din nou plosca la buze. Ducele se intoarse. Apoi
ca i cum I-ar fi strigat se uita la ea.
I se taie respirajia. Ochii lui ascundeau secrete, care
ii trezira obinuita curiozitate, ca nite comori ascunse
adinc, ateptind ca cineva caruia sa-i pese sa le des-
copere. Parca atepta ceva in timp ce o privea.
Ce anume cauji? De ce ai nevoie? Voia sa-i puna
 59

intrebarile dar nu reui sa pronunje cuvintele. La fel de

repede ca papadiile in adierea vTntului de vara cautarea
din ochii lui disparu. Iar in locul ei aparu acea privire
care nu dezvaluie nimic.
Toji tacusera prea mult timp, ocupaji cu gindurile
lor. Linitea fusese prea lunga, ii spuse Joy, mucin-
du -|i buzele i gindindu-se. Cu siguranja ca intrebarile
vor incepe din nou. Trebuia sa nascoceasta o poveste
pe care sa le-o poata spune. Un lucru pe care o vraji
toare il invaja foarte devreme era sa nu spuna niciodata
unui muritor ca e vrajitoare. Muritorii nu injelegeau ca
vrajile nu sint ceva intunecat i rau. Trebuia sa cunoti
foarte bine un muritor inainte ca el sau ea sa inteleaga,
iar aa ceva se intimpla foarte rar, istoria dovedind ca
mulji oameni nu vor injelege niciodata din cauza con-
cepjiilor greite privind vrajitoarele. MacLean nu avea
incredere in prea multi. Spunea 6a cei mai mulji muritori
credeau ca vrajitoarele zboara pe maturi, au negi pe
faja, umbla in zdrente i au parul gri neingrijit.
Bunicul ei din partea tatalui, un vrajitor, se casa-
torise cu o muritoare - fiica unui npbil englez - iar cei
din clanul MacLean i MacQuarrie o primisera cu bra-
|ele deschise odata ce se dovedise a fi o fiinja umana
excepjionala. Firete, matua ei se jura de asemenea
ca aceasta casatorie a bunicilor ei era sursa proble-
melor pe care le avea. Singe pingarit, pretindea ea. Joy
if i inchipuise intotdeauna ca ar fi putut fi i mai rau. S-ar
fi ptitut sa se nasca doar ca o simpla muritoare de rind
in loc de vrajitoare alba cu puteri slabe.
Le va spune acestor oameni ceva cit mai aproape
de adevar fara sa aduca vorba despre treaba cu vra-
jitoria. Poate va intercala o mica hiperbola, i, pentru
savoaire, pujin dramatism ca sa faca povestea mai inte-
resanta. Daca ii va captiva s-ar putea sa nu observe
lucrurile pe care le va lasa afara - logica, credibilitate,
adevar.
60

Ducele ti tndrepta spre ea ochii lui patrunzatori.

Ochii aceia ti vorbeau, o cunoteau, i nu le va scapa
prea multe.
Incepe, ti zise ea.
- Unde e familia ta?
- A pierit, replica ea vrind sa-i coboare privirea,
incapabila insa sa i-o tntoarca.
El i-o sustinu.
- Ai amintit despre Surrey. Intr-acolo te tndreptai?
Ea dadu din cap.
- De ce?
- Casa bunicii se afla acolo.
- Parca ai spus ca familia ta a murit.
- Da, cu excepjia matuii care e plecata - Joy tresari
oprindu- se. E plecata din Jara pentru doi ani.
- A plecat i te-a lasat complet singura?
- Sint majora, II informa ea, ridictndu-i putin barbia.
Am douazeci i unu de ani.
- Injeleg. Tonui lui era acelai cu care ii faci pe plac
unui copil.
Urma o tacere lunga.
- Cum calatoreai?
- Pe jos, raspunse ea cu o voce ascutita. Nici macar
ea nu ar fi Inghijit asta. Proasta, idioata, cretina.
Ducele arunca o privire semnificativa cizmelor ei noi.
Nu erau nici roase nici zgiriate. Tocurile nu erau ciobite
iar marginile talpilor abia daca erau purtate. Tivul man-
toului i a rochiei erau absolut curate, nici o urma din
drumul noroios nu se vedea pe imbracamintea ei. Privi
rea lui reveni la ochii ei, uitindu-se la' ea cu o asprime
care mai ca o facu sa spuna tot adevarul.
- Ai venit pe jos din Scotia?
- Oh, Sfinte Sisoe, nu! Ridica mtna spre inima spe-
rtnd ca gestul ei sa-i _arate inocenja si constemarea. Nu
poji sa faci pe jos tot drumul din Scojia. Ii ztmbi.
Se lasa din nou tacerea, ducele Jintuind:o cu o
 61

privire care spunea eu atept, in timp ce Joy fabrica

mii de poveti cu bogata ei imaginajie.
- Fara Tndoiala ca a scapat-o aici zTna destinului de
care Seymour tot pomenete. Contele se Tntinse spre
fereastra caletii zimbind superior cu buzele umedejde
coniac.
- Oh, mai taca-Ji gura! Vicontele roi furios.
- Ce s-a Tntimplat, Seymour? Presimtirea ta de exact
aici - contele se lovi cu degetul in piept - a plecat la
plimbare? Fara cotoroante, fara Tngeri, fara spiridui?
Se uita la Joy. Oh, am uitat, e scojiana. Probabil.ca ar
trebui sa spun nimfe i strigoi. Nu-i aa?
- Eti ametit, Downe, spuse ducele, Tnvrednicindu-i
prietenul cu o privire ucigatoare. Te sfatuiesc sa Tn-
cetezi - daca nu vrei sa mergi mai departe pe jos.
- N-ar fi bine ca unui din prietenii lui Belmore sa fie
vazut clatinindu-se pe drum, nu-i aa? Ce-ar crede oa-
menii?
- Eti un mare magar cind bei, spuse vicontele, apoi
se uita la Joy. Iti cer scuze domnioara, dar bautura ?i
mica 1imba de parca ar avea doua rTnduri de dinji.
Joy se Tntoarse spre conte - un barbat frumos cTnd
nu rinjea disprejuitor - i Tntreba:
- Atunci de ce bei?
In caleaca se facu o linite de mormTnt. Ceva sclipi
Tn ochii contelui, o anume vulnerabilitate, apoi Ti reluara
expresia Tntunecata i cinica.
- Pentru ca Tmi place. Am transformat bautul i
pisalogeala Tntr-o arta. Mi-au trebuit tot atit de multi ani
ca sa o perfectionez cTti i-au trebuit lui Belmore sa se
strecoare Tn propria-i piele. E la fel de cunoscut pentru
sublimul sau simt al valorii cum sTnt eu pentru lipsa luL
Vezi tu, mie Tmi place pujina spontaneitate Tn via|a. Ii
arunca ducelui o privire ciudata, apoi adauga. tii cum
se spune: alcoolul alunga plictiseala. Lasa cuvintele sa
atTrne Tn spatiuJ strTmt al caletii. Apoi vazTnd ca ceea ce
62

spune nu parea sa-l afecteze pe duce absolut deloc, se

tntoarse i privi pe fereastra.
Joy simji ochii lui Seymour Tndreptaji asupra ei i se
uita la el. Acesta ii zimbi incurajator i intreba:
- tii unde e casa bunicii tale?
- Linga East Clandon. Se numete Locksley Cot
tage.
- Locksley, ca i Henry Locksley, conte de Craven?
intreba vicontele privind spre duce apoi din nou la ea.
- Bunica mea a fost o Locksley.
- Imi amintesc ca mama a pomenit de ei, un fel de
rude indepartate. Contele i-a dezmotenit fiica pentru
ca a fugit i s-a casatorit cu un traznit de scojian, i...
Vicontele se opri raminind cu gura cascata. Tu eti sco-
Jiana.
Ea dadu din cap urmarindu-i expresia de pe faja.
- Fiica aceea a fost bunica mea.
Toata culoarea disparu de pe chipul vicontelui i
degetul pe care il indreptase grosolan in direcjia ei
incepu sa tremure.
- Vezi? Vezi? Privi spre duce. Ti-am spus eu. E
destinul. Soarta. Nu i te poji impotrivi.
- Da, Belmore, nu mai e nevoie sa-Ji chemi omul de
afaceri. S-a rezolvat totul, doar daca nu vrei sa-i con-
trolezi dinjii. Contele de Downe surise batjocoritor, apoi
incepu sa rida i sa rida de parca ar fi fost cel mai
hazliu lucru din lume ca ea sa fie nepoata unui duce.
Joy se gindise ca bunica ei o facuse sa semene
pujin cu ei. O senzajie dureroasa i se cuibari in suflet.
Dar nu era ca ei, pentru ca-ea niciodata nu ar ride de
cineva cu atita cruzime. Poate ca era o vrajitoare, dar
avea sentimente omenefti. 0 durea sa fie obiectul glu-
mei cuiva. Contele continua sa se hlizeasca batjoco
ritor. Gitul i se usca i ii intoarse privirea spre miinile
Jinute in poala incercind sa-i inghita nodul provocat de
jena pe care o simjea.
 63

Beezle care dormise tun in poala ei din clipa in care

caleaca se oprise din goana ei nebuna, deschise ochii
i ii cerceta fa|a. Ii intoarse capul spre contele care
ridea i incet se ridica in cele patru picioare. Peste o
clipa se catara pe pieptul contelui care tacuse brusc.
- Ce face? Downe se incrunta la castor.
Beezle se catarase pina la fata contelui i ridica o
labuja cu pete negre spre gura lui increjita.
- Poate ca are de gind sa-ti controleze dinjii, spuse
ducele cu nonalanta.
Castorul isi puse labuta pe buza de jos a contelui
tragind de ea in jos apoi se uita in gura lui.
- la... acest... de... pppeee minee.
Joy intinse brajul, dar ducele ii puse mina pe el
clatinind din cap. Avea ochii unui om pe care nu e bine
sa-l infrunji, aa ca Joy se lasa pe spate i privi in-
grozita. In urmatoarele citeva minute Beezle inspecta cu
grija gura contelui, ridicindu-i buzele incoace i incolo,
tragind de gura lui in cele mai aiurite pozijii. Ii mirosi
rasuflarea, intoarse micul cap imblanit si uiera. Apoi
dadu drumul buzelor i se incolaci la gitul lui. Cu toata
gratia unei vaci chioape se incolaci in aceeai pozijie
pe care o avusese i la gitul lui Joy doar ca ii lasa
capul sa atirne pe un umar i ii viri nasul in haina
contelui,
- Termina cu risul, Seymor. la-1 de pe mine. Contele
incerca sa ridice din umeri, dar probabil ca rana il opri,
pentru ca tresari.
- i sa renuntam la spontaneitate? Ducele mai ca
zimbi. Firete ca nu.
- Asa e, Alec. Ai dreptate. Am i eu o bucurie pe
ziua de astazi. Vicontele chicoti.
Ducele ii urmari in tacere prietenul TnfcoIJit. Joy nu
mai vazuse niciodata doi oameni comunicind fara sa
scoata nici un cuvint, dar astia doi tocmai asta faceau.
Iar atmosfera era atit de incordata, tensiunea atit de
64

reala, ca cea dintre doua clanuri aflate Tn razboi.

Intre timp Beezle coborise Tn poala contelui i statea
pe vine. Scotoci prin haina lui Downe pTna Ti trase plos
ca din buzunar. Joy Ti urmari slujitorul cum se aeaza
Tnapoi pe picioarele din spate i Ti Tnfige ghearele ascu-
Jite Tn coapsele contelui. Acesta trase o gura de aer
apoi Tncerca sa apuce animalul, dar Beezle uiera stri
dent, aratindu-i dinji ascuji|i. Downe Ti trase repede
mTna, tresarind surprins. Castorul TI privi cu nite ochi
treji, ameninjatori, cum nu fusesera de muiji ani.
Odata contele beat fiind Tndepartat, castorul lua
plosca argintie intre labujele lui i o studie mirosind
capacul i clipind din ochi la imaginea reflectata de
luciul argintiu. Apoi o lua cu dinjii i se tfri Tn jos pe
picioarele lungi ale contelui, urcTnd apoi pe cele ale
ducelui.
Joy privi faja lui Alec ateptTnd sa-i vada reacjia. Nu
aparu nici o emojie. Chipul lui cu trasaturi pronunjate
purta aceeai expresie distinsa. Dar nu avea importanja
pentru ca lui Beezle oricum nu i-ar fi pasat. Pentru el
ducele nu era altceva decTt o scara umana. Fara macar
sa-i arunce o privire respectatului nobil peste care
hoinarea, slujitorul ei lasa sa cada plosca pe scaun, se
trmti peste ea, i adormi Tntr-o clipa.
 C A PIT O LU L 5

In cele din urma Joy facu o Tncercare de a explica

cum ajunse Tn padure, dar avu mare grija sa nu pri-
veasca spre duce. Ii fixa ochii asupra mTinilor Tmpreu-
nate Tn poala, sau asupra vicontelui. El parea sa fie cel
mai receptiv, d?nd din cap Tncurajator i aratind Tngrijo-
rat cTnd ea ajunse la parjile cele mai dramatice ale po-
vestirii. Le spuse ca trasura ei intrase Tntrnjn ant, i
dupa ce plecase putin pTna Tn padure, la reTntoarcere
descoperise ca trasura plecase deja - o TntTmplare pe
care o atribuia unui Jel infam al vizitiului mojic pe care
facuse greeala sa-l angajeze. Ti termina relatarea i
urmari reactiile Tnsotitorilor ei. Vicontele vorbi primul.
- Nu mai are importanja, domnioara MacQuarrie.
N-ai avut nici un control asuprajntregii TntTmplari. tii, e
destinul. Nu te poji lupta cu el. Ti Tncrucia brajele apoi
adauga: Soarta ne domina Tntreaga existenja, inclusiv
faptul ca eti scojiana, ca eu sTnt viconte, iar Downe -
pTna i soarta mai poate face greeli - este un conte. Un
muritor nu Roate Tmpiedica ceea ce urmeaza sa i se
TntTmple.
- Singura greeala de care sint contient este ghi-
nionul de a te fi TntTlnit, Seymour, replica Downe. Iar Tn
ce privete faptul ca un muritor nu poate Tmpiedica
TntTmplarile din viaja lui, cred ca Belmore este o excep-
66
tie. Eti muritor, nu-i aa, Alec?
Joy simti cum ducele devine mai incordat. Micarea
lui a fost atit de subtila i impecabila, ca nu ar fi ob-
servat-o daca nu ar fi stat linga el si nu ar fi simtit cum
pernele de pe scaun se mica uor.
- Ducele de Belmore, continua Downe, nu ar per-
mite unui lucru neinsemnat cum ar fi soarta sa-i domine
viata. Oh, nu, dimpotriva. Alec este dominat de traditie,
de ce trebuie sa faca un om de... importanta lui, i de
propriile lui planuri i aranjamete. Contele ii vorbea lui
Joy, dar ochii ii erau indreptati asupra ducelui. Fii sigura
ca va face ce a facut tatal lui, tatal tatalui lui i aa mai
departe. Cu asta, se intoarse i privi pe ferestra.
Joy se uita pe furif la duce. Ochii ii erau atit de red
ca simti un fior de gheaja doar privindu-l. E vulnerabil,
ii zise ea, i o ascunde. Se intreba ce era acel ceva pe
care nu dorea ca lumea sa-l vada.
El se uita la ea. Simti cum privirea lui. o studiaza,
cintarind in minte ceva. Se intreba daca ii crezuse po-
vestea i ce va face daca nu- I convinsese. Dintr-un
anumit motiy parerea acestui barbat era foarte impor
tanta pentru ea.
Era un om atit de serios, si cu toata frumusetea lui
aspra exista ceva singuratic in el, sau poate ca nu era
singuratate, ci doar izolare. Ceva ii spunea ca se stra-
duia din rasputeri sa se poarte ca i cum nu i-ar pasa.
Nimeni nu putea fi atit de rece. Trebuia sa aiba o inima,
pentru aceasta o chema. Aa cum era sigurl ca soarele
va rasari la est, tia ca acest barbat era mai mult decit
permitea lumii sa vada. Ochii ei se oprira la linia severa
a gurii i ii arunca un zimbet nesigur.
Ducele de Belmore arata de parca avea nevoie de
un zimbet.
Chipul lui se schimba, lua o expresie de curiozitate
i interes, dar nu ii intoarse zimbetul. Se intreba daca
ftia cum sa zimbeasca. N studie o clipa, incercind sa-i
 67

imagineze cum ar arata faja lui daca ar binevoi sa

schiteze un zimbet. Oricit de mult incerca, nu reui. In
cele din urma renunja, tndrepttndu-i ochii spre ceaja
de afara. Se lasase mai jos, iar acum drumul abia se
mai vedea.
De parca i s-ar fi poruncit sa o faca, se intoarse din
nou spre el. Privirea lui devenise i mai intensa, dar Joy
nu credea ca furia s i fie cauza. Era ceva diferit, ceva
intim. Simji cum i se aprind obrajii sub privirea lui
staruitoare i ti feri ochii. Miinile ti erau umede sub
pielea moale a manuilor, gura uscata, i avea senzajia
ca se topete.
Cauttnd sa faca i altceva decit doar sa roeasca,
tntinse mtna spre fitilul de la iampa. Daca facea lumina
mai mica poate ca el nu va mai putea sa vada in suietul
ei, pentru ca aa se simjise ctnd o studiase cu acea
privire patrunzatoare.
In nervozitate ei tntoarse fitilul tn direcjia greita i
acesta cazu tn palma ei. Se uita la el jenatS i facu o
tncercare nereuita de a-l pune la loc. O mtna puternica
ti apuca tncheietura.
- Lasa-ma pe mine. Se tntinse spre Iampa i umbra
lui c3zu asupra ei. Era tntunecata i rece, ca tnsai
ducele, i cu toate astea putea sa-i simta caldura,
mirosul crud care pareau sa emane din el i numai din
el. Ca i adierea sarata a marii, o trase tntr-un val de
relux. X ) tnconjura ca o prezenja fizica. Ducele puse
fitilul la loc, mari flacara, apoi dadu sa se mifte la locul
lui, dar se opri, privind tn jos spre ea, faja lui tncordata
afltndu-se doar la ctjiva centimetri de a ei.
Joy ridica ochii spre ai lui i aproape ca-i simji gus-
tul respirajiei. Daca s-ar fi micat pujin buzele lor s-ar fi
atins. Privirea lui o imobiliza trimijtnd-o tntr-un vtrtej al
timpului tn care inimile se chemau. Nu se putea mica,
dar nici nu dorea sa o faca i nu regreta deloc slabi-
ciunea voinjei ei. Ca i cum ar fi fost scaldata tntr-o raza
68

de luna - singura lumina intr-un vast neant de intuneric.

Intunericul exista intr-adevar; chipul lui o alunga cu in-
cordarea lui. Insa sclipirea din ochi spunea nu pleca.
incheietura ei era inca in mtna lui. Strinsoarea de-
veni mai puternica, facind-o prizoniera. Pulsul ei zvicnea
sub degetul lui mare. Ii simtea inima de parca i-ar fi
fost undeva prin urechi, palpTndu-i ?n cap. Mtna ii amorti,
apoi fu curpinsS de furnicaturi. Ochii lui o strapungeau
cu arita lor. Crezuse ca ochii lui sint red - de un
albastru inchis i inghetat - i totui cit de ciudat ca
transpira sub privirea lor. Picaturi i se rostogoleau intre
sini, pe braje i pe coapse.
inca Jinindu-i mina, ducele se aeza la locul lui, pu-
nind capqtt straniei fascinatii, mai puternice ca magia
unui vrajitor. Joy ii aminti sa respire. El se uita la in
cheietura ei cu o expresie ciudata, de parca doar acum
ar fi observat ca o tinea in mina. Degetele ei trecura
peste ale lui uoare ca nite petale, spunindu-i parca ca
nu face nimic. Strinsoarea slabi, iar ea simti din nou
singele curgindu-i prin degete. Se potrivea cu senzajia
din pieptul ei.
Pentru o scurta clipa crezu ca simte degetul lui mare
frecindu-se uor de incheietura ei, dar se petrecu atit de
repede ca nu era sigura ca se intimplase cu adevarat. 0
secunda mai tirziu ducele statea linga ea privind prin
fereastra la ceata alba. *-
Trase in piept aerul rece i doar acum deveni con-
tienta de inca ceva in afara de barbatul de linga ea.
Tacerea. Singurul zgomot din caleaca era facut de tro-
paitul cailor, scrinetul hamurilor i cite un scirjiit al
rotilor. Toate simturile ii revenira. Mirosuri de barbat um-
pleau interiorul - piele umeda, tutun, coniac. Aerul era
statut, aspru i ii usca gura. Instinctiv intinse mina spre
Beezle scarpinindu-i blana, tiind ca va fi moale i ca de
plu. Dupa senzatiile de mai inainte simjea nevoia sa
 69

atinga ceva moale i cunoscut.

0 tuse zg om o to asa despica aerul. Joy tresari
surprinsa. Era cinicul duce i se uita la el ateptindu-se
la un suris batjocoritor. Dar nu asta vazu. La fel de sigur
cum iarba neagra inflorea in mlatini, o studia, expresia
lui era ginditoare, i asta o deranja - o altfel de nelinite
ca cea pe care o simjise la duce. Contele era un om
ciudat, iar ei nu-i placea prea mult. Furia il rodea pe
dinauntru, ca o rana neirigrijita. Se purta grosolan, il
incinta propria neruinare, parea sa se balaceasca in
ea, iar zimbetul ii era prea experimentat.
Se puteau scrie volume intregi despre o persoana
doar vazindu-i zimbetul. Vicontele cel agitat privea pe
fereastra i bombanea ceva. Insa el ii zimbise, iar zim
betul lui fusese sincer. Plecindu-i capul intr-o parte se
uita lit duce incercind sa-i imagineze fata lui cu un
zimbet dar nu avu noroc. Chiar i cu ochii minjii nu-l
putea vedea decit atent i incordat.
Renunja lasindu-se pe spate i privind pe fereastra
aa cum faceau i ceilalji pina caleaca ajunse la cla-
direa din lemn a unui han. Lucirea galbuie i calduroasa
a ferestrelor le lumina apropierea intr-o stralucire ciu
data i misterioasa. 0 firma denumind aezamintul
Palaria i Cizma atirna intr-un unghi beat de un suport
din fier ruginit aflat deasupra uii.
C eaja plutea in jurul unui vechi gard de piatra
acoperit cu muchi incercuind curtea in care patrunse
caleaca, iar unui din lacheii ducelui descaleca i vorbi
cu unui din baiejii care lucrau in grajd. Ua hanului se
deschise scirjiind, i lumina dinauntru ii arunca razele
aurii spre o carare pietruita, intunecata apoi de umbra
unui hangiu in ort.
In aceeai clipa ua caletii se deschise iar un la-
cheu intinse scarile. Ducele cobori primul. Ii facu semn
servitorului sa se departeze, se intoarse i ii intinse
mina spre Joy. Ea il lua in braje pe Beezle, aezindu-l in
70

jurul gitului, i Incepu sa se ridice, dar privi In jos la

piciorul ei nefiind sigura daca se va putea sprijini pe el.
N-ar fi trebuit sa se ingrijoreze pentru ca In clipa urma-
toare, ducele o cuprinse cu brajele sco|ind-o din ca-
leaca, pornind cu ea spre ua hanului, stringind-o la
piept i arunclnd porunci care ii facura pe cei din jur sa
alerge innebuniti ca obolanii din camera turnului, gata
sa-i indeplineasca dorintele.
Pentru Joy aerul umed al Angliei nu era racoros i
frigul nu o deranja. De fapt, atunci cind era in brajele lui
ii putea imagina barbatul din acea carapace rece, iar
fanteziile ei o Incalzeau, la fel ca i pieptul lui vlnjos.
Avea aa un umar minunat, pe care ii lasa capul dupa
un mic suspin. Perfect. Chiar i prin straturile de camir
i lina ii putea simti forja brajului de sub genunchii ei.
Un inceput de furnicatura ii alese acel moment
pentru a-i croi drum de la cap la picioare i apoi spre
inima. Joy se intreba daca e aceeai emo|ie pe care o
traiau unele vrajitoare atunci cind zburau. Auzise ca
zburatul e una din cele mai deosebite i fericite recom
pense a unei vrajitoare.
Dei Joy nu cunotea aceasta senzatie. Oricit de
mult efr.fi incercat nu-i amintea nimic din acea unica
data cind^ zburase. Bineinteles ca i se interzisese sa
zboare dup ee o facuse cu acea singura ocazie i
avuse nefericita ansa de a avinta drept In vitraliul vechi
de doua sute de ani al capelei catolice de la Craignure.
O salvase matua ei i ii ^ferise scuzele episcopului,
de indata ce acesta se insanatoise. A fost un mare
ghinion ca sarmanul om se rugase sub fereastra chiar
in acel moment.
Joy Inca mai avea o cicatrice alba de vreo zece
centimetri la mina stinga i una mai lunga i zimtata in
spatele gitului. Matua ei ii spusese ca ambele cicatrice
vor servi sa-i reaminteasca ca zburatul nu era de ea.
insa aceste mici cicatrice nu erau nimic in comparable
 71

cu cea pe cafe o purta adinc in sufletul ei - acea care

ii amintea ca nu era decit pe jumatate vrajitoare, i
nici acea jumatate nu era prea grozava in minuirea
vrajjlor.
insa o speranta nemarginita o facea sa treaca de
momentele grele, momente in care tot ce facea parea
sa-i reueasca anapoda. Speranta era elementul ei de
echilibru. Speranta era salvarea ei. O facea sa-i
nascoceasca visele i sa-i rosteasca rugarinintile. intr-o
zi poate ca lucrurile'vor fi diferite. i
Ridica ochii si-1 vazu pe duce studiind-o din nou cu
acea curiozitate plina.de interes, de parca ar fi fost ceva
strain. Sint, ii spuse ea, gindindu-se ca probabii era
prima vrajitoare pe care el o intilnise vreodata.
ii darui un zimbet sperind sa primeasc& i ea unui.
Nu-I obtinu. Un zid de gheaja se lasase peste ochii lui.
Nu ma atinge, spunea atitudinea lui. Ramii pe loc.
Era atit de ciudat. Nu exista nici o bucurie in el. Ce
trist. Avea nevoie de cineva care sa sape adinc pentru a
gasi comoara pe care o ascunsese. Avea nevoie de
cineva cu speranta, pentru ca el nu avea deloc. Joyous.
Fiona MacQuarrie avea din plin speranja. Ii trebuise
pentru a ajunge atit de departe. i ii trebuia un tel. Asta
sa fie? Asta sa fie ceea ce-i lega intr-un mod atit de
misterios? Banuia ca era, pentru ca acest barbat avea o
nevoie disperata de pujina magie in viata lui.

Alec era aezat pe banca tare de la masa lunga din

taverna hanului i studia foaia de hirtie din faja lui.

Se acorda prin prezenta de catre arhiepiscopul

de Canterbury, lui Alec Gerald David John James Mark
72

Castelemaine, duce de Belmore, marchiz de Deerhyrst,

conte de Fife, autorizapa speciala prin care are dreptul
de a se casatori fara a fi surghiunit de biserica fn orice
moment sau loc va considera el potrivit.

Un strigat raguit ti intrerupse gindurile i ridica ochii

spre prietenii sai ocupaji cu un joc de zaruri pe mize
mari. In acest han mic nu exista un salon separat ci
doar o camera comuna cu peretii tencuiji in alb i
tavanul traversat de gririzi negre, o incapere pJina de
turn gros, mirosul injepator al berii, aroma puternica a
carnii de oaie prajite i a piinii proaspat coapte care
venea din bucatarie.
Hangiul era un barbat rotofei ca carui vesta patata i
decolorata era cusuta cu rou in locurile unde i se
daduse drumul de cel putin trei ori. Statea in mijlocul
unei mul|imi de localnici, fermieri veseli care purtau pe
hainele lor urmele muncii i care racneau, loveau cu
picioarele in podea i hohoteau zgomotos ori de cite ori
unui dintre ei citiga in faja spifcuijilor din Londra.
Capul blond al lui Downe se vedea deasupra tu~
turor, iar Alec il umari cum toarna pe git a cincea portie
de bere tare dintr-un ulcior de lut. Nu exista nici o indo-
iala in mintea lui Alec ca prietenul sau va face in curind
o noua incercare de bejivan de a demonstra lumii ca
era un ticalos insuportabil care disprejuia totul i pe toti.
Treaz Downe era unui dintre cei mai buni oameni pe
care Alec ii cunoscuse vreodata, insa cind era beat, o
stare care in ultimul timp devenise mai degraba o re-
gula decit o excepjie, era foarte hotarit sa faca pe toata
lumea sa se simta la fel de nenorocita ca i el.
Alec ii arunca o privire uii de lemn de la camera de
odihna in care doctorul chemat sa ingrijeasca fata o
urmase pe sojia hangiului. Ducele se uita la berea din
faja lui, dar nu de bautura avea el nevoie. Se indoia ca-i
va indeparta loviturile din cap i usturimea ochilor pro
 73

vocate de extenuate i aerul rinced. Adevarul era ca se

simtea foarte obosit. Se las pe spate i inchise ochii
chinuindu-se sa nu cate.
In stinga lui se auzi o mare zarva. Dupa o clipa in
care incerca sa ignore zgomotul, renunja i se sili sa-i
deschida ochii obosiji - chiar la timp pentru a o vedea
pe Lady Agnes Voorhees - cea mai sTcTitoare pacoste
din Londra, rostogolindu-se in han impreuna cu antu-
rajul ei. Oboseala ii disparu inlocuita de nevoia urgenta
de a pleca naibii de acolo inainte ca acea femeie cu
minte de pasare sa-l vada. Se ridica brusc, nu din res
pect, ci pentru a evita sa fie observat, i facu un pas
spre perete cu intentia de a se furia spre bucatarie.
- Alteta!
Alec gemu.
- Inchipuiete-]i, Eugenia. Este Altetea Sa, ducele de
Belmore. Ce mica e lumea! Femeia se indrepta spre el
mai repede ca o sageata spre tinta ei, urmata de in-
sojitoarele care inaintau ovaitoare.
Era incoljit, la fel de sigur ca i cum podeaua ha-
nului ar fi fost acoperita de un metru de noroi.
- Ca s vezi, tocmai discutam despre dumneata,
spuse ea oprindu-se in fata lui. Henry draga - Lady
Agnes se intoarse spre plapinda fiinja care era sojul ei
- du-te, te rog, i refine un salon. Se strimba privind in
jurul ei, fluturind o batista dantelata prin fata nasului ca
un cioc. Aerul e statut. Se intoarse spre duce i trancani
mai departe. Nu-mi pot imagina extraordinarul noroc de
a te fi gasit. Uite, Eugenia - firete o cunoti pe Lady
Eugenia Wentworth i pe doamna Timmons...
Alec dadu din cap spre cele doua femei - a doua i
a treia dintre cele mai mari guri-sparte din Londra.
- Cum ziceam, Eugenia spunea ca a auzit de la
doamna Dunning- Whyte, care a auzit de la Sally Jersey
ca Lady Juliet Spencer - Juliet Spencer a ta a fugit!
Phui! am spus. Aa ceva nu este cu putinja. Toata lu-
74

mea tie ca Alteja Ta s-ar comporta aa cum se cuvine.

Un duce de Belmore nu ar face niciodata un lucru atit
de nebunatic! i apoi, mi s-a adus la cunotinta faptul
ca inca nu ti-ai declarat intentiile. Firete, eram convini
ca o vei face cit de curind. Nu era decit o problema de
timp. Dar iti imaginezi ocul meu cind Eugenia mi-a
spus ca nu tu eti mirele. Ei bine, am ris pur i simplu.
Insotitoarele ei chicotira.
- Adica, nici o tinara sanatoasa la minte nu I-ar
schimba pe ducele de Belmore pentru un simplu soldat,
oricare ar fi legaturile lui de familie.
Doamna Timmons i Lady Eugenia dadura din cap
la unison.
- i intreaga societate Jondoneza tia ca te-ai
indjagostit din clipa in care Ji-ai indreptat ochii asupra
ei. Imi amintesc seara aceea de parca ar fi fost ieri...
Atitudinea ducelui de Belmore nu se schimbase, dar
daca cineva I-ar fi studiat mai bine ar fi observat un mic
spasm in obraz provocat de incordarea barbiei. Ca de
obicei nu exista caldura in ochii lui, i statea mai drept,
mai inalt, pujin mai Jeapan ca inainte. Cu cit femeia
bolborosea mai mult cu atit devenea mai adinca i mai
controlata respiratia ducelui.
Apoi sojul ei se intoarse.
- Hanul nu are saloane, scumpa mea. Privi spre
Alec. Ei, de aceea se afla Alteja Sa in camera comuna.
Ce zici, Belmore?
Inainte ca Alec sa poata raspunde, Lady Agnes se
infiora ingrozita i privi in jurul ei.
- Nu exista saloane? Ohhhhh, simt ca lein. Se
prabui pe o bancheta ca un balon desumflat - un
balon cu aer fierbinte - apoi se sprijini cu coatele de
masa punindu-i o mina peste frunte.
- Ei, ei, draga mea. Lordul Henry trase batista din
mina sojiei lui i incepu sa-i faca vint cu ea. Exista o
camera de odihna pentru doamne.
 75

Lady Agnes ?i recapata energia i se ridica in pi-

cioare.
- Din pacate, draga mea, camera este ocupata
acum, i hangiui te roaga sa mai atep|i citeva minute.
Ea se desumfla din nou.
- Dar de ce trebuie sa atept?
- Se pare ca inauntru se afla o domnioara ranita,
iar doctorul o examineaza acum.
Lady Agnes se umfla la loc, aratind perfect snS-
toasa. acum ca avea prilejul sa-i vire nasul undeva.
Incepu sa-i puna intrebjari sotului ei, gura micindu-i-se
ca o morica.
- Cine e? Ai intrebat? Cum o cheama? Cu cine a
venit? O cunoatem? De ce nu ai intrebat?
Lordul Henry se achita vesel de citeva raspunsuri
dintre care nici unui nu o multumi pe sojia lui. Peste o
clipa se smiorcaia.
- Oh, Henry, doar tii cita nevoie am de a fi folosi-
toare. Acea sarmana tinara, indiferent cine ar fi, s-ar
putea sa aiba nevoie de mine, i tii cit de important
este pentru mine sa fiu de folos! Gemu - un sunet
asemanator cu cel emis de foale cind se ajita focul -
inchise ochii, apoi cu un gest teatral lasa sa-i cada mina
pe masa chiar deasupra autorizatiei speciale.
Alec inlemni.
La auzul fonetului de hirtie, un ochi curios se des
chise brusc, apoi j celalalt. Privi in jos, expresia indu-
rerata disparind cu desavirire. Mina ei se inchise peste
hirtie de parca ar fi fost o invitajie spre paradis. O singu
ra ochire i chipul ei capata aceeai expresie salbatica
pe care o aveau i cTinii de vinatoare ai lui Alec atunci
cind simjeau mirosul iepurelui. Intr-o clipa inhata auto-
rizatia, o citi, apoi il cerceta pe duce pe deasupra mar-
ginilor hirtiei. Incet ii facu vint cu ea aruncindu-i unui
dintre cele mai insinuante i lingufitoare zimbete ale ei.
fi flutura autorizajia sub nas.
76

- Vai, Alteja, ce mare mecher!

In acel moment sojia hangiului iei din camera i Ti
ceru lui Alec sa o urmeze. Fara un cuvlnt acesta lua
autorizajia din mina lui Lady Agnes i se Indrepta,cu
pai mari spre camera de odihna. Insa tocmai cind des-
chidea ua auzi oapta ei - i regele, scrintit i pros-
tanac, Tnchis In Turnul Londrei ar fi putut auzi oapta lui
Lady Agnes.
- E Lady Juliet, Eugenia! El i cu Lady Juliet ur-
meaza sa se casatoreasca. Ji-ann spus eu ca zvonul
acela macabru despre un soldat nu poate fi adevarat.
Alec respira adinc de doua ori fixlnd cu privirea in
cheietura alba a mlinii care stringea clanja uii. Inca
doua guri de aer i intra Tn Tncapere TnchizTnd ua Tn
urma lui.

Joy era aezata Tntr-un scaun confortabil nemai-

auzind nici un cuvTnt din ce-i spunea doctorul pentru ca
ducele era doar la cTjiva pai de ea. Simjindu-i prezenja
Tn camera se Tntinse TncercTnd sa vada peste umarul
doctorului. Acesta Ti Tnchise geanta i se ridica Tn pi-
cioare blocTndu-i vederea.
- Doar o uoara luxajie, Alteja, Ti spuse el ducelui.
Am bandajat-o strins iar domnioara aceasta se va
putea mica fara nici o dificultate. Se Tntoarse spre Joy.
Nu-i aa, draga mea? la arata-i Altejei Sale. 0 ajuta sa
se ridice, iar ea parcurse scurta distanja pTna la camin,
unde dormea Beezle Tncolacit chiar linga focul care
trosnea i afdea, oferind o alinare calduroasa i uscata
faja de aerul umed de afara. Privi spre duce i vazu ca
nu se uita la glezna ci la chipul ei. Joy Tngheja.
- Arata-i Altejei Sale cTt de bine Tji poji mica glezna,
 77

draga mea. Doctorul parea complet incontient de ma-

gia misterioasa pe care o simjea Joy ori de cite ori se
afla in apropierea ducelui. Erau momente cind simtea
privirea acestui barbat devenind atit de intensa de par
ca s-ar fi aflat inauntrul ei pentru citeva scurte clipe. Ii
ridica fustele cu pujin deasupra gleznei i ridica ochii
spre duce. Dupa un moment de ezitare el ii intoarse
privirile spre gleza ei 'i ea ii roti piciorul pentru a-i arata
ca glezna ei nu are nimic.
- N u le mai doare? intreba ducele.
- Nu, replica ea. Absolut deloc. Perfect sanatoasa.
i ii mai darui un zimbet. Multumesc.
- Nu ar trebui sa exagereze pentru o zi sau doua,
dar dupa aceea glezna ei va fi destul de puternica, sa-i
permita sa mearga pe jos pina in Scotia, daca dorete
sa o faca. Doctorul rise, iar Joy roi amintindu-i de
conversajia lor din caleaca. Expresia ducelui nu se
schimba. Ramase la fel de rece, la fel de ginditoare ca
inainte.
Plati doctorul i inchise ua dupa plecarea lui. Joy
ii intinse miinile spre foe. Sojia hangiului, doamna Hob
son o ajutase sa-i scoata mantaua punind-o la uscat
impreuna cu manuile ei pe un fotoliu din damasc de
culoarea tutunului aflat linga foe. Joy apuca tivul man-
toului i scutura cele citeva picaturi de apa. Asta ca sa
faca ceva i sa nu mai cate gura la Alteta Sa.
- Ai mai luat legatura cu noul conte de Craven?
intreba ducele.
- Nu. De ce?
- M-am gindit ca din moment ce ai ramas singura el
are o anumita responsabilitate fata de tine.
- Daca a lua legatura cu acea parte a familiei mele
bunica mea s-ar scula din mormint. Crede-ma Alteja, nu
tinem prea mult unii la aljii. fi ridica barbia, amintindu-i
de povetile pe care i le spusese tatal ei despre modul
aspru cum fusese tratata mama lui engleza de membrii
78

familiei Losksley. Ar fi trebuit sa fie prea naiva sa creada

ca o astfel de familie s-ar putea schimba radical, doar
prin moartea unei bunici. Toji fusesera foarte cruzi.
MTndria i incapajinarea scotiana straluceau In ochii ei.
Nici daca nu a avea ce sa mantnc, ce sa tmbrac i a fi
pe jumatate moarta nu a cere nimic de la ei.
- Injeleg. Nu mai spuse nimic dar paru sa analizeze
fiecare cuvfnt al ei. Joy se intreba la ce se gindea, cum
funcjiona mintea acestui barbat, daca toate gindurile lui
erau serioase sau daca i le lasa vreodat sa hoina-
reasca spre lumea fanteziei pe care ale ei o vizitau atit
de des.
Sunetul tnfundat al cizmelor lui lovind podeaua de
lemn o trezi la realitate. II urmari venind spre ea i nu
tiu daca sa ramina pe loc sau sa fuga tn cealalta direc-
Jie ctt de repede ti vor permite gleznele ei slabite. Ii Jinu
respirajia. Ducele ti puse un braj pe caminul din lemn
de nuc i ti sprijini o cizma de suportul de fier privind
gtnditor la flacarile focului.
Stralucirea focului ti lumina p^rul de argint i dadea
profilului sau aureola unui arhanghel. Avea un nas lung
i nobil, pomeji tnalji, o barbie puternica, intunecata de
o umbra, a unui barbat care nu se barbierise sau care
ar trebui sa se barbiereasca de mai multe ori pe zi. Joy
gasi asta fascinant imagin?ndu-i desimea firelor ca o
pulbere fina pe barbia lui. Trase concluzia ca trebuiau
sa fie aspre i masculine, i simji furnicaturi tn degete
clin cauza dorinjei de a le atinge. Fara sa-i dea seama
ti freca cu mtna propria barbie.
Aerul deveni diritr-o data cald, iar camera parca se
rnicforase. La ttmple ti aparura picaturi de transpirajie,
^poi la git i pe piept. Sub rochie simji o mtncarime pe
Piele. 7tni spre partea cealalta a fotoliului punind dis*
^ n ja tntre ea i foe.
- Cind te-ai nascut? o tntreba pe un ton rastit.
Joy sari surprinsa, apoi ii raspunse.
 79

- in o mie apte sute nouazeci i doi.

- in ce zi?
- Douazeci i apte iunie.
Ducele tacu.
- De ce?
El nu raspunse.
- Alteja?
- Gindesc.
- La virsta mea?
- Nu chiar.
- Atunci la ce?
intoarse spre ea ochii aceia, ochi care pastrau o
urma de regret, apoi veni Incet spre ea.
- La consecintele a ceea ce urmeaza sa fac.
- Oh. Joy facu un pas In spate. i ce-ar fi asta?
Alec mai facu un pas, tacut.
Putin intimidata, Joy, mai facu un pas in spate i mai
ca se rasturna peste bratul fotoliului. Ducele Ii prinse
miinile tragind-o spre el.
- Oh, Sfinte Sisoe!
Mina lui aluneca uor in jurul gitului ei i Ii ridica
gura spre a lui. Ea urmari, fascinata de ochii care o
imobiiizau, linia severa a buzelor lui venind mai aproape
i mai aproape pina cind pleoapete ei se lasara in jos.
Simtea gustul respirajiei lui, o simtea pe buzele ei usca-
te. Dorea ca asta sk se Intimple. I se paru ca trece o
eternitate pina buzele lui trecura peste ale ei, cu
blindeje, intr-o doara, cautlnd parca ceva.
Te rog, fa sa nu fie doar un vis! se ruga ea. Din nou
buzele lui le atinsera uor pe ale ei, apoi Inca o data si
Inca o data, reale, sensibile, cu o tandrete pe care nu ar
fi banuit-o la un barbat care nu zimbea. Se temea ca
sarutul se va sflri, i-i dorea sa mai dureze macar inca
pujin. Cind el li furifa buzele spre coljul gurii ei, mi-
cindu-se uor, ea ii intoarse capul pentru ca atingerea
sa fie mai apropiata. Mina lui se apasa pe ceafa ei aa
80

ca gura ei sa fie strins lipita de a lui. Joy se topi.

Nici nu-i trecuse prin cap ca saruturile pot fi atit de
minunate, calde i blinde. Senzajia era cu mult mai pla-
cuta decit in visele ei. Nici vorba de sticla tare i rece.
Celalalt braj al lui aluneca spre talie apasindu-i uor
pieptul de el iar mina cobori de la ceafa spre git, ma-
sind tendoanele ?i muchii moi ai carnii ei. Buzele lui
devenira mai insistente, mina stringind-o mai tare. Ii
linse buza de sus, apoi ii trecu limba peste linia dintre
buzele ei. Joy reacjiona cu un oftat uor iar el ii umplu
gura cautind i retragindu-se. Lui Joy i se facu pielea de
gaina i se infiora o data de doua ori i inca o data cind
limba lui se duela cu a ei.
Se gindi ca aa trebuie sa te simji cind zbori, doar
ca era mai bine - sa zbori i sa te ospatezi in acelai
timp. Alec avea gustul a tot ce-i placuse ei dintotdeauna
- aroma mirodeniilor din turta dulce, mierea de lamii,
biscuiti din unt, tarta de capuni, vin vechi de calitate i
piine proaspat coapta. Ii simjea capul amejit, trupul-
fara greutate, iar singele pulsa cu viteza prin venele ei.
Inima statea gata sa plesneasca zvicnindu-i in piept, in
urechi i in incheieturi. 0 clipa ii era frig, iar in cealalta
ardea i se imbujora.
Era ceva nou pentru ea, senzatia limbii lui umplindu-i
gura, caldura um eda a sarutuluij intimitatea lui - o
expresie fizica a jocurilor incepute* de ochii lor. Se in
treba daca inima lui batea in acelai ritm accelerat ca al
ei i se apropie mai mult de el ca sa o poatS simji. 1i
trecu palma miinii peste haina lui pina ajunse in mijlocul
pieptului i o ridica pe cealalta la gitul lui. Genunchii i se
inmuiara i se agaja de el ca sa nu cada. Brajul lui
cobori mai jos de talie ridicind-o sus, cuprinzind-o intr-o
strinsoare sigura. Ea ii legana picioarele i se lipi i
mai mult de el, apucindu-i haina cu pumnii.
Uoare ca nite petale degetele lui trecura de la cap
la gitul ei. Se-jucara cu firele de par care ii inconjurau
 HI

faja, apoi Ti atinse urechea coborind spre umflr, peste

brat pina la coaste unde o freca in cercuri lente care se
potriveau cu ritmul limbii lui iscoditoare.
Joy nu voia ca sarutul sa se termine i scoase un
strigat tingui'tor cind el ii retrase gura. Ochii ei se des-
chisera uor i vazu in ochii intunecaji ai ducelui - o
dorinja, o scinteie de dorinja disperata - calea spre
comoara. Apoi disparu, ascunsa de masca obinuita
care o indeparta pe ea i pe restul lumii. Severul duce
se reintoarse.
- Vei fi potrivita, spuse el.
- Hmmm? Joy ridica ochii spre el cautind in privirea
lui un semn al acelei emojii intime, savurindu-i inca
primul sarut, atingerea brajelor lui. Potrivita pentru ce?
Habar nu avea ca inima i se reflecta in ochi.
- Nu are importanja, spuse el intorcind capul o
clipa, inainte de a privi spre ua.
Joy se ingrozi gindindu-se ca cineva s-ar putea sa
fie acolo. Se agaja speriata de umerii lui, ochii ei
ingrijoraji urmindu-i pe ai lui, ateptindu-se ca cineva
sa-i priveasca, dar ua era inchisa iar in camera nu se
aflau decit ei doi.
Alec o lasa jos, dar miinile lui ramasera pe umerii ei.
Parea mai imblinzit acum i ii studie faja, petrecind .un
lung moment doar uitindu-se la gura ei. Miinile lui se
frecara de brajele ei i cu un deget ii inalja barbia
privind drept in ochii ei.
- Marita-te cu mine.
 C A PIT O LU L 6

Un minut lung cit o venicie ea casca ochii la el,

incapabila sS gindeasca, incapabila sa se mite sau sa
vorbeasca. (si zise ca mintile ei o luasera razna. Nu se
.putea sa fi spus aa ceva.
- Marita-te cu mine, spuse el din nou.
- Oh, Sfinte Sisoe! Se pocni cu mina peste gura i
facu un pas in spate. Chiar ca a spus-o. Pe cuvint. Oh,
Sfinte Sisoe, murise i ajunsese in paradisul vrajitoa-
relor.
Cu degetul mare i arattor el ii trase barbia in sus
i o saruta iar i iar, la fel de blind.
- Marita-te cu mine, opti el pe buzele ei. Marita-te
cu mine.
- Nu pot. insa gura ei tradatoare o cauta pe a lui.
- Firete ca pofi. Eti majora. Ii plimba buzele peste
ale ei, abia atingindu-i gura.
- Nu, adica, pot, dar nu pot.
Imediat ce rosti cuvintele, el o saruta, lung i adinc,
umed i^ lene, dezmierdind-o pina uita sa mai gin
deasca. Ii mica buzele spre urechea ei.
- Vei fi ducesa.
- Nu pot!
0 facu sa taca cu un nou sarut, tragind-o i lipind-o
de trupul lui. Apoi gura lui se dezlipi de a ei.
 83

- Nu pot.
i se mica spre urechea ei.
- Marita-te cu mine, Joyous MacQuarrie.
- Ummmmm.
Limba lui ti patrunse tn ureche i ea tremura.
- Dar nu te cunosc. Voia sa-i vada faja i tncerca s
se tndeparteze de el.
Saruturi pornira tn jos pe gttul ei.
- Casatoria va rezolva asta. Crede-ma.
- i cum ramtne cu dragostea?
El se opri Itnga umarul ei.
- Iubeti pe cineva?
- Nu.
- Atunci nu e nici o problems..
- Dar abia ne-am cunoscut, i doar din tnttmplare.
- Tot timpul se aranjeaza casatorii tntre doi oameni
care nu s-au vazut niciodata.
- Dar tu eti cjucele de Belmore.
- tiu, opti el tn urechea ei umeda. Iar tu eti sco-
Jianca.
- Dar... dar...
- Nu Ji-ar placea sa fii ducesa? Voceplui adtncS era
attt de tandra, attt de linititoare.
Joy se pierdu tn vise melancolice provocate de cu-
vintele lui.
- Ducesa mea.
Ea nu spuse nimic. Buzele lui o mtngtiau ca arlpllt
unui fluture.
- Hm? Gura i se freca de ttmpla ei. Nu Ji-ar pllO M ?
- Nu stnt sigura... Pai, cred ca da... ah, nu.
- N-ai nici un motiv. Gura lui o cuprinse din nou po a
ei.
Joy ofta.
- Marita-te cu mine, scojianco!.
- Stnt vrajitoare.
- Toate femeile stnt, mai devreme sau mai ttrzlll.
 84

- Nu. Nu intelegi. Sint vrajitoare. O vrajitoare ade-

varata.
- Iar eu pot fi un adevarat ticalos. Ne vom obisnui
unui cu celalalt. Nu-mi pasa de ce erezi ca eti. Nu
vreau decit sa te mariti cu mine.
- Nu ne putem casatori.
- Ba da. Acum. Astazi.
- Acum?
- Da, acum.
- Nu se poate sa te casatoreti doar pentru ca aa ti
s-a nazarit.
- Sint ducele de Belmore. Voi face ce cred eu de
cuviinta. Ii vorbi cu atita convingere ca Joy ramase ului-
ta. Privi in jos spre ea cu chipul relaxat, ochii netradind
nimic. Nimeni nu va pune la indoiala aceasta casatorie
pentru ca eu sint ducele de Belmore.
Joy nu-l putea contrazice. Un duce facea aa cum ii
placea lui.
- Vei loeui la Belmore Park. Degetele mari ii alintau
barbia.
- Dar...
- Vei avea*tot ce-Ji doreti.
- Dar...
- Ji-ar placea asta, nu-i aa?
- Da, cum sa nu, dar totul merge prea repede.
Degetul lui cobori incet pe gitul ei. Buzele alunecau
peste ale ei delicate ca nite petale, i ii opti:
- Marita-te cu mine!
- Casatoriile sint intotdeauna planificate cu grija.
El se incorda brusc, de parca ceva ce spunea ea il
infuriase. Barbia ii intepeni.
- Nu i asta, spuse el. Peste o clipa gura lui o izbi
pe a ei, dur, devastator, fierbinte, de parca i-ar fi putut
potoli furia crescinda, sarutind-o pina ce ei avea sa-i
dispara i farima de minte ramasa, ceea ce i reui.
* Buzele lui le mucara pe ale ei. Miinile ii prinsera capul.
 HI
Ii stapTni gura, simturile i ii oferi o mSrturle a ceea co
tnsemna pasiunea adevarata.
Un sarut atit de diferit.de cel dinainte. Primul fusese
tandru. Acesta era tnfocat. Celalalt fusese seducfttor,
lent si staruitor. in sarutul de acum exista forja, era
sarutul unui duce - un duce care simjea nevoia sS
dovedeasca ceva.
i reui. Dovedi ca o putea determina pe Joyous
Fiona MacQuarrie sa uite cum se spune nu.

Joy statea in faja oglinzii din camera de odihna virm-

du-i inapoi in coc o uvija rebela de par. Lua agrafa i
o puse in par, apoi Ti studie imaginea din oglinda. I se
parea ca viseaza. Dar asta nu era una din calatoriile
imacjinajiei ei. Era realitate.
Inaljindu-i degetele spre gura, le plimba peste bu
zele umflate. O sarutase. 0 sarutase cu adevarat. ti
trecu degetele peste urmele roz de pe barbie i 'obraji
acolo unde barbia lui se frecase de pielea ei palida. 0
barba aspra i senzuala. ii atinse din nou buzele de
parca s-ar fi ateptat ca imaginea din oglinda sa dis-
para, ca i gustul dulce al zaharului.
ii Jugui buzele. Da, o sarutase. Zimbi, apoi chicoti
scurt pentru ca pur i simplu nu se putu abtine. Ducele
o sarutase. Trase aer Tn piept i inchise ochii amintin-
du-i de fiecare furnicatura, fiecare atingere, fiecare
noua senzajie provocata de acele sarutari.
Peste citeva clipe lungi i melancolice ofta i se
ridica, TndreptTndu-se apoi spre fotoliul pe care atirna
m antoul ei. Ducele plecase de indata ce objinuse
rSspunsul dorit. ii spusese ca mai are nite aranjamente
do facut i se vor casatori peste o ora.
86

Casatorie. Joyous Fiona MacQuarrie se va casatori

cu un duce. Se intreba cam ce facea o ducesa i daca
va fi mai buna facTnd pe ducesa decit era facTnd pe
vrajitoarea. O tngrijora putin, dar nu asta reprezenta
punctul culminant al gtndurilor ei, ci ducele.
Ciudat cum un barbat care nu zTmbea niciodata o
putea face sa simta lucruri despre care nici nu tiuse ca
exista. Ii Jinea inima Tn miinile lui. Din clipa Tn care TI
vazuse, un fir nevzut Ti unise. Barbatul acesta avea
nevoie de ea. Avea nevoie de speranta i magia ei.
Avea nevoie de zTmbete i saruturi. Toata lumea.
avea nevoie de saruturi. i nimic altceva nu parea sa
aiba importanja, nici faptul ca abia se cunoscusera, nici
diferenjele dintre ei - faptul ca el era un muritor i ea o
vrajitoare - nici vrajile ei, nici grija pentru viitor. tia ca e
bine ce face. Ceva, o anumita intuijie o facea sa fie
sigura ca acesta era locul destinat ei, Tn care dorea atit
de mult sa ramTna. Primise darul unui sfTrit de basm. Ii
fusese pus Tn palma, legat cu panglicile stralucitoare ale
iubirii, dorinjelor i viselor care se Tmplinesc.
Ua se deschise i ducele intra. Joy Ti arunca o
singur privire chipului sau Tntunecat i o cuprinse o
senzajie de groaza. Cu o tristeje venita din scurta ei
viaja plina de dezamagiri, Joy se pregati pentru tot ce
putea fi mai rau. Banuise ea ca era prea frumos ca sa
fie adevarat. Inca nimic atit de minunat nu se TntTmplase
Tn via|a ei i nu se va TntTmpla nici de data asta.
Vazu pe chipul lui ca nunta era anulata. Ducele
arata de parca mTncase ceva care TI facea sa se simta
rau. Se pregatea sa-i spuna ca totufi nu mai voia sa se
Tnsoare cu ea. Joy Ti Tmpietri inima pentru decepjia
care urma, un lucru pe care tia sa-l faca foarte bine.
- Avem o problema.
Inima ei Ti era pe undeva pe la picioare. Se ridica i
se apuca de speteaza scaunului, TncercTnd sa-i do-
mine lacrimile care .amenintau sa-i inunde ochii.
 M7

- inteleg, spuse ea, oapta abia auzindu-l-ae.

- Trei dintre cele mai rapace birfitoare ale tnaltel
societati se afla dincolo de ua. Sa nu te lai intimidatfl
de ele. Nu te oferi sa le dai nici o informatie. LasS-mS
pe mine sa vorbesc. Doar da din cap i aproba tot ce
voi spune eu. Nu atepta-raspunsul ei, dar ea ii zise ca
nu era nevoie sa raspunzi unei porunci ducale.
N ridica mantoul i II tinu in timp ce ea il imbraca.
Apoi ii inmina palaria i manuile.
- Daca situatia va deveni neplacuta, vreau sa putem
pleca cit mai repede. Daca trebuie sa ateptam vicarul
o vom face la capela.
Joy rasufla usurata. Nunta nu fusese anulata.
Pe chipul ei se aternu atunci un zimbet, mare i
stralucitor, pe care nu I-ar fi putut ascunde nici daca ar
fi incercat. Alec ii inclina capul intr-o parte i ii cerceta
fata de parca ar fi vazut ceva ce depaea puterea lui de
intelegere. Dupa o tacere stinjenitoare zimbetul ei dis-
paru i Joy intoarse privirea zarindu-l pe Beezle adormit
linga foe. Se indrepta spre el i il ridica.
Sforaitul inceta iar animalul deschise un ochi lene,
apoi ii lasa capul sa cada pe bratul ei pentru ca sa-l
poata fixa pe duce, studiindu-l aa cum un hot mecher
ar studia o poeta umflata. Ducele se incrunta i il ful-
gera cu o privire fioroasa. Joy il ridica pe Beezle la
umerii ei iar el se catara, aezindu-se in pozitia lui favo-
rita, insa in loc sa adoarma, ii scoase agrafele din par.
- Beezle! Nu! Joy incerca sa apuce agrafele, dar
micarea ei nu fu destul de rapida. Parul i se rostogoli
ca o cascada pe spate, peste talie, coborind pina la
coapse. II auzi pe duce tragind aer in piept. Probabil
nemuljumit, ii zicea ea. Trase castorul de pe umerii ei
i il aeza pe un scaun.
Recupera agrafele i apoi ii indrepta buclele rasu-
cindu-le intr-un colac in jurul miinii.
- 0 face uneori. ii place sa se joace cu uvijele de
88

par, sa le rasuceasca, sa traga de ele f i sa le mestece.

Mi-1 aranjez in citeva clipe.
Merse spre masuja cu oglinda fi se afeza pe scaun,
privindu-se in timp ce ifi impartea parul in doua, rasu-
cind o f uvita groasa in jurul miinii inainte de a o prinde
cu agrafe la ceafa. Se apleca incercind sa apuce cea
lalta f uvija cind simti ca ducele e in spatele ei, urma-
rind-o. Parea fascinat de ceea ce facea ea.
- Parul meu e teribil de lung fi dureaza putin pina
mi-1 aranjez. Eu... a
- E minunat. Intinse mina f i lua o bucla frecind-o
intre degete de parca niciodata n-ar mai fi atins parul
cuiva.
- Poji sa-mi dai fuvita de la spate? Ridica mina, dar
el nu se m ifca. De parca nici nu ar fi auzit-o. Continua
sa-i pipaie parul. Singurul zgomot din camera era tros-
netul i pocnetul lemnelor uscate din camin. Mirosul
stejarului ars i parfumul statut al femeilor care statu-
sera acolo inaintea ei se amesteca cu aroma acestui
barbat la care se simtea acordata ca un instrument mu-
zical. Dupa o clipa, ducele ridica privirea i o intilni in
oglinda pe a ei. Arata stingherit, foarte stingherit.
- Poftim. Ii intinse uvija de par apoi se rasuci in-
dreptindu-se spre ua i atepta.
Joy ii prinse ultima agrafa, se ridica i merse spre
fotoliu. Ifi puse palaria,. legind panglicile sub barbie,
inclinindu-se spre dreapta pentru a-l vedea in oglinda.
Nu reui sa-l vada. Rasuci panglicile intr-o funda strim-
ba i ii dadu palariei un mic bobirnac urmarind cum
pana inclinata salta ca o ramurica frinta. Palaria era o
catastrofa, dar cel putin il va impiedica pe Beezle sa-i
mai traga parul. Ridica animalul care sforaia, il azvirli la
git f i porni spre duce.
Acesta statea cu spatele la ea, cu miinile impreunate
f i se legana pe calciie privind in gol.
- Sint gata.
 N

El se intoarse spre ea, dar nu-l prlvl oohll, doar

intinse mtna i, dupa o scurta ezitare, il strtnw cotul fl
deschise ua.
0 rocata impopojonata mai ca se rSsturnS peste
prag. Doua femei din spatele ei ii apucara cu miinile
fusta de un verde fisfichiu pentru a o impiedica sa cad.
Se auzi o mica incaierare, fonetul fustelor, i apoi toate
trei se napustira in camera ca un drd de gite colorate.
- Oh! Alteja! Femeia ii dadu mare osteneala sa-i
aranjeze rochia de brocart in loc sa se uite la duce.
Camera aceea oribila era mult prea aglomerata. M-am
simjit atit de slabita ca m-am sprijinit de ua. Alteja Ta
m-a luat prin surprindere.
- Alteta Sa te-a surprins incercind sa tragi cu ure
chea, spuse el ca pentru sine.
Joy ridica ochii, mucindu-i buzele ca sa nu zim-
beasca. Alteja Sa facuse o glurpa. Se atepta sa vada
ceva amuzament pe chipul lui. Grei. Jintuia femeia cu
obifnuita lui cautatura ducala, insa ea parea complet
incontienta de ea sau de comentariul lui. Se holba la
Joy i arata foarte uluita.
Femeia ii reveni repede din oc i dupa ce facu un
pas lateral ho,tarit, o scruta pe Joy din cap pina in pi-
cioare. Joy tiu instinctiv ca aceasta femeie rocata pu
tea sa-i m asoare dintr-o singura ochire greutatea,
inaljimea i lunginea pantofului in mai pujin timp decit ii
trebuia ceainicului sa uiere.
- Aaaa, Alteta, r u cred ca am intilnit-o pe... pe...
- Logodnica mea, o intrerupse el, ignorind respirajia
ei agitata. Lady Agnes V oorhees, Lady Eugenia
Wentworth, i doamna Claire Timmons permiteji-mi sa
v-o prezint de domhioara Joyous MacQuarrie.
- O scotianca! Lui Lady Agnes i se taie rasuflarea,
prinzindu-se de git de parca s-ar fi ateptat ca lui Joy
sa-i creasca inca un cap.
Lady Agnes facu un pas inapoi, iar cele doua inso-
titoare se retrasera i ele, fetele lor dezvaluind oroarea
cea mai abjecta.
Joy le urmari, intrebindu-se cum ar reacjiona daca
ar ti ca e o vrajitoare scotiana. Privi la nasul /ocatei,
care era ridicat ca sa o poata privi pe deasupra pe Joy.
Un neg, ii zise Joy. Poate ca a putea sa-i ofer un
neg^ cit de mic.
Inainte de a-i putea imagina cum ar arata cu el pe
nas, ducele ii trecu mina pe sub bratul lui i o lasa pe al
lui peste degetele ei.
- Daca ne veji scuza, doamna, avem o nunta de
care sa ne ocupam.
i o conduse pe Joy peste pragul uii, oprindu-se
intre cele doua insotitoare care se dadura repede la o
parte de parca s-ar fi apropiat ciuma de ele. Era cu
doua capete mai inalt decit oricare dintre cele trei femei
i ii indrepta umerii privind in jos spre Joy.
- Ce pacat, draga mea, ca bunicii 'tai, contele i
contesa, nu au putut fi de faja.
Din spate Joy o auzi pe Lady Agnes icnind ingrozita.
Ii inabui dorinta de a zimbi i inainte de a risca o
privire furia spre femeia rocata, ducele o conduse mai
departe, cu o expresie distincta de suprema satisfacjie
intiparita pe fata lui. Joy ridica ochii spre el in timp ce
traversau hanul. Ducele privea drept inainte, cu barbia
Jeapana i mindra de importanta potrivita unui duce, iar
mina lui inca lasata peste a ei intr-un gest de siguranja
i protecjie. in acea clipa lui Joy i se paru ca frumo^ul ei
duce se inaljase cu inca jumatate de metru.
 C A PIT O LU L 7

Mica biserica de piatra cu clopotnija Tnalta i ingusta

se afla aezata la capatul de nord al satului Cropsey
unde un riu putin adinc erpuia printr-o dumbrava dea-
sa i cenuie de salcii i fagi scheletici. Marginind po-
teca larga care ducea la uile arcuite ale capelei se afla
un zid de piatra acoperit de un strat gros de iedera
inghetata, pe unde, doar cu citeva minute tn urma, tre-
cuse un grup de oameni, fara sa bage in seama aerul
rece in graba lor de a incepe ceremonia unei nunti
improvizate.
Acelai inghej acoperise pu bruma iarba din jur,
copacii i acoperiul bisericii. Insa inauntru, dincolo de
ferestrele plumburii i irurile de banci din lemn de nuc,
de sfenicele aurite i baptiseriul din bronz i marmura
alba aflat linga amvonul de mahon, singurul lucru
inghetat din incapere scapara in ochii albatri i reci ai
mirelui atunci cind se intoarse i vazu oaspejii neinvitaji.
Croncanind ca nite cofofane au intrat in biserica
exact in clipa in care vicarul incepu ceremonia. S-au
aezat in primul ir de band, iar vicarul ii ridica vocea
pentru a se face auzit de bombanelile lui Lady Agnes.
Pina intrufii s-au liniftit, mirele i mireasa ii rosteau
deja juramintele.
Ducele ii puse inelul cu pecete pe degetul lui Joy,
92

apoi ti strinse mina in a lui pentru ca inelul sa nu cada.

Chipul banuitor i rumen al contelui se holba la ea din
dreapta ducelui. Joy II surprinsese urmarind-o nu doar
o data de cind ducele ti chemase prietenii tn camera
de odihna ca sa-i anunje ca ea urma sa fie ducesa lui,
i ca nunta va avea loc peste o ora iar ei doi vor fi
martori.
- Ce Domnul a unit, fie ca nici un om sa nu poata
desparti.
Un hohot de plTns rivalizind cu al Sarahei Siddon's
juctnd-o pe Lady Macbeth se auzi din spatele lor.
Umerii ducelui tnjepenira iar barbia i se tncleta. Joy nu
mai rezista. Furia o privire curioasa peste umar la
grupul din primul rind de band.
Lady Agnes se smiorcaia in batista ei dantelata in
timp ce sotul ei, aratind copleit de situajie, tncerca fara
succes ca o calmeze lovind-o uor pe umarul dolofan.
De cealalta parte a ei se aflau cele doua prietene -
doamna Timmons cea mai memorabila caracteristica a
ei fiind pielea aramie ca faina de ovaz, i Lady Eugenia,
o femeie amintind de un foricel cu par negru care era
attt de scunda ca la prima vedere credeai ca e un copil.
Amfndoua femeile se chiorau la ea pentru a tine
minte toate trasaturile ei. Joy se simji dintr-o data ca o
specie de fluture expus tntr-o vitrina, dar nu avu timp sa
se Tngrijoreze pentru ca ducele o trase de mina destul
de tare peoiru a o face atenta. Intoarse capul chiar cind
vicarul il felicita pe duce apoi i se adresa ei.
- Va doresc multa fericire, Alteja.
Joy atepta ca sojul ei sa raspunda. Dupa o lunga
tacere ridica ochii spre el. Alec dadu din cap spre vicar,
care o privea rabdator. Ducele ti strecura brajul in jurul
ei i se apleca.
- Scottish?
Sunetul intim al numelui ei pronunjat in oapta fi
trasforma singele tn miere cald. Indrazni sa-l priveasca.
 VA

- Cu tine vorbete. Eti o ducesa acum. 1 *

Simtind cum obrajii i se fac roii ca focul, ii feri ochll
i murmura:
- Multumesc.
- Oh! Ce zi minunata! Lady Agnes ii croi drum pe
linga viconte oprindu-se la distanta de un nas de Joy.
Ce pacat ca familia ta nu a putut fi aici. Ii flutura batista
prin faja lui Joy, apoi se apleca mai aproape, expresia
de pe chip devenindu-i brusc feroce. Cine sint, draga
mea?
- Alteja, o corecta ducele pe un ton dur i rece,
bratul lui stringind-o protector pe Joy.
Veni rindul lui Lady Agnes sa faca un pas inapoi.
Joy era convinsa ca oricine altcineva ar fi alergat din
biserica mincind pamintul daca i s-ar fi vorbit pe un
astfel de ton. Lady Agnes avea obrazul mult mai gros.
- Pai - pai, firete. larta-ma, Alteja, tiu cit de de-
primanta poate fi o nunta, nu-i aa, Henry draga? Am
maritat trei fete.
- Le-ai cumparat soti, ii spuse contele Downe lui
Seymour intr-o oapta uor de auzit.
Lady Agnes nu-i dadu atenjie pentru ca continua sa
trancaneasca.
- i n-a trecut aa de mult timp de cind eu insumi
m-am casatorit.
- Patruzeci de ani cel pujin, mirii Downe.
- Bineinjeles, familia mea a fost prezenta la cere-
monie, iar mama...
- Dragonul, spuse contele cu vocea lui amejita de
coniac.-
- A incercat sa-mi domoleasca nervozitatea, dar
acum, mama ta nu este aici, nu-i aa, draga - Alteta?
Lordul Henry trebuie sa fi observat ochii ducelui de-
venind furioi ca ai unui pirat pregatit de atac, pentru ca
trase de brajul sojiei sale, iar celelalte doua prietene
incepura sa se retraga cu spatele pe interval.
94

- Este o nunta intima. Puteti pleca pe ui!e acelea.

Ducele arata cu capul spre intrarea in biserica.
- Ei bine, nicioda...
- E timpul sa ne retragem. Lordul Henry ?i trinti
mina peste gura sojiei tragTnd-o dupa el pe interval,
bombanelile ei indignate fiind Tnbuite de palma lui.
Doar cind uile se Tnchisera in urma lor Ti intoarse
ducele privirile spre Joy. Arata mai TmblTnzit.
- Trebuie sa semnam ?n registru. Apoi Tji promit ca
vom pleca de aici cit mai repede posibil.
- Alteja?
-A le c .
- Alec, repeta ea sunetul numelui lui facTnd ca inima
sa-i bata mai repede. Poftim. Ii intinse inelul. Ma tem
ca-l voi pierde.
Alec se uita la palma ei desfacuta; inelul lui era atit
de mare, TncTt Ti ocupa o parte mare din mina. fl lua i
i-l puse pe deget.
- iji voi oferi un alt inel cit mai curind posibil.
- Nu am nevoie de unui daca...
- Eti ducesa de Belmore. Vei avea un inel pbtrivit
cu pozitia ta sociala. fi lua brajul i o conduse spre
altar. Joy sperase ca-i va darui un inel; ?i va aminti ca
ceea ce se TntTmplase nu era un vis. Un inel era ceva
real, ceva ce putea atinge i fine in mina, ceva care sa
arate lumii ca erau casatoriji.
Au urcat treptele spre altar, apoi au luat-o spre
dreapta, linga amvon, unde un preot Ti atepta cu penija
i cerneala. Scrise ceva, apoi Tntoarse registrul spre ei.
Joy se uita la Tnscrierea facuta:
Altera Sa, Alec Gerald David John James Mark
Castlemaine, Duce de Belmore, din parohia Belmore, i
Joyous Fiona MacQuarrie din Dervaig, Scop'a, protes-
tanta, au fost casatorip in biserica Cropsey prin auto-
rizape, astazi, treizeci decembrie din anul 1813
de mine, Jonathan Potsworth, vicar
 95

Casatoria s-a celebrat intre noi:

Preotul ii intinse ducelui penija. Acesta semna, apoi
inmuie penita in cerneala i i-o inmina lui Joy. Mina ei
tremura ca o creanga de mesteacan in bataia vintului.
Mai ca era tentata sa-i apuce incheietura cu cealalta
mina ca sa poata semna citet. Trase adinc aer in piept
i semna. Apoi sotul ei intinse tocul prietenilor sai sa
semneze ca martori. Vicontele semna apoi se intoarse
spre duce felicitindu-l i, galant, ii ura multa fericire lui
Joy. II placea acest om. Aa nervos i plin de ne-
astimpar cum era, avea ochi blinzi i un zimbet sincer.
- Te rog, Alteta, spune-mi Neil. Sint sigur ca vom
deveni prieteni foarte buni.
- Multumesc. Neil sa fie, dar va trebui sa-mi spui
Joy1.
- Un nume ales cu siguranta de zei i foarte potrivit.
Ii saruta mina i zimbi.
Intre timp contele se legana deasupra registrului.
- Seymour, tine de asta sa nu se mai mite.
Cei trei se intoarsera i privira la conte. Joy nu
credea ca e posibil, dar acum Downe era i mai beat ca
inainte. Neil ii lua prietenul de umar i il sprijini pentru
a-i menjine echilibrul, fiind atent sa nu-l apese prea tare
pe bratul ranit. Contele ii puse bratul in earfa pe
registrul i trase o mizgalitura pe jumatate de pagina,
de-a curmeziul.
fi indrepta spatele, se clatina pujin apoi ii arunca o
privire lasciva lui Joy continuind sa se balanseze.
- Eu sint Richard, i a vrea sa-ti sarut mai mult
decit mina.
Bratul lui Alec se incorda iar ea se uita in jos la mina
lui. Un pumn albit din cauza strinsorii. Ridica ochii. Fafa

1. bucurie, voioie
96
lui nu se schimbase, nu arata deloc ingrijorat. Pumnul
lui ii dovedea ca faja lui minjea.
0 secunda mai tirziu Richard dadu ochii peste cap
i se prabui peste o coloana. Singurul lucru care il mai
Jinea in picioare era vicontele.
- Mai bine il due intr-o camera inainte sa leine.
Bejivanul asta e ?n stare sa leine in biserica. II apuca
pe conte de brajul sanatos.
- Vreau sa beau. Richard se scotoci prin haina.
Unde e coniacul meu?
- S-a dus. Neil il ajuta sa faca cei cijiva pai pina la
ua lateral a.
- Ateapta. Richard ii infipse calciiele in covor. Nu
se poate ca Belmore sa ne abandoneze aici. !i trase
brajul din mina lui Seymour i se intoarse spre ei
aruncindu-le un rinjet insolent. Ce va spune lumea?
- A aranjat sa imprumutam caii lui Hobson, ii spuse
Neil. Plecam spre Londra miine dimineaja. I se adresa
lui Joy. IJi doresc o calatorie placuta, Alteja. tiu, e
destinul. Soarta te-a ales pe tine, iar acum totul este in
ordine. Privi spre duce. Chiar daca Belmore refuza sa
creada asta.
- Am nevoie de o afurisita de bautura!
- Taca-Ji gura, Downe. Eti intr-o biserica, pentru
numele lui Dumnezeu.
- Nu cred in Dumnezeu. Singurul lucru bun pe care
l-a facut vreodata e coniacul. ii smulse brajul din
strinsoarea vicontelui.
Neil il apuca din nou i il ajuta sa iasa din biserica.
- Intotdeauna e aa? intreba Joy.
Alec se uita la ea, apoi ii indrepta din nou privirile
spre ua.
- In ultimul timp. Nu obinuia sa fie aa. Oamenii se
schimba. N lua brajul. Caleaca ateapta.
- Stai pujin, te rog. Unde e Beezle? Joy privi in jur
alarmata.
 97

- La Henson.
- Lacheul tau?
- Al nostru.
S-au Tndreptat spre ieire, apoi direct spre caleaca
unde Henson deschise imediat ua i cobori scarile.
Beezle ii atirna de spate i mesteca fericit din coada de
par a lacheului.
- Alteja, spuse el facTnd o plecaciune de parca ar fi
fost ceva normal ca un castor sa-i fie lipit de spate ca o
lipitoare.
Joy il smulse pe Beezle de pe spatele lui.
- Multumesc, Henson, ca ai avut grija de el.
- Desigur, Alteta.
Joy se uita la lacheu. Parul Ti ieise afara din pan-
glica cu care fusese legat. Ii privi slujitorul. Dormea in
brajele ei, dormea inocent. Joy il lasa in pace pentru ca
tia cit era de fascinat de par i Ti permise lacheului sa o
ajute sa urce. Sojul ei striga citeva porunci in timp ce ea
se aeza pe scaun i-l puse pe Beezle linga ea. Ducele
urea i el, iar peste citeva minute pornira la drum.

Peste patru ore lungi i relativ tacute, caleaca in-

cetini, se intoarse i o porni la trap printr-o poarta pazita
urmind o alee lunga, marginita de ulmi maiestuoi. Joy
urmari curioasa, fara sa spuna nimic, cum trecura de
ulm masiv dupa ulm masiv.
Ii studiase sojul in timpul ultimei ore de tacere ne-
indraznind sa mai intrebe daca se apropiau - paruse
cam iritat dupa a asea oara - incercind sa ghiceasca
cit mai aveau de mers pina la Belmore Park. Spre
incintarea ei el se oferi sa-i dea aceasta informajie dupa
ce lasara in urma ultimul sat pitoresc. Belmore Park
98

este chiar dupa acest sat, ii spuse el.

Joy ii lipise nasul de fereastra rece pentru a urmari
casele cu acoperi de lemn i casujele tuguiate cu
acoperif de paie. Zari un piriia marginit de aluni. Au
trecut la trap pe linga o biserica alba i inalta, cocojata
pe un deal linga care crescuse un gherghin a carui
crengi erau retezate. Fum negru se ridica spre cerul de
iarna de la o potcovarie neacoperita unde o caruta
veche i incarcata statea nereparata linga un zid patat
de vreme. Ciinii satului ii latrara tare i contihuu ocarile
cind traversara paiunea unde un grup de copii incetara
jocul i privira cu respect i teama la qaleaca ducelui.
Se scurse aproape o ora de cind lasasera in urma
copiii satului sa-i continue jocul de-a baba oarba, i
fiecare minut trecut de atunci paruse o eternitate mai
ales ca Joy era atit de nerabdatoare sa-i vada noul
camin.
Cu chipul inca lipit de fereastra zari ceea ce parea
sa fie o apa sticloasa pe deasupra coroanelor inalte ale
plopilor. Ii inclina capul, dorind sa vada mai bine, dar
caleaca inconjura un zid jos, apoi intoarse spre nite
porti de fier impodobite cu blazonul ducelui. O bataie
de inima, i o casa uriaa se ivi in fata ochilor ei mariti
de uimire.
Au oprit in fata unui portic cu coloane inalte i a
unor trepte de calcar de culoarea untului i balustrade
groase din piatra gravata care imbrajiau treptele ca
nite brate primitoare. Se vazu o scurta micare in
lampile inclinate care margineau enormele ui lustruite.
Acestea s-au deschis, i un iure de lachei in livrea
verde i aurie au coborit pe trepte.
Intimpinata cu toata pompa i ritualul acordat unui
monah cuceritor, ii zise Joy, urmarind lacheii aliniin-
du-se ca nite paznici de-o parte i de alta a scarilor.
Joy se atepta ca in fiecare clipa sa sune i trompetele.
In schimb, ua caletii se deschise iar sojul ei, stapinul
 99
conacului, cobori, apoi se intoarse sa o ajute. Ea il
puse mina in a lui i se opri. Doar atingerea miinii lui !i
facea inima sa-i zvicneasca in piept.
- Acesta este caminul nostru, Belmore Park. In
vocea ducelui se simjea mindrie, prima emojie pe care
Joy ii dadu seama ca nu incerca sa o ascunda.
Ridica privirea i ramase cu gura cascata. Copleita
de respect ii lasa capul pe spate pentru a putea cu-
prinde cu ochii intreaga glorie a noului ei camin.
C lidirea avea trei etaje i era construita in intregime
din piatra alba avind ceea ce parea peste o suta' de
ferestre cu sticla plumburie. i ferestrele Castelului
Duart aveau astfel de sticla dar nu se comparau cu
acestea fiind mult mai mici, nite deschizaturi in forma
de arc in camera din turn unde locuise ea. Sticla la fel
de rustica i veche ca i castelul era groasa i neclara
din cauza aerului sarat al marii. Insa aici era aa de
multa sticla cristalina incit la o prima privire ferestrele
aratau ca nite diamante incrustate in piatra alba. Se
intreba cum va arata aceasta casa primavara cind
soarele va straluci pe toata aceasta sticla. Aproape ca o
vraja magica - mii de stele scaparind in lumina zilei.
- E incredibil. Ochii ei insufle]iji studiau fajada i
cele patru arcade ascujite care ieeau in afara dind
im presiade adincime.
- A fost construita de Sir John Thyme, dupa ce casa
originala a ars pina in temelii. Vezi balustrada de-a lun
gul acoperiului?
Joy ii urma cu privirea mina pina la linia acoperiului
unde un griiaj ornamentat marginea acoperiul plat.
- i acele bolti i hornuri?
Ochii ei fura atrai de boljile marunte, fiarele heral-
dice, i hornurile exotice care creau imaginea bizara a
scheletului metalic al unui dans conturat pe cer. Numa-
ra paisprezece hornuri minujios schi|ate, cu turnuleje
decorative deasupra carora fiare salbatice se ridicau pe
100

picioarele dinapoi. Paisprezece vizibile.doar in partea

din faja a casei!
- Acele cladiri cu acoperisurile boltite sint mici sali
de bal care pot fi folosite pentru dineurj i banchete.
- Dineuri? Pe acoperi?
- Priveliftea este destul de placuta.
Consternata, se muljumi doar sa-l priveasca cu ochi
mari. Dupa o clipa se uita din nou la acoperi. Destul de
placuta? Ar fi pus pariu pe orice ca de pe acoperiul
acela ar fi vazut pina in Scojia.
O conduse pe trepte in sus, pe linga lacheii injepe-
niji care le strajuiau i paira in hoi. Stomacul i se strin-
se la vederea splendorii care o intimpina. Privirea ei
surprinsa urma podeaua din placi de marmura pina la
scara, apoi sus, i mai sus spre o galerie cu o balu
strade din bronz cu inflorituri complicate. Coloane or-
namentale din ghips se inaljau... i se inaljau... i se
inaljau pina la tavanul pictat, inconjurat de alte decora-
Jiuni din ghips i ferestre inalte din sticla."
- E pictat.
- Hmm?
- Tavanul. Arata ca o veche pictura in ulei.
Ducele ii urmari privirea.
- Oh, aceea! spuse el. Ca i cum ar fi spus: Oh,
vechitura aceea?"
- Personalul ateapta.
Joy se intoarse i privi in spatele ei spre centrul
imensului hoi, unde un mare numar de servitori - cel
pujin o suta presupuse ea - ateptau sa-i aduca oma-
giul stapinului lor, sojului ei. Intrind in panica, Joy se
uita la el. Parea sa nu dea nici o importanja faptului ca
o conducea sa-i prezinte o suta de oameni.
Ea, care nu-Ji putea aminti nici mScar o incantajie,
va trebui sa - Jina minte toate numele lor? In ce nazdra-
vanie mai intrase de data asta - i f3r& macar sa-i
foloseasca puterile magice. opti:
 101

- Oh, Sfinte Sisoe.

El se opri, se uita la ea cu o expresie nedumerita.
- S-a intimplat ceva?
- Cum o sa-mi aduc aminte de numele lor?
- Numele lor? Ii arunca firului lung de servitori o
privire rapida. Sint servitori. Angajaji de mine. Nu e ne
voie sa le cunoti numele.
- Cum sa nu!
- De ce?
- Pentru ca stnt oameni.
- Firete ca stnt oameni, dar in primul i in primul
rind s?nt servitori.
- Aha, injeleg, spuse ea dei nu injelegea mai nimic.
I se parea o dovada de cruzime sa se gindeasca la ei
ca servitori i nu ca oameni. Schimba tactica, sperind
ca el sa priceapa puctul ei de vedere.
- S-au nascut in pozijiile pe care le ocupa acum?
- De fapt, unii dintre ei da. Este o onoare sa fii
angajat de ducele de Belmore. Sint bine platiji i au
prestigiul de a putea spune ca lucreaza la Belmore.
- i ce sa spun eu daca trebuie sa vorbesc cu unui
din ei? Alo, tu? Servitor? Apoi nu se putu abjine sa nu
murmure: sclav?
- Nu fi ridicola, se rasti el. Intreaba-i doar numele i
spune-le ce sa faca.
Joy trase adinc aer in piept i ii muca buza. Acum
mai reuise sa-l i enerveze. Ofta i ii urma sojul care
inainta cu spatele drept spre capatul irului. Cit timp
erau inca la o anumita distanta ca sa nu poata fi auzi|i, il
apuca de braj.
- Alec?
- Poftim?
- Face parte din datoriile mele de ducesa... adica...
eu va trebui sa conduc toata casa asta?
- Exista o menajera, doamna Watley. Ea i Town
send, majordomul, se ocupa de treburife acestei case.
102

Oftatul ei de uurare a fost atit de tare TncTt i-ar fi

putut gasi ecoul tn sceneie de fresca din viata lui iulius
Cezar.
- Vino, ti vei cunoate pe Watley i Townsend mai
tntTi. Sint la locurile lor de onoare din capul irului.
Senzatia ei de destindere a fost de scurta durata.
Intilnirea aceasta se desfaura conform ur\ui protocol
rigid, iar Joy era convinsa ca ritualul era acelafi de mai
multe generatii.
- Permiteji-mi sa v-o prezint pe Alteja Sa, ducesa de
Belmore. Aceasta este doamna Watley.
Doamna Watley arata ca o pruna uscata. Umerii ii
erau drepji ca la un militar de cariera. Buzele i se facura
i mai subjiri, o isprava pe care Joy ar fi crezut-o im-
posibila, i privi de sus la ducesa - avea cel putin un
metru optzeci - de parca ar fi considerat intr-un mod
foarte serios ca-i lipsete ceva.
- i Townsend.
Majordomul semana cu un nobil - un conte sau un
marchiz poate. Parul alb ii dadea o infajifare distinsa,
avea trasaturi patriciene, era imbracat in haine negre i
o camaa alba atit de apretata incit ar fi trebuit sa se fi
imbracat cu ajutorul unui valet experimentat. Dadu din
cap o data, ochii lui cenuii intilnindu-i pe ai ei pentru o
scurta clipa apoi ifi intoarse privirile spre un loc aflat
undeva peste umarul ei drept.
Incet i-au continuat drumul de-a lungul irului de
servitori, fie majordomul fie menajera prezentindu-i pe
rind noii ducese de Belmore. Joy incerca sa gaseasca
o trasatura distincta fiecarui servitor care sa o ajute
sa-i aminteasca cine anume era. Singura pe care tia
ca i-o va aminti era o tinara scunda i bruneta a carei
nume era Polly i care avea cel mai incintator i prie-
tenos zimbet dintre toji cei prezenji. Ea i bucatareasa
au fost singurele care au riscat sS schijeze un zimbet.
- Doamna Watley te va conduce in camerele tale
 r

103

unde te vei putea odihni pina la cina. Ordinul odatS dat,

Alec se intoarse i dadu sa piece.
- Alec?
El se opri i se rasuci spre ea.
- Unde mergi?
Dupa expresia de pe faja lui ai fi crezut ca-i ceruse
sTngele, pina la ultima picatura^ Dupa un moment de
gindire binevoi sa-i raspunda.
- Este necesar sa ma intilnesc cu intendentul meu.
Am fost la Londra timp de doua luni, iar afacerile de aici
au ramas neglijate.
- Oh. Simjindu-se nesigura i deloc in elementul ei,
Joy ii urmari sotul ?ntorcindu-i spatele i departindu-se,
abandonind-o In ghearele severei doamne Watley.
- Daca Alteja Sa binevoiete sa ma urmeze, Ii voi
arata camerele sale.
Ordinul a fost rostit pe acelai ton concis, cerlnd
supunere ca i cel folosit de Alec, indicind ca nimeni nu
poate sa indrazneasca sa faca altceva decit sa-i dea
ascultare.
Ridicind uor din umeri ,Joy o urma pe scari in sus,
studiind felul in care spatele ei ramlnea Jeapan ca un
baj. Era imbracata intr-o rochie neagra apretata, bine
strinsa in talie, cu o urma aproape invizibila a unei ba
tiste albe dantelate ieind afara intr-o parte din cordonul
lat i negru. Semnul distinct al unei menajere - inele
argintii cu chei atirnindu-i la talie - zornaiau i zdran-
ganeau cu fiecare pas hotarit pe care il facea pe vene-
rabilele trepte ale casei opulente care devenise noul
camin al lui Joy.
Gindurile zburindu-i la zurgalai i clopojei, Joy ii
ridica fustele, mari pasul i incepu sa-i legene capul in
ritmul acelor chei muzicale, fredonind in minte o balada
vesela in timp ce ochii ei vioi absorbeau fiecare detaliu
al luxului care o inconjura. In stinga o arcada servea
drept loc special pentru o veche vaza orientala. fn
104

dreapta se afla o urna verde i aurie din porjelan, la fel

de mare pe cit era Lady Eugenia de marunta.
Au traversat o galerie ce parea fara sfirit, plina de
pretioase portrete in ulei reprezentind cu siguranta toji
Castlemaine-ii nascuti pe acest pamint. Inca trei intoar-
ceri, inca doua coridoare, cinci sau cam aa ceva de
cotituri i au ajuns in sfirit intr-un hoi lung i lat cu mai
multe ui bogat aurite. Continuindu-i drumul de-a lun
gul holului, Joy privi spre tavanul ornamentat in ghips
ateptindu-se sa vada o noua fresca.
Nu exista. Insa formele de ghips se potriveau perfect
cu desenele de pe covor. Tot mai des zarea imaginea
blazonului ducal imprimat intr-un model - un tavan Bel
more i un covor Belmore.
Doamna Watley se opri brusc, fustele ei Jepene fo-
nind ca frunzele in bataia vintului de vara. Desprinse de
la briu unui din cele cinci mari inele cu chei, gasi cheia
.potrivita dupa un seurt moment de gindire i descuie
ua.
- Apartamentul Altejei Sale.
Joy pai intr-o camera imensa acoperita cu lambriuri
incrustate cu frunze aurii. Straduindu^se sa nu cafte
gura, ?i dezlega panglicile palariei i o lasa sa i se
legene de degete. Asta ca sa nu-i ceara doamnei
Watley sa o pifte ca sa se trezeasca. Aa ceva nu
putea fi real.
Un birou frumos din lemn de trandafir cu un scaun
din acelai material se afla ?n spatele fotoliilor de linga
camin. Decorat cu zei romani sculptaji in marmura
trandafirie, caminul ocupa jumatate de perete. Totul in
camera era trandafiriu i auriu, chiar i patul cu bal-
dachinul inalt drapat cu un brocart mtasos in aceleai
culori i legat cu ciucuri grei i mSt3soi. Privirea ei
curioasa urmarii liniile patului inalt, trecind de baldachin
pina ajunse sus spre tavan.
Era pictat.
 105

- Acesta este dormitorul. Doamna Watley apasa un

panou in perete iar o ua se deschise dezvaluind o
incapere plina de oglinzi taiate oblic. Dincolo este baia.
Joy ii arunca palaria pe un mic scaunel tapijat i o
urma, scoJindu-i manuile in timp ce traversa podeaua
de marmura a dormitorului i arunca o privire de dupa
un colj al oglinzii. Manuile cazura la podea. Intreaga
incapere era din marmura trandafirie - podeaua, peretii,
chiuvetele i cada, care era scufundata in podea ca un
bazin roman, iar un perete de oglinzi era marginit de
draperii de matase cu trandafiri aurii pictati de mina.
Tocurile doamnai Watley Jacanira pe podeaua de
marmura i cu un gest asemanator cu cel de a Jine in
mina un obolan mort, deschise o aita ua.
- Aici este toaleta. E o Bramah. Ua se inchise trin-
tindu-se, mai inainte ca Joy sa zareasca ceva din inte-
riorul acelei camere.
Doamna Watley maralui inapoi in dormitor. Joy
presupuse ca i se cerea sa o urmeze.
- Voi trimite pe cineva sa va aduca lucrurile, Alteja,
iar o camerista va sosi imediat ca sa va ajute cu baia.
Ridica un ceas care ii atirna la piept. Cina se servete la
ora noua, intotdeauna. Mai sint citeva ore pina atunci.
Alteja Sa s-ar putea odihni.
Joy clipi surprinsa, apoi ti dadu seama ca are
douazeci i unu de ani, e o ducesa careia i se va spune
Alteja pina la moarte i tocmai i se ceruse sa traga un
pui de somn.
- Alteja Sa mai are nevoie de ceva?
Joy clatina din cap.
- Foarte bine.' Menajera deschise ua i se opri.
Altejei Sale, ducelui de Belmore ii place sa serveasca
cina la timp. Exact la ora noua. O tradijie Belmore. i
dupa aceasta porunca - sau avertisment, Joy nu era
sigura care din ele - ua se inchise.
Joy expira aerul din plamini i se roti prin camera,
ochii ei insuflejiti observind fiecare detaliu impresionant
106

al incaperii. Amejita de atrta entuziasm se prabui ca un

put pe patul moale, trecindu-i miinile peste frumoasa
cuvertura de brocart, simjind fiecare impunsatura mSta-
soasa. Se ridica cu grija pe margimea patului, lasindu-i
picioarele sa se balangane linga scaunelul acoperit cu
catifea, apoi Jopai de citeva ori pentru a-i testa mo-
liciunea.
- Oh, Sfinte Sisoe, opti ea i pe urma chicoti.
?i plimba o mina pe capatiiul aurit i atinse captu-
eala de catifea trandafirie, iar cealalta mina i se afunda
intr-o perna atit de moale i infoiata, ca i se paru ca
atinge un nor.
Se auzi o bataie in ua, iar ea sari de pe pat de
parca cineva ar fi injepat-o cu un ac, aranjindu-i fustele
inainte de a ramine Jeapana, umerii mici trai spre
spate, barbia inaljata i uor intr-o parte - era poza ei
de ducesa - i spuse cu voce adinca.
< - Intra. Din nefericire vocea i se sparse-, distrugind
complet incercarea ei de a suna regal. In camera intra
Henson cu Beezle atirnindu-i din nou la spate.
- Animalul dumneavoastra, Alteja.
Joy alerga spre el i ii smulse slujitorul de pe
sarmanul om. Coada lui Henson era din nou neingrijita,
doar ca de data asta panglica aurie fusese roasa pina
nu ramasesera din ea decit nite franjuri. Privi in jos
spre Beezle aflat in brajele ei, mestecind vesel, fire aurii
atirnindu-i din gura ca nite mustati umede.
- Multumesc, Henson. Apuca firele i incerca sa le
traga afara din gura lui Beezle. Acestea ieeau, iar ea le
infaura in jurul miinii pina cind trasfe atit de tare, Tncit
Beezle ii dezveli dinjii, oprind panglica in gura lui. Du
pa o scurta lupta decisiva, Joy renunja i il puse jos pe
covorul gros. El se indrepta clatinindu-se spre o cana-
pea din catifea trandafirie, urea, i mestecS, mesteca,
mesteca pina inghiti lacom intreaga bucatfl de panglica.
Botul as.cufit cazu brusc pe labutele cu pete negro.
 107
- Camerista dumneavoastra, Alteja. Henson fScu un
pas lateral, iar in camera se napusti o Polly foarte
agitata, incercind sa faca o reverenja cu brajele pline
de haine i sa-i inabue zimbetul stralucitor, amindoua
in acelai timp. Nu-i prea reui nici una i scapa hainele
pe podea, un zimbet larg incretindu-i obrajii roii. Oftind,
Henson inchise ua in urma lui.
- Doamna Watley a spus ca voi fi camerista Altejei
Sale pina cind Alteja Sa va putea angaja pe cineva cu
mai multa experienja i mai potrivit pentru Alteja Sa.
Polly se apleca sa ridice halatul i alte marunte articole
de imbracaminte, le aeza pe o canapea i se intoarse
spre Joy. Miinile ii erau impreunate in faja ei i tremurau
de nervozitate.
Joy privi capul plecat al lui Polly.
- Ai mai fost vreodata camerista unei doamne?
Fata se indrepta, fara sa mai zimbeasca. Parea ca
incearca sa arate la fel de serioasa i ursuza ca i
doamna Watley.
- Am ajutat cind au fost oaspeji la conacul Belmore
iar matua mea a fost camerista mamei Altejei Sale,
Alteja.
- A vrea sa faci ceva pentru mine, Polly.
- Da, Alteja? Polly Ti framinta buza de jos.
- Vrei sa incetezi sa ma tot numeti Alteja,. te rog?
Cel pujin cind sintem singure?
Zimbetul stralucitor reveni.
- Da, doamna.
Joy ii zimbi i ea.
- Muljumesc. i nu voi avea nevoie de cineva cu
mai multa experienja. Tu ai mai multa experienja ca
mine - n-am mai avut niciodata o camerista.
- Niciodata? Ochii albatri ai lui Polly se facura cit
rojile de cacaval. Dar sinteji ducesa!
^ Joy izbucni in ris.
- Nu tiu cum e sa fiu ducesa, Polly. Nici macar
n-am cunoscut una.
- Pai, va pot eu invaja cite ceva, doamna. Dintr-o
ION

d a ti Polly parcfi mai crescu cu cijiva centimetrii. 0 du-

cesft 8tfl tntotdeauna foarte dreapta - ?i lovi uor bar
bia - cu capul rldicat foarte sus, apoi privete in jos
de-a lungul nasului ei nobil. Fata incepu sa se uite
cruci in timp ce incerca sa-i demonstreze cele spuse.
Joy rise.
Ochii lui Polly revenira la locul lor i ea ii zimbi lui
Joy cu gura pina la urechi. La fel de brusc cum aparu
zimbetul, ea se stradui sa-l ascunda.
- Te rog, nu face asta, spuse Joy.
- Ce, doamna?
- Nu-Ji ascunde zimbetul.
Polly respira uurata.
- Oh, doam na, muljumesc. Doam na Watley ma
cearta mereu pentru ca zimbesc. Spune ca arat ca
prostul satului, ca tot zimbesc i rid de parca minjile
mi-au plecat in vacanja la Bath.
Joy rise din nou.
- Spune ca de sute de ani servitorii de la Belmore
au fost - Polly ii ridica barbia, aa, ca doamna Watley,
iar vocea ii deveni taioasa i autoritara - distini. Spune
ca ar trebui sa fiu ca matua mea.
- Matua ta e o persoana distinsa?
- Nu.
- Atunci injeleg ca matua ta nu zimbete.
- Nu, doamna, nu zimbete, dar nu pentru- ca nu ar
fi de treaba. i-a pierdut dinjii din faja pe cind avea
doisprezece ani i de atunci nu a mai zimbit. Polly ii
surise vesela.
- Nu o condam.
- Nici eu, spuse Polly chicotind, apoi parca dindu-i
seama dintr-o data in compania cui ii permitea sa rida,
deveni solemna. Doriji sa faceji o baie? Va pot lua hai-
nele ca sa le curaj. Alteja Sa i-a spus doamnei Watley
ca lucrurile dumneavoastra au fost furate. Ce ingrozitor,
doamna? Au fost tilhari?
Joy simji cum roete.
 109

- Nu.
- Oh, sint atit de uurata! Va imaginaji ce-ar fi fost
sa va atace tilharii? Am citit o carte despre nite tilhari
care au capturat o sarmana tinara, i-au furat toate lu-
crurile, apoi au dus-o, cerind rascumparare pentru viafa
ei. i cite n-au incercat sa-i faca, ahhhh, a fost infio-
rator! Pina cind capetenia tilharilor a intrat in tabara lor
calare pe armasarul sau negru i a luat-o sub protecjia
lui. S-au indragostit i s-au casatorit pentru ca de fapt el
era un conte acuzat pe nedrept ca i-ar fi ucis tatal.
Partea aceea a fost foarte romantica.
- Ce fel de carte era?
- Una pe care o citea bucatareasa.
- Pare interesanta.
- Este intr-adevar. O clipa Polly paru incurcata, ochii
ei micindu-se in stinga i in dreapta, apoi se apleca
mai aproape de Joy i opti: e un roman romantic.
- Injeleg. Jdy tacu apoi intreba: i asta e ceva rau?
- Oh, nu! Unii spun ca nu sint decit nifte aiureli, dar
eu cred ca n-au citit niciodata unui, aa ca nu tiu
despre ce vorbesc. Povestirile sint mai delicioase decit
- camerista cazu pe ginduri apoi ochii ei se luminara -,
decit capunile proaspete cu frica.
- Mi-ar placea sa o citesc i eu. 0 mai are bucata
reasa?
- Banuiesc ca da, doamna. Voi incerca sa va fac
rost de ea. Dar daca nu pot, mai am altele trei. Iar
bucatareasa citete acum una despre un duce.
- Cred ca aceea mi-ar placea i mie. Joy zimbi, la fel
facu i Polly, apoi amindoua au inceput sa rida.
O clipa mai tirziu Polly ridica hainele pe care le adu-
se i i le arata.
- Croitoreasa va veni mjine, dar doamna Watley
mi-a spus sa va aduc astea. intinse pe pat un halat i o
camaa de noapte. Acum cauta ceva ca sa imbracati
pentru cina.
Joy tia ca putea vraji hainele, era punctul ei forte.
Dar cum va putea explica miraculoasa lor aparijie? Privi
110

la rochia pe care o purta.

- Daca ai putea sa-mi cureti pujin rochia asta, a
putea-o tmbraca i pentru cina.
- Oh, nu, doamna! Cina este Tntotdeauna tn Jinuta
de seara. Exista destule rochii tn garderoba conacului
pentru a tmbraca tntreg Jinutul Wiltshire. i apoi, fiind
noaptea nuntii, i... Polly roi, arunctndu-i o privire timi-
da, apoi dispgru tn baie.
Joy tncepu sa se dezbrace cu gtndul la cuvintele
cameristei. Nu-i trecuse prin cap ce se va inttmpla tn
aceasta noapte. Fusese prea preocupata de faptul ca
era ducesa i prea nerabdatoare sa-i vada noul camin.
Noaptea aceasta va fi noaptea nunjii lui Alec. Gtndul
ti facu pielea de gaina i brusc i se facu frig. Imbracind
halatul reflecta la ce atragea dupa sine o noapte a nun-
Jii. Trecura cam doua minute tnainte sa-i dea seama ca
mai mult ca sigur Alec o va saruta din nou. Pe faja ti
aparu un ztmbet pozna, apoi chicoti puntndu-i brafele
in jurul ei i inchiztnd ochii visatori.
Daca era ceva ce mintea ei putea sa-i reprezinte la
fel de clar ca i ferestrele cristaline ale conacului Bel
more, acela era imaginea sojului ei sarutind-o, stringtn-
d-o la piept, gustindu-l, simjindu-i gura alunectnd peste
pielea ei, vocea lui uotindu-i tn ureche: Marita-te cu
mine, Scottish... Marita-te cu mine...
Iar acum erau casatoriti. Ce termen ciudat. Actul tn
sine insemna ca i emojia era prezenta? Spera c da,
spera ca va crefte daca va veghea asupra ei. Visa sa
fie iubita, voia ca Alec sa simta acelai lucru pe care tl
simjea ea cind se afla in preajma lui. Voia sa tnsemne
ceva pentru el, sa-l umple de vraja, iubire i zimbete,
pentru ca sa nu mai trebuiasca sa se ascunda.
- Baia e pregatita, doamna.
- Oh, bine.
- Ma due sa curaj aceste haine i sa v aduc rochia
pentru cina. Polly lua imbracamintea lui Joy. Mai aveji
nevoie de ceva?
- Nu muljumesc.
 HI

Camerista inchise ua in urma !, Iar Joy 0 M U M i l

scoata halatul dar privirea ei surprlna# fn dgllnM Imi*
ginea celeilalte ui.
Ce este un Bramah? Strinse cordonul halatulul fi *
indrepta spre ua. Minerul ca i toate celelalte mtnore
pe care le vazuse pina acum avea gravat pe el blazonul
ducal. Deschise u?a i privi in mica incSpere.
Se vedea un scaun jos, scopul lui fiind evident, dar
se afla ezat pe un vas de porjelan pe care erau pic-
tate, violete, trandafiri roz i o menajerie de pasSri. Joy il
studie atenta, ateptindu-se sa vada pbi^nuita, groapa
neagra ca i cea de la Catelul Duart. Insa vasul acesta
continea putina apa.
Ca sa vezi! Uor nedumerita, ridica ochii, urmarind
cu privirea o teava de bronz care ducea la un alt vas
aflat deasupra capului ei. Avea un miner de bronz, sin
gurul fara blazon pe care il vazuse, coborind in jos,
invitihd sa fie tras.
Aa ca Joy trase.
- Oh, Sfinte Sisoe..
Apa se revarsa in vas cu vuietul zbuciumat al va-
lurilor care se izbesc de farm. Se roti, apoi disparu in
groapa scotind sunetul tinguitor al zinei prevestitoare
de rele. O clipa mai tirziu in camera era linite.
Joy se holba, apoi ii acoperi gura cu mina i chi-
coti'. Trase din nou de miner, urmarind fascinata modul
de funcjionare a acestui Bramah.
Zece minute si douasprezece gilgiituri ale jetului de
apa mai tirziu, Joy lasa sa-i cada halatul pe podeaua de
marmura a baii i intra in cada adinca. Apa era calda i
inmiresmata i era de parca ar fi stat in paradis. Doua
uriae minere de bronz in forma de delfini i un robinet
din acelai metal erau montate in zidul de deasupra
cazii. Intoarse unui i apa rece se revarsa din gura del-
finului. II intoarse pe al doilea, i apa fierbinte tini afara.;
Potrivind ambele minere aa ca apa sa fie calda, ii
scoase agrafele din par lasind apa sa-i ude capul.
Nici in cele mai nebuneti i incintatoare vise ale ei
112

nu-i imaginase ceva attt de divin. Dupa citeva minute

de balacit decadent, se lasa pe spate complet relaxata
i inchise ochii, lasind apa calda sa-i cuprinda timplele,
barbia inchipuindu-i ca stnt buzele lui Aiec. Peste doua
minute romantice i liniftite de relaxare, ochii i se des-
chisera brusc i se ridica Tn cada, amintindu-i dintr-o
data inca ceva in legatura cu noaptea care venea. Ceva
ce trebuia sa faca.
In noapta aceasta va avea loc Armaghedonul ei, i
nu avea nici o legatura cu saruturi, iubire, sau atingeri
intime. Trebuia sa-i spuna ca e vrajitoare. Perspectiva
era mai infioratoare ca o afurisenie. Era noaptea nun]ii
ei - momentul cel mai incitant i minunat din viaja ori-
carei fete - insa pentru Joy era i momentul revelajiei.
Oricit de mult o ingrozea gindul acesta, tia ca trebuia
sa-i spuna lui Alec exact ce era ea, inainte de a deveni
intimi. Trebuia sa-i ofere ansa de a refuza, i spera cu
tot optimismul din inima ei ca el nu o va refuza.
Se maritase cu el pentru ca dorea sa-l fie sojie.sa
umple golurile pe care le zarise in sufletul lui. Avea atit
de mare nevoie de ea chiar daca el nu-i dadea seama.
Insa acum trebuie sa fie sincera cu el. Nu putea sS
inceapa cu o minciuna aceasta casatorie.
Mina ei se scufunda in apa plina de aburi i apuca
un sapun parfumat, gravat cu blazonul Belmore. Se
sapuni energic pe braje i git, frecind i curatind de
parca ar fi putut indeparta prin spalare ceea ce era, ca
sa nu trebuiasca sa infrunte incercarea care o atepta i
sa rite sa greeasca din nou.
 CATASTROFA

Eti strins legat de calam itate."

Rom eo i Julieta, William Shakespeare

CAPITOLUL 8

Joy era in intirziere. Alerga de-a lungul inca unui

coridor fara sfirit i auzi ceasul batind sfertul de ora.
Oriunde mergea dadea peste ua aurita linga ua aurita
i coridor lung i elegant urmat de un alt coridor lung i
elegant. Dupa spusele lui Polly salonul pentru cina se
afla la parter, aa ca Joy ii parasi camera crezind ca
are suficient timp la dispozijie. Polly ti spuse sa o ia de
trei ori la dreapta, apoi la stinga i din nou la dreapta i
va vedea casa scarilor. Insa Joy trebuie ca tncurcase
Tntoarcerile pe undeva, pentru ca ratacea i hoinarea
prin coridoare i galerii, i dei Incercase sa refaca
drumul, era acum pierduta fara speranta.
- Cel pu|in o suta de servitori in casa asta i eu
n-am intilnit nici unui, i se adresa ea unui portret uria? al
unui Castlemaine cu faja acra. Unde a disparut toata
lumea? Portretul era la fel de vorbarej ca i sojul ei.
Dadu coljul i privi spre un nou coridor lung i gol.
114

Se auzi o noua bataie nemiloasa a ceasului. Acum

era in intirziere cu o jumatate de ora. Intrind in panica ii
ridica fustele grele de matase ale rochiei demodate, dar
splendide, din matase roz i aurie adusa de Polly i o
lua la goana ca un dracuor impielitat spre urmatorul
coridor. Privi in ambele directii. Putea sa o ia la stinga
sau la dreapta, in ambele parji coridoarele erau la fel de
lungi.
- Alte]ei Sale ii place sa serveasca cina la timp", ii
spusese doamna Watley. Exact la ora noua. O traditie
Belmore".
- Oh, Sfinte Sisoe! Miinile ei se incletara pe rochie.
De ce ar vrea cineva sa locuiasa intr-o casa atit de
mare?
ii putea inchipui cam cum arata faja lui Alec, apoi
imaginea se schimba i in faja ochilor ii aparu doamna
Watley, cu brajele incruciate peste pieptul ei de cioara,
piciorul lovind nerabdator in podea, uitindu-se urit in jos
spre ea. Intirziase, intirziase, intirziase, i Joy era con-
vinsa ca asta echivala cu a fura argintaria Belmore.
Insa, mult mai important, intirzierea nu era un mod
potrivit de a-i incepe casatoria, mai ales ca trebuia
sa-i pregateasca sojul pentru marturisirea pe care ur
ma sa i-o faca. Sa se dea bine pe linga el, ca sa zicem
aa. Privi la ceas. Aratatoarele nu minteau. Timpul po
trivit pentru lingueli trecuse de mult. Ii muca buza de
jos.
Aratatoarele ceasului? O idee incepu sa scapere in
ochii lui Joy. Ii inchise pentru un minut intreg de con
centrate, trase adinc aer in piept, ii indrepta degetul
spre ceas i ipcanta: Oh, asculta-mi, te rog aceasta
ruga. Intoarce timpul inapoi la toate ceasurile din
aceasta casa!"
Ii mica incet degetul i aratatoarele ceasului fa-
cura la fel pina cind indicara- noua far dou minute.
Joy zimbi. Reuise! Simtindu-se incredibil de mindra de
 III
T

ea Tnsai, privi spre ambele coridoare 9I ajunia la OOfl*

cluzia ca venise momentul sa mai facfi un plo da vrA|l.
Ridicindu-i barbia i miinile sus tn aer, fnchlaa oohll
i Tncerca sa-i imagineze un salon pentru c|nl. Ne*
avTnd de unde sa tie cum arata salonul pentru dnA da
la conacul Belmore, se concentra asupra mTncSrll - pul
fripji, carne de vita prajita, piine proaspata, fructe, jeleurl
i platouri cu delicatese atit de delicioase, ca stomacul
Ti chiorai de foame. Oh, vraja, vino i ma poarta spre
camera din conac unde mfncarea se afla!"
0 clipa mai tirziu deschise ochii. Halci de carne i
pui jumuliji Tnfauraji in pTnze sarate atirnau pe cTrlige
deasupra capului ei.
Nu putea fi salonul pentru cina.
Sim|i o adiere de aer Tnghejat. Tremurind, intinse
mina spre ceea ce crezu ca este un perete i i-o re-
trase imediat.
Era in magazia cu gheaja. Consternata, clipi din
ochi de mai multe ori. Perejii erau blocuri de gheaja
Jnvelite Tn plnza de sac. Incet, Ti croi drum spre o ua
de scTnduri aflata la cTjiva pai distanja. Ceva i se agaja
Tn par. Ridica privirea i apoi Tmpinse cu o micare dez-
gustata a mTinii capul unui pui care se legana Tn faja ei,
apoi deschise ua.
Pai Tntr-o alta Tncapere Tntunecata, umeda i ime
diat se Tmpiedica de un sac zgrunjuros de ceapa, ca-
zTnd peste un morman de cartofi la fel de zgrunjuros.
Incercind s se ridice Tn genunchi se apuca de nifte
tulpini de sparanghel care troznira Tn mina ei. Le arunca
jos reuind sa ajunga Tn genunchi i se trezi holbTn-
du-se la o mica movila de napi coIJuroi. In spatele lor
se afla un raft umplut pTna la refuz de borcane cu dul-
ceaja de portocale, i de pere, marmelada i gemuri de
zmeura i capuni. irul de borcane i cutii cu mTncare
parca nu se mai termina, TngramSdite pe rafturi cu eti-
chete parTnd sa conjina destula mTncare pentru a hrani
116

intreaga lume. Camera mirosea a mare, a pete proas-

pat i a zarzavaturi ingropate in pamint.
Acum nimerise in camara.
-O a r , se consola ea, cel pujin-sint la parter.
Ua era pujin intredeschisa i putu auzi zarva din
bucataria care se afla dincolo de ea - sfiriitul carnii,
zanganitul vaselor, clinchetul farfuriilor i vocile armatei
de servitori care lucrau inauntru. Nu e de mirare ca nu
am gasit pe nimeni, ii zise ea. Se pare ca toji s-au
adunat aici.
Joy se chinui sa se ridice in picioare, frecindu-i
miinile pentru a scapa de cozile de asparagus i de
pamint. Acum voi putea cel putin intreba pe unde sa o
iau, se gindi ea, paind peste inca un sac voluminos i
ocolind un butoi cu pete in saramura pentru a putea
ajunge la ua. Pai in bucatarie i se opri.
Mirosurile erau imbatatoare. Aroma care iti lasa gura
apa, a carnii frigindu-se pe gratar, amestecata cu cea
de usturoi, miel i menta. Mirosul puternic de scorji-
oara i nucoara ii asalta simjurile pina cind stomacul
ii protesta, in timp ce o cina cum nu mai pomenise era
creata din aceleai lucruri care atirnau atit de neape-
tisant in camara.
O femeie statea la cijiva metrii distanta framintind o
bucata de aluat pe o masa mare.
- Va rog, spuse Joy.
Femeia privi peste umar, apoi ingheja, cu excepjia
ochilor care mai ca-i sarira afara din cap. Se rasuci, cu
aluatul in miini i se prabui intr-o adinca reverenja.
7 Alteja!
In trei secunde in incapere nu se mai auzi nimic
decit sfiriitul mincarii. Fiecare ochi din camera era uluit
i indreptat asupra lui Joy.
- Cred ca m-am ratacit un pic, i eu...
Nifte ui duble enorme se deschisera izbindu-se de
perejii bucatariei. De obicei atit de rezervatul Henson
dadu buzna inauntru.
 IIT

- S-a dezlanjuit iadul! anunjft el. Au plardut>0

noua ducesa! Privi prin bucStSrla fn car* flaoara #r
vitor se uita intr-o singura direcjie. Ochll lui la urm arl
exemplul.
Joy ridica degetele i le flutura intr-un gest sfloa (fi
nesigur.
- Alteja!
Joy se trezi ca privete capul lui plecat.
- Ma tern ca m-am ratacit. Vrei sa ma conduci spre
salon?
El se indrepta, devenind din nou imaginea insai a
sobrului servitor englez, umerii daji spre spate, barbia
ridicata, vocea controlata.
- Desigur. Daca Alteja Sa binevoiete sa ma ur-
meze...
Joy traversa bucitaria simjind fiecare ochi ajintit
asupra ei. Citeva minute mai tirziu, ajuni la capatul unui
lung coridor, Henson deschise alte ui duble i anunja:
- Alteja Sa, ducesa de Belmore.
Joy trase aer in piept pentru a prinde puteri, ?i inalja
barbia, gen Watley i pai in incapere unde o turma de
lachei in livrea, Townsend, i fnsai doamna Watley vor-
beau cu ducele. Tdji tacura i se intoarsera spre ea,
chipurile lor purtind aceeai expresie de dezaprobare.
S-au dat la o parte ca Marea Roie. In faja ei se afla
Alec, frumos i cu umeri largi, imbracat in intregime in
negru, cu excepjia unei cravate complet albe. Prezenja
lui era atit de impresionanta! Era apa pentru ochii ei
insetaji. Apoi facu greeala de a-i privi chipul - i
aproape ca se ineca. Era dur i nemuljumit.
Joy ii simji inima de parca i s-ar fi scufundat in
piept pentru a treia oara.
Ceasul alese tocmai acel moment pentru a b a te '
sfertul de ora - halal vrajitorie - iar Alec se incrunta,
privind la ceasul de pe polija caminului. II studie o clipa
enervat.
118

- Ceasul e stricat. Duceji-I la reparat.

- Da, Alteja. Doamna Watley inhaja ceasul de pe
polija, il viri sub braj i apoi pomi spre ui.
Ducele i se adresa lui Joy:
- Ai intirziat.
- M-am ratacit.
Doamna Watley trecu prin dreptul lor, inca clatinind
din cap cu repro, iar lui Joy i se paru ca o aude
murmurind ceva despre profanarea tradijiei Belmore.
Alec veni spre ea. Ii oferi brajul lui Jeapan, insa Joy
ar fi dat orice pe lumea asta pentru un zimbet cit de mic
care sa-i liniteasca temerile.
- fn viitoril voi trimite pe Henson sa-ti jarate drumul.
Joy nici macar nu-l putu privi in ochi. Ii era frica, aa
ca ii m u|ca buzele. Dupa citeva clipe pline de incor-
dare in care il simji uitindu-se in jos la ea, Alec adauga
ceva mai blind.
- Banuiesc, Scottish ca aceasta casa veche Ji se
pare foarte cavernoasa.
Ii gasise o scuza. Joy dadu drumul aerului pe care il
Jinuse in gitul uscat i ridica ochii spre el, zimbindu-i.
Fusese iertata.
Din nou trasaturile lui luara acea expresie uor ne-
dumerita. De parca nimeni nu-i mai zimbise pina acum,
aa ca nu tia cum sa reacjioneze. Se intoarse, faja lui
devenind iar severa, ochii lui privind oriunde numai la
ea nu. Uita-te la mine, spuse ea in gind, ca sa pot
sparge bucajica cu bucajica zidul acesta de gheaja.
Dar el nu o facu.
- Vei invaja cu timpul cum sa te descurci in aceasta
casa. Cit mai curind, sper.
Inca o porunca, la auzul careia ea nu putu decit sa
dea din cap trista. Trase un scaun pentru ea la capatul
unei mese din lemn de trandafir, monstruos de lunga, la
care ar fi incaput toji servitorii de la Belmore. Ea se
aeza, atepindu-se ca el sa ia loc pe scaunul de linga
 119

ea. Nu-i putu ascunde uluirea cind el parourte fntreaga

lungime a mesei i se aez la capfltul celilalt,
Era ceea ce scojienii numeau ..distant# reipeo-
tuoasa". -
Cu o fluturare a miinii - cel putin aa i se pSru el, cu
toate camera greu sa-i dea seama de la aa o depSrtare
fara ajutorul unui binoclu - facu ca o armata de lachei
sa se mite spre un bufet lung i sa inceapa sa ser-
veasca primul fel de mTncare. Aranjat pe cele mai grele
i superb modelate platouri de argint, dineul continua la
nesfirit, fiecare tacim fiind mai complicat decit cel dina-
intea lui - rata la cuptor servita pe un platou cu minere
in forma unor rate salbatice in zbor, pulpa de miel pe un
platou in forma de cap de oaie cu minere de argint sub
forma de coarne, sparanghel in sos de lamiie cu cas-
tane taiate pe un platou cu o margine ridicata pe care
erau gravate zarzavaturi de primavara. Fiecare serviciu
superb se potrivea cu mincarea pe care o conjinea.
Dintre cele apte furculife, trei cujite i patru linguri
din faja ei doar o lingurija pusa linga o farfurie de por-
Jfelan pentru oase nu avea blazonul ducal gravat pe
miner. Nu era gravat pentru ca insai desenul blazo-
nului - o pereche de oimi - era de fapt minerul.
Joy se uita la argintaria din faja ei, apoi la mincarea
din farfurie. Hm, care ustensila ar fi trebuit s-o folo-
seasca? Dupa citeva minute lungi i ovaielnice, mina
inmanuata a lui Henson ii intinse prima furculija din
stinga.
- Muljumesc, opti ea, i incepu sa manince. La
fiecare nou fel de mincare reui cu un mic imbold din
partea lui Henson sa-i gaseasca drumul printre usten-
silele de la stinga la dreapta.
La o ora dupa inceperea cinei Joy inghiti o bucata
delicioasa de friptura de vita in sos de vin. Incaperea
era atit de dezolant de tacuta, incit Joy era sigura ca
inghijiturile ei rasunau ca i infulecatul lui Gargantua.
120

Privi in jurul ei Tn timp ce mesteca Tn tacere o noua

bucata de ceva careia nervozitatea ei nu-i permitea sa-i
simta gustul. Nu era Tn elementu! ei i dintr-o data de
veni contienta de faptul ca e foarte, foarte singura.
Cincisprezece lachei se Tnirau de-a lungul peretelui
atunci cTnd nu o serveau pe ea sau pe Alec. Townsend,
Henson i ducele erau i ei acolo, cu toate astea se
simjea izolata Tn acest loc nou i ciudat. Njmic nu-i era
familiar. Totul era frumos, dar parea rece i distant pen
tru ca nu exista nimic care sa Insufleteasca atmosfera,
nici rTsete, nici muzica, nimic altceva decit rarul clinchet
al lingurii de servit atingTnd un prejios platou de argint,
sau sunetul ascutit al cutitului si furculitei pe o farfurie
de portelan.
Insa Joy se putea bucura de noutatea, frumusejea i
emojia acestei seri. Se lasa Tn voia fanteziei i o cu-
prinse o senzajie de TncTntare. Ochii ei reflectara stra-
lucirea unui frumos pahar de cristal care licarea Tn
lumina miilor de lumTnari. De parca ar fi baut apa din
stele. Un uria candelabru de argint Cu doua duzini de
lumTnari subjiri era aezat Tn centrul mesei, lumina
flacarilor executTnd un dans fermecat pe serviciul de
cristal i argint: Alte lumTnari Ti trimiteau razele prin
camera, puse Tn sfenice, lustre, policandre, iar cei doi
pereji acoperiji de oglinzi care se Tntindeau de-a lungul
Tncaperii mareau aceasta lumina de sute de ori dTndu-i
adTncime i stralucire, facTndu-te sa uiti ca afara era
noapte i camera nu avea ferestre.
Joy Ti ajinti privirea asupra candelabrului din mijlo-
cul mesei. Daca TI mica pujin spre dreapta TI va putea
vedea pe Alec. AruncTndu-le o scurta privire servitorilor
aliniaji ITnga bufet, ochii lor fiind Tndreptati Tnainte ca
ai statuilor, vazu ca terenul era liber. Ridica ervetul,
prefacTndu-se ca-i terge buzele, Tnsa TI folosi ca sa-i
ascunda mina. Cu o pocnitura din degete candelabrul
aluneca spre marginea mesei.
Ii ascunse zimbetul Tn spatele ervetului. Acum
 Ill
putea sa-l vada pe Also tn lOOUl lumlnAHlWh Af t t l
ridica furculija spre gurS, fnaA fnalnti OOhll lui H Mm M
i se TntTlnira cu ai ei. Ceva aaamAnAtOf OU fflAiif I I
intimpla ori de cite ori ochii lor se fntflnaau, Ohlar fl i t
la aceasta distanja Joy simji o scfntala fn ea, a|jfw(i
ca i cum ar ti inghijit o stea.
Senzatia ciudata i palpitanta pSrea sfl-l ouprlndA lol
trupul. Crescu tot mai puternica, i tntr-un fol atft d
irezistibila, TncTt nu ar fi putut folosi nici mScar putorea al
magica pentru a intrerupe vraja, i nici nu i-ar fl dor It
aa ceva. Era mai intensa decit o incantajie, o atrdgaa
mai tare decit o maree i continea mai multa cSldurft
decit arfija soarelui de vara.
Buzele lui se inchisera peste furculita i o vTri incet fn
gura, mestecind uor. Ochii lui erau inca Tndreptaji asu
pra ei, iar Joy avu senzajia clara ca forta care iradia din
ei nu avea nici o legatura cu calitatea rmncarii sau cu
placerea de a o consuma.
incet, Joy ti ridica pocalul cu apa, simjind nevoia
racelii umede a conjinutului. Sorbi, fara sa-i fereasca
privirile. Apa ii mingiie gitul.'Buzele ei se separara, ochii
raminindu-i fixati pe gura lui, aceeai gura care o saru
tase atit de intim, care o facuse sa uite totul in afara de
atingerea i gustul lui.
Respirajia i se accelera, la fel ca i bataile inimii de
parca ar fi alergat ore in ir pe plaja de la Mull. Alec ii
cobori furculita i ridica cupa cu vin, apoi sorbi de par
ca i-ar fi sorbit gura. Timpul paru sa se opreasca deve-
nind doar amintiri - sarutul lui, gustul lui, bataia ca de
aripi de fluture a respirajiei lui in parul ei.
0 clipa mai tirziu Townsend ii bloca vederea intin-
zindu-se peste masa pentru a aeza candelabrul la
locul lui. Trezita la prezent, Joy se incrunta la spatele lui
i atepta pina cind el ii servi urmatorul fel de mincare.
Apoi, in timp ce-l servea pe Alec, ii invirti degetele din
nou, surizind fericita i satisfacuta cind luminarile se
122

deplasara spre marginea mesei. Vrajile fi reueau bine

in seara asta.
Townsend se Tntoarse, umerii drepji, ochii privind
drept Tnainte. Facu cTjiva pai, se opri, atentia fiindu-i
brusc atrasa de candelabru. IncruntTndu-se i clatinTnd
uor din cap puse jos platoul i trase lumTnarile Tn drep-
tul ochiior ei.
Joy dadu sa-i TnvTrta din nou degetele, Tnsa vazu
patru lachei care luau farfuriile de pe masa. ZicTndu-i
ca rabdarea este o virtute, atepta i atepta i Tn cele
din urma Tncerca sa-i zareasca sotul aplecTndu-se pu
tin i sprijinindu-se de bratul drept al scaunului. Daca Ti
Tntindea pu|in gTtuI, putea vedea mTna neagra a sotului
ei pe o cupa de cristal...
- Syllabub?
Joy mai ca sari din scaun la auzul vocii lui Henson.
Imbujorata se uita la farfuria ei, ateptind ca el sa-i in
dice care tacTm urmeaza.
- Syllabub?
- Doamne apara-ma, opti ea.
El Ti drese tare glasul.
- Syllabub, Alteja? Ti prezenta un platou de sticla cu
mai multe etaje pe care se aflau diferite creme de fructe.
-A h ! Da.
Henson Ti oferi un pahar cu picior lung cu ceva
crema Tn el apoi Ti Tntinse lingurija cu minerul Tn forma
blazonului.
- Muljumesc, spuse ea i lua doua Tnghijituri Tnainte
ca terenul sa fie liber. Se prefacu ca Jine paharul cu
mina dreapta, dar de fapt Ti TnvTrti degetele.
LumTnarile alunecara incet spre marginea mesei i
reui din nou sa vada clar pina la celalalt capat al ei.
Insa lui Townsend nu-i trebui decTt un minut sau doua
ca sa le mute la loc.
Pocni din nou din degete Tnainte ca el sa fi facut
macar un pas. Majordomul se rasuci, clatina din capul
 Ill

lui alb apoi trase candelabrul la locul lui. Joy a ftc p tl

pina ce el se afla cu spatele la masa, i il mic5 din nou.
Townsend se rasuci brusc, il puse la loc, indoind pujln
faja de masa de parca s-ar fi gindit sa opreasca alu-
necarea candelabrului.
Venise timpul sa-l duca de nas, hotari ea i atepta,
nerabdarea ei crescind, pina Townsend se afla linga
bufet, supraveghind felurile de mincare. Din cind in cind
privea peste umar. In cele din urma banuielile lui dis-
parura i se ocupa de indatoririle lui.
Rejinindu-i zimbetul plin de neastimpar, Joy ii in-
virti degetele, anticipind incintata priveliftea ce urma sa
i se ofere.
Candelabrul. se mica cu viteza fulgerului - exact
dincolo de marginea mesei.
- Oh, Sfinte Sisoe!
Era de-a dreptul uluitor cit de inflamabil putea fi un
covor Aubusson, Era de aserhenea uluitor cit de repede
putea fumul sa umple o incapere cu tavanul la zece
metri distanja, cit de grabnic puteau cincisprezece la-
chei sa arunce apa pe foe, i cit de iute se putea mica
Alec. Se afla linga ea inca inainte ca ea sa apuce sa se
ridice din scaun i o trase spre ua in timp ce lacheii
turnau galeji cu apa peste covorul fumegind.
In ciuda fumului dens focul a fost stins in citeva
minute, iar amindoi au ramas in pragul uii ateptind in
linite. Joy urmari cum fumul se aeaza in jurul mesei
ca ceaja tipic engleza. Privind spre gaurUe negre din
covorul rou i gros, se simji teribil de vinovata. Se
intreba cam ce simjea Alec. Mai intii violase fradijia
Belmore ajungind tirziu la cina, iar acum distrusese un
covor Belmore. 0 singura privire ovaitoare aruncata
fejei sale cu trasaturi bine reliefate i ii deveni clar ca nu
simtea prea multe.
Imi pare rau, se gindi ea. N-am vrut sa stric nimic i
nici sa te supar.
124

El intoarse spre ea faja aceea lipsita de emojie.

- Cel mai bine ar fi sa urci in cam.era ta. Henson te
va conduce. Voi veni i eu peste pujin timp.
Privirea ei starui asupra ochilor sai intunecaji, cau-
tind ceva la ce sa viseze. Surprinse o scinteie de do
rinja, de nevoie.
- Ce este?
Alec intinse mina i Ti trecu degetul peste gura ei.
- Asta i inca multe altele.
Gura ei se usca, se intoarse repede i pleca, miinile
fiindu-[ umede, iar pielea de sub sini transpirata dintr-o
data. Ii aruncase o privire care ii spunea exact ceea
ce-i dorea. Joy il urma pe Henson, intrebindu-se ce va
spune Alec cind va afla ce i se oferise de fapt.

Ceea ce i se oferea acum lui Alec era un barbierit.

Era aezat pe un scaun in baie in timp ce Roberts,
valetul lui, ii tergea sapunul de pe faja. Ceasul din
dormitor b a tu 'o ra exacta. Citeva minute mai tirziu
ceasul din sufragerie batu jumatate de ora. Dupa aceea
ceasul din birou batu sfertul de ora. Alec ii lua ceasul
de buzunar i vazu ca arata trei sferturi de ora.
- La naiba, cit e ora?
Roberts ii consulta propriul ceas.
- Unsprezece patruzeci, Alteja.
- Cere cuiva sa potriveasca ceasurile.
Valetul dadu din cap i ii intinse un halat verde, lung
pina in pamint, cu puncte aurii i blazonul ducal brodat
pe buzunarul de la piept. Alec il imbraca, strinse cor-
donul i iei din baie indreptindu* se spre tava cu pipa
i tutunul care se afla pe polija de marmura verde de
deasupra caminului din sufragerie. Ii umplu pipa, o
 lip

aprinse, apoi statu in fata focului urmarindu-l arzind tn

timp ce fuma.
Era tncordat. Muchii umerilor i ai spatelui ti erau
rigizi. Merse spre un dulapior i ti turna un pahar cu
coniac, apoi se aeza tn fata focului cu pipa i paharul
tn mtna. Auzea instalatia Bramah din camera miresei lui
curgind din nou i din nou.
Dupa a cincea oara se tntoarse i fixa cu privirea
zidul comun, tncrunttndu-se. Apoi ti aminti ca de fie
care data ctnd se uitase la ea o vazuse ductnd cupa cu
apa la gura, o gura pe care o vedea tn mintea lui mult
mai des dectt i-ar fi placut, i o fata care ti distrusese
digestia i nu-i parasise gtndurile ma.i mult de doua mi
nute ziua tntreaga. Nu-i amintea ca vreodata o femeie
sa-i ramtna in minte dupa ce plecase de linga ea, dar cu
ea asta se tnttmpla.
Ii fusese al naibii de greu s ase concentreze tntreaga
seara i era sigur ca intendentul lui crezuse ca-i pier-
duse minjile. De fapt, se intreba daca nu era a'a. Nicio
data nu se purtase nesabuit. Niciodata nu facuse ceva
fara o adinca chibzuinta i cu un scop anume. Mai lua o
in g h p u ra din coniac.
Nu credea un cuvtnt din idioteniile despre predes-
tinare declamate de Seymour, insa evenimentele zilei
continuau sa i se para tulburatoare. Considerase ca
insurtndu-se cu aceasta fata era cel mai uor i mai
putin plictisitor mod de a obtine o sojie. La urma urmei,
facuse pe placul toanelor societajii i o curtase pe
Juliet, ca ea sa-l joace pe degete i sa fuga cu un
soldat. insa lui Scottish nu i se daduse prilejul sa o ia la
goana. Mtna lui se strtnse pe paharul cu coniac.
Oricit de mult ar fi tncercat, abia daca ii putea amin
ti de chipul lui Juliet. Continua sa o vada pe Scottish la
han, cu tot acel par lung, castaniu i ondulat. Aproape
ca atinsese podeaua ctnd se aezase tn fata oglinzii.
Dintre toate femeile pe care le cunoscuse - i i-a avut
126

i el partea lui de amante, acesta fiind un aspect normal

al viejii de gentlemen - nu avuse niciodata o femeie al
carei par sa poata fi Tnfaurat Tn jurul lor. In pat.
Mai lua o Tnghijitura i privi flacarile din camin, care
dintr-o data Ti aratara imaginea unei feje mici, nostime,
cu ochi verzi de smaragd, piele alba, buze pline i...
- Alteja Sa mai are nevoie de ceva?
- O alunita.
- Pardon?
- H m m ?

-A lte ja ?
Alec se uita la Roberts, apoi scutura capul Tncerclnd
sa-i adune mintea ratacitoare, atit de logica de obicei.
- Nu, muljumesc. Asta a fost tot.
. Ua dormitorului se inchise i Tn acelai timp Bra-
mah-ul sojiei lui rasuna din nou prin perejii conacului.
Sojia lui. Se uita la perete, apoi hotari ca acjiunile ei se
datorau nervozitajii din noaptea nunjii i a faptului ca
era pe jumatate scojiana.
Dar era i englezoaica - din floarea societajii. Fa
milia Locksley era una dintre cele mai vechi i impor-
tante familii din Anglia, egalTnd Tn pozijie sociala familia
Spencer. De fapt, titlul lor, ca i cel de Belmore, data
Tnca din secolul al doisprezecelea.
Puse pipa jos, gTndindu-se la numele ei de familie.
Ii spuse ca Ti alesese sojia Tn mod corespunzator.
Termfna coniacul i Ti aminti de parul ei. li spuse ca se
descurcase admirabil. Se ridica i se gTndi la gura ei.
Nu-i mai spuse nimic. Porni spre ua.

- STnt vrajitoare.
Nu, nu era bine aa. Joy Tfi Tmpreuna mTinile la spate
 127

i incepu sa inconjoare circumferinja covorului mic de

linga camin, paind din cind in cind peste Beezle care
dormea in faja focului.
Dupa un moment de gindire se opri fluturind o mina
in aer de parca ar fi declamat un vers de Robert Burns.
- Am un mic secret.
Incruntindu-se, clatina din cap. Nici aa nu era bine.
Cu siguranta ca sojul ei va crede ca a fi vrajitoare e
ceva mai mult decit un mic secret. Batind darabana pe
polita caminului se uita la oglinda inalta de deasupra ei
de parca acolo i-ar fi gasit raspunsul. Dupa o secunda
sau doua strinse cordonul halatului roz de matase
smucind de ei hotarita i facu un pas inapoi punindu-i
miinile in olduri. Ii inclina capul intr-o parte i i se
adresa oglinzii.
- Alec, exista ceva ce trebuie sa tii in legatura cu
mine.
1i strimba nasul la imaginea ei din oglinda. Prea
prevestitor de rele.
Se rasuci, se mai plimba putin incoace i incolo,
marcind fiecare intoarcere printr-o micare dramatica. In ?
cele din urma se opri in fata unui fotoliu. Poate ca ar fi
putut sa i-o spuna direct:
- Alec, tii ca daca am o zi buna te pot transforma
intr-un broscoi?
Se prabui in fotoliu oftind invinsa i murmurind:
- Asta ar merge doar daca ar avea simtul umorului.
,Proptindu-i barbia in mina, se lasa sa atirne peste
bratul fotoliului privindu-l pe Beezle. Acesta sforai toc
mai cind ceasul batu ora doua. Joy ridica ochii gindin-
du-se ca ar fi trebuit sa fie doar miezul noptii. Delicatele
aratatoare de alama incepura sa se invirta ca o sfirleaza
de vint in plina furtuna.
- Oh, mai lasa-ma in pace! spuse ea pe un ton
dezgustat. Arcul principal trecu prin sticla ceasului sco-
tind un sunet strident.
 /
128

Focul porni sa arda cu o flacara mare de parca

cineva I-ar fi a ji|at cu foalele. Se auzi o ua inchizin-
du-se. Joy se intoarse.
Alec se afla in cealalta parte a camerei.
Ea se ridica din fotoliu, dar nici unui din ei nu rosti
nici un cuvTnt. Focul trosnea i scinteia.
Beezle uiera.
Inima lui Joy batea neregulat.
Barbia lui Alec se incleta.
Ceasul batu.
Privirea lui o parasi brusc pe a ei i se incruhta.
- Ce dracu se intimpla cu toate ceasurile din casa
asta? Traversa camera din trei pai mari, oprindu-se in
faja caminului i uitindu-se urTt la ceasul spart.
Joy se retrase astfel, incit fotoliul sa fie intre ei. Se
prinse strins de speteaza fotoliului i spuse:
- Despre asta vreau sa-Ji vorbesc.
El se Tntoarse spre ea.
- Despre ceasuri? N-am venit aici ca sa vorbesc
despre ceasuri. Pomi spre ea.
- Din moment ce ai adus vorba despre asta, m-am
gtndit ca....
- Lasa ceasurile. Este noaptea nunjii noastre.
- tiu, dar exista ceva ce ar trebui sa afli.
- Lasa-Ji parul jos, opti el, stind la doi pai de ea.
-E u ...
- Am spus sa-Ji lai parul jos.
- Pai, daca intr-adevar vrei sa...
- Scottish...
La auzul numelui ei aproape optit cu acea voce
adinca de vrajitor, Joy ii scoase agrafele din par. El o
urmari cu ceva ce aducea a placere in ochii lui intu-
necaji. Ii trecu prin minte gindul Tndepartat ca daca va
face aa cum ii cere, poate ca se va arata mai receptiv
faja de confesiunea ei, cind ii va aduna curajul sa-i
spuna adevarul.
 129

Parul ei i se rostogoli pe spate. Era atit de greu, incit

de obicei ii trecea degetele prin el i if i scutura capul
pentru a indeparta furnicaturile de pe pielea capului.
Ridica miinile, insa Alec era acolo, in spatele ei, miinile
lui prinzindu-le pe ale ei.
- Lasa-ma pe mine. Vocea lui era chiar deasupra ei
i atit de aproape incit ii simji respirajia pe par.
Apoi ii simti degetele trecindu-i prin par ca nite
piepteni fini. Ii trase capul pe umarul lui i privi in jos la
fata ei. Gura lui era doar la o respiratie departare.
0 saruta. Cu o mina ii tinu parul, iar cu cealalta ii
mingiie gitul i barbia cu atingeri care erau la fel de
catifelate i uoare ca fulgii de zapada. Limba lui trecu
peste buzele ei, iar ea i le deschise, acceptindu-i
sarutul cu aceeafi nevoie i placere copleitoare cu
care inima il acceptase ca fiind iubirea ei.
0 farima de ratiune o indemna: spune-i. Spune-i...
Insa el o rasuci in brajele lui, fara sa-i dezlipeasca
gura de a ei, iar Joy ii ridica miinile cuprinzindu-i gitul.
Gura lui se mica incet sarutindu-i obrajii, barbia, apoi
urechea.
- Dumnezeule, Scottish, cit de mult te doresc! Mii
nile lui se unira la spatele ei, ridicind-o i lipind-o de el,
in timp ce limba ii patrunse in ureche.
- Trebuie sa-ti spun ceva, opti ea intre sarutari fier-
binti, minunate.
- Spune-mi orice, Numai lasa-ma sa te ating. Mina
lui ii cuprinse sinul.
- Sint vrajitoare.
 C A P IT O LU L 9

- Poji fi tot ce vrei atita timp cit eti in pat. Gura lui o
devora pe a ei i porni cu ea Tn braje spre pat, puse un
genunchi pe el i .o depuse pe cuvertura, brajele lui
inca cuprinzindu-i mijlocul astfel incit era arcuita spre el.
Buzele lui se departara de ale ei. Ea ii impinse umerii.
- Alec, te rog... asculta-ma.
Gura lui se inchise peste sinul ei, tragind uor prin
matasea subjire a halatului. Mina lui libera porni in jos
pe piciorul ei pentru a-i ridica halatul. ti simji palma
calda alunecind pe partea frageda a interiorului coap-
sei. Tresari i i-o impinse.
Alec inalja capul, incruntindu-se.
Joy zvicni de sub el i ingenunche pe perne, res-
pirind greu i agitat.
- Sint vrajitoare. 0 vrajitoare adevarata.
Ochii lui se ingustara. Inca aplecat peste pat, cu
palmele apasate pe salteaua moale, nu-i lua ochii de la
ea. Ochii ii erau intunecaji i aprini, rasufla greu din
cauza pasiunii i a furiei.
- Nu e momentul potrivit pentru jocuri.
- Nu e un joc, opti ea cu voce sugrumata. Sint
intr-adevar o vrajitoare scojianca care are puteri ma-
gice.
 131

- Nu ma indoiesc ca partea scojianca din tine crede

ca eti vrajitoare.
- Nu sint jTcnita, Alec. Este adevarat. Putu sa vada
neincrederea din ochii lui. Se uita in jur prin camera
cautind un mod de a-l convinge. Privirea ei se opri asu
pra ceasului spart. Ridicind un braj, spuse:
- Priveftel i arata cu degetul spre ceas. Repara
ce e stricat i revino de unde a ip le c a t.
Ceasul batu, dar nimic altceva nu se intimpla. Alec
clatina din cap i se impinse de pe pat, ridicindu-se in
picioare. Ii freca miinile de frunte, apoi privi din nou la
ea cu b expresie mai blinda, mai rabdatoare.
- Poate ca ar trebui sa o luam mai incet. Eti tinara
i inocenta. Inteleg. Incepu sa se plimbe in jurul patului.
fi-e frica, dar...
- Nu mi-e frica! Sint vrajitoare! Aluneca afara din pat,
raminind cit mai departe de el, stind sfidatoare cu bar
bia ridicata in sus. Foarte hotarita i pujin disperata
inalja ambele miini de data asta. Vraja asculta-ma, te
rog. Repara ceasul pe loc.
Pentru o clipa ochu ei scinteiara de speranta, apoi
de surpriza, gpoi de mindrie. Zimbi i arata cu degetul
spre camin.
- Uite. Vezi?
O clatinare din capul arogant i Alec ii arunca o
privire care spunea ca ii va face pe plac, de data asta.
Se uita scurt spre camin i intoarse capul... apoi i-l
rasuci inapoi atit de repede, ca doar privindu-l o facu sa
amejeasca. Clatina din nou din cap cuprins de uimire.
Dupa un moment de tacere incordata se indrepta
incet spre camin, fara sa-i dezlipeasca ochii de la ceas.
Intinse mina, apoi ezita de parca s-ar fi temut ca o sa-l
mute. Mina lui atinse ovaitor sticla ceasului.
- Asta a fost sparta inainte. Apasa palma pe ca-
dranul ceasului. Ii intoarse capul spre ea atatind uluit,
nedumerit.
132

- Acum ma crezi? Joy ii incrucia brajele peste

piept intr-o perfecta imitatie a doamnei Watley.
- - Cum ai facut asta?
- Vrajitorie.
Ochii lui se ingustara, iar buzele se subjiara.
- Nu exista aa ceva.
- MacLean m-a prevenit ca englezii sint incapajinaji,
mormai ea privind in jur, cautind o alta modalitate de a-i
dovedi ca tot ce spunea era adevarat. Ochii i se oprira
asupra caminului. Departeaza-te de foe, te rog.
Alec pai spre un fotoliu, apucindu-se cu miinile de
speteaza, aratind tulburat. '
Joy ii ridica miinile, ii incovoie degetele incercind
sa se concentreze. Se scurse o clipa,lunga.
- Se spune ca toji scojienii sint scrintiji, bombani el.
- Am auzit, spuse ea fara sa-i ia ochii de la foe.
Apoi incanta. Oh, foe care arzi, fa tot de mdrazneti.
Scuipa,sfiriie i trosnete!
Focul care pina atunci nu fusese decit o flacara mica
Jini in sus pe horn, flacarile puternice suflindu-i cal-
dura in incapere i spre faja oc^ta a sojului ei... Parul i
se ciufuli din cauza exploziei. Facu un pas Inapoi, faja
lui heruntata fiind roie, i doar se holba la foe.
Vrei dovezi? ii zise ea in gind. Las ca Ji le dau. Oh,
flacara ce te-ai inallat. Stinge-te! Pocni din degete i
focul disparu.
Un timp indelungat Alec ramase aa, fara sa se
mite, fara sa vorbeasca abia respirind.
- Sint vrajitoare.
Auzind asta, se uita la ea, tulburat.
- Acesta nu este un basm. Nu exista vrajitoare. Vocea
ii suna de parca incerca sa se convinga pe el insui.
- Eu exist.
- Eu sint un duce, pentru numele lui Dumnezeu! Ii
cobori vocea la un nivel ameninjator. Singurul lucru pe
care nu-l pot accepta este ca cineva sa-i bata joc de
 133

mine. Asta e o mecherie - un fel de distracjie. Nu mi

se pare amuzant. Esti ducesa de Belmore. Porni furios
spre ua comuna i o deschise smulgTnd-o, aruncTndu-i
lui Joy o cautatura ucigatoare. Ma Tntorc peste citeva
minute i atept sa-ti explici comportarea. Dupa aceasta
porunca, disparu in camera lui.
Joy se lasa sa cada pe marginea patului cu o buf-
nitura resemnata, o micare care Ti trimise parul in cas
cade in jurul ei. II apuca cu mina i-l arunca peste umar.
De aceea nu se destainuiau vrajitoarele muritorilor,
isi zise ea, ochii lui furioi fiind singura imagine care Ti
staruia in minte. Intr-un fel parca nu se ateptase sa se
TntTmple aa. Ofta, resemnata ca va mai trebui sa faca
ceva ca sa-l convinga.
Alec trTnti ceva in camera de dincolo. Joy se facu
alba la fata. Auzi sticla lovindu-se de sticla; Ti turna o
bautura. Apoi se facu linite. Intinsa pe perne, Joy Ti
freca ochii care ardeau, ii inchise, apoi aftepta.
La sunetul uii inchizindu-se, tresari clipind din ochi
Alec tinea Tn mina un pahar mare cu ceva lichid de
culoarea chihlimbarului. Joy schita un mic zimbet. Efor-
tul Ti fu rasplatit cu o privire rece. Sojul ei se Tndrepta
hotarTt spre un fotoliu, se sprijini de el punTndu-i un
picior peste celalalt i ramase Tn afteptare. Lua o Tnghi-
titura din bautura i lovi nerabdator cu degetul Tn pa
har.
- Acum, explica-mi toata mecheria asta.
- Nu e o mecherie.
Ochii lui se Tngustara din nou.
- Minti.
OftTnd resemnata, Joy cobori din pat, picioarele ei
goale lipaind pe podea Tn timp ce Tnconjura patul \ se
apropia de el. Privirea ei se muta de la fata lui furioasa
la celalalt fotoliu. Ridica mina, inchise ochii, incercind
sa-i formeze Tn minte imaginea fotoliului plutind sus Tn
camera.
134

Dupa o secunda de concentrare ii pocni degetele-.

- Sus!
- Fir-ar al naibii!
Joy deschise ochii i privi tn jus.
i Alec i fotoliul erau la doi metri deasupra pode-
lei.
- Oh, Sfinte Sisoe!
El se holba la podea.
- Asa ceva nu se poate.
- Ba da.
- Nu se poate, fir-ar sa fie! Se uita urit la ea.
- Ba da, se poate.
- Visez, spuse el incapajinat. Trezete-ma.
- Alec, sint vrajitoare, i tu nu-mi poji porunci sa
nu fiu.
Culoarea ii disparu de pe faja pina deveni palid,
intelegind adevarul.
- Eti vrajitoare.
Ea dadu din cap.
- M-am insurat cu o vrajitoare, afirma el categoric,
apoi privi in jurul lui de parca s-ar fi ateptat ca insai
diavolul sa pluteasca in aer linga el. O vrajitoare? Se
incrunta i ?i freca doua degete de timpla stinga. Se
uita in jos spre podea, la doi metri distanja de el, apoi
din nou la ea. O vrajitoare.
Ea dadu din nou din cap,
- Eti vrajitoare, anunfa el intregii camere. Plutind
deasupra pamintului privi paharul din mina lui i-i bau
continutul dintr-o singura inghijitura.
- Da, sint o vrajitoare.
Alec privi la paharul gol din mina lui, apoi spre po
dea. f|i mica picioarele, urmarindu-le balabanindu-se
in aer. Ochii lui banuitori se intoarsera spre stinga i
apoi spre dreapta. Reveni asupra distanjei dintre picioa
rele lui i podea. Se uita din nou la Joy, apoi la podea,
apoi direct in ochii ei.
 135

- Ma crezi?
- Pune-ma dracului jos! Acum!
Joy Ti cobori incet bratele i am indoua fotoliile izbi-
ra podeaua, tare. Paharul zbura din mtna lui i se ros-
togoli pe covor.
- Oh, Alec, spuse ea alergind spre locul unde statea
intins pe podea, aratind foarte pujin ca un duce. Imi
pare atit de rau!
intinse mina sa-l atinga.
El tresari i se retrase.
- Alec...
El se ridica in picioare, fara sa-i ia ochii de la ea,
Joy facu un pas spre el.
-T e ro g .
- Pleaca!
- tiu ca asta trebuie sa fie o... surpriza, dar...
Chipul lui trecu de la oc la furie.
- 0 surpriza? Rosti cuvintele cu dintii incleta]i.
Ea ii muca buza.
- O surpriza? Acum gitul i se facuse vinat.
Joy ii privi degetele impreunate. Se uita la ea cu
atita repulsie ca nu mai suporta sa ridice ochii spre el.
O durea prea mult sa tie ca el o considera un monstru.
Gitul i se usca.
- O surpriza e atunci cind gaseti o moneda uitata
intr-un buzunar. Nu - se indrepta spre camin i flutura o
mina agitata spre ceas - nu atunci cind descoperi ca
mireasa ta e... o... o... Mai flutura din mina incercind sa
rosteasca cuvintul.
Joy inchise strins ochii, inghiji, dar lacrimile se ros-
togolira oricum pe obrajii ei.
- O vrajitoare, opti ea.
Urma un minut intreg de tacere furioasa, chinuitoa-
re.
- Dumnezeule Atotputernic... Dumnezeule Atotputer-
nic!
136

Ea deschise ochii i vazu cum toata culoarea ii dis

pare de pe faja.
- Nu pot sa cre(d. O privea drept in ochi. Nu pot sa
cred. M-am insurat cu tine, de faja cu martori, in bise
rica. Porni spre ua, parca in transa.
Ezitind, intinse mina spre el - o rugaminte - cind
trecu pe linga ea, insa el o ocoli cu grija fara macar
sa se uite la ea. Joy inghiji cu greu, apoi il auzi mur-
murind:
- Noua ducesa de Belmore e o afurisita de vraji
toare.
Gitul o ustura, inghiji din nou, punindu-i mina la
gura pentru a nu i se auzi hohotul de plins. Ua se
deschise. O secunda mai tirziu se inchise trintindu-se.
Respirind greu ii intoarse spre ua ochii InceJoaJi.
Cind imaginea lui disparu in cele din urrria, raminind
doar o scurta amintire, se ridica incet, inima zvicnindu-i
in git, simjindu-i pieptul atit de strins incit a respira
devenise o imposibilitate.
Ca o naluca se indrepta spre pat, tirindu-se in el,
ranita. In minte continua sa-i vada chipul uluit, scirbit,
furios. Nu mai spusese niciodata nimanui ca e o vraji
toare.^ Nu se ateptase ia repulsie. Lacrimile ii stringeau
gitul. II dezgustase. Pe propriul ei soj. Cum se putea ca
cineva sa iubeasca un monstru?
Stomacul i se intoarse pe dos, agitindu-se pina
crezu ca s-ar putea sa se fi imbolnavit din cauza ruinii.
Ii trase genunchii la piept i apuca cu pumnii cuvertura
de matase de parca ar fi fost singurul lucru din lume de
care se putea Jine. .
Pieptul i se zbatea de suferinja. Respirajia ii era tot
mai greoaie i nu i-o putea controla aa cum nu-i
putea controla nici lacrimile care ii iroiau pe obraji.
Durerea ii scapa din git cu un strigat raguit, ca al unei
pasari ucise in vazduh, inabufind rapaitul stropilor de
ploaie care loveau fereastra. Rasuci cuvertura in pumnii
 137

ei, mai strins, i mai strins pina cind, ii ingropa capul

in norul moale de perne, ascunzindu-i hohotele de
plins.
Afara ploaia se revarsa de parca cerul ar fi plins i
el.

- Trezete-te. Trebuie sa stam de vorba.

Joy se ridica in capul oaselor auzind vocea aspra a
sotului ei. O clipa mai tirziu trase de cuvertura care
ameninta sa cada jos i ii dadu parul incilcit peste cap,
apoi il privi stind la marginea patului.
Arata ingrozitor. Parul ii era ravait de parca ii tre-
cuse miinile prin el de mai multe ori. 0 urma de barba ii
intuneca falca rigida, iar sub ochii dui in fundul capului
avea cearcane albastrii. Purta inca acelai halat verde,
dar catifeaua era mototolita, cordonul indoit iar nodul se
afla intr-o parte facind ca un rever sa fie mai irralt decit
celalalt. Mirosea a coniac.
Joy ii feri ochii privind spre fereastra lunga de linga
camin. Rasaritul stralucea in roz in lumina ferestrelor,
camera era rece, iar focul mort ca i.speranjele iui Joy.
Alec va anula casatoria. Era singura cale de ieire. Ii
daduse seama de asta cam pe la trei dimineaja.
Sojul ei incepu sa se plimbe.prin camera, incet, gin-
ditor, fara sa se uite la ea.
- In primul rind trebuie sa-mi cer scuze pentru ca am
strigat. Niciodata nu-mi ies din fire. Totui, sper ca, Ji-
nind seama de circumstante, imi vei injelege greeala.
Joy dadu din cap. Alec nu aratase cu nimic mai
fericit plutind prin aer ca ea atunci cind zburase prin
fereastra bisericii. insa nu se ateptase la o scuza. tia
ca din moment ce erau in anul 1813, nu trebuia sa se
138

teama ca va fi inmuiata in riu sau ca va fi arsa pe rug,

dar o scuza nu-i trecuse prin cap, mai ales ca ceva ii
spunea ca Alec nu trebuise niciodata sa-i ceara scuze
in faja cuiva.
- Vreau nite raspunsuri.
Ea dadu din nou din cap, mucindu-i buzele.
- Eti... Flutura cu mina, aa cum facea de cite ori
nu-i veneau in minte cuvintele potrivite. Sint vrajitoa
rele... Este moartea... Eti muritoare?
- Vrei sa tii daca vrajitoarele traiesc mai mult decit
muritorii?
- Da.
- Nu. Vrajitoarele i vrajitorii se imbolnavesc i pina
la urma mor aa ca toata lumea.
- Pina la urma?
- Ca muritorii.
- Injeleg. Paru sa digere cele auzite.
- Dar nu sint decit in parte vrajitoare. Vocea ei era
plina de speranja. Bunica mea din partea tatalui a fost
muritoare.
- Deci acea parte a poveti e adevarata?
. - Da, i ma duceam intr-adevar la Surrey, iar cei din
familia Locksley sint rudele mele i s-au purtat foarte
crud cu bunica mea. Facu o pauza, apoi recunoscu
incet: Dar nu exista nici o trasura.
- Injeleg. Nu sint sigur ca vreau sa aud, dar cum ai
ajuns pe acel drum?
- Am facut o mica greeala.
- 0 mica greeala? Daca micile tale greeli sint ca i
surpriza ta, cred ca ar fi mai bine sa stau jos. Se in-
drepta spre unui din fotolii, i il intoarse i lua loc
indreptind spre ea o privire intrebatoare.
- Poate ca punctul de vedere al cuiva depinde de
cine este.
- Pune-te in locul meu.
Joy trase adinc aer in piept.
 139

- Incantajiile de calatorie sint foarte dificile, dar daca

o spui cum trebuie te pot zbirnii dintr-un loc in altul.
- Zbirnii?
Ea dadu din cap.
- Gred ca a putea incerca sa-Ji arat una mica daca
vrei.
El ridica mina, clatinind din cap.
- Nu! Am vazut destule mici surprize.
Lui Joy i se paru ca se comporta destul de calm,
Jinind seama de reacjia lui din noaptea trecuta. Nu stri-
ga. ti putea accepta sarcasmul.
Bratele lui se sprijineau de fotoliu i ii duse miinile
impreunate spre gura raminind o clipa dus pe ginduri.
- Mi-ai spus ca bunica ta a fost muritoare. Ce s-a
intimplat cu parinjii tai?
- Au murit pe cind aveam ase ani din cauza unei
epidemii de holera. Matua m-a crescut.
- Este... ea ca i tine?
Chipul lui Joy se lumina precum cadelabrul din salo
nul de cina.
- Oh, da! Este o vrajitoare MacLean, cea mai pu
ternica dintre toate vrajitoarele i vrajitorii. Ar trebui sa o
vezi facindu-i vrajile. Magia ei e perfecta. Tot ce face ii
iese perfect i e atit de frumoasa i impresionanta. Joy
nu se putu abjine sa nu-i ridice barbia cu mindrie. E o
vrajitoare foarte importanta.
- i unde e acum acest model de perfecjiune?
- A plecat in America pentru doi ani. Are ceva
munca de consiliu de facut.
- Munca de consiliu?
Joy dadu din cap i deschise gura ca sa vorbeasca.
- Las-o balta. Englezii sint in razboi cu americanii.
Nu cred ca vreau sa aflu despre aa ceva. Privi spre
camin, se ridica i se apropie de el studiind ceasul in
tacere.
Singurul zgomot pe care Joy il auzea in incapere
140

era inima ei batind. Alec ii impreuna miinile la spate i

ridica ochii spre tavanul pictat, apoi ii cobori privirea
asupra ei, uitindu-se direct la ea.
- Am luat o hotarire.
Joy atepta, JinTndu-i respirajia, cu miinile incle-
tate, inima zv?cnindu-i ?ntr-un ritm accelerat.
- Vom ramine casatoriti.
- Vom ramine? Mai ca leina din cauza ocului.
- Da. Nu a existat niciodata nici o pata pe numele
de Belmore - nici o anulare a unei casatorii i firete
nici un divorj - i nu intentionez ca ruinea sa inceapa
cu mine. Am nevoie de o sotie. Am nevoie de mote-
nitori. Se opri. Banuiesc ca este posibil considerind tre-
cutul tau combinat de muritoare.
- Pai, da...
- Atunci nu vad nici o problema. Vei ramine sojia
mea. Nu va exista nici o desfacere a acestei uniri. Casa-
toria a avut loc in faja unor martori i a fost inregistrata.
Este legala i ramine doar sa fie consumata. i daca ne
luam dupa simptomele din noaptea trecuta nu cred ca
vom avea vreo problema in acest domeniu. Efti sojia
mea. Vei ramine sojia mea i ducesa de Belmore, dar,
ridica un deget - nu va mai fi nici un fel de hocus-po
cus. Flutura cu mina prin aer.
. - Adica nu pot sa ma folosesc de puterile mele
magice?
- Nu, nu poji. Trasaturile ii erau la fel de aspre ca i
vocea. IJi interzic. Casa de Belmore nu va fi patata de
nici un fel de scandal. Iar vrajitoria ar fi scandalul scan-
dalurilor. Ai injeles?
Ea dadu din cap simjindu-se vinovata ca nu-i spu-
sese nimic inainte de casatorie. Insa ii dorise atit de
mult sa fie sojia lui. i trebuia sa recunoasca ca o parte
a inimii ei se bucura. Avea ansa de a-l face sa o iu-
beasca. Poate ca partea de muritoare din ea o va ajuta
sa ajunga o adevarata ducesa. Poate ca magia ei s-ar
 141

putea sa-l ajute cu timpul. Alec va trebui sa se adap-

teze. Daca se va stradui foarte mult poate ca el va
ajunge sa o iubeasca pujin. Iar atunci puterile ei magice
nu vor mai conta pentru el.
Insa mai era ceva ce trebuia sa-i spuna, pentru ca
adusese vorba, i acum sufla i in iaurt, ca sa spunem
aa.
- Trebuie sa intelegi ca daca vom avea copii...
- Cind.
- Cind ce?
- Cind vom avea copii.
- Nu poji fi sigur de asta. Copii sint un dar al lui
Dumnezeu.
- Crezi in Dumnezeu?
- Firete. Sint vrajitoare, nu pagina. N sfredeli cu o
privire incarcata de indignare.
- i cum ramine cu ce se spune despre cultul dia-
vqlului?
- Propaganda. O vrajitoare alba nu-i va folosi nicio
data magia pentru a face rau cuiva. Cel putin nu in mod
intenjionat, ii zise ea, apoi il privi din nou. Ai spus ceva?
- Nimic care sa aiba importanja.
- Ei bine, aa cum eram pe cale sa-Ji spun, am fost
crescuta sa cred ca Dumnezeu exista in orice - copaci,
mare, flori, pasari, animale i chiar i in propriile noastre
inimi. Crezi in Dumnezeu, nu- i aa?
- Nici eu n-am fost crescut ca un pagin.
- Aaaa... in legatura cu copiii... Ii infaura o bucla
de par in jurul degetului.
Alec ridica mina lui de duce ca sa o faca sa taca.
- Sterilitatea n-a fost niciodata o problema a casei
de Belmore: O urmari cum ii rasucete parul in jurul
degetului. Privirea lui deveni arzatoare. Se ridica i facu
un pas spre ea.
- Te asigur, Scottish, imi vei face copii.
Peste_o clipa ajunse linga pat, iar Joy ridica ochii
142

spre el. Alec ii atinse faja, apoi ?i mingiie fruntea, dege

tele lui trecind prin parul ei. 0 putea atinge. Mai existau
speranje.
- Ma voi Tngriji eu de asta, adauga el, respirajia lui
gidilind-o pe cretecul capului.
Un genunchi masculin se afunda in saltea iar mtna
lui se departa fara voie de parul ei. Brajele lui ii cu-
prinsera oldurile. Se lungi spre ea, cu ochii plini de
dorinja i poruncitori. Joy inghiji in sec i i-o trinti:
- Copiii s-ar putea sa fie ca... ca i mine.
El ingheja cu gura deasupra buzelor ei. O clipa in
chise ochii.
- Vrajitoare sau vrajitori.
Ceasul batu sfertul de ora i el se uita la el, ochii
devenindu-i prudenji i vocea rece.
- injeleg.
Se intoarse, i faja lui spunea ca s-ar putea sa in-
Jeleaga", dar cu siguranja nu-i facea nici o placere. Res-
pira o data adinc, apoi inca o data i inca o data i
dupa o scurta pauza se ridica din pat.
- Cred... ii intoarse spatele fara sa mai vada lacrimile
ce revenira in ochii ei. Trebuie sa ma intilnesc cu inten-
dentul din nou in aceasta dimineaja. Se indrepta spre
ua de legatura i o deschise.
- Vom mai discuta diseara.
i pleca.
 143

CAPITOLUL10

N-au mai vorbit Tn seara aceea. Alec trebuise sa

piece undeva i disparuse chiar in acea dupa-amiaza.
Nu aratase Tndurerat ca trebuie sa piece, ceea ce nu-i
rid|ca prea mult moralul lui Joy. De atunci trecusera
cinci zile.
In prima zi a absenjei lui, la ora unsprezece dimi-
neata sosi o croitoreasa i Ti petrecu restul zilei Tm-
pungind, ciupind i stringTnd, arunclnd peste Joy suluri
Tntregi de tot felul de ptnzeturi. Cind Tn sfirit femeia i
ajutoarea ei plecara Joy se simji ca o vrajitoare transfor-
mata Tn zgripturoaica.
De atunci nu facuse altceva decit sa rataceasca prin
uriaa proprietate, a,a cum facea i acum, plimbTndu-se
pe aleile pietruite care Tncercuiau grdinile de la Bel
more Park. Era o dupa-amiaza cenuie de iarna, vintul Ti
lipea* fustele de picioare, iar frunze aramii i pestrije
cazute din arbori i tufiurile de gherghin i se zbateau la
picioare. Boabele roii i pTrguite ale unor tufiuri de
ilice cu mulji ghimpi apareau din loc Tn loc Tn drumul ei
Tn timp ce se Tndrepta spre arborele de tisa ce Tmpo-
dobea intrarea Tn gradini.
In ultimele patru zile se plimbase deseori pe aici,
TncercTnd sa se simta acasa Tntr-un loc unde, cu excep-
Jia lui Polly i a lui Henson, era facuta sa se simta ca o
144

intrusa. Intrind Tn gradina Ti Tnclina capul gTnditoare i

se Tndrepta spre banca de piatra unde petrecea aa de
mult timp Tn ultima vreme.
Era un loc liniftit. Doua fintTni scuipau apa Tn aer, iar
aceasta se scurgea Tn jos adunTndu-se Tntr-un mic ba-
zin, sunetul ei fiind la fel de calmant ca i unduirea
valurilor marii de la Sound of Mull. Ii alina, cel putin
pentru scurt timp, stTnjeneala cauzata de mediul strain,
de sentimentul ca nu se potrivea, i cel mai important,
de Tndoielile privind casatoria ei cu Alec.
0 clipa imaginea fetei lui Ti dansa prin faja ochilor -
Tngrozita, aa cum o privise mai TntTi, de parca ar fi fost
dracul Tn persoana. Cealalta imagine era a barbatului
care o dorea i a carui ochi Tntunecati sclipisera cindva
cu patimS i de o anumita nevoie despre care instinctul
Ti spunea ca Ti atragea unui spre altul.
Sau era doar o iluzie dearta? Nu, Ti spuse ea,
exista ceva. Ceva care Ti spusese Tn ziua cTnd s-au cu-
noscut ca el avea nevoie de ea tot atit de jnult pe cTt ea
avea nevoie sa fie iubita de el. inca mai simtea ca aces
ta este adevarul. N-ar fi jam as - n-ar fi putut ramTne
daca nu ar fi fost aa. Insa mai voia ca i el sa o
iubeasca putintel. Nu-i trebuia toata inima lui, ci doar un
colJior - un coltior de paradis.
Acum, pentru o clipa de ragaz, putea sa-i do-
reasca, sa viseze i sa spere, stTnd Tn gradina, unde
natura era singurul ei prieten. Aici se simjea cel mai
mult Tn largul ei, fiind una cu plantele, copacii i aerul,
tragind din natura puterea de a deveni completa. ii pla
cea sa fie Tn aer liber - Tn mijlocul florilor, pasarilor i
animalelor, a minunatei magii care facea sa creasca un
fir de iarb, o floare sa-i deschida petalele, i un copac
batrin sa se Tnalte atTt de sus TncTt mai sa atinga cerul.
Cu cTteva zile Tn urma, aici Tn gradina, vazuse pentru
prima data aranjamentul vesel al arbutilor tuni Tn for
ma tuturor animalelor pe care i-ar fi placut atTt de mult
 145

sa le vada. Aa ca aici venea sa mediteze cind accep-

tarea ei paru sa se fi uzat - sau poate , nu existase
niciodata. insingurata i pu]in trista, se uita la arbutii
din jurul ei, sperind sa se simta cuprinsa ?n fantezia
formelor lor. Preferata ei era girafa, taiata din ramurile
groase ale unui molid, gitul ei lung intinzindu-se dea
supra gradinii aproape destul de sus pentru a saruta
cerul. Daca ea ar fi planuit gradina, ar fi pus-o sub unui
din plantani astfel incit girafa sa arate ca i cum i-ar fi
intins gitul sa pasca frunzele copacului. Ar fi parut mai
putin ca o fantezie.
Cu exceptia arbutilor ornamentali nu exista nici o
alta bucurie in grSdina in acest anotimp al anului, nici o
culoard. Nici un curcubeu de flori nu infloreau acum,
aa ca gradina era sumbra in monotonia verdelui ei de
iarna. Plantele erau amortite de frig, multi copaci aratau
scheletici, i prea pu|ina culoare cu exceptia boabelor
de ilice de un rou stralucitor, dar acestea erau putine
i puteau fi gasite doar pe aleile ce inconjurau gradinile.
ii impreuna miinile in poala rochiei ei de camir de
culoarea dudelor j privi dincolo de gradina. Nicaieri pe
lacul uria sau pe micul islaz de dincolo de gradina nu
exista deloc gheaja. Vremea nu era destul de rece, aa
ca patinatul nu reprezenta o alternative, dei era prea
frig, prea cenuiu i prea deprimant pentru orice joc sau
plimbat cu barca pe apa. Eleteele pentru peti erau
goale, doar nifte cupe de stinca pe intinderea gradinii.
Se plimbase prin unui din cele cinci labirinturi, dar nu i
se paruse prea interesant fara cineva care sa alerge
dupa ea. De parca te-ai fj jucat singur de-a v-aji ascun-
selea.
Privi dincolo de gradina spre un stejar bartrin. Un
copac cu crengile desfacute ca nite gheare, groase cit
corpul ei. Scoarja era aramie i crestata de timp, vint i
ploaie. Copacul avea personalitate. Vrajitoarele credeau
ca minunea viejii se scurge ca un riu magic prin trun-
146

chiul gros al unui copac. Cu cit era mai batrin, cu attt

mai trainica .ii era puterea.
Singura data cind Joy ii amintea sa se fi simjit atit
de trista i neajutorata a fost la moartea parinjilor ei. Se
ridica fi porni spre copac, oprindu-se tn faja lui i lasin-
du-i capul peAspate pentru a privi in sus spre coroana
maiestuoasa. Ii puse brajele in jurul trunchiului grot i
ii lipi obrazul de scoarja. Ochii ei obosiji i triti se
inchisera incet. Ii zise ca exista ceva mingiietor in a
imbrajia un copac. Aproape ca atingerea blinda a mii-
nii linititoare a unei mame, ca a-Ji gasi adapost intr-un
zimbet, sau a fi Jinut aproape de inima cuiva.
Citeva minute mai tirziu ofta i ii retrase brajele. Se
intoarse i zimbi visatoare. Poate ca lucrurile nu erau
atit de tragice pina la urma. Plimbindu-se pe aleea din
gradina, lovi o piatra in faja ei, pina cind aceaasta se
izbi de baza bancii de piatra.
Se aeza din nou privind in jurul ei. Ochii ei ratacira
in sus spre animalele fantastice aflate pe marginea aco-
periului. Observase ieri ca erau aezate in jurul intregii
case. Din orice loc te-ai fi aflat puteai sa te uiji in sus i
sa le vezi. ii imaginase cind le zarise pentru prima oara
ca aratau de parca ar fi dansat pe cer - un bal dintr-un
basm fantastic. Zimbi imaginii create de acest gind.
De aici, din gradina, putea vedea un capcaun aple-
cat in afara peste cel mai apropiat colj, insa era greu sa
distinga altceva decit siluetele unor forme i virful rotun-
jit al celei mai apropiate cupole. Alec ii spuse 6a aceste
cupole se aflau deasupra unor saloane de petreceri. I-ar
placea sa le vada, ii zise ea rizind.
Disparuse complet tristejea melancolica, ar asarea
din piept. Copacii erau intr-adevar lucruri minunate.
Inima ei tresari uor nerabdatoare in timp ce. o idee
MacQuarrie fermenta ca whisky-ul scojian in mintea ei.
Poate ca ii va arunca o privire acelui acoperi. Alec
declarase privelitea placuta. Avea nevoie de un pic
 147
de placere acum, iar acoperiul era singurul loc pe care
nu-l explorase inca. Cu siguranja ca Henson ii va arata
pe unde sa o ia. Se ridica de pe banca i, cu fustele in
mina, alerga spre casa.
In scurt timp il urma pe Henson pe una din cele
douasprezece scari. Douasprezece! Nu era de mirare
ca se ratacise. Beezle atirna din nou de spatele sar-
manului lacheu. Henson era .foarte injelegator, conti-
nuindu-i indatoririle de parca ar fi fost cel mai normal
lucm din lume sa aiba un castor atirnindu-i de spate.
In ultima vreme slujitorul ei parea mai inclinat sa
atirne de lacheul principal decit sa se incolaceasca
undeva i sa doarma dus. Din cite ii amintea Joy era
pentru prima oara ca Beezle arata afecjiune pentru
cineva. Cel pujin spera ca il simpatiza pe Henson omul
i nu doar panglicile aurii care ii legau parul. Privi mai
bine i vazu ca Beezle parea ia rs a mestece ceva. Il
impunse cu degetul i acesta intoarse spre ea ochii lui
mici i cenuii, apoi rinji, bucaji de panglibi auri Belmore
atirnindu-i afara printre dintii incleta|i.
- Acoperiul, Alteja. Henson deschise o ua de la
capatul scarilor. Joy intinse mina i il smulse pe Beezle
de pe spatele lacheului, virindu-l in siguranja sub brajul
ei. Beezle ii uiera nemuljumirea, dar ea nu se lasa
intimidata, doar apuca ceea ce putu din panglica aurie
i i-o inmina lui Henson. Era a opta bucata zdrenjuita in
patruzile.
- Imi pare rau.
- Nu face nimic, Alteja. Henson accepta panglica
sfiiata cu o plecaciune respectuoasa, faja lui raminind
absolut nemicata, imaginea intruchipata a unui servitor
englez, in livrea perfect curata, cu excepjia unor fire de
par de animal presarate pe umeri i pe spate, parul lui
castaniu atirnind liber i ravait, la fel de ros ca i
panglica.
Incruntindu-se, Joy se uita in jos la Beezle intrebin-
148

du-se cit din parul bietului om se afla in mica lui gura

funesta. N arunca pe umarul ei i se intoarse -incet,
incercind sa absoarba minunea a ceea ce vedea.
- Alteja Sa dorete sa atept?
- Hmm? Joy se rasuci spre Henson. Oh, nu. Voi
ramine aici punjintel. Se intoarse din nou sa studieze
priveliftea. Se putea vedea pina departe - coline verzi
cu pilcuri de copaci razleji, meandrele unui riu lipsit de
stralucire care strabatea o vale, hranind satul i lacul
Belmore.
Beezle uiera i incepu sa se agite pe umarul ei
distragindu-i atenjia de la peisajul rural.
- Foarte bine, Alteja. Voi mai veni din cind in cind sa
vad daca nu doriji sa plecati. Dadu sa se intoarca, apoi
se opri. Ar fi poate mai bine sa nu incercaji sa va gasiji
singura drumul, Alteja.
Joy ii zimbi jenatS.
- Ji-e teama ca voi ajunge in dulapul de argintarie?
- Foarte posibil, sau poate in camera doamnei Wat
ley unde Alteja Sa ar putea ingheja de frig.
Joy izbucni in ris.
- Doamna Watley e ca un JuJure de gheaja, nu-i
aa?
- Exact. Fara sa zimbeasca, dar cu o sclipire foarte
vizibila in ochi, Henson inchise ua iar ea se intoarse
din nou.
Acoperiul, privelitea, statuile - erau intr-adevar cel
mai nemaipomenit lucru pe care il vazuse vreodata.
- Oh, Beezle, privete!
El uiera, i ea ii intoarse privirea spre faja lui isco-
ditoare. II ridica pina botul lui ascujit ajunse la cijiva
centimetrii de chipul ei. .
- Vrei sa cobori ca sa te intorci la Henson, nu-i aa?
El fuiera din nou.
- Te pun jos dar trebuie sa incetezi sa mai maninci
parul bietului om. Ai injeles?
 149

El ii arunca o privire vioaie, toata numai inocenja,

apoi mai clipi de doua ori pentru a mari efectul.
Ochii ei il mustrara din nou apoi il puse jos. Beezle
se mica mai repede decit il vazuse micindu-se vreo-
data, clatinindu-se i fugind cit il Jineau picioarele spre
intrare, unde se lasa pe vine i zgiriie ua. Oftind rab-
datoare Joy deschise ua. Beezle disparu pe scari mai
iute ca saritura unei broate.
Joy clatina din cap, rosti repede o rugaminte pentru
conservarea parului lui Henson, i se intoarse din nou.
Aruncind o privire scurta, nerabdatoare, liniei acope-
riului alerga spre coltul cel mai apropiat.
Acolo se afla capcaunul facut din bronz i in marime
naturala, iar la stinga lui statea Pan cu flaut cu tot. Doi
ingeri cu trimbija i harfa erau pui linga un balaur,
pozijia lui dind sa se injeleaga ca plecase dupa prada.
O zina parea sa se indrepte dansind spre un cavaler
medieval in armura de turnir, calare pe un magnific cal
de lupta.
Inalt, puternic i arogant arata vikingul care statea
cu o mina pe unui din lupii lui Odin, iar linga el se aflau
doi unicorni zburdalnici, cu centaur i Doamna Lacului,
de o frumuseje nemaipomenita. Putin mai departe se
afla un alt cavaler i doamna lui. Trei meduze i o mica
sirena singuratica flancau hornul iar apoi urma Pegas i
cijiva spiridufi i pitici.
Fara sa-i pese de vintul rece care batea in rafale
deasupra acoperiului, Joy se apropie de fiecare sta-
tuie, calciiele pantofilor ei roii lovind uor fierul tare i
gri al acoperiului, le atinse pe fiecare vazind in mintea
ei un peisaj cu dans, zbenguieli, de parca fiecare po-
veste cu zine, basm popular, roman epic, povestire fan-
tastica spuse pe genunchiul unui bunic ar fi prins viaja
intr-un mod magic.
0 muzica mai dulce i mai minunata ca mierea verii
ii umplu urechile, i Joy se roti i se invirti, dansind pe
acordurile imaginare, cu Ochii inchifi, mintea ademenita
de fantezia ei. Se roti pe un picior, fusta rochiei noi de
150

camir umfltndu-se, iar ea deschise ochii i se trezi in

mijlocul unui bai ireal.
Ingerii erau reali, vii, cu aripi de aur, trimbija i harfa
scottnd sunete suave. Pan se mica in jurul ei, fluiertnd
notele clare ale unui dans scojian. Cavalerul trecu rotin-
du-se pe linga ea tntr-o vesta de un rou aprins,
tnvtrtind tn brajele-i puternice pe doamna lui tmbracata
tn albastru, iar capcaunul, spiriduii i piticii - de un
verde-gri ca i gradina de jos - se micau veseli tn
sarbatoarea de pe acoperi.
Ritmui muzicii crescu. Dansatorii se roteau. Plonjau,
se tnvtrteau - un unicorn, un balaur, o ztna plutind uor
cu pai care zburdau ca notele muzicii i Joy ti urma,
prinsa tn vtrtejul petrecerii, devenind doar o tinara entu-
ziasmata de primul ei bal. Se opri la una din cupole
privind prin ferestrele tntunecate tn timp ce se tntorcea
i aluneca tn ritmui muzicii. Dansind spre uile duble, se
legana pe un picior apudndu-se de minere, dar erau
inchise, aa ca se rasuci cu brajele intinse, capul lasat
pe spate, un zimbet fericit arcuindu-i buzele.
Se roti din nou i din nou, deschiztnd ochii i desco-
perind ca celalalt cavaler descalecase i cu iancea tn
mtna, ti facea o plecaciune. Ztmbind, ti oferi mtna i
dupa o atingere galanta cu buzele lui, o conduse tntr-un
menuet medieval spre i prin sala de sub urmatoarea
cupola, apoi porni mai departe factndu-i curte sirenei i
primindu-i favoruriie. Muzica rasuna tn incapere, purtata
de vtnt, iar vikingul trecu pe linga ea, brajele lui cu inele
de aur strtngtnd-o la piept pe Doamna Lacului tmbra-
cata tn alb i foarte melancolica.
Animalele dansau tn jurul ei. Pierduta tn magia clipei,
Joy inchise ochii rotindu-se i tnvtrtindu-se printre ani
malele fantastice care dansau pe acoperiul celei mai
maiestuoase case din tntreg Jinutul. Era ca un basm,
mitic, i mai fascinant dectt cele mai puternice formule
magice, iar Joy era o parte din basm, dansind tn ei,
vrajita, simjindu-se minunat de vie pentru prima oara de
ctnd Alec o sarutase.
 151

- Fir-ar al naibii!
Joy se Tmpiedica oprindu-se. Ochii ei vinovaji se
deschisera dintr-o data.
Alec statea Tn pragul uii, mTnerul de bronz fiind
strTns Tntr-o mina devenita alba. Balul continua, pentru
ca magia lui nu se stinsese; vraja nu fusese Tntrerupta.
Chipul sojului ei era un amestec de oc i furie. Urmari
animaiele, culoarea disparindu-i de pe faj, ochii fiind
tot mai Tngrijoraji. Apoi privi direct Ja ea. Parea sa res
pire rar i adinc.
Facu un pas Tn camera i se trezi cu Pan Tncer-
cuindu-l, Jopaind Tn ritmui saltarej al muzicii. Alec se uita
la ea. Joy nu mai vazuse niciodata narile unui om dila-
tlndu-se.
Sari ca arsa i-l urmari venind cu pai mari spre ea.
Cu cTt se apropia, cu attt devenea mai vjzibil spasmul
din obrazul lui, gTtuI mai rou, respirajiile mai adTnci. N
trecu prin minte ca pentru un barbat care susjinea ca
nu striga i nu se Tnfurie, le cam facuse pe amlndoua Tn
preajma ei. Alec se opri la trei pai Tn faja ei aruncTndu-i
o privire ucigatoare, barbia fiindu-i atTt de rigida, TncTt
era surprinsS ca putea vorbi.
- Ce se TntTmpla aici?
- AaSa... pai... cred ca i-ai putea spune... adica... e
un bal.
- Imj amintesc foarte clar ca Ji-am spus: fara hocus-
pocus* li flutura din nou mTna.
- A fost un accident.
- Cum, pentru Dumnezeu, se poate ca asta - ridica
mTna care tremura, continuTnd sa strige - sa fie un acci
dent?
O lance de turnir despicS aerul dintre ei.
- BatrTnef Vrei sa-Ji fie retezat capul?
AmTndoi se Tntoarsera sa priveasca la cavalerul care
se Tncrunta la Alec.
Ochii lui Alec se Tngustara provocator.
- BatrTne?
- Capul tau e gri, spuse cavalerul, deloc intimidat de
152

expresia nimicitoare de pe chipul lui Alec. Cavalerul nu-1

mai baga in seama adresindu-i-se lui Joy, salutind-o
ufor cu capul. Doamna mea, doreti capul acesta batrin
bicisnic pe o tava de argint?
- 0 , Sfinte Sisoe!
Cavalerul ii scoase sabia i o atinti spre gitul lui
Alec, care din rou se facuse vinat.
- Nu! Te rog! Joy ii acoperi gura cu miinile.
Cavalerul il fixa pe Alec cu o privire crunta.
- Pe legea mea! Cine-i fi tu sa spui astfel de vorbe
unei doamne? Sa fii cumva al ei tata?
- Sint... sojul... ei, spuse Alec cu dinjii incletaji.
Cavalerul renunJS ia pozitia amenintatoare.
- Iar eu, spuse Alec destul de tare, doresc ca ea sa
puna capat acestei aiureli. Flutura cu mina in jur, appi
lu cu doua degete lungi virful sabiei i o impinse de la
gitul lui vinat. ii apropie chipul de al lui Joy. Acum!
Tragind adinc aer in piept pentru a-i aduna puterile,
Joy inchise ochii Te rog, fa sa mearga. Ii arunca miinile
in sus i striga Lucrurile nu smt ceea ce par a fi. Opre-
te acest vis!"
!i pocni degetele i deschise foarte, foarte uor un
ochi verde plin de indoieli. Ii scapa un suspin de uu-
rare. Cavalerul disparuse. Balul de terminase. Toate sta-
tuile erau din nou din bronz i la locul lor pe acoperi.
Alec ramase o clipa nemicat, privirea lui oprindu-se
asupra cavalerului in zale calare pe calul lui. Joy se mira
ca statuia nu se topi sub privirea lui Alec. Se intoarse
spre ea, cautatura lui minioasa fiind la fel de intensa.
- Nu eti batrin, spuse ea incercind sa-l impace. 0
scurta privire aruncata fetei lui ii spuse ca trucul nu-i
reufise.
Alec respira adinc de doua ori.
- Ciudat. Cred ca am imbatrinit cu zece ani in ulti-
mele citeva zile.
- m fost intr-adevar un accident, opti ea. Ochii ei se
marira cind, peste umarul drept i Jeapan al lui Alec il
zari pe Pan - urechi cafenii ascujite, coarne de Jap i tot
 153

restul - cum privefte pe furi din spatele unei cupole

apoi se strecoara spre flautul lui care zacea abandonat
in mijlocul podeiei.
- Explica. Alec Ti Tncrucia bra|ele peste piept i
incepu sa bata darabana cu degetele pe un braf, a-
teptTnd.
Pan se strecura tot mai aproape de flaut iar Joy tiu
ca acest dracufor Tmpielitat va cinta la el daca Ti va
ajunge fn mfini. Ridica o mfna fn aer ca i cum ar fi vrut
sa-f i Tnabue un cascat i mica un deget imaginfndu-i
flautul alunecfnd pe podea i disparfnd din raza vizualS
a sotului ei.
Flautul fn schimb se ridica fn sus plutind prin aer.
Pan se Tncrunta la ea, sprincenele lui cafenii, groase
i stufoase fncrejindu-se ca nite viermi. Apoi fncerca sa
sara pentru a apuca flautul. Joy se prefacu ca tuete
exact fn clipa cind copitele lui atinsera podeaua de fier.
Pan continua sa Jopaie; Joy continua sa tueasca.
- Inca mai atept o explicajie i sufocatul n-o sa te
ajute. Alec statea acolo, cu brajele fncruciate, falca
m cletata, ochi care ?i pierdeau rabdarea, deloc
fncfntat, cu totul incontient de ceea ce se fntfmpla fn
spatele lui.
- Lasa-ma sa-mi revin, hfrfi ea teatral, lovindu-se fn
piept cu mfna care nu mai era fntinsa Tn aer.
. Se parea ca Pan renunjase i Tncetase sa mai sar&
Tn sus i Tn jos, dar linitea ei a fost de scurta durata.
Intoarse spre ea chipul lui de spiridu i zTmbi uor - un
rfnjet de pura rautate - iar ea urmari Tngrozita cum se
furieaza spre ua acoperiului. Inainte sa apuce sa-i
pocneasca degetele el o deschisese deja. Clipi din ochi
mecherete, Ti facu cu mina voios, apoi pai afara i
trase ua dupa el coborTnd Tn adincurile unei case atit
de uriae, ca niciodata nu-l va mai gasi.
Un tropot de copite se auzi de pe aleea pietruita de
jos. Alec se rasuci sa priveasca; la fel facu i ea. 0
trTmbiJa rasuna, i pentru o clipa Joy crezu ca un tnger
scapase i el. Sunetul se auzi din nou i un grup de
154

calareji condui de o pereche de trimbijai in livrea

viinie i aurita se apropiau de casa.
- Fir-ar al naibii... Alec se uita la procesiune cu privi
rea unui om h&rjuit. Poarta livreaua regala. fi freca
nasul. Slava Domnului ca n-au venit mai devreme sa
vada ce am vazut eu. Dupa un oftat lung o apuca de
mina. Vino. Mai bine coborim sa vedem despre ce
este vorba. 0 trase dupa el pina la ua, o deschise,
oprindu-se sa studieze acoperiul. Apoi privi in jos spre
ea. Imi vei explica mai tirziu acjiunile tale.
Joy se trezi alergind pentru a Jine pasul cu el dupa
ce coborisera scarile, cercetind pe furi fiecare ungher
i crapatura in zid in speranja ca va vedea urechi ca-
fenii ascujite, coarne sau copite de Jap.
Alec o trase de-a lungul unui coridor lung de la
parter i ii dadu drumul miinii doar pentru a deschide
doua ufi duble cu lambriuri din lemn de nuc. Apoi ii
infaca din nou mina i o trase in camera pina la o
canapea de piele.
-J o s !
Joy se prabui pe canapea. Camera mirosea ca i
sojul ei, un amestec de tutun, piele i ceva masculin i
uor exotic, cum ar fi lemnul de santal. II urmari pe Alec
indreptindu-se spre un pupitru inalt din lemn de mahon,
incrustat cu bronz i abanos, aflat in faja ferestrelor
de la terasa, cam de patru metri inaljime. Prin sticla
cristalina putu sa vada verdele gradinii i o fiie din
lacul de un albastru argintiu aflat dincolo de ea.
Nervoasa i uor agitata ii impreuna miinile in poa-
la, mucindu- i buzele. Plictisindu-se de asta, privi la
lambriurile din lemn d a nuc, apoi la vitrinele uilor care
acopereau rafturile din perete. Cu exceptia ferestrelor,
rafturile pareau sa inconjoare intreaga incapere. Se mi-
ca pujin, apoi se ridica pentru a-i aranja fustele care se
ifonasera cind se aezase pe canapea.
- Jos!
Joy se trinti pe canapea.
- Dar...
 155

- Linite!
Joy se tncrunta, intrebindu-se daca ti va porunci
acum sa faca sluj. Destul de rau ca nu avea nici un simj
al umorului, pentru ca altfel ar fi fost tentata sa latre. ii
inabui un zimbet, simjind ca izbucnind intr-un ris ner-
vos nu i-ar crea decit alte probleme.
Se auzi o scurta bataie Tn ua.
O clipS mai tirziu pendula batu de apte ori.
- Fir-ar al naibii!
Ochii lui Joy se marira. Se uita la Alec care privea
incruntat pendula.
Era ora trei.
Alec se intoarse spre ea. Joy tresari i ridica din
umeri.
In ua se auzi inca un ciocanit, mai tare.
- Intra, se rasti Alec, stind la pupitru cu uile de
sticla in spate, iar stralucirea dupa-amiezii revars?ndu-se
prin sticla ii contura in raze de soare silueta inalta. Arata
i mai intimidant, mai inalt, mai furios.
Townsend deschise ua, intra i dregindu-i glasul
anunfa:
- Mesagerul Altejei Sale Regale Prinjul George.
Alec dadu din cap iar majordomul deschise larg
ua. Un lacheu in livrea regala intra i se indrepta spre
pupitru, unde facu o plecaciune i ii inmina ducelui un
plic de culoare deschisa.
- Pentru Alteja Sa ducele de Belmore.
Alec lua mesajul, ridicind privirea spre majordom du
pa ce studiase pecetea regala.
- Townsend, sint sigur ca servitorii prinjului nostru
regent ar dori sa serveasca ceva. Ocupa-te de asta.
- Muljumesc, Alteja. Lacheul mai facu o plecaciune.
Mi s-a spus sa atept un raspuns.
- Bine, replica Alec pe un ton taios. Poji sa agtepji
raspunsul meu in bucStarie impreuna cu ceilalji.
- Firete, Alteja. Ua se inchise. Cu un pocnet.
Alec se uita la ua, se aeza incet pe scaunul de
linga pupitru, deschizind mesajul cu un cujit de deschis
156
--------------- -
scrisorile pe care il Jinea in mina ca pe un pumnal, ceea
ce nu era prea linititor, pentru ca avea o expresie fio-
roasa pe chipul lui cu trasaturi coljuroase. Studie scri-
soarea i trase o injuratura lasindu-se pe spatele
scaunului i inchizind ochii de parca scrisoarea ar fi
conjinut condamnarea lui la moarte.
- Am fost invitati la Carlton House.
Joy se uita la el cu ochi mariji.
- Am fost?
- Prinjul dorete sa o intilneasca pe noua ducesa de
Belmore.
- Pe mine? Joy se arata cu degetul.
- Da, pe tine. Se pare ca am deosebita onoare de
a-l prezenta pe Maiestatea Sa Regala Prinjul Regent
sojiei mele, vrajitoarea. ii freca o mina de frunte i
mormai: care transforma statuile in fiinje vii i danseaza
cu ele pe acoperiul meu.
- Ce fel de om e?
- Rasfajat, capricios, gras, arogant i destul de su-
perstitios pentru a face mai mult decit sa ne taie ca-
petele daca ar asista la ce am asistat eu astazi. O
fulgera cu inca o privire mustratoare.
Joy era prea uluita ca sa o observe. II va intilni pe
prinjul regent, pe insai batrinul Prinny.
- Oh, Sfinte Sisoe! Se uita la soful ei i ar fi putat
jura ca-i auzise dinjii scrinind. Cum de a aflat atit de ,
repede de casatoria noastra?
- N-am nici o indoiala in aceasta privinja. Trebuie sa
fie fost bagareata aceea de vrajitoare...
Lui Joy i se taie respirajia.
El se uita la ea i flutura din mina cautind un alt
cuvint.
- Acea harpie, Lady Agnes i cele doua prietene cu
creier de pasare.
- Cind trebuie sa plecam?
Continuind sa se uite la ea, lovea cu degetele pe
pupitru.
- Miine dimineata.
 157

- Aa de repede?
El se ridica, dar nu raspunse. In schimb veni spre
ea. Joy ridica ochii spre faja lui serioasa.
- Trebuie sa-mi promiji - fara alte vraji.
Ea doar se uita la el, vazindu-i ochii acoperiji de un
val de gheaja. Oh, Alec, ii zise ea, ai nevoie de magia
mea.
El intrerupse vraja apucind-o de umeri i tragind-o
spre el.
- Poji sa-mi promiji asta?
Ea se uita la faja lui, atit de serioasa, de ingrijorata,
de aproape. Ar fi vrut sa-l atinga, sa-i puna o mina pe
pieptul lui, linga inima - din care dorea o bucajica mica.
I-ar fi promis orice.
- Da.
- Fara treaba aia cu ceasurile.
- Fara ceasuri.
- Fara - flutura din mina - zbirniit.
- Fara zbirniit.
- Fara lucruri sau oameni care sa pluteasca prin aer.
- Fara.
- Fara statui care danseaza?
In mintea lui Joy aparu chipul de dracuor al lui Pan.
Pai, plecau oricum i ce Alec nu tia, nu avea cum sa-l
doara.
- Fara statui. Apoi adauga. fncepind cu aceasta
clipa.
Miinile lui se frecara uor de umerii ei i paru sa
priveasca destul de intens la gura ei. fn ochi ii scapara
dorinja la fel cum se intimplase inainte sa o sarute. Nu
o mai sarutase de cind ii spusese ca e vrajitoare. Voia
ca el sa o sarute, acum, aici, sa-i arate ca nu o consi
dera un monstru, sa puna capat izolarii dureroase.
Joy ii ridica mina de la pieptul lui spre a-i atinge
gura. In aceeai clipa el ii inalja mina spre faja ei. Se
opri. Mina ei se apasa pe pieptul lui. Alec paru sa cin-
tareasca ceva in minte, luptindu-se cu el insui. Respira
tot mai adinc. Mina ii cuprinse barbia, degetul mare
158

mTngTindu-i buzele. Continua sa se uite la gura ei.

Saruta-m... saruta-ma.
Era attt de aproape. DacS se apleca pujin Tnainte...
Ea o facu. El nu.
Un urlet Tnfiorator rasuna Tn departare.
Au sarit departfndu-se, vraja disparind, i au privit
spre ua.
MTna care Ti mTngTiase gura cu o clipa Tn urma cazu
jos.
- Pentru Dumnezeu, ce-a fost asta?
Alec porni spre ui i ea TI urma. Au pait pe coridor
i au auzit zarva linga scara mare. Joy alerga ca sa-l
ajunga din urma, apoi mai ca aluneca pe podeaua de
marmura a foaierului.
Doamna Watley zacea cit era de lunga Tn mijlocul
podelei. Servitorii se agitau In jurul ei, iar Townsend
Tngenunche ITnga ea. Henson intra cu pai mari venind
dintr-un alt coridor, cu Beezle agafat de spate i ducTnd
Tn mina o tava cu un pahar. Polly venea Tn urma lui,
Tnarmata cu un corn de cerb.
- Ce s-a TntTmplat? Servitorii se dadura la o parte
pentru a-i face loc lui Alec,
- Nu tiu, Alteja. Am auzit acest Jipat TnspaimTntator
i cTnd am ajuns aici am gasit-o aa. Townsend ridica
menajera, iar Polly Ti puse sub nas nite saruri.
Ochii femei se deschisera, Clipi i Tmpinse mTna lui
Polly de sub nasul ei, mormaind ceva.
- Ce este? intreba Alec.
Chipul ei era pamTntiu. Arata cu un deget care tre
mura spre o statuie de marmura dintr-o firida de ITnga
uile de la intrare.
- Acolo. Coarne. Ohhhh. Dadu ochii peste cap i
leina din nou.
Fiecare ochi din foaier se Tndrepta spre acel colj. Nu
se afla acolo decit o statuie reprezentTndu-l pe David.
Joy Ti muca buza de jos.
Simji privirea lui Alec i facu greeala sa ridice ochii.
Ai lui se Tngustara banuitori, i se uita direct la ea. Res-
 159

pir adTnc i ridica din umeri, sperind ca vinovajia pe

care o simtea sa nu i se vada pe faja i rugTndu-se ca
Pan sa nu Jineasca de prin vreun colj. Dupa ce o privi
lung i patrunzator, Alec se Tntoarse cu spatele la ser
vitori.
- Trimite-Ji pe cineva dupa doctorul din sat. Spuneji-i
sa vina imediat i duceji-o pe doamna Watley tn camera
ei. Se adresa celor doua cameriste aparute Tntre timp.
Nu o lasaji singura.
O trupa de lachei o ridicara pe femeia Tnalta i o
purtara spre partea din spate a casei. Alec se Tntoarse
spre Henson.
- Dimineaja plecam la Londra. Fa pregatirile nece-
sare. Apoi i se adresa lui Polly. Impacheteaza singura
hainele Altejei Sale. Vei calatori cu Henson i Roberts Tn
furgon. Vreau sa plec la opt. Ai Tnjeles?
- Da, Alteja. Polly facu o reverenja i disparu cTt ai
clipi din ochi.
Ramai singuri Tn foaier, Alec se Tntoarse spre Joy.
- Ce-a vazut?
Joy se dadu Tnapoi, Ti ridica degetele spre buze i
tncepu sa-i roada o unghie.
- Raspunde-mi! spuse Alec cu o foapta ragufita.
- Pe Pan.
- Pan? scrini el.
Ea arata spre acoperi i dadu din cap.
- Viu?
- Ihm, spuse ea Tncet, urmarind cum faja lui trece de
la un rou furiosja un vTnat livid.
- Gasete-I! Inainte sa plecam. Ai Tnjeles?
Ea dadu din cap.
El se rasuci pe calcTie cu o precizie militaroasa.
- Alec?
Se Tntoarse spre ea aruncTndu-i o privire care spu-
nea acum ce mai vrei.
- Trebuie sa plecam atit de repede?
160

- E important sa ajungem tn Londra cit mai curind

posibil. Prinjului nu-i place sa atepte i nu avem dectt
ctteva zile pentru a te pregati. Daca plecam devreme
asta ne va perm ite sa ram inem peste noapte tn
Reading, i aa ajungem tn Londra tn doua zile in loc de
trei. O concedie cu o privire rece, dar Joy il opri.
-U n d e p le c i? "
- Voi sta toata noaptea verificind registrele cu inten-
dentul meu. De doua ori am venit acasa doar ca sa fiu
obligat sa plec din nou. Se opri, cu barbia rigida, apoi
adauga. Gasete... lucrul acela! Joy dadu din cap.
Alec yru sa se intoarca, dar se opri de parca ar fi fost
fortat.
- tii cum sa ajungi in camera ta?
- Da, spuse ea spatelui sau Jeapan. Am reuit inca
de a doua zi.
- Bine. Alec se departa pornind pe coridor, un duce
distant i aspru.
Joy ti urmari spatele pina ddu coljul i disparu din
vedere. Apoi asculta clinchetul cizmelor pe podeaua de
m arm ura pina sunetul nu se mai auzi. Ofta i se
intoarse incet pentru a urea scarile, starea ei de spirit
devenind brusc apatica.
Traversa podeaua de marmura, se opri i privi la
tavanul pictat. Cu toata opulenta care o inconjura -
coloane i scari de marmura, balustrade incrustate cu
complicate desene, vase vechi ca pamintul, mobila atit
de lustruita ca o puteai folosi ca oglinda - locul acesta
era atit de rece i singuratic ca adincurile unei peteri.
Iar acum devenise caminul ei, un camin in care nu
se potrivea. Inchise ochii, inghiti in sec, apoi se intoarse
sa priveasca inapoi spre coridorul gol pe unde dispa-
ruse Alec.
Agatindu-se de speranja care exista in ea, ti inalja
barbia i ti Tndrepta umerii. Dtrzenia ii facu ochii mai
stralucitori. Va lupta. Va fi cea mai grozava ducesa Bel-
 161

more care s-a vazut vreodata. Refuza sa accepte TnfrTn-

gerea. La urma urmei i ea avea singe englezesc, aris
tocratic. Daca ajungea o ducesa cum scrie la carte,
Alec va fi mtndru, la fel de mindru de ea cum era de
numele lui. Iar asta va insemna ca jumState din batalie
era ciftigata, era sigura. Daca va putea sa-l faca mindru
de faptul ca era ducesa lui, atunci i iubirea va urma.
Un zimbet stralucitor ii lumina faja in timp ce-i lasa
mintea sa-i imagineze o zi cind Alec o va privi cu min-
drie. Pierduta in gindurile ei, urc scarile fredonind o
balada de iubire i leganindu-se in ritmui muzicii pina
ajunse la primul etaj i se intimpla sa priveasca in sus
melancolica, vazind cu ochii minjii chipul mindru al so-
Jului ei, buzele lui coborind pentru a-i da un sSrut la
care intreaga lume sa fie martora. Ochii ei visatori se
fixara intr-un punct aflat deasupra ei. Dar n-a fost ima
ginea sojului ei cea pe care o vazu.
Un chip de spiridu? rautacios, cu coarne cu tot ii
rinjea de pe balustrada de la etajul trei.
- Tu dr&cuor impielijat! uiera ea i ridica mina sa-l
zbirniie cu o secunda intirziere i capul lui disparu.
Cu fustele in miini ducesa de Belmore porni la atac
in sus pe scari de parca jigodiile iadului ar fi fost pe
urmele ei nu deasupra ei - sau inaintea ei.
 C A P IT O L U L 11

- Fir-ar al naibii. Acum ninge. Alec se uita urit la Joy

in timp ce caleaca inainta cu greu pe drumul tnghejat.
Ea ii ridica provocator barbia i trase mantoul mai
strins tn jurul ei incercind sa se incalzeasca.
- Nu e opera mea. Ji-am spus-o i cind s-a oprit
furgonul. N-am facut nimic. Acestea sint accidente ade-
varate. N-am avut nimic de-a face cu osia care s-a rupt.
Ochii lui se umplura de scepticism.
- i, spuse ea, o vrajitoare nu poate influenja vre-
mea.
- Sa-mi aminteti ca intr-o zi, in viitorul foarte apro-
piat, sa-mi fac o lista cu lucrurile pe care poate i nu
poate sa le faca o vrajitoare. Ii intoarse ochii pentru a
se incrunta prin fereastrS la zapada care cadea.
- La dracu', e frig!
- Asta e singura patura?
El se uita la ea i dadu din cap.
Joy ii muca buza.
- T e pot ajuta.
-N u .
- Dar de ce trebuie sa ingheji cind a putea face
rost de o alta patura sau chiar de o plapuma?
- Am spus nu, Fara vrjitorii.
- Dar nu este asta o excepjie?
 163

- Nu.
- O situajie disperata?
- Nu.
- Daca am fi, sa zicem, intr-un pericol de moarte, a
putea sa-mi folosesc puterile?
- Aceasta nu este - repet, nu este, un pericol de
moarte. Se intoarse spre fereastra. E o mica furtuna de
zapada, atita tot.
- Dar e ingrozitor de frig.
- Nu vreau sa mai discut despre asta.
- T u ai inceput.
Respirajia lui deveni foarte controlata i adinca.
- Doar un mic pocnit din... ii prinse privirea i mor-
mai. Nu are importanja.
Dupa o clipa lunga in care el nu spuse nimic rami-
nind incruntat, Joy ii intoarse capul i se uita din nou
spre fereastra. Totul era complet alb. Nu putea vedea
mare lucru pentru ca fereastra se aburise. Incercind sa
vada mai bine terse geamul cu doua degete InmSnu-
ate, dar i le retrase dupa o clipa. Sticla era atit de
rece, incit o simjea prin manuile de piele.
Caleaca incetini, se cietina, apoi se smuci inainte,
dupa ce se auzi biciul vizitiului. Dupa inca trei hurducS-
turi care facura caleaca sa trepideze, expresia de pe
chipul lui Alec se schimba din enervare in ingrijorare. Se
ridica i lovi cu mina in acoperiul caletii, apoi intinse
mina ca sa deschida fereastra dinspre vizitiu, aflata dea
supra ei.
- Cit de rau e?
Batrinul Jem ii raspunse strigind.
- Mai inghetat ca sfircul unei vrajitoare, Alteja.
Joy nu-i putu inabui icnetul de spaima.
Urma un lung moment de tacere. Alec nu se mica,
nu vorbi, dei Joy avu impresia foarte clara ca sojul ei
voia sa spuna ceva. Ridica ochii dar se trezi uitindu-se
la haina lui din brocart auriu. Vocea grava a lui Jem
rasun de sus.
164

- Imi cer iertare Altejei Sale. Ducesa fiind aa de nou

venita printre noi, am uitat de ea.
Alec ii drese glasul i intreba:
- Cit de prost e drumul?
- Zapada e cam de cincisprezece centimetri, sau cel
putin atft era ultima data a n d am vazut ceva. N-ai putea
vedea nici portile iadului in ninsoarea asta. Caleaca
incetini din nou iar nechezatul cailor se auzi ptna ina
untru. Caii inainteaza foarte greu, Alteja.
- Cit de departe e hanul urmator?
- Poate un kilometru, poate zece. Nu vad nici un
afurisit de...
Caleaca se hurduca din nou i Alec ii puse ge-
nunchiul pe scaunul lui Joy pentru a-i menjine echili-
brul. Un ir de injuraturi rostite pe un ton iritat se auzira
din faja.
- Ii cer scuze Altejei Sale, dar afurisita asta de m/r-
Joaga, care conduce echipajul, nu poate ramine pe
drum.
- Nici urma de Willie?
- Nici cit sa orbeti un oarece.
- Lovete in tavan daca apare.
Jem mormai c o va face, iar Alec inchise geamul,
intorcindu-se spre cel din spate, care dadea spre ca-
pota unde calatorea lacheul.
- Totul e in regula?
- Rece, umed, dar suportabil, Alteja.
- Bine. Alec inchise geamul i se aez pe scaunul
din faja ei. Temperatura dinauntru scadea vertiginos i
chiar i cu rochia de lina, mantoul i patura, Joy tot
simjea cum i se face piele de gaina.
- Nu au inghejat stind afara?
- Sint servitori Belmore i in consecinja au cele mai
bune haine de iarna, mantouri groase captuite cu lina.
Probabil ca le e mai cald ca noua.
Oh. Joy ii strinse mai tare mantoul in jurul ei, dar tot
tremura de frig.
 165

- Ji-e destul de cald?

Ea dadu din cap incercind sa-i impiedice dintii sa-i
clantane.
- Sigur?
- Sigur. Ramase Jeapana ca sa nu mai tremure.
Au ramas tacuti citeva clipe. Apoi Joy simji privirea
sotului ei.
- Scottish?
Ridica ochii, sunetul numelui ei provocindu-i micari
ciudate in stomac.
- Vino sa stai aici. Ii arata scaunul de linga el, iar
cealalta mina o intinse spre ea.
Joy ezita, mucindu-i buza, ochii studiindu-l pru-
denji.
- Ca sa-Ji fie mai cald.
Joy trase adinc aer in piept i ii puse mina in a lui,
lasindu-l sa o traga linga el atit de aproape, ca trupurile
lor se atingeau de la umar la genunchi. Brajul lui ii
cuprinse umerii. Dupa un minut de tacere, ea ridica
privirea spre el.
- Cine e Willie?
- Insojitorul din spate. L-am trimis inainte dupa ce
s-a stricat furgonul, dar asta a fost cu mult inainte ca
furtuna sa inceapa. Se uita din nou pe fereastra, dar nu
putu vedea nimic prin sticla aburita, decit pprdeaua nin-
sorii care cadea.
- Pe cuvint ca n-am avut nimic de-a face cu osia
rupta, opti ea.
Alec tacu, privind zapada, faja lui netradind nimic.
- Ma crezi?
- imi dau seama ca nu ai pune in pericol viejile
servitorilor.
Ea dadu din cap in semn de incuviinjare, apoi privi
i ea ninsoarea. Calea?ca se legana i aluneca, iar de
afara nu se auzeau decit injuraturile vizitiului i neche-
zatul cailor.
166

- Crezi ca sint in siguranja?

- Cine?
- Polly, Roberts i Henson. Se opri. i Beezle. Res-
pira adinc i privi zapada, sperind ca servitorii sa nu fi
fost prini in aceeai furtuna, intr-o trasura stricata.
- Am trecut de incruciarea de drumuri de la Swin
don cu citeva minute inainte ca osia sa se rupa. Exista
un han cam la un kilometru de la incruciare. Mai mult
ca sigur ca acum se afla inauntrul acelui han calduros,
ateptind ca trasura sa fie reparata. Le-am dat instruc-
Jiuni sa ne ajunga din urma la hanul de la Reading. Am
crezut ca acolo ne vom petrece aceasta noapte.
- Cit mai avem pina acolo?
Alec tacu, apoi spuse:
- Nu sint sigur. Sintem undeva la marginea Jinutului
Cotswolds. Din cauza vremii e greu de spus cit de de-
parte am ajuns. Pe aceasta portiune a drumului nu
exista nici un sat.
O clipa mai tirziu caleaca se legana. Vizitiul striga,
Biciul uiera. Caii nechezara in timp ce caleaca se
hurduca inainte, apoi se inclina intr-o parte.
- Fir-ar al naibii. Alec apuca brajele lui Joy i piciorul
lui o fixa de scaun. Alunecara intr-o parte i de dea
supra lor se auzi un trosnet puternic. Caleaca se opri
raminind aplecata intr-o parte. Alec se impinse in sus i
o aeza pe Joy in scaun.
- N-ai pajit nimic?
- Nu, ma simt bine.
- Ramii aici. Pai peste ea ajungind la ua. Trebuie
sa verific ce fac ceilalji. Deschise ua i zapada intra
purtata de vint. Ua se inchise imediat.
Joy il auzi vorbind cu lacheul; apoi il auzi pe Jem
injurind. Dupa vocile lor ii dadu seama ca nu erau
raniji. Privi spre fereastra, dar nu vazu altceva decit alb
in faja ei. Vocile se pierdura in depart are i ea se ghe-
mui mai bine in patura.
 167

Era intr-adevar foarte frig iar cind Alec deschise ua

se facuse i mai frig. Tremura i inchise ochii resimjind
in cele din urma lipsa somnului din noaptea trecuta,
cind hoinarise prin toata casa in cautarea acelui tren-
gar numit Pan. Petrecuse ore intregi scotocind coridor
dupa coridor, i se oprise un timp i in Bramah unde
incercase sa-l aduca prin vraja. Insa in zadar. Nu.il mai
zari nicaieri.
Disperata urease din nou pe acoperi? dupa ce un
lacheu ii aratase pe unde sa o ia. Ajunsa acolo, ridica
de jos flautul gindindu-se ca-l va putea folosi pentru a-l
ademeni pe Pan din ascunzatoarea lui. Apoi mai pier-
duse inca zece minute prejioase ratacind pe coridoare,
cintind la flaut teribil de fals i ascunzindu-l la spate ori
de cite ori un servitor se intimpla sa treaca prin apro-
piere. Nici aa nu reui sa-l gaseasca i nici o vraja nu-l
facu sa apara.
Intr-un final dadu peste el in camara, indesind in fata
lui mica i grasa jeleun i o tava intreaga de biscuiji cu
miere proaspat copji. Ii trebuira doua incantajii pentru
a-l reinstala pe acel mic diavol la locul lui de pe aco-
peri. La prima incercare ajunsera amindoi in grajd. I se
impjeticise limba i spusese copite in loc de cupole.
insa in cele din urma se virise intre cearceafurile reci
i reuis9 sa doarma o ora inainte ca Polly sa o tre-
zeasca pentru micul dejun, fara biscuijii cu miere de
spre care Polly ii spuse ca disparusera in timpul nopjii.
Asta i-i aduse in minte pe camerista ei, pe Beezle i
pe ceilalti. Spera ca se aflau in siguranja intr-un han
calduros.
Caleaca se scutura i ceva se lovi de ea. Auzea
caii i zgomotul facut de smuciturile harnaamentului.
Apoi auzi pe cineva spunind ceva, dar nu injelegea nici
un cuvint. Citeva clipe mai tirziu ua se deschise, za
pada revarsindu-se inauntru ca turnata dintr-un butoi cu
faina rasturnat. Alec intra i inchise ua in urma lui.
Chipul lui spunea totul. Se intimplase cevajjrav.
Arunca ni?te lucruri pe scaun i se aeza.
168

- Caii sint speriaji i cel din fata a intrat intr-un anj.

Roata s-a rupt, iar zlp a d a create cam cu trei centimetri
pe minut. E viscol afara. Ii petrecu brajul in jurul ume-
rilor ei. Vizitiul i lacheul au luat caii i au plecat in
cautare de ajutor. Ei banuiesc ca exista un han nu de-
parte de aici.
- Noi raminem in caleaca?
Alec dadu din cap.
- N-ai nici o ansa sa reziti afara cu hainele astea
subjiri.
- A putea sa...
-N u .
Joy terse fereastra i incerca sa arunce o privire
afara.
- Nu vad nimic.
- Ninge foarte tare. Tremura, apoi se foi pe scaun ca
i cum ar fi incercat sa mascheze faptul ca ii era i lui
foarte frig.
- T e rog, Alec...
- Nu. Lua lucrurile pe care le pusese pe scaun ?i le
scutura. Poftim, pune asta pe tine. Ii intinse o pelerina
larga i o jacheta grea de piele.
Joy ii strecura brajele in jacheta care era mult prea
mare, iar el infaura pelerina in jurul lor stringind-o cit
mai aproape de el. %
- Vom atepta aici pina va veni cineva sa ne ajute.
Ramase Jeapan, imbratiind-o, dar purtindu-se ca i
cum n-ar fi vrut sa o faca.
Foarte incet Joy ii cobori capul pe umarul lui i
profita de ansa de a se cuibari cit mai bine la pieptul
lui. Era atit de cald.
El ii drese puternic glasul, apoi se mica de citeva
ori, potrivindu-i in aa fel picioarele incit sa se sprijine
de ua. Joy tremura din nou.
- Intinde-te aici linga mine.
Joy se intinse aa incit acum mai ca se afla peste el.
- Cit timp crezi ca va trece pina vor veni sa nfe
salveze?
 169

- Nu prea mult, raspunse el plin de incredere. Nu

mai exista furie in vocea lui ci doar calm i stapinire de
sine. Joy ceda ?n faja placerii de a fi strinsa la pieptul
lui, cu toate ca tia foarte bine ca lui nu-i facea nici o
bucurie. Se simtea atit de bine in bratele lui, de parca
i-ar fi gasit jumatatea pierduta. Erau casatoriti i el era
al ei - intr-un fel. Cel putin va fi intr-o zi, iar asta insem-
na ca intotdeauna va exista cineva care sa Jina la ea.
Gindul asta o incalzi mai mult decit trupul lui. Inchise
ochii ei visatori i ii lua ramas bun de la frig i singu-
ratate.

- Scottish.
Joy ii infaura mai Strins bratele in jurul lui Alec i
se cuibari mai bine la pieptul lui, frecindu-i picioarele
intre ale lui.
- Hmmm, picioarele tale sint calde.
Alec gemu apoi spuse:
- Trezete-te, Scottish.
- Nu. E aa de frig, murmura ea.
Brajele lui o imbrajiara mai puternic.
- tiu. De aceea trebuie sa te trezeti. O scutura,
dar ei nu-i pasa. Era prea frig ca sa deschida ochii.
-J o y ! Treze?te-te! Acum!
Pleoapele ei zvicnira in sus la auzul vocii lui ridicate.
- Aa e mai bine, spuse el. Trebuie sa stam de
vorba.
- A prefera sa dorm. Se ghemui din nou linga el i
ii lasa pleoapele somnoroase sa se inchida.
- Nu se poate. Pumnul lui ii ridica barbia de la piep
tul lui. Ii mingiie buzele cu degetul. Un astfel de gest o
sili sa-l priveasca. E prea frig ca sa dormi. Trebuie sa
raminem treji. Brajele lui o cuprinsera i o ridica in timp
ce se aeza mai bine in scaun apoi o trase pe ge-
170

nunchii lui i aranja pelerina in jurul lor. Stnt convins ca

ajutorul va sosi cit de curind, dar intre timp trebuie sa
raminem treji.
- De ce? S-a intimplat ceva?
El ii arunca o privire lunga, de parca ar fi *cintarit
ceva in minte, apoi clatina din cap. Nu spuse nimic,
chipul raminindu-i neinduplecat, ochii mai pujin convini
ca inainte. Joy privi spre ferestrele albe, tremura i simji
i fiorii lui de frig.
- Ji-eHa fel de frig ca i mie.
- Ma simt bine.
MacLean avea dreptate. Englezii erau incapajinaji.
- Ajutorul va sosi in curind, repeta el.
- Atunci de ce nu pot dormi?
- Pentru ca nu cred ca e o idee buna.
- De ce?
- Pentru ca ajutorul va sosi imediat.
- De cit timp stam aici?
- Nu aa mult.
- Eu pot sa te ajut... acum.
El nu raspunse.
- M-ai trezit ca sa stam de vorba. Iar acum nu mai
spui nimic. De ce?
Alec ii frec mina de rSdacina nasului.
- Sintem intr-o situatie disperata?
Alec nu facu decit sa respire mai adinc.
- In pericol de moarte?
El se aeza mai Jeapan in scaun, dar nu spuse
nimic.
- Ei bine, daca nu ai de gind sa-mi raspunzi, imi voi
continua somnul. Ii lasa capul pe pieptul lui i dadu sa
inchida ochii.
Alec o apuca strins de umeri i o scutura o data.
- Nu se poate sa dormi. Daca o faci s-ar putea sa
nu te mai trezeti niciodata. Expresia de pe chipul lui
era aproape furioasa, atit era de incordata.
 171

Joy fi studie chipul, citindu-i ingrijorarea In ochi.

- Te rog, Alec. Lasa-ma sa fiu de folos.
- Fara vrajitorii.
- Mai degrraba ai prefera sa mori aici?
El continua sa o fixeze cu privirea lui patrunzatoare.
- Da? il ataca ea. Nu e nimeni prin preajma. Nimeni
nu va ti nimic, doar tu i cu mine.
Alec se mai uita la ea un timp, apoi ii intoarse ochii
spre fereastra alba. Caleaca era ingropata tn zapada.
Joy tremura inca o data.
- Te rog.
Incruntindu-se, el ii Tntoarse capul spre cealalta
fereastrS alba.
- Pot sa ne zbirnii pe am indoija cel mai apropiat
han cu doar o incantajie mititica. N privi faja plina de
indoieli. Te rog.
El se uitS la ea, resemnat fara sa vrea i spuse:
- Banuiesc ca nu avem de ales. Indreptfndu-i pujin
umerii, se uita in jos la ea, faja lui toata numai duce
arogant. Insa doar de data asta.
Joy dadu din cap, mjntea ei nascocind cuvintele pe
care le va folosi.
- tii care e cel mai apropiat han?
- Nu.
Joy reflecta o clipa.
- Atunci voi incerca ceva in general. Uite, ia-mi miinile.
Alec ii scoase miinile de sub pelerina i ii indrepta
umerii, fiecare muchi din corp incordindu-i-se. Joy ii
apuca miinile. O singura privire aruncata fejei lui palide,
ineordate, ii spuse ca era cam la fel de pregatit pentru
asta, pe cite era prinjul regent sa-l intilneasca pe Na
poleon i armata lui in Paris, neinarmat i singur.
- hchide ochii, te rog.
O mai privi o data strimb, apoi facu cum ii spuse.
Hotarita sa-i controleze magia i sa-i impresioneze
sojul, Joy ii inalja barbia i ii reprezenta in minte un
han ca acelea pe linga care trecusera. Imaginajia ei
172

crea cladiri din lemn i ferestre largi, care aru'ncau o

stralucire galbuie i calduroasa de lumina de bun ven'rt
asupra zapezii spulberate de vint. Vazu un gard de
piatra care separa hanul de irul de ulmi i o poteca
lucioasa i inghetata care erpuia prin pajitea din spa
tele hanului.
Se opri, pierzindu-i brusc concentrarea, cind ii da
du seama,ca trebuia sa-i pocneasca degetele, ceva ce
era imposibil cit timp Alec ii Jinea miinile in ale lui. Des
chise ochii i se trezi privind chipul incordat al sojului ei.
Ochii ii erau inchii, expresia semanindu-i cu a cuiva pe
care il doare foarte tare stomacul.
- Trebuie sa ma prinzi de incheieturi ca sa-mi pot
pocni degetele.
Cu ochii inchii el ii muta miinile la incheieturile ei i
le apuca strins.
Joy ii inchise din nou ochii. Acum unde am ramas?
se intreba ea. Ah, da, la plopi i la poteca inghejata. Jn
jurul nostru totul e alb", incanta ea. ,.Trebuie sa gasim
un loc m ai cald. Du-ne pe amindoi eft mai curind, spre
locul pe care fl vad fn gfnd. Ii pocni degetele.
- Fir-ar al naibiil
i simti cum miinile lui Alec aluneca de pe incheie
turile ei.

- Alec! Joy il cauta innebunita prin peisajul inza-

pezit.
- Aici! se auzi un strigat raguit.
inca infofolita in jacheta de piele, facu o intoarcere
stingace spre vocea lui. Un pile de ulmi batrini acoperi|i
de zapada ieeau afara din troienele uriae; aratau ca
nite fantome infigindu-i ghearele spre nori. Crengile
lor incarcate de zapada fonira i o rafala de zapada se
rostogoli la pamint. Capul argintiu i acoperit de chiciu-
 173

ra al lui Alec aparu dintre copaci Tn timp ce-i croia drum

printre ei, pelerina prinzTndu-i-se de crengile joase.
Joy TI auzi bombanind. Cizmele lui alunecara brusc
pe zapada umeda i pe gheaja, i se apuca cu mTinile
de una dintre crengi. Sunetul lemnului trosnind, rasuna
Tn tacerea de iarna urmat de Tnjuraturi.
- Oh, Sfinte Sisoe! Joy Ti acoperi gura cu o mTna
care tremura de frig i TI urmari cum patineazS Tn josul
digului pe posteriorul lui de duce, cu creanga Tnca Tn
mTna i pelerina fluturind Tn jurul lui. Ramase pe loc
aratind uluit. Apoi ochii lui cercetara zona, oprindu-se Tn
final asupra ei i fixTnd-o plini de furie.
- Unde... este... hanul?
Joy privi Tn jurul ei, vazfnd doar coline formate din
troiene de zapada, copaci Tmbracaji Tn alb i cararea
Tnghejata pe care se afla ea. Ii muca buza i se uita
atenta Tn sus spre pTIcul de copaci Tn speranja ca va
zari un acoperif, un horn. Nu se vedea nimic, decTt
cerul cenuiu acoperit de nori albi.
- Nu sTnt sigura.
- Ce dracu vrei sa spui, nu eti sigura? Credeam ca
ne duci spre cel mai apropiat han.
- Aa aveam de gTnd, spuse ea, dintii Tnceprnd sa-i
clanjane.
- Atunci unde e afurisitul ala de han?
- Pai, vezi tu Alec, uneori vrajile mele se cam Tn-
curca pujin.
- Ce? striga el, provocTnd caderea unui moman de
zapada peste capul lui.
Joy tresari speriata i TI urmari cum Ti scutura zapa
da de pe cap cu energia unui cTine de vTnatoare ud.
- Se Tncurca pujin?
Respirajia lui deveni foarte stapTnita, foarte adTnca i
foarte puternica. Dupa o clipa de tensiune privi Tn jos la
creanga pe care Tnca o strTngea Tn pumn i o arunca
deoparte cu o expresie plina de dezgust. Expresia Tnca
mai era pe chipul lui cTnd Ti Tntoarse ochii spre ea.
- Explica-mi.
174

- Uneori fac greeli.

- Greeli? Se lupta sa se ridice Tn picioare.
Ea dadu din cap.
- Ji-a trecut prin minte ca Ji-ai gasit un moment al
naibii de potrivit ca sa mi-o spui? Paru sa tremure i
privi Tn jur la nesfirf itele troiene de zapada.
- Am vrut sa-Ji fac o bucurie.
Elji freca o mfna de frunte.
- Inteleg. Arata de p'arca Tncepuse sa numere, exact
aa cum facea i MacLean. Se opri din numarat i Joy
crezu ca-l vede tremurind de frig. Ai vrut sa-mi faci o
bucurie zbTrnTindu-ne Tn mijlocul pustiului?
- Imi p-pare r-rau, opti ea, frigul patrunzTndu-i pTna
la piele. STnt sigura ca hanul e-e prin apropiere. Mi l-am
reprezentat atit de perfect.
- Ji l-ai reprezentat?
- Pai...... ah... Ii freca brajele i se uita la toata
zapada rece i umeda cu o senzajie de groaza.
- Vorbete! Acum!
O privire pe furi aruncata fejei lui i cuvintele Ti
tTnira pe gura.
- Trebuie sa-mi reprezint Tn minte mai TntTi locul spre
care vreau sa merg i...
- Fir-ar al naibii! striga el, scuturTndu-se de zapada
cu micari furioase. Se uita la ea apoi la zapada din
jurul lor i mormSi. Nu-i de mirare ca am intrat Tntr-o
incurcatura. Mintea unei scojiene.
- Ma jigneti.
- Iar eu sint jignit de toata aceasta... Ii flutura mina
prin aer i lovi marginea pelerinei. Ridica privirea Tncrun-
tTndu-se i o trase din copac cu o smucitura feroce. STnt
ducele de Belmore. Ducele de Belmore!
- Nu a fost decTt o greeala. Incercam sa salvez
viejile noastre.
Alec Ti arunca pelerina pe umeri tremurind din nou.
- i de ce oare nu ma simt eu salvat? Facu un pas
ameninjator spre ea. Ne aflam noi Tntr-un han placut i
cald? Nu... Sintem in mijlocul...
 175

Un trosnet puternic str&batu aerul. De data asta nu

era vorba de lemn. Ci de gheaja.
- Fir-ar al naibii!
Alec se scufunda pina la coapse ?n apa inghejata.
Se mai auzi un troznet i el ii inalja capul, privirea
lui urmarind crapStura care ii croia drum spre locul
unde statea Joy.
- Nu te mica, Scottish! Ii TnaIJa mina. Orice faci,
dar nu cumva sa te mi?ti!
Joy urmari fngrozita cum gheaja pe care se afla
Tncepu sa se farimijeze bucajica cu bucajica dind la
iveala apa fatala de dedesubt. Disperata, inchise ochii,
trase jacheta mai bine in jurul ei incercind din rasputeri
sa-i reprezinte malul i pe Alec.
- Nu! strigS el. Nu-Ji incerca magia!
Era prea tirziu. Joy ii pocni degetele.
Gheaja de sub ea trosni dintr-o datS. Deschise larg
ochii. Gheaja se scufunda. Mina lui Alec se intinse spre
ea. Cu cealalta se Jinea de o creanga de copac. Joy se
scufunda in apa rece, jacheta agajindu-se de o bucata
de gheaja, manuile ei alunecind in timp ce incerca sa
se prinda de ceva - de orice. Apa rece ii patrunse in
haine, arzindu-i pielea ca un foe- de gheaja. Nu-i mai
simjea picioarele, brajele, trupul.
- Alec!
Apa morjii ii linse barbia.
Joy intinse mina.
Oh, Dumnezeule!
Ultimul lucru pe care il vazu a fost chipul cuprins de
panica al sojului ei.
 C A P I T O L U L 12

De parca ar fi fost chemat de diavolul Tnsui, vintul

se Tnteji, biciuind cu suflarea lui Inghejata silueta inalta
acoperita de fulgi de nea care mergea tirindu-i picioa
rele printr-o mare alba i umeda de zapada pina la
genunchi. Ducele de Belmore inainta aplecat Inainte
pentru a se proteja, dar mai ales pentru a-i proteja
ducesa - ghemotocul umed, cutremurat de spasme din
brajele lui.
- Vorbete-mi, Scottish. Nu adormi. O salta uor In
braje i cizma Ii aluneca; Se impiedica, mai aluneca o
data, instinctul facindu-l sa stringa i mai bine forma
umeda i dlrdlind de frig. Reui sa-i recitige echilibrul.
- Scottish! striga el. I se paru ca strigase Incontinuu
din clipa In care o trasese afara din apa glaciala, indi-
ferent cit de mult timp trecuse de atunci. O simji mifcin-
du-se, slava Domnului, i ii Incetini pai lnabuiji de
zapada, oprindu-se In cele din urma pentru a privi In jos
la faja ei. Dadu la o parte pelerina In care o Invelise.
Ochii Ii erau lnchii i in ciuda incercarilor lui de a-i
acoperi faja, pleoapele ii erau ascunse de fulgii de za
pada. Buzele ei tremurau, la fel ca i micul ei corp ud. Ii
schimba pozijia pentru a-i putea atinge faja. Ea nu mi-
ca. Fulgii de pe pielea ei nu se topeau, atit era de rece.
- Trezete-te! striga el, sunetul vocii fiind inghijit de
setosul vint de iarna.
 177

- E a-aa d-de fri-ig, spuse ea printre spasme con

vulsive.
Vintul urla strapungind aerul din jurul lor ca tinguirea
unor bocitoare.
- Inca n-am murit. Alec Ti continua drumul impin-
glndu-se prin zapada, imboldit de furie, imboldit de
voinja. Acelai vint afurisit rupea ca o secure de gheaja
hainele lor ude. Fulgi de nea se Tnvirtira intr-o rafala
brusca, iar crengile copacilor se leganau i trosneau
sub greutatea zapezii. O simji cutremurindu-se in bra
jele lui.
- Care e numele tau? striga el. tia ca trebuie sa o
faca sa vorbeasca, sa o Jina treaza.
- Hmm? murmura ea.
- Numele tau!
- Scottish. Vocea ii era doar o oapta hiriita, sunetul
ei furat de vint.
- Cine eti tu?
- Scottish, repeta ea. Apoi respirajia i se rari, deveni
uoara i egala ca cea a cuiva care doarme adinc.
- Trezete-te! Acum! O scutura. Ea nu reacjiona. O
scutura mai tare. Joy tot nu se mica.
- Fir-ar sa fie, mormai el, i studie imprejurimile.
Totul era alb - de un alb rece, de gheaja. Reuise sa
gaseasca drumul - sau cel pujin spera ca era un drum.
Nu puteai vedea nimic in afurisita asta de furtuna. Se
impiedicase intr-o brazda i cazuse intr-un troian de
zapada care mai ca-i ingropase pe amindoi. Joy fusese
atunci lucida, se certase cu el ca sa o lase sa mearga
pe picioarele ei. O ignorase, aezind-o deoparte in timp
ce scormonise prin zapada pina gasise urma unor roji.
Peste citeva clipe se ridicase i privise locul unde o
lasase aezata pe pelerina doar la cijiva pai in spatele
lui. Nu era acolo. Pujin mai tirziu o vazu clatinindu-se pe
drum, cu jacheta desfacuta, atirnindu-i pe un umar i
fluturind in vint. tia ca era inghejata pina in maduva
178

oaselor. Alerga dupa ea, nevenindu-i sa creada ca

cineva putea sa ingheje i sa nu faca nimic pentru a-i fi
mai cald.
De atunci - de citeva minute, sau ore, nici el nu mai
tia - continuase sa-i duca in brate trupul ud i tremu
rind, stringfnd-o la piept in speranja ca va primi caldura
de la el.
Un mic pile de copaci se afla in dreapta lui i Alec se
indrepta spre ei. Trebuia sa o trezeasca. La adapostul
copacilor gasi un loc ferit de vintul mucator i o de-
puse pe picioarele ei, sprijinind-o cu un braj pe juma
tate amorjit, pelerina fiind inca infaurata in jurul ei.
Ea se indoi sub propria-i greutate. Alec o apuca de
umeri i o scutura cu putere. Capul ei cazu inainte, ca o
flo&re careia i se retezase tulpina. Insa apoi gemu. 0
scutura din nou.
- Joy! Trezete-te!
- Nu Joy, murmura ea. Scottish. Scottish a lui Alec.
- Exact. Cine e Alec? intreba el.
- Alec? Ochii ei se deschisera, luminoi i verzi i
atit de contienJi dintr-o data, incit el crezu pentru o
clipa ca era doar in imaginajia lui. Ce prostie, spuse ea
privind direct la el. Tu eti Alec. Ii zimbi i ii puse o
mina Jeapani i rece pe inima lui, Alec al meu.
Alec putu sa simta chiciura de pe manua el. Ca o
bucata de gheaja pe pieptul lui. Ginditor, ii studie faja o
clipa, surprins ca mintea ei putea deveni lucida atit de
repede.
- Aa e. Apoi o tests. Cine eti?
Barbia ei se ridica, foarte sus. Parea sa incerce sa
se uite de sus la el.
- Sint ducesa de Belmore. Se zbatu sa stea singura
pe picioarele ei i o facu cu o izbucnire de energie.
Dadu din cap intr-un gest regal care ar fi onorat-o i pe
prinjesa de Wales.
Alec se indoi sprijinindu-se de un copac plin de pro-
 179

moroacS i ii terse zapada din ochi. Sljava Domnului.

Privi in jos spre drum, ce parea o cimpie alba, fara
sfirit. Incepu sa respire adinc i regulat sperind ca asta
il va incalzi i ii va da puterea de a continua. Habar nu
avea unde se afla, daca servitorii lui erau prin apropiere,
dac cineva se afla prin apropiere.
Ceva ii lovi piciorul - un pantof! - i el se rasuci.
Sojia lui se afla la trei metri distanja, inconjurata de
zapada alba i rece. ti scoase i celalalt pantof i il
trimise in zbor prin aerul incarcat de ninsoare. II lovi in
braj.
- Ce naiba faci? se impiedica i cazu inainte cind
cizma lui atinse pielea alunecoasa i umeda a jachetei
pe care ea o dezbracase. Un ciorap nimeri in zapada in
faja miinilor lui. Alep se ridica in genunchi. Celalalt cio
rap cazu linga el.
- Oprete-te! striga el i urmari uluit i ingrozit cum
ea ii impinge in jos rochia uda leoarca i apoi o arun
ca. Se tiri spre ea strigind: Unde naiba iji sint minjile,
femeie?
Joy ii apuca camaa i se departa de el. Alec alu
neca pe zapada i auzi cum matasea se sfi|iie. Sojia lui
se chinuia sa ii dezbrace camaa rupta. Incerca sa o
ajunga, dar aluneca din nou, i injura. Zapada se fa
cuse mai umeda, mai deasa i mai adinca, iar el se
impinse prin ea.
Ce fiinfa rajionala s-ar dezbraca goala puca cind e
inghejata de frig? Dumnezeule Atotputernic, ea nu era o
fiinja rajionala. Era o vrajitoare. Sa fie asta un fel de
ritual? Ii scutura zapada de pe cap. S-o ia naiba! Se
lupta sa inainteze prin zapada groasa.
- Stai pe loc!
Ea se intoarse i ii zimbi dulce, de parca ce facea ea
era o gluma sfioasa, facu un pas inapoi, complet goala,
camaa rupta leganindu-se pe un braj gol.
- Scottish! Iji cer sa te opreti! Aluneca i cazu din
180

nou, dar fu muljumit ca ti auzi vocea. tia acum ca

delira.
- Alteja Sa il va tnttlni pe Prinny. Rasfajatul, porun-
citorul Prinny. i sojul meu Alec e poruncitor. Dadu
uor din cap, in aparenja pentru a Tntari cele-spuse.
Alec incerca i nu reui sa ajunga la ea in zapada
alunecoasa.
- Ce-a mai spus despre Prinny? Oh, da! E gras.
Clatina din cap. Alec nu e gras. E arogant. \\ duse un
deget la buze, apoi opti: Alec e mult prea arogant.
Dar... sa ne tntoarcem la superstijiosul Prinny! A plecat
singur la Paris, tii, a fScut-o tntr-adevar. Insa eu tl voi
salva pe Napoleon. Atunci nu ne va mai reteza cape-
tele. Alec are nevoie de capul lui cu fire argintii..
Alec ti regasi echilibrul i porni incet spre ea.
Joy ?i arunca bluza.
- Uite, prinde-o!
El se feri i se arunca dupa ea, cazind in zapada i
apucindu-i picioarele. Joy cazu i ea, tnceptnd sa-l lo-
veasca.
- Nu! Nu! Sint o vrajitoare buna! Ochii ei priveau
prin el fara sa vada nimic. Respira greu i sacadat, tot
mai tare pentru ca se lupta cu el, sucindu-se i rasucin-
du-se in zapada. Piciorul ei gol TI lovi tn ttmpla.
- La dracu! Ii prinse piciorul care se zbatea tn aer.
Inceteaza!
- imi arde pielea! Nu ma arde! Focul! Pielea mea e
pe jaratic. Ma arde. Alec! Ajuta-ma! In ciuda faptului ca
delira, tncerca sa-i scape din mtini, lovindu-l cu celalalt
picior. Ajuta-ma, te rog, ajuta-ma! Nu-i lasg sa ma arda,
te rog. Respirajia ti deveni hohote de plins.
- Mica idioata! O sa mori de frig!
- Nu mi-e frig. Ard, ard...
- Stai linitita! 0 Jintui cu trupul lui. Nu eti tn foe. Ea
continua sa se zvtrcoleasca sub el, apoi dintr-o data
hohotele tncetara i ea ramase nemicata i tacuta - ca
un cadavru.
 181

Alec o scutura.
-Trezete-te!
Ea cazu la loc tn zapad, fara vlaga, cu pielea rece.
- Scottish! Trezete-te! O trase spre el trectndu-i
brajele ude tn jurul ei i legantnd-o. Stnt eu, Alec.
Ea nu se mica.
- Alec al tau. Vorbi blind, dar o scutura din nou.
Nimic. Ii puse obrazul pe pieptul ei gol. Era rece ca
gheaja. Ii Jinu respirajia, asculttndu-i bataile inimii. Nu-i
auzi dectt propria inima zvtcnind cu putere. Incerca din
nou. Nimic. Inchise ochii, concentrtndu-se, asculttnd un
semn de viaja.
Se auzi o bataie slaba i o urma din ceea ce se ruga
sa fie o respirajie.
Se chinui sa ajunga la haine, sttngaci, tn genunchi,
ducele de Belmore cu ducesa lui nemicata, goala,
strinsa la pieptul lui ce fremata agitat de un braj rece i
tot mai slabit. Zapada se depunea mai groasa, mai ta-
cuta, la fel de sinistra ca i tacerea sojiei lui.
Se tntreba daca urma sa moara, apoi daca va muri
?i el.
Se sili sa alunge acest gtnd din mintea lui. Un duce
nu murea pentru ca se pierduse tntr-o afurisita de nin-
soaje. Cel pujin, nu ducele de Belmore. i nici ducesa
lui. Ii tnhaja bluza rupta i acoperita de fulgi de zapada
i o scutura attt de ta/e ca aceasta pocni ca o im-
pucatura trasa tn aer. Ii vtrt un braj tn bluza i apoi se
stradui sa-l strecoare inauntru i pe celalalt. Apuctnd de
marginile zdrenjuite, le trase una spre cealalta.
Urma apoi rochia de Itna tmbibata de apa. l-o trecu
peste cap i incerca sa-i vtre brajele inauntru. Parul ei
era ud i doar o masa de gheaja castanie. Pielea ei
avea o nuanja albastruie.
Acoper-o, ti zis el, ctt mai repede. Smuci pelerina
din zapada i o ?nfaura tn jurul trupului ei mic. Acum el
insui tremura attt de tare ca abia se mai putea Jine tn
182

genunchi. in clipa aceea ii dadu seama ca ea Incetase

sa mai tremure de un timp. Instinctul Ti spuse ca asta nu
era un semn bun.
Se tin cu ea Tn braje spre locul unde z&ceau ciorapii
ei - zdrenje Tnghejate. ii scutura i se chinui sa-i traga
pe picior. Miinile nu-l ascultau.
ii cauta pantofii. Ninsoarea cadea mai puternic, mai
deasa, tot mai repede. Nu putea vedea pantofii. Avea
nevoie de pantofii aia... o tia prea bine. Se tTrT ITnga
copac, se aeza pe calcii i o puse pe genunchii lui.
Apoi se apleca peste ea, fixTnd-o cu pieptul in timp ce
scormonea prin zapada pufoasa.
Groapa se mari, zece centimetri adTncime, douazeci
la|ime, Tnainte sa gaseasca un pantof de piele, sa-l go-
leasca i apoi sa Tncerce sa-l traga pe piciorul ei Jea-
pan. ii blestema mTinile care tremurau, pentru ca nu
putea face ceva atit de simplu, de important.
Atunci Ti observa talpile i picioarele. Dei corpul ei
era fara vlaga, moale, ca un trandafir vetejit de vint i
vreme, mufchii din picioare Ti erau inexplicabil de incor-
daji. ii freca, Incercind sa-i faca sa se relaxeze, apoi
incerca din nou i reui sa-i traga pantoful.
inca o data scormoni prin zapada cautind disperat,
ca un nebun, de parca pantoful pierdut simboliza ansa
lor de supraviejuire. Trebuia sa-l gaseasca... trebuia...
trebuia.
Vintul biciui zapada de pe copaci. Aceasta cazu jos
acoperind groapa. Alec injura cu voce tare, un strigat
ascujit in aerul taios, adresat lui Dumnezeu sau dia-
volului, nu-i mai pasa cui. Nu tia decit ca trebuie sa
gaseasca acel pantof.
Mina lui cuprinse ceva i mai ca plinse de bucurie.
Goli zapada din pantof i Ti masa din nou piciorul mic,
apoi il forja sa intre In pielea tare, inghejata. Trase
pelerina i se uita la chipuT ei, atit de nemicat.
- Nu muri. Nu se poate sa mori. Eti ducesa de
 183

Belmore. Ma auzi? Nu vei muri. Se ridica in picioare cu

ea in braje i peste citeva clipe porni tmpleticindu-se pe
drum, chinuindu-se sa strabata zapada care ar ti putut
tngropa tntreaga Londra.
Rafalele tncetasera. Alec porni tn sus spre o colin,
zapada ajungtndu-i acum ptna la brtu. Dinjii ti clanja-
neau, dtrdtia de frig, i cu toate astea efortul pe care tl
facea tnainttnd cu greu prin zapada tl facu sa transpire.
Simjea cum picaturile de sudoare i se scurg pe git,
brate i spate, fnghejau pe pielea lui factnd sa-i fie i
mai frig.
Ar fi vrut sa strige dupa ajutor, dar era un duce. Un
duce nu-i arata emojiile, nu putea i nu trebuia sa o
faca.
Vtntul continua sa fie un bici sinistru de aer tnghejat.
Mai rece dectt orice ti putea el aminti, mai rece dectt
cel mai rece lucru pe care tl cunoscuse vreodata - vo
cea aspra i netnduplecata a tatalui sau.
Tu eti motenitorul, Alec. Tu! spunea tatal sau.
intr-o zi vei ajunge duce. Un Belmore nu pltnge. Opre-
te-te, Alec! Nu ai nevoie de nimeni. Ai tnjeles? De ni
meni. Un duce Belmore nu ride. Rtsul e pentru proti.
Un duce nu are nevoie de nimeni i de nimic. Ai tnjeles?
Da? Emojiile stnt pentru protii cei slabi. Tu eti un
Belmore. Nici un Belmore nu este prost. Nu ai nevoie
de nimeni. Eti un Belmore... un Belmore...
Alec tnlemni, vocea taioasa rasunindu-i tn minte de
parca nepasatorul sau tata s-ar fi aflat tn faja lui. Trase
tn piept aerul rece strabatut de vtnt. Deschise, ochii a-
tepttndu-se sa vada faja tatalui sau. Nu vazu dectt o
pata alba, neclara. Ningea din nou.
Ceva ti apasa plamtnii. Capul tl durea. Era obosit,
mai obosit ca niciodata tn viaja lui. Nu putea i nu voia
sa doarma sau sa se opreasca.
Ajunse tn vtrful colinei i se prabui cazind pe spate
i alunectnd pujin tn jos cu sojia lui pe piept. inca o mai
184

stringea Tn braje, cTnd se opri din alunecat de cealalta

parte a colinei. Respira greu i Tnchise ochii, capul alu-
necTndu-i Tntr-o parte, IasTndu-se prada epuizarii i ele-
mentelor naturii.
Ciudatul sunet depSrtat al unui clopot patrunse Tn ce
mai ramase din luciditatea lui.
- Aici, opti el crezTnd ca striga. Belmore... sTntem
aici.
S-ar putea sa fie cineva care Ti cauta. Trebuia sa-i
deschida ochii, dar pleoapele erau grele i reel. Voia sa
Tnghita, d a r ^ avu putere. Chiar i interiorul gitului Ti era
rece i uscat.
Auzi din nou clopotul. Mugetul unei vaci. Voci Tn-
departate. Un cTntec, un rTs liniftit, atTt de^slab TncTt se
Tntreba dac nu era doar Tn mintea lui. Incerca sa-i
ridice capul. Nu-i mai simjea muchii gitului. Nu se
putea mica.
Vor muri.
Brajul Ti zacea peste sojia lui - o greutate nemicata,
Tmbibata de apa, peste trupul lui stors de puteri.
Ducele i ducesa de Belmore, morji de frig Tntr-un
loc netiut de nimeni.
Undeva, Tn adTncurile minjii lui, o parte din el se
lupta cu inevitabilul, o parte din el refuza sa se dea
batuta. Daca renunja, nu era altceva decTt un copil sen-
sibil, care nu va ajunge niciodata un duce de Belmore
Tn ochii reci i neinduratori ai tatSlui sau.
Reui Ovunva sa-i mai Tntoarca pujin faja i muca
din zapada uda. Se topi Tn gura lui, prelingTndu-se prin
gitul uscat, amintindu-i ca Tnca mai erau Tn viaja. Cu un
ultim efort, o ultima Tncercare de a supraviejui, Ti Tnalta
capul de pe pamTntuI acoperit de fulgii de nea f i Ti forja
ochii sa se deschida.
Vazu pjujin, doar un alb cetos.
I se paru din nou ca aude dangatul unui clopot.
Trase aer Tn piept i Ti scutura uor capul. Zapada cazu
Tn mici gramezi din orbitele ochilor lui.
 185

Apoi vazu - lumina de un galben auriu revarsfndu-se

prin ferestrele fnguste ale unui mic han, acoperiul lui
de stuf Imbracat fntr-o manta de zapada.
- Dumnezeule Atotputernic, Scottish, hanul... Ii
strfnse sojia mai tare la piept i se ridica clatinfndu-se,
dar cazu din nou. Se intoarse cu ea Inca lipita de el i o
tfrf cfjiva pai spre han. Greutatea lui fndesa destul za
pada pentru a-i Tnfige cizmele in ea, ca sa-i mentina
echilibrul. Ajunse in genunchi, se fmpiedica i cazu pes
te ea. Sojia lui gemu uor, dar gemu.
- Am gasit hanul. Trezete-te! Fir-ai sa fii, trezete-te!
Se ridica fntr-un genunchi, Jinind-o mai strins decit
orice altceva fn viaja lui - i reui sa stea in picioare.
chiopata. Se clatina. Dar inainta, micforind distan-
Ja pfna la ua hanului pe ultimii trei metri aerul expirat
blocfndu-i vederea, trupul lui fiind amorjit, rece ii func-
Jionfnd numai Dumnezeu tie cum.
Umarul lui se lovi de ua solida. Nu se deschise.
Dinauntru de auzeau voci fnabuite, ris i muzica. Ridi
ca un picior i gasi destula putere ca sa fmpinga ua cu
el, apoi intra leganfndu-se fn taverna tacuta dintr-o data.
- Ajuta-ne, spuse el, nevazfnd nimic altceva dectt
caminul uria i focul care ardea fnauntru. Frig... foe...
sojia mea.
Alec porni spre foe cu Scottish fn brajele lui fnghe-
Jate. Simjind caldura cazu fn genunchi, Jinfnd-o fnca
strins la piept. Inainte de a se prabui, rosti cu voce
raguita.
- Eti ducesa de Belmore. Nu vei muri.
O pereche de mfini mari i puternice fl apucara de
umeri.
- Stai linitit, te-am prins, se auzi o voce aspra i
groasa.
Cineva fncerca sa i-o ia pe Scottish din brate, dar el
refuza sa- i dea drumul.
- Nu! Trebuie sa o fncalzesc. Focul...
186

- Las-o. Ii Jin pe amindoi, spuse vocea. Miinile ince-

tara sa o mai traga pe sojia lui. Apoi vocea spuse: Adu
mai multe paturi i mai pune lemne pe focul de sus.
Alec auzi picioarele cuiva tirindu-se pe podea, scir-
Jiitul unor scari, o ua trintindu-se, trosnetul focului, apoi
aceleai picioare tirindu-se intr-o camera de deasupra
lui. Apoi se trezi ridicat de un trup masiv, iar arija
focului il izbi in faja. Ii arse pielea i ii usca respirajia,
insa tia ca de aa ceva avea nevoie. 0 Jinu mai strins
pe sojia lui.
- Poftim, stai jos. Trebuie sa mi-o dai.
- Nu!
- Calmeaza-te, Alteja.
Pelerina grea cu crusta de gheaja ii fu ridicata de pe
umeri i inlocuita cu o patura groasa i calduroasa.
- Nu te ocupa de mine. Ea trebuie sa stea la cald.
- Va trebui sa-i dai drumul. Ar fi mai bine sa-i scoji
hainele.
Alec privi spre voce i privirea lui inceJoata se lim-
pezi. Vazu un barbat voinic cu un nas cit un cartof, i
par galben stralucitor, care ii atirna peste umeri. Omul ii
studia cu ochi ireji.
Dinjii lui Alec incepura sa-i clanjane in gura. Incerca
sa se opreasca, dar nu putu i incepu sa tremure.
- O voi face eu.
Omul il cerceta neincrezator.
- Poji sa urci scarile?
Alec dadu din cap i incerca sa stea in picioare, dar
genunchii ii erau atit de tnghejaji ca se indoira sub el.
Miinile barbatului il apasara pe umeri.
- Mai bine lasa-ma sa te ajut. II conduse sprijinindu-l
pe scarile ubrede care scirtiiau. Ai grija la grinda din
tavan, il preveni el ferindu-i capul i tragindu-l pe Alec
spre o uaingusta. Aici. Deschise ua.
Camera era mica, dar era foarte cald de la focul
care ardea in caminul din faja patului. Alec ii recapata
 187

rapid puterea de judecata, ca i puterea de a-i mica

miinile i picioarele inghejate.
Inghenunchie in fata caminului lasind ca patura sa-i
cada de pe umeri. Ii aeza sojia nemicata pe ea,
apoi, nerabda+or, ii trase manuile inghejate de pe
miini.
- Trimite sus o camerista i cheama doctorul.
- Nu exista femei aici i nici doctor.
- Fir-ar al naibii. Alec smulse jacheta cu crusta de
zapada de pe sotia lui. Miinile ii erau inca atit de amor-
tite, ca nu simjea raceala jachetei. Are nevoie de ajutor.
Auzi i el disperarea din vocea lui uscata.
- Dezbrac-o de zdrenjele astea ude. Uite, te ajut i
eu.
- Nu! O voi face eu. Singur. Privi in jos la ea, doar o
patura uoara in jurul ei. NU mai sint alte paturi? O
acoperi cu a lui.
Ua scirjii deschizindu-se i un pitic cu barba alba
intra in camera, purtind pe brajele lui durdulii un maldar
de paturi de lina vechi i subjiri. Merse clatinindu-se
spre locul unde se afla Joy i puse paturile linga ea,
studiind-o cu ochi ciudaji i pYecauJi. Apoi iei din nou
din camera.
Alec o ridica pe Joy pe acele paturi subjiri apoi se
indrepta spre pat i trase jos cearceafurile. Barbatul cel
vinjos il privi banuitor, apoi spuse:
- Trebuie sa te dezbraci de hainele acelea.
- Mai Tntii sojia mea. Alec apuca marginile saltelei
mari din paie i incerca sa o traga jos din pat. Frigul ii
spusese cuvintul. Nu mai avea aproape deloc putere in
miini care il furnicau cu mii de injepaturi ascujite.
Uriaul veni linga el apucind de o parte i bom-
banind-ceva despre incapajinarea englezilor in timp ce-l
ajuta sa mute salteaua linga foe. Alec o aeza pe Joy
deasupra, apoi se uita la faja alba a sojiei lui. Se lasa in
genunchi linga ea i simji cum o alta patura o acopera.
188

Nu spuse nimic, doar se lupta sa-i scoata hainele pline

de apa.
Barbatul Tnalt ramase aplecat deasupra lui, urma-
rindu-l. Alec se chinui cu rochia uda. Se opri brusc i
privi in sus incruntat foarte hotarit - un adevarat duce
de Belmore.
- O voi dezbraca eu. E sojia mea.
Barbatul il masura o clipa apoi porni spre ua. Ne-
muljumit de stingacia miinilor sale, Alec se uita la rochia
uda, apoi apuca bucaji din ea i o rupse Tn doua.
- Daca aa vrei, mormai barbatul i deschise ua.
Se opri i se Tntoarse spre duce. Iji aduc un vas cu apa
ca sa-l incalzeti la foe. Vei avea nevoie de apa fier-
binte.
Contient de faptul ca avea nevoie de aa ceva, dar
nefacindu-i nici o placere sa o recunoasca, Alec ridica
ochii i dadu din cap. Barbatul Tnchise ua, iar Alec
sfTTie restul hainelor lui Joy. Pantofii erau doua bucaji
de gheaja lipite de sarmanele ei picioare reci. Daca nu
ar fi existat ciorapii ar fi trebuit sa-i taie pantofii. Pielea ei
avea o nuanja alb-albastruie din cTte ii putu da el sea
ma Tn graba lui de a o Tnfaura Tn paturile subjiri. StTnd
aa ITnga ea, Tl cuprinse o senzajie de totala absur-
ditate. Din clipa Tn care vrajitoarea asta daduse buzna in
viaja lui, toate ii scapasera de sub control. Nimic nu mai
era aa cum trebuie.
Studiind-o cum zacea intinsa Tn faja lui, Tnfaurata in
paturi, pe jumatate inghejata, pe jumatate vje, sau poa
te moarta, ceva tresari tn el, ceva adinc i neliniftitor, iar
Tn confuzia de moment avu o vaga presimjire ca nimic
nu va mai fi ca Tnainte. GTndul acesta Tl rascoli i nu-i
diminua deloc acest nou sentiment de vulnerabilitate.
Se apleca i trase de cizmele lui inghejate. Barbatul
blond se reintorsese cu un vas cu apa. Alec se uita in
sus i ii intilni privirea. Uriaul trase un cujit de la briu.
Timp de un minut plin de incordare nici unui din ei nu
 189

mica. Alec ii dadu seama cit de precara era situajia

lor - un han izolat, iar in jur doar zapada. N-ar fi fost o
ironie a soartei sa fi supravietuit frigului doar ca sa fie
ucii de un gigant in caldura unui han panic?
O pereche de ochi cenuii i patrunzatori se uitau la
el, evaluindu-l cintarindu-l, aproape citindu-i gindurile.
Apoi barbatul ii feri ochii, ingenunchie linga picioarele
lui Alec i taie marginile cizmelor lui. Alec se relaxa.
Piticul intra cu o tava pe care se gaseau castroane
cu supa aburinda i nite piine. Puse tava jos linga foe
apoi pleca la fel de repede i tacut pe cit venise. 0
veche balama scirjii in tacerea din camera.
- Aici sint lemne. Barbatul blond arata spre o lada
mare de pin. Acum te lasam, spuse el pornind spre ua,
cizmele lui izbind podeaua de lemn ca i nite copite
ale unui cal de povara.
- Muljumesc, spuse Alec incet - cuvinte rareori ros-
tite de ducele de Belmore.
- Eti binevenit, Alteja. i ii lasa singuri.
Alec controla starea lui Joy, coborindu-i urechea
spre buzele ei i ascultindu-i respirajia. Era inca foarte
slaba. Se dezbraca de propriile haine ude, se infafura
intr-o patura i se indrepta pe picioare Jepene i pline
de furnicaturi pentru a ingenunchia linga sojia lui - vraji-
toarea.
Ducesa de Belmore era o vrajitoare. Ideea in sine i
se parea de neinjeles. Crezuse ca zilele petrecute de-
parte de ea ii vor diminua senzajia ca avea un comar.
Scena de pe acoperi il convinsese de cu totul alt
ceva. Traia un comar.
Din clipa in care il convinsese de adevar, mintea lui
o considerase ca pe ceva ireal, inuman. i atunci facu
ceea ce facuse intotdeauna - ii impinse emotiile la o
parte i analiza rajional intreaga situajie. !i dadu seama
ca nu putea face nimic. Se casatorise cu ea de fata cu
martori, iar de divorj sau anulare nici nu putea fi vorba.
190

Era un Belmore. Avea nevoie de motenitori. O va trata

aa cum trata toate celelalte lucruri in viaja. Ii va asu-
ma raspunderea i ti va porunci sa fie normala. Atunci
poate ca o va putea considera o femeie obinuita.
Privi in jos la pielea ei palida. N atinse obrazui. Era
rece, moale, rigid. Joy nu era un comar; era reala. i,
vrajitoare sau nu, era sojia lui. Nu putea schimba asta i
Dumnezeu sa-l ajute, o mica parte ciudata din fiinja lut
nici nu voia. .
Dei nu-i placea sa o recunoasca, era atras spre ea
de o puternica i neclara dorinja pe care nu o mai
intilnise niciodata i careia nu-i putea porunci sa dis-
para. Se Jinuse departe de ea, gindindu-se ca se simjea
atras din cauza unui descintec, al unei vraji facute asu
pra lui.
Pina acum. Abia daca mai exista viaja in ea, nici
vorba de puteri magice. i totui simjea aceeai nevoie
copleitoare de a fi aproape de ea, un impuls irezistibil
de a o atinge.
H freca intre degete parul ud, amintindu-i de bo-
gajia lui castanie i de felul cum se leganase pe spatele
ei. Ii atinse obrazui, buzele. Da, era reala. Acesta nu era
un comar. Se insurase cu o vrajitoare cu chip de inger.
Se uita la acel chip, atinse moliciunea obrazului ei.
Ea nu reacjiona la atingerile lui.
Mai infaura o patura in jurul ei i ramase linga ea,
urmarindu-i buzele palide, parul ud, respirajia slaba. Ha-
bar nu avea cit timp trecuse. Doar statu acolo urmarin
du-i respirajia, de parca s-ar fi temut ca ar fi incetat
daca i-ar fi intors ochii.
Ce prostie din partea unui duce englez.
Se forja sa se mite. Verifica apa din vas. Era calda.
Inmuie citeva zdrenje in ea, le stoarse, apoi foarte uor,
ii spala faja i gitul - o treaba pe care nu o mai inde-
plinise pentru nimeni altcineva.
Culoarea reveni in obrajii ei dupa citeva atingeri
 191

bITnde ale cTrpelor calde. Ii Tnfaura una Tn jurul parului

rece i umed apoi trecu la miinile ei, contient ca extre-
mitajile erau cele mai expuse degeraturilor. ti spala fie
care mina privind liniile unice din palmele i degetele ei,
unghiile albe i degetele mici feminine, atit de diferite de
miinile lui mari. Nu mai observase niciodata pTna acum
miinile unei femei, dar le studie pe ale ei, i mai avu Tnca
o reacjie ciudata. Se simji stTngaci, diferit i dintr-o data
foarte contient de marimea lui, de sexul lui.
Trecu la picioarele ei, spalTndu-le, JinTndu-le Tn mTna,
privindu-le cu adevarat i dindu-i seama cTt erau de
mici i cTt de umana era sojia lui. i niciodata Tn cei
douazeci i opt de ani de viaja nu se simjise Alec
Castlemaine, duce de Belmore atTt de tulburat i stin
gherit.
 C A P I T O L U L 13

La cererea lui Neil, viconte Seymour, capitolul

treisprezece a fost omis. tiji, aduce ghinion...

CAPITOLUL 14

Joy plutea intre doua lumi - cea a luciditajii, in care

era frig i prea multa durere, i acel loc tn care nu
simtea nimic, nici durere, nici frig, dar unde nu era nici
viaja, nici raze de soare, nici mirosul proaspat al pinilor,
nici flori cu culorile lor minunate. Nici Alec.
r Scottish.
.a Incerca sa-i spuna ceva, orice, dar nu-i gasi vocea.
II simjea^aproape, respirajia lui calda atingindu-i faja. O
linitea. Incerca cu disperare sa-i mite buzele. Erau
crapate i uscate.
- Ce? spuse el. Nu te aud.
- Alec... Cuvintul ii zgirie gitul.
- Stnt aici.
Se chinui sa-i linga buzele, dar nu reuL
- Ateapta pujin, spuse el i simji o cirpa calda i
umeda tergindu-i gura.
- E frig, e atit de frig, opti ea.
 193

- tiu. Cirpa o atingea la fel de blind pe cit ii vorbea

vocea lui raguita.
- la-ma In braje.
Ii simji ezitarea, apoi auzi fonetul paturii i Alec era
linga ea. O ridica i o aeza peste el. Simji forja fiecarui
muchi, tendon fi os, atit de diferite de moliciunea ei i
atit de calde. Nu purta cama a, i ea ii plimba degetele
prin parul de pe pieptul lui. Alec trase o patura peste ei,
apoi ii puse brajele in jurul ei, stringind-o intr-un cocon
protector de carne barbateasca tare.
Alec, de data asta eu am nevoie de magia ta, ii zise
ea. Peste o clipa ii era cald, simjindu-se reala i vibran-
ta, de parca viaja ei se scurse din el spre ea.
Alec era cald - raza ei de soare. Respira mirosul
lui, curat i fin - pinii ei. Ii sili ochii sa se deschida i
privi in albastrul adinc, de miez de noapte a ochilor lui.
Inima ei zimbi pentru ca buzele nu o puteau face. Alec...
Dintr-o data lui Joy nu-i mai era aa de frig.
- E mai bine. Mina lui ii mingiie faja.
Joy incerca sa-i raspunda, dar nu iei nici un sunet.
- Ce? intreba el. Din nou ii simji respirajia in par.
Ea ii puse palma rece pe inima lui i reui sa op-
teasca:
- Saruta-ma.
Alec se uita la ea. Ii simji rejinerea, privirea. Apoi ii
atinse barbia, o ridica i o inclina spre gura lui. Buzele
lui le atinsera pe ale ei, atit de uor, ca nifte petale.
Joy gemu nemuljumita.
El se retrase, o intrebare aparind in ochii lui.
- Ca inainte, opti ea, mingiindu-i inima. Ma incal-
zete pe dinauntru.
O sarutS cu patima. Iar ea gusta ceea ce iubea - pe
Alec al ei.
194

Peste un timp, Joy se mica, refuzTnd sa dea drumul

viselor, basme minunate, care se terminau cu pinjesa i
prinjul ei cu par argintiu dansind pe acoperiul cas-
teluiui sau acompaniaji de harfa unui inger i flautul lui
Pan:
Ii era cald, cu adevarat cald, se rum enea pe
dinauntru, dar nu era sigura daca aceasta senzajie de
arija era provocata de foe sau de amintirea sarutului
lui Alec. Era ultimul lucru pe care i-l amintea clar, cum
el o saruta, pentru ca gustase tot ce iubea Tnainte de a
adormi Tn cercul protector al brajelor lui calde, adTncita
Tn visele ei.
Dupa Tnca citeva minute de amintiri tacute, acea
parte a mintii ei care plutea spre o lume care era exact
aa cum Tji doreai - se umplu de bucuria visarii, de
speranje i dorinje Tmplinite. Pe jumatate adormita, pe
jumatate treaza, simjind ca Alec era Tn apropiere, Ti
deschise ochii. Totul era Tn ceaja. Clipi de mai multe ori,
apoi Ti Tntoarse capul.
Luminat de voalul alb al razelor de luna, Alec statea
Tn picioare la o fereastra Tngusta Tn celalalt capat al
camerei Tntunecate, Privea afara. Camaa lui alba atTrna
afara din pantalonii de un galben Tnchis, pataji de noroi
i rupji la un genunchi. Frumoasele lui cizme lustruite
fuseserS taiate pe marginea dinauntru i atTrnau Tnafara.
Franjurii aurii care le Tmpodobisera nu mai erau acum
decTt nite fire zdrenjuite i subjiri, de parca ar fi fost
roase de Beezle.
Un braj lung era Tntins Tn sus iar mTna lui se sprijinea
de marginea superioara a chenarului ferestrei. In cea
lalta mTna Jinea o ceaca sau o cana, ceva din care bea
din cTnd Tn cTnd dus pe gTnduri. Joy Ti studie pozijia,
amintindu-i cum miinile calde barbatefti Ti mTngTiasera
faja, apasTnd pielea ei rece cu cTrpe udfe i calde, un
obraz cu barba aspra lipit de pieptul ei cTnd el Ti ascul-
tase bataile inimii, o voce bITnda care Ti tot spunea ca e
 195

"ducesa i Tn consecinja nu poate face ceva atit de pros-

tesc, cum ar fi sa moara.
Ii amintea cum Tncercase sa-i spuna ca nu era decTt
obosita, nu moarta, dar dupa citeva cuvinte bolborosite
care refuzasera sa se formeze pe buzele ei uscate, ni
mic nu mai avu importanja decTt supa sarata pe care i-o
servi cu HnguriJaTn gura. ti aminti gustul pTinii Tnmuiate
Tn supa, i sunetul vocii sojului ei poruncindu-i sa ma-
nTnce.
Era greu sa Ji-I imaginezi pe ducele de Belmore
faclnd pe doica. Privirea ei se Tntoarse la el i se folosi
de aceasta ansa pentru a-l studia. Parea sa fie adincit
Tn gTnduri, i se Tntreba la ce se gTndea. BineTnjeles ca
mereu se Tntreba la ce se gTndea el. Pentru ca faja lui
rareori arata vreo emojie, cu excepjia furiei - pe asta o
vazuse cam de prea multe ori - niciodata nu-i putea
ghici gmdurite.
Ce-ar putea gTndi un duce? tn mintea ei aparu ima
ginea lui stTnd pTna la genunchi Tn apa Tnghejata i
TntrebTnd-o unde dracu se afla hanul. Apoi Ti aminti de
expresia Tngrozita de pe chipul lui cTnd Tn sfirit Ti da-
duse seama ca era Tntr-adevar o vrajitoare. Imaginea
aceea Ti dadu raspunsul cautat: probabil ca se gTndea
ca ea reprezenta o problema, problema lui.
Pujin Tnvinsa, pujin ruinata, privi la salteaua pe care
era TntinsS, observTnd mladijele subjiri de fin i paie care
ieeau afara din pTnza veche. Pipai cu degetele un mic
fir de pai care statea singur.
Joy se simjea ca acel fir. Scapase prostete de la
locul lui sigur, pentru a se rupe i a se trezi pe un
teritoriu vast i necunoscut. OftTnd uor, Tl arunca Tn aer.
Nimeri Tn foe i disparu imediat Tn flacarile albastre i
fierbinji. Se Tncrunta, fara sa-i placa analogia care Ti
trecu prin minte - un fir de pai mistuit de foe.
Nu-i dorise altceva decTt sa-l impresioneze cu o
incantajie care sa-i transporte pe amTndoi Tntr-un han
196

calduros i comfortabil. Nu ceruse prea mult. Uneori

vrajile ei se incurcau attt de tare, tnctt. tneepea sa se
tntrebe care anume era scopul ei tn aceasta viaja. Apoi
privi spre el. Sa fie Alec motfvul pentru care ea exista tn
aceasta lume confuza de fericire i tristeje?
Suspintnd, trase mai strins ptna la barbie paturile
grele i calduroase. Muchii ei tnvinejiji o dureau pro-
testtnd ptna i la aceste micari uoare i Joy tresari. ii
simjea trupul zdrobit - ca atunci ctnd cazuse pe scarile
turnului vtntnd o matura care zbura singura. 0 aduse la
viaja tntr-o tncercare negtndita de a curaja prin magie
podeaua din turn - o sarcina care fusese pedeapsa ei
pentru'o alta greeala.
Au existat attt de mult ghinioane tn acea perioada
netndemtnatica din viaja ei tnctt nu i-o putea reaminti
dectt pe cea mai memorabila i dureroasa. i tnca ctt de
dureroasa. Saptamtni tn ir vtnataile ei nu se vindeca-
sera dupa ce se rostogolise tn jos pe cincizeci de trepte
de piatra.
Nu era uor sa fii o-vrajitoareAttnara, chiar daca de-
prinderile veneau tn mod natural. In cazul lui Joy ascen-
siunea spre adolescenja a fost albastra - vtnata. i se
parea ca de aceeai culoare va fi i ascensiunea ei spre
condijia de femeie. Se uita din nou la Alec i toji anii de
vraji greite i accidente ruinoase disparura ca prin
ceaja tn lumina soarelui. Era ceva aa de logic - ei doi
tmpreuna. O tia la fel de sigur ca i cum cineva il-ar fi
tntins pe una din tavile de argint Belmore i i-ar fi spus
Poftim, acest barbat tji aparjine - este Jelul existenjei
tale, motivul pentru care traieti. Are nevoie de tine.
La acest ultim gtnd ochii ei se tnchisera i buzele ti
schijara un mic ztmbet. Se lasa din nou purtata spre
lumea ei de minunajii, un loc fara dureri ale trupului sau
ale inimii, o fermecata lume de vis unde incantajiile unei
vrajitoare reueau perfect, unde un duce frumos cu fire
 197

argintii in par 2imbea i transforma noaptea in zi pentru

ea, i unde dorintele puteau intr-adevar sa devina rea
litate.

Alec traia in plin comar.

Era sigur de asta. Gigantul i piticul disparusera. Ii
cautase, Ti strigase, ateptase, dar nimeni nu m^i era
acolo, i dupa-cum aratau lucrurile, nimeni nici nu mai
trecuse pe aici.
. fn dulap nu se gasea nici o hain|, i nu exista nici
un semn ca cineva locuia sau locuise aici. Mobila obi-
nuita a unui han se afla acolo impreuna cu cratijele i
vasele din bucatarie, dar nici un om sau vreun obiect
aparjinind unui om. tia ca ii vazuse pe acolo pe cei
doi, fir-ar al naibii, ii simjise. Cineva incercase sa o traga
pe Joy din brajele lui. Vorbise cu gigantul.
Privirea lui nedumerita se opri asupra ferestrei. Nu
vazu nimic altceva decit zapada alba i geamuri aburite.
Nimeni nu ar fi plecat pe o astfel de vreme. fnsa cei doi
disparusera.
Se indrepta spre camin i privi in jurul lui prin in
capere. Se vedeau mese vechi i crapate, dar nici o
bautura. Nu existau butoaie cu bere i nici cani sau
carafe, nimic decit o incapere neocupata cu mese i
scaune, o vatra i o mica gramada de lemne linga ea.
fn viaja lui nu gatise nimic. De fapt intrase in bu-
cataria de la Belmore doar o data sau de doua ori, pe
vremea copilariei.
Se opri in faja raftului i studie atent i ingrijorat
zarzavaturile cu aspect atit de brut. Era un barbat inte-
ligent, rajiona el. Conducea moii, discuta puncte ale
legilor in Casa Lorzilor, i era un nobil de seama al
regatului.
198

Insa Jaranii gateau. Femeile gateau. Nobilii regatului

nu gateau.
CTntari in gind aceasta idee, apoi ajunse la o con-
cluzie perfect logica i masculina. Cu, siguranja ca i el
o putea face la fel de bine, fara Tndoiala cu mult mai
bine...

- Trebuie sa maninci, Scottish. Trezete-te.

Joy gemu, apoi simji cum Alec o ridica aa ca era
din nou la pieptul Jui i era un piept atit de protector i
cald. Ii puse mtna pe inima lui i adormi diri nou.
- Sa nu dormi. Nu ti permit.
- Aa de obosjte... reui ea sa murmure.
El o scutura pujin.
-T re b u ie sa maninci.
Ea ofta i deschise gura, apoi profita de ocazie i ti
puse brajele in jurul lui ghemuindu-se mai aproape de
el.
- E bine.
Da, se gindi ea, e foarte bine. Ii puse mina pe inima
lui i ofta uor.
- Uite, nite supa.
Joy simji metalul cald al lingurii pe buzele ei, apoi
lichidul cald umplindu-i gura. Se Tneca tntorcindu-i
capul de la pieptul lui cald. Apoi tui, inghiji i mai tui
de crteva ori. Respira adinc i se strimba din cauza
gustului scirbos, se uita la el nevenindu-i sa creada ca
poate fi attt de crud. El statea perfect nemicat i studie
supa o clipa.
- Trebuie sa maninci.
- Nu vreau. Se prabui Tnapoi pe saltea i trase
paturile mai strins in jurul ei.
 199

-T re b u ie sa maninci.
Ea scutura din cap.
- Nu.
- Eti sojia mea i iji poruncesc sa maninci.
- Are gust de pamint.
El inlemni, dar ea era prea slibita i prea obosita ca
sa se certe cu el. Putea sa fie cit de arogant dorea, dar
ea nu va minca fiertura aceea respipgatoare. l-o i spu
se i inchise ochii scapindu-i expresia jignita care aparu
pe chipul lui cind se uita la cana cu supa. Dupa citeva
secunde de tacere puse o bucata de piine linga ea i
cu cana In mina iei din camera.
Joy se trezi in mirosul fumului de lemne arse. Ii
deschise ochii i urmari limbile fiacarilor croindu-i o
poteca albastru-portocalie in sus spre horn. Era un foe
mare care trimitea valuri de arija ondulind spre ea. Ii
intoarse capul spre fereastra ateptindu-se sa-l vada pe
Alec. Nu era acolo. insa privirea ei plina de speranta
intilni lumina alba a zilei care patrundea in camera to-
pind geamurile inghejate.
Se ridica in capul oaselor, tresarind cind muchii ei
protestara dureros i privi in jurul ei. Alec nu era acolo.
Ii strinse mai bine patura in jurul ei, simjindu-se dintr-o
data foarte singura, vulnerabila i foarte goala sub pa
turi. Cerceta incaperea i ii gasi^hainele inirate pe un
serin de lemn de linga fereastra. incerca sa se ridice, o
acjiune prosteasca care trimise durerea muchilor nefo-
losiji pina in picioare, de parca s-ar fi umplut de roiuri
de albine.
Se lasa sa cada la loc peste gramada de paturi,
simjindu-se i mai neajurorata. Ii freca picioarele goale
pina cind devenira parca mai normale, apoi incerca din
nou sa se ridice, de data asta cu succes. Cu un mers
stingaci, de raja beata, se impletici, inca infaurata in
paturi, pin la hainele ei.
Cit de repede putu, scotoci printre hainele ei, gasin-
du-i cmaa rupta, o zdreanja sfiiata. Se dadu un pas
200

inapoi, cu o mina Jjnind patura iar cealalta Tndreptata

asupra camaii. Oh, camaa urita cu fundi albastra",
incanta ea, Jntoarecete dip nou la forma ta originala
Camaa disparu cit ai zice pete! Joy se holba o-
cata la locul unde se aflase. Veni mai aproape i vazu
o gogoafa de marimea unui ou de rindunica. Aplecin-
du-se peste gogoaa vazu micul vierme de matase mi-
cfndu-se inauntru.
- Nu la acea forma originala, murmura ea.
Incerca din nou... Inchise ochii, reprezentindu-i ?n
minte o cam af a noua. Jmi trebuie o camaa doar pen
tru mine, exact ca aceea pe care o vad Tn minte!"
ii pocni degetele ca totul sa mearga bine i des
chise ochii. Camaa rupta zacea acolo, la fel ca Tnainte.
Ofta, zicTndu-i ca era Tnca prea slabita i puterile ei
magice, care oricum nu erau grozave, suportau con-
secinjele.
Lua camaa, se uita la ea o clipa, apoi, fiind o sco-
tianca econoama din cap pTna Tn picioare, o Tmbraca
invers, gTndindu-se ca era mai bine aa decTt sa piece
fara ea. Dupa cTteva minute i multe, multe Tmpiedicari
si zvTrc'oleli, reui sa Tmbrace rochia verde de camir,
rupta i ifonata, pe care o prinse ca sa nu cada de pe
ea cu doua agrafe, ciorapii scorJoi, cindva albi, i pan-
talonii tari albastru-verzui. !i desfacu parul din cocul
TncTlcit, i trecu degetele prin el tresarind de durere.
Renunja Tn cele din urma, i-l Tncolaci Tn jurul mTinii
fixTndu-l de cap cu cTteva agrafe.
incet, deschise ua ateptTndu-se sa vada holul Tn-
gust al unui han tipic englezesc. In schimb dadu cu
ochii de un mic palier i nite scari abrupte. Iei afara
din cam era, TnchizTnd cu grija ua Tn urma ei cTnd
auzi de sub scari sunetul Tnfundat al vocii lui Alec. Se
apuca bine de bara grosolana i Tncet i cu grija, cam
nesigura de picioarele ei, cobori scarile Tnguste. Pe la
jumatatea drumului reui sa-i Tnjeleaga cuvintele. Se
opri i asculta.
 201

- Ducele de Belmore ajuns numai Dumnezeu tie

unde. Nici un afurisit de servitor. Ce fel de han o mai fi
i asta?
Joy atepta un raspuns. Nu veni nici unui. Cu cine
vorbea? Nu se auzea decit izbitura puternica a ceva
metalic. Mai cobori pe furi citeva trepte, Ti vTr? capul
sub o grinda joasa i vazu umerii largi ai lui Alec aple-
cati peste vatra din bucatarie. Nu mai era nimeni alt-
cineva Tn camera.
Ducele de Belmore vorbea singur - singur. Auzi me-
talul frecindu-se de metal, apoi zgirieturi de cremene...
un puternic fisTit.
- Fir-ar al naibii!
Flacari albastre jTnira in sus spre hornul de cara-
mida ca un foe in aer liber. Alec se departa de explozia
din vatra, zgTindu-se la foe - aruncTndu-i cautatura du-
cala, fara Tndoiala. Ua cuptorului se deschise brusc din
cauza suflului de aer fierbinte i se izbi de caramida.
Flacarile se ridicau pina la cuptorul pentru pTine.
Parca ar fi fost una din vrajile ei Tntr-o zi foarte
proasta. Dar era nimic in comparajie cu ?nfajiarea lui.
Urechile, gitul, minecile suflecate, brajele, partea din
fata a camaii, pieptul, ortul de piele care ii acoperea
pieptul, i o buna parte din par erau acoperite cu faina.
Miinile ti erau virite Tntr-un aluat plin de cocoloae. Alteja
Sa, distinsul nobil - i excesiv de manieratul duce de
Belmore arata ca un mascarici.
Joy nu se putu abjine. Chjcoti.
El ridica privirea spre ea. In clipa Tn care ochii lor se
TntTlnira, pe chipul lui aparu un licar de surpriza i o
farima de ceva care ei Ti taie respirajia. Arata Tntr-adevar
muljumit, foarte muljumit, Tnsa expresia de muljumire
disparu atit de repede, TncTt ea nu fu sigura ca o vazuse.
Aproape ca paruse fericit sa o vada. Cu inima zvTcnin-
du-i plina de speranja, Joy Ti studie ochii Tntunecaji, dar
nu mai vazu decTt obinuita raceala.
202

- Te-ai facut bine. Alec pai spre ea, faja ramTnindu-i

neschimbata.
Ea dadu din cap, apoi cobori uitimele doua trepte i
Ti Tntoarse privirea. Dupa o clipa in care s-au uitat foarte
serios unui la celalalt, Joy zimbi. Faja lui era mTnjita de
faina acolo unde Ti tersese fruntea de prea multe ori
cu miinile pline de aluat. Nu se barbierise, iar barbia i
falca erau negre din cauza Jepilor i prafuite cu faina.
Cu toate astea Tncruntarea lui Ti era foarte bine cunos-
cuta.
- Ce faci? tntreba ea privind in jurul lui.
Umerii lui se Tnaljara - obinuita lui atitudine d e .
..eu^sTnt-ducele" - inainte de a o anunja aspru:
- Pregatesc rruncare.
Joy mai facu cTjiva pai spre el i vazu o masa de
lemn Tntr-un colj. in centrul ei se afla o uriaa bucata de
ceva care, cu un munte de imaginajie, ar fi putut fi luat
drept aluat pentru piine. Avea marimea unui cimpoi, i
se afla intr-o stare - trista - I n mijlocul a doi centimetri
de faina.
- injeleg.
El se Jinu la fel de drept i nem ifcat ca o stfnca
celtica.
- Ptine.
Alec se Tntoarse i se uita la bucata de aluat. Era
pentru prima oara cTnd Joy Ti vazu disparind siguranja
de sine. Arata stingherit i absolut deloc Tncrezator. So-
Jul ei cel orgolios habar nu avea ce facea, aa ca se
oferi sa-l ajute, imaginTndu-i ca va putea sa-l convinga
sa-i dea voie sa vrajeasca ceva.
- Ah, tii sa gateti? in vocea lui se simji uurarea
dei ea nu observa nici o schimbare pe chipul lui.
Acum, Joyous Fiona MacQuarrie Castlemaine, du
cesa de Belmore, Tn parte scojiana, Tn parte engle-
zoaica, i Tn parte vrajitoare, era orice, dar nu proasta.
Nu va lasa sa-i scape o ansa atit de neateptata ca
 203

sa-l impresioneze. La urma urmei, ansele ei de ptna

acum au fost rare i la mare distanja.
Spera doar ca faja ei sa nu tradeze gogoii mititei
pe care urma sa-i toarne. Nu tia sa gateasca, dar de
obicei putea sa zbtrntie un prinz delicios. Respira adtnc,
ochii i se marira i ti dadu drumuh
- Da, tiu.
- Bine.
Se parea ca Alec nu reuise sa iasa afara destul de
. repede din or|ul prins la brtu. Nu se mai micase attt
de repede de ctnd daduse foe covorului din salon. Se
uita la ea, iar Joy se stradui sa arate ctt mai serioasa.
Dupa expresia lui era sigura ca dSduse gre. Parca se
mai tnalja un pic - foarte ca un duce - apoi azvtrli orJul
pe masa, stirnind un nor de faina.
- Ma ocup de foe, spuse el.
Joy privi spre focul care duduia tn vatra din bu-
catarie. Privirea lui o urma pe a ei.
- De focul din camera mare. Facu o tntoarcere mili-
tareasca i iei din bucatarie. Peste ctteva clipe Joy auzi
bufniturile lemnelor cazind pe gratar.
Se rasuci spre camera i studie mizeria i merindele
saracacioase. Traversa camera i examina le^umele.
Macar daca ar fi putut sa-i foloseasca magia. Insa so-
Jul ei nu se va lasa prostit.
Se apropie de masa, scutura orJul, tl lega, apoi
puse nite legume pe masa. Faina era peste tot. Privi tn
jur i zari o matura proptita de un vas pentru batut untul
aflat tntr-un colj tntunecat.
Sa tndrazneasca? Se simjea mai puternica, i anul
trecut reufise tn sfirit sa staptneasca controlul asupra
maturilor. Ii intinse gttul ca sa vada ce facea Alec. Era
cu spatele la ea i ti pierdea vremea cu focul.
Repede, Joy se uita la matura, ti tngusta ochii ei
stralucitori i spuse:
- Vino. Matura facu doi pai nesiguri spre ea apoi se
204

opri. Mai aproape, se gindi ea. Arunca tnca o privire

furia in direcjia lui Alec, i ii cobori vocea: Vino.
Matura se izbi de ea lovindu-se de masa.
- T e simji bine?
Joy tresari la sunetul vocii lui Alec. Se intinse ca sa
se uite din nou la el. Era tot ingenunchiat linga foe dar
privea in direcfia ei.
- Am scapat ceva.
El dadu din cap i ii continua treaba. Joy se uita
la matura i zimbi, apoi se apleca i opti: Vezi faina
de pe jos? Adun-o, te rog frumos. Fa-o fn tacere i
oprete-te ctnd Alec apare."
Matura terse faina de pe masa provodnd cltiva mici
nori albi, apoi dansa in jurul mesei, adunind intr-o gra-
mada faina de pe jos. Joy zimbi, apoi arunca pe mass
legumele linga aluatul de piine, creajia lui Alec. Studie
bucata uriaa apoi se intoarse spre cuptorul de piine de
deasupra vetrei. Se intoarse din nou i incerca sa ridice
aluatul. Nu putea Jine in miinile ei decit jum atate din el,
cealalta jumatate atirnindu-i peste braj. II puse la loc, ii
indrepta degetele spre el i le invirti.
Aluatul se tiri ca un vierme pina la marginea mesei.
Poate ca era prea greu ca sa se mite doar la porunca
degetelor. Ridica mina i spuse:
- Sus!
- Fir-ar al naibii!
Oh, nu... nu din nou. Strimbindu-se privi in camera
mare, ateptindu-se sa-i vada sojul plutind in aer.
Alec era'bine Tnfipt in podea, aplecat peste mica
gramada de lemne de linga camin.
- Afurisitele astea de lemne nif vor sa se aprinda.
Probabil ca sint prea verzi.
Joy ofta uurata, apoi vazu aluatul inca planind
deasupra mesei. AratS cu degetul spre cuptor i opti:
Du-te! Coace-te!
Viitoarea piine zbura in cuptorul de caramizi iar ua
 205

de tier se inchise zdranganind. Matura se opri i ramase

nemicata in mijlocul camerei. Joy o apuca exact in
clipa in care Alec trecu pe linga ea, indreptindu-se spre
scari.
- Totul e in regula? o intreba el.
Ea dadu din cap i schija ceea ce sprea sa fie un
zimbet inocent.
- Trebuie sa aduc nite lemne uscate de sus, spuse
el, apoi se opri linga scari aruncindu-i o privire ciudata.
S-a intimplat ceva?
Joy se cazni sa abordeze un zimbet liniftitor.
- Nu. Ii clatina capul. Doar faceam un pic de cu-
rajenie. Ridica matura.
El mormai ceva i urea scarile. Joy ii urmari cizmefe
taiate disparind sus i se apleca din nou peste masa. N
auzi intrind in camera de sus. Lucreaza repede, ii zise
ea, apoi se incrunta la gramada de faina i ii pocni
degetele: Dispari!
Faina disparu cit ai clipi din ochi. Zimbind mindra de
sine, Joy ii freca miinile i hotari sa se apuce de legu
me. Tocmai nascocea o incantajie pentru curafarea le-
gumelor, cind Alec porni in jos pe scari. Se apleca pe
sub grinda de sus, Jinindu-se cu miinile de balustrada i
privind-o ciudat.
- Lerpnele au disparut.
Ea ridica ochii spre el, o senzatie de nelinite cobo-
rindu-i in stomac ca o bucata-de aluat. Se zgii la tavanul
de deasupra ei. Ochii lui se facura pujin' cam prea ba-
nuitori. Atepta o clipa apoi intreba:
- Ai vazut o gramada de lemne acolo sus cind te-ai
trezit?
- Nu-mi amintesc, spuse ea, in mintea ei aparind
stiva de lemne frumos aranjata linga camin. Ai vazut
vreun cujit pe aici prin bucatarie? N intoarse spatele i
incepu sa cotrobaie prin bucatarie, inchizind i des-
chizind dulapurile cu talentul dramatic al unei actrije.
206

Urma o lunga tacere. Apoi el ti raspunse:

- Nu. La ce tji trebuie un cujit?
- Ca sa curaj legumele, spuse ea, vtrtndu-i mtna
tntr-un sertar, dar netndraznind sa-i tnttlneasca privirea
tntrebatoare.
- Sa le cureji? mormai el. Cine s-ar fi gtndit la aa
ceva?
Joy privi in sus i-l vazu tncrunttndu-se la legumele
de pe masa. Ochii lui ti tnttlnira pe ai ei i dintr-o dat
umerii lui se facura foarte drepji tnainte de a se tn-
toarce. Trebuie sa mai aduc nite lemne, spuse el i iei
din camera.
Joy ramase nemicata i se uita tn sus la grinzile din
tavan respirind uurata ca nu disparuse tot acoperiul
casei. tn sftrit, dupa ce mai scotoci printr-un dulap gasi
doua cu|ite. II lua pe cei mai mic i se apropie de masa.
Se uita la legume i tiu ca va trebui sa le cure|e fara
aportul magiei ei. Avea o presimjire ca era deja banuita.
Spala legumele tntr-un vas cu apa, apoi le usca cu o
ctrpa mica pe care o gasise tn cautarile ei.
Cura|a coaja groasa a unui nap, fredontnd un ctntec
din copilarie i gtndindu-se la minunata cina pe care ar
fi putut-o mtnca daca i-ar fi folosit magia. Ar fi putut
face sa apara raja la tava cu sos de portocale, morcovi
tnabuiji cu felii mici de ceapa, cartofi cu smtnttna, i
biscuiji cu unt.
Hmm!
Dintr-o data lui Joy i se facu o foame de lup. Unt, ti
zise ea. Ei bine, de asta avea nevoie ptinea lor. O cuta ti
tncreji fruntea. Fara tndoiala ca Alec va observa daca ea
va face sa apara untul. Sejntoarse spre vasul de batut
untul care se afla tn colj. ti lovi gtnditoare degetul de
barbie, apoi se tndrepta spre el i tl trase tn mijlocul
camerei. tergtndu-i miinile de fusta, iei din bucatarie
i tl gasi pe Alec.
- Vino sa vezi ce am gasit. ____ _
 207

El puse jos un braj de lemne i o fixa cu o privire

care spunea: Acum ce mai e? Ea zimbi. In cele din
urma el ti clatina capul i o urma Tn tacere in bucatarie.
- Uite. E un vas de batut untul.
- Mda. Banuiesc ca aa ceva trebuie sa fie, re-
cunoscu el, evident deloc impresionat.
- Putem sa facem unt! Ii freca miinile nerabdatoare.
- Nu-mi amintesc sa fi vazut nici un fel de smtnttna.
- Aceste e un han, nu? Trebuie sa existe un hambar,
sau poate ca sint vaci in grajd. Nu au toate hanurile
grajduri?
- Sint cdnvins ca acesta nu e un han ca toate ce-
lelalte.
- Te-ai uitat afara?
- Cred ca tu ar trebui sa te uiji afara.
Joy traversa camera pina la fereastra i terse sticla.
Nu vazu decit zapada, troiene albe de zapada, ce se
ridicau ptna dincolo de marginea ferestrei. Umerii ei ca-
zura tnvini i se tntoarse spre el.
- M-am gtndit doar ca ptinea ta ar avea un gust mai
bun daca am avea unt. Ramase pe loc tacuta. N simji
privirea i ridica ochii pentru a-i studia chipul coljuros.
Alec trase adinc aer tn piept i ti trecu mtna prin
par, mormaind ceva despre a tngheja de frig din nou.
Peste o secunda se tndrepta spre pelerina care attrna
pe un scaun. O tmbraca i porni spre ua de afara.
- Unde pleci?
- Exista o cladire dincolo de curtea pentru trasuri.
Banuiesc ca tre.buie sa fie un hambar sau un grajd, sau
o combinajie tntre ele. Am auzit clopotul unei vaci ctnd
am dat peste locul acesta, aa c-ar putea sa existe o
vaca acolo.
- Oh, bine! tl urma Jopaind tntr-un picior. Unde e
mantaua mea?
El se opri brusc, se tntoarse incet, privind-o de-a
lungul nasului lui nobil.
- Tu ramti aici.
- De ce?
208

Faja lui arata ca era tn cautarea rabdarii.

- Pentru ca zapada e prea mare iar tu stai pe
picioarele tale doar de ctteva minute.
- Dar vreau untul, aa ca ar trebui sa merg cu tine.
- Nu'.
- Nu stnt dectt ctjiva metri.
-N u .
- Dar...
- Nu stnt obinuit ca poruncile mele sa tie puse sub
semnul tntrebarii. Disparuse barbatul care studiase
ptinea attt de consternat i tn locul lui aparuse ducele
arogant. Intinse mtna spre clanja. Amintindu-i de acel
mic moment de slabiciune din bucatarie, Joy schimba
tactica.
- tii sa mulgi o vaca?
Alec se opri tn plina mifcare, mtna lui apuctnd string
clanja uii. Parca se scurse o viaja tntreaga ptna ti rinp,
punse. *
7 Mantoul tau e tn cealalta parte a camerei.
Inctntata de succesul ei, Joy scoase ptinea din cup-
tor, apoi alerga i ti tmbraca mantoul, nerabdatoare sa
iasa afara tnainte ca lui sa-i treaca prin cap sa o intrebe
daca ea tia cum sa mulga o vaca.
Au pait afara. Zapada era attt de tnaita, ca ti trecea
de talie. Nefacind parte dintre cei care se lasa tnspai-
mintaji de un pic de zapada, Joy porni prin ea. El ti lua
brajul i ea dadu sa protesteze, ctnd o ridica tn brajele
lui - pozijia ei preferata. Inima tncepu sa-i bata tntr-un
ritm exaltat, i ti prinse miinile tn jurul gitului lui, ti lasa
capul pe umarul lui larg, ztmbind i rezisttnd tentajiei de
a fredona.
Alec greea attt de mult. Nu ar fi tnghejat niciodata
ctt timp s- ar fi aflat tn brajele lui.
Dupa ctteva minute visatoare au ajuns tntr-un grajd
rece i umed. Alec o puse jos i se scutura de zapada
tn timp ce ea privi tn jur. Mirosul de fin ud i mucegait
se amesteca cu duhoarea tnjepatoare a balegii de vaca
i a gainajului de pas&ri. Joy se strtmba din nas tn timp
 209

ce ochii ei se obinuiau cu lipsa luminii. Auzi cotco-

dacitul citorva gaini.
- Uite. Avem oua!
Privirea lui urma degetul ei intins,spre o caruja rupta
umpluta cu fin, in card ii facusera cuibul mai multe
gaini pricajite. 0 vaca alba i dolofana iei greoi dintr-un
coif intunecat, clopotul de la git zanganind monoton.
- Oh, privete! Are clopojel. Mie imi plac clopojeii,
|ie nu? Ofta visatoare i se gindi la clopojei, clopote i
zurgalai, dar cel mai mult la brajele vinjoase ale ducelui
de Belmore.
Vaca ramase pe loc holbindu-se la ei, clipind din
ochi. Mugi. Joy suspina i alunga din minte fanteziile ei.
Se intoarse spre Alec. Acesta o privea arogant. Vaca
clipi. Nici unui nu se mica sa o mulga.
Pina la urma el ii dezbraca pelerina i o atirna de
, oirlig de linga ua apoi o ajuta pe ea sa-i scoata
..antoul.
- Spune-mi de ce ai nevoie, spuse el, i voi vedea
daca pot sa gasesc.
De ce avea ea nevoie era sa tie cum sa mulga o
vaca. Se foi citeva clipe, apoi intinse mina sa mingiie
vaca, zicindu-i ca ar fi bine sa faca cunotin|a cu ea.
Dupa citeva mingiieri ii regasi curajul ei de scotiana.
- Am nevoie de o galeatS.
- Bine. Alec incepu sa caute prin grajd.
Joy se apleca spre vaca.
- Ar fi bine daca m-ai ajuta, opti ea.
Vaca ii inclina capul intr-o parte i se holb la ea cu
ochi mari i bovini,
- Vreau sa-mi impresionez sojul, aa ca ar fi foarte
d/aguj din partea ta daca ai colabora, spuse ea, min-
giind spatele larg al vacii. Animalul ii mica urechile.
Se auzi un pocnet i sunetul metalic al tabliei.
- Ti-am gasit galeata. i un scaunel.
- Un scaunel? Ah, bine, spuse ea, apoi opti catre
vaca. Te rog. 0 mai mingiie o data inainte ca Alec sa
vina linga ea punind jos galeata i scaunelul.
210

Joy incerca sa arate plina de incredere in timp ce se

aeza pe scaunel, apoi ?i mica degetele, aa cum
facea inainte de a incerca o vraja deosebit de compli
cate, la care s-ar .putea sa recurga daca treaba nu-i
reuea. Privi atenta sub burta plina a vacii, apoi puse
galeata sub uger.
- Ai ceva impotriva daca ma uit i eu?
Joy sari ca arsa la auzul vocii lui Alec deasupra
umarului ej.
- Nu. Intinse miinile sub vaca i apuca doua din
acele chestii care atfrnau. Brajele ei erau aa de scurte,
ca obrazui i se sprijinea de pielea alba, matasoasa a
vacii. Vaca mugi i Joy tresari. Trase. Nu se mtimpla
nimic.
Strinse. Vaca Ti flutura coada.
- Nu iese nimic, spuse Alec.
- N-am mai muls o vaca de mult timp. Mai strinse o
data dar riu se intimpla nimic.
- De cind? Vocea lui era suspect de calma.
Joy intoarse capul i murmura in pielea vacii:
- De douazeci i unu de ani.
Dupa o clipa el spuse:
- Tot nu merge. Se apleca sa priveasca sub vaca. Ai
avut multe vaci in Scojia?
- Nu.
- Cite?
Ea nu-i raspunse, insa simji ca el pricepuse iretlicul.
- Ai spus ca tii sa mulgi o vaca.
- Nu chiar. Ii trase mTinile in poala, le Tmpreuna ca
pentru rugaciune i ramase aa privind la ele. De fapt
te-am intrebat daca tu tii sa mulgi o vaca.
- Am presupus ca asta Tnseamna ca tu tii.
Ea TnaIJa din umeri.
- Am crezut ca va fi uor, recunoscu ea. A putea
sa-mi tncerc puterile magice daca tu...
- Nu!
 211

- Nu, am spus! Facu cijiva pai incoace i incolo in

spatele ei mormaind ceva despre coagularea laptelui.
Se opri i se lasa pe vine linga ea. Nu poate fi attt de
greu. ti freca un deget de buze tn timp ce se gtndea la'
cum se mulge o vaca. Le strtngi?
- Da, raspunse ea. Privete. Apuca din nou de uger
i trase. Vezi? Nimic.
- Mai incearca o data.
- Poate ca stnt astupate, sugera ea i ti apleca faja
linga al lui. Intoarse una din mamele tn sus ca sa-i vada
vtrful. Tu vezi ceva?
- Nu. Se apleca mai aproape.
- Nici eu.
Joy tntoarse tn sus cealalta mamela.
- Dar acum? Trase uor.
Un uvoi de lapte Jini pe Itnga ea.
- Oh, uite! spuse ea pe un ton plin de veselie. Am
reuit! Am reuit! Se intoarse spre Alec.
De pe faja nobila a ducelui de Belmore laptele se
scurgea picatura cu picatura.
- Oh, Sfinte Sisoe! ii acoperi gura cu o mina i privi
ingrozita cum laptele se prelingea de pe nasul lui aris
tocratic, barbia aroganta, iroind tn jos pe gttul lui.
Nu se putu abjine. Chicoti.
- imi pare rau. Mai chicoti o data. Sincer tmi pare
rau. N-am... adica... araji atit de...
El se incrunta la ea, intreg trupul injepenindu-i din
cauza mtndriei ranite.
- Atit de... cum?
Nici macar aroganja lui nu o putea opri sa nu rida.
- Aa de nating. Oh, Alec! Nu se mai putu abjine sa
nu-i dea drumul. A improcat chiar pe Itnga mine i
pleosc! Iar tu aratai aa de serios, dar nici macar un
duce nu poate arata serios cu laptele picurindu-i de pe
faja, iar mie... iar mje... Se opri din rts i privi direct in
ochii lui orgolioi. ii puse o mtna peste a lui i i-o
mingiie. Iar mie tmi placi, chiar i cu lapte pe faja.
212

0 expresie ciudata de surpriza i curiozitate aparu

pe chipul lui. Se mulfumi doar sa o priveasca, spasmul
din obraz disparind incet, furia slabindu-i. Orgoliul era
insa prezent, insa in privirea lui aparu o sclipire de mo
ment care ii dezvalui dorinta lui ascunsa.
Joy era atit de fericita sa o vada, incit zimbi. Avea
nevoie de ea, iar acest adevar tocmai il nimerise in plin.
Alec intinse mina atingindu-i uor obrazui cu degetele.
Ochii lui se fixara asupra gurii ei i devenira serioi. Ii
mingiie buzele, dezmierdind alunija de deasupra lor.
Joy cunotea privirea asta, iar inima incepu sa-i bata tot
mai tare. Saruta-ma... saruta-ma... saruta-ma...
tia ca i el o dorea.. Aerul aproape ca vibra. Pro-
misiunea din ochii lui ii facu buzele sa se departeze, i
se apleca inainte in clipa in care miinile lui alunecara
spre gitul ei, tragindu-i gura spre a lui.
Punin.du-i o mina in jurul gitului, i-o trase pe cea- '
lalta acolo unde ii era locul; pe inima lui, simtind-o zvic-
nind in acelai ritm cu a ei. In momentul acela buzele lor
se intilnira. Gurile se deschisera in acelai timp, iar bra
jele lui o cuprinsera lipindu-i trupul fierbinte de al lui.
Cealalta mina a lui aluneca spre ceafa i ii Jinu gura
prizoniera. Ii inclina capul fi limba i se cufunda ina
untru, umplindu-i gura.
O saruta. Monstrul disparuse.
Vaca Se mica, i Joy auzi dangatul clopotului de la
gitul ei, insa prea putine mai aveau importanta acum
pentru ca tia ca este exact locul Tn care trebuie sa fie.
 ADEMENIREA
La culcare!...
C e s-a facut, facut ramine.
Hai la culcare, hai!

M acbeth, William Shakespeare

CAPITOLUL 15

Alec auzi clopotul i i?i dadu seama ca nu era locul

in care ar fi trebuit sa fie. Brusc, puse capat saruMui,
impietrindu-i inima pentru a ignora micul geamat de
surpriza al sojiei lui. Ochii ei erau inca inchii, buzele
desparjite i umede. Simji atit de puternic forja cu care
ii atragea spre ea, incit nu s-ar fi mirat sa vada un lanj
legindu-i unui de altul. Gindul acesta il facu sa mai res
pire inca o data adinc. Apoi se trezi privind in doi ochi
de putoaica verzi i visatori. Incapabil sa reziste, ridica
degetul spre gura ei, trecindu-i-l peste conturul buzelor,
apoi atinse mica alunija de deasupra lor. Doar cu un
zimbet il facea sa uite atit de mult, atit de uor.
- Nu aici. Se stradui din rasputeri sa ignore dez-
amagirea atit de eviderrta de pe chipul ei. Dezamagire
nu era nici pe departe cuvintul cu care ar fi descris ceea
214

ce simjea acum. Nimic nu i-ar fi plScut mai mult decit sa

i-o faca a lui, aid i acum, cu finul drept pat de nunta -
dar se aflau intr-un afurisit de hambar. Ducele i ducesa
de Belmore nu se vor imperechea intr-un hambar.
Cu o voinja de ojel formata in prea mulji ani de
singuratate, Alec ii ignora gindurile i arata cu capul
spre vaca, care se afla inca linga ei, rumegind i dind
din coada.
- Avem o vaca de muls.
Asta o facu sa zimbeasca. tl privi cu adorajie. El se
incrunta la ea. Nu voia sa fie adorat, fir-ar al naibii!
Ea ii feri ochii i incepu sa se joace cu un fir de fin.
Se purta aspru cu ea, dar ii avea motivele lui. Re-
acjia lui in faja ei il naucea, pentru ca nu era ceva ce
putea fi controlat cu o porunca. i nici nu o putea face
sa dispara. Ca i cum cu o singura privire il putea ade-
meni spre lumea ei ciudata, o lume pe care nu o inje-
legea cu nimic mai bine decit cea in care traia.
Prin minte ii trecu un gind ingrozitor, lovindu-l ca un
pumn in stomac. Ii facuse ea asta? Ii folosise magia
pentru a-l vraji? De aceea nu-i putea el stapini nevoia
ciudatS pentru ea, aceasta patima? 0 privi citeva clipe,
contient inca de acel lanj incordat de dorinja.
- M-ai vrajit?
Ea ii inclina capul intr-o parte, chipul ei aratindu-i
surpriza.
- Nu.
- Atunci de ce se intimpla toate astea?
- Toate ce?
- De fiecare data cind ma uit la tine vreau sa... sa
ma port ciudat. Cred ca mi-ai facut o vraja de dragoste.
Vreau sa o indepartezi. Ti incrucia brajele la piept i
atepta. Acum.
Ochii ei sclipira.
- 0 vraja de dragoste?
- Da. Scapa-ma de ea.
 215

- Dar...
- Iji poruncesc sa indepartezi vraja.
Ea il privi un timp indelungat. Vedea cum ii lucreaza
pe furi? mintea ei de vrajitoare. Ochii ii scinteiau. In cele
din urma ofta, se dadu batuta i indruga ceva de ne-
injeles, fluturindu-i miinile in aer de mai multe ori. El
atepta ca senzajia sa dispara. Nu disparu. Joy veni
spre el foarte incet, ochii ei raminind ajintiji asupra lui.
Se opri la cijiva pai de el, faja ei devenind foarte se
rioasa, i spuse:
- Trebuie sa te sarut ca sa indepartez vraja.
El inlemni, netiind la ce sa se atepte.
- Da-i drumul.
Ea ii strecura brajele in jurul gitului lui i incet se
ridica in virful picioarelor, gura i afurjsita aia de alunija
sexy apropiindu-se tot mai mult.
Miinile ei se micara de la git la obrajii lui in clipa in
care buzele ei le atinsera pe ale lui. Alec incepu sa
numere in latina, i totul merse bine pina cind limba ei
mica i curioasa ii trecu peste buze. Gemu i limba ei
patrunse in gura lui, mingiindu-l, facindu-l sa simta ma-
gia. Incerca sa numere in greaca, apoi sa conjuge ver-
be in franceza, orice pentru a rezista tentajiei de a o lua
in braje i a i-o face a lui acolo in fin.
Intr-un final ea se retrase, incet, respira adinc, i
spuse:
- Am terminat.
- A disparut?
Ea dadu sa zimbeasca apoi ii muca buzele.
-D a .
El nu se simjea cu nimic mai altfel.
- Nu mai exista vraja?
- Nu, confirma ea, apoi ii arunca unui din zimbetele
alea care il faceau sa-i piarda minjile.
Alec ii indrepta umerii i spuse:
- Sa nu o mai faci niciodata. Nu ai voie sa mai faci
216

niciodata o vraja de dragoste, in special nu mie. Ai

injeles?
- Da, Alec. Statea sfioasa cu miinile impreunate i
capul plecat.
- Bine. Voi mulge vaca, ii spuse el, ateptind ca ea
sa se impotriveasca. Tu poji sa aduni oua.
Joy inalta spre el ochii ei stralucitori.
- Oh, minunat! N-am mai adunat niciodata oua! i
tu?
- Nici eu.
Se purta de parca i-ar fi oferit un dar deosebit. Se
atepta sa o vada in orice clipa batind din palme. II
uluia ca gasea placere in cel mai neinsemnat lucru. Nu
intelegea, cum nu o intelegea nici pe ea, aa ca renunja
sa mai incerce, apucindu-se de ceea ce-i propuse sa
faca i se aeza pe scaunel incruntindu-se. Dupa citeva
minute singurul zgomot din hambar era sunetul laptelui
izbind galeata de tabla.
- 0 faci foarte bine. Nu se micase.
El ridica privirea, primul lui impuls fiind sa-i porun-
ceasca sa faca ceea ce-i spuse el, dar zimbea din nou,
i o parte induioata din el ii ceru sa nu-i strice fericirea
evidenta care radia pe chipul ei.
- Eti sigura ca ai indepartat vraja?
- Pe cuvintul meu de vrajitoare. Cu faja dintr-o data
serioasa, ridica o mina in aer.
Inspirind adinc, Alec deschise gura, dar nu iei nici
un cuvint. Trebuia sa scotoceasca dupa acele cuvinte
furioase i aspre care in trecut puteau sa jupuiasca
piele de pe persoana careia ii erau adresate. De data
asta cuvintele nu venira uor. Trebui sa le caute, iar
cind se uita la fata ei mica i nostima, nu le putu rosti.
Mai vazuse i inainte fericirea ei vetejindu-se i ii
aminti ca se simjise de parca ar fi lovit o plsicuja.
- De ce ma intrebi? spuse ea. 0 mai simti inca?
-D a .
 217

- Oh. Pai, probabii ca trebuie sa mai treaca un timp

pina sa se atenueze.
El mormai.
- Ar fi bine c?t mai repede.
- Pai... spuse ea, aplec?ndu-se pe spate pentru a-i
curaja fusta de firele de paie. Trebuie sa adun ouale.
Alec ii urmari mtna trecind peste fundul ei, i nu
spuse nimic pentru ca in mintea lui aparu imaginea lui
Joy cu parul desfacut, leganindu-se pe spate pina in
locui pe care acum Tl curaja i mai jos pe coapse, pe
coapsele ei goale.
Sunetul uvoiului de lapte deveni mai aGcelerat. Se
concentra asupra sarcinii pe care o avea de Indeplinit,
incordat i stapin pe sine, un comportament care ii fu
sese virtt in cap de la o virsta frageda i care de la
casatoria lui, se modifica mult prea des.
Ducele de Belmore facindu-i probleme din cauza
pisicujelor lovite i a unor bucle castanii? Trase adinc
aer in piept i se sili sa se gindeasca la moiile lui a
caror cimpuri zaceau acum necultivate, la necazurile cu
arendaii i braconierii din ultimul timp; la cea mai noua
manevra a conservatorilor din Casa Lorzilor, la orice,
dar nu la melodia vesela pe care o fredona sotia lui de
cealalta parte a hambarului.
- Oh, Alec! Hai sa vezi! Am gasit ceva!
- Fir-ar al naibii, mormai el incet i se zgii la galeata
de tabla.
- Vino repede!
Resemnat ii terse miinile de pantaloni i se ridica,
apoi inconjura vaca trezindu-se cu sojia lui venind aler-
gind spre el, iuindu-i brajul i tragindu-l dupa ea spre un
colj slab luminat.
- Privete acolo.
Ochii lui se indreptara spre locul pe care arata de
getul ei intins i vazu lazi de lemn cu carji i un cufar
acoperit partial de paie.
218

- Ce crezi ca ar putea fi inauntrul aceiui cufar? Vo

cea ei era atit de entuziasmata de parca tocmai ar fi
gasit o comoara ascunsa.
- Fara indoiala ceva de care nimeni nu avea nevoie.
- Unde Ji-e spiritul de aventura? Hai sa-l deschidem.
Nestimparul i incintarea de pe chipul ei au fost prea
mult pentru el. Nu le putu ignora. Se apleca i puse
deoparte lada cu carji legate in piele i foarte prafuite, i
desfacu zavorul cufarului. Ridicind capacul, balamalele
scrinira ca nifte mite infometate, i dintr-o data capul
curios al sojiei lui aparu in raza sa vizuala.
Joy exclama incintata:
- Oh, Sfinte Sisoe! Privete! Scoase afara o palarie
uriaa de catifea roie, de marimea unei ei de vina-
toare, cu mai multe pene decit un cird de struji. Trebui
sa faca un pas inapoi pentru a nu se trezi cu penele pe
fa|a pentru ca so|ia lui o sucea i rasucea in miinile ei,
inspectind acea monstruozitate aa cum un copil ar
inspecta o noua jucarie. Ii azvirli palaria pe capul ei
mic, ridica barbia ca sa lege panglicile. Facu un pas
inapoi i lua o atitudine afectata. Cum arat?
ii dadu palariei, care fusese facuta pentru un coc
pompadur, un uor bobirnac. Palaria aluneca in jos
pina la nasul ei mititel, penele atirnind in jos peste par
tea din faja a borului. Sufla penele din gura i spuse cu
o voce inabuita de palarie.
- Cred ca e pujintel cam mare.
inainte sa se poata controla, daramite sa se gin-
deasca la ce face, lui Alec ii scapa un hohot de ris.
impietri imediat i il inghiji pe al doilea. Ea ii impinse
palaria pe ceafa, i-l privi cu ochii ei verzi mari i curioi.
- Ce-a fost asta?
- Ce anume?
- Zgomotul acela.
- N-am auzit nimic.
- Eu am auzit foarte bine. Parca erau vijeii-de-mare
de pe stinca lui Iona.
 219

- Vijei-de-mare?
- Foci.
El ii drese glasul, Jifnos, incercind sa ia o mutra cit
mai serioasa.
- Imposibil.
Joy ii impinse palaria pe spate i faja ei iscoditoare
se apropie de el. Ii studie ochii.
- Alec... sa fie acesta un zimbet?
- Nici vorba.
- Cred ca ochii tai zimbesc.
- Ducii nu zimbesc cu ochii lor i nici cu nimic alt
ceva.
, - De ce?
El ii intoarse spatele.
- De ce nu vrei sa zimbeti?
- Debilii mintali se plimba rinjind, nu ducii. Risul e
pentru proti. Auzi raceala tatalui sau in propria voce i
intreg trupul i se TncordS.
- Cred ca risul e un dar.
- Nu vrei sa vezi ce se mai afla tn cufar?
- Vreau sa te vad zimbind, murmura ea.
- i eu vreau sa terminam cu toate prostiile astea ca
sa ne putem tntoarce inauntru.
- Prostii? Dintr-o data deveni tacuta, foarte tacuta.
Se uita la cufar. Toata incintarea disparuse de pe faja ei
expresiva. Mucindu-i buzele, ?i intoarse spatele, ume
rii ei lasindu-se uor in jos, ofta de parca s-ar fi simjit
stinjenita, sau mai rau, ruinata. Ma uit pujin la carjile
astea. Te poji uita tu ce mai e in cufar.
Alec tl urmari umerii ridicindu-se i coborind odata
cu respirajia Tntretaiata. Ii studie virfurile cizmelor cau
tind fire de par de pisicuja i ramase pe loc simjindu-se
ca un prost, greoi f i neindeminatic.
Fir-ar al naibii! Ii auzi oftatul adinc i il ignora. tn cele
din urma privi capul ei plecat i nenorodtul acela de
cuvint ii scapa pe buze:
220

- Scottish?
Ea intoarse spre el ochii aceia mari, verzi i invini
acum. Aproape ca zimbi pentru ea, aproape, dar reui
sa se stapineasca. Ce dracu se intimpla cu el? Dupa
un moment de incordare Tn care avu senzajia ca ea il
Tnghijise spuse:
- Voi duce cufarul inauntru ca sa scotoceti prin el.
- Da? Chipul ei se lumina. Muljumesc.
El dadu drumul unei respiratii pe car^nici nu tiuse
ca i-o rejinuse.
- Eti sigura ca ai indepartat vraja?
- Sa mor daca te mint! Nu exista nici o vraja asupra
ta.
Nu vazu nici o inelatorie pe chipul ei ceea ce-l
neliniti i mai mult.
- Crezi ca putem imprumuta citeva dintre cartile
astea?
- Firete. ?i lua pelerina de pe cirlig i o imbraca.
Pune-le de-o parte pe cele pe care le vrei in timp ce eu
due cufarul inauntru.
- i cada?
- Care cada? Se intoarse din nou spre ea, inchi-
zindu-|i pelerina.
- Cea de acolo. Arata cu degetul spre un colj in
care se afla o cada veche, plina cu fin.
- i cada, spuse el, indreptindu-se spre cufar i pu-
nind jos capacul.
II ridica i trebui sa-i inabue un geamat. Afurisitul
cintarea o tona. Porni spre ua hambarului, coapsele i
brajele simtind fiecare kilogram. O mina mica ii prinse
brajul. Se opri, respirind in speranja ca nu-l va scapa
din mina. Joy se uita la el cu ochii mari.
- i asta faci foarte bine.
- Ce fac?
- Duci lucruri in braje, spuse ea cu mindrie. IL min
giie uor, apoi alerga spre coljul cu cartile.
 221

Alec ramase o clipa pe loc, muchii brajului Tncor-

daji, intinfi din cauza greutajii cufarului, umerii i spa
tele tremurindu-i din cauza tensiunii. Mai respira o data,
cautind forja necesara i gasind- p in ceva loc mira-
culos. Cu capul sus, cu umerii drepji, i cu chipul imo^
bil, porni cu pai mari spre ua, al naibii de hotarit sa
transporte ptna in han afurisitul acela de cufar.
Jntunecatul i primejdiosul duce de Dryden Ti struni
uriaul armasar cu spume la gura scrutfnd mlatina ne-
guroasa fn cautarea tinerei pganci. Zari o pata roie i fi
fndrepta calul spre stfnca aflata fn cea|a. La naiba, n-o
va lasa sa-i scape. Soarta i-o harazise lui! Cea|a fntu-
necata se potrivea cu starea lui de spirit, pentru ca ea fi
ranise mmdria, iar el se va razbuna ductnd-o Tn patul
lui...
- Oh, Sfinte Sisoe! Joy trTnti coperta carjii i se uita
la titlu: Fiorosul Duce. Cred ca i de asta am nevoie,
murmura ea i o puse deasupra teancului de carji care
parea sa se Tngroae cu fiecare carte pe care o lua Tn
mTna. Se uita la celelalte titluri - Tom Jones, Moll Flan
ders, Fanny Hill, Robinson Crusoe - romane pe care nu
le citise.
Apoi se Tntoarse la teancul de carji pe care le Tn-
laturase - Shakespeare. MacLean Ti interzisese sa:i
citeasca piesele de teatru, numindu-l un parvenit englez
care nu tia absolut nimic despre vrajitoriile scojiene.
Joy ridica din umeri i porni spre cada de tabla. 0
rasturna. O goli de fTn apoi o trase JTnga teancul de
carji. Se retrase cTjiva pai i Ti scutura miinile de praf.
Alec se reintoarse fi privi la micul teanc de carji.
- Vad ca Tji place Shakespeare. Incepu sa puna Tn
cada carjile care nu o interesau.
- Oh, nu. Acelea sTnt cele care nu-mi trebuie. In
jeaficul celalalt sTnt carjile care Tmi plac.
El studie cotorul carjilor TncruntTndu-se. 0 lua pe cea
de deasupra.
222

- Tom Jones? Nu cred ca e o alegere buna.

- Dar m-am uitat prin ea. E vorba despre un sarman
copil gasit.
El nu o baga in seama i mai lua o carte.
- Moll Flanders?
- Mam a ei a fost Tntemnijata pentru ca a furat
mTncare Tnainte ca ea sa se nasca. Biata de ea. A fost
vTnduta Jiganilor. E prima ei amintire.
Vocea lui deveni mai puternica.
-F a n n y Hill?
Joy roi.
- Asta arata... interesanta.
Apoi mai tare.
- Fiorosul Duce? Mai ca se sufoca pronunjTnd titlul.
Joy tresari, dar fiind o fata isteaja, tacu din gura.
- Nu vei citi aceste carji. 0 ridica pe ultima i Ti cili
titlul. Pe asta ai voie sa o citeti. Ii Tntinse Robinson
Crusoe. i piesele lui Shakespeare. Lua carjile i le pu
se Tn cada. Ii Tndrepta spatele i spuse ceva despre
lapte, apoi se Tndrepta spre vaca.
Joy se uita la cartea din mTna ei. Arunca o privire pe
furi catre Alec vazTnd ca e Tn spatele vacii. Repede vTrT
Fiorosul Duce sub piesele lui Shakespeare i puse dea
supra lor cartea aprobata. i ca sa fie sigurd, puse
peste ele cofulejul cu oua, apoi se departs i ramase
pe loc cu mTinile la spate, ateptTnd, fredonTnd, i Tn-
cercTnd sa para cTt mai nevinovata.
Alec Tnconjura vaca i puse galeata cu lapte Tn faja
ei.
- Poji sa o duci singura?
Ea verifica greutatea galejii.
-D a .
0 ajuta sa-i Tmbrace mantoul, apoi lua cada cu
carjile Tn brajele lui puternice i ieira din hambar.
Joy se opri Tn clipa Tn care au pait afara. VTntuI
Tncetase i totul era tacut - tacerea com pie ta care
 deseori se lasa dupa un viscol. Ca i cum lumea s-ar fi
oprit in loc i nu mai exista altceva decit tacere in ta-
cere. De pe acoperiul abrupt al hanului JurJurii cadeau
ca nite barbi albe de cristal. Intre curtea hanului i riul
argintiu inghejat se inaljau copacii pe care furtuna ii
acoperise cu o pulbere fina de zapada alba. Aratau de
parca ar fi fost inmuiaji in zahar.
Un iepure Jopai prin zapada, urmele pailor lui fiind
primul semn de viaja intr-o lume alba i argintie. Se opri
sa-i priveasca, mustajile lui cercetind aerul in cautarea
vreunui pericol, apoi ii mica urechile lungi i o lua la
fuga in spatele copacilor lasind o dira alba in urma lui.
- Oh... nu-i aa ca e frumos? opti Joy incintara.
-C e ?
- Zapada. Nu-i venea sa creada ca el nu o vede. E
un dar al iernii.
- Nici vorba de dar. Mai degraba un cociug. Aproa
pe ca am murit in ea.
Joy puse jos galeata.
- Dar privete in jur. Nu vezi cit e de frumos? De
parca am fi intr-o lume de basm tacuta, toata numai
sclipiri albe i argintii. Crezi ca paradisul ar putea arata
aa? Lua o mina de zapada proaspata i o ridica sus.
Daca o Jii sus i te uiji prin ea - vezi? - lumina trece prin-
ea i zapada sclipete ca un praf de diamante.
Alec se incrunta.
- Privete, insista ea.
- Nu vad decit apa care Ji se scurge pe braj. Trecu
mai departe fara sa arunce macar o privire.
Joy se uita la zapada care se topea in mina ei, o
arunca, i ii indrepta ochii spre spatele lui.
- Englez incapajinat. Enervata de neputinja lui de a
fi altfel decit un nobil scorjos, lua o mina de zapada,
facu un bulgare i il azvirli drept in capajina lui tare. Se
simji aa de bine!
Ajec.se,,opri, Jiuse cada jos, se intoarse incet spre
 224

ea, tergTndu-i zapada de la ceafa. Se holba la ea de

parca ar fi fost smintita.
Ea mai arunca un bulgare. fl nimeri exact Tn mutra lui
Tncruntata.
Joy chicoti.
- Fir-ar al naibii! Ce crezi ca faci?
- Te lovesc cu bulgari de zapada. Il Jintui cu Tnca
unui.
- Nu mi se pare amuzant.
- Mie da.
- Inceteaza. Acum.
Raspunsul ei a fost sa ocheasca i sa mai arunce
unui Tn speranja ca el se va relaxa i va arunca unui
spre ea.
- Oprefte-te. fi terse zapada de pe faja.
Joy Ti aminti de modul Tncrezut Tn care Ti aruncase
carjile. Pierz?ndu-i rabdarea, facu bulgarele cTt mai tare,
apoi Ti duse brajul la spate i-l nimeri drept Tn piept.
- Am spus sa Tncetezi, imediat!
Apoi Ti aminti de felul arogant Tn care Ti spusese sa
Tndeparteze vraja de dragoste. Strinse bine bulgarele.
N-a existat nici o vraja de dragoste. Indesa zapada cTt
mai tare. Daca ar fi putut sa-l vrajeasca ar fi facut-o de
mult. Ar fi fost mult mai uor decTt sa tot Tncerce sa-l
"Tnveje pe acest barbat ce Tnseamna iubirea. Ridica
brajul i arunca cu putere.
Else feri.
- Iji poruncesc sa Tncetezi.
- Nu te-ai rostogolit niciodata prin zapada? Se juca
cu un bulgare micTndu-l dintr-o mina Tn alta, nehotarita
Tnca ce parte a corpului lui sa o Jinteasca de data asta.
- Ducii nu se joaca.
- Dar cTnd erai copil?
- Eu n-am fost niciodata copil. Am fost moftenitorul
Belmore. Vocea lui era aspra, atitudinea i mai rigida. fi
vedea Tncordarea, dar nu putea vedea copilul din el
pentru ca nu fusese niciodata. v ...............
 225

Joy privi expresia lui de neTnduplecare, tiind ca

niciodata nu se furiase Tn bucatarie ca sa dea o raita
pe la raftul cu prajituri, nu se jucase niciodata de-a v-aji
ascunselea, sau de-a baba oarba, sau alte jocuri ale
copilariei. tn aer se lasa tacerea, o tacere trista. Privi la
zapada Tmpratiata pe pelerina lui, apoi la bulgarele de
zapada care se topea Tn rrnna ei. Ceva Ti spunea ca
zapada aceea sq va topi mult mai repede decTt sojul ei.
OftTnd resemnata, renunja pentru moment, lasTnd
bulgarele sa-i cada din mTna. Cautatura lui furioasa o
avertiza ca se va Tnfuria i mai mult daca va continua.
Ridica galeata i porni spre han,
TrecTnd pe ITnga el vocea lui deveni de gheaja i Ti
spuse:
- Nu eti copil. Eti ducesa de Belmore.
- Nu prea. Cuvintele Ti ieira de pe buze Tnainte sa
se poata opri. tl depai i deschise ua hanului.
Alec 9 urma i trtnti jos cada cu o bufnitura.
- Ce naiba vrea sa Tnsemne asta?
- Ca de fapt nu sTnt cu adevarat sojia ta. Puse lap
tele Tn bucatarie i se rasuci spre el cu miinile pe ol-
duri. Era satula pTna peste cap, iar acum Tl provoca.
Cred ca Ji-e frica de mine.
El se uita Tn jos la ea, Tnca furios.
- Ce-ai mai putea sa-mi faci ce nu mi-ai facut deja?
Nu mi-e frica de tine.
- N-a existat nici o vraja de dragoste, Alec. Nu-mi
pot controla destul de bine magia pentru a face o astfel
de vraja.
- fi-a i batut joc de mine? Dintr-o data ceva mai
primar ca furia straluci Tn ochii lui, iar gura i-o acoperi
pe a ei. Era Tnverunare Tn sarutul lui, i pasiune. ti
accepta provocarea, se lasa tentat de ispita. Insa pa-
siunea Tl coplei i buzele lor nu se desparjira pTna nu
ajunse sus cu ea Tn braje. Lovi ua cu piciorul i aceas
ta se izbi de perete.
226

- Alec, opti ea in barba lui.

RSspunsul lui a fost sa Tnchida ua trintind-o cu pu-
tere.
- Alec, repeta ea blind punTndu-i mina pe inima lui
i ridicTnd ochii spre el.
El Tntoarse spre ea nite ochi care sticleau furiofi.
-V e z i? spuse ea, mTngTindu-i pieptul. tii foarte bine
sa duci orice Tn braje.
El ramase tacut, nu se mica, doar inchise ochii.
Respira adinc de mai multe ori. Deschise ochii 'fi nu
spuse nimic. Chipul lui era al unui om care se iupta cu
un demon dinauntrul sau. Barbia Ti era rigida, miinile
Tncordate, gura strinsa.
Nu te Tmpotrivi, iubirea mea, te rog, se ruga ea, te
rog... a
Alec se chinuia singur. Ii simjea Tn palma mTinii ba-
taile accelerate ale inimii. Ii atinse barbia.
- Alec al meu, opti ea.
Toata furia disparu de pe faja lui, topindu-se ca fulgii
de zpada Tntr-o ploaie calda de primavara. Se apleca
i o saruta, buzele lui abia atingindu-le pe ale ei. 0
gusta cu gura de parca ar fi sorbit dintr-un vin deosebit.
Joy tiuse ca Tn el exista aceasta tandreje, bine ascun-
sa sub spoiala de gheaja i orgoliul lui. O depuse blTnd
pe salteaua din faja focului apoi se trezi din nou Tn
brajele lui.
Ducele de Belmore saruta cu aceeai autoritate, in-
credere i stapinire de sine care o atrasesera Tnca de la
Tnceput pe Joy. H adora gustul placut, atingerea erotica
a limbii lui care o mTngTia i Ti umplea gura. 0 facea sa-i
doreasca ceva mai mult, o facea sa simta ca trebuia sa
ajunga i mdi aproape de el.
Asprimea limbii lui peste a ei, atingTndu-r buzele,
dinjii, cerul gurii, o incalzea i Ti trimitea frisoane Tn tot
corpul. Nimic din Tntreaga lume nu putea fi mai mlnunat
decit sa fie strTnsa Tn brajele lui Alec, sa fie sarutata,
iubita de el.
 227

Dupa mai multe sarutari patimae miinile lui ii des-

facura nasturii rochiei, mingiindu-i spatele prin camaa
rupta aa um adierea vintului ar dezmierda frunzele.
Gura lui se mica spre urechea ei, barbia Jepoasa zgi-
riindu-i obrazui i provocindu-i furnicaturi pe git i braje.
Alec ridica o mina i alinta pielea fina de pe gitul ei. Ea
deschise ochii i il privi.
El raspunse tandru la intrebarea din ochii ei.
- Atit de catifelata. Pielea ta e atit de catifelata. Eti
la fel de catifelata i dulce i inauntru, Scottish?
-A le c ...
- Eti sojia mea, ducesa mea, cu excepJia unui sin
gur lucru. ii saruta urechea i opti. Acum, Scottish. Te
vreau acum.
Ea gemu un da, iar gura lui ii croi o cale umeda in
jos pe gitul ei. In acelai timp ii impinse rochia de pe
umeri. Camaa rupta disparu i ea. Aerul ii lovi sinii goi.
ii pierdu rasuflarea i incerca sa-i ascunda pieptul de
ochii lui.
- Nu. Lasa-ma sa te vad. O Jinu strins in timp ce
gura lui trecu peste clavicula i cobori spre un sin.
Lasa-ma sa te gust, sa-Ji cunosc perla trupului.
Gura lui se inchise peste un sin incordat, sugindu-l,
limba aspra trecind in micari repezi deasupra virfului.
Joy gemu i ii cuprinse capul in .timp ce el lua mai mult
din ea in gura lui calda, sugind tot mai tare, iar cu
fiecare sorbitura ceva tresarea inauntrul ei, in acea
parte ascunsa a unei femei. Un extaz de neinchipuit,
acest lucru intre un barbat i o femeie. inchise ochii i
se lasa prada senzajiilor.
El continua pina nu mai ramase strop de luciditate in
ea, cu toate astea niciodata nu se simjise mai vie, mai
contienta de lucrurile care se petreceau in corpul ei pe
care nu le mai traise niciodata. Aproape ca-i simjea
singele ingroindu-se i curgind ca mierea prin ea, sim
jea diferenjele dintre ei - barbat i femeie.
228

Pielea lui era mai aspra, dar aceasta asprime era

inlaturata de atingerea provocatoare a parului negru i
des care se increjea pe brajele lui. Joy ii trecu palmele
peste ele, mingiind uor parul cald i moale. Muchii lui
erau tari i puternici, pielea mai inchisa decit a ei. Exista
un anume fior exotic in diferenjele dintre ei, o placere la
fel de veche ca timpul.
Limba lui se mica peste mugurul sinului ei provo-
cindu-i fiori care se raspindeau pe toata pielea. Res
pirajia ei deveni tot mai agitata. Gura lui crea o furtuna
de sarutari peste coastele ei, peste sini, peste clavicula.
Apoi se afunda in gura ei. Joy nu tia ce dorea, dar
dorea ceva i-l imbrajia mai strins i se mica sub el
stirnita de o dorinja mistuitoare aparuta de undeva din
necunoscut.
De parca ar fi tiut dupa ce tinjea, Alec ii plimba
palma in jos pe coapsele ei, atingerife lui fiind uoare ca
o boare de vint, apoi palma lui urea sub fusta ei, incet,
fdaile incet, i tot mai aproape de centrul fiinjei ei.
Apoi palma lui o cuprinse i, oh, ceruri, injelese du
pa ce tinjea. Ii ingropa faja in gitul- lui i scinci, stinje-
nita i satisfacuta. Degetele lui se strecurara prin firele
de par, dezm ierdindu-le pina atinse un mic mugur
umed. Contactul acela trimise un fior de placere prin
trupul ei, atit de dulce ca ochii i se inceJoara. Striga.
- Scottish. Desfa-te pentru mine.
0 facu, iar el continua sa o alinte, facind cercuri mari
mai intii, apoi se folosi de doua degete pentru a le
apasa de buzeie ei, jucindu-se atit de intim cu carnea,
incit ea tiu ca doar lui ii era destinat sa o faca. Dupa
mingiieri nesfirite i serizajii amejitoare, o strinse in
mina apasind cu podul palmei acel punct sensibil,
pipaind i delectind-o cu degetele lui. Niciodata n-ar fi
crezut ca exista ceva atit de intim, dar o facea sa se
simta atit de minunat ca nu I-ar fi oprit pentru toata
magia din lume.
 229

- Scoate-mi camaa, porunci el in oapta, apoi un

deget patrunse mai adinc, masind, stirnind cu fiecare
atingere.
- Alec. Ii impinse camaa Tn jos pe braje. Sinii ei
sensibili se fipira de parul gros i crej de pe pieptul lui i
veni rindul lui sa geama. Ca raspuns ii strecura degetul
mai adinc in ea, retragindul, doar ca sa-l scufunde mai
adinc din nou.
Genunghii ei incepura sa tremure, iar respirajia Ti
deveni sacadata. Instinctiv ii lipi^sinii de pieptul lui.
- Dumnezeute Atotputernic. Ii umpul gura cu limba
lui -devastatoare. Ii folosi brajul care o Jinea pentru a-i
trage coapsa catre el. Cealalta mina, umeda de ea,
rupse nasturii pantalonilor. ii dezbraca hainele pe di-
buite, azvirlindu-i cizmele i pantalonii, scoJindu-i ca-
maa, tot tjmpul Jinind-o lipita de el.
- Ridica-te.
- Nu pot. Nu ma Jin picioarele.
Alec injura i ii trase in jos rochia peste coapse i
genunchi, apoi o ridica eliberind-o. Miinile lui ii cuprin-
sera fesele i o fixara de briul lui. Cu o mina ii puse un
picior in jurul lui.
- Ridica-Ji picioarele in jurul meu.
Joy o facu i imediat simji cum se deschide, simji
raceala aerului in locul pe care atingerea lui il topise. Se
sprijini de calciie i ea ii atinse lungimea tare i plina a
barbajiei lui. El intinse mina sub trupurile lor i ii des
chise carnea i mai mult astfel incit acea parte tare a lui
se cuibari sub ea. Apoi se mica folosindu-se de forja
lui masculine, de taria lui ca sa o mingiie aa cum o
facusera degetele, sa se frece de acel mugur fraged.
Brajele ei erau incolacite pe dupa gitul lui, gura lipita
de a lui, umpluta cu limba care intra i se retragea cu
micari lungi i incete. Miinile lui ii cuprinsera ezutul,
desparjind-o i ridicind-o in timp ce-i mica oldurile
in acelai ritm, cu aceleai micari lente, cu aceleasi
impunsaturi ca ale limbii lui.
Lipita de el Joy ii putea simji bStaile inimii, iar ale ei
230

sunau ca nite tobe in urechi. Se apasa spre el dei

miinile lui sub ezutul ei Ti controlau micarile. Dorea
ceva mai mult.
- Te rog, opti ea pe gura lui.
El gemu un raspuns pe care ea nu-l auzi. Dispa
rusera simjurile auzului i a vazului. Putea sa guste i
sa simta, nimic mai mult. Alec se lasa peste ea pe sal-
tea, barbajia lui tare Tnca Tntinsa peste feminitatea ei
umeda. Se retrase, i ea striga, Tnsa peste o clipa dege
tele lui o largira i simji vTrful lui penetrind-o, intrind Tn
ea, i ranind-o cu grosimea lui.
Joy TnCremeni.
- Doare.
- Nil te mica. Alec se opri, iar respirajia lui se ac-
celera. Apoi o umplu mai mult, i mai mult, pTna cTnd
ceva Tl opri. Joy se cutremura cind el se Tmpinse uor.
- Gata, spuse ea. Nu se potrivete.
E lse retrase pujin.
- Imi pare rau, Schottish. Se Tmpinse cu forja.
Joy urla, apoi Ti muca buzele ca sa nu o mai faca.
ii lovi umerii.
- Stai linitita. Nu mai fac nimic pTna nu vei fi pre-
gatita.
- Mai mult? Nu-i putu rejine Jipatul Tngrozit.
Alec mai trase o data aer Tn piept, i Tnjura Tncet.
- Ma doare.
- tiu.
- Daca te doare i pe tine atunci de ce facem asta?
Et mormai ceva, apoi seAmica pujin pentru a-i pla-
sa mTna Tntre trupurile lor. ii freca acel punct sensibil,
dar nu mai era la fel. O ardea inauntru, iar marimea lui Ti
provoca dureri. Gura lui se mica la urechea ei, optin-
du-i, calmTnd-o cu acea voce patrunzatoare i vibranta.
Degetul lui se mica Tn cercuri rapide, i Tn curind Joy
simji o minunata pTIpTire Tnauntrul ei, crescTnd tot mai
mult, facTnd-o sa-i arcuiasca trupul spre el.
El se mica atunci, Tncet, hotarTt, iar ea crezu ca Tn
sfTrit se va retrage din corpul ei. Nu o facu. Se vTri
 231

inapoi, infigindu-se incet, apoi se retrase, degetul lui

continuind sa o mingiie tot timpul. Durerea se micora,
nu mai ramase decit apasarea i un fior care cretea i
cretea.
In curind cu cit se implinta mai adinc cu atit cretea
in intensitate acel fior, cu atit se raspindea, incit nu mai
avu importanja ca nu-i folosea degetul, pentru ca fie
care alunecare in ea o purta tot mai aproape de ceva
atit de minunat, incit se ruga sa ajunga acolo macar
pentru o scurta clipa.
Miinile ei se incleftara pe umerii lui. Muchii erau
tari, incordaji i umezi. Voia sa-l vada, dar ochii ei re-
fuzau sa se deschida, aa ca ii striga numele din nou i
din nou in ritmui Jot mai acelerat al micarilor lui.
Peste o secunda era ca i cum ar fi zburat in sfirit.
Trupul i se avinta spre inaijimi vibrind de extazul care
erupse adinc in ea. Corpul ei il strinse pe al lui in timp
ce placerea ii inunda sufletul. Se parea ca nu se va opri
niciodata, i nici nu dorea sa se opreasca; inca mai
savura implinirea cind in cele din urma zvicnirile ei se
linitira. Inima ii era deschisa plutind in splendoarea
iubirii din ea, iubire pentru acest barbat care intr-un
moment de exaltare magica ii aratase celalta parte a
paradisului.
Continua sa se mite in ea, mai repede, mai adinc,
de par. ceva I-ar fi indemnat sa-i atinga sufletul. Era
convinsa ca o facuse, chiar inainte da acea plutire su-
perba so se intimple din nou, repede, in forja, purtind-o
i mai sus decit data trecuta. !i auzi propriile strigate
inabuite i nu le putu opri, nici macar nu tiu ca spune
ceva.
Cu fiecare patrundere in ea pulsa din nou i de
fiecare data mai puternic. Simji atingerea a ceva uor
ca nite petale pe pielea ei. Mingiierile lui, ii zise ea,
apoi ii dadu seama ca miinile lui erau inca pe ezutul
ei in timp ce continua sa o patrunda mai repede, mai
adinc.
Alec injura, tare, chiar inainte de a se mai impinge o
232

data, ramiriind in ea, umplind-o cu caldura viejii, tre-

murind i pulsind aa ca ea.
Se agata de el, trupurile lor micindu-se ca unui
singur, timpul scurgindu-se intr-o secunda cit o viaja.
Incet, dar vibrind, simturile ei Ti regasira sensul.
Mirosea a trandafiri - parfumul minunat i imbatator
al trandafirilor. Aerul era plin de mireasma lor dulce.
Simti o atingere uoara pe braje i faja. Deschise ochii.
Sute de petale roz pluteau in jos de nicaieri.
Le privi uluita, dar nu putu spune nimic pentru ca
trupul ei fremata inca de placerea pe care el o ingro-
pase atit de adinc in ea.
Sufla citeva petale de pe faja ei i asculta trupurile
lor. Respira agitat, la fel ca el. Un sunet atit de puternic
in tacerea din camera. Inima ii zvicnea intr-un ritm
amejitor. Urmari petalele depunindu-se pe trupurile lor,
coborind din acelai loc magic spre care o condusese
corpul lui. ' '
El zacea intins peste ea, posedind-o inca, piepturile
lor fiind inca lipite unui de altul. Tot trupul ei era umed.
Mirosul patrunzator al iubirii lor se amesteca cu cel spe
cific petalelor de trandafir, mireasma cea mai amejitoare
pe care o inhalase vreodata. Capul lui era linga al ei,
respirajia lui ajungind in cele din urma inceata i calma.
Joy indepartaAnite petale de pe spatele lui ud i il
mingiie lene. Ii intoarse faja spre el i opti.
- Acum injeleg.
El gemu.
- C e injelegi?
- De ce facem aa ceva.

Alec ii simji sojia micindu-se sub el.

* - Acum se potrivete, spuse ea radioasa.
Ii trebui un moment ca sa-i gaseasca vocea.
 233

Nu sint sigur ca e un compliment, Scottish.

- Am vrut doar sa tii ca nu trebuie sa te opreti. Se
potrivete foarte bine acum.
Un milion de comentarii ii trecura lui Alec prin minte,
mai toate cinice.
- A fost foarte draguj din paflea ta. II batu uor pe
umar.
-C e ?
- Sa te micorezi ca sa nu ma doara.
Alec izbucni in ris. Nu-i putu controla acel sunet
ascujit i strain care iei din gitul lui.
- Ai ris. Oh, Alec, poji ride! Sint aa de fericita! Un
minut binecuvintat tacu din gura. Apoi spuse: Nu prea
tiu c e ji se pare atit de amuzant, dar nu are importanja.
Ai ris. Ii zimbi mecherete.
Alec dating din cap i cauta o expiica|ie, apoi rise
din nou gindindu-se cum ar reacjiona ea daca ar ti
adevarul in privinja felului cum funcjionau corpurile lor.
II urmarea, incercind sa injeleaga, O tia pentru ca
acum tacea. Apoi ofta somnoroasa i se ghemui mai
aproape de ej.
Ar tre b u i's a fie obosita, ii spuse el. De citeva
minute vorbea incontinuu. Ba chiar i ii muljumise. fi
aminti ca-i Jipase cuvintul la ureche dupa ce atinsese
culmea pentru prima data, apoi spuse ceva despre a
zbura. Dupa ce se intimplase intre ei, el ar trebui sa-i
muljumeasca.
Gindul acesta il sili sa inchida ochii. Intensitatea uni-
rii lor il facea sa se simta ca un tinar lipsit de experienja.
Cind se uita la faja ei simjea ceva prea adinc pentru a fi
real. De fiecare data cind ii zimbea intimitatea acelui
zimbet atingea un loc despre care crezuse ca nu exista,
i de fiecare data era tot mai fascinat. O parte din el
dorea sa se ascunda in acel zimbet i sa ramina acolo.
Astfel de ginduri prosteti nu-i cadeau bine. Cauta
sa se controleze. Trase o data aer in piept, apoi inca o
234

data. Dumezeule... mirosea a trandafiri, in mijlocul ie/nti.

Observase parfumul i mai devreme, dar acum parea i
mai puternic. Se intreba daca ea avea parfum de tran
dafiri pe piele* i se gindi ca fusese provocat de efortul
iubirii lor. Ti mica buzele spre gitul ei, dar buzele lui nu
atinsera pielea, ci petale catifelate de trandafir.
Ridica ochii i vazu mai multe straturi de petale. Privi
peste umar. Tot corpul lui gol era acoperit cu petale
roz. Ii intoarse ochi spre sojia lui care se uita la el de
parca i-ar fi daruit toate stelele de pe cer.
Ciudat ca simjea un val de mtndrie vaztnd acea
privire a ei. Ar fi trebuit sa fie capabit sa o ignore. ti
rasuci capul i constata ca existau petale i pe podea.
- Peste tot e plin de petale de trandafiri. Petale roz
de trandafir.
- tiu. Nu-i aa ca miros minunat?
- De ce?
- De ce miros? Nu sint sigura. Cred...
- De ce au aparut?
Joy ramase tacuta; faja ei exprima ceva asemanator
cu vinovajia.
- Nu tiu.
- Sintem in mijlocul iernii. Trandafirii nu tnfloresc iar-
na. Nu stnt prost. Ai crezut ca ma impresionezi daca le
faci sa apara?
- Dar n-am facut-o eu! Oricum, nu in mod inten-
Jionat. Au venit aa, de nicaierf. Ii tntoarse capul tntr-o
parte i ofta. Nu pot tntotdeauna sa-mi controlez magia.
Este blestemul celor din neamul MacQuarrie. Auzi ru-
inea din vocea ei ctnd adauga tncet: Imi pare rau.
O urmari lupttndu-se tn tacere cu propriurei demon
i simji ceva ce ti lega, altceva dectt un act sexual in-
credibil. Fara sa mai gindeasca ridica mtna trectnd-o
peste fruntea i parul ei, ceva ce nu mai facuse cu o
femeie niciodata tn viaja lui. Ii mtngtie parul, tndeparttnd
petalele, apoi trase afara agrafele. O coama bogata i
 235

castanie, de bucle Tncilcite. tncet Tl pieptana cu dege

tele, privind cum petalele ramin prinse in el. Era atit de
lung incit atunci cind il intinse se revarsa peste mar-
ginile saltelei. Ea il urmarea parind fascinata de ceea ce
facea el.
- E atit de lung, Scottish. Niciodata n-am mai vazut
un par atit d e lung.
- E incilcit.
Alec il pipai, simjindu-i greutatea in mina. Apoi se
uita la ea, la faja ei neobinuita, la acei ochi de un
verde intens care vedeau lumea atit de diferit de el.
Joy vedea diamante; el vedea gheaja. Ea vedea
zine; el moarte. lubea viaja; el o disprejuia.
Alec inchise ochii i ii goli mintea de toate con-
fuziile. Ii deschise din nou i vazu ca pielea ei alba era
roie i ca existau urme roz de la barba lui pe barbia i
buzele ei - privi in jos - pe sinii ei. Ii trecu gura peste
aceste urme. Erau semnele posesiunii lui. Nu mai putea
pretinde ca nu era sojia lui, pentru ca acum era. Insa nu
forja posesiunii ii facea singele sa-i clocoteasca in vine,
ci mindria.
Iar in acel moment nu-i mai pasa de vraji sau alt
ceva, pentru ca ifi simji din nou dorinja, simji nodul
strins din vintre. Se rostogoli pe spate lunind-o cu el
intr-o ploaie de petale. Lui Joy i se taie respirajia din
cauza micarii brute.
Deasupra lui, inconjurata de mireasma dulce a peta-
lelor, ii arunca o privire curioasa i inocenta, o privire
care ii aparjinea doar ei. O saruta, ii trecu mina peste
parul ei cu petale si il impratie peste amindoi. Cu cit o
saruta mai patima, cu atit inflacararea ei cretea, iar
pasiunea lui devenea tot mai copleitoare. Ii simjea pa
rul revarsindu-se peste foldurile lor ca o mingiiere, de o
senzualitate pura, Apoi ea se mica, iar parul cazu intre
picioarele lor i atinse carnea sensibila a testicolelor.
Alec ii ingropa limba in gura ei $i if i gusta sojia. Ea
236

Ti mica trupul ei mic i catifelat deasupra lui, des-

chizindu-fi gura mai larg pentru el. Invaja repede. Ii
apuca fesele iar irmnile lui se umplura de carne moale i
calda i de petale netede. Cea mai innebunitoare sen-
zajie din toata viaja lui.
Joy Ti mica oldurile peste lungimea lui, atingindu-i
barbajia cu parul pufos al feminitajii ei. El se mica
atunci, strecurTndu-se mai aproape de centrul eiv
Ea se retrase, ochii ei fiind mari i Tngrijoraji. fncerca
sa o sarute, dar nu-l lasa.
- Alec.
El tnceta sa mai tncerce sa o sarute i masura cu
privirea faja ei alarmata.
- Ce s-a intimplat?
- Nu te poji micora pujin?
Alec Ti ridica gura spre urechea ei pentru a-i
ascunde zimbetul.
- Nu te neliniti, Scottish, voi avea grija se se potri-
veasca. i aa i facu.
 C A P I T O L U L 16

Au trecut doua zile binecuvTntate in care Joy se mi-

nuna de felul Tn care Alec Ti controla i comanda trupul,
umflind-se i micorindu- se dupa cum avea chef. Era
acelai mod poruncitor cu care le facea pe toate. 1 i-o
i spuse. El rise, o data. De atunci purta amintirea aces-
tui sunet strain i aspru bine ascuns tn inima ei ca o
prejioasa dorinja Tmplinita de o zTna buna.
Au stat de vorba ore Tn ir, curiozitatea ei fiind de.
nestapTnit, iar el Ti povesti cum arata Londra, dar ei nu-i
venea sa creada ca era un loc atit de hidos pe cit Tl
descria - era doar barbatul care nu putea vedea fru-
musejea zapezii. H spuse de mai multe ori ce anume se
atepta de la ea - se reducea Tn ultima instanja la a nu
face nimic care sa semene cTt de departe cu magia.
Totui recunoscu ca se Tnelase Tn privinja conjinu-
tului cufarului. I-o spuse Tn timp ce-i pieptana parul du
pa baia Tn care mai multa apa ajunse pe jos decTt pe cei
doi amanji care se aflau Tn cada. Lui Joy j se paruse
ciudat ca un duce sa faca pe camerista. Insa Tn timp
ce-i trecea uor peria prin par, vazu pe chipul lui ca nu i
se parea o corvoada. Intr-un fel era fascihat de parul ei,
iar actul deveni curind un preludiu la a fi strins Tmbra-
Jiata Tn iubirea sojului ei.
In ultimele zile nu mai fusese attt de sever, atTt de
absorbit de ilustrul nume Belmore. Vocea Ti era mai
238

pujin incordata, fiecare fraza nu mai suna ca un ordin.

Se purta mai prietenos; timpul petrecut impreuna nu
mai era incarcat de tensiune. Era ca i cum ar fi crezut
ca a fi casatorit cu o vrajitoare nu era chiar aa de rau.

- Ce dracu faci? Ochii lui se fixara pe vasul de facut

unt: afurisitul se mica singur. Ridica privirea i vazu o
lingura de lemn amestecind supa din proprie voinja, i
mai erau nite afurisiji de napi - napi? - care pluteau
prin camera vinaji de un cujit zburator.
Clatinind din cap, inchise ochii, apoi ii deschise din
nou. Arunca o singura cautatura chipului vinovat al so-
Jiei lui i traversa incaperea din doi pai mari i furioi,
apucind-o de umeri.
- Mi-ai promis... fara alte... fara alte. Flutura mina in
aer, cautind minios cuvintul - acel afurisit de cuvint.
- Vrji, opti ea.
- Exact! O scutura pujin - al naibii de pujin faja de
cit ar fi vrut. Nu poji face aa ceva - mai ales in Londra.
H privi faja. Nu tnjelegi?
Ea se uita la el cu ochi mari, vinovaJia'i spaima
luptindu-se tn ei.
- Imi pare rau.
Spaima ei tl intoarse pe dos. Resprira adinc de trei
ori, apoi dadu drumul umerilor ei i ?i intoarse spatele,
trecTndu-i o mina prin par i plimbindu-se incoace i
incolo Tn timp ce incerca sa gindeasca. Trebuia sa o
faca sa-i dea seama ca aa ceva nu era posibil.
Ceva roiatic i alb ii bloca privirea. Facu un pas
inapoi. Un nap plutea in apropierea nasului sau. Mai
respira o data adinc, cautindu-i rabdarea pe undeva,
intr-un loc care nu exista.
Se feri de nap i ocoli afurisitul de cujit, apoi ii
pierdu i ramaija de stapinire pe care o mai avea.
 239

- Dumnezeule, uita-te la asta! Arata spre vasul de unt,

apoi spre lingura. Privete! Asta nu e Anglia. Sint tntr-o
afurisita... afurisita - se intoarse spre fereastra cautind
cuvintul de care avea nevoie - Jara a zinelor!
Joy spuse ceva.
- Ce? Alec se rasuci spre ea, fierbind de minie.
- Nimic.
- Vreau sa tiu ce-ai spus. -
Ea ofta, ceea ce-l facu sa-i doreasca sa o stringa
de git.
Trebuia sa se stapineasca. Ti indrepta umerii, ii in-
crucia brajele i se uita in jos spre ea.
- Atept.
Ea nu spuse nimic aa ca el facu un pas inainte.
- Am spus ca zinele nu traiesc inauntru. Le place
afara, pe verdele acoperit de roua - Alec, cred ca ar fi
mai bine sa stai jos. Faja ta e ingrozitor de roie.
El ridica mina, un semn ca nu trebuia sa-l atinga in
acel moment, i respira adinca in timp ce numara.
- Imi pare rau, spuse ea privindu-i pantofii increjiji.
Ramase tacuta, apoi ridica privirea i ii scruta faja,
holbindu-se la ea de parca ar fi putut sa vada in capul
lui. Numeri?
- Da, fir-ar sa fie!
- Banuiam eu, mormai ea suspinind, apoi indrepta
scaunelul, lipindu-i calciiele mici ale pantofilor inainte
de a-i sprijini barbia in mina. Anunja-ma cind ai ajuns
la suta.
Un alt nap trecu pe linga Alec.
- Fa ceva... cu... napii, i cujitul zburator i lingura
i... i...
- Smintina, ii veni ea in ajutor, pornind spre coljul
liber al camerei unde bolborosi ceva i ii flutura miinile
prin aer, apoi se opri brusc i ii sufla nasul.
Un nap il pocni pe Alec in cap, de doua ori.
-J o y .
- Oh, nu! Scuze. Ii puse batista in buzunar, inchise
ochii i1i pocni degetele.
240

Intr-o secunda totul reveni la normal^ daca vreodata

viaja lui se va mai putea numi normala. Ii freca ceafa.
- Te doare? CercetTndu-i faja, Joy veni mai aproape
de scarile inguste.
-N u .
- Oh. Ateapta o clipa, mina ei frecindu-se nervoasa
de stilpul scarilor, apoi adauga pe un ton optimist care
nu-i potoli deloc furia: putem vedea i partea buna^a
lucrurilor.
- Nu exista aa ceva.
- Ba da.
- Abia atept sa aud aceasta farima de injelepciune
scojiana.
- Putea fi i mai rau.
- Imposibil.
- Putea fi cujitul.
El se uita aiurit la "faja ei intoarsa spre el. Se casa-
torise cu o Jicnita. Inchise ochii pentru o clipa, incapabil
sa vada altceva decit consecinjele dezastroase pe care
le vor avea de infruntat daca ea nu va acorda atenjie
avertismentului lui. Ea murmura ceva despre glume
care nu sint injelese daca nu ai simjul umorului.
- Aceasta nu este o gluma. Facu un pas spre ea,
furios i nemuljumit ca ea nu putea injelege gravitatea
situajiei lor.
Privirea pe care ea o indrepta asupra lui era toata
numai sfidare.
- i acum de ce naiba te uiji aa la mine?
- Fir-ar al naibii! 0 cravaa aparu in mina lui. Se
holba la ea, nevenindu-i sa-i creada ochilor, apoi la
sojia lui, la cravaa, apoi din nou la Joy.
- Oh, Sfinte Sisoe!
El ridica tncet mina, cu cravaa intinsa in palma lui.
Privi chipul ei surprins.
- Explica.
Ea se infiora i mormi ceva ininteligibil.
Alec trase adinc aer in piept fredndu-i mina libera
de timpla care ii zicnea, apoi ridica ochii atept!ndu-se
 241

sa o vada in lacrimi. Ochii ei erau umezi, i ti tergea

nasul, dar nu erau roii de la plins. Joy apuca batista
i ii acoperi nasul inainte de a mai trage un stranut
zdravan.
0 enorma vaza de trandafiri roii ca singele aparu in
spatele ei.
- Trandafiri, a fost tot ce Alec putu spune. Arata spre
ei cu cravaa.
Ea se rasuci cu miinile apasate pe obraji.
- Oh, nu, nu asta!
- Nu ce? striga el i veni aproape de ea, tntrebtndu-se
de ce cuvintele ei aveau acelai efect asupra stoma-
cului lui ca i malaria. Se opri apoi, privi prin incapere.
Trandafiri roii se aflau pe mese, trandafiri roii pe
scaune, trandafiri roii pe dulapuri. Un tufi de trandafiri
- roii - cretea linga vatra de parca ar fi fost plantat
acolo cu mulji ani in urma. Ridica ochii. Trandafirj roii
inmugurisera pe grinzi.
Cu. mai multa stapinire de sine dectt ti trebuise tntr-
un tntreg sezon monden londonez, se tntoarse tncet
spre ea, incercind sa injeleaga ce anume se inttmpla.
Nu mai era lumea pe care o cunotea el, cea pe care o
putea controla.
- Recam cit. Batista era inca apasata pe nasul i
gura ei.
Alec nu putea vorbi; nu se putea nici mica; nu
putea decit sa respire.
- Ah... Joy ii ridica batista la nas. Nu ma lasa...
ahh... sa stranut! Trase aer in piept i stranuta oricum.
Bratele lui Alec se umpura dintr-o data de trandafiri -
i o tamburina. Pentru prima data in viata lui ducele de
Belmore intra in panica. Scapa trandafirii din mtna de
parca I-ar fi ars. Tamburina se prabufi pe podea cu o
mica bufnitura c^re parea sa simbolizeze sftritul ordinii
in aceasta lume. Ramase nemicat, complet derutat. Se
rasuci foarte incet i se uita la o]ia lui.
- Stranuji trandafiri cind eti rlcita?
Ea scutura din cap.
242

- Stranut la c e 'm ginesc.

- Dumnezeule Atotputernic...
Cu batista la nas nu-i vedea decit ochii ingrijoraji fi
neajutoraji. Imagini- de comar - aparura in faja ochilor
lui: brajele ceasului din turnul de la Windsor Castle
rotindu-se mai repede ca ruleta de la Boodle. Statuile
greceti i romane din Hyde Park dansind pe alei exact
la ora cinci, prinjul regent ridicindu-se in aer, doamnele
din inalta societate stind linga spinzuratoare ateptind
ca lui sa i se puna treangul de git, cu brajele piine de
trandafiri inexplicabili.
Ducesa de Belmore stranuta orice ii trecea prin
minte.
Fara un cuvint, ii intoarse spatele i se departa de
ea, de parca ar fi putut s se departeze de ceea ce-i
intorsese lumea cu susul in jos.
-.Alec?
Nu se intoarse.
- mi pare rau.
El nu se opri pina nu ajunse la ua.
-T e ro g .
El deschise ua i se opri. Se intoarse spre ea. Tran
dafiri se aflau peste tot iar sojia lui il privea cu ochi
uluiji, dar el nu vedea decit haos.
Nu se mai putea uita i ii indrepta ochii spre gheaja
i zapada. Ciudat ca nu vedea aerul inghejat, gheaja
alba i nemiloasa care aproape ca-i ucisese pe amin-
doi. Vedea doar alinare, pace i scapare. Iei afara i
inchise ua fara sa priveasca inapoi, cautind ceva, ori
ce, dar nu confuzia pe care o lasa in urma.
 GREEALA
Toate creaturile ii au bucuriile lor, iar
omul o are pe lui"

M an s M edley, George Herbert

CAPITOLUL 17

Tacerea, la fel de sterila i dezolanta ca i mlatinile

neguroase ale Scojiei, facea camera de nesuportat. Joy
trase aer pe nas, nu mai stranutase de o ora. Ii freca
nasul, apoi lua cina lor i duse in bucatarie cele doua
farfurii cu mincare de care abia se atinsesera. Se uita la
mincare. Legumele se inchegau in supa care devenea
un fel de tocana, untul pe care i-l dorise atit de mult se
transformase intr-o grasime galbena care ii intorcea sto-
macul pe dos. Piinea era la fel de tare, uscata i farimi-
cioasa ca stincile de bazalt de pe insula Staffa; caldura
provenind de la focul din han o uscase complet. Gura i
gitul ei erau la fel de uscate. Din nefericire ochii nu.
Era o raceala, ii spuse ea, nu irnma ei care se
fringea. Arunca o privire necajita spre scaunul pe care
statuse Alec intr-o tacere de mormint de-a lungul intregii
cine.
 Poate ca era inima ei totui. Ii mucS buza i trase
a e rp e nas. Nu va plinge.
Intorcindu-le spatele farfuriilor, inghiji greu i ramase
acolo, singura in bucataria in care aroma delicioasa a
mincarii ajunsese un miros injepator, iar singurul sunet
era troznetul rar al lemnului care ardea. OricTt de mult ar
fi incercat, nu reui sa nu priveasca in camera mare Tn
care Alec statea linga foe cu coatele pe genunchi, cu
faja luminata de stralucirea calda a flacarilor - iluzie,
pentru ca nu exista caldura in chipul lui. Spusese foarte
pujine de ctnd se tntorsese inauntru, insa acjiunile lui,
faja lui, atitudinea rigida ii spuneau tot ce trebuia sa
tie.
Ducele aspru i dur revenise.
Au petrecut impreuna doua zile idilice. Se mai im-
blinzise pujin. Ii coborise garda, iar ea zarise mai mult
decit nite frinturi din barbatul pe care il cauta. Acum, in
timp ce4 privea, speranjele i se impratiau.
Trebuie ca-i simjise privirea, pentru ca intoarse capul
pentru o secunda, suficient ca ea sa intinda o mina
spre el, sa faca un pas, sa rosteasca o rugaminte ra-
pida. El se intoarse. Nici o emojie, nici un cuvint. Nimic.
Ar fi putut sa faca faja furiei lui, insa tacerea, tacerea
se stringea intr-un pumn incletat care insemna nereu-
ita. Joy respira o data adinc ca sa se consoleze, apoi
inca o data. Nu exista consolare. Se mica prin bu
catarie, refuCjiul ei, spalind vase, incercind sa nu se uite
la sojul ei.
Nu mai exista urma de voiciune in paii ei, nici fre-
donat, nici inclinarea nostimS a capului. Oricui care ar fi
avut ansa sa o priveasca i s-ar fi parut o silueta mica i
solemna care parca ducea greutatea intregii lumi pe
umerii ei cazuji in jos. Daca Alec ar fi privit, ar fi vazut
poate ca nu era chiar atit de nepasatoare faja de acjiu-
nile ei pe cum credea el. Dar Alec nu privi.
Aa ca atunci cind Joy ii intoarse capul pentru a
mai arunca o privire incarcata de speranja vazu ceea ce
vazuse i inainte - el doar continua sa fixeze culorile
 245

hipnotice ale focului fara sa se mite.

Nu ucide mica scTnteie de magie care exista intre
noiv
Insa era prea pujina magie Tn Tncaperea tacuta. Joy
Ti mica buza, i se Tntoarse Tncet tiind ca daca va mai
privi mult lacrimile Ti vor iroi pe obraz. Ii continua trea-
ba, scormonind dupa pujina speranja Tn haul Tntunecat
din sufletul ei.
0 jumatate de ora mai tTrziu, cTnd bucataria era cu-
rata, focul aproape stins, Joy se apleca i Ti lua cartea.
Ii Tntinse Tncet paginile, atingTnd-o cu respect i ado-
rajie, apasTnd colturile Tndoite ale hTrtiei subjiri. Inchise
cartea apoi Ti trecu degetele peste literele aurite:
Fiorosul Duce. Gu cartea strinsa la piept iei din bu
catarie Tn vTrful picioarelor, zicTndu-i ca-i va lasa sojul
cufundat Tn gTndurile sale negre.
-J o y .
Ea se opri cu o mfna pe balustrada, cealalta Tm-
braJiTnd cartea. Inchise ochii Tngrozita. O numise Joy,
nu Scottish. Degetele ei se strinsera pe bara.
- Da?
- Vino aici.
Ea inchise ochii i Ti puse o dorinja: Te rog, fa-1 sa
spuna ca totul e Tn ordine. Nu distruge magia doar din
cauza unei greeli. Respira adTnc pentru a prinde puteri,
se Tntoarse privind Tn jos Tn timp ce cobora cele citeva
scari i incerca sa-i adune curajul pentru a-l privi Tn
faja.
Degetele se albira pe coperta uzata a carjii. Nu ob-
serva. Se mica fara sa vada nimic, un picior mic Tn faja
celuilalt, i mult prea repede ajunse la cijiva pai de el.
Atepta, se uita la capul lui cu fire argintii care era
tot aplecat. Coatele i se sprijineau de coapse, mTinile
puternice erau Tmpreunate i atTrnau Tntre genunchi, iar
degetu! mare lovea impacientat Tncheietura celeiiaite
mTini;
- Stai jos. Nu se uita la ea, doar Ti indica cu capul un
scaun de rachita de ITnga el.
246

Joy se aeza, cartea pusa pe genunchii strini,

miinile ei umede puse peste literele gravate. Atepta ca
el sa vorbeasca. Daca ar fi existat un ceas ?n camera ar
fi batut de multe ori. Dar aa Joy nu auzea decit bataile
Tngrijorate ale inimii ei. Un butean aprins se rostogoli
afara din camin. Joy tresari. Focul uiera i troznea. Se
Tntreba daca i furia lui facea la fel. Alec lua vatraiul i
Tmpinse buteanul la locul lui, scormonind focul cu prea
multa violenja. ti primise raspunsul.
- Eti Tnca furios.
El nu-i confirma afirmajia, dar privirea pe care o
arunca Tn direcjia ei ar fi Tnghejat Tamisa.
- Nu cred ca numaratoarea te-ar putea ajuta de data
asta, nu-i aa?
El nu binevoi sa-i raspunda.
Tot nu avea simjul umorului. Se uita la miinile ei.
Poate ca numara. Ii Tnclina capul TncercTnd sa vada
daca buzele lui se mica. Se micau. Ii muca buza,
apoi numara liniile de pe degetul ei mare. Ii simjea
gitul uscat i nasul o mlnca din nou. tl freca i atepta.
Un oftat, apoi Tnca unui. Ura sa atepte, sa stea atit
de aproape fizic, dar atit de departe emojional pe cTt
potfl doi oameni.
H veni un gTnd nelinititor. Ar fi vrut sa TnceapS o
data i sa-i spuna tot ce-i trecea prin minte.
Apoi stranuta.
Puntnd-i miinile la nas deschise ochii tnlacrimaji. 0
privire ciudata aparu pe chipul lui Alec de parca un nap
I-ar fi lovit din nou Tn cap.
La ce se gTndise? Oh, Sfinte Sisoe! Ii dorise ca el
sa-i spuna tot ce-i trecea prin minte. Ridica ochii alar-
mata.
El Ti scutura capul o data i se ridica brusc.
Joy gemu Tn gTnd.
Alec Ti prinse mTinile la spate i incepu sa se plimbe
Tncoace i Tncolo, i sa vorbeasca.
- Nu cred ca Tnjelegi cTt de serioasa este aceasta
situajie. Am fost chemaji la Londra pentru ca prinjui
 247
regent, monarhul nostru, aa cum o fi el, vrea sa o
cunoasca pe ducesa de Belmore, i nu vrea o vrajitoare
scojiana.
Joy tresari la volumul vocii lui.
- Alec, strigi.
- Da, tiu, fijm i face bine. N arunca o privire sumbra
apoi continua. Inalta societate engleza are cam doua
mii de membrii i cei mai mulji dintre ei se hranesc cu
blrfe picante i nenorocirile altora. La fel ca i Lady
Agnes Voorhees cauta toate noutajile deocheata pe
care le gasesc. Glndete-te la asta. Glndete-te la ce a
trebuit sa fac fata in ultimele doua^saptamlni. Pune-te in
locul meu. Ce crezi ca se va Intimpla daca vor vedea
una din... din zbtrnielile tale? O pironi cu privirea.
Ea deschise gura sa raspunda. Mina lui se ridica
pentru a jo face sa taca. Gura ei se Inchise imediat.
- Iji spun eu ce se va Intimpla. Ne vor reteza ca-
petele mai repede decit acel cavaler pompos. Se uita la
ea Incruntlndu-se.
- Pai... Incepu ea.
- Sau poate ne vor splnzura pe amlndoi. Asta vor
face. Ducele i ducesa de Belmore - Belmore - dar asta
va fi dupa proces, dupa ce intreaga Inalta societate ne
va rumega reputajia i o va scuipa afara, i apoi... apoi
restul Londrei o va lua de la Inceput!
- Dar...
- De apte sute de ani! Se rasuci pe calcliei striga
spre tavan. De apte sute de ani sintem cunoscuji ca
una dintre cele mai onorabile familii din AngliaJ Atit de
vechi este titlul Belmore! Se Intoarse spre ea. Iji dai tu
seama cit de veche e o astfel de familie? Da?
- Pai, clanul MacQuarrie este...
- Foarte veche, iji spun eu. Titlul este i a fost parte
din Anglia mai mult decit acea nebuna Casa de Ha-
novra. In toji aceti sute de ani familia noastra a fost
venerata, respectata, cunoscuta pentru... pentru...
- Aroganja ei, murmura ea prea Incet ca el sa o
auda.
248

- Prestigiul ei! Ridica un deget. Da, acesta este cu-

vintul pe care il cautam. Primul duce de Belmore a
fost...
Acelai lucru ii zise ea i il urmari purificindu-i min
tea. Clatina din cap intrebindu-se ce s-ar intimpla daca
prietenii lui I-ar vedea spunind exact ce-i trecea prin
minte. Urmari felul insufletit in care se mica. Vorbea cu
un zel inflacarat in loc de furie rece sau disprej. tiuse
ca exista o pasiune copeleitoare in acest barbat rece.
O vedea ori de cite ori o iubea i cind era furios. Exista
undeva in ochii lui, o mica scinteie. Insa trebuia sa pri-
veti dincolo de toat|i acea mindrie i aroganja. tia de
asemenea ca suprema lui aroganja era unui din lucurile
care il faceau ceea ce era. Nu mai cunoscuse pe nimeni
cu o mindrie atit de mare i asta ii dadea increderea in
sine i forja care il faceau Alec, Alec al ei. Chiar daca
uneori era incapajinat i cam increzut.
Timp de inca zece minute Joy ii facu datoria de
so|ie - de ducesa - i asculta fiecare cuvint din mono-
logul sojului ei. Mai ca-i dorea sa stranute i sa-l faca
sa taca. Pleoapele ii erau tot mai grele. Gitul era inca
uscat i o zgiria. Trase aer pe nas in cautarea unui
stranut.
Nimic. Ii freca ochii i clipi de doua ori straduin-
du-se sa asculte.
- ... Totul din cauza mea, a mindriei mele, a mindriei
mele prosteti. Ii trecu o mina peste frunte i continua.
A trebuit sa alerg la altar cu o scotiana necunoscuta. i
de ce? Miinile lui Jinira in aer. De ce? Pentru ca e
frumoasa!
Frumoasa! Capul lui Joy zvicni in sus, ochii ei
devenind dintr-o data luminoi i treji.
- Niciodata n-am facut ceva atit de necontrolat. i
ce se intimpla? Ce? Se rasuci i ridica o mina in aer. Se
dovedete a fi o vrajitoare. O afurisita de vrajitoare!
- Crezi ca sint frumoasa?
-D a, se rasti el.
Joy zimbi cu gura pina la urechi.
 249

- Pe cuvint?
- Dar nu despre asta e vorba aici. Nu asta are im-
portanta.
- Are pentru mine, murmura ea continued sa zlm-
beasca.
- Fiecare ceas afiat la un kilometru distanja de tine
se strica. Ma ridici In aer. Stnt sojul tau, nu un balon
umplut q j aer.
- Nimeni nu mi-a mai spus ca sint frumoasa. Ofta.
- Aproape ca ai reuit a ne omori in zapada.
- Minunat, murmura ea.
- Napi zboara prin camera, i trandafiri apar de
nicaieri. Se rasuci. Dumnezeule Atotputernic, femeie -
se lupta sa-i gaseasca cuvintele - stranuji i produci
tot ce e in mintea ta afurisita! Ii trecu mina prin par i
mai facu cijiva pai.
- Da, aa fac.
- i dansezi cu statui - statui, nimic altceva - pe
acoperiul casei mele unde te-ar putea vedea oricine,
inclusiv mesagerul regal!
- Nu uita de petalele de trandafiri, adauga ea ab
sents, minea ei mea scandind frumoasa, frumoasa, fru
moasa...
Alec se opri, chipul mai pujin Tncordat, expresia gin-
ditoare.
- Imi plac petalele de trandafir.
- Da?
El mini un da, apoi adauga:
- Dar in clipa asta nu tiu daca sa-Ji stringa gitul
acela neastimparat sau sa fac dragoste cu lin e pina vei
fi prea obosita ca sa mai faci vreo vraja.
- Oh, Alec!
- Fir-ar al naibii!
- Poji sa faci dragoste cu mine, ii propuse ea incet.
- Nu, nu pot. Tonul lui era aspru.
- Dar tocmai ai spus ca vrei.
- Nu pot. Nu ma voi mai lasa atras in acea capcana.
250

- Care capcana?
- Capcana de a face dragoste cu tine. Imi tulbura
mintea. De acum Tncolo vreau ca viaja noastra sa de-
vina ordonata. Am nevoie de control asupra ei. Acum.
- Injeleg, spuse ea Tncet, TntrebTndu-se cum ar putea
trai cu el fara sa faca dragoste cu ea. Erau momentele
cind se simjea cel mai aproape de inima lui. Aa ca va
trebui sa gaseasca o solujie.
El o privi din nou Tn ochi, cu o expresie total nedu-
merita.
- Nu mai Tnjeleg ce se intimpla. Nimic nu mai e aa
cum ar trebui sa fie. La naiba, sTnt derutat. Niciodata nu
m-am simjit aa.
- Nu?
- Viaja mea nu va mai fi niciodata aceiai. Se aeza
Tn scaun.
- Ma iubeti? Tntreba ea Tncet, cu speranja Tn ochi,
simjindu-i inima Tn git.
El privea Jinta focul.
- Nu tiu ce Tnseamna iubirea.
- Te pot Tnvaja, opti ea i Ti freca nasul care o
mTnca.

Indiferent ce gTnduri, cumplite sau visatoare ocupau

minjile duceluj i ducesei de Belmore, au fost Tntrerupte
a doua zi dimineaja, cTnd un strigat cunoscut vesti so-
sirea caletii i a furgonului. Impratiind Tn jur zapada
care se topea, batrinul Jem opri caleaca Th faja carujei
cu bagaje, i Tntr-o clipa Henson, Polly i ceilalji se
adunara Tn camera mare a hanului.
Alec tocmai extrasese Tnca o promisiune de la zva-
paiata lui sojie, vrajitoarea, ca se va cuminji cTt timp vor
 251

fi in Londra. In ciuda seriozitajii din ochii ei larg deschii

ceva ii spunea ca Xo\ va trebui sa-i faca probleme. Ii
privi servitorii cu sentimente contradictorii. Sosirea lor
insemna ca rutina se va Tntoarce la normal. Insemna i
ca drumurile se eliberasera. Venise vremea sa pornea-
sca spre Londra, spre Prinny, spre zgomotoasa inalta
societate. 0 perspective nu tocmai placuta.
Batrtnul Jem intra tropaind, scuturind gheaja i za
pada umeda de pe cizmele lui. Alec se uite la Roberts i
Henson i spuse:
- Trebuia sa ne intilnim in Reading. Cum dracu de
ne-aji gasit?
Henson i Roberts schimbara priviri tngrijorate, insa
Jem care niciodata nu se lasase intimidat de duce
vorbi:
- Cinci dintre noi am pornit prin acea furtuna ingro-
zitoare. Ne-au trebuit patru ceasuri ca sa gasim calea-
ca. Ingropata Tn zapada, la fel de adinc ca buzunarele
regelui. Batrtnul vizitiu se opri, apoi il privi pe Alec drept
in ochi. Am crezut ca Altejele voastre au dat ortul popii.
tn camera se facu tacere, apoi Henson spuse:
- Un barbat uria cu un ciudat pitic miit au aparut la
hanul de la Swindon, Alteja. Au spus ca sinteji bine i
ca v-aji refugiat aici. Ne-am indreptat spre locul acesta.
Alec dadu din cap, pe jumatate recunoscator pentru
ca incepuse sa se intrebe daca gigantul i piticul exis-
tasera cu adevarat.
- Trebuie sa plecSm cit mai repede posibil.
Peste o clipa Jem inchise ua in urma lui, Henson ii
indrepta umerii, lunind poza servitorului perfect, iar Polly
statea linga sojia lui, agitindu-se i vorbind cu insuflejire
cu stapina ei. Insojitorul, Willie, aduse inauntru un cufar
mare i celalalt lacheu, la indicajia lui Roberts, trans-
formase bucataria in garderoba pentru duce.
Alec trase adinc aer in piept. Lucrurile pareau sa se
tntoarce la normal, tnsa atunci Henson se intoarse, iar
252

castorul acela care sforaia incontinuu atirna de gulerul

Jeapan ca o lunga chica alba. 1
- Beezle! Sojia lui lua rozatorul de^pe spatele la
cheului i apoi incerca sa traga afara 'ceva din gura
animalului. Alec ar fi putut jura ca acesta dormea dus.
Continuind sa traga de acel ceva Joy ridica ochii
spre Henson. Ochii ei mariji i ingrijorarea de pe faja il
avertizara pe Alec ca ceva nu era in reguia.
- Imi pare atit de rau, opti ea.
Privirea aspra a lui Alec o urma pe a ei. Coada de
par a lui Henson, legata cu o panglica zdrenjuita, nu
era decit un d o t de marimea unei alune, iar doua pete
de chelie aparusera dupa urechile lui. Joy smuci afara
restul panglicii aurite i ii arunca animalului o privire
dojenitoare. Castorul cel gras mincase parul lacheului
sau.

apte ore mai tirziu ducesa de Belmore statea in

caleaca cu obrazui roz lipit de fereastra rece, ochii ei
luminoi erau la fel de nerabdatori ca a unei pisicuje cu
o farfurie de smintina proaspata in faja. Entuziasmul ei
de nestapinit ar fi trebuit sa-l scoata din sarite pe Alec.
In loc sa se intrebe de ce nu se intimpla aa, el privea
pe fereastra incercind sa reprime frecventele viziuni de
eafod, treang i trandafiri care i se perindau prin faja
ochilor.
- Am citit o data ca Londra este floarea tuturor
oraelor. Se intoarse spre el cu un chip inflacarat i
plin de speranja.
' - Eu nu simt nici un miros de flori. Alec inceta sa
mai traga de cravata care il stringea ca un treang.
Murdarie, da. Apa statuta, da, dar nu flori. insa banuiesc
 253

ca londonezii sint o speja de proti loaiali.

Zimbetul ei se terse i Ti Intoarse faja spre fe
reastra.
- Un scojian a numit Londra aa.
Alec bombani un raspuns, preferind sa nu-i calce pe
coada, metaforic vorbind i sa-i spuna ce parere are el
despre scojieni. Sojia lui era fermecata, nici mai mult
nici mai pujin, de imprpjurimile Londrei. Ii pica vTrful
nasului i se stradui sa Tndeparteze gindurile a ce s-ar
putea intimpla daca inalta societate le va descoperi
secretul. apte sute de ani de demnitate i distincjie -
disfDarind Tntr-un nor de fum magic.
tntoarse spre el chipul ei mic i obraznic, scojindu-l
din gindurile lui sCimbre, iar stralucirea din ochii ei se
schimba In Tngrijorare.
- Chiar nu poji sa vezi?
- Ce sa vad?
- Acolo afara. Lovi geamul. Privete.
Buzele ei se subjiara formTnd o linie Tncapajinata i
Ti Tncrucia brajele la piept.
- Atunci spune-mi ce vezi.
- Londra.
Ea dadu drumul exact acelui oftat lung pe care ar fi
vrut sa-l scoata el.
- Nu. Tn aceasta clipa. Privete afara i spune-mi ce
vezi.
- De ce?
- Ce altceva avem de facut?
- Ne rugm sa nu stranuji.
- N-am mai stranutat de mai bine de trei ore.
Alec se uita pe fereastra, privind Londra, dar neva-
zind-o pentru ca trebuia sa se grndeasca la o cale de a
trece prin urmatoarele citeva saptamini fara ca inalta
societate engleza sa afle ca ducesa de Belmore era o
vrajitoare. Singura solujie pe care o gasise pina in pre-
zent era sa o ascunda, sa o Jina departe de doamnele
254

bagareje pina va fi absolut necesar sa o prezinte. Poate

ca va putea pretinde ca e bolnava. Da, s-ar putea sa-i
reueasca. Doar pina Tl va M in i pe regent. Apoi puteau
sa dispara naibii din Londra.
Se ridica i lovi in geamul vizitiului de deasupra sa.
Acesta se deschise.
- Jem, ia-o pe strazile dinspre riu pentru a ajunge la
Belmore House i oprete la intrarea din spate.
Caleaca se rasuci brusc spre dreapta. Alec se
apuca de sc^un i ii propti picioarele In podea. Joy
cazu inainte i se prinse de coapsa lui stinga, faja ei
fiind la acelai nivel cu nasturii pantalonilor lui. El se uita
in jos i respirajia i se opri. Imaginea care ii umplea
mintea era pur erotica. Apoi ea ii indrepta trupul, se
uita la el cu faja aceea inocenta i ii ceru scuze. Alec
inchise ochii i ramase aa mult timp. Stapinete-te!
Stapinete-te! Se impinse la loc pe scaunul lui i se lasa
pe speteaza. E o vrajitoare, ii spuse, urmarind-o cum
se rasucete sa priveasca pe fereastra. Nu putea spune
nimic, nu putea face nimic. Era el duce, dar nu putea
schimba trecutul sau vremea. Nu-i putea oferi curcubee,
stele i diamante in zapada i toate celelalte timpenii. i
aa ii era destul de greu sa nu-i ofere o bucajica din el,
sa nu lase zimbetele, suspinele i petalele roz sa-i vra-
jeasca inima. Fir-ar al naibii. Nici macar nu tiuse ca
avea una.
Se uita la faja ei i gindul spontan de a face dra
goste cu ea ii stabatu mintea cu atita forja ca trebui sa
respire adinc. Rajiunea ii spunea ca iubirea lor fizica
fusese cauza prabuirii lui. Poate ca suferea doar de o
doza sanatoasa de pofta trupeasca. Mai trecuse o data
prin asta, la optsprezece ani. Dar acum era mai in vir
sta, mai experimentat, mai detept. Cu poftele trupefti
se putea lupta, i le putea controla. Era ceva ce-i era
cunoscut.
Urmatoarele zece minute le petrecura in tacere - a
lui impietrita, a ei subjugata.
 255

Joy se foi tn scaun, aru'ncind priviri furie in direcjia

lui. Voia sa-l intrebe ceva. in cele din urma ii gasi
vocea.
- Ce vezi cind priveti pe fereastra?
El se uita afara.
- Ceaja i zapada murdara.
- Asta e tot?
- Asta e tot ce exista.
in vocea ei se simji o uoara tristeje care il facu
sa-i doreasca sa se uite in alta parte.
- Ceaja e ca acasa. Scojienii spun ca o ceaja groa-
s a e o farima de paradis plutind in jos spre pamint. Se
uita din nou afara i peste citeva minute intreba incet:
Crezi ca e destula zapada ca sa ne plimbam cu sania?
Enervat de toata aceasta vorbarie despre sanii, clo-
pote i turta dulce, lucruri despre care nu prea tia
multe - ii dadu raspunsul pe care banuia ca ea il a-
teapta.
- Poate in pare.
insa ea continua sa atepte, chipul ei exprimind rab-
dare. El intoarse capul aruncind o privire apreciativa
unui echipaj de cai murgi superbi. Cai potriviji pentru un
prinj.
- Ce ai vazut de Ji-a placut atit de mult?
El se intoarse, surprins ca-l injelegea atit de uor.
- Cai.
- Hm.
Pina i Alec auzi dezamagirea din vocea ei. Nu prea
mai avu timp sa se gindeasca la asta. Dupa citeva in-
toarceri brufte i un strigat al lui Jem caleaca se opri-
in spatele inaltei i elegantei sale case din ora.
- Oh, Sfinte Sisoe! Miinile ei ii zburara spre gura.
^Pentru Dumnezeu, nu cumva sa stranuji!
^ - Nu aveam de gind, spuse ea, avind palmele, ca i
nasul lipite de sticla. Ti lasa capul pe spate i privi in
256

- Aceasta este Belmore House. Alec iei din ca-

leaca i se intoarse spre ea.
Ea il invrednici cu una din privirile ei coplefite de
uimire.
Pentru Dumenzeu, cum putea el sa-i dea drumul in
mijlocul inaltei societaji? Nu tia cine va avea mai mare
nevoie de protecjie - ea sau ei.
Clatina din cap resemnat i ii lua mina.
- Vino, Scottish. Ai alji servitori de cunoscut.
 C A P I T O L U L 18

- Ce dracu vrei sa spui, nu exista nici un servitor?

Joy albi auzind din camera altaturata vocea de
gheaja a sojului ei. Fusese abandonata in salon i ii
petrecuse ultimele minute TnclinTndu-i capul cind Tntr-o
parte cind in alta, incercind sa descifreze tavanul pictat
de deasupra ei. Un barbat cu o lira i o fecioara sub-
Jirica zburdau prin padure in mijlocul unor nimfe. Crea-
tura semanind vag cu Pan i-o aduse in minte pe doamna
Watley, i toji cei o suta optzeci de centimetri increzuji
intinf i la podea Tntr- un iein de moarte.
- Cei mai mulji servitori au plecat acasa la Jara de
sarbatorile de Craciun, Alteja. Vremea le-a -Tntirziat so-
sirea.
Joy II auzi pe servitor dregindu-i nervos glasul.
- Am incercat, Alteja. Nu exista servitori disponibili.
- Sintem in Londra, Carstairs. Trebuie sa existe ser
vitori disponibili. la legatura cu toate agenjiile.
- Am facut-o. Nu exista nici unui.* Toji au fost deja
angajaji, Alteja. Prea mulji oameni au ramas in ora din
cauza vremii proaste. Am incercat, dar...
- Cine lipsete? Vocea taioasa a lui Alec parca zgi-
rie gratarul din camin.
Joy se apropie i-l auzi pe Carstairs inirind mai
multe nume.
258

Alec injura. Joy se cutremura. Va avea nevoie de

muta iertare cereasca pentru acel cuvint. Picioarele unui
sacun scTrjTira pe podeaua de lemn; apoi auzi ecoul
pailor lui strabatind camera - bum, bum, bum, stinga
imprejur.
- Deci ne aflam aici fara majordom, fara bucatar,
apte... nu opt lachei care lipsesc i vreo cinci came-
riste. Joy i-l putea imagina, ochi duri, capul plecat,
miinile impreunate la spate, picioarele lui lungi mincind
podeaua. tia din experienja ca incepea o noua pro-
pozijie dupa fiecare intoarcere.
- i cel care se ocupa de cai, adauga Carsitairs.
- Jem e aici, va avea el grija de cai.
- Henson i ceilalji ne pot fi de folos, spuse Alec,
dar bucatarul...
- Doua dintre cameriste potpregati mese simple i
am auzit ca miine va avea loc un mare tirg la care se
vor putea angaja servitori. Firete, nu mi-a permite sa
angajez servitori de la un tirg, dar banuiesca ca in cazul
acesta nu am de ales.
Joy zimbi i ochii ii stralucira. Un tirg. Minunat. Nu
mai fusese niciodata la un tirg.
- Bine. Fa ce trebuie sa faci, dar vreau ca aceasta
casa sa fie dotata cu servitori intr-un mod cit mai co-
respunzator pina miine seara.
- Da, Alteja.^
Se auzi o u |a inchizindu-se apoi cele duble de ma-
hon se deschisera brusc i Alec intra in salon. Trecu pe
linga ea fara sa spunsa vreun cuvint, apoi in spatele ei
rasuna clinchetul cristalului. in timp ce el ii turna de
baut, Joy arunca o privire spre cealalta camera obser
v e d un alt salon, mai mare decit cel in care se gaseau,
aranjat in tonuri mai inchise de bordo i verde. in ca
mera plutea mirosul puternic de tutun i lemn de santal.
Miroase a Alec, ii zise ea zarind o scena de vinatoare
deasupra unei mari arcade unde o m asa de joc
 259

sculptata i scaune grele de piele formau un cerc intim.

- Ce fel de camera e aceasta?
- Salonul barbajilor.
Joy incerca sa vada daca tavanul e pictat, dar pere-
tele in care erau inramate uile bloca ceea ce trebuie sa
fi fost o camera inalta cit o casa cu trei etaje. Dupa o
tacere incordata in care nu se auzi decit sunetul turnarii
coniacului, Joy spuse:
- N-am putu sa nu aud.
Alec o privi, inca incruntat.
- Ce afurisita de vreme. Se sprijini de un mic serin
poleit in aur. Se uita la paharul din mina lui apoi la ea.
- Vrei sa bei ceva? Un pahar de sherry?
Ea clatina din cap. Dupa ce pajise ultima data nu
credea ca ar dori sa guste nici un fel de lichid de cu-
loarea chihlimbarului. Se juca citeva clipe cu o figurina
de sticla de un albastru deschis aflata pe caminul facut
din placi de marmura.
- Alec? '
- Hmm?
- Cu cine vorbeai? Puse figurina jos, se indrepta
spre un scaun cu spatar inalt, i ii plimba degetele
peste lemnul sculptat.
- Cu Carstairs, secretarul meu.
- Oh. Se plimba pina la o canapea, ridica o perna
tapijata i se juca cu franjurii aurii in timp ce se sprijinea
de brajul ornamentat.
- Ce faci cind eti la Londra?
El paru surprins de intrebarea ei.
- Ducii de Belmore au avut intotdeauna un scaun in
parlament. Al meu e in Camera Lorzilor.
- Altceva?
- lau parte la baluri, ma due la clubul meu, ealarese
prin pare - lucrurile obinuite pe care le face un nobil
englez. Ridica ochii spre ea i probabil ca-i citi pe faja
gindurile pentru ca adauga: s-ar putea sa sune frivol,
260

Scottish, dar cea mai mare parte a legilor Angiiei sint

formulate i hotarite nu in Parlament, ci cu ocazia eve-
nimentelor sociale. Lua o inghpura. De ce?
- Ma intrebam doar. Indoi perna, apoi puse mult
temuta intrebare. Cind il voi TntTIni pe print?
Alec puse jos paharul i scoase un plic din buzunar.
, - Asta ne afteapta.
- Ce este?
- O invitajie la un bal dat de prinjul regent. Se pare
ca s-a hotarit sa sarbatoareasca vreun eveniment gran-
dios - probabil naterea unor noi cijiva cTini de vina-
toare. Arunca plicul pe masa dintre ei, iar ea Tl lua i se
aeza.
Balul urma sa aiba loc peste doua saptamini. Un
mic zimbet ii incolji pe buze. Un bal! Dat de un prinj!
- Pari suparat. Nu-Ji plac balurile?
Alec se uita la ea.
- Nu aveam de gind sa ramin atit de mult timp in
Londra..
- Oh. Privi atenta la invitajia din mina ei, apoi intre
ba: Ce face o ducesa cind e in Londra?
- Nu face vraji.
Incruntindu-se, Joy puse invitatia pe masa.
- Spui mereu ca atepji de la mine sa ma port aa
cum ar trebui sa faca o ducesa de Belmore. Cum a
putea, daca nu tiu ce se ateapta de la mine.
El ofta. Un sunet resemnat.
- Va trebui sa te inva$. Mai lua o inghijitura, apoi
spuse ceva despre inghejarea iadului i antrenarea vra-
jitoarelor.
- Sint sigura ca i altcineva imi poate arata ceea ce
trebuie sa tiu, spuse ea pe un ton rece.
- Am spus ca o voi face.
Mindria o facu sa stea dreapta. ii incrucia miinile
in poala i ii ridica barbia mai sus decit de obicei.
- Care sint indatoririle mele?
 261

El mai lua o inghijitura de coniac i spuse:

- Sa organizezi baluri, dineuri. fi alte evenimente
sociale. Practic vei fi o gazda.
- Asta fac cele mai multe ducese?
- Da. Unele angajeaza servitorii i ii supravegheaza.
Aha, se gtndi ea. S-ar putea sa existe o modalitate
de a vedea i un tirg i un bal intr-o singura calatorie.
Chipul ei se lumina ca felinarele de la Vauxhall. Acum,
Joyous, Ti zise ea in gTnd, ai grija cum te descurci...
- Femeile Belmore le-au facut pe amtndoua, conti
nua el. Se pare ca bunica mea s-a purtat destul de
tiranic cu angajajii.
- Cine se ocupa de casa asta?
- Majordomul o facea - se opri din nou - o face... o
va face... oh, la naiba, cind va binevoi sa se intoarca.
- Vrei sa ma ocup eu de problema servitorilor?
Ochii lui se Tngustara.
- Cum? N-ai nici un fel de experienja.
H arunca un zimbet iret i ii pocni degetele.
- Pentru Dumnezeu, fara vraji! Bau din pahar, apoi
adauga. i indiferent ce faci, sa nu-mi stranuji cijiva.
tiuse ca va reacjiona aa. Bun. Micarea urma-
toare.
- Ei bine, din moment ce folosirea puterilor mele nu
este o solujie - el rmrii ceva - cum ramine cu tirgul?
Capul lui se ridica brusc, ochii studiind-o banuitori.
-Tirgul?
- Pot sa merg?
- Nu.
- Dar a dori sa angajez servitorii. E datoria unei
ducese.
- Nu.
- Ai putea sa ma duci la acesta.
- Mtine trebuie sa ma ocup de nite probleme iar tu
nu eti pregatita sa hoinareti singura prin Londra.
- L-a putea lua pe Henson.
262

- Nu.
- Pe Polly.
-N u .
- i pe Carstairs.
Alec se multumi doar sa o Jintuiasca cu o cautatura
urita.
Joy cauta sa spuna ceva ca sa umple tacerea stinje-
nitoare.
- Ai vorbit despre bunica ta. Cum era?
- N-am cunoscut-o, doar am auzit vorbindu-se de
spre ea. A murit inainte ca eu sa ma nasc.
- i mama ta?
- Ce e cu ea?
- Cum era?
Parea surprins de intrebarea ei, apoi se uita la pa
harul lui inainte de a-i raspunde.
- Eleganta, eficienta, frumoasa - o ducesa perfecta.
Mama lui a fost o ducesa perfecta. Tot ce Joy nu
era. Ii muca buza i se stradui sa-i gaseasca min-
dria. Era pe undeva pe la picioarele ei. Cind se uita din
nou la el, il vazu urmarind-o peste marginea paharului.
!i aminti de cina lor de la Belmore Park. Se uita Jinta la
gura ei. Ochii i se facusera nelinititor de intunecaji i
patrunzatori. Dupa o clipa ii feri privirile.
Voia sa o sarute, ii zise ea in gind i inchise ochii
incintata. Forja dintre ei exista inca. 0 simjea; o putea
vedea in ochii lui. E rindul meu, ii zise ea. E ansa
mea. Se ridica i porni incet spre el.
- Mai vrei un pahar?
El ridica spre ea chipul incordat, dar nu spuse nimic.
- Paharul Ji-e gol. II arata cu degetul. Iji mai torn
unui.
Alec ii studie paharul, dar inainte de a-i putea rs-
punde ea i-l lua din mina i porni vioaie spre masa
aurita, il umplu i se intoarse cu ace|ai pas saltSreJ. N
intinse paharul. Privete-ma, Alec. El lua paharul fara
sa-i aunce nici o privire.
 263

Atit de incapajinat. Se impuneau imasuri drastice.

Ridica miinile i repede ii scoase acele de par.
- Oh, Sfinte Sisoe] Parul i se rostogoli in jos i auzi
respirajia lui uierata. tl privi. Duse paharul pina in apro-
pierea buzelor, dar acum; micarea brajului parcS in-
ghejase. Mi-am pierdut acele de par. Le vezi cumva?
- Nu. Lua o inghijitura zdravana.
Joy ii scutura parul astfel incit se legana in spatele
ei.
- Trebuie sa fie pe aici pe undeva.
El privea Jinta peretele din faja lui, inspirind adinc,
iar Joy ii inabui un mic zimbet triumfator, apoi in-
genunche pe podea linga el tirindu-se in jurul lui, facind
tot posibilul ca parul sa-i foneasca pe deasupra ge-
nunchiului indoit.
- Nu se poate sa fi disparut. Se lasa pe calcii 1 ii
arunca parul pe spate.
Incheieturile lui erau albe.
Joy intinse mina sa-i atinga parul i vazu cum
privirea lui ii urmarefte mina. Ridica paharul la buze.
Vazu batalia care .se dadea intre voinja lui incapaJinatS
i dorinja arzatoare care ii mistuia pe amindoi. Alec
inchise ochii, iar ea ii pierdu rasuflarea gindindu-se c
pierduse din nou.
Alec puse jos paharul.
- Crezi ca agrafele ar putea fi in scaunul tau? Intinse
mina spre marginea scaunului i ii scutura uor capul
ca parul sa-i cada peste mina lui.
Alec ii inhaja incheietura miinii.
Joy zimbi.
El nu.
O vraja ar trebui sa fie atit de intensa, se gindi ea.
Simjea atracjia fizica a acestui barbat de parca un lanj
de tier le-ar fi legat inimile. Atit de strins incit pentru o
secunda se intreba daca nu declanase ceva ce nici
cea mai puternica vraja nu va putea controla.
264

El se ridica, fara sa-i dea drumul Tncheieturii miinii.

Ingenunchiata Tn faja lui ridica faja spre el i Tl privi.
Cealalta mTna a lui se apropie de obrajii ei, minglindu-i
pomejii, apoi barbia. Se simjea de parca el ar fi putut
vedea Tnauntrul ei, i-ar fi vazut inima deschisa i tinjind
dupa el, dragostea care fremata Tn suflet, genunchii
care tremurau, bataile inimii, i Ti putea vedea spaima -
acea parte fragila din ea care se temea ca el nu o va
iubi niciodata.
Degetul lui Alec atinse alunija de deasupra buzei,
apoi trecu uor peste conturul gurii. Buzele ei se des-
parjisera. Degetul lui aluneca inauntru i Ti atinse limba.
Ochii lui se Tntunecara scaparindu-i pasiunea. Se atin-
sera - deget aspru de barbat cu gura umeda i moale
de femeie. Erau la doi pai unui de altul, Joy Tn ge
nunchi, Alec Tn picioare. Respirau tot mai greu. Aceasta
forja, acest dar miraculos care exista Tntre ei era tot ce
mai puteau simji.
Corpul ei era umed, sTngele Tngroat. Inima Ti zvTc-
nea Tn propriul ei ritm accelerat. Degetul lui avea gust
sarat, ca i aerul zbuciumatei mari scojiene. Ajunsese
acasa.
Alec Ti retrase degetul, se Tntoarse i Tl cufunda Tn
coniac apoi Tl cobori lasTnd picaturile sa cada ca mierea
pe buzele ei.
- Efti o vrajitoare, spuse el apoi o trase sus i gura
lui o cuprinse pe a ei, limba trasTndu-i repede buzele
pentru a le gusta aroma de coniac. Gemu Tnvins Tn gura
ei, umplTnd-o cu limba.
Brajele ei Ti cuprinsera gitul i Ti apasa trupul de al
lui, dorind sa-l simta. Simjea gustul amar al coniacului,
Tnsa era Tndulcit de aroma lui Alec. Alec al ei.
N respira mirosul. Mina lui Ti cuprinse un sTn i mTrii
un alt geamat de placere masculin Tn gura ei, un sunet
adinc i primar pe care ea Tl simji pTna Tn inima fe-
minitajii ei.
 265

Alec opti ceva pe buzele ei apoi ?i desfacu nasturii

din faja ai rochiei unui cite unui. MTna ii patrunse ina
untru i o cuprinse, palma inasprita frecindu-se in cer-
curi peste virful sinului. Joy se infiora, apoi ii trecu
degetele prin parul lui, coborind pentru a-i atinge ure
chea i muchii puternici ai gitului. Era umed. Ii atinse
barbia aspra, mingiind linia puternica a barbiei, simjind
caldura pielii lui - tot ceea ce dovedea ca era real, ca
era barbat.
Mina ii cobori oprindu-se deasupra inimii, apoi se
pierdu in ritmui pitim a? al sarutului devastator. Mina lui
se dezlipi de sinul ei iar cealalta de ceafa i ii apuca
fesele ridicind-o sus i apasind-o de el. Ii legana incet
oldurile.
- Acum, spuse el. Aici. Acum.
Ea dadu din cap.
Porni cu ea in braje spre uile inchise i o Jintui
acolo cu oldurile. Miinile lui alunecara pe coapsele ei
i ii puse genunchii de o parte i alta a oldurilor lui
care continuau sa se legene. O mina se strecura pe sub
fusta, apoi in sus, pe dedesupt.
Joy gemu cind miinile lui calde trecura peste ciorapii
ei apoi pe pielea coapselor. Rochia se ridica o data eu
miinile lui, cu atingerea lor tandra.
oldurile lui se micara fi ea aluneca in jos pe ua.
Alec ii ridica oldurile sprijinind-o din nou.
- Stringe-Ji picioarele in jurul meli.
Joy ii apasa genunchii pe oldurile lui, iar degetele
lui ii gasira inima fiinjei ei i ii pornira magia. 0 atinse,
o mingiie, jucindu-se cu feminitatea ei pina din trup i se
prelinsera lacrimi de raspuns.
M n a lui o parasi pentru a-i descheia pantalonii.
Peste o clipa ii simji puterea, forja, barbajia tare i
umflata-alunecind in ea atit de lin de parca erau i au
fost intotdeauna un singur trup.
Joy scoase un strigat salbatic.
266

- Taci! Vocea lui era rguita, capul plecat, respi

rajia greoaie.
Ochii ei se inchisera i savura unirea lor, ftiind ca
aceasta era darul final intre barbat i femeie. Buzele lui
se micau pe faja ei uoare ca o ploaie de vara. Incet
ii roti oldurile leganindu-se, umplind-o, apoi retragin-
du-se.
- Prea incet, murmura ea pe buzele lui.
- Niciodata prea incet, Scottish. Vei vedea. Nicio-
data nu e prea incet. Limba lui ii mingiie urechea, i
inhala. Furnicaturi ii cuprinsera gitul, coborind in jos pe
braje i pe sini.
Ii trase camaa, deschizind-o, dorind sa-i atinga
pieptul cu al ei.
El se impinse mai adinc, i ea ii strinse genunchii in
jurul lui. Ii impinse camaa in jos. El se mai infipse o
data, dureros de incet i de adinc. Piepturile lor se
atinsera.
Veni rindul lui sa geama.
Miinile lui alunecara mai sus, frecindu-i i stringindu-i
fesele, apoi o mingiie din locul unde se uneau inapoi,
atingind cu virful degetului fiecare porjiune din carnea ei
intima. Cu fiecare noua micare ii daruia acea atingere
atit de intima, incit dorinja ei se extindea, urea in spirale,
incet cu fiecare patrundere, cu atingerea degetului, iar
acum parul des de pe pieptul lui ii devasta sinii, excitind
i stirnind, facind-o sa vibreze de viaja.
Miini puternice o prinsera mai strins i incepu sa se
mite in cercuri incete i dure care o apasara i mai
mult de el. Gemu in gura ei, ceva intim, pamintesc i
masculin.
i se opri.
- Nu! Nu te opri... te rog.
El spuse ceva, dar ea nu-l putea auzi pentru ca nu
putea decit sa simta. Se retrase i se infipse mai adinc,
o data i inca o data, micindu-se pe neateptate cu
 267

viteza dupa care ttnjise ea. Placerea ei urea cu fiecare

impingere a oldului lui. Mai tare i mai tare, mai repe
de, iar ua bubuia cu fiecare lovitura a lui, din nou i din
nou...
Peste o clipa simji mirosul trandafirilor.
- La naiba, e attt de bine, gemu el, prinztndu-i strins
genunchii i trimijtnd-o spre culmi din nou i din nou
ptnS ce ea nu mai tiu unde tncepe i unde se termina
efctazul. Deschise ochii i vazu ca ploua cu sute de
petale roz.
- Trandafiri, rosti el pe buzele ei i ti roti oldurile
tot mai repede.
Petalele se oprira pe capul lui plecat, se lipira de
gttul umed i de spate unde muchii erau tncordaji i
umflati de forja mifcarilor lui. Inca se mica tn ea ptna
ctnd aproape ca se retrase i se avtnta din nou cu un
strigat de trumf. Peste o clipa viaja lui pulsa tn ea.
Apoi timpul, secunde i minute trecura neobservate.
Degetele ei nu se mai tncletau de umerii lui transpiraji.
Petale sfarimate plutira tn jos alaturindu-se celor de pe
podea. Inima tnca ti zvtcnea, respirajia ti era tot Tntre-
taiata, i, aa ca tnainte, aerul era tnmiresmat de frage-
zimea primaverii i tmplinirea toamnei. fi lasa capul sa
se sprijine de ua i se muljumi doar sa respire.
N simji pe Alec mictndu-se dupa multe, multe minu
te. Miinile lui se retrasera spre oldurile ei; apoi ti
cobori palmele spre genunchii ei i cu bltndeje ti ridica
din jurul lui. O cobori tncet, faja ei alunectnd pe umarul
lui umed ptna tn centrul pieptului unde inima lui batea tn
urechea ei la fel de vibrant i puternic ca i unirea lor.
Alec ramase tacut. Apoi se uita la gura ei cu o pa-
tima flamtnda trv ochi. O saruta din nou, desparjindu-i
buzele i gusttnd-o tnainte de a-i mica gura spre ure
chea ei pentru a-i spune ce simjise tnauntrul ei i cum
dorea sa o simta din nou. *
Joy ztmbi, dar zimbetul ti ramase ascuns dupa gttul
lui cald i umed.
268

|i cobori capul sa o sarute. -

In ua se auzi o bataie hotarita.
Sarutul continua.
Urmatoarea bataie fu i mai puternica.
El se departa, apoi Ii opti pe gura.
- Probabil camerele noastre stnt gata. Ii aranja
hainele apoi o ajuta sa-i incheie nasturii i scutura
petalele de pe amtndoi.
- Acele de par. Joy arata cu degetul covorul, pe
care zaceau mai multe straturi de trandafir.
O privi cu ochi din care pasiunea nu disparuse i
intinse mtna pentru a-i ridica o uvija lunga de par. O
petala se dezlipi, plutind^ uor spre podea tn tacerea
absoluta din camera. Acum c3 se predase, era ca i
cum nu i-ar mai fi pasat de nimic altceva dectt de ei doi.
Era un tnceput.
Bataia tn ua se auzi din nou.
- Da, da! Imediat. Dadu drumul uvi|ei de par. Lasa
agrafele i petalele. Terminam sus ce-am tnceput. Apu-
ctnd-o de mtna, smuci ua i dadu sa o traga dupa e i
Un Henson cam rou la faja ti drese tare glasul.
- Alteja, contele de Downe i vicontele Seymour.
Joy se izbi de Alec ctnd acesta se opri brusc. Bom-
bani'o tnjuratura.
Uluita, ea se uita la el i ti urmari privirea ptna vazu
faja jenata a lui Neil. A ei probabil ca era la fel de
tmbujorata.
- Bun venit la Londra, rosti Richard taraganat, spri-
jinit de unui din perejii marelui hoi de la intrare, o privire
plina de tnjeles aparind pe faja lui obraznica.
Ingrozita, Joy tl privi pe Alec, cautind ajutor.
El se Jinea la fel de drept ca un pin din Highland.
- De ctt timp stnteji aici?
Richard se tntoarse spre Neil, a carui atitudine sttn-
gace ti spunea exact de ctt timp se aflau acolo, apoi ti
scoase ceasul de buzunar i ti arunca o privire superfi-
ciala.
 269

- Cam de zece minute. Suficient.

Nici urma de jena nu aparu pe chipul lui Alec, doar
aroganja i neplacere. Se intoarse spre ea ascunz?nd-o
de ei.
- Du-te sus.
- Unde? opti ea. Habar nu avea unde erau ca-
merele lor, dar mai ca ?i dorea sa rite sa se rata-
ceasca doar ca sa poata scapa.
- A cincea ua pe dreapta. Voi veni i eu mai tirziu.
Richard spuse ceva despre acel mai tirziu", ceea ce
facu ca mina lui Alec sa se ?ncleteze peste mina ei. Joy
ii pierdu respiratia. Ii dadu drumul miinii. Du-te.
Ea urea grabita scarile. Chiar cind ajunse la primul
palier auzi vocea sardonca a contelui:
- Imi eti dator cu cincizeci de lire, Seymour. Au fost
lovituri in U fa .
270

CAPITOLUL 19

Dimineaja zilei de tirg se arata proaspata, rece i cu

multa gheaja. Iar gheaja il impiedica pe doctor sa so-
seasca la Belmore House pina aproape de prinz -
gheaja i epidemia de pojar. Pleca o ora mai tirziu in-
struindu-l pe sarmanul Carstairs i pe doua dintre ca-
meriste - cele care tiau sa gateasca - sa ramina in pat
pina cind petele vor disparea. Din moment ce ducele
plecase mult mai devreme soarta ii oferise ducesei de
Belmore prima ei indatorire.
inghesuita intre hala negustorilor de pete i de-
barcader se afla o mica cladire expusa curentului care
tragea puternic, construita din caramida maronie, unde
un grup dezordonat de inadaptaji stateau pe o plat-
forma jinind in mina cite o pancarda care le declara
ocupajiile. In mijlucul acestor posibili servitori se afla
ducesa de Belmore, cu barbia ridicata, umerii mici trai
spre spate i degetul intr-o manua verde indreptat
spre un barbat negru aflat la capatul irului.
Un Henson cu peruca pe cap se apleca spre Joy i
spuse:
- Imi cer scuze, Alteja, dar nu cred ca... aa... acel -
se mai uita o data incruntindu-se inainte de a continua -
om este exact la ce s-a gindit Alteja Sa, ducele.
- Nu? Joy studie atenta barbatul uria care domina
 271

cu tnaljimea lui barbajii i femeile murdari i cu o tnfa-

tiare jalnica care stateau pe platforma in faja lor, li lovi
buzele cu degetul. Cu excepjia lui, nimeni nu arata prea
promijator. Adevarul fie spus, cei mai mulji erau de-a
dreptul tnspaimintatori. Barbajii pareau neciopliji i je-
goi, iar mulji se uitau la ea de parca s-ar fi gTndit la
mutilare sau crima. Existau doar doua femei, amtndoua
leampate, i tl fixau pe sarmanul Henson cu aceeai
privire lacoma cu care Beezle ti fixa parul.
Simji ca cineva o trage uor de fusta i se tntoarse
spre camerista ei. Fata o privea cu ochi mariji de
groaza.
- Oh, doamna, nu se poate sa-l angajaji pe barbatul
acelal E... e...
- Pancarta pe care o Jine tn mtna afirma ca tie sa
gateasca, spuse Joy tncerctnd sa stabileasca exact ctt
de tnalt era acel barbat. in ciuda barbii scurte i negre
care ti tncadra buzele groase i ti acoperea barbia,
barbatul era curat, i exista ceva tn el care dezminjea
masivitatea lui, ceva care spunea ca n-ar fi fost tn stare
sa faca rau nici unui suflet omenesc.
Polly se apleca tnainte i opti:
- Arata ca un pirat, doamna, un uria pirat negru.
Am citit o carte despre piraji, i stnt oamnei cruzi. Beau
rom i omora oameni, chiar i femeile. i fur orfani,
asta fac.
Joy trebui sa recunoasca ca pantalonii negri, ca-
maa alba umflata, i cizmele negre, tnalte, il faceau sa
arate periculos, dar simjea ca omul acesta avea o inima
buna.
- Polly, nu mai exista piraji tn Anglia de foarte mulji
ani. Doar cercelul mare de aur tl face sa arate ca un
pirat.
- Dar, doamna, i parul?
- Diferit, nu-i aa? Ridica din nou un deget la buze i
tl inspecta. Nu cred ca am mai vazut un barbat cu o
coada aa lunga.
272

- Dar Tn rest e chei.

- Poate c i s-a Tntilnit cu castorul Altejei Sale. Hen
son studie capul lucios al barbatului, apoi ti pipai pe-
ruca alba.
- Imi pare atit de rSu pentru parul tu, Henson.
- Nu-i nimic, doamna. Intotdeauna am preferat o
peruca. Da uniformei mai multa distinctie.
Joy dorise sa-i vrajeasca nite par lui Henson, dar
Alec i-o interzisese categoric. Se Tntoarse spre Polly.
- Nu mi-ai spus tu ca la Belmore Park bucatarul se
pllngea mereu ca nu ajunge pTna la rafturile de sus?
Bucatarul acesta nu va avea o astfel de problema. i
apoi e singurul pe a carui pancarda scrie ca poate gati.
Aa ca nu avem de ales. Joy se Tntoarse spre Henson.
Mai e vreunul care pretinde ca poate gati?
- Cred ca Alteja Sa are dreptate. Henson trase de
buclele din coada perucii albe.
- i uite! Joy arata cu degetul. Vezi, acolo? Are pTnS
i propriul lui pui. Crezi ca e mort?
Un uierat Tngrozit iei de pe buzele cameristei sale.
- Nu-i aa ca arata ca i penele de pui, Polly?
- Da, doamna, dar eu nu vad puiul - doar penele.
- Vezi, ai Tnjeles. Hai sa vorbim cu el Tnainte ca
cineva sa ni-l sufle de sub nas.
- Ma Tndoiesc ca va trebui sa ne Tngrijoram Tn acea
sta privinja, spuse Henson, dar Joy pornise deja, obli-
gTndu-i astfel pe cei doi servitori sa o urmeze. Ajunse
ITnga platform a i se Tntoarse la timp ca sa o vada
pe Polly Tndoindu-i genunchii, bombanind ceva i fa-
cTndu-i cruce.
- N-am tiut ca eti catolica, Ti spuse ea lui Polly
cTnd aceasta ajunse ITnga ea.
- Nici nu sint, doamna, dar dupa cum arata mi-am
zis ca doar un Tatal Nostru nu e de ajuns. Se apropie
mai mult de Joy i Ti opti: Ce credeji ca face cu penele
alea?
 273

Joy ridicS din umeri, apoi privi in sus. Judecind

dupa lipsa liniilor de pe faja lui, era sigura ca nu era
batrin, i arata Tntr-adevar foarte capabil fizic. Era chiar
mai Inalt i mai lat Tn umeri decTt Alec. O coada lunga de
aproape un metru i se balanganea pe spate pornind din
cretetul negru lucios. In afara hainelor de pirat purta o
Centura groasa i lata cu Jinte de metal. De ea atTrnau
mici tigve cu margele, o uvija de par i o muljime de
pene. Daca n-ar fi tiut ca ultimul strigoi din lume era
bine Tnurubat Tntr-o sticla pe undeva prin America de
Nord, ar fi banuit ca el trebuie sa fie.
- Alteja Sa, ducesa de Belmore, Ti spuse Henson
agentului care se afla linga platforma. Ar dori sa vor
beasca cu acela. Arata cu capul spre gigantul negru.
Joy Ti scutura fusta, Ti TnaIJa barbia ca sa arate cTt
mai a ducesa, i incerca sa-i faca gura cit mai trufaa,
Tnsa era greu sa-Ji jugui buzele cTnd muchii gTtului erau
aa de Tncordaji. Intr-un fel nu se simjea deloc a du
cesa; mai degraba ca un pastrav ieind la suprafaja
apei ca sa prinda mufte.
Agentul striga un numar, uriaul dadu din cap i
facu un pas Tnainte, tigvele-scTrjTindu-i la brTu.
Joy Ti lasa capul pe spate ca. sa-l poata privi, dar
Tncercarile ei de a parea trufaa, buze tuguiate, nas Tn
vTnt, disparura Tn faja uimirii care o, cuprinse cind Ti vazu
marimea. Respira adTnc o data i Ti gasi vocea.
- Pancarda spune ca tii sa gateti.
Barbatul dadu din cap, Jintuind-o pe Joy cu o privire
care era serioasa, dar nu avea Tn ea nici urma de rau-
tate.
- Eu gatit pe vas Blake Magic cinci ani. Vocea Ti
ieea pe gura de parca ar fi vorbit din pivnija i avea un
accent foarte pronunjat.
- De unde eti?
- Din Caraibe.
- Trebuie sa te adresezi ducesei cu Alteja.
274
Piratul ii intoarse ochii negri spre Henson apoi se
uita din rtou la ea. Ii zimbi, aratindu-i dinjii albi.
- Din Caraibe, Alteja.
Joy tiu atunci i acolo ca il va angaja pe acest om.
Zimbetul lui era sincer.
- Cum te numeti?
- Kallaloo. John Kallaloo.
- Ei bine, domnule John Kallaloo, ce tii sa gateti?
- Alteja, spuneji-mi Hungan John. Hungan John tie
sa gateasca orice. Ii indrepta umerii, faja devenindu-i
la fel de mindra ca a lui Alec. Altejei sale ii place homar?
Crab? Cocida de rinones?
Joy dadu din cap, sigura ca Alec i inalta societate
vor aprecia homarul i crabul.
- Ce este cocido de rinones?
- Voi spuneji tocana de rinichi.
Polly psalm odia o rugaciune catre Maria, mama
Domnului.
Joy dadu din cap. ti suna bine, i ii aminti ca engle-
zilor le plac rinichii.
- Hungah John Kallaloo gatete pentru Alteja tot ce
e mai bun. Nici mama, nici muiere nu gatit mai bine. Ii
umfla un pic pieptul, ceea ce merita vazut, Jinind seama
de marime.
Lui Joy i se paru perfect pentru Belmore House.
Avea la fel de multa mindrie i incredere in sine ca i
sojul ei.
- A vrea sa te angajez. Ai dori sa gateti pentru
Belmore House?
Polly scapa un mic Jipat de protest, insa nimic nu se
schimba pe chipul k i Henson, raminind acelai servitor
loaial i imperturbabll.
- Te rog sa o scuzi pe camerista mea, spuse Joy.
Se apleca spre el i opti cu mina la gura. Crede ca eti
pirat.
El indrepta asupra sarmanei Polly privirea lui neagra
 275

i meet ii intinse capul tot mai aproape de camerista,

care Tnlemnise de frica. Se opri ctnd ajunse la cijiva pai
de faja ei tngrozita.
- Baul
Polly Jipa infigindu-i unghiile tn brajele lui Henson i
ale stapinei sale. Risul lui Hungan John, la fel de adtnc
i bubuitor ca legendarele tobe de lupta scojiene rasu-
na in hala - un sunet minunat. Zimbind, se uita direct la
Polly, care inca stringea brajul lui Joy, i lua de la Cen
tura un cerculej de pene de pui. il atirna la gitul lui Polly.
- LanJior fermecat. Te apara de piraji, fetija. Apoi o
mingiie pe cap. ii intoarse apoi privirea spre Joy, i
zimbetul disparu de pe faja lui neagra. Foarte incet,
spuse: Magie.
tia. Joy ii pierdu rasuflarea. Cumva, de undeva,
acest barbat tia ce era ea. ii intoarse privirea. El zimbi
atunci.
- Magie buna, Alteja.
Au ramas aa, schimbind priviri piine de tnjeles, cin-
tarind i placindu-le ceea ce vedeau.
- Domnul Kallaloo va fi perfect, ii spuse ea lui Hen
son.
- Exista o caruja in spatele caletii Altejei Sale, ti
spuse Henson noului bucatar. Adu-Ji lucrurile i pune-le
acolo. Vom pleca in curind.
Hungan Jhon nu se mica.
- Alteja nevoie alji servitori?
Joy ddu din cap.
- Un majordom?
- Da, cum sa nu. Cunoti pe cineva?
- Un batrinel pe nume Forbes. A fost majordom
cincizeci an. Stapin mort. Batrinel dat afara.
- Uite, Henson, Hungan John ne-a gasit un major
dom.
Henson ii indrepta peruca i studie platforma.
- Toji arata de parca sint gata sa ne taie beregata,
AlteJS. Care dintre ei e Forbes?
276

Hungan John arata tn spatele lui.

Sttnd tn picioare Itnga o perdea spalacitS se afla un
barbat scund, carunt, cu obrajii roii i buze subjiri.
Haina albastra de satin era zdrentuita i plina de praf,
iar pantalonii aratau la fel de vechi pe ctt era el de
batrtn. Ciorapii albi de matase erau ponosiji, rupji i cu
gauri, i unui i se tndoia peste glezna ca pielea ele-
fantului. Purta pantofi diferiji - unui din satin negru cu o
catarama mtnjita, iar celalalt maron cu un toe mai Inalt -
i parca i-i puse invers pe picioare. Qchelarii cu rame
de strma erau groi ctt degetul i ti mareau ochii de un
albastru ters.
Sarmanul om nu mai avea un camin. Nu conta pen
tru Joy ca arata la fel de batrtn ca Turnul Londrei. Parea
sa aiba nevoie de ei mai mult dectt aveau ei nevoie de
un majordom. in cea mai buna imitajie a unei ducese,
Joy ti tndrepta umerii, ti ridica barbia i privi la agent.
Cu o voce, care spera sa fie la fel de poruncitoare ca a
lui Alec, spuse:
- il vom lua i pe Forbes.

Alec urea cu pai mari treptele casei sale, descope-

rind ca ua era incuiata. Batu tn ea. Nimic. Mai batu o
data. Nimic. Cu chipul aratind ca o masca a enervSrii se
tntoarse, dar caleaca lui tocmai disparuse dupa coljul
casei.
- Fir-ar al naibii, mormari el, plimbtndu-se tncoace i
tncolo pe trepte. Afurisita de vreme. Fara servitori, fara
lachei, fara majordom. Silit sa mantnc varza de ieri sea-
ra la cina - varza! Se cutremura aducindu-i aminte de
gustul sctrbos al acelei mtncari. Facu un pas tn spate i
privi tn sus, cautind un semn de viaja. Nimjc.
 277

Frigul pusese chiciura la ferestre, iar aerul londonez

era atit de rece i umed ca-i patrundea pina la oase cu
toata captueala mantoului sau.
- La dracu, e frig. Batu in ua din nou. Unde naiba
au disparut Cu tojii? Izbi cu pumnul in ua.
Zavorul scrffni i ua se crapa pujin. Un ochi al-
bastru, batrin, ridat i banuitor il studie din spatele unei
lentile groase.
- Tu cine mai eti? veni un strigat puternic ca un
urlet de lupta.
- Sint...
-H a ?
-A m spus ca sint...
- Vorbete, odata! striga batrinul. Nu te aud daca
mormai!
- Am spus, striga i Alec, sint Alteja Sa...
- Ce s-a intimplat cu faja ta?
- Nu faja mea, idiotule! Alteja Sa!
- Nu-i aici.
U fa se trinti.
Blazonul Belmore de pe ua se holba la Alec. A-
tepta, numarind, ca ua sa se deschida. Nimic. Batu din
nou in ua. Se deschise cijiva centimetri.
- EEu... sint... ducele... de Belmore, i...
- Iji fac eu vint!
Ua se trinti.
Alec se zgii la ea, facind-i o deosebita placere sa-i
stringa bine pumnul i sa loveasca cu el in ua. Aceasta
scirjii deschizindu- se pujin.
- Pleaca odata sau vei avea de-a face cu insui
ducele!
- Eu sint afurisitul de duce! urla Alec, pumnii fiindu-i
atit de strinf i ca tot trupul ii tremura.
O exclamajie ingrozita se auzi in spatele lui, i se
opri privind la fejele inspaimintate ale vecinilor sai, Lor-
dul i Lady Hamersley, care se holbau la el. Tragind
278

adinc aer in piept, ii aduna minjile i duse mina la

palarie.
- Buna seara, Lady Jane. Hamersley.
Acetia dadura* din cap, optind ceva intre ei, i
pornind grabiti spre casa lor de parca ar fi fugit de un
nebun periculos.
Clocotind de furie Alec facu un semn spre intrare.
Ua se trinti din nou.
Vazu rou in faja ochilor. Se rasuci pe caiciie, cobori
scarile din cijiva. pai i pornind pe alee se indrepta
spre intrarea din spate. Cizmele lui zdrobeau zapada cu
fiecare pas apasat, inverunat. Smuci ua de la bu
catarie i se opri pe loc ca traznit.
Un negru se afla in bucataria lui. Un negru.
Iei afara, respira de doua ori, i mai incerca o data.
- Pune lamiia in nuca de cocos. Coada lunga i
neagra a barbatului se legana intr-o parte i alta in timp
ce el cinta cu o voce la fel de adinca de parca ar fi venit
dintr-un tun.
Privirea uluita a lui Alec trecu de la capul lui negru i
lucios, la cercel - avea neaparata nevoie de un pahar
de coniac - apoi la miinile negre vinjoase pendulind
deasupra vaselor. Mai intii storcea o portocala, apoi o
lamiie.
Ramas fara grai, Alec trecu prin spajiul larg care
desparjea bucataria de camara i urea scarile indrep-
tindu-se spre persoana responsabila - sojia lui, ne-
astimparata vrajitoare.

- Oh, Alec! Joy se rasuci brusc cind ii zari sojul in

holul casei. Incintata alerga spre el, pipaindu-i brajele i
pieptul. Eti ranit? Forbes spunea...
 279

- Forbes?
- Noul majordom. Spunea ca e cineva la ua cau
tind idioji, i apoi a spus ca erai plin de singe. Ii cauta
ranile. Unde eti ranit?
El ii indeparta mina de pe piept i ii arunca man
toul.
* - Urmeaza-ma, porunci el cu o voce la fel de inghe-
Jata ca i aerul londonez i pai in sufragerie. Ai fost la
tirg.
Ea veni dupa el.
- Da, dar...
Alec trinti uile i se intoarse spre ea.
- Ji-am spus ca nu poji merge.
- Dar Castairs e bolnav i...
- Nu-mi pasa nici daca e mortl i s-ar putea sa fie
cind voi termina cu el.
- Are pojar, opti ea urmarindu-l plimbindu-se agitat.
- Mi-ai nesocotit ordinul.
- Dar avem nevoie de servitori, i tu erai plecat, aa
ca m-am gindit ca fiind ducesa de Belmore e de datoria
mea sa-i angajez.
- Sa nu se mai jntimple niciodata.
- Imi pare rau. II studie atenta dar singurul singe pe
care il vazu era cel care ii colora fa]a furioasa. Te simji
bine?
- Nu! Sint nebun, sau pe cale sa innebunesc!
- Am crezut ca ti s-a intimplat ceva ingrozitor, spuse
ea.
El veni-spre ea spumegind de furie.
- Ceva ingrozitor s-a intimplat intr-adevar. M-am in-
surat cu tine.
Joy incremeni; mina ii zbura la gura. Cuvintele lui
erau atit de crude, incit nu mai putu respira. Se uita la
fa|a lui apoi cauta scapare i inchise ochii. Cind ii des
chise din nou, camera nu mai era altceva decit un val
de lacrimi, silueta intunecata a sojului ei fiind singurul
lucru vizibil.
280

?i recapata respirajia, dar aceasta abia ieea din

pieptul in care inima ei murise brusc, unde incepuse
rufinea ei. Se intoarse, deschise uile i fugi afara din
camer i in sus pe scari, sunetul pailor ei mici i a
unui hohot de plins rasunind in holul rece de marmura
in timp ce afara fulgi proaspeji de zapada cadeau pe
ferestrele casei.

Stringind paharul in mina Alec deschise ua dormi-

torului sau exact cind pendula batu ora unu. ii verifica
ceasul de buzunar, un obicei pe care il deprinsese de la
casatorie. Era intr-adevar ora unu dimineaja. Ridica pa
harul la buze, dar ramase cu el in aer.
O masa mica se afla linga ramaijele fumeginde ale
focului din camin, cu un scaun de o parte i de alta.
Traversa camera spre ea, facind tot posibilul sa ignore
golul din stomac. Se uita la ea.
Era ornata cu cristal, porjelan i argint Belmore -
doua farfurii la o mica distanja una de alta. Doua mici
candelabre de argint strajuiau o vaza umpluta cu tran
dafiri roz.
Inchise ochii i respira adinc. Parca tras de un lanj
se intoarse spre ua care dadea in cealalta camera.
Ramase aa, privind la ua, ochii imobili nemaivazind
nimic, mintea lui o harababura de ginduri i inca ceva...
o anume emotie. Lui Alec nu-i placeau emojiile. tia sa- i
controleze furia, sa-i ascunda durerea, teama sau
gelozia. Fusese antrenat sa o faca de la o virsta foarte
frageda.
Insa sentimentul de vinovajie era prea greu de
stapinit.
Toata seara i o buna parte din noapte incercase
sa-i adune furia. Fura ar fi fost ceva normal Jinind
seama de evenimentele prin care trecea in ultimul timp.
 281
Dar nu vazu decit imaginea ohipului indurerat al sojiei
sale cind acele cuvinte taioase ii ieisera pe gura. Mai
rostise i alta data remarci usturatoare i nu simjise nici
o remufcare. Insa cei carora le adresase le meritasera.
Undeva adinc in sufletul lui tia ca Scottish nu le
meritase. Indiferent ce facuse, oricit de prostesc ar fi
fost, nu existase rautate, sau intenjii meschine in acjiu-
nile ei. Mai tot ce facea se datora inocenjei bunelor
intenjii.
Dar toate bunele intenjii din lume nu vor schimba
faptul ca era o vrajitoare i avea puterea de a-i distruge
pe amindoi impreuna cu numele de Belmore.
. Se lasS cu greu pe scaun i se uita la acea afurisita
de masa.
Vinovat. Vinovat. Vinovat. Cuvintul deveni o litanie in
capul sau cu fiecare bataie a pendulei. Guvintele lui
aspre ii zdrobisera inima, o ranisera atit de crud incit
blestema gura care le scuipase. Furia lui fusese foarte
reala, dar nu era sigur daca din cauza servitorilor pe
care ii angajase sau din cauza ca ieise afara, mai rau,
o facuse fara el, ca sa o poata supraveghea.
Falca i se incleta cind infrunta o noua impunsatura
de vinovajie atit de straina lui. Mult mai cumplit decit
cuvintele odioase pe care le rostise era faptul ca tia
care ar fi reacjia ei daca ar afla ca o ascundea.
Ducele de Belmore ii ascundea sojia.
Ce ironie a soartei. Angajase cei mai buni avocaji
din Londra pentru a-i gasi o sojie, iar apoi se insurase
in graba dupa ce Juiiet ii ranise mindria. Ii trecu o mina
nervoasa prin par. Iar acum ducele de Belmore ii as
cundea ducesa.
Cit de nobil.
Furia ii reveni, dar era indreptata asupra lui insui.
Apoi, parca silit sa o faca, privirea lui se indrepta din
nou asupra acelei mici mese i fixa din nou ua de
legatura.
Lasa jos paharul, se ridica, porni spre ua, ajunse
chiar sa puna mina pe clanja, dar se opri.
282

Ce-i va spune? Imi p a re rau ca am rostit acele

cuvinte? Imi pare rau ca eti vrajitoare? Imi pare rau^ca
m-am insurat cu tine? Imi pare rau ca te ascund? Imi
pare rau ca sint un mSgar?
Se intoarse, vazu masa, i ii intoarse i ei spatele.
Traversa camera pina la scaunul din piele, se aeza cu
miinile prinse la c e a fi, cizmele incruciate la glezne
deasupra unei canapele, iar ochii duri indreptaji in sus
spre tavanul pictat superb cu mai multe scene.
Bogajia iti daruia multe lucruri: tavane pictate, case
costisitoare, rochii de matase de import, bijuterii stralu-
citoare cu care puteai cumpara iertare, dar o bijuterie i
se parea la fel de rece ca i cuvintele lui. Aceste nimicuri
scumpe ar fi induioat alte femei, dar nu i pe Scottish.
Privi spre masa gindindu-se la sojia lui, la expresia
surprinsa i sfioasa de pe chipul ei cind se af|ase pe
pieptul lui in acea padure cejoasa. i-o aminti inghejata
i pe jumatate moarta, i retrai disperarea pe care o
simjise cind vazuse giulgiul de gheaja al morjii pe faja
aceea ciudata i totui atit de frumoasa - aceeai faja
care radia stralucirea unei femei pe care o satisfacuse,
singura faja in care vazuse vreodata ochi inocenji.
Strinse pleoapele i se lasa pe speteaza scaunului.
Aparuse din nou - sentimentul acela de vinovajie. Aerul
se incarcase de el. Alec se ridica, privind la paharul cu
coniac pe care il lasase pe masS. Porni spre el i cind o
facu in afurisita lui minte tradatoare aparu imaginea a
doi ochi verzi inlacrimaji care cuprindeau in ei intreaga
inocenja a lumii. Se uita la pahar, intinse mina spre el,
dar degetele lui alesera sa mingiie petalele roz, catife-
late ale unui trandafir.

Joy se trezi in intunericul dormitorului ei, cu ochii

umflaji i usturind-o din cauza lacrimilor varsate. Gitul
 283

era uscat de hohotele de plins care ti secasera gura.

Cuvintele lui rasunau tn mintea i inima ei. O cuprinse
un val de gheaja care i se ridica din stomac ca Satana
din iad. Nu mai putea respira.
Daduse gre. Speranja oarba care o facea sa treaca
de clipele de disperare i o copleea tn cele de bucurie,
se sfarimase ca o oglinda tn faja cruzimii cuvintelor
sojului ei.
Ceva ingrozitor s-a intimplat tntr-adevar, ti spusese
el, m-am casatorit cu tine.
Nici o incantajie rostita anapoda, nici o vraja prost
lucrata, nici puterea magica redusa nu puteau zdrobi
sufletul cu aceeafi forja ca respingerea din partea ceJui
pe care tl iubeti. O lecjie dura i invajata dureros tn
aceasta seara. Nici o formula magica nu putea alunga
suferinja.
Deci asta era parte tntunecata a iubirii. Acesta era
chipul care tji rodea sufletul ca o fiara uriaa, devortnd
fiecare speranja, fiecare vis, fiecare dorinja pe care i-o
putea pune o fata. Se rasuci privind la baldachinul de
deasupra patului'. Ochii i se umezira, i lasa lacrimile
sa-i curga tn rturi de durere ale viselor netmplinite i ale
speranjelor moarte, dire umede care simbolizau certitu-
dinea pe care o avea acum ca iubirea nu putea crete
acolo unde nu exista.

Zapada proaspata care cazuse pe strazile pietruite

ale oraului i pe aleile inghejate se opri pe la mijlocul
diminejii, cam cu o ora tnainte ca Polly sa dea buzna in
dormitorul lui Joy spunind ca trebuie sa-i imbrace sta-
pina i sa o pregateasca, pentru ca insui ducele o
poruncise.
284

Cu ochii care o usturau din cauza nopjii petrecute tn

lacrimi, Joy se ridica tn capul oaselor in patul moale i
incerca sa- i adune energia de a se scula. 0 auzea pe
Polly foindu-se prin cealalta camera, azui scirjiitul des-
chiderif cuferelor, bufniturile capacelor trintite, bomba-
nelile cameristei in timp ce cauta numai ea tia ce.
Sa imbrace o roch'ie frumoasa nu-i va ridica moralul.
Se intreba daca Polly impachetase i o pinza de sac i
cenua. La un moment dat, in mijlocul nopjii cind se
trezise pentru a cincea oara, se intrebase ce-i oferea
viitorul ei intunecat. La fel de sigur cum cel care cum
para pamint da i peste pietre, tia ca Alec o va alunga.
Aa ca o ora mai tirziu, imbracata intr-un mantou
greu de culoarea untului, o caciulija de blana, cobora
scarile cu toata nerabdarea condamnatului la moarte.
Calciiele cizmulitelor de piele loveau podeaua in ritm
funebru, indrepttndu-se spre uile din faja unde Henson
i Forbes ateptau...
- Buna dimineaja, Alteja. Henson'facu o plecaciune.
Forbes ii infipse in coasta un cot osos, apoi striga:
- Nu s-a intimplat nimic cu faja ei. Ii facu pleca-
ciunea, inca incruntindu-se la Henson.
- Buna dimineaja, Henson, Forbes. Unde e Alteja
Sa?
- Care matreaja? Forbes ii aranja ochelarii i ii
studie livreaua, tragind in jos vesta aurie, pe care i-o
puse invers, i ridica briul pantalonilor de catifea lungi
pina la genunghi. Hainele se potrivesc foarte bine. Se
uita urit la cel de linga el. i tu ai spus-o, Benson.
- Va ateapta afara, Alteja.
Joy porni spre ua de la intrare.
Henson ii drese glasul.
In spatele casei. Traversa holul pina la ua mica
de linga scari.
- Ce e pe spatele meu? Forbes, care il urmase pe
Henson, ii suci capul alb peste umarul batrin, incercind
sa vada ce era pe spatele uniformei sale.
 285

Henson deschise ua, TmpingTndu-l pe Forbes tntr-un

colj unde Ti putea studia hainele factnd mai pujin
zgomot.
- Urmaji-ma, Alteja.
Inca nelinitita, Joy porni dupa Henson, cobortnd
scarile care duceau Tn caldura Tnnabuitoare a bucata-
riei. Hungan John se mica prin ea cu o neateptata
voiciune pentru cineva care mai ca atingea cu capul
grinzile din tavan.
- Taie merele, fetijo, spuse el, zTmbindu-i micii ca-
meriste. Facem pentru Altejele lor cea mai buna pla-
cinta Tn seara asta. Apoi Tncepu sa cTnte o melodie
vesela despre merele din Gradina Raiului.
Camerista zTmbi i Tncepu sa taie merele Tn ritmui
cTntecului. Coada lunga a lui Hungan John se legana
Tntr-o parte i alta Tn timp ce se tndrepta spre cuptor
unde o pulpa de miel era pusa la frigare.
Joy cobort i ultima treapta. Un ghem alb trecu Tn
viteza pe ITnga ea. Peste o secunda Beezle Ti Tnfipse
coljii Tn coada lui Hungan John.
- Beezle!
Henson se apuca de peruca.
Joy alerga spre bucatar care se roti/ trimij?ndu-i
coa'da L animalul agJat de ea Tntr-un cerc larg. Joy Tl
prinse pe Beezle tocmai cTnd coada trecea prin faja ei.
ZacTnd cu picioarele Tn sus tn brajele ei, Beezle se
uita urit Tn sus prin ochii Tnchii pe jumatate, i uiera.
- Ai fost Tnchis Tn camera mea. Cum ai scapat?
Ochii lui cafenii se facura inocenji, dar Tn curind se
ajintira din nou asupra parului bucatarului. Limba lui
mica i roz iei afara i se linse pe bot.
- Ce e acesta? Hungan John se uita la Beezle.
- Animalul Altejei Sale, spuse Henson, dupa ce-i
Tndeparta mina de pe peruca pe care o Jinuse strins
lipita de cap. .
- A mTncat parul lui Henson, spuse Joy.
286
Bucatarul uria se apleca i Tl examina pe Beezle. Ii
atinse blana, apoi se uita spre foe.
- Blana asta ar arde foarte frumos.
Beezle uiera lung i tare, iar pe buzele lui Henson
aparu umbra unui zimbet.
- Hungan John ar putea schimba meniul. Ar face
tocanija de Beezle. Hmm. Ii freca stomacul Lii facu cu
ochiul lui Joy apoi rise din toatS inima inainte de a se
intoarce la treburile sale.
Joy il puse pe Beezle in brajele cameristei i ii spuse
sa-l duca sus i sa se asigure ca Polly il inchide in
camera. Animalul se cajara pe umerii ei i incepu sa-i
traga agrafele de par. Doua cazura pe podea, i Beezle
intoarse faja spre Joy, privind-o vinovat i ruinat.
- Inceteaza, opti Joy in timp ce fata ii ducea ani
malul in sus pe scari. Ultimul lucru pe care il vazu a fost
Beezle mestecind. ,
Henson deschise ua de la spate i Joy pai ne-
sigura afara, cu stomacul intors pe dos i gitul blocat.
Mucatura aerului rece ii izbi obrajii. Ochii i se umplura
din nou de lacrimi. Nu credea sa mai fi avut lacrimi.
Trease adinc aer in piept pentru a-i aduna puterile i
iei afara.
La inceput nu vazu nimic decit nu alb cetos. Se sili
sa-i opreasca uvoiul de lacrimi. Mai ramasese un pic
de mindrie in ea. Ridica barbia i incerca sa vada. Totul
era acoperit de zapada, alba, curata i proaspata. Insa
in faja uilor grajdului se afla o sanie neagra, lucioasa
cu Jem pe capra i Alec linga ea.
Incremeni, absolut inconftienta de bucuria care apa
ru pe faja ei.
Un val de placere lumina ochii intunecaji ai lui Alec.
Joy se ateptase la furie. Se ateptase sa i se faca
moraia, sa fie certata, sa fie alungata. Nu se ateptase
ca unui din visele 6i sa.se implineasca. Insa mai minu-
nat de cit sania, decit zurgalaii care atirnau de gitul
 287

cailor, decit realizarea faptului ca nu va fi alungata, era

expresia de pe chipul sojului ei care sugera o scuza.
- Ai de gind sa ramii acolo toata dimineaja sau vrei
sa mergem cu sania? Alec trase zavorul i deschise
ua.
Joy alerga, pe trepte, dar in loc sa-i ia mina, Alec o
ridica in braje i o aeza in sanie. Inima ii batu mai
repede i ii Jinu respirajia, apoi se aeza mai con-
fortabil, aranjindu-i fustele i mantoul in jurul ei. Peste
o clipa Alec era linga ea, cu brajul trecut in spatele
scaunului, picioarele lui linga ale ei. Se uita la ea.
- Gata?
Joy ridica ochii spre el fara sa tie ca incintarea,
iubirea i uurarea straluceau pe chipul ei. El o studie
citeva clipe, tacut, ginditor, i paru ca vrea sa spuna
ceva important. Joy ii inclina capul intr-o parte incer
cind sa-i ghiceasca intenjiile, dar nu-i putu citi gindurile.
- Incotro, Alteja?
Joy intoarse capul i surprinse privirea nerabdatoare
a lui Jem.
- Spre pare, raspunse Alec, mina lui coborind pe
umarul ei.
i cu o lovitura de bid sania se napusti pe aleea
acoperita de zapada.
 SCIIIMBAREA
Durerea cind nu plinge
Ramine-n suflet oapta care il fringe."

Macbeth, William Shakespeare

CAPITOLUL 20

In cele mai multe zile Londra rasuna de strigatele

vinzatorile ambulanji, de muzica flautelor i flanetelor,
de zdranganitul neincetat al rojilor de tier i al tropotului
copitelor pe pietrele strazilor, dar nu i astazi. De parca
i-ar fi luat repaus de sfirit de saptamina, pina i Hyde
Park era pustiu. Era o mare ruine ca cei mai mulji
membrii ai inaltei societati se infofoleau in hainele lor de
blana, sau cautau caldura focurilor de carbuni, acum
cind cerul plumburiu binevoise sa stropeasca pajitile i
aleile din pare cu o patura magica i tacuta de zapada
proaspata.
De o parte i alta a aleii stejarii se arcuiau formind
un baldachin alb. Zgomotul obinuit al copitelor cailor
era innabuit de zapada. Insa zurgalaii rasunau limpede
in aerul rece, clinchetul lor vesel depait doar de notele
muzicale din risul incintator al ducesei de Belmore.
 289

- Uite Alec! Sintem singuri aici!

- tiu.
Joy se rasuci pe scaunul ei pentru a vedea peisajul
- o neingradita intindere salbatica de culoarea fildefului
in centrul oraului.
- Nu Ji se pare minunat?
- Ce? Faptul ca nimeni nu e aici? Privirea lui ti spu-
nea ca existau pujine lucruri care sa i se para minunate
unui duce.
- Nu. Arata cu mina in jur. Asta! Apoi vazu pe chipul
lui ca habar nu avea despre ce vorbea. Privefte in jurul
tau i spune-mi ce vezi.
- Zapada.
- i altceva?
- Mai multa zapada.
- i altceva? spuse ea cu un oftat exasperant.
- Parcul.
Joy se uita ginditoare la manonul din poala intre-
bindu-se ce fel de om e acela care vede doar inveliul
lucrurilor. Ridicindu-i capul il studie. Arata foarte serios.
Insa undeva sub acel exterior rece se ascundea un alt
barbat. il zarise de mai multe ori. De fapt se intreba
daca nu asta fusese ceea ce vazuse prima oara in Alec
- un suflet incatuat. Era ca i cum nu ar fi tiut cum sa
traiasca viaja, ca i cum nu s-ar fi potrivit, in consecinja
se Jinea la distanta.
- Banuiesc ca i acesta este un mod de a vedea
lucrurile. Eu nu am timp pentru fantezii i capricii, nu am
timp sa Jes poveti despre nimic.
- Pentru ce ai timp?
- Am gasit timpul sa te due la o stupida plimbare cu
sania.
Sania se zmuci brusc.
- imi cer scuze, Alteja. Am lovit o piatra. Apoi Jem
bombani ceva despre o capajina tare.
Joy inghiji cu greu i se uita la miinile ei, apoi opti:
290

- Daca crezi ca e ceva stupid, de ce ai facut-o?

El nu-i raspunse, dar vazu ca i miinile lui erau in-
cletate de parca din nou se chinuia sa spuna ceva sau
?i eauta cuvintele. Fara sa se uite la ea, spuse in cele
din urma, nu prea politicos.
- Sa fiu al naibii dac tiu.
Nici unui nu mai spuse nimic, sania continuindu-i
drumul pe alee, apoi cobori intr-o vilcea.
Dupa minute iungi de tacere incordata, Joy renunja.
- Ma poji duce acasS acum.
- Ai.vrut sa te plimbi cu sania, acum plimba-te. Vorbi
cu dinjii incletaji i se uita atit de turios catre pare, ca
Joy se minuna ca zapada nu se topefte.
O privi i nevoia de a vorbi deveni atit de puternica,
incit nu i-o mai putu stapini.
- Mi-am imaginat ca va fi... altfel.
- i eu, spuse ea abia auzit.
Dupa inca o pauza incordata, Joy intreba.
- Cum?
- Ce cum?
- Cum credeai ca va fi altfel?
El nu spuse nimic, ci continua sa priveasca in gol.
Mina lui se incleta pe marginea saniei.
- M-am gindit ca iji va face placere. Rosti cuvintele
incet, ca cineva care recunoate un pacat mortal.
Joy se uita la mina lui, la umerii lui rigizi, la faja lui
ridicata arogant i ii dadu seama de lupta pe care o
daduse pentru a recunoate aa ceva. Poate ca inca
maiAexista speranja.
Intinse mina i i-o puse pe brajuf lui.
- i eu am sperat ca iji va face placere.
El se intoarse spre ea.
- Cind?
r Cind i-am angajat pe Forbes i Hungan John.
Incruntindu-se Alec ii trecu mina peste frunte.
- Presupun ca Hungan John este bucatarul.
- L-ai vazut?
 291

- Era greu sa-mi scape.

- Forbes e majordomul.
- Aa mi-ai spus i seara trecuta.
Din nou tacere, amindoi gindindu-se la noaptea tre
cuta. Nici unui prea incintat.
- Un majordom surd.
Joy tresari auzindu-i tonul.^
- Nu e chiar atit de surd. II studie pe Alec pentru a
vedea cit de furios mai era. i aveam intr:adevar nevoie
de un majordom. Se opri apoi spuse: i daca l-ai fi
vazut! Sarmanul batrin a fost aruncat in stada dupa
cincizezi de ani de serviciu loial. i el avea nevoie de
noi.
- Nu ma indoiesc ca avea nevoie de noi. fn Londra
sint probabil mii care au nevoie de noi, dar nimeni nu
are nevoie de un majordom surd, Scottish.
Ea se uita din nou la miinile ei.
- Dar tocmai la asta ma gindeam. Ii atinse miinile. E
atit de mindru. Gu siguranja ca mai ales tu dintre toji
oamenii eti in stare sa injelegi?
- Asta sa fie un compliment? .
Ea nu-l baga in seama i continua.
- Statea pe platforma aceea, cu capul sus in ciuda
hainelor rupte. Nu-l putem face sa se simta mindu din
nou? Te rog? Se uita drept in ochii lui urmarind lupta
care se dadea in el.
Alec ii feri ochii.
- Jine-I cit mai departe de mine, i de ua de la
intrare..

- Excelenjele lor, contele de... Sa? Cum era numele

acela?
292

U fa sufrageriei se trinti, apoi peste o secunda se

deschise din nou.
- Excelenjele lor, contele de Town i vicontele...
Ua se trinti din nou.
Peste citeva secunde se deschise uor.
- Ce credeji ca sint? Un cap sec? Nu va anunj
prezenja!
O alt voce spuse ceva.
- Ce s-a intimplat cu lata ta? Eu nu vad sa se fi
intimplat nimic! Nu puteji intra! Lasaji ua! Ha? Benson!
Ben-son! Ah, aici erai. Excelenjele lor i-au uitat nu
mele. fi cunoti?
Ua se deshise uor i Henson pai inauntru.
- Excelenjele lor contele de Downe i vicontele Sey
mour.
- Am nevoie de un coniac. Downe trecu pe linga
Henson i se indrepta direct spre carafa aflata pe masa
de linga perete.
- Unde e Seymour? intreba Alec.
- fnca incearca sa-l faca pe acel majordom cu tarije
in cap sa-i pronunje corect numele. powne sorbi din
bautura apoi se intoarse spre prietenul sau. Niciodata
nu tie cind trebuie sa se opreasca.
Seymour intra in camera.
- Alec, ce majordom ciudat Ji-ai gasit. Nu aude mai
nimic.
- Ce vorbeti, Seymour? Cita perspicacitate. Sint
sigur ca Belmore inca nu i-a dat seama i avea mare
nevoie de tine ca sa-i spui ca noul majordom - i folo-
sesc un termen foarte nepotrivit, Jinind seama ca omul
e batrin ca Matusalem - e surd.
Alec se afla linga camin, pregatit sa faca faja unei
noi runde de injepaturi i replici usturatoare. Downe i?i
turnase al doiele pahar, se mica spre un scaun i ii
cobori incet, gemind, un old pe brajul scaunului.
- Ce te doare?
 293

Downe tresari infrorindu-se, apoi se uita urit la toata

camera in general.
- Nimic ce nu poate fi vindecat cu o crima.
- Pe cine vrei sa ucizi?
- Pe Letitia Hornsby, raspunse Seymour rinjind.
- Un copil al iadului, prostuj i zburdalnic, mormai
contele.
- Ce s-a mai intimplat de data asta? Alec se uita de
la faja ursuza la cea care rinjea.
- Un cuvint, Seymour. Un singur cuvint i te provoc
la duel, ameninja Downe.
- Ar fi trebuit sa fi fost acolo, Belmore. Un spectacol
mai grozav ca balul de Craciun. Downe habar nu a avut
ce se intimpla cu el.
- Eti un om mort.
- Doar daca ma apropii prea mult de putoaica
Hornsby, il intarita Seymour izbucnind in ris. i de cii-
nele ei.
- Fiara ar trebui impucata, impreuna cu stapina.
- Ciinele ei l-a mucat de fund.
- Miine in zori, Seymour.
- Aa ai ajuns i in incurcatura asta. Daca nu Ji-ar fi
sarit Jandara i nu l-ai fi provocat la duel pe l-Janford,
asta nu s-ar fi intimplat niciodata.
- Fiindca veni vorba. Care a fost idiotul care i-a'
spus?
- Eu nu. Fata s-a ascuns in spatele unui palmier la
balul de la Mailand i atras cu urechea. tii, destinul.
- Nu tie cind sa termine i nu tie cind sa taca din
gura. Fata lui Downe se facea tot mai roie.
- Vrei sa tac din gura ca sa nu ma auzi vorbind
despre timpeniile tale. Hanford e un tragaci foarte bun,
Downe. O tii la fel de bine ca mine. A fost o mare
prostie din partea ta. Mina iji tremura atit de mult dupa
excesele din noaptea aceea, incit ma indoiesc ca ai fi
nimerit pina i un copac de la trei pai.
294

- Iar eu ma indoiesc ca-Ji poji Jine gura inchisa mai

mult de cinci minute.
- Letitia i-a salvat pielea lui de bejivan, ii spuse
Seymour lui Alec apoi adauga: Dei din cite mi-am dat
seama dinjii fiarei s-au infipt intr-o bucata zdravana. Ma
mir ca nu l-a apucat sughijul.
- In padurea de la Hdson Green, Seymour.
- Crezi ca fiara e mahmura?
- La rasarit.
- Nu ma vei provoca la duel, Downe. Sint singurul
care ar accepta sa-Ji fie secund.
- Ca mare folos am avut de tine cind m-am intilnit cu
Hanford. Contele i se adresa lui Alec. Seymour se tira in
patru labe cautind un trifoi cu patru foi.
- i l-am gasit, spuse Seymour jningiindu-i blanija
de iepure de la ceasul de buzunar, exact inainte ca fiara
fetei sa se napusteasca spre noi. 0 expresie ginditoare
ii aparu pe chip. Crezi ca a fost o profejie?
- Fara indoiala ca a fost plantat acolo de zina
duelurilor... Contele ii termina bautura, apdi se incrunta
la paharul gol.
, Alec ii urmari prietenii in tacere cum se uitau urit
unui la,altul. Arunca o privire semnificativa paharului din
mina contelui, apoi spuse serios:
- Daca nu incetezi sa dai pe git chestia asta, nici
toate amuletele i zinele lui Seymour nu te vor ajuta.
Ceva sau cineva mai cumplit ca acel ciine va pune
capat zilelor tale.
Downe il sfredeli pe Alec cu privirea unui osindit la
chinurile iadului.
- Ce fac eu cu afurisita mea de viaja e treaba mea,
Belmore. Nu te baga.
Alec i Neil se uitara unui la altul, i vicontele clatina
din cap aratind prin gestul lui ca nu merita sa vorbeti
cu contele.
Tacerea incordata a fost intrerupta de uile care' se
 295

deschisera brusc i Joy dadu buzna inauntru, fustete ei

de un rou rubiniu invirtindu-se, fiiind i fonind, faja ei
fiind nerabdatoare i plina de entuziasm de parca cea
mai minunata intimplare din viaja ei avea loc exact tn
acea clipa. Alec mai vazuse privirea aceea - ori de ctte
ori ploua cu petale de trandafir.
Rochia de matase roie era cea mai frumoasa pe
care averea lui i-o putea cumpara, dei ceva ti spunea
ca ar arata la fel de radioasa i tntr-o rochie veche i
zdrenjuita. Parul greu de un castaniu lucios era piepta-
nat tn sus, decoperindy-i faja expresiva, dar o cascada
de bucle rebele ti tncercuiau obrajii tmbujoraji cazind
peste un umar feminin i alb. Diamante i rubine ii sca-
parau la urechi i gtt i pe virful pantofilor, dar nimeni nu
le-ar fi bagat in seama pentru ca zimbetul ei era mult
mai^ stralucitor.
infajiare ei sugera ceea ce era - un spiridu?
fermecator pentru care o plimbare cu sania insemna o
mare aventura, o femeie attt de neatinsa de cinism, incit
vedea esenja lucrurilor in cea mai neinsemnata frunza
i in fiecare fulg cristalin de zapada. Era o frurriuseje
neobinuita a carei ochi puteau uneori sa-l faca pe Alec
sa uite ca e un duce.
O urmari salutindu-i prietenii - pe Seymour cu o
placere videnta, pe Downe cu ingaduinja amestecata
cu neliniste. Apoi privirea ei studie camera, o intilni pe a
lui i se departa de Seymour cind acesta vorbi cu ea.
Downe se aflase in picioare cind ea intrase i ii plim-
base privirea de la capul lui Joy in jos, oprindu-se pen
tru a se holba la parjile rotunjite. Alec trebui sa se
stapineasca sa nu-i traga o palma. Mtna i se strinse pe
pahar.
Henson anunja cina, Alec ti facu un scurt semn cu
capul in timp ce prietenii lui ii conduceau sojia spre
salonul de cina. ii desprinse privirea posaca din pragul
uii care acum era gol.
296

Se casatorise din interes dar nu objinuse nici un .

avantaj. Objinuse o vrajitoare. Ironia soartei mai ca-l
facu sa izbucneasca Tn ris. Ii turna inca un pahar i
privi locul in care statuse ea, intrebindu-se daca dorinja
lui de a proteja numele de Belmore era singurul motiv
pentru care o ascundea pe Scottish. Puse fas paharul i
se impinse de la perete cu mai multa forja decit ar fi fost
necesar. Apoi ii urma, nefiind deloc incintat de raspun-
sul pe care i-l dadu contiinJa lui.
In urmatoarele citeva zile Joy invaja despre compor-
tamentul in inalta societate sub indrumarea sotului ei
mereu nemuljumit. ii trebui o intreaga dimineaja pentru
a stapini reverenja regala; o dureau genunchii din cau
za pozijiei ridicole i anormale in care trebuiau indoiji.
Cind sugera ca probabil englezoaiceie aveau altfel de
genunchi decit restul lumji, Alec o contrazise spunindu-i
ca i ea era pe jumatate englezoaica. Joy trase con-
cluzia ca genunchii ei erau scojieni.
invaja forme de adresare, raspunsuri corecte i nu
mele persoanelor importante din inalta societate, rami-
nind inchisa in casa pina cind nevoia ei de natura o
facu la fel de agitata ca pe un copil in seara Ajunului de
Craciun. Tocmai atunci dragii de Neil i Richard propu-
sera o ieire in ora, iar acum toji patru se aflau in
caleaa indepartindu-se de Belmore House.
- f i-e destul de cald?
Joy se uita la sojul ei i dadu din cap.
- Ma simt bine, pe cuvint. El se lasa pe speteaza
scaunului, apoi absent ii freca brajul cu mina. Era a
treia oara ca punea aceai intrebare, aa ca spuse: Xi-e
frig?
- Nu, raspunse el repede, de parca I-ar fi intrebat
ceva foarte intim care I-ar fi jignit de moarte. Privi pe
fereastra. Trebuie sa fie aerul umed.
0 jumatate de ora mai tirziu copitele cailor tropaira
infundat in timp ce treceau peste London Bridge. Pentru
 297

prima oara in mai bine de un secol Tamisa inghejase.

Riul era acum un spectacol plin de viaja, muljimi im-
bracate Tn haine inchise la culoare bucurindu-se de un
eveniment deosebit - Tirgul inghejului. Intre London
Bridge i Biackfriars Bridge, riul primise numele de stra-
da Lumii de Gheaja. Pe aceasta porjiune cTjiva intreprin-
zatori iji cereau o vama de doi penny ea sa te poji
plimba pe cararile acoperite cu cenua.
Dup citeva minute Joy i Alec ii urmara pe Neil i
Richard dincolo de poarta de lemn spre potecile inghe
jate. La marginea riului, fanioane i drapele stralucitoare
- galbene, verzi i albastre, steguleje roii i albe, i alte
bucaji de pinzeturi multicolore se fuduleau de la o tara-
ba la alta fiecare prociamind marfa cea mai buna a
tirgului. Placinte cu carne i pulpe de miel puse la fri-
gare incalzeau aerul tare cu aroma lor dulce in timp ce
proprietarii de taverne ii goleau butoaiele cu bere pen
tru hoardele de participanji la tirg.
- Nu tiu cum de m-am lasat convins, bombani Alec,
privirea lui oprindu-se asupra vicontelui i a contelui.
Joy ii rasucea capul dintr-o parte in alta hotarita sa
nu-i scape nimic.
- Ai promis sa ma duci la un tirg.
- Ai fost la unui, farS permisiunea mea, i aa ne-am
blagoslovit cu un majordom surd a carui voce poate
trezi i morjii, i un bucatar din Caraibe care ii cinta
rejetele culinare.
- i tu ai spus ca cina a fost superba.
- Imi place homarul.
- Le-a plicut i prietenilor tai. _
El mormai un fel de raspuns, se incrunta i ii in
chise i ultimul nasture al mantoului.
- Alec, eti sigura ca nu Ji-e frig?
- Ma simt bine.
- Hei, Joy. Am nevoie de nite sfaturi. Neil ii indrepta
spre o tabara din partea de Vest a potecii. Ce crezi ca
29a

ar trebui sa cumpar? Vicontele Jinea tntr-o mina o sti-

cluja cu ulei albastrui iar Tn cealalta un buzunara pen
tru ceas facut din filde.
- Ce sTnt acestea?
- Acesta - Ti arata sticluja - este ulei de protecjie.
- Protectie Impotriva a ce? Tntreba contele.
- VTrcolaci, fantome, spiridui, i multe altele, spuse
vTnzatorul, apoi adauga, i vrajitoare.
- Cred ca mi-ar prinde bine unui, spuse Alec sec, iar
Joy se uita la el TncruntTndu-se.
- Nu e nici o ruine sa-Ji doreti sa fii Tn siguranja,
spuse Neil serios. Arata spre celalalt articol. Iar acesta
este un dinte de diavol.
- Cum aa, nici o fringhie de usturoT? Contele se
sprijini de un colj al tarabei.
- Acolo, excelenja, linga papuile de deochi i talis-
manele de gogorije spuse micul vTnzator vTnjos, rlnjin-
du-le tirb. Usturoiul e pentru vampiri care sug sTngele.
- Am cunoscut cTjiva care Tji sug sTngele, dar Tnca
n-am TntTlnit nici un vampir. STnt convins ca Seymour Ti
cunoate bine.
- Nici vorba. Insa Tn dimineaja asta te-am vazut
luptTndu-te cu coljii unui diavol. Flutura buzunaraful de
filde sub nasul Contelui.
- Nu-mi mai adu aminte. Contele se Tnfiora i Ti
freca oldul.
Neil i se adresa lui Alec.
- A Tndrazni sa spun ca Downe are nevoie de un fir
din parul cTinelui care l-a mucat. Apoi chicoti i Tntreba:
Tu de ce crezi ca are nevoie, Belmore?
- Cred - Alec se opri brusc. Fir-ar al naibii. Parca
spuneai ca nimeni din Inalta societate nu va fi aici.
Neil urmari privirea Incruntata a lui Alec.
- Oh, uite cine e aici! Eugenia! Claire! Priviji! fnsai
Alteja Sa. Lady Agnes tabari asupra lor ca o veverija Tn
cautare de alune. Ce mica e lunea!
 299

- Prea mica, comenta contele tn timp ce cele trei

birfitoare se strecurau prin muljime;
Joy apuca brajul lui Alec. Mina lui se puse peste a ei
tocmai cind un strigat entuziasmat strabatu aerul in-
ghejat i muljimea se aduna in cerc in jurul unor jucatori
care citigau rouge et noire.
- Repede! Alec o trase prin spatiul liber dintre doua
tabere, iar contele i vicontele ii urmara., i-au croit
drum pe linga un grasan zimbitor care cinta la timpan i
un cripcar dansator, gasindu-i adapost in spatele pin-
zei unei mici scene unde o mica muljime urmarea ispra-
vile lui Punch i Judy.
- Bine gindit, Belmore. Acum pot sa-mi beau berea
in linite fara sa fiu obligat sa ascult femeia aia cu taijei
in cap i gitele care o acompaniaza. Contele arunca o
moneda unui vinzator de bere, apoi se opri, i, foarte
surprinzator comanda o cana de vin fiert i i-o intinse lui
Joy facindu-i o plecaciune galanta. Zimbi vazind expre-
sia de pe chipul ei, i se sprijinii indolent de un stilp
sorbind din carafa cu spuma.
- Ca sa vezi, Downe, ce mica e lumea - i devine
repede i mai mica, spuse Neil, vocea lui avind o nu-
anja amuzanta. Privete acolo, in partea dreapta, linga
popicarie...
Contele se intoarse i rosti gemind:
- Aghiuja Hornsby.
Joy nu i-ar fi imaginat c este posibil ca Downe -
mare creai, cinic, i mereu la hotarul bejiei - sa intre in
panica atit de repede. Dar o facu. Trasaturile lui fru-
moase i destinse devenira o strimbatura, iar in ochii lui
de obicei pe jumatate inchii aparu o spaim foarte
adevarata. Facu repede un pas intre tarabe incercind sa
se ascunda intre un fanion i umerii unui papuar.
Joy intoarse capul in direcjia in care priveau ochii
amuzati ai lui Neil i o vazu pe ingrozitoarea Letitia
Hornsby. Fata arata ca una dintre cele mai inofensive
femei pe care le vazuse vreodata. Fara sa Afie nici inalta
nici scuna, avea un chip serios i luminos. Ii desfacuse
300

mantou! albastru iar pe dedesupt purta o rochie de

camir de un albastru in forma de ancore aurii. Ei i se
parea nevinovatS i complet incapabila sa creeze toate
dezastrele de care o acuzau aceti barbaji.
Fata se intoarse brusc, ridiclndu-i mina pentru a-i
feri ochii, poeta de la Incheietura zvlcnind prin aer ca
un disc grecesc.
Un domn din apropiere o opri - cu gura deschisa.
ScTnci mifcindu- i cu degetul un dinte din faja in timp
ce dansa de durere deasupra ghejii, aruncTnd in sus
cenua cu fiecare bataie a cizmei.
Sarmana Letitia Ii veni Tn fire i Tncerca sa-i ceara
scuze TntinzTnd mina spre barbatul care Jopaia. Ca doua
sageji bine Jintuite doua din degeteel ei se vTrira Tn ochii
lui uluiji. Urletul lui se auzi pina Tn Glasgow. Fata Ti
strTnse mantoul i facu un pas Tn spate, evident Tnspai-
mTntata-de furia omului. Cu o bufnitura surda el cazu pe
spate pierzTndu-i caciula de blana printre picioarele pri-
vitorilor. Picioarele lui Tncaltate Tn bizme negre straluci-
toare i care statusera pe fusta ei pedalau acum Tn aer
Tn ritmui blestemelor lui.
- Oh, Sfinte Sisoe! opti Joy, Incercind sa nu chico-
teasca.
- Dumnezeule Mare! Neil se apucS de amuletele lui
aducatoare de noroc i se holba la barbatul culcat pe
spate, actuala victima a inocentei Letitia.
- Ce? spusera Alec i Richard la unison.
Neil arata spre barbatul care continua sa zaca pe
spate.
- E Brummel!
 C A P IT O L U L 21

Vizitatorii tirgului s-au intors la Belmore House doua

ore mai tirziu. RTzInd de tachinarile dintre viconte i con-
te, Joy dadu buzna Tn hoi Tmpratiind fulgi de zapada Tn
jurul ei, urmata de lorzii care se ciorovaiau i de Alec
singurul din grup care era Tncruntat.
- Ei, Belmore, spuse Neil dlndu-j lui Henson mantoul
sau. Te tot uiji urit de azi dimineaja. Nu eti prea amu-
zant.
- E al naibii de frig, spuse Alec, respingTnd mina lui
Henson i pornind spre caminul din sufragerie unde
ramase citeva clipe pentru a se incalzi Inainte de a-i
scoate manuile. Ai grija sa fie destule lemne in focul
din salon, Henson i Tnchide uile alea. Locul asta e ca
un palat de gheaja.
- Mie nu mi-e frig. Neil se uita la conte. fie Ji-e frig?
- Nu.
- Toata ziua te-ai purtat ciudat, Belmore.
Alec nu raspunse, dar se uita urit la viconte apoi se
apropie i mai mult de foe.
- Nu voiam sa plecam, sa tii, Continua Neil. Dis-
tracjia abia Incepuse.
- Asta pentru ca n-ai fost Brummel, adauga colele,
laslndu-se sa cada Tntr-un scaun i Intinzlndu-i picioa
rele lungi, fara sa aiba In mina obinuita bautura.
302

- Ce ziceji, n-a fost un lucru ciudat? Junele prim fara

voce. Zbiera la biata fata, apoi dintr-o data un croncanit
i... tacere.
- PTna i mie mi s-a facut mila de aghiuja aia mica,
comenta contele. Brummel tie sa atinga acolo unde
doare cu limba aia ascujita.
Joy porni spre ua.
- Va las domnilor...
- Ateapta. Vocea lui Alec taioasa i rece ca mu-
catura gerului o opri Tnainte de a reui sa scape. Se
Tntoarse.
Era tot cu spatele la foe iar lumina flacarilor Ti con-
tura silueta. Nu-i putea vedea trasaturile dar atitudinea
lui rigida, Tnclinajia capului Ti spuneau exact ce anume
simjea el.
- Avem de discutat. Singuri.
Joy nu Tndraznea sa se mite. Alec tia, tia mult
prea bine ce anume facuse. Inchiji Tn sec i se straduia
sa arate cit mai inocenta. Facu ochii mari sperinda ca-i
va reui.
- Cu mine?
- Cu tine.
- De ce? Spera ca asta s& sune inocent.
Privirea lui tacuta Ti dadu raspunsul.
- Unde? Cum se putea ca vocea ei tradatoare sa
tremure la un cuvTnt dintr-o singura silaba?
- Ei, Joy, interveni Neil fara sS-i dea seama de
schimbul de cuvinte dintre soji i sojie. Inainte de a
pleca trebuie sa-mi promiji sa-mi acorzi un dans la balul
lui Prinny.
- Un dans? Joy se Tntoarse spre el cu tot entuzias-
mul cuiva care cauta o ascunzatoare.
- Un dans popular sau un menuet. Prinny insista i
acum sa-i deschida i sa-i Tnchida balurile cu un me
nuet. Imi TnvTrt bine picioarele, daca imi pot permite sa
ma laud.
 303

- - Mai bine Ji-ai rasuci o. glezana. Contele se strimba

la el.
- Ma tem ca nu cunosc aceste dansuri, spuse Joy
repede, amintindu-i din nou cit de straina era de lumea
lor.
- Fir-ar al naibii.
Se Intoarse spre sojul ei care blestema cam mult.
- Ceruri! Cum poji merge la un bal daca nu tii sa
dansezi? Ce ne facem Belmore?
Alec nu spuse nimic.
- Poate Invaja acum, spuse Richard. Ii scoase
ceasul din buzunar i adauga. Mai avem citeva ceasuri
pina mergem la club.
- Excelenta idee, Downe. Vom fi instructorii ei de
dans.
Surprinsa Joy se uita la conte. Fara sa tie o salvase
de la o morala furioasa din partea sojului. Lui Joy ii veni
sa-l sarute, chiar daca nu era inca sigura ca-l placea
intr-adevir. Era un om cinic i ciudat, i crezuse ca
exista o latura cruda in el. insa astazi vazuse o alta
latura a lui. Astazi fusese treaz. i neateptat de galant.
Oricit s-ar fi plins de Letitia Hornsby el a fost acela
care o scapase de barbatul inginfat care i se adresase
fetei atit de crud i stinjenitor. Joy observase ca ochii
fetei se umezisera i faja ei i se Imbujorase, i cu toate
astea se abjinuse cu curaj sa nu plinga.
i atunci Joy ii micase degetele, i ii furase omului
vocea. Sperase ca Alec sa nu vada nimic. Speranje
defarte.
- Am presupus ca tii sa dansezi, ii spuse Alec,
vocea lui fiind inca prea taioasa pentru linitea ei.
- Ce zici, Blmore? Salonul de muzica?
Alec traversa camera oprindu-se linga ea. Privirea
de pe faja lui indeparta orice speranja ca ar fi uitat de
incidentul de la tirg. Joy vru sa piece dar probabil ca el
ii citise gindurile pentru ca ii puse o mina pe brajul ei,
 304

un gest care nu avea nici o legatura cu afecjiunea unui

soj, ci doar cu dorinja lui de a o rejine.
- Venim i noi.
Cei doi lorzi parasira camera i urcara scarile. Joy
dadu sa-i urmeze repede Insa Alec o Jinea strins de braj
aa ca nu-i ramase altceva de facut decit sa paeasca
altarui de el.
- Spune-mi, sojie, ce crezi ca s-a intimplat cu vocea
lui Brummel?
- Poate frigul. Am auzit odata ca... ,
Mina lui ii stranse mai tare brajul.
- Ji-am spus doar: fara hocus-pocus, opti el printre
dinjii incletaji.
- O umilea pe sarmana fata, opti ea la rindul ei.
- Nu etreaba ta.
- N-am putu sa stau i sa urmaresc acest gen de
cruzime, Alec.
- In Londra abunda actele de cruzime.
- Fata nu merita sa fie tratata aa. Barbatul acela ar
trebui sa se considere norocos, adauga ea cu infocare.
Ar fi putut fi mult mai rau.
- Nu vad cum.
- L-a fi putut face sa scuipe broate riioase.
Alec se opri brusc, se intoarse spre ea, livid la faja.
O apuca de umeri pe chipul lui citindu-se furia i pa-
# nica.
- Daca faci vreodata pe cineva sa scuipe broate
riioase, eu... eu...
- Era prea crud cu ea, Alec.
El se uita doar urit la ea de parca nu-i venea sa
creada ca-l contrazice, de parca nimeni nu-l contra-
zisese vreodata.
- Uneori cuvintele pot provoca o durere mai mare
decit o lovitura, spuse ea calma i serioasa.
Gura lui se strinse intr-o linie subjire. Amindoi ii
aminteau cuvintele crude pe care i le adresase el. Joy
 305

se atepta ca faja lui sa devina rigida din cauza ne-

placerii. Grei. Ochii lui Alec se Inchisera pe jumatare,
dar nu din cauza furiei. Exista ceva indepartat in ochii
lui i parea sa se gindeasca la ceva ce se petrecuse cu
mult mai devreme decit cu citeva nopji in urma. Exista
vulnerabilitate in expresia lui - ceva ce Joy nu-i ima-
ginase ca va vedea vreodata la ducele de Belmore.
Cind Alec reveni in prezent ii studie faja, de parca ar
fi cautat ceva atit de trecator incit ii pierduse nadejdea
ca va gasi vreodata. In ochii lui se reflecta infringerea -
iar aceasta era ceva ce Joy injelegea foarte bine. Era
ceea ce vazuse mai intii in el, o zbatere, o parte ataca-
bila a aristocratului rece cunoscut de restul lumii. i ea
i Alec erau amindoi blestemaji de o senzajie de ne-
reuita, d o a rc a fiecare ii facea faja in felul lui. Ea o
accepta, el nu. Ea incerca sa-i gaseasca compensajii;
el se lupta irfcpotriva ei cu o voinja atit de puternica incit
ii marca intreaga existenja.
Joy ar fi vrut sa-i invinga demonii cu magia ei. Dar
nu i-i putea infringe nici macar pe ai ei. El ii avea inima
i o parte din suflet. Ea ii avea numele i protecjia. Dar
ar fi renunjat la el i la puterile ei, aa slabe cum erau
pentru un zimbet de iubire de la acest barbat.
- Belmore! Nu-mi amintesc care e afurisita de ca
mera de muzica.
Alec o mai privi un moment, clipi din ochi i ras-
punse.
- A patra u pe dreapta. H dadu drumul brajului i
o conduse in tacere in sus pe scari.
Doua ore mai tirziu, in timp ce Alec cinta la pian Joy
se mica plina de viaja in ritmui unui dans scojian,
avindu-l ca partener mai intii pe viconte, apoi pe conte.
Termina ultimul pas al dansului cu o rotire plina de
grajie i un ris voios. Se lasa sa cada pe un scaun de
brocard i spuse:
- M-ai obosit, my lord.
306

- Placerea a fost a mea, Alteja. Contele facu o ple

caciune i ii Jinu mina pujin mai muit decit ar fi fost
necesar.
- Uite, am invajat-o toate dansurile - ecossaise, me-
nuet, contredanse. Cred ca asta e totul.
- Cu excepjia valusului, spuse contele.
- Crezi ca va fi i vals? intreba Neil. tii ca Prinny a
interzis valsul la ultimut sau bal.
- Regentul nostru se schimba dupa cum bate vintul.
Se spune ca balul de la Cathdart a fost un scces atit de
mare pentru ca Lady Jane a indraznit sa cinte doar
valusuri toata noaptea. Banuiesc ca Prinny va permite
un vals sau doua i voi fi fericit sa-mi ofer serviciile ca
sa o invaj pe Joy sa valseze.
- Nici vorba, Downe. Tu ai avut ultimul dans. Acum e
rindtim eu.
- Incetaji! Clapele pianului zdranganira discordant i
tare.
Joy se intoarse spre Alec care se ridicase de la locul
lui ca un spectru furios. 0 voi invaja eu.
Nimeni nu scoase nici un cuvint dar ei i se paru ca
vede o expresie muljumita aparind pe chipul contelui.
- Tu poji cinta, ii spuse Alec lui Downe, care porni
spre pian, se aeza amuzat de izbucnirea prietenului
sau.
Joy se uita in sus la sojul ei care se afla in faja ei,
inalt i rigid, i ii puse o mina in cea intinsa de el.
Pielea lui era fierbinte i arunca o privire scurta miinilor
lor impreunate. Alec fusese ciudat de tacut de cind in
trasera in salonul de muzica. Presupuse ca era inca
furios i nu voia sa danseze cu ea, in parte pentru ca
era atit de nepriceputa la tot ce Jinea de manierele
alese.
- Pune-Ji mina pe brajul meu. Alec ii trecu, mina
calda pe talia ei. Vino mai aproape, spuse el trigind-o
pina cind ajunse prea aproape. E un ritm de trei pe
 307

patru, ca i la dansul numit alemanda. Tji aminteti?

Joy dadu din cap.
Contele Tncepu sa cTnte cea mai frumoasa melodie
pe care o auzise vreodata. 0 lua prin surprindere i s'e
Tntoarse sa-l urmareasca cTntTnd cu mai multa sim|ire
decit oricare muzician pe care Tl auzise Tn viaja ei.
- CTnta minunat.
- Da. E unui din pujinele lucruri pe care pare ca Tnca
le ia Tn serios. Exista o privire de mila Tn ochii sojului ei
care tia ca I-ar fi trimis pe conte Tntr-o noua serie de
bejii daca ar fi ridicat ochii de pe clapele pianului Tn
acea clipa. Alec Ti mica mina pe talia ei. Gata?
Joy dadu din cap, mintea ei copleita de o muzica la
fel de minunata ca cea de la balul fiarelor de pe aco-
perif, i peste o clipa miraculoasa se rotea pe podeaua
de mai'mura Tn bratele puternice i sigure ale iubirii ei.
- Ei, poftim! Ai prins foarte repede - striga Neil.
Muzica continua, lin, armonios, notele zburind prin
aer ca panglicile de matase. Ii privi sojul, cautind apro-
bare. Trasaturile lui erau sculptate Tn piatra; lumina din
ochi arata ca ducea o lupta tacuta, i pierdea. Daca
acesta ar fi fost nu vis ar fi speat ca se lupta cu inima
lui, dar nu era un vis. Cu siguranja ca se lupta cu furia
lui, sau probabil cu alegerea proasta pe care o facuse
Tn privinja unei sojii.
- Imi pare rau, spuse ea Tncet.
Dupa expresia de pe faja lui Ti dadu seama ca
remarca ei Tl derutase.
- Trebuie sa fie umilitor pentru tine, clarifica ea.
- De ce crezi aa ceva?
- Pentru c trebuie sa ma Tnveji cum sa ma port cu
prietenii tai.
- Membrii Tnaltei societaji nu sTnt prietenii mei,
Scottish.
- Oh, spuse ea jalnic i ramase surprinsa cTnd el o
trase i ^iai aproape de el, apoi i mai aproape pTna
308

cind sTnii ei atinsera pieptul lui la fiecare rotire. Mina lui

se laji pe spatele ei coborind scandalos de jos. De
getele lui calde le strfnsera pe ale ei, iar respirajia Ti
mingiie fruntea.
Joy fixa cu privirea butonii de la camaa lui, dorind
sa ridice ochii, dar incapabila sa o faca. Mirosul lui
amejitor, fierbinjeala mTinii lui, sunetul muzicii, i atin-
gerea resprirajiei lui care ti ciufulea parul, ti copleir
simjurile ptna ctnd nu mai ramase nimic tn camera dectt
ei doi. Ridica ochii tn cele din urma i vazu o dorinja
care ti opri inima tn loc.
Parul lui argintiu arata ca razele de luna tn stralu-
c'irea aurie a candelabrelor, umbra barbii amintindu-i de
atingerea aspra i erotica pe pielea ei. Mtna lui se mica
uor, aluzia unei mtngtieri pe talia ei. Era ca un dans
tntr-un vis tn care aerul traia, respira, iar -fnuzica un
acompaniament pentru a face dragoste.
Ochii ei se Tnchisera iar mintea ei retraia toate clipele
ei intime cu Alec: capul lui plecat lutndu-i stnul tn gura,
limba aspra trectnd peste sftrc, pielea umeda lucind tn
ritmui mifcarilor dezlanjuite ale trupului sau tn al ei; felul
Tn care o umplea tnctt nu mai tia unde se termina
corpul ei i unde Tncepea al lui; acel moment magic
ctnd nu mai exista nimic decTt bucuria i minunea de a fi
Tnlanjuiji.
El o trase mai aproape i se roti, apoi se Tnclina, iar
ochii ei se deschisera surprini. Se uita la gura ei, in-
tens. Ea se uita la a lui, amintindu-i de atingerea bu-
zelor i de gustul limbii lui.
Saruta-ma, Ti zise ea, saruta-ma i oprete aceasta
nostalgie chinuitoare.
Dorinja i se Tmplini i el Ti cobori capul uor, urma-
rind-o, provocTnd-o sa-i fereasca ochii Tnainte ca gura
lui sa o atinga cu tandreje pe a ei o vaga aluzie doar, o
mica tachinare. Buzele ei se departara surprinse, pentru
ca se ateptase la aceeai pasiune vibranta promisa de
ochii lui.
 309

O intreba Tn tacere daca voia mai mult. Voia i de

getele ei se strinsera pe muchii Tncordaji ai brajului.
Intr-o clipa buzele lui, dogoritoare ca flacarile focului i
umezite de o scurta micare a limbii, se Tnchisera peste
ale ei, tragTnd-o spre el, fara sa-i piarda ritmui pafilor.
Dimpotriva, se rotira mai repede, se balansara mai
adTnc, fiecare anticipTnd micarea celuilalt. Tempoul mu
zicii se accelera i volumul crescu. Cu fiecare rotire,
limba lui trecea peste buzele ei, cu fiecare balansare se
cufunda adTnc Tn gura ei umplTnd-o Tntr-o imitate per
fecta a modului Tn care trupul lui Tl Tmplinea pe al ei.
Tonul muzicii se schimba, ritmui Tncetini. Apoi melodia
se schimba, urcTnd tot mai sus, intensific?ndu-i volumul
i tensiunea pTna cind ajunse la un crescendo final.
A fost sarutul unei vieji, dar se termina o clipa prea
devreme.
Muzica se opri.
- Scottish, Ti oti el numele ca o rugaminte duioasa.
Joy deschise ochii.
i Alec leina.

- Pojar! Imposibil! Alec se ridica Tn capul oaselor in

pat. Nu se poate sa am pojar. r
Joy era aezata intr-un scaun linga so]ul ei. Era te-
nbil de uurata, insa tonul lui taios i faja incruntata Ti
spuneau ca nu era deloc muljumit de diagnosticul dpc-
torului.
- Si pune naibii lumfnarea din ochii mei. O sa ma
orbesti cu ea.
- Va deranjeaza lumina, Alteja?
Alec se uita !a doctor cu ochi roii care se Tngustara
banuitofi.
310

- De ce?
ClatinTnd uor din cap doctorul puse luminarea pe
masa i arata spre pieptul i stomacul pacientului.
- Spuzeala e pojar. Odata ce se va Tntinde, febra va
scadea. fi lua geanta.
- N-am fost bolnav nici o zi Tn viaja mea, se adresa
Alec camerei Tn general de parca facTnd acest anunj ar
fi putut sa alunge boala.
- Daca Alteja Sa ar fi avut pojar cTnd era copil, nu
I-ar avea acum, spuse doctorul cu nesf?rita rSbdare. i
e un caz destul de grav. Inchise cu un pocnet geanta.
Staji Tn pat i la caldura pTna tusea se va opri.
- Nu tuesc. Tonul lui Alec era atit de agresiv ca Joy
se Tnfiora.
- Veji tui. Ochii nu vor mai lacrima iar nasul nu va
mai curge. Vindecarea va tncepe peste o zi sau doua. I
se adresa lui Joy. Intre timp Tncercaji sa-l faceji sa ra-
mTn Tn pat, Alteja.
Joy se ridicS.
- Voi Tncerca i va muljumesc. Vom avea mare grija
de el. Ignora pufnitul pe nas al sojului ei, attt de pujin
aristocratic, i conduse doctorul pina Tn sufragerie. Mai
exista i altceva ce ar trebui sa tiu?
- Nu. Aa cum am spus este foarte important sa
stea Tn pat i la caldura. Ii arunca o privire Tncarcata de
mila. Banuiesc ca va fi un pacient foarte dificil.
- Voi face totul ca sa-i fie cald. Ii oferi un zimbet
cuceritor sperind sa compenseze purtarea scandaloasa
a lui Alec, Ti muljumi din nou Tn timp de Henson Tl con-
ducea afara.
Joy .se Tntoarse Tn dormitor. Dei i se parea imposibil
ca cineva sa arate arogant cTnd e bolnav, Alec reuea.
Trona Tntre pernele cu monograma, cu barbia sus, bra
jele Tncruciate la piept Tntr-un gest care spunea, Eu
sint ducele i Tn consecinja nu pot fi bolnav". Expresia
lui, pentru a nu spune decTt atft nu era deloc TncTntata.
 311

Joy se aeza pe marginea patului.

- Imi pare rau ca nu te simji bine.
El se muljumi sa o fulgere cu o privire incruntata.
Joy incerca din nou.
- Am fost foarte speriata. O clipa erai in picioare iar
in cealalta te-ai prabuit.
Tacere.
- A fost febra, presupun.
Tacere ursuza.
- Ar trebui sS te odihneti.
- Nu sint obosit.
Joy ofta i intinse mina spre clopojelul de linga pat.
- Sa cer sa |i se trimita ceva? Apa? Supa? p -e
foame?
El tui o data, de doua ori, apoi se chinui sa se
stapineasca.
- Alec, ai pojar.
El ii sufla nasul.
- tiu, fir-ar sa fie.
- fi-e destul de cald?
- Nu.
Joy desfacu o patura i o adauga mormanului care
se afla deja pe patul imens.
- Aa. Acum e mai bine.
El mormai ceva ce ea injelese ca inseama un da.
Ramase acolo inca un minut, apoi clatina din cap i
renunja.
- Ei bine, din moment ce nu ai nevoie de mine...
- Nu pleca.
Ea se opri i se rasaci mirata spre el.
- Citete-mi. Arata spre o carte de pe masuta de
linga pat.
Joy lua cartea i citi titlul. Ghidul gentlemanilor in
alegerea i creterea cailor de rasa. Asta?
- Da. Pagina e insemnata. Alec se lasa pe pernele
moi i atepta rabdator.
312

Joy deschise cartea la pagina insemnata fi tncepu

sa citeasca. 0 jumatate de ora mai tirziu, Joy aflase
despre cai ca pot avea picioare de vaca, picioare strtm-
be, sau degetele de la picior tntoarse inauntru, ca o
crupa inclinata insemna lipsa forjei in picioarele dinapoi,
iar o crupa dreapta insemna mai pujina forja in sarituri,
i ca aceste animale sufera de boli cum ar fi exortaza,
spavan - care suna ca ceva ce o vrajitoare ar putea
folosi pentru a face o vraja neagra.
- Ma gindeam, spuse Alec, intrerupind ultimele in-
formatii. Imi dau seama ca m-am purtat destul de rigid
tn privinja... problemei tale.
- Problemei mele?
- Da.
Acum va aduce din nou vorba despre acel incident
de la tirg, ii zise ea, hotarita ca daca o va face sa nu-l
pocneasci in cap cu celelalte paturi aduse de Roberts.
- tmi dau seama ca nu poji schimba ceea ce eti
mai mult decit pot eu schimba ceea ce sint.
Ea dadu din cap i atepta restul.
- Banuiesc ca daca puterile tale magice pot face
bine este admisibil sa le foloseti din cind in cind.
Joy inchise gura care ii ramase deschisS.
- Nu in public, firete, ci in intimitate, in spatele ui-
lor inchise, cind doar tu i cu mine sintem prezenji. O
privi ateptind. Ca acum.
- Nu injeleg, spuse ea.
- tji dau permisiunea sa-mi zbirnii pojarul.
Timp de o secunda Joy trebui sa gindeasca ca sa
se asigure c StI auzise bine. Apoi izbucni in ris.
- Oh, Alec! Se prabui pe un scaun chicotind fara
sa se poata opri. Eti aa un ipocrit increzut uneori.
-E u ?
Joy ii muca buzele ca sa nu zimbeasca.
- Da, tu.
El se uita la ea de la inaltimea nasului sau aristo
cratic, apoi tresari i ii scarpina pieptul.
 313

- Atept, spuse el.

- Nu pot.
- Cum adica nu poji?
- 0 vrajitoare nu poate sa zbirniie o boala.
- De ce naiba nu?
- Nu intra in puterile noastre.
- Fir-ar al naibii, bombani el i se scufunda din nou
in perne.
Ei bine, scumpul meu soj, ii zise ea, poate ca n-ai
fost niciodata copil, dar astazi aa te porji. Incerca sa
se abtina sa nu izbucneasca in ris i intreba:
- Sa continui sa citesc?
- Da, rosti el scurt, apoi lasa capul in jos i inchise
ochii inconjuraji de cearcane rofii.
Pe la jumatatea urrhatorului capoitol Alec era deja
adinc cufundat in somn iar Joy rasfoia paginile primului
capitol interesant i iluminator: Ce sa cauji la un arma-
sar de prasila.

Chipul lui Joy bintuia visele cauzate de febra ale

ducelui.
Alec aproape ca-i simji atingera, felul in care dege
tele ei ii treceau prin par i trageau de el cind era exci-
tata. Un deget ii mingiia urechea, inconjurind-o ca
atingerea uoara a unei petale. Ii simjea respirajia cal
da, ii simji gura ciugulindu-l in spatele urechii.
- Scottish, gemu el f i se intoarse spre ea.
Ea uiera.
El ingheja. Ochii inroiJi se deschisera brusc.
Doi ochi de margean se holbau la el.
- Doamne Dumenzeule... parul meu! Se ridica din
tr-o data in capul oaselor, apucindu-se de cap, venin-
314

du-i In minte ceie doua pete roz de pe ceafa lui Henson.

Jini ca un nebun afara din pat i nu se opri decit cind
ajunse Tn faja oglinzii din dormitorul intunecat. Scotoci
dupa cremene ca sa aprinda o luminare, miinile tremu-
rindu-i din cauza febrei. Aprinse luminarea, apoi se
apleca spre oglinda intorcindu-i capul intr-o parte i
alta.
Dei ravait din cauza somnului agitat parul lui pa
rea sa fie In tntregime la locul lui. Nu existau pete de
chelie. Lua o oglinda de mina i o tinu in sus ca sa-i
vada ceafa. Peste o secunda se sprijini uurat de masa
de toaleta.
Mai mult bolnav decit furios se intoarse in pat, apu
ca rozatorul sforaitor al sojiei lui i traversa incaperea
spre camera alaturata. Deschise ua i intra in dor
mitorul lui Joy. Grasujul castor zacea in brajele lui i il
urmarea cu ochi vicleni, studiindu-i parul. De parca ar fi
citit gindurile ducelui ifi linse buzele.
- Nici sa nu te gindeti.
Animalul uiera, apoi buzele lui se strinsera in ceea
ce lui Alec i se paru un rinjet. Rezistind tentajiei de a-l
arunca, puse afurisitul de castor in coul lui i se in
toarse, dar se opri brusc.
Camera era intunecata; draperiile de la ferestre erau
trase, dar cele ael patului eru deschise, atirnind linga
stilpii sculptaji. Un licar de lumina venind de la o lumi
nare pe care se scurse ceara se vedea pe masuta de
linga pat i Alec se opri. Sojia lui dormea, patul lucind
auriu in lumina flacarii. Parul ei lung era dat la o parte i
atirna peste marginea patului. II atragea ca firele mata-
soase de dorinja care o legau de ea, aa cum se in-
timplase din clipa cind il vazuse pentru prima oara.
Era ciudat ca observa lucrui in legaruta cu ea pe
care nu-i amintea sa le fi observat la alte femei. In ochii
lui femeile eru fie frumoase, fie nu erau frumoase. Nicio
data nu bagase in seama ochii sau nasul unei femei,
r
315

arcuirea visatorar a buzelor ei, forma delicata a urechii

mici. insa o facuse cu Scottish. i nu se oprise doar la
atit. Observase micarile pe care le facea cu miinile,
raiinile pe care le Jinuse in aie lui le frecase i le ex-
aminase atent atunci cind crezuse ca erau degerate. il
surprinse oare sa-fi dea seama ca tia pina i liniile din
palmele ei in timp ce putea doar ghici culoare ochilor lui
Juliet Spencer.
inchise ochii i se trezi tinjind dupa vremurile trecut
inainte ca Joy sa intre in viaja lui. Ce se intimplase cu
barbatul care fusese el? doar in urma cu citeva sapta-
mini totul fusese simplu, previzibil, o rutina; pe atunci nu
existasera surprize in-viaja lui, i nici complicajii. Fusese
atit de uor.
Privindu-i sojia dormind tiu ca nimic n u \ a mai fi
ca inainte, i nu era prea sigur ce simjea in priviinja
asta. Trebuia sa se intrebe ce anume dorea.
0 dorea pe Scottish. Da, o dorea, o doarea cu o
pasiune atit de mistuitoare incit deseori ii intoarse spa
tele doar ca sa-i dovedeasca ca ii poate rezista.
insa faptul raminea ca era atras de ea de parca ar fi *
facut o vraja care sa-i uneasca. Nu voia sa o recu-
noasca. Dar o'. tia. Era prezenta1 ori de cite ori simjea
un impuls sexual. Nu era pofta trupeasca, dei ar fi vrut
sa fie pentru ca aa ceva se putea controla. Acest lucru
neclar care il lega de ea era ceva ce nu putea controla
pentru ca nu-i tia numele. .
Joy respira, uor i regulat ca cineva care doarme
adinc. O carte, deshisa pe pieptul ei se ridica i se lasa
in jos cu fiecare respirajie. A lec se apleca, o ridica,
aruncind coperjii o privire superficiala: Fiorosul Duce.
tia ca ar trebui sa fie suparat, dar nu era. Clatina
din cap nemuljumit de propria iui incapacitate de a'fi
ceea ce credea el ca ar trebui sa fie, ce fusese intot-
deauna - un barbat care se mindrea cu stapinirea de
sine.
316

Dadu sa piece, dar se opri i se uita la cartea din

mina lui. Se apleca peste pat i lua un mic semn de
carte care zacea printre buclele ei. II puse intre pagini i
aeza cartea pe masuta.
Capul incepu sa-i zvTcneasca din cauza durerii pro
vocate de o boala - care avusese Tndrazneala sa-l lo-
veasca pe ducele de Belmore. Sufla lumTnarea i. se
intoarse Tn camera lui unde Ti putea dori o viaja mai
simpla i Ti putea recTtiga forja pentru a stapTni
aceasta casatorie i puterea de a se lupta cu aceasta
dorinja irajionala pentru o mica vrajitoare scojiana.

Seara balului dat de prinjul regent sosi adusa de un

vint Tnghejat. Crengi subjiri de mesteacan ricTiau i zgi-
nau ca nite unghii peretele de Est al casei, iar focul
lichid al unei lumini aurii se revarse de la ferestre raspTn-
dindu-se peste trunchiurile copacilor pTna pe dalele de
piatra.
Insa sus Tn camera ei Joy nu vedea decTt Tntuneric.
Qapul Ti era prins Tntr-un jupon pe cercuri din os de
balena.
-P o lly !
- Tmi pare rau, doamna. Mai o data,,. Aa!
Cercul Ti aluneca pe trup i se izbi de podeaua de
lemn, Joy trase aer Tn piept Tn timp ce Polly Ti lega
ireturile Tn talie.* Privi Tn jos la cerc. Era foarte Tngust pe
laturi, probabil pentru c a ^ o i oameni sa poata merge Tn
acelai rind, i umflat Tn ia ja i la spate. Ridica juponul
i privi Tn jos.
- Se tTrate pe podea.
- Poftim, aveji nevoie de pantofi, doamna. Polly Ti
intinse o pereche de pantofi aurii Tmpodobiji cu dia
mante i smaralde. Camerista Ti puse Tn picioare apoi se
ridica pentru a studia efectul. CalcTiele sTnt exact de
 317

inaljimea potrivita. Polly arata spre oglina inalta.

- Nu vreau sa ma uit pina nu sint imbracata.
Polly zimbi.
- Alteja Sa spune aa de fiecare data cind o imbrac.
J - i Alteja Sa nu s-a razgindit, aa ca inceteza sa-mi
mai tot spui AlteJS.
- Nu ma pot abjine doamna, seara asta fiind attt de
deosebita. Priviji ce veji purta. Cuiva cu o astfel de
rochie de bal trebuie sa i se Spuna Alteja.
- Ma uit la ceea ce port i nu-i vad sensul. Incrun-
tindu-se Joy trase de cerc care salta rotindu-se ca o
roata de cabrioleta. Ce urmeaza?
- Fusta din satin, verde ca smaraldul. Polly o lua fi
i-o arata. Vedeji, doamna? Nu este ceva superb? Ver-
dele intens era scos tn evidenja de oimi aurii cu ochi
smarald pe tiv.
Polly veni Itnga ea fi din nou Joy nu vazu altceva
dectt tntuneric verde f i abia ce fusta ajunse la locul ei ii
urma o alta din tul verde mai scurta, cu volanafe din
dantela aurie. In cele din urma Polly ti prinse tnca o
fusta i mai scur-ata din tul stropit cu aur, aranjtnd-o tn
aa fel tnctt foimii aurii ai blazonulur Belmore sa se
vada prin pliurile ie.
Joy privi in jos la straturile de haine care formau
costumul de curte englezesc, trase de ele fi murmura:
- Nu e de mirare ca englezoaicelor Ii se mai spun i
fuste.
Polly lua un fel de coif cu piepteni batuji cu sma-
ralde, frunze aurii i subjiri ca hirtia, franjuri aurii care
atirnau ca Beezle la ceafa ei. Potrivi pieptanii in coafura
oi complicata, apoi cobori brajele.
Joy se clatina apucindu-se de spetaza unui scaun.
- Nu cred ca voi putea staAtn picioare cu asta pe
cap, daramite sa mai dansez. ii simjea barbia in cla-
vicula.
Polly facu un pas in spate.
- Ridicaji pujin barbia, doamna.
Joy if i impinse barbia in sus cu o mina. Muchii de
318

la ceafa erau incordaji.

- Ma indoiesc ca pina i doamna^Watley i-ar putea
ridica barbia cuAaa ceva pe cap. ii simjea gttul ca
ptinea tnmuiata. incerca sa-i Jina gttul rigid dar nu reui
dectt sa se strimbe.
Polly chicoti.
Joy facu un pas nesigur i se apleca inainte.
- Daca trebuie sa port coiful asta nu voi mai avea de
ce sa-mi fac probleme ca mi se va spune Alteja. Nimeni
nu e atit de orb. Simji cum o cuprinde dezamagirea.
Silindu-se sa stea dreapta, facu doi pai, i trebui din
nou sa se sprijine de un scaun. incerca inca de trei ori
sub ochi nervoi ai lui Polly i spuse in cele din urma.
Lasa-ma sa exersez ctteva minute, te rog. Vrei sa verifici
daca Beezle e la locul lui?
7 Da, doamna.
in clipa in care ua se inchise Joy se lasa pe un
scaun. Partea din spate a cercului se prinse de spe-
teaza. Se aeza i cercul se ridica sus. Satin i tul verde
ii salta in faja. Simji un curent rece de aer pe ciorapii
subjiri din matase. Impinse la o parte metrii de material
i lovi cercul dar aceste ii sari inapoi in faja. Cum reu-
eau femeile sa se aeze fasa ca cercurile sa zboare
sus? Se intreba cite doamne oferisera lumii o privelite
intima. incerca din nou sa izbeasca cercul dar renunja
in cele din urma. Gitul o durea atit de tare chiar i cind
i-l lsa pe spate aa ca ii sprijini barbia intr- o mina i
se zgii la marea de valuri verizi.
Seara aceasta era teribil de importanta. Voia sa fie
ducesa perfecta, dar se indoia ca va putea umbla, ca sa
mai vorbim despre a valsa. i dorea aa de mult sa
valseze cu Alec. Poate ca va putea regasi acel moment
magic.
Cu coiful asta in cap, valsul era imposibil. Dei pu
tea sa-l faca mai uor dupa metodele ei. !i muca lim
ba. Doar o mica, mica incantajie. O vraja neinsemnata.
Firete, daca Alec va afla va fi foarte suparat, dar era tn
spatele uilor Tnchise unde era in siguranja, i acestea
 319

au fost condijiile lui, De asemenea fusese gata sa-i per

mits sa-i foloseasca magia pentru a-l vindeca, i ar fi
facut-o daca ar fi fost posibil.
Dar ce avea ea de gtnd nu era imposibil. Mai era i
faptul ca daca nu se va descurca bine in seara asta,
Alec va fi i mai suparat. Cind rajiona aa - daca Tm-
potriva a ceya sigur - gasi raspunsul. Va face ceea ce-i
venea tn mod natural sa faca - vraji.
Se ridica, sau se tmpletici ptna ajunse tn picioare,
apoi tmpinse cercul tn jos i se aeza din nou. Ridica
brajele tn aer, dar sa-i ridice barbia era imposibil. Ochii
ei se fixara asupra picjoarelor sculptate din lemn de
mahon ale patului. Razh ei vizuala nu ajungea mai sus.
Daca puterile ei magice slabisera din lipsa de exercijiu?
i de ctnd au fost ele grozave?
Nu-mi aminti.
Pentru ea aceasta era o situajie de viaja i moarte,
i poate ca magia ei va fi mai puternica pentru ea nu
fusese secata de prea multa folosinja tn ultimul timp. ti
placea acest rajionament. Mictndu-i degetele ca totul
sa mearga bine, tnchise strins oohii i se concentra, se
concentra cu adevarat tn crearea unei incantajii:
Oh, tu noapte rece,
Oh, tu vfnt ce aduci gerul,
Ajutap'-ma la aceste veminte
i facep-mi coiful
Uor ca un fluture!

Muljumita de opera ei, rosti cuvintele cu voce tare,

apoi deschise ochii.
- Ahh. Joy se lasa uurata pe spatele scaunului. Se
ridica peste o clipa i porni spre oglinda, coiful fiind
uor ca o pan. Puterile mele nu stnt totui ruginite,
murmura ea, tnclintndu-i capul tntr-o parte i tn alta
320

urmarind cum salta franjurii.

La cijiva pai de oglinda ridica o mina la inaljimea
umarului, apoi pe cealalta cam unde s-ar afla mina lui
Alec, i incepu sa valseze.
- Un, doi, trei, Un, doi, trei. Se roti, invirtindu-se de
parca s-ar fi aflat in brajele sojului ei, rasucindu-se i
plutind i dorindu-i sa poata privi in acei ochi de un
albastru intunecat ca miezul nopjii i sa-i vada inima.
Fusta i se rotea odatS cu cercul i arata minunat de
eleganta - era totui ceva deosebit in costumul aceste
- i rise, leganindu-se spre oglinda unde se opri brusc.
- Oh, Sfinte Sisoe! Se holba uluita la femeia care se
holba la ea. Arat ca o ducesa. 0 ducesa adevarata.
- Da, aa este, veni vocea adinca a lui Alec.
Inima lui Joy tresari uitind sa mai bata. Se intoarse
spre sojul ei. Statea in pragul uii, aratind ca titlul nobil
de care era atit de mindru.
Era imbracat cu frac i pantaloni pina la genunchi
din catifea de un verde atit de inchis incit parea neagra,
iar virfurile ascujite ale vestei brodate cu^aur coborau
pujin in jos aa cum .o cera bunul gust. Intre faldurile
perfecte ale cravatei de un alb pur stralucitor un ac de
aur cu smaralde.
Privirea ei se intoarse spre faja lui.
- De cit timp eti aici?
- Doar de la Sfinte Sisoe.
- De ce? Alec se apropie de ea.
Joy se uita la pietrele stralucitoare din virful panto-
filor ei incercind sa arate de parca n-ar mai fi facut o
vraja de ani de zile.
El ii inalja barbia cu un deget.
- Nu e nevoie sa fii modesta, Scottish. Te-am vazut
mult mai dezbracata.
Nu i in ultimul timp, ii zise ea, boala lui Jinindu-i
deoparte. De fapt era prima oara cind il vedea de cind
se vindecase. ^tla^ca o evitase. insa acum se afla doar
la un pas de ea. Ii Jinea barbia sus. Joy ii studie faja
cautind o indicajie a gindurilor lui. Se uita din nou la
 321

gura ei i mai ca suspina, dar ii rejinu respirajia. ii

simjea privirea de parca i-ar fi mingiiat obrajii imbujoraji.
Stingherita facu un pas in spate. Privirea lui ii studie
coiful apoi cobori in jos atit de incet incit i se paru ca
trecura minute eterne cit dura examinare lui atenta.
Joy nu mai respira. Pentru prima oara in viaja ei se
simjea frumoasa - frumoasa ca o zina din poveti. Nu
uita, ii spuse ea, el te crede frumoasa. Iar emojia serii,
primul ei bal, promisiunea din ochii lui, ii faceau singele
sa-i alerge prin vene. O facea sa se simta plina de viaja
i amejita i... ei bine, magica, de parca ar fi putut pluti
pe un covor de stele. Zimbi.
- Iji place, deci?
- Nu.
Zimbetul muri. Inchise ochii ca sa atenueze impup-
satura dezamagirii.
- Ai nevoie de acesta.
Deschise ochii. Dei vedea ca prin ceaja observa ca
avea in mina o cutie de catifea gravata cu blazonul
Belmore. Ceaja se limpezi, iar Joy ii inclina capul stu-
diind cufia. Era verde, gravata cu aur. Alec o deschise,
prezentindu-i smaraldele atit de verzi, pure i clare de
parca ar fi aparut create de o vraja perfecta.
- Smaraldele Belmore, spuse el.
Ea facu un pas inainte, nevenindu-i sa creada ca
erau reale i fascinata de felul in care erau imbinate.
Fiecare montura forma conturul blazonului ducal i fie
care clema era un oim minujios lucrat. Existau cercei
compui din trei diamante taiate patrat i pinse intr-o
complicata monturS de aur reprezentind blazonul, o
broa in forma blazonului, trei brajari, un colier i un set
de piepteni.
- Toata lumea va tii cu siguranja ca sint ducesa de
Belmore.
- Bineinjeles. Smaraldele Belmore au fost create
pentru a cincea ducesa i rivalizeaza cu unele din biju-
teriile coroanei. Cred ca Henric alAVIII-lea a incercat sa
le cumpere de la al zecelea duce. Insa montura este de
322

neconfundat iar pietrele aparjin numelui Belmore la fel

de mult ca blazonul.
Tot nu are simjul umorului, ?i zise ea, dar destulS
mindrie pentru toji englezii.
- Intoarce-te cu spatele!
Joy se Intoarse i-l urmari In oglinda. ti puse colierul
greu la git. Aurul atlrna rece i aspru pe piele. Ii Intise
cerceii i ea i-i fixa In urechi apoi privi uluita la femeia
care se uita cu ochi mari la ea. Ii duse o mina la buze
i facu ceva ce o ducesa n-ar face niciodata. Chicoti.
- Scottish.
Situatia cera mai multa seriozitate, aa ca Joy se
staplni i Incerca sa arate corespunzator de aroganta.
- Intoarce-te!
Peste o clipa era In brajele lui, buzele lui desparjin-
cfu-se pe ale ei, iar limba scormonindu-i gura cu acea
pasiune adlnca i disperata pe care o ascundea atit de
bine de restul lumii. Se straduia aa de mult sa-i do-
mine acea pasiune... iar ea era Inclntata ca-l putea face
sa-i piarda controlul.
- Oh! Vocea lui Polly se auzi de undeva de foarte
departe.
Alec gemu uor i Intrerupse sarutul. i Joy ar fi vrut
sa geama. Privirile li se Intllnira i atractia se intensified.
Alec vru sa Intinda mina dar se opri, apoi se Intoarse
spre p/agul uii unde se afla Polly.
- Imi cer scuze, Alteja. Polly facu o reverenja i
dadu sa iasa cu spatele.
- Ateapta! Alec ridicS o mina apoi lua cutia cu
bijuterii i o Intinse cameristei. Poftim. Ocupa-te de sta-
plna ta. Traversa camera cu pai pari i se opri la ua.
Caleaca ateapta. Voi fi In sufragerie. Pleca fara sa se
mai uite Inapoi.
 CAPITOLUL 22

- Ducele i ducesa de Belmore!

Vocea aroganta a servitorului regal rasuna Tn holul
solemn ca un strigat de lupa de pe plaiurile Scojiei. La
bratul sojului ei Joy urma un lagheu pe scarile duble ale
palatului Carlton. Murmurul Indepartat al vocilor fi al
muzicii se auzea de sus, dar ea abia Tl observa pentru
ca ochii Ti erau prea ocupaji cu studierea" camerei, inun
data de o lumina aurie fi cristalina. LumTnarile stralu-
ceau Tntr-un maiestos dans al flacarilor pe candelabrele
masive care atlrnau de tavanul ce parea sa atinga cerul.
Perejii de oglinzi flancau scarile capturind lumina, re-
flectTnd-o ca razele albe de luna pe Intinderek sticloasa
a marii. Vazu aur - totul era aurit i scTnteietor. De parca
ar fi intrat Tn palatul lui Midas.
Propria lor imagine se rasfrTngea Tn oglinzi. Joy nu-i
putea dezlipi privirea. Ea era aceea care se vedea Tn
oglinda, TnvemTntata Tn satin i bijuterii i scaparTnd din
cap pTna Tn picioare. Insa cel mai minunat lucru, era la
brajul lui Alec, Alec al ei.
MTna ei se odihnea pe brajul lui fi simji mufchii
TncordTndu-se. Ridica ochii spre el, observTnd barbia
rigida, o mica scTnteie de nelinifte Tn ochii lui Tntunecaji,
fi cu o hotarire de scojiana fopti:
- Voi Tncerca sa te fac mindru de mine.
324

El paru uluit de remarca ei, i ceva ce aducea a

vinovajie trecu peste chipul lui, dar sojul ei nu avea nici
un motiv sa se simta vinovat, doar daca se gtndea la
faptul ca se casatorise cu ea. Gttul i se sttnse dar refuza
sa se dea batuta. Ii arunca o privire pe furi i vazu ca
nimic din expresia i atitudinea lui nu arata ca s-ar fi
simjit vinovat sau ruinat.
De sub tot acel satin i tul reui sa smulga o fartma
de tncredere tn sine, iar peste o clipa urcau ultimele
doua trepte care duceau spre o sala imensa plina cu o
mare de feje nobile i brusc foarte curioase.
In seara aceasta jiu era Joyous Fiona MacQuarrie,
vrajitoare scotiana. In seara aceasta era ducesa de
Belmore, la brajul ducelui ei cel mtndru. Simji mtna lui
Alec acoperind-o pe a ei.
- Eti frumoasa, Scottish.
Ca i cum ar fi tiut exact cuvintele pe care avea
nevoie sa le auda. Un ztmbet dragala i se aternu pe
faja j tncrederea ei tn ea tnsai deveni reala.
- tmi amintesc. Mi-ai spus-o.
- Ctnd?
Ea se opri i ti blestema limba sloboda.
- Aaaa, acum.
El se tncrunta, apoi clatina din cap i o conduse
spre coridor.
Joy ti tn&IJa barbia de ducesa cu tnca ctjiva centi-
metri i ti tndrepta umerii mici, fustele alunectnd tn jurul
ei, factnd-o nervoasa i nerabdatoare, simjindu-se de
parca ar trece ani ptna ctnd tn sftrit vor ajunge tn sala
de bal. Privi tn sus, peste capetele muljimii, la lumina
stralucitoare care se revarsa din uile deschise ale salii
de bal aflata la capatul coridorului. Muzica se auzea mai
tare, mai reala, mai placuta, i doar gtndul ca o ducesa
n-ar face aa ceva o tmpiedica sa-i legene capul tn
ritmui muzicii.
Muljimea se tngora pe masura ce se apropiau,
T
325

stingindu-se in jurul lor facind-o i mai contienta de cTfi

oameni vor fi aici sa vada daca ii va face cinste lui Alec.
Pentru o scurta clipa ii injelese temerile. Sute de oa
meni erau aici'
- Ce faci? Alec privi in jos spre ea.
- Numar.
-C e ?
- Patruzeic i opt... pietre prejioase pe covor. Le
vezi cum stralucesc.
- Cad de pe pantofii i rochiile femeilor. Se intimpla
la toate balurile, dar in special la un bal regal. Servitorii
care fac curajenie primesc recompense. O prinse de
cot i o conduse printr-un grup strins de oameni. Se
apleca spre ea. Exista vreun motv special pentru care
crezi ca e necesar sa le numeri?
- Pentru ca aa nu tsebuie sa ma uit la toate fejele
astea care se holbeaza la mine. oapta ei mirosea a
teama.
- Ar fi mai bine sa te obinuieti. Eti ducesa de
Belmore. In consecinja vei atrage atenjia tutror.
- Cincizeci i patru... Cind il voi intilni pe prinj?
- Vom fi chemaji la el. Nu este o prezentare proto-
colara. Se uita la ea. Scottish.
- aizeci... Hm?
- Fara hocus-pocus.
Ea arunca o privire nefericita spre covor.
- Am pierdut irul.
Degetele lui se strinsera pe brajul ei.
- Nu schimba subiectul. Fara ridicari in aer. Fara
statui care sa danseze. Fara aratatoare de ceas care sa
se roteasca. i mai ales, fara broate riioase. Nici un fel
de magie. Ochii acetia care te fac sa nu te simji in
largul tau vor deveni foarte atenji cautind orice gre-
eala, orice din care vor putea crea un scandal. Fiecare
ochi din palatul acesta se va indrepata asupra ta in
seara aceasta. Promite-mi - fara vraji.
326

- In seara aceasta sint ducesa de Belmore, sojia ta.

Nimic mai mult, spuse ea cu fermitate. O mica parte din
ea se cam saturase sa i se tot aduca aminte sa nu-i
foloseasca puterile.
- Bine. Voi fi Tn preajma ta.
Ea tl studie o secunda, nesigura daca aceasta afir-
majie era pentru a o liriiti sau pentru a o preveni. i-au
continuat drumul pe coridor spre sala de bal unde o
muljime tncremenita se afla tn pragul uii, multe dintre
femei optind tn spatele evantaielor. Joy tnchise ochii,
arunctnd cite o privire prin fiecare incapere pe Itnga
care treceau, cautind alinare tn mobila pentru ca aceas
ta nu avea ochi curioi.
Timpul paru sa-i fi grabit scurgera i vazu sclipirea
salii de bal. Mai avu timp doar sa traga repede aer tn
piept tnainte sa paeasc prinuile largi.
Nici tn reprezentarile ei cele mai piine de imaginajie
nu-i imaginase ca va fi o astfel de privelite. Pene
uoare de toate culorile - stacojii, verzui, albastre, gal-
bene - pluteau deasupra valurilor de oamnei de socie
tate i aristocraji, coifurile fiind attt de tnalte i tncarcate
de bijuterii tnctt Joy se minuna de forja gtturilor engle-
zoaicelor. Din vtrful capetelor ptna la pietrele prejioase
de pe pantofi femeile tnaltei societaji erau o imagine
impresionanta de umanitate tnzorzonata. Scaparau,
straluceau sctnteiau de parca ar fi nins cu diamante.
- Ducele i ducesa de Belmore!
Inima i se opri. Peste o clipa intrara tn muljimea
densa i un ocean de ochi nerabdatori i suspicioi se
tndreptara asupra lor.
- Respira sau vei leina. Alec ti trecu brajul tn jurul
taliei ei, Jintnd-o strins sub pretextul ca o conduce prin
tncaperea aglomerata.
Joy inghiji o gura de aer i tl lasa sa o tmpinga
tnainte, mergtnd printe cei prezenji fara sa vada nimic.
- l a t e uita!
V

327

La sunetul vocii cunoscute a vicontelui Joy ti fixa

privirea asupra primei fete prietenoase pe care o va
zuse. i atunci respira - adinca i mai calma. Cdntele
era linga el. Cei doi barbaji se dadura la o parte ca sa le
faca loc, iar contele ii lua mina.
- Alteja. ii facu pelcaciunea, apoi se uita la Alec.
Cea mai superba femeie din sala, Belmore.
- Downe are dreptate, adauga vicontele facindu-i i
el o plecaciune.
De undeva de departe se auzi vocea zgmietoare a
unei alte cunotiinJe, Lady Agnes Voorhees.
- Oh,! Uite cine a sosit, Eugenia! Claire!
Joy ar fi putut jura ca-l auzise pe Alec scrinind din
dinji:
- Henry! Lady Agnes ?i infipse cotul In coastele
sojului ei. lu- huu, iu-huu! Haide, Henry! Nu mai pierde
vremea ca imi scapa din nou!
- Fir-ar al naibii! mormaii Alec cu ochii la femeia care
ii croia drum spre ei in ciuda imbulzelii. E destul de sa
o vad ca-mi vine sa lein.
- Cred ca anumite... boli de copil... au acelai efect,
Belmore, spuse contele incet, purtind pe chip rinjetul lui
enervant.
Alec ii arunca o privire ucigatoare.
- Sau poate, continua contele parodiind o pleca
ciune, sarutul dulce al unei fete frumoase. Tot timpul se
uita la gura lui Joy. Ea ar fi vurt sa-i zbirniie nite oche-
lari de cal pe nas.
- Downe are dreptate. Am i uitat. O clipa macinai
buzele sojiei tale - scuza-ma, Joy, dar eram acolo - iar
in cealalta, hop! lat la podea. Neil se opri, o idee intin-
zindu-i trasaturile. Crezi ca acesta e motivul pentru toa
ta zarva asta care se face in legatua cu valsul? Trebuie
sa recunosc, mi s-a parut foarte riscant. M-am sfmjit
foarte nelinitit pina cind ne-ai speriat de moarte lovind
podeaua. Spune-m i, Belmore, Ji-au dispSrut petele
rofii?
328

- Judecind dupa privirea rece a prietenului nostru,

Seymour, a zice ca ai attas un punct sensibil.'
- iTu ai adus vorba despre asta, Downe. Eu nu fa-
ceam decit sa ma interesez de sanatatea unui prieten
care a fost bolnav.
- Vino, Henry! Cum, Lord Seymour, ai spus ca cine
va a fost bolnav? Cine a fost bolnav? intreba Lady
Agnes abia mai tragindu-i sufletul dupa cum alergase
ca sa ajunga linga ei. Mai ca-l smuci pe sojul ei ca sa-i
ramina in apropiere. Parca zamislite de soarta complice,
Lady Eugenia i Claire Timmons se ivira ca nite lachei,
amindoua ahtiate dupa un raspuns.
Rinjind, contele se apropie de Alec i sopli:
- Ce-mi oferi ca sa'tac din gura?
- Cuvintul meu ca nu-Ji voi sparge capul, replica
Alec cu voce joasa dar nimicitoare.
- Doar nu sarmana mireasa? Lady Agnes se palmui
peste pieptul decorat cu bijuterii. Aa se explica de ce
n-am vazut-o prin ora. Ce te doare, draga mea?
- Alteja, ii reminti Alec fixind-o cu o privire rece.
- Gh, da, iertati-ma, Alteja. Am uitat.
Cu o voce la fel de inghajata ca aerul iernii Alec
spuse:
- Sa nu se mai intimple.
Tacerea din imediata apropiere deveni aproape vie,
incordata i greoaie. Ochii celor doua birfitoare gemene
se facura cit cepele i amindoua se cutremurara de frica
sub privirea ducelui. Joy le considera mai prudente de
cit Lady Agnes, care nu-i pierduse aplombul i se lan-
sa mai departe.
- Ei bine, nici nu va pot spune cit m-am simjit de
onorata ca am avut prilejul sa raspindesc vestea casa-
toriei voastre neateptate. S-a vorbit despre asta mai
multe zile la rind.
Joy simji brajul lui Alec incordindu-se. Sperind sa-l
faca sa se relaxeze se apleca spre el i opti:
 329

- Sa-i fac un neg?

Privirea pe care el i-o arunc Ti arata panica.
- Am glumit doar, opti ea repede. El paru sa res
pire uurat, iar Joy nu rezista sa nu adauge: Poate doar
unui mititel pe nas.
- Nu mi se pare amuzant, spuse el Tn coljul gurii.
- Mie da. tia ca o urmarea, aa ca se Tntoarse i
stuide nasul femeii cu o privirea care spera sa fie esti-
mativa.
- Nici sa nu te gTndeti, scrini Alec Tn urechea ei.
Intre timp Lady Aghes se lansase Tntr-o disertajie
despre cine era prezent i cu cine, cine era absent i de
ce.
- PTna i Lady Juliet e aici Tn seara asta, adauga ea
cu o privire vicleana pe care Joy nu o Injelese. Cele
doua bTrfitoare se hlizira, dar acesta fu singurul zgomot
pe o raza de trei metri.
Dupa cautatura fioroasa a sojului ei Joy era sigura
ca Tn acea clipa daca ar fi fost vrajitor, Lady Agnes ar fi
avut faja unei broate riioase. Fara sa-i pese de ochii
reci ai ducelui se Tntoarse spre Joy i Ti zTmbi mieros.
- Ai TntTlnit-o pe Lady Juliet, Alteja?
- N-am avut placerea. Cine - Tncepu ea dar mai ca
tipa cTnd Alec o strinse de braj.
- Am vrut sa-Ji spun, Belmore, intervenii Neil cu abi-
litate, Addersley te cauta. In legatura cu un cal pe care Tl
atepji.
Inainte ca cineva sa poata raspunde contele de
Downe facu un pas Tn faja lui Joy i spuse:
- Alteja Sa mi-a promis un dans, Belmore.
Joy ridica ochii spre Alec, derutata de aceasta brus-
ca schimbare a subiectului i temTndu-se de primul ei
dans Tn public. Ar fi preferat sa danseze cu sojul ei, dar
simjea sute de perechi de ochi urmarind-o, cTntarind-o
ateptind ceva de la ea. Simji cum i se Tncrejefte pielea.
- Du-te, spuse Alec punTndu-i mina Tn cea a lui Ri
chard. Eu trebuie sa discut cu Addersley. Apoi Ti arunca
330

o privire de avertisment care spunea Fara magie".

Aparent stisfacut de inclinarea ei din cap, se intoarse i
pleca privind in urma doar o data, probabil pentru a se
asigura ca nimeni nu plutea prin aer.
Contele o conduse spre centrul salii dupa ce-i re-
aminti galant ce fel de dans sugera muzica, i peste o
clipa Joy se trezi facind paii primului ei dans la un bal.
Vazu din nou un conte de Downe, barbatul de care ii
vorbise Alec. El executa o alemanda i spuse:
- Nu sint sigur ca-mi place felul in care te uiji la
mine. Ce fel de viciu am mai dat in vileag?
- Nici unui. Ma gindeam ca-mi place mai mult cind
nu ai un pahar in mina, raspunse ea direct.
- Ce ciudat, para el intr-o maniera mult prea non-
alanta. Mie imi plac mai mult cind am unui.
- De ce?
El se uita la ea, expresia de pe chip aratindu-i ba-
talia interioara.
- Fals curaj. Atunci nu-mi mai pasa de nimic.
Ea incerca sa se gindeasca la un raspuns, dar mu
zica se opri. Cind se uita la el, gindrile ei probabil ca i
se citeau pe fa|a pentru ca el spuse:
- Nu ma compatimii, Joy. Imi place ce-am ajuns. E
mai uor aa. Apoi cu un zimbet sardonic prefacut o
conduse spre un colj linitit unde Neil ii atepta. S-au
ciondanit citeva minute in legatura cu ce ar trebui ea sa
bea i cine sa-i aduca limonada. Contele citiga, dar
inainte de a pleca vicontele il apuca de braj i spuse:
- Doar limonada, Downe. Nimic altceva.
Contele rinji i ii lovi buzunarul gol al jachetei. Fa-
cindu-i cu ochiul lui Joy se indrepta spre camera cu
bauturi.
- Alec se va intoarce imediat, spuse Neil apoi des
chise o cutie mica lu cu degetele nite pudra, trase pe
nasAi stranuta intr-o batista cu marginile dantelate.
Incruntindu-se la vederea conjinutului micii cutii, Joy
intreba:
 331

- Ce e pudra aceea?
- Praf de prizat.
- Pentru ce?
- N-ai mai vazut aa ceva? Te face sa stranuji. fji
curaja capul i toate celelalte feacuri. Iar aceasta este
tabachera mea norocoasa. Vezi? Ridica cutia spre ea
tocmai cind o ua de la gradina se deschise i o bruza
uoara patrunse tn camera, trimijtnd praful fin drept tn
faja ei.
Joy ti trtnti mtna peste nas i gura, chinuindu-se cu
disperare sa nu stranute, tiind prea bine care ar fi
rezultatul daca o va face.
Neil inchise cutia.
- Imi pare rau. Ar trebui sa stranuji i sa scapi. Te
vei simji mai bine. Probabil ca vazuse teama din ochii
ei, pentru c o mtngtie pe mtna. Nu-Ji fa probleme tn
privinja etichetei. Toata lumea stranuta. E la moda, tii.
Da-i drumul. Stranuta.
Ea clatina din cap Jintndu-se cu degetele de nasul
care o mtnca.
Nu gtndi. Nu gtndi.
- Asculta, Joy, e mai bine sa stranuji.
- Detest sa stranut, ti spuse ea cu vocea tnnabuita
de mtna de la gura, i ochii tn lacrimi. Ridica privirea i-l
vazu pe conte.
- Poftim limonada. Ii intinse un pahar i atepta. Joy
se temea sa-l ia din mtna lui.
- Ce s-a tnttmplat? tntreba el tn cele din urma.
- A prizat din praful meu. Neil ti arata tabachera.
- Nu-i de mirare ca pltnge, Seymour. Chestia aia e
sctrboasa. Poftim. Ii tntinse din nou paharul. Bea-I. Li
monada va face sa treaca mirosul acela.
Joy ti fixa ochii pe pahar, ti Jinu respirajia, tntinse
mtna, apoi promt stranuta. Ridica tncet pleoapele, tn-
cerctnd si-i aminteasca care fusese ultimul ei gtnd. Cei
doi barbaji se uitau la ea ca doi fraji grijulii, nimic
332

neobinuit pe fejele lor. Studie zona apropiata. Oaspejii

continuau sa danseze fericiji. Muzica ctnta clar i pla-
cut, iar multimea parea neschimbata. Ridica ochii i nu
vazu nimic nefiresc. Candelabrele continuau sa stralu-
ceasca vioi, nimic nu parea inexplicabil. Nici trandafiri,
nici cravae, nici tamburine. Respira uurata i sorbi din
limonada.
- la te uita! Priviji acolo!
Joy i contele se intoarsera Tn direcjia aratata de
Neil.
- Unde crezi ca a gasit Prinny lamTi tn februarie?
tntreba Neil.
- Tn sere, raspunse repede, zgtindu-se la irul lung
de pomi pui tn ghivece. Neil continua:
- Nu e un loc prea potrivit sa tniri toate ghivecele
alea. Blocheaza uile de la terasa. la priviji tn spatele
pomilor. Nu e Belmore cu Addersley?
Joy se tntoarse tocmai ctnd Alec veni inauntru din-
spre terasa tmpreuna cu un alf barbat. S-au desparjit iar
Alec se rasuci privind drept la pomi.
Se rasuci din nou spre uile terasei, apoi spre tn-
capere, de parca n-ar mai fi tiut unde se afla. Se tn-
crunta gtnditor i apoi, foarte tncet, cu o .precizie
nimicitoare privirea lui se muta de la pomi direct la ea.
Joy se stradui sa arate inocenta, i probabil ca nu-i
reui pentru ca el deveni livid. Tmpinse doua ghivece la
o parte paind printre ele, fara sa-i dejlipeasca ochii
de la ea.
Cautarea aceea ar fi bagat tn sperieji i pe cel mai
curajos om, ceea ce Joy nu era deloc tn 'momentul
acela. Rpede se uita la Neil i pocni din degete. El se
holba la ea, pujin cam naucit.
- Simt nevoia urgenta sa dansez cu Alteja Sa. Ti
tntinse brajul i disparura spre paii complicaji ai unui
dans, ctt mai departe de Alec.
Paii o sileau sa se concentreze, dar cu toate astea
 333

reuea din ctnd in cind sa ridice privirea i II vedea pe

Alec la marginea muljimii doar la cijiva metrii distanja.
Apoi partenerul o cunducea in ritmui rapid al muzicii.
Dansul se termina, insa norocul era de partea ei in
seara aceasta pentru ca se afla Tntr-un capat al salii Tn
timp ce sojul ei se afla Tn cealalta. Inainte ca el sa
ajunga la ea Joy se repezi din nou spre ringul de dans,
de data asta Tn acordurile unui dans foarte vioi i sal-
tarej. Neil Ti sugera ca s-ar putea ca dansul sa fie mult
prea rapid pentru era, Tnsa Joy Tl liniti spunTndu-i ca
fn clipa de faja avea nevoie de un dans .cu pai cTt
maiArepezi.
fn urmatoarele douazeci de minute ducele i ducesa
de Belmore se jucara de-a pisica i oarecele. Ori de
cTte ori el se Tndrepta agale spre el, ochii ei se mareau
i disparea Tntr-un nou vTrtej. Chipul lui Ti dezvaluia ne-
muljumirea i promisiunea pedepsei. Ea se prefacu ca
nu vede i zTmbi partenerului ei de cite ori treceau pe
ITnga Alec.
Dupa Tnca doua dansuri Ti pierdu urma, dar djn mo
ment ce ultima oara Tl zarise adlncit Tntr-o discujie cu un
mic grup de oameni, ajunse la concluzia ca deocam-
data renunjase. Era sigura ca o va certa pentru com-
portarea ei, dar pentru moment era Tn siguranja. Ultimul
dans se termina, partenerul Ti facu plecaciunea, i ea
se Tntoarse - i se trezi privind la faldurile complicate
ale unei cravate albe ornata cu uri ac auriu Tn forma
blazonului Belmore.
- Oh, nu, murmura ea exact cTnd miinile lui cuprin-
sera brajele. Peste o secunda o tragea spre un loc
unde puteau vorbi fara sa fie deranjaji.
- Fa-i sa dispara, uiera el.
- Dar acum toata lumea i-a vazut deja.
El arunca o privire spre un mic grup de oaspeji care
pipaiau fructele galbene de pe pomii din ghiveci. Se
Tntoarse furios spre ea. Falca Ti era Tncletata iar urma
toarele cuvinte le rosti scrinind:
334

- Ce naiba Ji-a trecut prin cap sa faci? LamTi tn fe-

bruarie?
- A fost un accident, pe cuvint. i exista sere.
- La naiba , femeie...
?i puse mina pe brajul lui i explica.
- Praful m-a facut sa stranut. Te rog sa nu fi suparat.
0 scTnteie de Tnjelegere aparu in ochii lui.
- Seymour?
Ea dadu din cap, simjindu-se cam ruinata.
- Mi-a zburat Tn faja. Imi pare rau.
Furia lui disparu, i TncruntTndu-se, Ti trecu un deget
peste frunte.
- Fir-ar al naibii. Am uitat de predilecjia lui pentru
prizat. Se uita la ea, apoi spuse. Fa-mi o favoare,
Scottish.
In mod surprinzator Joy privea Tn ochi care nu mai
erau suparaji, ba chiar exprimau iertare, i dadu din
cap.
- Stai cTt mai departe de orice fel de praf. Se rasuci
studiind Tncaperea. Un lacheu Tn livrea regala alese toc
mai acel moment ca sa se apropie de el.
- Maiestatea Sa va ateapta, Ti spuse el lui Alec,
care dadu scurt din cap i arata c a ll vor urma.
O spaima o cuprinse pe Joy. Facu doi pai apoi se
opri.
- Ce s-a TntTmplat?
- Mi-e frica.
- Te vei descurca, spuse el cu o siguranja de sine
pe care^ea era depare de a o simji. Nu e decTt un alt
englez. Incearca sa o iei aa. Ca i mine nu e decTt un
englez.
- Genunchii mei se simt scojieni, murmura ea. Asta
provoaca o expresie ciudata pe chipul lui. Daca I-ar fi
cunoscut bine ar fi crezut ca era pur i simplu amuzant.
- Doar fa o reverenja. Vei fi la brajul meu, Tnainte i
dupa i nu te uita le el 1 nu te ridica pln nu Tji vor-
bete.
 Joy se holba fara sa vada nimic la spatele lacheului.
- Imi voi aminti.
- i nu uita sa respiri.
Ea dadu din cap i trase adinc aer in piept.
- Eti ducesa de Belmore. Mina lui calda alunecS
peste a ei in timp ce o conducea de la imensa sala de
bal spre un coridor ingust. i araji minunat, Scottish.
Ii zimbi atunci, aprecierea lui restaurindu-i increde-
rea in sine, i in timp ce se opreau in faja unor ui duble
ii intoarse faja spre el, dar nu era timp de cuvinte. Uile
se deschisera.
- Ducele i ducesa de Belmore!
Caldura din incapere ii biciui faja. Intr-o clipa pielea i
se acoperi de transpirajie. in incaperea inabuitoare se
afla un mic grup de oameni in costume de curte. Toate
privirile erau pironite asupra ei. Mina lui Alec inca o
acoperea pe a ei i o strinse uor, apoi opti:
- Respira.
Joy o facu i peste o clipa se oprira. El ii elibera
mina i o perzenta apoi Joy se afla in plina reverenja -
capul plecat, umerii drepji, miinile stringind fustele, iar
genunchii ei scojieni tremurind ca frunzele fa bataia
vintului. Tacerea continua. Daca omul asta nu va vorbi
in curind ii va face sojul de ruine cazind in nas. Ii
aminti de recomandarea lui Alec i trase adinc aer in
piept, tiind ca era posibil ultima micare pe care corpul
ei o mai putea face.
- Ah, scumpa ducesa.
Joy mai ca se prabui de bucurie. Indreptindu-se
incet, ii arunca un zimbet dar nu-i reui prea bine pentru
ca genunchii ei pocnira ca nucile de Craciun. Alec ii
auzi. Ii observa tresarirea din coljul ochiului.
- Minunat, Belmore. Sintem impresionaji. Intotdea-
una ai avut un ochi bun. Prinjul regent o studie, destul
de grosolan fi pe indelete. Joy rmase pe loc cu zim
betul lipit de buze, inima zvicnind i genunchi torturaji
336

de durere, uluita ca acest om era viitorul monarh al

Angliei. Avea un abdomen larg, dei nu se vedea car-
nuri care sa-i iasa afara din jagheta. Arata umflat.
Avea parul de un rou auriu pieptanat In spate. Pa
rul, combinat cu picioarele crScanate, Ii dadea infaji-
area unui coco rotofei. Avea chiar citeva gui roii
care se sprijineau ca mojul la curcan de cravata prinsa
cu mai multe ace.
Joy stranuta.
Prinjul regent deschise gura i scoase un cucurigu.
Capete se intoarsera i se holbara la el, dar se pare ca
el nu observase nimic i continua sa vorbeasca cu ea
de parca nimic neobinuit nu s-ar fi intimplat.
Din nefericire Alec observase. Totufi, ii pastra calmul,
vorbind clar i raspicat, miinile lui Jinaind-o aproape de
el. Joy avea senzatia ca gasise o metoda nemiloasa sa
o opreasca daca ar fi indraznit sa stranute din nou.
Sigur de sine continua conversajia pina ce prinjul le
ceru sa cineze la masa lui, iar sojul ei deveni brusc
tacut.
- Dorim sa o cunoatem mai bine pe ducesa, Bel
more.
Odata sentinja pronunjata avura permisiunea sa se
retraga iar prinjul regent le intoarse spatele traversind
incaperea, producind un scirjiit ciudat.
- Ce e sunetul acela? opti Joy.
- Corsetul. Odata ajuni destul de deparete pentru a
nu fi auziji, Alec o intreba:
- La ce naiba te gindeai cind ai stranutat?
Ea nu vru sa-i spuna, insa el o strinse de mina in
timp ce o conducea afara din camera.
- Ma gindeam ca arata ca un coco.
Cind revenira in coridor ii intinse o batista.
- Sufla pina iese tot praful.
Ea facu cum i se spuse, lasindu-l sa-i foloseasca
trupul pentru a ascunde micarile ei restului invitajilor.
Ridica ochii spre el.
 337

- Ai terminat?
- Da.
- Eti sigura?
Joy dadu din cap.
- Nimeni nu pare sa fi observat ca a fafcut cucurigu.
- Prinjul e uneori la fel de excentric ca i nebunul lui
de tata. Cred ca ar trebui sa fim recunoscatori faptului
ca oamenii nu pun sub semnul Tntrebarii comporta-
mentul regal.
Ea dadu din cap, ?i muca buzele apoi se uita la el
cu ochi nelinitiji.
- Eti suparat?
El o fixa o clipa cu privirea, apoi clatina din cap.
- Nu, trebuie sa recunosc, Scottish, Tntr-adervar ara
ta ca un coco. Apoi rise. Pentru prima oara de la han,
Alec rise.
Joy dadu drumul respirajiei i un zimbet de o imen-
sa fericire se ivi spontan pe buzele ei. El o urmari citeva
clipe ptna incepu sa arate stTnjenit i Joy fei privirile.
Clipa se pierdu. Fara un cuvint o conduse inapoi in sala
de dans, unde se oprira la marginea muljimii.
- Cred totui ca va fi o noapte foarte lunga. Chipul
lui ramase incordat dar nu-i mai strinse mina.
Inainte sa aiba timp sa cugete la ce voia sa spuna
acordurije tulburatoare ale unui vals unduira prin sala
de bal provoclnd excamajii ocate i chicote de ris.
Ringul de dans se goli i ramase aa. Nimeni nu in-
draznea sa ia inijiativa.
Joy urmari muljinea stringindu-se i secrete optite
in spatele unor ingramadiri de evantaie in timp ce oas-
pejii ezitau.
- Ce ateapata?
- Se pare ca nimeni nu vrea sa fie primul care sa
inceapi s i valseze. In multe cercuri dansul continua sa
fie considerat indecent.
- i au de gind doar sa stea aa?
338

Pina cind cineva va renunta la prudenta, cred ca da,

ringul de dans va ramine gol.
- Banuiesc ca toata lumea tie ca duceje de Bel
more nu ar Tndrazni sa fie primii care sa danseze?
- E o provocare, Scottish?
Ridica din umeri aratindu-i ca poate sa o Tnjeleaga
aa cum vrea. Contele aparu dintr-o data in dreapta lui.
- imi facei onoarea, Alteja?
Mina lui Alec o stranse pe a ei.
- Voi dansa cu sojia mea, Downe. Gasete pe alt-
cineva.
ZTmbind cu subfnjeles contele trecu mai departe,
aleg?ndu-i o partenera i pornind TnvTrtindu-se spre
centrul sSlii de bal aratind de parca nu i-ar fi cTtui de
pujin de ce credeau cei din jur.
Dus pe ginduri Alec urmari cuplul cu ochi iscoditori
de un albastru intens i pentru o scurta clipa melan-
colica Joy se Tnteba daca avTnd ansa Inca unui minut
Alec nu ar fi purtat-o spre centrul salii, trimfjind naibii
opinia publica. Dar acum nu mai ponta pentru ca aljii se
alaturasera cuplului care dansa. In cele-din urma Alec Ti
prinse talia i fara un cuvint doar cu o inclinare din cap
o conduse spre centrul salii.
Muzica era la fel de amejitoare ca Tnainte. De parca
soarta ar fi simjit nevoia sa divedeasca o data Tn plus
coincidenjele ironice ale viejii, orchestra cTnta acelai
vals vienez pe care Tl cTntase i contele Tn seara de la
Belmore House. i la fel ca atunci, Joy i Alec se mi-
cau ca un singur trup, plutind prin odaie cu mifcari attt
de fluide i uoare ca Joy abia atingea podeaua. Din
cupola salii de bal lumTndrile Ti revarsau picaturile
stralucitoare de lumina, mii de scTntei care scaldau dan-
satorii i pe ceilalji oaspeji Tntr-o ploaie de stele, Privirea
ei era ridicata Tn sus atrasa de dorinja nestapTnita de a
vedea daca razele de lumina erau la fel de radioase pe
cTt le simjea.
 339

Bine ar fi fost daca ochii ar fi urcat acolo sus. Dar

odata TntTlnindu-i pe ai sojului ei ramaserS prizonieri.
Impactul cu privirea lui stirni amintiri care zburau prin
mintea ei ca paginile batute de avTnt ale unei carji,
amintiri ale dansului lor, a pasiunii, a sarutului. Aceleai
ginduri trebuie sa fi cuprins i mintea lui pentru ca
senzajia aparu din nou la fel de natural de parca ar
trait-o in fiecare zi, in fiecare mjnut. _
Ctt de ciudat ca lumea putea disparea atit de uor,
doar cu o privire, o atingea de mina, sarutul duios al
respirajiei iubitului pe un obraz tmbujorat. Vraja. Sunetul
amplu al muzicii adia prin i tn jurul lor precum nite
ghirlande colorate pe un pom de Armiden1. Iar atracjia
crescu o data cu acordurile, acea incredibila prezenja
magica ce prea sa arda ca o falcara tntre ei, stirnita de
fort a acaparatoare a ceva ce era mai mult dectt doar
magie, ceva ce nimeni din lume nu putea cunoate,
traia sau indragi. Iar Jouy tiu ca niciodata nu va simji
aceasta forja patimaa ca un altul. Era doar a lor
aceast vraja minuata.
Alec ti apasa mtna pe spatele ei, iar ea se mica tot
mai aproape. Fiecare rotire, fiecare pas ti unea tot mai
mult. Fusta ei ti atingea picioarele invirtindu-se, folosind
i plutind tntre ei ca ceaja. Paii le erau perfecji, privirile
ferecate, micarile un preludiu elegant. Smaraldele
brajarii ei reflectau lumina stralucitoare dar sctnteile lor
erau palide tn comparajie cu privirea lui, deschisa i
mistuitoare pentru o fracjiune de secunda.
Erau atit de aproape ca trupurile lor se frecau
scandalos unui de altul iar degetele lui se strindeftl pe
talia ei i pe mina. O simji la fel de puternic ca i mine,

1. Numele popular al zilei de 1 Mai; sarbatoarea populara de prima-

vara Jinuta de obicei la aceasta data.
340

Ti dadu ea seama. Insa se lupta cu atracjia magica, se

lupta aa cum marea se importivea mareii.
Saruta-ma... II Indemna mintea ei din nou fi din nou,
aa cum o mai facuse i inainte. Privirea lui trecu spre
gura ei, se delecta cu ea, dar refuza sa vioa mai aproa
pe, refuza sa scurteze distanja dintre ei i sa spunS:
La naiba cu lumea i buna cuviinja"
Muzica Tnceta i ei se oprira, contienJi dintr-o data
ca erau obseraji de mii de ochi curioi. Alec Injepeni
imediat, dar Tnainte sa poata face vreo micare, sau sa
spuna un cuvTnt, se anunja masa, i au fost Tnghijiji de
muljimea galagioasa, o tacere grea pogorTnd Tntre ei
pentru ca nici unui nu mai era stapTn pe simjurile lor i
amTndoi o tiau.

Traind senzajia unui destin inevitabil Alec urmari

cum valetul umple din nou cu vin paharul sojiei lui.
Vorbea cu prinjul, fluturindu-i mTinile ei piine de viaja
pentru a-i accentua cuvintele - pe care Prinny parea
sa i le soarba din gura. Prinjul insistase ca ei sa-l Tnso-
Jeasca la teatru mTine seara. Alec gemu Tn gTnd. Spe-
rase sa piece dis de dimineaja la Belmore Park pentru a
o sechestra pe Joy Tn Siguranja la conacul de la Jara.
RTsul ei vesel Ti atrase atenjia, i Ti Tndrepta din nou
privirile spre ea studiind-o. Avea un mare succes. Ar fi
trebwit sa fie mindru. Nelinitit, dar mindru i muljumit ca
reuisera sa se descurce. Atunci de ce simjea ca lumea
din jurul lui dansa dupa o alta melodie? Se simjea strain
i izolat. Sentimentul acesta de izolare nu era linititor. II
enerva. Intotdeauna cautase singuratatea, o preferase
viejii zgomotoase a aristocreajiei engleze, dar acum i se
pare ca II tulbura. De ce Ii dorea altceva? Sorbi din vin
 341

i se intreba ce anume cauta?

Drept raspuns simji nevoia sa-i priveasca sojia. In
exact acel moment ochii ei ii TntTlnira pe ai lui, iar el
inceta sa mai respire luat prin surprindere de foamea
inocenta din ochii aceia i tiind ca i ai lui reflectau o
foame fara nici o urma de inocenja, doar o pasiune
intensa, o nevoie coviritoare de a intra in aceasta fe
meie incit dorinja de a-i uni -trupul cu al ei se pierdu
intr-o dorinja mistuitoare de a atinge un anume foe unic
in ea. i doar in e a . Era o senzajie amejitoare, ca un
drog, acest lucru sfiietor care ardea atit de viu in el
incit se indoia de capacitatrea lui de a trai cu aceeasta
senzajie fara sa-i piarda minjile.
La gindul acesta ramse de unui singur. Acjiunile lui
in timpul dansului, lupta de a se controla in faja inaltei
societaji - erau dovezi ca nu mai era intreg la minte, nu
mai avuse un gind rajional decind se casatorise cu ea.
Se intreba daca o parte a acestei nebunii nu se datora
cu relajiile lui cu femeile in ultimul timp.
Privirea lui scurta camera. Juliet era aici, acum cite
va clipe zarise capul ei blond. Ciudat, nu simjise furie
cind o vazuse. De dragul reputajiei va trebui sa i se
adreseze in public, pentru a nimici zvonurile despre ca-
satoriile lor brute. Nu o facea pentru binele ei. Nu-i
pasa absolut deloc de Lady Juliet Spencer, dar tia c a .
va fi mai uor pentru Scottish daca s-ar fi facut specu-
lajiijn legatura cu casatoria lor neateptata.
Ii justifica acest gest de bunavoinja amintindu-i ca
i reputajia lui era in joc.
Aa ca o ora mai tirziu in timp ce sojia lui dansa cu
prietenii lui, Alec se trezi croindu-i drum printre afurisijii
de lamii, paind spre terasa unde se afla Lady Juliet.
Ramase pe loc in tacere, urmarind-o cum privea spre
gradinile inghejate de jos, aplecata peste balustrada de
piatra i facindu-i vint cu evantaiul in ciuda faptului ca
aerul era foarte rece. Se intoarse spre el de parca ar fi
vorbit.
342

- Alec.
El dadu din cap.
- Juliet.
Privirea pe care ea i-o arunca era trista, ceea ce-l
surprinse.
- De unde aceasta tristeje? Ciudat, pentru o femeie
casatorita de curind. Ma ateaptam sa-Ji vad chipul stra-
lucind de iubire, draga mea. Disprejul se strecura de la
sine in vocea lui.
Ea se uita in jos.
- Banuiesc ca merit o replica i mai usturatoare
pentru felul jn care m-am purtat. Nu te acuz ca ma
urati, Alec. Insa am facut ceea ce am crezut ca e mai
bine pentru amindoi.
- Nu te urasc.
Ea rise destul de cinic.
- Nu, presupun ca pentru a ma uri ar fi trebuit sa ma
iubeti. i nu m-ai iubit.
- Nu.
- Iji muljumesc ca nu ma minji.
- Niciodata nu te-am minjit, Juliet. Credeam ca ne
injelegem unui pe celalalt. Am greit.
- El ma iubete, opti ea.
- Niciodata n-a fi putut bnui ca sub frumusejea ta
rece se ascunde un suflet romantic. Ridica din umeri i
se sprijini i el de balustrada.
Ramasera acolo legaji parca de up fel de relajie de
rudenie stinjenitoare. Se uita la ea i observa pentru
prima oara ca ochii ei erau albatrii. Doar albatrii. Fara
zburdalnice scintei verzi. Nimic altceva decit un albastru
obinuit. Se apleca peste balustrada sprijinindu-i coa-
tele de ea 1 urmari cum cad JurJuri de gheaja. Peste o
clipa renunja la mindrie i o privi discret.
- Poaste ca a fost mai bine aa.
Ea ii studie chipul.
- Te-ai casatorit, spuse ea, vocea ei sunind de par
ca s-ar fi simjit tradata.
 343

- Da.
Zimbetul care aparu pe faja ei era trist i pujin me-
lancolic.
- Am vazut-o.
Cum el nu raspunse, continua:
- V-am vazut pe amindoi valsTnd.
- Da, presupun ca toata lumea ne-a vazut.
- Te iubete.
El se intoarse spre ea, aplecat peste balustrada
?ntr-o poza de indifernja pe care era departe de a o
simji.
- Nu are importanja.
- Eu cred ca are.
Ceva se strinse in el de parca ea i-ar fi vazut sufletul.
O urmari tacut netiind ce sa-i spuna.
- Vezi, eu tiu ce inseamna sa iubeti pe cineva.
- Hm, seducatorul capitan.
Ea zimbi i clatina din cap.
- Nu, Alec. Vezi tu, am spus ca ma iubete, nu i c
eu il iubesc. Te-am iubit pe tine, dar tu nu ma puteai
iubi, iar eu n-a fi suportat sa-mi traiesc viaja doar cu o
jumatate de inima. Toate lucrurile pe care Ji le-am scris
au fost doar pentru a lovi in tine. Rise, un ris sincer, fSra
rautate, insa cu o urmS de tristeje i autoironie. Dei e
foarte adevarat ca poji fr increzut, ii spuse ea cu un
zimbet deschis, cred ca am fost furioasa ca nu ma
puteai iubi.
El se indrepta auzindu-i cuvintele. Trecura citeva
clipe in care el absorbi ce-i spuse ea, apoi replica:
- Cum poate fi diferita casatoria ta cu acel capitan?
Daca doar un partener iubete nu este o casatorie de...
Cum i-ai spus? Ah, da, o jumatate de inima.
- Ba da.
Chipul ei confirma adevarul spuselor ei, dar era ciu-
dat ca nu simjea nimic pentru ea - nici furie, nici uimire
nici mila, intr- adevar nimic, doar o anumitS camaraderie
344

provenind din faptul ca ajunsera sa se cunoasca pe o

alta planeta.
- Atunci banuiesc ca amindoi am intrat in casatorii
de jumatate de inima.
Ea ti zimbi atunci, un zimbet prietenesc.
- Nu, Alec. Nu cred ca e aa. Vezi tu, te-am vazut
impreuna cu sojia ta. ii trecu brajul peste al lui. Sa
mergem. Condu-ma inauntru. Sa le dam un moment de
birfa limbilor slobode. Au pornit spre ua i chiar inainte
de a pai inauntru, ea se opri i se uita la el. Eti Tnca-
pajinat, increzut, arogant i frumos ca un diavol, Alec,
dar casatoria ta este una intreaga.
El o privi tntr-o tacere impietrita.
Ea trecu pragul i ii arunca ultima impunsatura;
- Ma intreb doar cit timp va trece pina iji vei da
seama.
Lui Joy nu-i trebui decit un minut ca sa-i dea sea
ma ca Alec nu era in incapere. Cauta printre perechile
care dansau i ii croi drum prin muljime pina ajunse la
marginea ei. Vazu dansatorii alunecind pe podea, ur
mari bijuteriile scaparind i se trezi leganindu-se in rit
mui muzicii. Balul era mai grozav decit visase ea. il
intilnise pe prinj, luase masa cu el i cu excepjia citorva
stranuturi mititele, totul se desfaurase perfect. Spera
ca Alec sa fie mindru de ea. O strabatu o senzajie de
triumf cind ii aminti ca prinjul ii invitase pina i la teatru.
Da, totul era minunat, dar intr-un fel nu era aa de
palpitant cind Alec nu se afla linga ea. Voia sa danseze
cu ea, inca o data inainte de a pleca. Dorea sa-i simta
brajele stringind-o i invirtind- o, sa-i vada ochii care sa
o asigure ca vor tremina acasa ceea ce incepuse in
timpul dansului. Gindul acesta o facu sa zimbeasca i
studie din nou sala de bal.
- Ei, draga mea! Vocea lui Lady Agnes aparul de
nlcaieri zgiriindu-i urechile.
Joy se intoarse. Se parea ca femeia asta nu era in
 345

stare sa-i acepte titlul i pentru a doua oara in citeva

minute ii dori din nou ca Alec sa fie linga ea. Lady
Eugenia i doamna Timmons stateau ca nite prelungiri
in spatele ei.
- Araji pierduta, stind aa singura. Unde e acel fru
mos duce al tau?
Privirea ei rataci prin incapere. II vedeji, fetelor? Cele
doua birfitoare ii scutura capetele la unison. Lady
Agnes i se adresa din nou lui Joy lovindu-i ufor brajul.
Stai, draga mea, rrri s-a parut ieid pe terasa. Hai sa
mergem sa vedem. ti strecura brajul pe sub al lui Joy
i o conduse spre peretele format doar din ui.
Muljimea se mica i cijiva barbaji trecura prin faja
lor disparind apoi i oferindu-i lui Joy o imagine fara
obstacole a uilor terasei. 0 blonda frumoasa, imbr-
cata ca o prinjesa a ghejii pai inauntru, risul ei dis-
prejuitor ajungind pina la ea.
- Oh, uite-l, draga mea! II vezi? Lady Agnes arata cu
capul spre terasa. E cu Lady Juliet. Ce interesant.
Joy simji privirea patrunzatoare a acestei Lady
Agnes cind Alec intra in urma acelei femei. Un zimbet
flutura pe buzele lui Joy cind ochii i se oprira asupra lui.
Privi la femia de linga el i spuse:
- Lady Juliet este frumoasa. Se intoarse spre Lady
Agnes. E o persoana deosebita?
Ochff birfitoareleor se facura mari sclipind de nerab-
dare.- Apoi amindoua chicotira. Lady Agnes ii duse
mina la piept cu un gest dramatic.
- Cum, nu ti, draga mea? Vocea ei se facu dintr-o
data foarte mieroasa. Ea i Alteja sa urmau sa se casa-
toreasca.
Joy ii rasuci capul, devenind dintr-o data con-
tienta de Alec i de Lady Juliet ca un posibil cuplu. Se
potriveau perfect, parul ei auriu cu cel negru i argintiu
al lui, Jinuta lor, barbiile ridicate sus, rasa nobila. Privi
nemicata acest cuplu nemaipomenit. Erau cit se poate
346

de superbi i potriviji i drept reacjie stomacul i se

strinse, coborind undeva tn adtncurile negre, acum
unde se aflasera speranjele i visele ei.
Lady Agnes continua:
- Ea nu i-a respectat promisiunea i s-a casatorit
cu altcineva... exact cu o zi tnainte de casatoria ta.
Acolo, sub ochii ei se afla sftritul balului, realitatea
cruda tn vazul intregii lumi.
Totul tn jurul ei parca disparu tntr-o ceaja amara.
Simji adevarul usturator i dureros al casatoriei ei - unui
pe care nici ea, cu toate speranjele i dorintele ei, nu-l
putea face sa dispara. Ptn i puterile ei magice nu-i
erau de nici un folos. Nu va putea niciodata sa cttige
inima lui Alec, pentru ca premiul fusese deja cttigat de
altcineva. Speranele i inima ei se stinsera tntr-o moarte
lenta i chinuitoare.
In acel moment un vtnt rece sufla tn jurul palatului,
tndoind copacii i tufiurile, zgtljtind uile terasei. Cerul
bubui tndurerat parca, i o clipa mai ttrziu tncepu sa
ploua.
 Durerea
A dragostei napraznica pornire
A d e p a fit cum intea judecata.

M acbeth, William Shakespeare

CAPITOLUL 23

Joy statea in scaunul de linga fereastra, Tntr-o sufra

gerie aflata in spatele casei i urmarea cum stropii de
ploaie raspTndesc cercuri in baljile negre de pe dalele
de piatra. Ploua Tncontinuu din noaptea trecuta, o noap
te care Tncepuse cu emojii i entuziasm i se terminase
in deertaciune. Facuse tot posibilul sa nu izbucneasca
in hohote de plins dupa ce aflase adevarul. Doar mTn-
dria o Tmpiedicase sa se prabueasca la bal, Tn faja
Tntregii societaji englezeti.
Alec paruse i el la fel de gTnditor. Alec, Ti zise Joy.
Pina i numele lui Ti provoca un spasm de durere. Alec
al lui Juliet. Ceva Tn adTncul ei se rasuci atit de strins,
TncTt simji cum se TnvTrte cu ea. Trase aer Tn piept.
Din clipa Tn care se desparjise de Lay Juliet, Alec
purtase pe chip o expresie tulburata. Era sigura ca-i
cunotea problema: sojia lui nu era Lady Juliet, iubirea
348

lui, ci o vrajitoate scojiana care ii transformase viaja

intr-un haos. Atitudinea lui nu facu decit sa-i dea de
injeles, intr-un mod dureros, inutilitatea speranjelor
ascunse in inima ei - Alec iubea pe altcineva. Inima lui
nu era neatinsa: ii aparjinea lui Lady Juliet, care nu
avea nevoie de ea aa cum Alec nu avea nevoie de
inima lui Joy. Se lasase prinsa in vise nostalgice i
prosteti.
- Oh, Dumnezeule! Nici sa se indragosteasca nu
reuise sa o faca bine.
!i terse din nou lacrimile de la ochi, uimita ca mai
avea inca lacrimi i incerca sa-i reinvie mindria de sco
jiana. Sa stea aici smiorcaindu-se nu va rezolva nimic.
Mai trase o data aer in pieptul care tremura. Privirea ii
aluneca spre copacii din gradina inconjurata de ziduri.
lama facuse mestecenii la fel de neinsemnaji ca mindria
ei. Ploaia se oprise, dar cerul continua sa fie innorat.
Ploaia aduse caldura primaverii care se apropia i spa-
lase zapada i gheaja cind cerul plinse o data cu ea.
In coljul din spate, linga un mic tufi unde iedera de
pe zidul de piatra se impletea cu trifoiul somnolent, se
inalja un mindru ulm englezesc. Ii apasa de sticla
obrajii cu urme de lacrimi i privi in sus spre cer. Norii
grei de ploaie se indepartau de parca i-ar fi strigat
numele. Se uita din nou la copac. Avea nevoie de un
copac acum, avea nevoie de caldura naturii care sa o
legene, sa o liniteasca, sa o vindece.
Lua un al de lina de pe scaun, se infaura in el i
iei afara prin uile de la terasa, coborind treptele de
piatra i ocolind baljile de ploaie. intr-o clipa se afla in
faja copacului uria.
Ulmii aveau personalitate, chiar daca erau englezi.
Trunchiul lui era patat, zbircit de injelegerea i injelep-
ciunea data de virsta i timp. Pina i scoarja era ce-
nuie. insa in loc sa-i aminteasca de virsta, injelegere i
injelepciune, ii readuse in minte parul cu fire argintii al
sojului ei.
 349

li puse o mina pe f coarja tare.

- Sint Joyous i am nevoie de forja ta, de viaja ta,
pentru ca o parte din a mea a murit. Te rog, ajuta-ma!
incet, ii trecu miinile in jurul trunchiului gros, ii lipi
obrazui i pieptul de el, simjind cum scoarja patrunde
in carnea ei, dar avind o disperata nevoie de a fi foarte
aproape de el. Inchise ochii i se lasa in seama naturii.

Alec se afla in biroul sau i se uita la cujitul de

deschis scrisori pe care tocmai il folosise pentru a des-
chide invitajia la teatru trimisa de prinj ca i cum i-ar fi
putut uita obligajia de a mai petrece o noapte sub exa-
minarea minujioasa a societajii. Miine intenjiona sa se
intoarca la conacul lui, cu sau fara permisiunea regala.
Servitorii faceau deja pregatirHe necesare. Noaptea
aceasta urma sa fie ultima in care se supunea judecajii
inaltei societaji cu cuvinte potrivite. ii aminteau de ju-
decata vrajitoarelor, ceva ce incerca sa evite.
Rasuci cujitul in miinile lui, contient de efectul hip-
notic al^ flacarii luminarii care se reflecta pe lama de
bronz. insurat cu o vrajitoare i nimeni nu o tia. Se
intreba daca Juliet i-ar fi schimbat ideile ei romantice in
legatura cu casatoria lui daca ar fi tiut adevarul. La
inceput i f i spuse ca credea aa pentru ca era femeie, i
firete era atrasa de emojii. insa comportarea lui nega
acesta scuza. Totui, il deranja modul in care ii vedea
ea casatoria. Un cuplu care se iubea, spusese ea.
Se indoia ca vreuna din casatoriile Belmore sa se fi
bazat-pe iubire, a parinjilor sai in nici un caz. Tatal sau
i-o explicase clar, la fel de clar cum ii spusese ca cei din
neamul Belmore erau deasupra acestor nimicuri, i nici
un fiu al lui, in special nu motenitorul, nu-i va lasa
350

viaja data peste cap de astfel de prostii. Apoi tl luase

deoparte pe profesorul lui Alec i se asigurase ca toate
viitoarele lecjii de istorie se vor axa pe stupiditatea i
consecinjele grave ale unirii din dragoste. Urma sa stu-
dieze regii care-i pierdusera tronul, razboaiele stnge-
rogse i politica dearta care fusesera un rezultat direct
al implicarii inimii.
Alec tnvajase cS iubirea nu duce dectt la distrugere.
Insa mai tnvajase, i tnca repede, ca singurul mod de a
cttiga aprecierea tatalui sau era sa gtndeasca ca el, sa
traiasca ca el, sa acjioneze ca el. Lecjia deveni tn cu
rind un mod de existenja.
Ciudat ca doar de curind descoperise ca i mindria
lui putea duce la rezultate dezastruoase. Fara sa fie
nevoit sa gtndeasca prea mult, Alec ti dadu seama ca
facuse ceea ce attt de mtndru tl avertiza pe Downe sa
nu faca: lasase ca emojiile sa-i domine acjiunile. Casa
toria lui grabita era rezultatul direct al mindriei ranite. Se
casStorise repede, pentru ca se temuse de ce vor crede
oamenii. Era o mare slabiciune ca ducele de Belmore
sa recunoasca aa ceva, la fel de mare ca i faptul ca-i
ascundea sojia.
Rasuci din nou cujitul, continued sa-i justifice tn
minte acjiunile i tncerctnd sa-i uureze sentimentul de
vinovajie. Sojia lui era o vrajitoare, ceva ce nu avea nici
o legatura cu el. Se tntreba daca era vorba despre o
persoana divina, daca faptul ca era casatorit cu ea era
rasplata pentru ca se folosise de ea. tiuse ctnd ti arun-
case acea privire de venerajie ca inima ei ti aparjinea,
sa faca tot ce voia cu ea. Iar tn acele circumstanje alese
sa se casatoreasca cu ea, tn propriul lui avantaj, tiind
foarte bine ca ea nu tl va refuza. Fusese un mod de a-i
salva mindria.
Insa tnjelegearea acjiunilor sale era ceva ce va duce
tn mormtnt cu el.
Nu voia ca Joy sa afle ca cedase tn faja unei sla-
biciuni ca mtndria ranita. Unei parji din el ti placea felul
 351

cum il adora, II umplea de mindrie sa tie ca-i implinea

visele. Nu dorea disprejul ei. ii voia respectul, poate
chiar mai mult decit voia respectul inaltei societaji.
Pentru prima oara in viaja lui numele, titlul, rolul lui in
viaja i societate nu avea nici o legatura cu ceea ce
simjea cineva pentru el. il numea Alec al ei - nu ducele
ei, nu sojul ei, sau altcumva. Simplu, Alec ale ei. Ttitlul
lui nu era forja care sa o atraga. Averea i singele nobil
nu aveau nici o importanja, i destul de ciudat nici tre-
cutul sau vrajile ei. Erauiegaji de ceva ce se afla adinc
in ei, de nestapinit, ceva ce nu putea numi, dar tia ca
exista. i il speria al naibii de mult.

- Burta la burta. Spate la spate. Aa tiu eu sa ga-

tesc...
Joy statea in pragul bucatariei urmarindu-1 pe Hun
gan John punind la frigare o pulpa de miel. Aeza gra-
tarul la locul lui, apoi se intoarse la masa, cintind cu
vocea lui groasa un cintec absurd, coada lunga de par
leganindu-i-se la spate. Cele doua fete de la bucatarie
preluara ritmui i una batea masura infigindu-i pumnul
intr-un aluat de piine, in timp ce cealalta taia ceapa cu
micari sacadate.
Hungan John ii termina cintecul, apoi trase o in-
ghijitura zdravana dintr-o sticla i incepu din nou:
- Lucrez de zor doar cu o picatura de rom! Da, da,
da, da, da, dom! Ridica sticla dar ramase cu ea in mina
cind o zari pe neateptate.
- Alteja. Ignorind excamajiile speriate ale fetelor,
facu o plecaciune galanta, dinjii sclipindu-i ca i inelul
din ureche.
- Va rog, spuse Joy ridicind mina. Nu vreau sa va
intrerup. imi era pujin foame.
352

- Nu e de mirare. Alteja Sa nu a mincat nimic astazi.

Ochii lui negri ti aruncara o privire vicleana, plina de
tnjeles. Se tndrepta spre o masa din colj i trase un
saun. Alteja Sa sta aici. Hungan John a aranjat sto
macul.
Joy se aeza, iar el curaja masa de restul vaselor,
apuctnd apoi sticla. Studie ramaijele de rom de la
fund, le dadu pe git, lua dopul, astupa sticla, apoi o
agaja de un lanj al centurii sale late. Ii surprinse privirea
i mingiie sticla.
- Sticla grozava. Dop puternic.
Apoi rise i rise de parca ar fi fost cea mai buna
gluma. Joy il urmari micindu-se prin bucatarie, conti-
nuindu-i poruncile catre cele doua fete, care raspun-
deau in acelai ritm. In citeva minute pe masa se afla
suficienta mincare pentru a hrani toji servitorii casei.
- O felie de piine cu unt ar fi fost suficient.
- Alteja Sa minca ca un colibri, va arata in curind ca
un colibri. Nu a mincat la micul dejun. Nu servi ceai.
Puse pe masa un pahar cu lapte. Poftim, e foarte bun.
Joy sorbi i ochii i se facura mari.
- Nu e lapte.
El clatina din cap.
- E lapte de cocos cu ananas i rom. Magic. Ii facu
cu ochiul.
Bautura era intr-adevar delicioasa. Bau primul pahar
i inca doua in timp ce minca. O ora mai tirziu nu era
sigura daca puterea acelui ulm batrin sau mincarea din
stomac o facura aproape sa pluteasca pe scari, fre-
donind un cintecel saltarej, ducind in mina un pahar din
acea bautura magica.
Dintr-o data lucrurile nu mai pareau atit de sumbre.
Polly o imbraca intr-o rochie de un albastru ca cerul
nopjii, tivita cu perle i margele de sticla, iar in picioare
ii puse pantofi albatrii cu tocuri de sticla. In seara
aceasta cercul nu era necesar. Se simjea uoara ca un
 353

fulg in timp ce valsa prin camera sub ochii incintaji ai lui

Polly. Tocmai ii tragea manuile albe cind un lacheu
batu la Ufa anunjind ca alteja Sa i caleafca ateptau
jos. Polly Ti prinse repede setul de satire i perle trimise
de Alec mai devreme, apoi pleca sa-i aduca poeta.
Joy se uita la imaginea ei din oginda. Da, arata din
nou ca o ducesa. Ridica paharul i termina cel de-al
patrulea pahar de lapte de cocos. Ar fi putut bea cu
uurinja inca unui, dar venise timpul sa piece. Ii linse
spuma dulce de pe buza de sus i se mai uita o data in
oglindS, mina ei atingind colierul rece.
intelese ca AleC il trimisese ca o porunca ca ea sa-l
poarte. O mica parte din ea se razvrati i daca n-ar fi
fost vorba despre prinj ar fi refuzat sa poarte bijuteriile.
Nu existase nici un bilet, nici un soj care sa i le puna el
insui i sa-i incheie gestul cu un sarut pasionat aa
cum se intimplase seara trecuta. intoarse spatele oglinzii
i amintirilor, i camera se roti. Se apuca de speteaza
unui scaun i inspira de citeva ori. Camera se opri.
Ei, ei, ii zise ea. Poate ca am exagerat cu imbra-
tiarea copacului. Ii scutura capul apoi se incrunta
amejita. Scumpul de Alec cel rau se strecura din nou in
minjile ei impraftiate.
Se uita in oglinda |i nu-i placu faja care se vedea
acolo. Arata lugubra. Ii gasi mindria de scojiana i
ridica barbia, privind in jos de-a lungul nasului la imagi
nea ei din oginda. Mai bine, ii zise ea. Mult mai bine.
Acum, dupa ce petrecuse atit de mult timp gindindu-se
la situajia ei, hotarise ca venise momentul sa acjioneze.
Gata cu vrajitoarea cea draguja. Tot ce primise pentru
bunatatea ei fusese o inima frinta.
Alec ii ceruse sa se marite cu el. De fapt, incercase
din rasputeri sa spuna nu, dar el nu-i permisese. Dorise
sa se casatoreasca cu ea. De asta era sigura. Dar de
ce? Asta nu injelegea i avea de gind sa afle inainte ca
aceasta noapte s i se termine. Era Jelul ei.
354

Poate ca Juliet ii avea inima, dar Joy era sojia lui - o

sojie care tia ca sojul ei se folosise de ea. Un lucru
foarte dureros de acceptat, i trecuse prin toate stadiile
suferinjei: lacrimi, durere, ruinea care ii macina sufletul.
Insa acum se simjea furioasa pentru ca Alec ii fa
cuse o nedreptate attt de mare. Avea un chef teribil sa-l
loveasca din nou cu bulgari de zapada - doua, trei sute
pentru tnceput.
Unui dintre lucrutile care ii stirneau furia era nedrep-
tatea - ca i sarmanii flacai de la han obliglaji sa in-
haleze fumul de la horn, bietul Forbes aruncat in strada
dupa ani de serviciu loial, inocenta*i stingacea Letijia
Hornsby, supusa tn public ironiilor unui om respingator.
Joy se afla acum tn aceeai situajie neplacuta. i pentru
prima oara de mult timp era furioasa pentru o nedrep
tate facuta ei. Foarte furioasa.

Caleaca Belmore se strecura prin imbulzeala de

mijloace de trensport din faja cladirii Royal Opera House
de la Covent Garden. Alec ii privi sojia dus pe ginduri.
Era tacuta, neobinuit de tacuta. Seara trecuta dupa
cina ii spusese vesela i entuziasmata ca nu mai fusese
niciodata la teatru, aa ca se ateptase sa o vada cu
nasul lipit de fereastra, incercind sa ghideasca cite feli-
nare luminau gradina, sau sa se foiasca plina de ne-
astim par, tntrebtndu-l tot la doua minute daca nu
ajunsesera tnca. In loc de asta, Joy statea Jeapana,
mina ei stringtnd din cind in ctnd brajul scaunului. Fe
meia distanta dih faja lui era ducesa perfecta, dar nu
era Scottish.
- Nu te simji bine? intreaba el.
Ea ii intoarse faja spre el, clipi de doua ori, trase -
 355

aer in piept i ii arata ceafa. Pe chipul ei nu se vedea

vioiciune, doar o imbujorare dragalaa. O intrebse ceva.
Ea abia ii raspunse, cu un gest scurt. ti amintea de
toate englezoaicele pe care le cunoscuse, i nu-i placu.
Caleaca se opri i un lacheu deschise ua. Alec
iei i se intoarse sa o ajute. Ea refuza sa-l priveasca. Ii
puse doar mina in a lui, permijindu-i sa o sprijine, apoi
ii trase mina aa de brusc ca se clatina i aproape
cazu. Ii scutura fusta cu o grija exagerata fara ca
macar o data sa se uite la el.
Comportamentul ei ii stirni curiozitatea. O prinse de
cot i o conduse inauntru. Vazuse doar de doua ori o
scinteie de furie in ochii ei - o data cind o confruntase'
cu ce-i facuse lui Beau Brummell i din nou acum citeva
clipe. Se indrepta spre scSrile largi care duceau la lojele
unde trei lachei relgali i inca doi faceau de paza.
Imediat un lacheu le facu loc sa treaca inminindu-i un
program tiparit i conducindu-i in sus pe scari.
De doua ori Joy aproape cazu, i doar brajul lui Alec
o opri. Cind incepu sa-i puna intrebari ea ii ridica bar
bia i ii contina drumul de parca nimic nu s-ar fi in
timplat. Ajuni la palierul de sus, Alec se opri i ii arata
statuia lui Shakespeare facuta de Rossi, aflata pe un
piedestal dintr-o marmura galbena foarte rara. Ea ii
arunca o privire superficial^ i porni mai departe. Peste
citeva minute il salutau pe prinj i erau aezaji in partea
din faja a lojei - la iocurile de onoare din dreapta prin-
Jului.
Ii ocupara Iocurile in tacere. Mai trecura citeva Clipe
apoi ea binevoi sa se uite la el i sa intrebe:
- Ce piesa vom vedea?
Lui Alec nici macar nu-i trecuse prin cap sa intrebe
sau sa se uite in program, dar cind o facu simji cum tot
singele i se scurge din faja. Privi titlul fara sa-i vina sa
creada.
Cuvintul Macbeth ii juca in faja ochilor.
356

Nu gemu. Nu gindi. Nu facu nimic, spuse doar:

- Shakespeare.
Joy se strimba, apoi ii Tntoarse faja spre scena.
Prinjul se apleca spre ea i spuse:
- Scumpa ducesa, fiind scojiana stnt sigur ca iji va
placea aceasta piesa. Am convins-o pe Sarah Siddons
sa se intoarca pentru a juca Tn cel mai adam ant rol al
ei, Lady Macbeth.
In secunda urmatoare cortina se ridica in sunetul
fluieraturilor, strigatelor venind dinspre muljimea zgo-
motoasa. Un actor pai pe scena i anunja:
- Scojia. Un loc pustiu.
Prinny zimbi i dadu din cap spre ea, iar Alec o
urmari atent cautind un semn al reacjiei ei. Necesarele
bubuituri i fulgere strabaturS scena i vrajitoarele in -.
trara,
De data asta Alec gemu. Uitase cit de jalnic aratau
de obicei, imbracate i ingrozitor de machiate. Prinjul,
cu afurisita lui de curtoazie impujita spuse:
- la privete! Vrajitoarele scojiene! Urite ca pacatul,
nu-i aa? Toji cei din jurul lui dadura din cap aprobin-
du-J. Toji cu excepjia lui Joy.
Ii intoarse chipul spre scena i privi lung la fetele
buboase, la parul alb incilcit, la hainele largi i rupte, la
cumplita hidoenie a celor Trei Ursitoare, i foarte incet,
intoarse spre Alec o pereche de ochi furioi.
El se apleca spre ea i o preveni:
- Amintete-Ji cine eti i in compania cui te afli.
Arata scurt spre regent. In urmatoarele citeva acte ea
urmari piesa. El nu. El o urmari pe ea. Parea sa fi ac-
ceptat piesa, tncordindu-se doar cind cele trei vrajitoare
se tirau pe scena pentru a-i rosti cumplitele preziceri,
i se simji uurat, intr-un fel, pina la unui dintre ultimele
acte.
Ar fi trebuit sa ia tunetul drept semnal de alarma.
Cele trei vrajitoare ieira pe scena, Jopaind in jurul unui
cazan in clocot i incantind:
 357

Toarna-i, torna-i, zorui-i mare,

Foe i clocot la caldare!"
Peste o clipa cazanul aluneca pe scena lasind cele
trei vrajitoare cu bejele in mina i expresii uluite pe chip.
Trebui sa se uite de doua ori pentru a se asigura ca
vazuse bine. Vrajitoarele schimbara priviri derutate, apoi
alergara spre cazan, continuind sa strige ingredientele
i prefacindu-se ca le arunca inauntru:
Muchi de arpe din baltoace.
Fierbi in oala i te coace.
O coloana de flarari Jini din cazan, facind vraji
toarele sa Jipe i sa sara inapoi. Cazanul continua sa
clocoteasca, sa improate i sa fumege.
- Co// de lup rosti cea mai viteaza dintre vrajitoare,
stind la cijiva pai de cazan ipretinzind ca arunca un
dinte inSuntru.
Urletul unui lup rasuna mai tare ca bubuitul tunetului
din culise. Alec ii rasuci capul spre sojia lui. Arata
inocenta. Miinile ii erau impreunate in poala, ochii pe
jumatate deschii, insa privea drept la scena din faja ei.
Pina Alec ii intoarse capul spre scena Macbeth
intrase deja spunind:
- Voi tainice i negre vrajitoarte
Din miez de noapte, ce-ap mai pus la cate?"
Actorul facu doi pai, se impiedica i cazu cu faja in
jos. Publicul scoase exclamajii de uimire, iar Alec o
apuca de mina stringind-o.
- Inceteaza.
Ea ii arunca un zimbet prefacut.
- Ce sa incetez?
- tii tu ce.
Macbeth ii recitiga prezenja de spirit i striga:
- Raspundep, chiar daca vintul l-ap dezlanpit-"
Joy tui i o rafala de aer biciui scena obligind ac-
torii sa se Jina de cazan. Perucile zburara, costumele se
lipira de corpurile lor, iar recuzita se roti ca frunzeie
intr-un virtej.
358

- Am spus sa tncetezi! rosti Alec cu dinjii Tncletaji.

Vintul se opri brusc.
- Habar n-am despre ce vorbeti, spuse ea.
Macbeth Ti aranja hainele tragind de ele i Ti Tn-
desa peruca pe cap.
Ramase drept, cu brajele Tn aer i spuse:
-'Naltele castele, pe capul strajilorde s-ar abate..."
Decorul din spate se prabui Tntr-un nor de praf.
Publicul Tncepu sa rida.
Alec o strinse Tn timp ce Macbeth Ti termina ver-
surile Tn oapta, privirea lui speriata fugind cTnd Tn
dreapta cTnd Tn stinga. O vrajitoare striga :
Sfnge toarna-i de purcea
Noua pui care-i m in c a ..."
O simji pe Joy micTndu-i degetele, apoi o auzi
chicotind i privi spre scena. Aparusera trei porci, lajin-
du-se, adaugTndu-se balamucului de pe scena, guijTnd,
tavalindu-se, lovind cazanul i mirosindu-l pe Macbeth.
- La asta te refereai? Joy chicoti la pieptul lui.
- AstTmpra-te, femeie, opti el Tncordat, brajul
stringTndu-i-se ca o menghina Tn jurul ei. Se Tntoarse
pentru a i se putea adresa prinjului. Sojia mea e bol-
nava, Majestate.
Prinjul era subjugat i ridea atTt de tare, ca abia
daca se uita la ei.
- Da, da, cum sa nu, Belmore. Ii concedie cu un
gest al mTinii.
Insa deja Alec o tragea afara din loja facind tot
posibilul sa n-o ucida cu miinile goale. O tTri dupa el
pTna la statuia lui Shakespeare i acolo o scutura.
- Ce naiba te-a apucat?
- Le dadeam o lecjie despre vrajitoarele scojiene.
ZTmbi, apoi sughija, trecTndu-i o mTna peste gura i
privindu-l cu ochii poznai.
Alec o studie. II lamuri stralucirea din ochii ei. Joy
sughija Tnca o data. Alec Ti mirosi gura.
 359

- Ai baut?
- Lapte de cocos, raspunse ea. E delicios cu - ridi
ca doua degete ca sa-i arate - pujin rom.
Era beata. Ca pentru a-i confirma banuiala, sughija
din nou, apoi ii flutura genele spre el. La sunetul unui
hohot de ris venind dinspre teatru arat cu mfna.
- Se pare ca le place.
Livid la faja, o ridica in braje - un gest lipsit de
romantism, dar care Ii arata graba cu care voia sa o
scoata dracului din teatru - i se napusti cu ea afara.
- Mister Shakespeare, striga ea peste umarul lui,
Toarna-i toarna- i, zoru-i mare!
- Taci, porunci el i cobori tn fuga scarile, fara sa
mai vada negii care Jinira pe faja statuii.

Ua dormitorului se izbi de perete, smulgindu-i un

tipat sanatos lui Polly care mojaia linga foe. in ciuda
faptului ca era in brajele sojului ei i inca pujin amejita,
Joy ii facu cu mina cameristei.
- Lesa-ne. Avem de discutat, spuse Alec uitindu-se
urit la canera in general.
Joy p sivi la camerista care facuse ochii cit cepele.
- Va trebui sa-l scuzi pe Alteja Sa. Este pujin cam
suparat. Apoi ii zimbi dulce lui Alec. Nu-i aa?
Gitul lui se facu vinat. Se rasuci, Tnfigindu-i privirea
ucigatoare in ochii buimaci ai cameristei i striga:
- Afara!
in timp ce Polly ieea alergind, Joy ii flutura mina
intr-un gest teatral.
- Afara, pata neinsemnata! Afara, iji poruncesc!
Cu dinjii incletaji, Alec rosti:
-T a c i din gura.
360

- Tot n-ai simjul umorului, Alec. Clatina din cap, dar

se opri ctnd ridica privirea i vazu ca are doua din acele
arogante i nobile nasuri Belmore. Se chiort la el incer-
ctnd sa vada mai bine.
- Nu a fost absolut nimic amuzant tn ceea ce ai
facut tn seara asta.
- Publicul a fost de alta parere, tl contrazise ea,
ductndu-i un deget la gura i aratind gtnditoare. Imi
amintesc foarte bine ca i-am auzit rizind. Cred ca porcii
au fost un tueu delicat. Magia mi-a mers foarte bine in
seara asta, nu-i aa? Poate din cauza romului.
Alec o arunc pe pat. Ea se salta deasupra i
chicoti, uitindu-se la chipul lui ca un dulce de dracuor
impelijat.
- A fost grozav, Alec. H arsa o mai facem o data. Imi
pun brajele in jurul gitului tau vinat, iar tu ma arunci pe
pat. Apoi numaram de cate ori salt tn sus. Te las pe tine
sa numeri, pentru ca oricum ai mai multa experienja.
Urmari cum furia lui atinge apogeul. Miinile ii tremu-
rau. Fierbind de mtnie, cu obinuita lui tacere de gheaja
facu stinga injpejur i se indrepta spre sufragerie. Nici
nu trecura doua minute ctnd aparu in pragul uii, cu un
pahar de coniac in mina, sfredelindu-o cu privirea.
Joy ti arunca un zimbet mieros. Alec bombani o
injuratura ceea ce-i deschise pofta sa-l intartte din nou
i rosti sarcastic:
- Cir, mtr, sfir! Ascultaji-I pe Alec, cum face ptr!
El inlemni ocat, privi tn stinga, apoi in dreapta, apoi
o Jintui cu cSutatura lui nobila.
Joy tl ignora. Alec veni alene spre ea, puse paharul
pe masuja de Itnga pat unde se afla i cartea ei, ii
infipse tncet pumnii tn saltea, aplectndu-se ameninjator
de aproape. Joy ii lasa capul pe spate, sfidtndu-l
curajoasa. Nu-i va permite sa o intimideze. Alec mai ca
scuipa cuvintele:
- Ai aruncat iar o vraja asupra mea?
 361

- Nu. Ii intoarse privirea. Daca te voi vraji vreodata,

fii liniftit, iti vei da seama.
- Ce naiba s-a intimplat cu tine?
- Sint suparata.
- De ce?
- Tu sa-mi spui. De ce te-ai insurat cu mine?
- Despre asta era vorba? Provoci dezastru intr-un
loc public pentru ca vrei sa tii de ce m-am insurat cu
tine?
- Nu. Pentru ca tiu de ce te-ai insurat cu mine.
Ochii lui se ingustara, apoi o smuci la pieptul lui.
- Pentru asta? Gura lui o acoperi pe a ei cu sarutul
plin de pasiune.
Sarutul o inmuie. Toata bravada ei se prabui sub
forja acelui sarut.
Lacrimi se scursera din ochii ei inchii i se lupta sa
se stapineasca. Alec se dadu inapoi, o privi i furia
disparu i de pe chipul lui. Se uita la ochii ei, apoi ii
studie faja.
- Ce inseamna asta, Scottish? Lacrimi?
Joy trase aer in piept i privirea ei ince|oata o intilni
pe a lui. Se stradui sa nu se inece cu cuvintele pe care
le rosti.
- Probabil ca te-a facut sa suferi foarte mult.
- Despre cine vorbeti?
- Lady Juliet.
Alec injura, inchise ochii pentru o clipa, apoi ii des
chise. Intinse mina sa-i,atinga umarul. Crezind ca e un
gest de mila ea intoarse capul.
- Ce anume ai auzit?
- Ca urma sa te insori cu ea, dar ea s-a casatorit cu
altcineva. i s-a intimplat doar cu o zi inainte ca sa te
casatoreti cu mine.
- E adevarat.
- 0 iubesti atit de mult?
-N u .
 - Te rog sa nu ma minji. a |
- Nu mint. N-am iubit-o pe Juliet. Ii ridica barbia i
silind-o sa se uite la el. Ce importanja are? Nu sint ]
casatorit cu Juliet. Sint casatorit cu tine. j
- Eti casatorit cu mine, dar nici pe mine nu ma ]
iubeti. \
- Niciodata n-am afirmat aa ceva. J
Adevarul spuselor lui o facu sa-l intrebe taios:
- Atunci de ce te-ai insurat cu mine? i
El se incorda'i-i indrepta umerii. ;
- Nu conteaza. Acum sintem casatoriji.
- Conteaza pentru mine.
- De ce? Ai un camin, avere, protecjia titlului Bel- 1
more - acestea sint lucrurile importante. Ce altceva mai ;
yrei?
- Vreau iubire.
- Iubirea nu intra in aa ceva. E o casatorie, nu o
piesa de teatru. N-am facut nici un fel de promisiune de
iubire i nici nu voi face. Ii intoarse spatele de parca i-ar ;
fi fost prea greu sa se uite la ea.
- Vreau o bucaticS din inima ta, recunoscu ea atit
de incet, incit nu fu sigura ca el o auzi.
- Doar la aa ceva se gindesc femeile - iubire? Rosti
cuvintul de parca ar fi spus o injuratura. Femeile vor
besc despre casatorii pe jumatate, bucati de inima. De
aici sa vina ideile astea ? Ii inhaja cartea de pe masa i .
o Jinu in fata ei. De la carjile astea afurisite? 0 scutura
sub nasul ei i cind ea nu-i raspunse se intoarse brusc
i o azvirli in foe.
Joy icni indurerata i uluita. Flacarile se inaljara de-
vorind cartea. Focul trosni. Apoi in incapere nu se mai
auzi nimic decit tacerea incordata. Joy urmari flacarile
albastre i galbene, nemaisimjind nimic.
Alec se uita la miinile lui de parca nu-i venea sa
creada ce facuse.
- Dum nezeule Mare! Ii trecu miinile prin par,
 363

naucita i tulburata. Sint nebuna? Se uita la el prin ochii

deschii pe jumatate, apoi iiinIJa barbia. Da, sint
nebuna, foarte, foarte nebuna. li azvirli o mina in aer.
Alec, sus!
El Jini spre tavan strigTnd.
- Fir-ar al naibii!
Ea Tnceta sa-i mai m ifte mina i el se opri brusc,
plutind aproape de ornamentul de pe tavan. Pe chipul
lui se vedea ocul i pali ingrozitor.
- Vezi? spuse ea, dindu-i o mostra din furia unei
vrajitoare. Mi-am folosit puterile magice asupra ta, i
pariez ca iji dai seama.
El se uita la ea de parca nu-i venea sa creada ca
aa ceva se putea intimpla. Foarte incet culoarea fejei i
se schimba - de la roz la rou i apoi Tn vinat.
- Pune-ma jos!
- Nu.
- Am spus sa ma pui jos!
Ea ii incrucia brajele i clatina din cap.
- Sint sojul tau. Trebuie sa mi te supui. Acum!
Plictisita de poruncile lui arogante Ti flutura mina i
el zbura intr-o parte.
7 Fir-ar al naibii!
II cobori cijiva centimetri i-l auzi mormaind:
- Am nevoie de o bautura.
Joy ii arunca un zimbet rautacios i cu celalta mina
trimise spre tavan paharul cu coniac facindu-l sa plu-
teasca la cijiva centimetri de mina lui.
- Poftim, spuse ea inocent.
El se uita banuitor la pahar.
- Servete-te, ii spuse ea i urmarr cum el intinse
incet mina spre pahar. II mica ca sa nu-l ajunga.
- Nu mi se pare amuzant. Pune-ma jos!
- Am crezut ca vrei sa bei ceva.
- Te previn...
- Pe cine - pe mine, sojia, sau pe mine, vrajitoarea?
 Ochii lui se Tngustara.
- Aceasta e sojia. Trimise tncet paharul spre faja lui,
apoi in sus, sus, pina ajunse deasupra capului. Iar
aceasta... dadu un bobirnac cu degetul aratator. Pa
harul se goli in capul lui. Aceasta este...
- Vrajitoria! uiera el, coniacul picurindu-i din par in
jos pe obrajii roii.
- Da, sint, i acum Ji-ai primit bautura. Ii mica
degetele de la mina dreapta. Ce preferi sa scuipi?
Broa?te sau sa-Ji creasca negi?
El o Jintui cu o privire umeda care spunea n-ai sa
indrazneti. Joy ii arunca un zimbet cuceritor.
- Spune-mi de ce te-ai insurat cu m ine.'
- Sa fiu al dracului daca tiu!
- Cred ca tii foarte bine de ce te-ai insurat cu mine,
dar incapajinata ta mindrie englezeasca te impiedica sa
recunofti.
- Pune-ma jos!
Ea scutura din cap. .
- Acum.
- Spune, Alec! Da-i drumul!
- Pune-ma jos!
Ii cerea advarul, dar de fapt dorise sa-l auda
spunind ca Jine la ea.
Ii simji lacrimile arzindu-i ochii. Senzajia de pustiire
parc o inghijea cu totul. Oftind invinsa, ii cobori incet
brajul pina ce Alec atinse podeaua la cijiva pai-de ea.
- La dracu, femeie! Sint ducele de Belmore...
- Oh, parca eu nu tiu. Nimeni care te cunoate nu
se va indoi vreodata de cine sau ce eti.
- Ce mama dracului mai vrea sa insemne i asta?
- Te straduieti atit de mult, Alec. Crede-ma, toata
lumea tie ca tu eti ducele de Belmore.
El ii intoarse spatele vrind sa piece.
- Laule, opti ea.
El se opri ca traznit i foarte incet se rasuci spre ea.
 365

Chipul lui era o masca vinata a furiei.

- Vrei sa tii de ce m-am insurat cu tine? Bine. I|i voi
spune. Pentru ca Juliet nu s-a Jinut de cuvint, la naiba!
i-a batut joc de mine! Nu suport ca cineva sa-i bata
joc de mine. Porni spre ua. Se intoarse i se uita direct
la ea. M-am insurat cu tine pentru ca aveam nevoie de
o sojie. Iar tu erai acolo, dornica i convenabila.
Trecu un moment pina ce ea ii regasi vocea.
- Alec!
El se opri in prag i se intoarse cu chipul impietrit, la
fel ca inima.
- Nu suporti ca cineva-sa-i bata joc de tine i, cu
toate astea, tu fi-ai batut joc de mine. In mod intenjionat
te-ai folosit de mine, nu-i aa?
VinovSJia ii umbri ochii chiar inainte de a inchide ua
in urma lui.
Joy aflase raspunsul.
 CAPITOLUL 24

Deasupra acoperiului de la Belmore Park, o briza

uoara biciuia fustele lui Joy, iar calcTiele ei loveau
Tntr-un ritm lent podeaua de tier, in timp ce se indrepta
spre coltul din sud. Zilele tacute 1 orele singuratice
pareau sa se fi scurs unele Tntr-altele. Piesa de teatru
avuse loc doar cu o saptamina in urma, dei parca
trecuse o luna de atunci. Diminea|a care urma serii la
teatru rasari, nu cu frig, ploaie sau ceaja, ci cu foarte
rarele raze de soare ale lunii februarie. Polly o trezise pe
Joy din scaparea pe care i-o gasise Tntr-un somn fara
vise, aducTndu-i micul dejun, un praf pentru durerea de
cap i vestea ca Alteja Sa Ti poruncea sa citeasca ziarul
de dimineaja. Tncercuit salbatic Tn el se afla un articol
despre fantasticele efecte de scena create pentru ultima
reprezentajie a piesei Macbeth. Se parea ca nimeni nu
voise sa-i asume responsabilitatea pentru succesul
neateptat, pTna cTnd prinjul nu-i anunja placerea i
dorinja de a-l recompensa pe .inovator. PTna la urma,
cincisprezece persoane se prezentara pentru a-i primi
rasplata.
Joy Tnchise ziarul, bau praful de cap i, nepasa-
toare, o lasa pe Polly s-o Tmbrace Tntr-un costum de
calatorie. 0 ora mai tTrziu paraseau Londra - Joy, Polly
i Beezle Tn caleaca, iar ducele considered mai avan-
 367

tajos sa cSlatoreasca pe un armasar superb, cumpSrat

de curind de la Lordul Addersley. Din nou furgonul se
hurducaia In spate, umplut cu bagaje i pazit de doi
servitori. Inaintea balului, Alec acceptase propunerea lui
Joy ca sa-i ia cu ei la Belmore Park pe Forbes i Hun
gan John, unde erau destule de facut i unde lui Forbes
i se putea incredinja o sarcina mai pujin distrugatoare.
Dei, Joy ar fi intlmpinat cu bucuile pujina distru-
gere, ca sa anihileze rigiditatea sojului ei. Vorbea doar
cind era necesar - de obicei pentru a da porunci nu
avea nevoie de nici un raspuns - i, de altfel, nici nu
atepta vreunul. Odata ajuni, aproape ca nu se intilnira
deloc, decit In timpul cinei la capetele opuse ale mesei
de peste cincisprezece metri. Alec pleca la doua zile
dupa sosirea lor, alaturindu-se lui Richard i Neil la ceas
de vinatoare, lasind-o pe Joy cu nimic altceva de facut
decit sa glndeasca, sa hoinareasca i sa caute alinare
in gradini sau pe acoperi.
Se sprijini de balustrada i privi in jos, amintindu-i
de modul cum doamna Watley ii intimpinase servitorii
cu infajiarea eretica. Nu se putea spune ca-i intim
pinase, dar de fapt nu se bucurase nici de venirea lui
Joy. Indata ce Alec ii spuse clar ca Hungan John i
Forbes urmau sa lucreze la conac, menajera ii tempe-
rase neplacerea de a-i vedea. Nu se putea spune ace-
lai lucru despre disprejul ei pentru Joy.
Sunetul vocii groase a lui Hungan John urea pina
sus, venind dinspre cararea din spatele bucatariei. Se
afla in mijlocul unor servitori, pe o mica panta, unde
cararea se largea i conducea in jos spre grajduri; con-
ducea largirea i replantarea unei gradini de legume.
ari capul alb al lui Forbes i un zimbet ii veni pe buze.
O fata de la bucatarie ii ajuta sa-i intoarca livreaua.-
Privirea ei trecu la ceilalji servitori, care munceau in
ritmui unui ciudat cintec din Caraibe. Doua dintre fetele
de la bucatarie ii ridicara orturile i executara o giga
368

pe un rind de pamint proaspat sapat, Tn timp ce ceilalji

dadeau cu sapa Tn acordurile salbatice ale cTntecului.
Ua bucatariei se trinti, urma o Tnjuratura i Joy zari o
pata alba. Beezle traversa Tn fuga curtea, tintind drept
spre cea mai noua prada a lui - o coada de par negru.
Hungan John probabil ca-l simjise, pentru ca-i termina
cTntecul i facu cu voce tare o observatie despre tocana
de castor. Beezle facu repede stinga Tmprejur, preferind
sa alerge dupa una din pisici, provocTnd risul tuturor.
AscultTnd vocea lui Hungan John care Tncepuse un
alt cTntec, Joy se uita cu jind la cei care lucreau jos. Se
afla cu mult deasupra lor, urmarindu-i cum sapa pa-
mlntul, vorbesc, rid i se bucura de ziua Tnsorita care
anunja venirea primSverii. Niciodata nu se mai simjise
atit de singura. Miinile i se strfnsera pe balustrada i
urmSri risul, voioia, cu ochii Tnfometaji ai cuiva care
fusese exclus, ca un copil sarac, obligat sa urmareasca
Craciunul din spatele unei ferestre inchise.
Ciudat i trist ca se simjea mai legata de servitorii ei
decTt de soj. Ii sprijini brajele i ofta, TntrebTndu-se cTt
timp va trece pina va scapa de iubirea pentru Alec. Era
evident ca va trece mai mult decTt Ti trebuise ca sa se
Tndragosteasca. Pentru binele ei hotarT ca era mai
Tnjeleapt sa-i Tnvinga propria ei inima prostuja, decTt sa
o cucereasca pe a lui Alec.
Ar fi ca magia ei firava sa poata lecui o inima frinta.
Ce bine ar fi fost sa-i pocneasca degetele i apoi sa
nu-i mai pese. leri, chiar Tncercase o vraja, dei daca se
gTndea bine nu prea tia de ce. tia ca puterile ei nu
sint suficiente nici macar pentru a Tncepe o vraja de
iubire, ce sa mai vorbim despre a vindeca o inima care
nu era stapTnita de magie. Rezultatul vrajilor de ieri a
fost o crSpatura uriaa Tn statuia lui Cupjdon din sala de
muzica. Pali adTnc, aducindu-i aminte. Inca nu gasise o
cale de a repara statuia, dar partea pozitiva era ca
reuise sa scape de toate inimile Tnjepate de sageji -
 369

sute - care plutira prin camera.

Aa ca astazi, ca fi in celelaite zile, se refugiase pe
acoperi, ascunzindu-se. Izolata. Auzise de nenumarate
ori ca cei din familia Belmore nu dadeau socoteala
nimanui, din cauza titlului lor. Cu toate astea ea, ducesa
de Belmore, era retrasa din societate, ascunzindu-se
intr-un loc care ar fi trebuit sa fie casa ei. Ceva nu
mergea, nu mergea de loc.
Suspinind, ii sprijini barbia in pumn i ramase acolo
foarte mult tim p.In curind, cintecul jucauf al lui Hungan
John o facu sa-fi legene capul i sa-fi plimbe degetele
pe balustrada. Caldura soarelui fi sunetul reconfortant
al risului servirtorilor o facu sa se gindeasca la situajia
ei, fi ajunse la o hotarire. Din aceasta clipa nu va mai
incerca sa fie ducesa de Belmore. Nu-i placea ce deve-
nise. Va fi ceea ce era, doar Joyous.
Privi la veselia de jos fi trase in piept aerul proaspat.
Fara sa fovaie, cobori scarile fi, zece minute mai tirziu,
se afla in genunchi, cu miinile virite pina la coate in
pamintul proaspat sapat, plantind pastirnac i rizind cu
adevarat pentru prima oara dupa multe zile.
Doua ore mai tirziu, dupa ce se murdarise de pamint
fi rise cu multa pofta se ridica, ii puse palmele pe
folduri fi studie gradina. Aranjata in rinduri ordonate fi
drepte, se afla o limba de pamint intinsa f i fertila care in
curind va oferi morcovi, napi, lptuca i alte legume.
Zimbi. Exista ceva deosebit in felul in care lucra natura,
emojionind o vrajitoare intr-un mod foarte personal. Na
tura, i ea era magicja - mirosul de huma al pamintului
era atit de puternic, incit aproape ca-l puteai gusta,
caldura infioratoare a soarelui care se revarsa scaldind
totul in lumina. Era placut sa lucrezi cu pofta, if i zise ea,
indepartind de pe obrajii transpiraji o fuvija de par
umed. in curind eforturile lor vor avea ca rezultat cele
mai grozave legume care se vazusera vreodata la Bel
more Park. i dac nu vor fi, va trimite un pic de magie
370

spre gradina, atunci cind nimeni nu va fi prin preajma,

ca sa fie sigura ca vor crete.
tergindu-i miinile de rochia murdara i ifonata,
inconjura coljul cladirii, fredonind i micindu-i capul,
paind in ritmui cintecului, dar se opri ctnd scrinetul i
zdranganitul unei caruje ubrede ii atrase atenjia. Trasa
de doi boi paduchioi, caruja venea pe alee, iar caru-
Jaul, un batrin ursuz, imbracat in haine de pescar -
caciula de lina, haina marinareasca i cizme inalte -
opri linga ea.
- Aici sa fie Belmore Park?
Ea dadu din cap, dindu-i parul de pe faja cu o mina
minjita de pamint.
- Am ceva pentru ducele de Belmore. Arata cu
degetul spre spatele carujei.
- Cred ca marfurile sint duse la intrarea din spate, ii
explica ea, zimbind.
- Nu i asta. E pentru el insui.
- Ducele nu e aici, dar eu sint ducesa.
El ii lasa capul pe spate i se chioci la ea, apoi
spuse pe un ton agresiv:
- i eu sint Majestatea Sa, regele George.
Joy se uita la rochia ei plina de pamint, la pantofii
noroioi, la uvijele incilcite care ii atirnau pe umeri, i
ii dadu seama ca omul avea motive sa se indoiasca de
afirmajia ei. Izbucni in ris.
- Niciodata n-am pretins ca arat ca o ducesa. Vino.
Am lucrat in gradina. Urmeaza-ma, te rog. Porni in sus
pe trepte, carujaul venind sceptic dupS ea. Uile se
deschisera, Henson aparu in prag i ii facu o pleca
ciune rapida.
-A lte ja .
Auzi cum batrinul pufaie pe nas surprins, apoi mor
mai ceva despre ciudajeniile nobilimii in timp ce o urma
in sufragerie, cu caciula brusc i respectos strinsa intre
degetele incovoiate. Joy ii terse miinile de rochie i se
aeza.
 371

- Deci, ce ai adus sojului meu?

Carujaul ramase nemicat, holbindu-se uluit la
opulenja camerei. Privirea lui trecu de la vaza de aur la
ferestrele stralucind ca nite diamanate, la portretul ma-
iestuos care atirna deasupra caminului, apoi la tavanul
pictat. AGura ti atirna larg deschisa. Deci nu era ea sin
gura. ti drese glasul i el ii reveni incepind sa se
scotoceasca prin buzunarele jaghetei, scojind afara un
plic indoit pe care i-l intinse i se legana pe calciie in
timp ce ea il deschise.
Scoase scrisoarea i o citi uimita. Ridica privirea
spre el.
- Aici se afirma ca sojul meu urmeaza sa fie tutorele
cuiva numit Stephen, la cererea domnului Rodney Ken-
tham dupa moartea lui.
r Aa este, iar el a murit cu doua zile in urma.
Ingrijorata i nesigura de ce trebuie sa faca, ramase
tacuta citeva minute apoi explicS:
- Sojul meu este plecat pentru citeva zile, dar ii pot
transmite sa vina aesa cit mai repede. Cine are grija de
Stephen acum?
Carujaul se arata pe sine.
- E in caruja.
Joy sari in sus, ingrozita sa-i dea seama ca un
sarman copil fusese lasat intr-o caruja plina de mobila
rupta i alte vechituri.
- Ai lasat copilul acolo? spuse ea peste umar, in
timp ce alerga afara din camera. Cu fustele in mina
cobori repede i inconjura caruja.
Se simji mai uurata cind vazu ajutorul pescarului,
up barbat inalt, cu o cocoaa la spate, care parea sa
aiba in jur de douazeci de ani. Purta o palarie cu boruri,
un orJ i mirosea a mare. Statea aplecat pe un scaun
de rachita, linga doua mese vechi, pe care era pus un
balansoar rupt. Prezenja lui insemna ca acel copil nu
fusese lasat singur. Joy se ridica pe virfuri i privi prin
dezordinea din caruja, gindindu-se ca bietul copila
trbuie sa fi fost speriat de moarte.
372

- Unde e Stephen?
Ajutorul nu raspunse, aa ca se uita la el. El ti
inclina Tntr-o parte capul mare i o privi pe sub borul
palariei cu acei ochi de copii ai sufletelor sarmane, a
caror minte fusese oprita inca de la natere. Iar ochii
aceia umbriji erau inspaimintaji cind Ti TntTlnira pe ai ei.
Zimbi i intreba din nou mai rar i mai calm:
- Unde e Stephen?
El nu spuse nimic.
- Copilul? incerca ea din nou, uitindu-se in ochii lui.
Baiatul?
- Alteja. Pescarul facu un pas inainte i intinse mina
spre ajutor. El e Stephen.

Alec cobora o panta, calarind pe armasarul sau in-

trebindu-se pentru a suta oara casa putea fi acea pro
blema urgenta de la Belmore Park.- Lovi animalul care
sari inainte. Primise un mesaj de la sojia lui i asta era
un motiv suficient de important ca sa accelereze pasul,
dar se intreba daca ar trebui sa calareasca grabit spre
casa sau afara din Jara. Mintea se juca cu nervii lui
intini la maximum, imaginindu-i toate posibilele dezas-
tre care il ateptau - statui care dansau, obiecte plutind
prin aer, ceasuri stricate care se reparau singure, crava-
e, tamburine. Fir-ar al naibii! Daca stranutase ceva in-
descriptibil? Qaca facuse ca cineva sa scuipe broafte?
Transpirajia i se scurgea pe frunte i ii indemria
calul sa alerge i mai repede.
Blestema slabiciunea stupida care il facuse sa-i
caute refugiu in dealurile din Somerset. Nu poji fugi de
propriile responsabilitaji. Nu-i trebui mult ca sa-i dea
seama ca nu putea scapa de soarta care li intunecase
existenja din ultimul timp: faptul ca era insurat cu o
vrajitoare - care il putea stapini cu magia ei - i nu avea
 373

nici o arma cu care sa se apere. Se putea infuria

oricind, aa cum se tnttmplase in ultima seara petrecuta
la Londra, i cu o micare a miinii sa-l trimita zburtnd
prin camera. El, ducele de Belmore, pierduse controlul
asupra viejii lui. Complet.
Ar fi vrut sa-i frtnga gitul. Ar fi vrut sa se tntoarca in
timp i sa schimbe totul. Ar fi vrut sa-i porunceasca sa
fie ceea ce trebuia sa fie i nu ceea ce era.
Ce era
se gtndi la asta ctteva clipe. Era o vrajitoare sco-
Jianca, ceva imposibil de schimbat. Dar, s-ar putea ca
ea sa nu se schimbe, dar el o putea tnvaja sa se sta-
ptneasca. tia totul despre cum un om trebuie sa se
controleze. U nde^r fi ajuns el daca nu ar fi tnvajat sa se
controleze?
Mai fericit... opti o voce, dar el o ignora. Poate ca
cerea imposibilul, atepttnd ca ea sa se schimbe i sa
fie ceea ce-i cerea el. Nu era nici macar sigur ce anume
dorea de la ea. Ea nu se putea schimba, ceea ce era
mai mult decit putea el schimba ceea ce simjea pentru
ea - i asta era ceea ce Tntr-adevar tl deranja. El - un
barbat care se antrenase sa nu simta i care se mtn-
drea eg lipsa emojiilor - simjea ceva pentru ea, ceva
puternic i potent.
0 imagine ti aparu in minte - Joy privindu-l cu'acei
ochi verzi, plini deAveneraJie, de parCa i-ar fi daruit toate
stelele de pe cer. H auzi vocea vibranta numindu-l Alec,
Alec al ei. Ceva tn adtncul lui se strinse, ca i cum ea
i-ar fi atins inima - cea pe care n-o avea. Ptna acum.
Fir-ar al naibii!

- Mi e frica. Stephen statea Itnga Joy pe banca de

piatra din gradina.
Ea se uita la capu! lui plecat i tntreba:
374

- De ce Ji-e frica?
El ii frarmnta miinile mari i batatorite i nu se uita la
ea.
^ - De locul acesta. Vreau sa plec acasa.
- Aceasta e casa ta acum.
El clatina din cap cu hotarire.
- Nu. Nu. Nu e casa mea. Eu nu locuiesc aici. Eu
locuiesc linga mare, cu Roddy.
- Dar Roddy nu se mai poate Tngriji de tine.
- tiu. A murit. Am avut un ciine o data. A fost
prietenul meu. Tmi lingea faja. El nu credea ca sint urit.
i el a murit.
- Cum se numea?
- Ciine.
Ea zimbi, apoi spuse:
- Eu am un castor.
Stephen se uita la ea.
-D a ?
Joy dadu din cap.
- Se numete Beelzebut.
Stephen rise.
- Ce nume timpit.
- Dar ii spun Beezle.
- i aa e destul de timpit. De ce nu-i spui Castor?
- Nu tiu. Cred c niciodata nu m-am gindit la asta.
- Eu da. Ramase citeva clipe tacut apoi adauga plin
de speranja: Asta ma face detept? Vreau sa fiu de-
tept, ca oamenilor sa le placa de mine.
Jos se apleca i privi pe sub borurile palariei pe
care Stephen insista sa o poarte ori de cite ori erau
afara.
- Trebuie sa fii deftept pentru ca mie imi placi.
El inceta sa-i mai framinte miinile i ii freca pal-
mele de pantaloni.
- i tu imi placi. Nu-Ji intorci capul, nu spui lucruri
urite i nu strigi. Ridica ochii, dar privi drept inaintea lui.
Unii oameni se uita la mine, apoi intorc capul pentru ca
 375

sint urit i prost. Roddy niciodata nu-i tntorcea capul.

- Nu o voi face nici eu.
Foarte Tncet ii ridica faja ruinata i se uita la ea. Ea
se sili sa nu arate nici o emojie, pentru ca nu voia sa-l
nelinifteasca sau sa-l lase sa-i vada tulburarea din su-
flet. Se intreba ce va spune Alec cind va da ochii cu
Stephen care suferise aa de mult, sau sojul ei care va
avea de suferit.
Strephen ii inclina capul i o privi. Ea ii zimbi lini-
titor.
- Crezi ca sint urit? tntreba el incet.
- Nu. Crezi ca sint urita?
El rise.
- Nu eti urita. Eti foarte draguja. i prietenoasa.
Nu-ji Tntorci capul i nu araji speriata. i nu strigi la
mine.
- Cineva de aici a strigat la tine?
El se uit la miinile lui, incepind din nou sa i le
framinte, insa inainte ca ea sa poata spune ceva, zari
un lacheu ducind la grajd armasarul lui Alec. Oh, Dum
nezeule! Trase adinc aer in piept i se ridica.
- Sojul meu, Alec, a venit acasa. Vreau sa vorbesc
cu el mai Tnainte sa-l intilneti. Ramii aici?
El dadu din cap.
- imi place aici. E linite i nimeni cu striga la mine.
Crezi ca Alec va striga?
- Totul va fi bine, fi mingiie mina i Ti zimbi, netiind
ce se va intimpla, dar ftiind ca trebuie sa-l pregateasca
pe sojul ei, i daca indraznea sa ridice vocea la acest
suflet sarman, ii va face ce-i facuse i acelui nesuferit
Brummel.
^ Joy traversa gradina, privind in urma peste umar i
facindu-i semn cu mina lui Stephen, simtindu-se mai
linitita cind i el i-o flutura pe a lui. Trecu pe linga
Henson i spuse:
- Du-te i ia-l pe Beezle i arata-i-l lui Stephen. Eu
voi vorbi cu Alteja Sa. i, Henson?
- Da, Alteta?
376

- Stephen este speriat i nu se simte tn largul lui.

- Injeleg.
- Muljumesc. Joy se intoarse i se indrepta spre
biblioteca. Intra i se opri, gttul usctndu-i-se tn secunda
tn care tj vazu sojul tn faja ferestrelor dinspre vest.
De parca i-ar fi simjit prezenja, el se rasuci. Ochii de
un albastru tntunecat pe care ti tndrepta asupra ei erau
plini de suspiciune. I se adresa pe un ton aspru:
- Acum ce-ai mai facut?
Ea deschise ochii, cautind rabdarea i un raspuns
calm,
- N-am facut nimic.
' - Atunci ce-a fost attt de urgent de ai trimis dupa
mine?
Joy scoase plicul din buzunarul fustei i se apropie
de el.
- Poftim.
El se uita la plic, tl lua din mtna ei i deschise scri-
soarea. O citi, apoi se lasa sa cada pe un scaun.
- Un copil? Niciodata n-am auzit de acest Rodney
Kentham.
- Persoana care Ji-a fost tncredinjata nu este un
copil.
- Ce vrei sa spui? in scrisoare scrie ca ducele de
Belmore urmeaza sa fie contactat i sa-i asume res-
ponsabilitatea pentru Stephen, in caz ca ceva i se va
intimpla acestui Ketham; Nu poate fi responsabil pentru
un adult.
Joy traversa incaperea i se opri Itnga uile care
dadeau tn gradina, de unde Stephen se vedea cu uu-
rinta, stind ghemuit pe banca.
- Vino sa vezi. E afara. Acolo.
Alec se ridica i veni linga ea, privind prin sticla
u?ilor.
- Dumnezeule!
- E inspaimintat i derutat. Are nevoie de tnjelegere
din partea ta.
- Intelegere? Nici macar nu tiu cine e.
 377

- S-ar putea sa fie un var?

- Tatal meu a fost singurul copil ca i tatal lui. i
mama provine dintr-o familie mica, i toji sint morti.
- Poate ca ar fi mai bine s te intilneti cu Stephen
i apoi sa hotarati ce vei face. Deschise uile i Alec o
urma in jos pe terpte, pina la banca.
Stephen,era tot acolo, cocoaa de la spate facindu-l
sa arate stingaci i neajutorat. Legana ceva lucios dea
supra lui Beezle, care statea pe picioarele dinapoi i
lovea obiectul cu labujele lui patate cu negru. Henson
ridica privirea. Alec arata spre ua, iar lacheul facu o
scurta plecaciune i pleca neobservat de Stephen.
- Stephen? El ridica capul auzindu-i vocea. Ochii lui
mari se umplura de firca cind il vazu pe Alec i Joy auzi
cum sojul ei respira greu, aa ca spuse repede: Acesta
e sojul meu, Alec, duce de Belmore.
Clipa de tensiune incordata paru sa se tirasca la
infinit, Stephen i Alec amindoi uluiji i tacuji - unui cu
teama i o posibila recunoatere, celalalt cu o injele-
gere furioasa de care Joy era sigura ca-l intorsese pe
dos.
Cu instinctul lui de animal, Beezle reacjiona la acea
sta tensiune, cajarindu-se pe umarul lui Stephen i
aruncindu-i jos palaria cu boruri largi.
Parul lui Stephen era carunt.
Alec injepeni, apoi injura incet, pe chipul lui aparind
emojii contradictorii, pe care Joy i le putea doar imagi-
na. Sojul ei se uita la versiunea deformata a fejei sale,
la aceeai ochi intunecaji i triti, o dublura schimo-
nosita tragic de a carei legatura de familie nu se putea
indoi nimeni. Stephen era un Castlemaine.
 Adevarul
i fiecare ieri a luminat
Nebunilor pe-al morjii drum de colb
Macbeth, William Shakespeare

CAPITOLUL 25

- Da, tiu cine e Stephen. E fratele dumneavoastra.

Tatal dumneavoastra mi-a cerut sa conduc caleaca
care l-a dus de aici, recunoscu batrinul Jem, privindu-l
drept Tn ochi pe Alec.
- Cind? Vocea lui Alec era lipsita de orice emojie -
surprinzator tinTnd seama de faptul ca se afla atit de
aproape de marginea prapastiei.
Vizitiul paru sa se gindeasca citeva clipe.
- Trebuie sa fi avut cam trei ani. Tata dumneavoa
stra tocmai v-a facut sa calariji primul ponei. Copilul
trebuie sa fi avut doar citeva luni. Mama dutnneavoastra
nici nu s-a putut uita le el. Iar tatal l-a trimis sa locuiasca
?n casa unui dintre arendafi, pina a putut sa-l trimita
departe. Fara tirea nimanui.
Alec lovi incet cujitul de deschis scrisori de margi
nea biroului acoperit cu piele.
- Au trecut atTjia ani i eu nu am tiut nimic. De ce
nu a vorbit nimeni de el?
 379

- Toate s-au petrecut noaptea. Cei mai mulji au

crezut cea ce le-a spus tatal dumneavoastra - ca acel
Jopil a murit.
Alec privi portretul tatalui sau aflat pe peretele opus.
Ce1 de-al paisprezecelea duce de Belmore - tatal sau -
se afla Tn mijlocul ctinilor de vTnatoare, orgoliul sau fiind
evident Tn aroganja Jinutei sale, atTt de sigur de sine,
TncTt putuse sa-i alunge propriul fiu. Ducii de Belmore -
un vechi mit se prabuea. Inchise ochii i trase adTnc
aer Tn piept, dar asta nu-l ajuta prea mult.
- Asta e tot, Jem. Pune aua pe noul armasar i
adu-l Tn faja casei.
Jem mormai un raspuns i se ridica Tncet, TntorcTn-
du-se ca sa se Tndrepte spre ua, cu umerikcazuji i
capul plecat. Alec vedea fiecare din anii acestui om Tn
felul Tn care mergea. Revelajia de astazi Tl facea pe Alec
sa se simta la fel de batrin, la fel de obosit, de parca
traise cincizeci de ani foarte grei.
- Jem?
Miinile talbacite ale batrinului se oprfra pe mTnerul
uii i Ti Tntoarse capul.
- De ce nu mi-ai spus?
Ochii lor se TntTlnira TntrebStori i sfidatori. Dupa o
clipa de tacere, Jem raspunse:
- STnteJi ducele de Belmore, de destul de mulji ani.
Chiar daca tatal dumneavoasta nu mi-ar fi cerut sa-mi
dau cuvTntuI, tot nu v-a fi spus. Nu aveam dreptul.
Acele ultime cuvinte explicau totul, arunctnd lumina
asupra intregii situajii. Sub ochii lui se casca prapastia
claselor sociale engleze - Tnsar ordinea sociala pe
care fusese Tnvajat sa o respecte. In acea clipa Ti simji
mai mult ca niciodara povara titlului. i Tnjelese, deo-
data ,grotescul nojiunii ca o fiinja umana era mai buna
ca alta, a credinjei ca un titlu, un vechi trofeu oferit la
toanele unui rege - i o ulterioara natere arbitrara
faceau ca un om sa merite mai mult respect decrt un
altul. Exista nebunie Tn acest concept i Tri faptul ca era
acceptat cu atTta uurinja de o lume imorala. i ultima
380

ironie, tatal sau, stimatul duce de Belmore, un barbat

atit de rece, dur i calculat - un barbat atit de stapin pe
sine, incit fusese lipsit de orice urma de compasiune,
un mincinos care ii ascunsese un fiu, Tn timp ce-i
ceruse celuilalt s serveasca veneratui nume de familie
pina la eliminarea a orice altceva. Orice era uman. Alec
se gtndi la fratele sau. Orice era uman.
Ua se deschise i el se intoarse, mintea fiindu-i
strivita de ruine, nemuljumire i furie. Traversa camera
i privi afara. Sojia i fratele sau statea unui linga altul.
Femeia despre care nimeni nu tia ca ea o vrajitoare.
Barbatul pe care toji il considerau un monstru.
Pumnii i se strinsera dindu-i seama ca duse o viaja
de fajarfticie. Nimic nu era aa cum parea. Singele ii
clocoti in vine, jiuchii i se incordara; simjea o nevoie
disperata sa zdrobeasca ceva, sfarimindu-l in mii de
bucaji, pentru ca aa ii ajunse viaja. Sfarimata.
0 parte neagra ii atrase atenjia. Armasarul narava il
atepta, dar se cabra i se impotrivea pentru ca nu-i
placea sa stea i sa atepte. Alec smulse ua, pujin
satisfacut de sunetuf ei izbindu-se de perete. Cobori
treptele cu pai mari, iar peste o clipa nu se mai auzi
nimic decit bubuitul copitelor animalului livind pamintul.
O sageata cabaiina despica aerul zburind peste un gard
viu, improcind iroaie de apa dintr-un piriu, apoi praful.
Jinira peste iarba, pe linga lac in sus pe o colina, cal i
calarej micindu-se ca un singur trup, sorbind vintul i
ucigind in goana lor o viaja fara de'voloare.

Stephen era aezat in vechiul scaun crapat.

- Acesta e scaunul meu. Se ridica repede iarata
spre un morman de mobile vechi i rupte. Lucrurile
mele deosebite.
Joy zimbi vazind placerea i mindria pe care i-o
 381

dadeau jalnicele obiecte personale pe care insistase sS

le aduca Tn camera lui. Studie interiorul camerei, care
era la fel de opulent i bogat decorat ca restul tnca-
perilor de la Belmore Park. Camera era tapijata intr-un
albastru-inchis, accentuat de mobila poleita cu aur, de
marmura i cristal, dar lui Stephen nu-i pasa. Stralucirea
din ochii lui nu venea de la patul mare, pus pe un
podium, nici de la ISmpile de cristal atirntnd linga el, nici
de la covorul gros sau bazorelieful care inconjura tava
nul, ci de la o masa veche aplecata intr-o parte, atit de
folosita, ca lemnul devenise cenuiu, de la un balansoar
care scirjiia, i de la un talme-balme de nimicuri vechi
i ponosite pe care doar el, tn mtndria lui, le-ar fi putut
prejui.
Stephen puse fiecare obiect tntr-un loc special, apoi
se departa cijiva pai ca sa le admire. Joy trebui sa-i
tina rasuflarea, pentru ca pe faja lui se oglindea o pri
vire plin de orgoliul pe care ea tl cunotea prea bine.
Era expresia care tl caracterizase pe Alec - ptna ieri.
- Aceasta e cartea mea. Stephen ridica o Biblie tnve-
chita. Are un titlu. Ca i Alec. El este ducele. Aceasta
este... puse degetul pe litere i, cu dificultate, rost fie
care sunet. BL.ble.
- tii sa citeti, spuse Joy, tncerctnd sa-i ascunda
surpriza.
Mindria Belmore ti lumina din nou faja i dadu din
cap cu hotarire.
- Vreau sa fiu detept. Am muncit mult ca sa tnvaj
literele. Oamenii care citesc stnt detepji, Roddy era
detept. El m-a tnvajat. Ochii lui se facura dintr-o data
triti, de parca rofirea numelui omului care il crescuse
adusese de la sine expresia simpla a durerii lui. Lacrimi.
Joy nu spuse nimic, ci atepta. Tristejea lui disparu
ca aceea a unui copil. Se apleca i lua de jos o matura
veche.
- Aceasta e matura mea. 0 ridica ca ea sa o vada,
382

Tnvirtind ctnd tntr-o parte cind intr-alta minerul curbat i

noduros. Eu tmi fac bine treaba. Roddy mi-a spus sa-mi
fac bine treaba. Uneori oamenii din docuri ma chemau
cu ei dupa lucru. Cred ca atunci faceam ceva foarte
bine pentru ca spuneau:
Adu-Ji matura, Stephen". Atunci le placea de mine.
Eram sigur de asta. Ma duceau cu ei la Empty' Ned,
ca pe un prieten. Toji pescarii mergeau la circiuma
Empty Ned" dupa ce-i tereminau lucrul. Imi spuneau:
Arata cum tii sa maturi podeaua, Stephen". Iar eu
luam matura i curajam podeaua ctrciumii. Toji rideau i
se loveau peste genunchi i spuneau ca Stephen e un
adevarat Joe Miller.
Joy simji cum inima i se cufunda adinc in piept,
pentru ca ea tia ca Joe Miller era o gluma, numele dat
cuiva nebun.
- Nu tiu cine era Joe Miller, dar trebuie sa fi fost un
bun muncitor. Aa ca imi place sa fiu Joe Miller. Le-am
spus-o i lor i toji au rts din nou. Am ris i eu pentru ca
eram mindru ca am facut o treaba buna. i daca voi
lucra bine, intotdeauna oamenilor le va placea de mine.
Atunci nu ma vor alunga.
Joy n u ; putu vorbi, pentru ca gttul o stringea din
cauza lacrimilor pe care i le stapinea. Un sunet inabu-
it de furie, abia perceptibil, veni din pragul uii i Joy
se intoarse.
Alec statea acolo, cu pumnul alb incletat de mine
rul uii, cu ochii lui chinuiji de remucari fixaji asupra
maturii din miinile mari ale lui Stephen. Expresia fio-
roasa de pe chipul lui ii dadu de injeles ca auzise
povestea lui Stephen. Se ruga pentru binele acestor
fraji, ca Alec sa nu-i dea drumul furiei pe care o vedea
tremurind in el. il urmari respirind adinc de mai multe
ori, vazu cum mina care atirna se stringea intr-un pumn
i apoi rasufla uurata ctnd observa ca pumnul se des-
face. Ochii lor se intilnira. Joy se uita la Stephen, care
 383

acum rascolea printr-un cufar. Vru sa spuna ceva, dar

Alec clatina cJin cap. li.m ai arunca o privire greu de
descifrat fratelui sau, apoi pleca.
Dupa asta, Joy petrecu o mare parte a fiecarei zile
TmpreunS cu Stephen, ajutindu-l sa se obinuiasca cu
noul lui camin, nefericita ca nu-l putea ajuta i pe fratele
lui. Iar Alec... parea sa nu faca altceva decTt sa Tncerce
sa-i calareasca pina la epuizare toji caii din grajdurile
Belmore. Auzise comentariile servitorilor Tn privinja du
celui, Tl vazuse plecTnd calare pe armasar ca sa se Tn-
toarca mai tirziu, doar pentru a schimba calul cu spume
la gura cu altul odihnit, plecTnd din nou. De citeva ori ?i
zarise sojul urmarind-o vorbind i plimbTndu-se cu Ste
phen prin gradina sau stind Tn camera de muzica, unde
apasa cu cite un deget pe clapele unui pian, cTntTnd p
melodie scojiana vesela, apoi TnvajTndu-l pe cumnatul ei
sa faca la fel.
Alec nu se arata niciodata la cina, nu intra Tn sufra
gerie i ,nici Tn dormitorul ei. Ramase treaza doua nopji,
TncercTnd sa-i auda paii, dar nu auzi nimic i adormi Tn
cele din urma, odata cu rasaritui soarelui. Se Tntreba
unde dormea, unde se ascundea. ii spuse lui Henson
ca trebuie sa vorbeasca cu el, dar Henson se Tntoarse
i ciatina din cap cu tristeje. Alec o Tmpinsese pe ea i
pe toji ceilalji afara din viaja lui.

Statea Tntr-o linite deplina, pe vTrful unei coline,

care oferea o privelite panoramica a nesfTritei Tntinderi
a pamTnturilor sale. Alec dadu drumul hajurilor si lasa
calul sa pasca i sa bea apa dintr-un mic pTrlu care
erpuia pe colinS.
Se Tndrepta spre o ridicatura de pamint unde se
384

aeza pe o piatra. Soarele stralucea, trimitindu-i razele

spre colina, dar el nu simji nimic dectt confuzie. Se
Tntrebase din nou i din nou, cum se putea ca un om sa
renunje la tot ce tia, la toate lucrurile Tn care credea.
Era ducele de Belmore. Dar ce Tnsemna asta? O parte
din viaja lui. tntreaga lui viaja se reducea Tn ultima in-
stanja doar la acest lucru - datoria lui. Bolul lui Tn viaja.
Ciudat ca Tntotdeauna privise viaja sub forma unor
roluri. Multe lucruri se limpezeau acum. Fusese Tnvatat
sa considere mTndria de a fi duce mai importanta decTt
orice alceva, rolul lui Tn societate - dictat de o Tnalta
societate imorala, de sute de ani de ritualuri fara logica,
i de rigiditatea pervertita a discernamTntului tatalui sau
- o nenorocire pe care o transmisese fiului sau. Unuiak
dintre fii sai. Cel pe care i-l revendica.
Alec mai fusese Tnvajat sa prejuiasca i sa protejeze
numele de Belmore, mai mult decTt orice altceva. Rise,
un sunet sarcastic, prins de vTnt i purtat spre coroa-
nele copacilor Tn toata gloria sa batjocoritoare.
Dumnezeule! Ce mTndrie exista Tntr-un nume care
punea reputajia Tn faja unei vieji omeneti, mTndrie Tn
faja legaturilor de sTnge? Mintea lui se Tntoarse Tn timp,
la amintirile unei copilarii singuratice, la orele care paru-
sera zile unui baiejel de patru sau cinci ani, care era atrt
de izolat, TncTt vorbea cu perejii, cu scaunele, pretinzTnd
ca-l pot auzi - pTna cTnd tatal sau Tl surprinsese i se
dezlanjuise Tntr-o furie atTt de violenta, ca Alec nu mai
Tndraznise niciodata sa vorbeasca Tn prezenja lui daca
nu i se cerea s-o faca. Ar fi putut la fel de bine sa fie
surd i idiot, pentru ca aa traise, Tntr-o tacere Tnspai-
mTntata.
Eton venise ca o scapare binevenita. Acolo, chiar i
rigiditatea care Ti ascundea teama de ceilalji studenji,
chiar i TngTmfarea i tacerea, nu-i descoperise pe cei
doi tineri care Tnca erau prietenii lui, Tn ciuda comportarii
sale Tncrezute.
 385

Cum tl numise Scottish? Un ipocrit tncrezut. 0 re-

marca exacta i foarte adevarata. Era fiul tataului sau i
permisese rigiditajii sale sa se reverse asupra viejii per-
sonale. H amintise mereu lui Scottish ca era ducesa de
Belmore, sojia lui, i tn consecinja, trebuia sa se com-
porte ca atare.
Din nou rolurile. Scottish nu mai era un rol pentru el.
Nu era ducesa lui, sojia lui, o vrajitoare, un monstru. Era
o femeie tn carne i oase, care putea sa-l faca sa uite o
viaja de tristeje, privindu-l cu o pereche de ochi ino-
cenji, tn care se citea iubirea ei.
Dumnezeule, ce nevoie avea de aa ceva acum! i
m aiales de ea.
Ti sprijini coatele pe genunchi i se uita tn jos, va-
ztnd tn faja lui doar amintirile ultimelor zile. O urmarise
Itnga fratele lui i ti dadu seama ca se simjeau bine
unui tn compania celuilalt. Ii vazuse plimbtndu-se, o
urmarise arattndu-i lui Stephen ceva prostesc cum ar fi
o pasare sau o floare i ti auzise riztnd. Se tntreba daca
sra mai uor pentru Stephen sa vada ztne din diamante
tn zapada.
Alec se simjea prost vorbind despre astfel de lucruri.
Se laudase mereu ca nu suporta ca cineva sa-i bata
joc de el, cu toate astea tatal sau o facuse tnca de la
naterea lui. i tia ca mtndria lui jignita nu era nimic tn
comparajie cu suferinjele prin care trecuse Stephen, tn
cei douazeci i ceva de ani din viaja. Ar fi dat orice sa
poata pune miinile pe acei pescari. Cruzimea lor tl facu
sa-i fie ruine ca aparjine rasei umane.
Simjea cum furia crete tn el. Stomacul i se strinse.
Respira adtnc pentru a tndeparta imaginea fratelui sau,
un barbat voinic, obligat sa treaca prin viaja'cu umerii
plecajf; de parca i-ar fi fost rufine. Un om cu trasaturile
unui Castlemaine - deformate, dar totui aceleai. Insa
tn loc de cruzime, raceala sau furie, ochii aceia stini
reflectau doar durere i ruine.
 *

386

Alec ridica capul i privi in sus, vrind sa se lupte cu

Dumnezeu care il facuse pe el i pe Stephen, Dum-
nezeul care il crease pe tatal sau. Insa tia c a'era o
lupta inutilS. Raul fusese facut, in urma cu mai mult de
douazeci de ani ciudaji. Dar acum se terminase. Daca
exista ceva ce citigase din toata aceasta confuzie era
hotarirea ca niciodata, cit timp el va trai, sa nu mai
permita cuiva sa ridS din nou de Stephen.
 CAPITOLUL 26

- Uite ce-ai facut, idiot neispravit! Privete! Vocea

taioasa a doamnei Watley rasuna prin holul imens.
Stephen se retrase cijiva pai, plecTndu-i capul ru-
inat,pantofii lui scirjtind de cioburile de porjelan.
- Imi pare rau. N-am vrut s-o sparg.
- Vaza avea doua sute de ani vechime i costa o
avere. Pfu! scuipa ea dezgustata. Idiojii nu cunosc va-
Iparea lucrurilor.
Stephen se holba Tngrozit la bucajile Tnpratiate pe
podeaua de marmura, apoi se lasa pe vine i incepu sa
le adune.
- Poftim, spuse el bTlb?indu-se Tn timp ce Tncerca sa
vorbeasca; le voi... le voi lipi.
- Prostule! Nu se poate repara aa ceva!
- Da, uite. Ridica doua fragmente care se Tmbinau i
veni spre ea, tTrlndu-se Tn genunchi. Se portivesc.
- Pleaca! FacTnd un pas Tn spate, doamna Watley Ti
ridica brajele ca pentru a alunga un monstru, fara sa
vada grupul de servitori care stateau i priveau Tngroziji,
TmpiedicTnd-o pe Joy sa ajunga Tn hoi. Nu eti nimic
altceva decTt un anirjial! Ar fi trebuit sa fii Tntr-o casa de
nebuni! Uita-te la tine! Locul tau nu e aici!
Stephen Tncepu sa plinga, sftfngTnd Tn mTini cioburile
de porjelan. '
 388

- N-am vrut... n-am vrut... o voi repara.

Furioasa, Joy ti ridica mina ca s-o zbtmtie pe doam
na Watley drept tn mijlocul diavolilor.
- Cred ca locul tau nu este aici, doamna Watley.
Vocea clocotind de furie a lui Alec o tntrerupse pe Joy
tn mijlocul vrajii i o facu pe menajera suparata sa tn-
toarca capul. Pe chipul ei tnca se mai citeau repulsia i
aroganja, dar ochii ei rautacioi aratau speriaji ctnd tn-
ttlni privirea de gheaja a ducelui.
- Alteja.
- Pleaca. Alec statea tn pragul uii de la intrare,
lovindu-i manua de o mtna, avtnd atitudinea netm-
bltnzita a unui om caruia nimic nu-i putea opri dorinja
de razbunare. Ai o ora la dispozijie. Daca ptna atunci
n-ai plecat, te arunc eu tnsumi afarS. i considera-te
norocoasS ca scapi attt de uor.
Femeia ti tntoarse spre Stephen ochii tncarcaji de
ura i ti arunca o privire dezgustata.
- Cu placere. Ridica capul i maralui tn sus pe
scari, ignortnd murmurul muljimii de servitori care se
strinsera destul ca Joy sa poata trece printre ei. AlergS
spre Stephen i tngenunche Itnga el, puntndu-i brajul
pe umerii cocoaji, care tremurau acum, tncerctnd sa-l
calmeze.
- Stephen. Totul e tn regula. Hai, ridica-te. Noi doi
vom merge afara. Vreau sa-Ji arat ceva deosebit. El se
ridica sttngaci i ti ttrt picioarele, urmtnd-o tn salon,
apoi spre uile terasei. Joy tocmai le deschise ctnd tl
auzi pe sojul ei adrestndu-se servitorilor.
- Acelai lucru e valabil i pentru voi. Este fratele
meu i va fi tratat cu respect de toji anjagajii mei. AJi
tnjeles?
Joy ofta uurata i tl conduse pe Stephen afara,
unde se plimbara tn tacere. Peste ctteva minute se aflau
pe banca de piatra din faja batrtnului ulm. Vazu ca
miinije lui tnca strtngeau cioburile vazei.

/
 389

- Stephen?
El parea dus pe ginduri, aa ca tl lovi uor pe picior
pentru a-i atrage atenjia.
- Ce? tntreba el fara sa se uite la ea.
Joy ti atinse pumnul.
- Da-mi-le mie.
El privi tn jos i desfacu mtinile. Pe chipul lui se citea
totul - ruine, jena, suferinta. Le-a fi lipit.
Joy lua bucajile de porjelan.
- Doamna Watley a strigat i altadata la tine, nu-i
aa?
El dadu din cap, privind fix dalele de piatra de pe
aleea din gradina. ^
- Ori de ctte ori ma vedea spunea ca stnt prost.
are dreptate. Stnt prost. Am spart vaza.n
- i eu sparg lucruri. Asta nu tnseamna ca stnt
proasta. Vaza nu are importanja, Stephen.
- Are pentru mine.
Joy ramase nemicata, cautind sa spuna ceva ca
sa-l faca sa se simta mai bine. Incapabila sa gaseasca
cuvintele potrivite, tncepu sa vorbeasca despre orice,
despre lucruri pe care le cunotea, despre ce tnseamna
sa simji durerea care tji sftie sufletul i cum se poate
face sa dispara. Cinci minute mai tirziu se aflau de o
parte i de alta a batrtnului ulm, privind tn sus la co-
roana sa.
- E attt de mare! se incrunta Stephen.
- Asta pentru ca e batrtn. Joy ti ztmbi. Dar e bine
pentru ca, cu ctt copacii stnt mai batrtni, cu attt e mai
puternica magia lor. Acum puneji capul pe scoarja i
stringe bine trunchiul. Apoi tnchide ochii i respira rar i
adtnc.
- Stnt furnici pe partea mea.
- Oh, tmi pare rau! Vino tn partea asta. II aduse Itnga
ea i ti aranja brajele tn jurul copacului, apoi se duse tn
celalta parte i studie firul de furnici care urcau pe
390

scoarja. Se uita pe furi la Stephen. Ai inchis ochii?

- Ihm. Foarte strins.
- Bine. Joy arunca o privire Tn jur, studiind gradina i
un zimbet pozna ii lumina faja. ti pocni degetele i
zbirnii furnicile drept in bagajele doamnei Watley, care
erau incarcate intr-o trasura. Se uita inapoi la copac.
Furnicile disparusera. Buzele i se arcuira intr-un zimbet
satisfacut si isi freca miinile incintata.
- Joy?
- Sint aici. Ii puse brajele in jurul copacului. Stringe
bine trunchiul. Apoi relaxeaza-te i lasa copacul sa te
faca sa te simji mai bine.
Citeva mjjgute mai tirziu sunetul unor cizme lovind
dalele de piatra ii intrerupsera gindurile. Deschise ochii.
Alec era in faja ei, avind pe chip o expresie de totala
stupefacjie.
- Ce faceji voi doi?
~fmbrajiam un copac, raspunsera ei la unison.
- Injeleg. Ramase tacut citeva clipe i cind nu urma
alta explicajie, spuse: A putea sa tiu de ce?
Joy privi pe furi pe dupa trunchiul gigantic. Ochii ei
se intilnira cu ai lui Stephen.
- Ii spun eu sau vrei sa-i spui tu?
Stephen paru sa se gindeasca citeva minute, apoi
ridica din umeri.
- Nu cred ca pot sa-l pronunj.
- Atunci banuiesc ca...
- fmi spune, cineva?
- Reintinerire.
- Ce naiba vrea sa insemne asta?
Joy ofta i se dezlipi de copac. tergindu-i miinile,
veni spre Alec, se uita la el, apoi mina cuvintul vraji-
toare i spuse cu voce tare:
- Cred ca minunea viejii se scurge prin natura, in
special prin copaci. l-am spus lui Stephen ca este
magia naturii. E foarte puternica, mai ales in copacii
 391

batrini, cum este acesta. Daca eti trist, imbrajiezi un

copac, iar magia lui va trece prin tine i te va face sa te
simji bine. Vazu privirea sceptica a sotului ei i il intreba
pe fratele sau:
- Nu te simji mai bine, Stephen?
El deschise ochii, se departa de copac, i nu ras-
punse imediat. Apoi zimbi i dadu viguros din cap.
Alec il studie in tacere pe fratele sau, apoi privirea lui
induioata o intilni pe a ei. Stateau unui in faja celuilalt,
fara sa spuna nimic. in cele din urma, ea ii feri ochii.
Alec intinse mina i ii ridica barbia.
- Muljumesc, Scottish.
Joy trase aer in piept i zimbi.
Stephen arata spre copac i prinse brajul lui Alec.
- incearca i tu.
Alec tui, inecindu-se.
- Oh, Stephen, ce idee grozava! Ce pacat ca nu
avem un eucalipt aici. Sint foarte buni, mai les pentru
tuse.
Alec se uita urit la ea i ii drese glasul.
- Eu n-am nevoie sa imbrajiez un copac.
Stephen veni mai aproape i studie faja lui Alec.
- Faja lui e schimonosita, nu e urita ca a mea, dar
se simte rau, vezi? Are nevoie de un copac. Vino, in
cearca in partea mea.
Joy urmari emojiile care se succedara pe chipul lui
Alec, care apoi se uita la Stephen i asprimea dispSru
de pe faja lui. Se strimba Ja Joy, apoi se intoarse spre
fratele sau i spuse amabil:
- Ce trebuie sa fac?
- Vino aici. Stephen il conduse linga copac i ii puse
brajele in jurul trunchiului, exact aa cum facuse Joy cu
el. Ai inchis ochii? Ii repeta cuvintele. Stringe trunchiul.
Apoi relaxeaza-te i lasa copacul sa te faca sa te simji
mai bine.
Joy nu se mai putu abjine i chicoti.
392

Stephen se uita la ea, brusc Tngrijorat.

- Nu fac bine?
- Ba da. Perfect.
Stephen radie de fericire, iar Alec deschise un ochi,
Jintuind-o cu el. Joy nu i-ar fi imaginat ca cineva se
putea uita urit cu un ochi. Asta o facu sa rida i mai
tare.
- Nu ai inchis ochii, ii spuse Stephen i Alec i-i
inchise. Stephen ii tiri picioarele pina la banca de pia
tra i se aeza linga Joy. A vrea sa fi tiut i inainte
despre magia unui copac.
- De ce?
- Pentru ca de multe ori, cind eram mic, m-am simjit
foarte trist. Ca atunci cind doamna Watley a strigat la
mine. Ca atunci cind ii intrebam pe ceilalji daca ma pot
juca de-a v-aji ascunselea cu ei. Uneori spuneau da,
dar intotdeauna ma puneau pe mine sa-i caut. Nicio
data nu-i gaseam. Cautam, cautam, dar nu erau nicS-
ieri. Ridica capul fara sa priveasca la ceva anume, pe
faja lui oglindindu-se nedumerirea i rufinea. Pina la
urma se facea frig i intuneric i ma duceam acasa. A
doua zi spuneau ca sint prost i Jipau: N-ai noroc, n-ai
noroc, Dumnezeu i-a batut joc de tine. Ma simjeam
nefericit pentru ca nu tiam de ce Dumnezeu e suparat
i nu-i puteam gasi. Nu tiam ca lui Dumnezeu nu-i plac,
jocurile. Roddy mi-a spus ca n-am facut nimic rau, dar
eu tot eram ingrijorat.
Joy se uita de la Stephen care i?i plecase capul
umilit, spre Alec care era lipit de copac. tia ca Stephen
sufera, dar faja lui Alec arata ca se acuza pe el insui
pentru aceasta suferinja. Joy ar fi vrut ca puterile ei
magice sa alunge toate durerile, suferinjele i deziluziile
prin care trecusera oamenii.
Toji trei au ramas tacuji, pierduji in ginduri. DupS
inca citeva minute, Stephen spuse:
- N-am vrut s-l supar pe Dumnezeu. Am citit ce se
 393

intimpla cind Dumnezeu se infurie. Trimite multa ploaie,

potoape i mingii de foe, i boli, i sute de furnici. Se
intoarse spre Joy, privind-o mirat. Furnicile alea de pe
copac erau periculoase?
- Care furnici? Alec se departa repede de copac,
incruntindu-se i scuturindu-i minecile.
- Acelea. Stephen se ridica i aratS cu degetul. Apoi
se uita mai bine, aproape apasindu-i nasul de scoarja
copacului. Ce s-a intimplat cu furnicile?
Joy ii fixa cu privirea pantofii, rezistind tentajiei de a
fredona inocenta.
- Au fost foarte, foarte multe furnici de partea asta a
copacului, nu-i aa, Joy?
- Hmm?
- Joy, unde sint furnicile?
- Da, spune-ne unde sint furnicile. Alec veni i se
ppsta In faja ei. .
Stephen se scarpina In cap i Inconjura Incet copa-
cul. Cind ajunse de cealalta parte a lui Alec, se apleca
spre ea, i Joy tiu Inca Inainte ca el sa vorbeasca ca
fusese prinsa.
- Cunosc privirea asta, Scottish. Ce-ai facut cu fur
nicile alea?
Ea ii ridica barbia sfidatoare i recunoscu In oap-
ta:
, - Le-am zbirniit In bagajele doamnei Watley i citeva
i pe spatele ei. Impreuna cu paianjeni, gindaci i jinjari.
Toji negri.
Privirea lui se indrepta spre trasura care tocmai por-
nise pe alee. Joy ii intoarse capul in aceeai direcjie i
amlndoi o urmarira In tacere pina cind trasura, oribila
doamna Watley - care ii scarpina spatele - i bagajele
ei infestate disparura dupa o colin.
Alec se intoarse i izbucni in ris. Chipul lui Stephen
se lumina de o surpriza placuta.
- Foci! Privi in dreapta i in stinga, cercetind impre-
/
 394

jurimile. Am auzit foci.

Joy ti ascunse zimbetul in spatele mtinii, dar cind
se uita la Alec, care ?i inchise brusc gura, ti dadu
seama ca nu-i acunsese prea bine amuzamentul.
- Cred ca l-ai auzit pe Alec riztnd. E un sunet mai rar
ca focile tn Cotswolds.
Frajii se uitara unui la altul. Alec ti jinea gura tn-
chisa i chipul mascat de indignare pentru a nu lasa sa
se vada ceea ce parea stingereala, tnsa Stephen alese
tocmai acel moment pentru a veni Itnga Alec, aproape
atingtndu-l cu nasul i studiindu-l de parca cauta foci
rare.
O privire arunCata fejei lui Stephen i Alec rise din
nou.
- Tu ai fost! Ochii lui Stephen se marira i se uita de
la Alec la Joy, apoi din nou la Alec.
Joy mtngtie brajul lui Stephen.
- Trebuie sa-l ierji E un pic cam ruginit, dar ti va
reveni cu putin antrenament.
Alec ti tndrepta umerii redevenind ducele arogant.
- i ce anume nu va place la risul meu?
Joy i Stephen schimbara priviri, iar Stephen ti
dadu ochii peste cap.
Joy ti muca buzele i spuse inocenta.
- Nimic.
- Alec, faja ji-e din nou schimonosita. Ai nevoie de*
- copac. Vino! Stephen ti facu semn sa se tndrepte spre
copac.
Joy izbucni tn ris.
- Faja lui e tntotdeauna aa.
Alec deveni rigid.
- Ce vrea sa tnsemne asta?
- Ca te tncrunji tot timpul i niciodata nu ztmbeti.
- Ridicol.
- Nu e adevarat.
Alec vru s i spuna ceva, dar ea tl tntrerupse.
 395

- N-ai vrut sa zTmbeti cind am fost la han. Ai spus

ca ma port prostete.
Alec Ti arunca lui Stephen o privire ciudata. Peste o
clip ii dezveli dinjii i mormai.
- Poftim. Eti muljumita?
- De ce sa fiu muljumita?
- Zimbesc.
- Da? Joy facu un pas Inapoi i se uita la el. Pe
cuvlntul tau?
- Da, raspunse el Incordat.
Joy se apropie de el pina ajunse la cijiva centimetri
de faja lui. Ridica privirea i II studie. Nicaieri pe faja lui
nu se vedea vreo urma de veselie. Acesta nu era un
zimbet. Arata ca un lup cu botnija. TnaIJa miinile i puse
cite un deget de fiecare parte a gurii ridicind coljurile In
sus.
- Ce faci? Intreba el printre dinji.
- Experimentez. 1i inclina capul cind Intr-o parte
cind In alta. Alec parea inmarmurit, acesta fiind probabil
singurul motiv pentru care nu-i spunea nimic, pina cind,
curios, Stephen veni greoi spre ei, zglindu-se la ce
faceau. Fara sa poata rezista tentajiei, Joy Intoarse In
jos coljurile gurii lui Alec. Stephen clatina din cap. Joy
Ii Inabui zimbetul i ridica din nou coljurile gurii In sus.
- Ce crezi? Ignora ochii lui Alec care se micorara
uor, ameninjatori.
Stephen veni mai aproape de chipul lui Alec i se
zgli la el glnditor.
Urma o tacere lunga. Apoi spuse:
- Faja mea e la fel de placuta ca a lui, dar cred ca
eu sint fratele cu zimbetul frumos. Stephen surise, iar
peste o clipa risul lui zgomotos se amesteca cu unui
scojian i cristalin i un hohot raguit, mult timp neglijat.
Risul reveni la Belmore Park.
- Alec! Joy se ridica f i simji cum cade.
Brajul puternic al sojului ei ii cuprinse talia.
396

-T e -a m p rin s .
Ea respira uurata i profita de pozitia in care sta-
teau printre a-i trece miinile peste pieptul lui, ridicin-
du-le apoi pe umeri.
- Daca vrei sa port asta pe ochi ca sa nu vad nimic,
atunci ar fi bine sa mergi mai incet sau sa ma iei de
brajex
- tn cazul asta...
Joy auzi risul din vocea lui i peste o clipa se trezi in
brajele lui. Ca intotdeauna, ofta i pleca capul linga gitul
lui cald, umplindu-i simjurile cu mirosul lui.
- Oh, Sfinte Sisoe, o faci aa de bine!
- Mi s-a mai spus.
- Unde mergem?
-E o s u rp r iz a .
- tiu. M-ai informat deja.
- Atunci nu ma mai bate la cap.
- N-a vrea sa te plictiseti.
- Crede-ma, Scottish. Nu m-am mai plictisit din ziua
ctnd am dat ochii cu tine.
- Iar ai facut-o.
- Ce?
- Ai reuit sa schimbi subiectul.
El nu spuse nimic.
- Sint tot curioasa.
- La fel a fost i Pandora.
- Nu sint sigura ca-mi place comparajia. Incerca sa
dea un ton indignat vocii ei, dar pina i ea ii auzi
bucuria. Ea, ca i Alec, era incintata de tachinarile lor.
Era o noua latura a relajiei dintre ei, o forma de preludiu
verbal, pe care amindoi il savurau din plin. Dupa citeva
minute de tacere, Joy spuse zimbind:
- A putea face o v raji ca sa-mi spui unde mergem?
- A putea sa te arunc pe aceste scari.
- Oh, n-ai face-o.
- Eti sigura?
 397

Da, Ti zise ea, stnt sigura. Speranjele i se intoar-

sera, tn plina forja i era convinsa ca ti inhajase un mic
colj al inimii. El o avea pe a ei tn intregine.-
- Daca ma arunci a putea sa ma zbirnii tntr-un loc
ascuns, spuse ea pe un ton plin de sine.
- Te rog sa nu foloseti cuvintul aia.
- Care cuvtnt?
- A zbirnii.
- p e ce?
- Imi ingheaja singele tn vene.
- Alec! Ai facut o gluma!
El mormai ceva. Dupa un timp continua:
- Fiindca veni vorba de magie, daca ma mai ridici
vreodata tn aer...
- Oh, nu mi-am cerut scuze pentru seara aceea, in
Londra?
El se opri, o salta pujin i pai peste un prag.
- Nu, insa nici eu n-am facut-o...
Joy simji aerul rece al nopjii mtngtindu-i pielea.
-... pina acum, terming el, apoi o puse pe picioare i
desfacu cravata cu care ii acoperise ochii.
Aceasta cazu, iar ei i se taie respirajia.
- Oh, Sfinte Sisoe!
 C A P IT O L U L 27

Lumina sdnteietoare a sute de candelabre stralucea

ca un voal de pulbere aurie peste acoperiul de la Bel
more Park. Linga statui sclipeau torje, aruncTnd raze
tremuratoare ce pTIpiiau pe Tnger, unicorn i cavalerul
galant care strajuiau cerul, ca nite strajeri poleiji in aur.
Urne inalte, piine cu nenumarate flori de seara margi-
neau o poteca care ducea spre salonul de sub cupola,
ale carei ui erau larg deschise. Deasupra, in depar-
tarile Tntunecate ale cerului, atirna luna plina, lucind ca
o perla. Nici un vis, nici o dorinta, nici o fantezie nu se
putea compara cu privelitea din faja ei.
- Oh, Alec...Vocea i se pierdu Tn admirajie i TncTn-
tare. Inghiji greu i se Tntreba daca se datora lacrimilor
de fericire sau imensei iubiri pentru acest barbat. in
chise ochii doar pentru o secunda ca sa se asigure ca
ceea ce vedea era real. Apoi se uita la el.
Alec o urmarea Tncordat, ceea ce o surpinse. Parea
Tngrijorat de parca n-ar fi fost sigur de reacjia ei. ii
atinse mTna, iar el Ti Tndrepta umerii, mindru. Asta o
facu sa zTmbeasca.
- Muljumesc.
El dadu drumul aerului din plamTni atTt de Tncet,A1ncTt
daca nu s-ar fi uitat la el nici nu ar fi observat. ii lua
mTna.
 399

-V in o .
Joy zimbi, punindu-i mina in a lui, pornind spre
incaperea de sub cupola scaldata in mingiierile calde
ale luminarilor i invaluita in parfumul dulce al narci-
selor, zambilelor i nalbelor. Joy arunca o privire miinii
lui care o Jinea pe a ei neglijent, dar atit de posesiv, i
simji ca ceva se schimbase cu adevarat intre ei, ceva
mai puternic decit dorinja lui i iubirea ei, un mister mai
mare i mai venic decit simpla unire a unui barbat cu o
femeie.
Intensitatea lui o speria, dar nevoia ei de fericire,
speranja, promisiunea mingiierii lui, invinse aceasta
spaima, o facu sa para aproape uor de uitat i nein-
semnata in comparajie cu exaltarea care o atepta in
brajele lui.
Ca intr-un vis mai frumos ca stralucirea stelelor i
magia iernii, pai alaturi de el spre incaperea luminata.
Privirea ei urmari licaririle luminarilor pina sus spre aco-
periul cupolei. Era din sticla, la fel de clara precum
cristalul. Mina lui Alec urea spre umerii ei, conducind-o
inauntru. Joy inca privea in sus, iar faja argintie a lunii,
sclipirile citorva stele ii faceau cu ochiul de pe cerul
nopjii.
Joy ii rosti numele intr-o oapta de venerajie, iar
raspunsul lui a fost o stringere a umerilor, intorcind-o
spre o masa pentru doua persoane, cam la doi metri
distanja, decorata cu cristalul Belmore, stralucitor ca
diamantul, porjelanului cu marginile poleite cu aur i
argint lucios, toate aezate in jurul unei vaze cu boboci
de trandafiri roz.
Amintirea dureroasa a acelei scene - cina intima
care nu mai avusese loc, suferinja i speranjele ne-
implinite care ii sfiiasera sufletul in noaptea aceea de
acum citeva saptamini - se topi ca gheaja la caldura
razelor de soare, inlocuita de o dragoste atit de puter
nica, incit nu putu vorbi.
400

Se intoarse spre el, ii puse miinile in jurul gitului lui,

plecindu-i capul pe acel loc deosebit de pe umarul lui
puternic i cuvintele se rostira:
- Este cel mai frumos dar pe care l-am primit vreo
data.
Simji cum pieptul lui se umfla uor i zimbi indu-
ioata. Mina lui ii inalta barbia, intorcindu-i faja spre el.
- Nu se poate compara cu ce i-ai oferit tu lui Ste
phen. i mie. Muljumesc, Sottish. !i cobori capul pina
gura o acoperi pe a ei. Scoase un sunet gutural de
placere masculina care o facu sa tremure uor, i, incet,
ii infunda miinile in parul ei. Limba lui ii mingiia buzele,
i cind ea le deschise, se cufunda in gura ei, umplind-o
i alintind-o, amintindu-i ca lumea ei era in brajele lui.
Paind intre picioarele lui ii lipi pieptul de el, iar
miinile lui Alec ii eliberara parul, cuprinzindu-i talia i
apasind-o de el. Joy gemu de o dorinja atit de puter
nica, incit totul se intuneca in jurul ei, raminind doar o
scinteie aurita in dosul pleoapelor inchise.
Gura lui se mica spre urechea ei i cu vocea aceea
groasa i vibranta ii gemu numele, o chema, parind la
fel de subjugat sa o simta pe cit era ea de gustul lui, de
limba dezmierdindu-i gura i de alintarile tandre ale
miinilor i trupului lui.
Oftind, el facu un pas inainte. Cind gura lui nu-i
atinse gitul, umerii sau urechea, ochii ei se deschisera
i privi faja pe care o iubea.
El arata cu capul spre peretele linga care se afla
masa.
- Cina se va raci.
Degetrele ei se jucara cu butonii camaii lui, des-
facind unui apoi inca unui pina ii Jinu pe toji in palma.
- Nu acum, spuse ea, lasindu-i sa cada i intorcin-
du-i faja spre el. Saruta-ma, Alec. Nu vreau nimic
altceva. ii strecura palmele pe pieptul lui, dar el ii
prinse incheieturile.
 401

- Ateapta. Ii dadu drumul i inchise uile tragind

zavorul. Din doi pai fu din nou linga ea, punindu-i
mina pe gitul ei i poruncind. Intoarce-te!
Ii mingiie gitul in timp ce se intorcea spre el, cuprin-
zindu-l cu palma, frecindu-l cu alintarea linititoare de
tendoane, carne i oase ale unui iubit, apoi ii desfacu
nasturii rochiei, oprindu-se pentru a-i trece gura peste
pielea ei, pina cind matasea. alba a camaii ii bloca
buzele umede. Cu un gest trandru care ii merse drept in
inima ii trecu gura peste cefa ei, ii plimba buzele
peste linia feminina a gitului, apoi cobori spre clavicula.
0 smucitura a miinii i rochia cazu adunindu-se la pi
cioarele ei.
Cuprinzindu-i umerii goi o rasuci spre el, apoi in-
genunche, miinile lui rulind in jos ciorapii, mingiind cu
buzele i limba coapsele prin matasea camaii i inva-
Jind-o ce inseamna o atingere senzuala. Ea se uita la
capul lui plecat, il apuca cu miinile, taindu-i-se rasu-
flarea cind gura lui ajunse la acel loc tainic. Auzindu-i
suspinul Alec ridica ochii i Joy ii intflni privirea arza-
toare. tia ca toata dorinja i patima se retlecta pe faja
ei, dar nu-i pasa. Pasiunea aceasta era mai puternica
decit mindria sau teama.
Fara un cuvint el se ridica i, incet, ii scoase agra
fele din par. Buclele i se revarsara pina la coapse i il
auzi gemind de placere. Ramase nemicat de parca ar,
fi vrut doar sa se desfate cu imaginea ei.
Stirnise mindria feminijajii in ea. Puterea unei femei
pe care nu tiuse ca o poseda. Nerabdatoare sa-l simta
ii trase de pe umeri bretelele camaii, trimijind-o intr-o
alunecare matasoasa pe trupul ei, ca mingiierea unei
miini.
Statea in faja lui goala, ateptind, dorind.
- Te rog, opti ea, iar el reacjiona la vocea ei smul-
gindu-i camaa i aruncind-o. Apoi se trezi in brajele lui
i o purta pina la pat, aezind-o deasupra. La sunetul
402

cizmelor lui lovind podeaua, deschise ochii, privirea fiin-

du-i atrasa pentru o secunda de luna i cerul din inaltul
cupolei de sticla, insa o clipa mai tirziu gura lui se plim
ba lenea pe gamba ei, urcind in sus pe coapsa. Miinile
se strecurara pe sub genunchii ei, continuind sa alune-
ce cu blindeje in sus, desparjindu-i picioarele peste
umerii lui largi, pina cind palmele ii cuprinsera ezutul.
Respirajia lui opti o alinare pe umezeala ei, mai
inainte ca gura sa-i sarute trupul, in nebunia zborului
spre nefiinja. Ti striga numele, degetele ei infacind
cearceaful de sub ea. Fiecare dezmierdare o facea s
geama, sa-i mite capul, incapabila sa faca altceva
decit sa simta apasarea fierbinte a limbii lui lacome. O
inalja tot mai sus, spre un loc cunoscut doar celor ce
iubesc.
Alec se opri. La fel i respirajia ei.
- Haide, Scottish, pe gura mea. Vreau sa simt pla-
cerea pe care Ji-o dau, sa o gust.
Lacrimile de pasiune o orbira, dar nu-i pasa, traia
doar pentru aceasta clipa, acest moment de exaltare,
atingerea intima a gurii lui, tiind ca va muri daca el se
va opri din nou. In clipa in care limba lui aluneca in ea,
pulsa de un extaz atit de puternic, ca ii tremurara pi
cioarele. Trandafiri pluteau in jos, in rafale ce se un-
duiau in ritmui sunetelor guturale ale placerii lui Alec,
pina cind petalele se aternura pe capul i spatele lui,
pe sinii fi stomacul ei. Aroma implinirii se combina cu
parfumul trandafirilor, infaurindu-se in jurul ei pina ce
zvicnirile. incetara, disparind incet. Gura lui continua sa
o sarute, dar mai rar, simjea doar tandrejea delicioasa a
buzelor lui. Ii cobori oldurile, 0 mai saruta o data, apoi
incet, ii cobori picioarele de pe umerii lui.
Joy deschise ochii, urmarindu-l coborindu-i din nou
capul i micindu-l in sus pe trupul ei, suflind petalele
de pe stom ac i coaste, apoi trecindu-i limba pe
acelai drum pina cind ii absorbi un sin in gura calda, in
 403

ochi existtnd doar o pasiune feroce. Parul aspru de

pe pieptul lui ?i zgiriia stomacul i se arcui in sus,
tragindu-i gura spre a ei. El se retrase i freca peta
lele roz din miinile lui de buzele ei apoi de ale lui.
Gura lui o atinse pe a ei. Joy gusta mosc i tran
dafiri, simjindu-i taria barbajiei i ii ridica genunchii,
invitindu-l. Alec se adinci tn ea, provocindu-i un scincet
de placere. Iei, apoi se implinta din nou, stirnind o
noua tinguire.
- Dumnezeule, ce-mi face sunetul asta! Alec se opri,
savurind clipa, apoi cu tandreje ?i trecu buzele peste
ale ei. Spune-mi ce simji.
Joy trase aer Tn piept i opti pe buzele lui umede.
- Doar cu tine. Alec al meu.
Cuvintele ei parura sa-l ia prin surprindere i sa dez-
lanJuiascS foam ea din el. Ca un om posedat, o lipi
strins de el, TntorcTnd trupurile lor, plimbindu-i miinile
prin prul ei pina la talie. Ii trase ghenuncii pe foldurile
lui, deschizlnd-o, mingiind carnea frageda i intima. O
mina continua sa o atinga, dar cealalta urea spre ceafa
ei, apasind-o strins de forja gurii i a limbii lui. Apoi ii
rostogoli oldurile i virilitatea lui dura patrunse pina in
centrul fiinjei ei, o data, de doua ori, legnindu-se tncet,
factnd-o contienta de marimea, lungimea i puterea lui,
in timp ce trupul i se fmpreuna Tntr-un splendid extaz cu
al ei.
Secundele se scursera in minute, minute eterne de
iubire lunga i lenta, inimile lor batind mai aproape tn
timp i la unison. In curind el o patrundea cu micari
lungi, pina cind unirea trupurilor lor se masura in frea-
matul inimilor. Ardoarea ii aternuse pieaturile de
transpirajie intre trupurile lor i roua inauntrul ei, iar Joy
simji inaljarea, strafulgerarea beatitudinii, simji valurile
de implinire izbind-o tot mai repede, in acelai ritm cu
oldurile lui. Ii s tig i numele; el ii rosti pe al ei, vibrind in
ritmui perfect al posedarii ei - al daruirii lui. Buzele lui se
micara spre urechea ei i opti raguit:
404

- E atit de bine, Scottish.

Respirajia ei se opri din cauza incintarii. Dar flacara
se apropia,imbraJiind-o in arderea ei.
Alec ii prinse capul i gemu:
- Atit de bine!
Trupul ei se incleta de al lui intr-un spasm zbu-
ciumat. Cazura primele noi petale. El se impinse adinc,
pulsind in acelai tremur cu al ei. Joy ii striga numele ca
o ultima chemare, inainte ca simjurile sa-i dispara. In
acea mica stingere ce o purta dincolo de muchia tainica
a pasiunii.

- Iar mi-e foame.

Alec ii urmari sojia coborind din pat i traversind
camera spre masa de linga perete, paind pe un covor
de petale roz ce-i ajungeau pina la glezne.
Camaa lui o acoperea. Parul ei stropit cu petale se
revarsa peste camaa, ajungindu-i pina la coapse. Nu
mai purta nimic altceva. Ii puse miinile sub cap i ur
mari acel par lung, leganindu-se in timp ce ea fredona,
ciupind bucaji de turta dulce i virindu-le in guri, um-
plindu-i farfuria cu pujin din tot ce se afla pe masa,
pentru a doua oara in noaptea aceea. Se intoarse, ve-
nind spre el cu farfuria incarcata. Camaa ii atirna pina
la genunchi, dar acoperea prea pujin pentru ca nu ga-
sise decit un buton printre straturile de petale. Cu fieca
re pas, carriaa se despica, dezvelindu-i coapsele care
se strinsera in jurul oldurilor lui, talia i umerii care il
leganasera i il stapinisera cea mai mare parte a nopjii.
Insa imaginea care ii ardea memoria i il umplea de
mindrie era faja ei, bucuria, placerea pura i iubirea
inocenta care-i scapara in ochi. Joy se cJara inapoi in
 405

pat, lua un copan de pui i muca din el, mesteclnd cu

pofta i facind ochii mari Tntr-un gest comic, de parca
puiul fript ar fi fost hrana zeilor. AFec clatina din cap
vazTndu-i nazbltiile, dar pentru nimic Tn lume nu-i putu
dezlipi privirea de gura ei, care Tl putea pune pe jar,
putea scoate mici gemete ce-l faceau TncTntat de faptul
ca era barbat; i totui, zTmbetuI acelei guri Tl Tnvajase
puterea fericirii.
- Poftim. ti puse un pui sub nas. Muca.
El se uita Jinta la pieptul ei.
- Prefer un sTn.
Joy suspina TncTntata i puse jos farfuria.
- Oh, Alec, ai totui simjul umorului. Insa, Tnainte ca
el sa raspunda, privirea ei cobori spre camaa desche-
iata i Incerca sa se acopere cu o mTna. Nu-mi pot
imagina unde pot fi butonii acei,a. Se apleca peste pat.
Privelitea pe care i-o oferi Tl facu sa zlmbeasca.
- Mi se pare ciudat ca am gasit doar unui. CTji erau?
- Opt. Se ridica i veni linga ea; Tn timp ce Joy se
Tncrunta la petalele de pe podea. Ii trecu un braj Tn
jurul taliei ei subjiri, o trase peste el i Ti lua Tn gura
sfircul unui sin.
- Hmmm, spuse el. Nu e deloc rece.
Joy icni Ingrozita i amuzata.
- Deci Ti aminteti, spuse el, treclnd la celalalt sTn
pentru a controla temperatura.
- Da. Ii puse miinile pe umerii lui In timp ce el
aluneca pe ea. i Imi amintesc ca m glndeam ca voiai
sa spui ceva, atunci cind Jem a facut acea comparajie.
Alec se uita la ea, un milion de ginduri zburindu-i
prin minte, dar nu spuse nimic, doar o saruta.
Peste un minut, ea Tntreba din nou: .
- Ai vrut sa spui ceva, nu-i aa?
El cobori cu saruturile spre pieptul ei.
- Nu aa de mult pe cit am vrut sa-i verific teoria.
Drept raspuns, risul i brajele ei II Tnconjurara. Peste
406

citeva secunde mtna lui se strecura spre marginea pa

tului. Deschise pumnul i apte butoni cazura la podea.

Aproape imediat, casa deveni plina de viaja de par

ca ar fi fost trista dintr-o vraja neagra i rece de caldura
magiei i a risului dinauntrul ei. Se auzea mereu cite un
cintec - un ritm din Caraibe sau o melodie scojiana
care sa indemne la dans picioarele servitorilor, sa-i faca
sa-i legene capetele i sa le invirteasca fustele. For
bes, care fusese numit in funcjia de lacheu raspunzator
de argintarie, obinuia sa fredoneze total aiurea in timp
ce supraveghea lustruirea argintariei Belmore, veche de
apte sute de ani. Blana lui Beezle ii primea culoarea
rocata de primavara i vara. Parul lui Henson crescuse
la loc. Coada lui Hunhan John se scurtase. Trei pisici
erau chele.
Insa adevaratul semn al schimbarii a fost ceva ce a
au luat fiecare servitor de la Belmore Park. Alteja Sa
fusese vazut fluierind, Tn timp ce strabatea intr-o dimi
neaja holul principal. Ba chiar se oprise din cind in cind
pentru a intreba numele cite unui srvitor, apoi paru sa-l
catalogheze undeva in minte, inainte de a pleca mai
departe. O astfel de comportare neobinuita din partea
ducelui lor atit de rece i distant, stirni multe comentarii
mai multe zile la rind. Unii erau de parere ca il aruncase
vreun cal din a i se lovise la capajina atunci cind ii
petrecuse acea saptamina calarind ca un* diavol peste
fiecare fir de iarba de pe paminturile sale.
Dar mult mai bizare i inexplicabile erau petalele roz
de trandarfiri care se tirau dupa cizmele lui i uneori se
adunau in straturi, in cele mai ciudate i retrase locuri.
Parerea generala era ca tot acel singe albastru facea
aristocrajia un pic cam traznita.
 407

Alec intra caiare in grajd dupa plimbarea de dimi

neaja. Descaleca, ii lauda armasarul mingiindu-l, apoi
arunca hajurile unui baiat i porni spre gradini. Se opri
dupa doi pai mari, se intoarse i studie atent baiatul.
- Cum te numeti?
Sarmanul copil impietri. Indrepta spre Alec o faja
plina de pistrui i foarte speriata. s
- Nu te teme, baiete. N-ai facut nimic r&u.
Copilul inghiji uurat i raspunse:
- Ned Hoskins, Alteja.
- Ned, repeta Alec. Nu va fi greu sa-mi aduc aminte.
Inca n-am dat peste nici un Ned. Se incrunta i mur
mura dus pe ginduri. Dar toate acele Mary au reuit sa
ma zapaceasca. Daca vreodata voi avea o fata, nu o voi
numi Mary. !i dadu seama ca nu e singur i se uita din
nou la baiat. Asta e tot. Poji sa pleci. Se rasuci i porni
pe poteca, adaugindu-l pe Ned Hoskins listei de ser
vitori care se mSrea rapid in mintea lui.
Incetini la treptele de piatra care duceau la labirintul
de linga gradina, amintindu-i dimineaja de ieri cind
statuse exact in acelai loc, ascultindu-i pe Scottish i
pe Stephen. Se aflasera linga intrarea in labirint, atep-
tindu-l. i el i Scottish ii petrecusera o buna parte de
timp jucindu-se cu Stephen de-a v-aji ascunselea prin
labirint, facind in aa fel incit fratele lui sa-i gaseasca ori
de cite ori el era cel ce trebuia sa-i cayte. Schimbarile
din comportamentul lui Stephen devenira vizibile foarte
repede. Se adaptase rapid injelegerii a cine era, de
parca fusese domic de o familie. Ca i Alec.
Sojia lui Ti fermecase pe amindoi, in ciuda stinjenelii
i a nelinitii de la inceput. Intrebarile jenante ale lui
Stephen il facusera pe Alec sa tremure de furie din
cauza cruzimii i stupiditajii lui. Insa cu prietenie, rab-
dare i iubire, Scottish reuise sa-i ofere fratelui sau
incredere in sine, iar lui Alec o familie, o viaja pe care
nu ar fi cunoscut-o niciodata daca nu arfi existat ea.
408

" Daca se indoise vreodata de locul ei ?n viaja lui,

aceasta indoiala disparuse ieri, cind ea i fratele sau
cocoat statusera in faja tufiului taiat in forma de ca-
mila, cu un volum gros deschis in miinile ei mici, citindu-i
lui Stephen despre frumusejea, forja, vigoarea, valoarea
i demnitatea animalului caruia Dumnezeu ii daruise o
cocoaa.
Clatina capul la aceasta amintire. Doar Scottish.

Ingenunchind linga Stephen, Joy ridica privirea de la

straturile de plante.
- Oh, Alec! Aici erai! Vino sa vezi. II urmari apro-
piindu-se, picioarele lui lungi fiind strinse in pantalonii
de calarie i cizme inalte i negre. Infajiarea lui o facu
sa respire mai repede, aa cum se intimplase i prima
oara cind il vazuse. Ducele era inca acolo, cu mindria
lui, aroganja care ii era atit de naturala, aura de putere,
insa acum faja lui ii arata bucuria i cind se opri linga ea
vazu tot ceea ce yazuse prima oara la el, inclusiv aceea
parte care avea nevoie de aljii, dar n-ar fi recunoscut-o
niciodata. Disparusera infumurarea i raceala cu care
obinuise sa indeparteze oamenii. Acesta era Alec, Alec
al ej.
Ii zimbi fara a tie ca in ochi i se vedea inima i
fericirea.
- Stephen incerca sa ghiceasca ce e asta. Tu tii?
- Nu prea m-am ocupat de gradini.
- Dar sint ale tale. tii ceva despre plantele de aici?
Alec studie incet gradina.
- Sint verzi.
Stephen izbucni in ris u Joy vazu buzele lui Alec
micindu-se uor.
 409

- Poftim. ti vtri o mladija sub nas. Miroase.

Alec inhala pe nas.
- Ei, spuse ea nerabdatoare. Ji se pare ceva cu-
noscut?
- Tmi amintete de miel fript.
Joy incepu sa rida.
- Este folosita intr-adevar pentru codimentarea mie-
lului. Se numete rozmarin1. Simbolizeaza aducerea
aminte.
Stephen avea pe chip o privire pe care incepuse sa
o recunoasca.
- Dupa cine e numit aa, Rose sau Mary?
- Nici una, raspunse ea, ignorind comentariul lui
Alec despre inca o Mary pe care trebuia sa i-o amin-
teasca. Ti zimbi intelegatoare lui Stephen. E la fel ca in
cazul fluturilor .
Cu o zi in urma, cind vazusera un fluture, Stephen
comentase ca niciodata nu injelesese de ce se nu-
mete fluture, pentru ca toata lunea tie ca untul nu e
negru sau portocaliu i nu zboara.
- Oh, Sfinte Sisoe, ia priviji! Nu le-am observat pina
acum.
Amindoi barbajii se uitara in direcjia aratata de
degetul ei unde tocmai inflorise o mica tufa de flori albe
i albastre.
- Brebenei - spuse ea incintata, apoi se minuna de
primele flori din gradina. Veniji sa vedeji. Ridica o mica
floare albastra. Brebeneii simbolizeaza prietenie.
Stephen culese un mic buchet i ii dadu citeva flori
ei i restul lui Alec spunind:
- Prietenii mei.

1. in engleza rosemary reprezentind i doua nume Rose i Mary

2. in engleza Butterfly. Butterr-unt; fly=m usca
 Joy tl saruta pe obrazui aspru. El ti lasa capul in jos
fi mormai:
- Prostii. ^
Joy se apleca i culese ctteva flori albe. intinztndu-i-le
lui Stephen, spuse:
- Brebeneii albi simbolizeaza amintiri placute.
Stephen accepta florile, iar joy intinse ctteva lui Alec.
El le lua i o Jintui cu o privire foarte intima. Apoi ti opti:
- Singurele flori care tmi sttrnesc amintiri placute stnt
trandafirii roz.
Joy roi ptna-n vtrful urechilor. Vocea tngrijorata a lui
Stephen le tntrerupse clipa de intimitate.
- Joy, Ji-e cald?
inainte ca ea sa-i adune minjile i sa-i raspunda, o
facu Alec tn locul ei.
- Sa tii, cred ca ti e cald. ii puse un braj pe umerii
ei mici. ii e foarte cald de azi-noapte, nu-i aa, Scottish?
Joy ti dadu un ghiont cu cotul tn coaste. Sojul ei
avea tntr-adevar simjul umorului, dar toate glumele lui
erau indecent^. Expresia amuzata de pe chipul lui ti
arata ca se juca cu ea.
- Dupa cite tmi amintesc, prima data ctnd i-a fost
cald i-a lipit buzele de fereastra caletii.
Joy casca gura, simji ca roete i mai tare, i se
zgti la el.
Alec se uita intens la gura ei.
- Am ceva mult mai reconfortant dectt sticla rece,
Scottish. Se apleca i ti acoperi gura cu a lui.
Nu trecura doua secunde i o voce cunoscuta bom-
bani dezgustata:
- Prostii!
 C A P I T O L U L 28

Muzica formajiei de fluiere strabatea aerul de pri-

mavara de deasupra pajitii satului. Fetijele, cu primule
impletite in parul lung, baiejii, purtind pe cap palarii
lucioase de hirtie rideau i chicoteau privind de pe ume
rii parinjilor lor procesiunea sarbatorilor. Costumaji in
zine i hoji, cai i dragoni, satenii dansau in acordurile
tobelor, viorilor i flautelor, in faja celor opt boi impo-
dobiji cu ghirlande, care trageau stilpul de Armiden.
Facut din cel m&i drept i inalt mesteacan, copacul fu
sese curajat de crengi i varuit in alb, iar acum era tras
spre centrul pajitii.
- la te uita, ce inalt e! exclama Neil, ridicindu-i mo-
noclul care-i atirna la git de acelai lanj cu talismanul
impotriva frigurilor i un fetif de deochi primit de la
Hungan John.
Richard bombani ceva sarcastic i se lasa pe spate,
sprijinindu-se de husa de piele a landoului Belmore.
Neil se intoarse spre el i rinji.
-V r e i monoclul meu, Downe? Trebuie sa fie greu sa
vezi doar cu un ochi.
Richard se, uita urit la el cu amindoi ochii, cel bun i
cel invinejit.
- Povestete-le lui Joy i lui Alec, cum a reuit
aghiuja cea mica sa-Ji coloreze ochiul.
412

- tn acelai fel in care intenjionez sa |i-l colorez eu

pe al tau, doar ca nu va fi un accident. Richard ramase ;
tacut, simulind o atitudine de furie i jena. *
- Se zvonete ca putoaica te-a pocnit cu o minge
de cricket.
Falca contelui se incleta j Joy ar fi putut jura ca ii
aparase smaljul la cijiva dinji. Ii parea rau pentru conte. i
Ca i Alec, era un barbat mindru, insa in loc sa se ;
ascunda sub un exterior rece, contele de Downe ii
puse platoa furiei i cinismul. De cind Alec ii povestise
cum Richard i Neil il susjinusera la Eton, chiar i atunci
cind el nu voia sa aiba pe nimeni alaturi, devenise mai
toleranta faja de conte, mai ales ca el i Neil il accep-
tasera imedlat pe Stephen i se purtasera frumos cu el,
fara sa puna nici o intrebare. in ochii ei asta le dovedea
prietenia.
ii ascunse zimbetul i sojul ei nu spuse nimic, dar 1
Stephen nu cunotea acest gen de tact.
- Contele arata ca un viezure.
- Asta-i buna, Stephen, cred ca ai dreptate. Neil j
chicoti, apoi ii indrepta monoclul spre prietenul sau i ']
paru incintat sa-l studieze in amanujime.
Richard il fulgera pe Neil cu o privire ameninjatoare.
- Vei avea nevoie de toate talismanele alea cam in ;
doua minute, Seymour.
- Oh, ia priviji! Joy arata spre pajite. Au ridicat
stilpul de Armiden.
Grupul de oameni aflaji inca in landou ii intoarsera
capetele, in clipa in care muzica incepu din nou. in
citeva secunde panglici roii, albastre, verzi i galbene ;
se unduiau in jos din virful stilpului, unde un buchet de \
trandafiri de munte roz i albatrii formau o coroana de
flori. De fiecare panglica atirna cite o minge argintie i ;
mai multe stele aurii; in jurul stilpului se rasuceau mai
multe ghirlande de iedera, caprifoi alb i verde, frumos \
mirositoare, violete cu parfumul lor dulce i primule \
galbene.
 413

- intrececile vor incepe Tn curind. Sa mergem. Alec

cobori i o ajuta pe Joy s i paeasca afara din landou.
Ea Ti trecu brajul pe sub al lui i pornira Tncet pe po
teca satului.
- E aproape la fel de sarbatoresc ca i Armidenul de
acasa. Dei Tmi lipsesc focurile Tn aer liber.
Foarte Tncet Alec spuse:
- Cred ca am ars destule focuri noaptea trecuta.
Ea Ti dadu un ghiont Tn coaste. 0 alta gluma in-
decenta.
- Care focuri? Tntreba Stephen, TntorcTndu-se pentru
a Tnainta cu spatele, privind-o pe Joy, ateptfnd cu ne-
rabdare un raspuns
- Am avut nite probleme cu focul din sufrageria
noastra, Stephen. Nimic important, spuse ea i vazu cu
coada ochiului cum buzele sojului sau se mica uor.
Repede, schimba subiectul. Cununile de deasupra ui-
lor sTnt foarte frumoase.
Alec izbucni Tn ris, atragTnd citeva priviri ciudate Tna
inte ca Stephen sa le explice politicos ca nu existau'nici
un fel de foci primprejur, chiar daca oamenii ar putea
crede ca auzisera una.
- Spune-i lui Scottish pentru ce sTnt cununiile, Sey
mour.
- Pentru a alunga vrajitoarele, replica Neil, vorbind
peste umar.
Joy se holba la el, iar Alec se apleca spre ea.
- Poate ca ar fi trebuit sa port o cununa Tn ziua
aceea pe drumul de nord.
- Ce preferi - broate sau negi?
. El rise i Ti Tnconjura umerii cu brajul.
- Nimic. Prefer ca de Arminden sa ma plimb cu tine
prin padure.
Joy Ti ridica nasul Tn vTnt.
- Am fost deja astazi Tn padure, muljumesc frumos.
- Ah, da. Aproape ca am uitat de miraculoasa roua.'
414

- Ei, am auzit bine, a spuse cirieva roua? intreba

Neil. Mama i bunica Tntotdeauna ii spalau fejele cu
roua de Arminden. Le facea sa ramina tinere.
- Vezi? spuse ea. Nu stnt idioata. Roua de Arminden
face ca o femeie sa fie tntotdeauna frumoasa. i apoi,
n-am fost singura acolo. Aproape toate femeile sub
cincizeci de ani faceau acelafi lucru.
Alec se opri i ii plimba mtna tn sus spre gttul ei,
mtngt'mdu-i barbia inainte de a-i intoarce faja pentru a o
face si-1 priveasca..
- Nimic nu te-ar putea face mai frumoasa, Scottish.
Ii trecu un deget peste buzele ei. Nu cred ca am vazut
vreodata ceva la fel de frumos ca tine.
Joy tncetS sa mai respire i mai ca-i dadura lacri
mile. Incapabila sa spuna ceva ii puse o mtna pe inima
lui i ztmbi. Rapaitul puterinic al tobelor intrerupse vraja
i Joy se tntoarse spre locul de unde venea zgomotul.
- Incepe tntrecerea. Trebuie sa aleg citigatorul, ti
spuse Alec.
*- tiu. Du-te linitit. Noi ne vom plimba pe aici. \\
urmari silueta tnalta disparind tn muljime. Ctnd nu-l mai
putu vedea, incepu sa priveasca la sutele de sateni,
batrini i tineri, care umplusera pajitea. Printre ei se
aflau mulji dintre servitorii de la Balmore Park oprindu-se
ca i ei la tarabe, pentru a cumpara orice, de la leacuri
la pSpui de Armiden i maturi facute din salcii.
Ramase cu Stephen la marginea muljimii, urmarind
copii Jopaind i tnconjurind sttlpul, iar ctnd aduljii Ii se
alaturara, Joy i Strephen trecura i ei printre dansatorii
care se roteau tn jurul stilpului. Stephen se mica destul
de greoi, dar pe faja lui se citea bucurie ori de cite ori
trecea prin faja ei. Apoi au privit ceilalji dansatori bind
limonada, i Stephen pleca cu Neil i Richard pentru a
asista la tntreceri, lastnd-o pe Joy sa hoinareasca tn
voie.
Oriunde ii arunca privirea, dominau florile de prima-
vara. Coronije de trandafiri i ciubojica cucului impodo-
 415

beau capetele fetelor. Parfumul placut al naturii oferea o

aroma amejitoare, care se combina cu tufiurile de cim-
bru frumos mirositoare, care margineau pajitea. Pe o
taraba plina de culori se aflau papui de Armiden, gatite
cu panglici lungi i violete. Erau imbrajiate strins de
fetijele care le citigau. Acoperiurile casujelor varuite in
alb adaposteau vrabii i porumbei ghemuiji in stuf. Iar
muzica creata de om i de natura se amesteca cu ho-
hotele de ris i veselia care intimpinau primavara ca pe
o adevarata magie.
0 jumatate de ora mai tirziu, In timp ce Joy minca cu
pofta dintr-o tarta cu pere, Alec veni linga ea, cuprinzin
du-i talia. Cu gura plina i neputind sa vorberasca ridici
tarta ca el s-o guste. Spre marele ei necaz el o infuleca
toata, ceea ce stirni o discujie despre apetit, in cea mai
mare parte destul de indecenta ca s-o faca sa ro-
easca.
- Unde e Stephen? intreba Alec, dupa ce ea refuza
sa dea curs provocarii lui.
- Cu Neil i Richard. Au plecat sa urmareasca in-
trecerile.
Alec scruta muljimea.
- Cursele de cai s-au terminat, iar cele ale trasurilor
vor incepe peste citeva minute. Hai sa-i cautam.
i-au croit drum prin muljimea de sateni care erau
imbracaji pentru aceasta festivitate de primavara. Unii
purtau costume - Robin Hood i ceata lui se strecurau
printre cei prezenji, golindu-le buzunarele in joaca. Mai
tirziu vor vinde prada victimelor lor pentru cijiva banuji,
intr-o parodie a unei licitajii. Femeile purtau coronije de
primule i ciubojica cucului, unele avind prinse panglici
stralucitoare care pluteau in spatele lor ca panglicile
stilpului de Armiden. Barbajii aveau pe cap cununi sau
palarii inalte de satin i toate ferestrele i uile caselor
din sat erau decorate cu ghirlande din crenguje de
gherghin .c u jlo ric e le roz sau albe, iedera i violete
416
pentru a intimpina primavara. Intr-un mic pavilion, un
grup de muzicieni cintau un cintec vesel. Joy fredona
leganindu-i capul in ritmui acordurilor in timp ce cauta
printre oameni jacheta verde a lui Stephen i palaria lui
cu boruri largi.
Un hohot de ris veni dinspre un grup de oameni
afla|i in jurul unui mare butoi de bere. Joy il urma pe
Alec, ridicindu-se in virful picioarelor pentru a vedea
spectacolul. Simji incordarea lui Alec, ridica ochii i
vazu ca chipu lui poarta aceeai expresie ca atunci cind
o alungase pe doamna Watley.
- Eu imi fac bine treaba. Sint un adevarat Joe Miller.
Stomacul i se strinse i Joy se strecura prin mulji-
mea care ridea. Stephen se afla in mijlocul unui grup de
oameni cu o matura in mina, maturind mindru dalele de
piatja.
Incet, risul se opri, pe masura ce fiecare se uita nu
la Stephen, ci la ducele de Belmore venit printre ei,
privirea lui nelasind nici un dubiu asupra furiei pe care o
simjea. Parea sa fie sculptat din gheaja. Richard ii
puse o mina pe brajul lui.
- Am incercat sa-l oprim, Belmore, dar repeta ca
vrea ca ei sa-i fie prieteni. Nu mi-a dat voie sa-i iau
matura. Am incercat.
Alec nu spuse nimic, ramase nemicat in timp ce
oamenii se indepartau. Joy se apropie de Stephen i ii
atinse brajul.
- Vino. Trebuie sa plecSrn.
- Dar ei sint prietenii mei. Le- aratam ce bine tiu sa
fac o treaba.
- tiu, dar acum trebuie sa plecam.
Plecindu-i capul dezamagit, Stephen ii permise sa-l
conduca linga drumul care traversa satul unde au stat
in tacere, ateptind impreuna cu aljii inceperea cursei
de trasuri. Nu tia ce sa spuna. Privirea ei rataci inapoi
spre Alec. Parea incordat i furios, ascultind ceva ce-i
 417

spunea Richard. Se intoarse spre Stephen.

- Nu Ji-e foame?
El clatina din cap i se lasa pe vine, mingiind i
jucindu-se cu un mic ciine cafeniu.
Ochii ei il cautara pe Alec. El se rasuci i veni spre
ea, purtind pe chip o masca pe care nu o mai vazuse
de mult timp. Parca trecuse un veac pina ajunse linga
ea. Ii puse mina pe brajul lui i imediat mucii i se
incordara.
- Alee.
- Unde e Stephen?
- In spatele meu. Joy se intoarse, dar nu era nimeni
acolo. Se juca cu un ciine.
- Acum nu mai e, spuse el rece. Au privit prin mul-
Jime, cautind jacheta lui verde i palaria cu boruri largi.
Ir> departare se auzi un foe de arma, semnalind in-
ceperea cursei. Copitele cailor faceau sa se zguduie
pamintul sub ei. Se auzi un strigat. S-au uitat in jur.
Muljimea Jipa i urla.
Alec i Joy privira spre drum. O fetija mica, cam de
vreo patru ani, se ratacise in mijlocul drumului. Se
apleca sa ia de jos o panglica albastra cu o minge
argintie stralucitoare. Se auzi inca un strigat. Tropaitul
cailor. Huruitul rojilor. Muljimea de cealalta parte a dru
mului se dadu la o parte. Acolo se afla i Stephen.
Privea spre drum.
O femeie urla, un strigat ingrozitor care iji ingheja
singele in vene, de parca cineva i-ar fi smuls inima. Urla
numele unui copil.
Fetija ridica privirea. 0 trasura venea spre ea. Se
vazu o fulgerare verde. Un alt Jipat. Plinsul unui copil.
Un geamat i un sunet sinistru al copitelor i rojilor
zdrobind carne omeneasca.
Apoi se auzi plinsul unui copil - lacrimi de spaima.
Fetija era intinsa la marginea drumului, nevatamata dar
hohotind, stringind in pumnii ei mici o palarie cu boruri
largi. Praful inca se rotea ca un giulgiu in urma trasurii,
plutind tot mai jos, pin se depuse pe corpul chircit al
lui Stephen Castlemaine.
- Putem sa te ajutam cu ceva?. o intreba Richard pe
Joy.
Ea clatina din cap.
- Nu. Stephen a leinat din nou cind a sosit doc
torul. Se uita la conte pe a carui faja se citea ceea ce el
nu spunea - ca dupa cum aratau ranile lui Stephen era
o binecuvintare ca lefinase. Muljumesc ca ai adus atit
de repede un doctor.
El dadu din cap, chipul lui fiind la fel de neajutorat
pe cit se simjea ea. Traversa biroul i privi pe fereastra,
nevazind nimic, decit un val de cenua. ti auzea pe Neil
i Richard vorbind incet in spatele ei, insa vocile lor se
departara i in minte ii revenira amintiri legate de ge-
metele de durere ale lui Stephen, apoi sunetul vocii lui
raguite intrebind daca fetija fusese salvata. Paruse sa
se simta mai linitit cind auzise ca nu pajise nimic.
Un strtigat puternic despica aerul. Joy se rasuci du-
cindu-i mina la gura pentru a-i inabui oapta care
rostea numele lui Stephen. Strigatul venise din camera
de deasupra biroului. Privi in sus. Neil i Richard se
ridicasera in picioare, privind i ei spre tavan. Stephen
plingea din nou, o tinguire agonizanta, iar lacrimile um-
plura ochii lui Joy, uscindu-i gitul pina cind arsura de
veni atit de puternicS, incit ii iroira pe obraji.
Le terse i respira de mai multe ori. Se intoarse
spre fereastra i spuse:
- Trebuie sa ies la aer. !
Richard dadu din cap iar Neil se uita la ea cu ochi
ingrijoraji.
- Ateapta. Traversa camera, luindu-i mina intr-a lui.
ti depuse in palma toate amuletele i talismanele. Joy
se uita la ele, apoi la faja lui. Omul care intotdeauna
avea ceva de spus, nu spuse nimic. Dadu din cap, se
rasuci i porni spre conte.
 419

Joy iei prin ufile de la terasa, coborind cele citeva

trepte in intunericul tot mai adinc al tnserarii. Peste
ctteva minute tmbratifa ulmul, strtngtndu-l ctt mai tare,
avtnd tn mtna toate bucatile care aduc noroc, oferite de
Neil. Trase adtnc aer tn piept, apoi deschise ochii i se
trezi privind spre Belmore Park. O silueta se vedea la o
fereastra slab luminata, uittndu-se tn jos, O clipa nu se
mica. Apoi trase brusc perdelele.
Joy strinse copacul i mai tare, ptna nu-i mai simji
brajele. Incet, facu un pas tnapoi, simjindu-se amejita,
fara viaja. Porni spre uile terasei, intra, se tntoarse i le
inchise. Privi la conte i la viconte care stateau tn ta
cere.
- Se tie ceva? tntreba ea.
- Inca nimic, raspunse Richard, tocmai ctnd o, ua
se Tnchise sus. Toji trei ridicara privirile. Se auzira voci
care coborau. Ua de la intrare se tnchise. Pai apro-
piindu-se. Alec intra tn camera, faja lui fiind lipsita de
culoare i de orice urma de emojie. Ramase pe loc fara
sa vorbeasca, fara sa priveasca pe nimeni.
- Stephen? Joy facu un pas spre el.
- Traiete.
Toji cei din tncapere respirara uuraji.
- Dar nu se poate face nimic pentru el. Doctorul e
de parere ca probabil va muri ptna mtine dimineaja.
Pendula ti batea secundele tn tacere. fn cele din
urma Richard facu un pas tnainte.
- Ai nevoie de ceva?
Alec clatia din cap apoi i se adresa lui Joy.
- Vino cu mine.
Fara nici o ezitare tl urma afara i tn sus pe scari,
nici unui din ei nerostind nici un cuvtnt. Alec deschise
ua camerei lui Stephen i ea pai inauntru. Draperiile
erau trase, iar camera era intunecata i rece, luminata
doar de ctteva lumtnari. Pentru prima data tn viaja ei
simjea gustul, mirosul i senzajia morjii. O strabatura
fiori de spaima. O camerista statea Itnga pat i Alec se
tntoarse spre ea.
 - Lasa-ne singuri.
Fata disparu tntr-o clipa.
Alec se tndrepta spre pat, privi tn jos cu faja rava-
ita.
- M-am simjit jenat. .
Ea tl privi mirata.
- La sarbatoarea Armidemului l-am vazut maturtnd i
spuntnd ca e un adevarat Joc Miller i mi s-a facut
rufine. Se uita la ea i acum Stephen respira greu i
sacadat. Fata ti era vtnata din cauza ranilor, avea taie-
turi tnstngerate pe frunte i obraji. Buzele erau umflate,
albastre i crapate, iar o ureche era gaurita. Se tntoarse
i gemu, respirajia accelerindu-i-se.
Joy nu putea spune nimic, nu putea face nimic. Insa
ti putea doar imagina prin ce trecea Alec acum. Chipul
lui era tncordat. Intinse mtna spre el.
- Vindeca-I, spuse el.
- Poftim?
- Fa-1 sa se faca bine. Folosete-Ji magia.
- Nu pot.
-T re b u ie .
- A vrea sa pot.
- Fa ceva. Vocea ti era disperata.
- Ii-a m mai spus. Puterile mele...
- Pentru Dumnezeu, moare!
Stephen gemu i se rasuci, apoi gemu din nou. In
cepu sa se zvtrcoleasca i sa loveasca cu picioarele.
Amtndoi se aplecara spre el, tncerctnd sa-l liniteasca.
in cele din urma se calma dar pltnse, pltnse i pltnse
murmurtndu-i durerea. Joy ridica privirea spre Alec.
^Arata ca un om care se simjea tradat.
- Ma doare, gemu Stephen, aa de tare... Ajutor.
Leina.
Mtinile ei tremurau i lacrimile ti iroiau pe faja. Alec
se lasa sa cada pe un scaun i ti trecu mtinile peste
faja. i le retrase dezvaluind up chip schimonosit de
neputinja i suferinja. Mtinile strtnsera attt de tare bra-
Jele scaunului, ca tncheieturile i se albira.
 421

- Atunci pune capat acestui chin.

Joy Tnlemni, chipul ei devenind o masca a grozei
auzind oroarea plinS de compasiune a ceea ce-i ce
ruse. Foarte Tncet, opti:
- Nici asta nu pot sa fac.
Alec se uita la fratele sau cu o privire fixa, mTinile
cazTndu-i brusc de pe brajele scaunului. Scoase un ho-
hot de ris scurt care nu era deloc vesel.
- Am tost destul de prost ca sa cred Tn acele puteri
magice ale tale. La ce folosesc?
Ea facu un pas spre el i Ti puse mTna pe umarul
lui. El Tnchise ochii.
- Pleaca.
-A le c ...
- Am spus, pleaca.
- Te rog, lasa-ma sa ramTn cu tine.
- Iei afara. Tacu i Ti ajinti privirea spre pat.
Ea nu se mica cautind sa spuna ceva care sa
treaca de acel zid de gheaja. El se rasuci spre ea i Ti
arunca o privire attt de furioasa, TncTt Joy aproape ca o
simji arzTndu-i pielea.
- La naiba, femeie! Nu poji TnJelege ca vreau sa fiu
singur? Iei afara! Lasa-ne singuri. N-am nevoie de tine.
Un hau rece se Tnchise Tn jurul ei strTngTnd-o, strin-
gTnd-o pTna cind simji ca-i zdrobefte inima. Se Tnde-
parta Tncet cu spatele, ajungTnd la ua. Ii mai arunca o
privire sojului ei, profilul lui fiind la fel de dur ca acela al
unei statui de piatra, apoi se roti i deschise ua.
Fara macar sa-i dea seama ca alearga, coborf sca
rile cTt de repede o duceau picioarele, apoi traversa
holul. Cineva Ti striga numele, dar era prea departe i nu
se putea opri din fuga cum nu-i putea opri nici
lacrimile. Umarul ei se izbi de ceva. Se auzi o bufnitura
i ceva spargTndu-se. Nu-i pasa. Smuci uile de la in-
trare. In aceai clipa cerul se deshise i ploaia Ti re
varsa lacrimile.
Joy continua sa alerge mai repede, tot mai repede,
peste iarba umeda, peste coline, pe drumul pietruit. Ful-
422

gerele despicau cerul intunecat, ploaia se revarsa,

udind-o pina la piele, in timp ce vintul crud ii biciuia
rochia, tragindu-i agrafele din par. I se rostogoli pe
spate in ghemuri ude. Greutatea lui aproape ca o facu
sa se opreasca. Picioarele i se infundau in noroi. Insa
alerga purtata de emojii atit de puternice, ca nimic nu o
putea opri.
I se parea ca cineva ii striga numele din nou i privi
o data in spate, apoi se impiedica i cazu in noroi,
scufundindu-se. Ramase acolo, cu capul in miini, hoho-
tind, in timp ce vintul i ploaia ii izbeau spatele. Un
uierat lung ii rasuna in ureche. Ridica ochii spre Beez-
la, ud leoarca i studiind-o cu ochii cafenii, serioi i
prietenoi.
- Oh, Beezla. Il strinse la piept i el ii ingropa nasul
umed in gitul ei. Il imbrajia, raminind in noroiul de pe
drum, nefericita i singura. Parca silita sa o faca, ii
intoarse privirea spre casa.
- Nu-l pot ajuta pe Stephen... Alec are dreptate. La
ce-mi folosesc puterile magice daca nu-i pot ajuta? Privi
spre cerul intunecat i striga:
- De ce? De ce nu-i pot ajuta? Il strinse mai tare pe
Beezla. Te rog... te rog... a da orice... Te rog...
Ploaia in ceta Vintul se opri. Un nor auriu cobori in
zig-zag din inaltul cerului negru i pluti deasupra ei
citeva secunde, apoi se lumina la trei pai in faja ei.
- MacLean, opti ea, tergindu-i lacrimile cu dosul
miinii.
Inconjurata de o aura.stralucitoare, matua ei se
materializa aratind inalta i regala in toata frumusejea ei
aurie. Privi spre Joy i ochii ei blinzi i injelegatori se
induioara. Peste o clipa ingenunche i ii desfacu larg
brajele.
-J o y o u s .
Joy i se cuibari la piept continuind sa plinga.
- Nu-l pot ajuta pe Stephen.
- tiu, micuja mea. MacLean o urmarea cu ochii
plini de injelepciune.
 423

- Credeam ca Alec are nevoie de mine.

- A avut. Daca vreodata un barbat a avut nevoie de
pujina magie acela a fost Alec Castlemaine.
- Dar la ce-miAfolosete? Magia mea nu-l poate
salva pe Stephen. Ii puse capul pe umarul matuii ei.
Am greit din nou.
Matua fi mingiie spatele ud.
- N-ai greit tu, Joyous. Alec a greit.
Joy ridica ochii spre MacLean.
Nu injelege, dar incepuse sa o faca. Mai are ne
voie de timp.
Matua ei clatina din cap.
- Dar Stephen e cel care sufera, spuse Joy. A suferit
mai mult decit ar trebui sa sufere un om. Iar eu nu-l pot
ajuta.
- Eu tl pot vindeva pe Stephen.
Chipul lui Joy se lumina de bucurie si o tmbratisa pe
MacLean.
- Oh, Tti muljumesc. iti muljumesc,
- Insa tu va trebui sa pleci, Joyous.
Ea tresari i se incrunta.
- Poftim?
-T re b u ie sa pleci.
- Nu... Nu pot pleca. Se tntoarse i ii puse mtinile
pe umerii matuii ei. Nu, te rog, nu...
- Nu poji ramine cu ei. *.
- Dar il iubesc... N iubesc pe amtndoi.
MacLean nu spuse nimic.
- De ce? Joy se uita la matua ei. De ce trebuie sa
plec?
- Pentru ca Alec nu injelege. N-a tnvajat sa pretu-
iasca iubirea.
- Te rog... Nu acum, ctnd sufera attt de mult. E attt
de crud! II iubesc. Te rog!
- Nu injelege ce este dragostea, spuse MacLean
privind spre Belmore Park. Clatina din cap. Nu i te pot
da.
424

Joy Incerca sa respire, dar parca nu exista aer In

jurul ei.
- Trebuie sa alegi, Joyous.
Jinlndu-I In braje pe Beezle, Joy se Intoarse spre
Belmore Park. Un fulger lumina cerul. Timp de o se-
cunda macabra statuie de pe acoperi? se reliefa pe
cerul cuprins de furtuna. Lumlnari pllplira la citeva fe-
restre. Artau ca nite stele i pareau la tel de Inde-
partate i de neatins.
In mintea ei II vazu pe Stephen - draguj, simplu,
inocent i pe moarte. II vazu pe Alec, dur, nelnduplecat,
devenind i el o statuie de marmura, un barbat gol pe
dinauntru.
Disparuse. Ingenunche In noroi strlnglndu-fi sluji
torul la piept, lacrimile scurglndu-se In rluri pe obrazui
ei. Inchise ochii i simji cum o ard. Muclndu-i buza,
respira adinc. Deschise ochii, se uita la acea casa, apoi
spuse:
- Salveaza-I pe Stephen.
Casa era tnvaluita In bezna, o forma tntunecata In
departare. Vintul se Inteji. Ploaia lmproca pamlntul mai
tare ca Inainte, scormonind In drumul noroios.
- Alec, opti ea cu voce pierduta. Alec al meu.
i Intr-un nor de fum auriu Joy se facu nevazuta.
0
 MAGIA
Sarmana natura umana,
Atit de bogat Inzestrata cu nervi ai
suferinjei,
atit de superb crata pentru durere i
mihnire,
e insa firav harazita fericirii.

George Du Maurier

CAPITOLUL 29

Lovituri tndepartate rupsera tacerea din camera lui

Stephen. Alec le ignora. Se auzira din nou. Ridica pri
virea fara sa vada ceva.
- Belmore! Deschide ua, veni un sunet inabuit,
urmat de alteA lovituri. Se ridica i smuci ua fara sa
spuna nimic. In prag statea Downe, cu parul ravait de
vint i hainele ude.
- Sojia ta a fugit tn furtuna. Am Incercat s-o urmez,
dar am pierdut-o. Ce dracu s-a Intimplat?
Alec clatina din cap, privind Inapoi spre pat unde
Stephen zacea lini^tit. II izbi un val de vinovajie atit de
puternic, c&-i simji mintea golitS de orice glnd.
426

- Luate-ar naiba, Belmore! Vrei sa-i pierzi pe amtn- i

doi? J.
Alec nu se putea mica.
Downe il apuca de haina i-l rasuci spre el.
- Belmore!
Alec il auzi, II simji, dar nu inregistra nimic altceva.
Downe tl scutura. Nimic.
- Oh, la dracu... Pumnuljui Downe izbi falca lui Alec.
Durerea fu instantanee. ii trecu prin dinji coborindu-i
spre git. Se clatina spre spate, ti duse mina la falca,
apoi ti clatina capul privind spre conte, uluit, dar con
s e n t.
- Idiot afurisit! Sojia ta a plecat!
- A plecat?
- Da, a plecat.
- Drace! Facu doi pai i zgtljii cordonul clopo-
Jelului. Peste citeva secunde tn camera intra Henson.
Trimite pe cineva sa puna aua pe trei cai. Apoi ramii
Itnga fratele meu. Henson pleca.
- Uneori eti aa de dobitoc i de incapajtnat. 1
Downe ii arunca o privire care ti arata lui Alec ca tia ce :
facuse. Ai incercat s-o alungi.
Nu raspunse, insa tiu tn durerea i vinovajia lui ca \
exact asta facuse. I
Henson se tntoarse o secunda mai tirziu, scutindu-l ;i!
de un raspuns. apoi au pornit alergtnd pe scari, tra-
verstnd holul, trectnd pe Itnga cioburile vazei sparte, j
ieind pe uile de la intrare unde Seynour Ii se alatura.
Ploaia cadea in perdele grele de apa care ii orbeau.
Alec ramase pe trepte, dezorientat, ptna vazu caii. ijitr-o
clipa ii tncaleca armasarul, oprindu-se doar pentru o
secunda, pentru a privi cerul intunecat.
De cite ori Scottish pltngea tncepea sa ploua. Trase :
aer tn piept, ti infipse calciiele tn coastele calului i
disparu, tmproctnd pietriul de pe alee. Vtntul mugea.
Cei trei barbaji calareau grabiti, urmtndu-l pe Downe. El
ti tncetini calul i se intoarse strigtnd:
- l-am pierdut urma dupa colina aceea. Arata spre
 427

dealul din faja lor. S-au desparjit pornind prin ploaie Tn

direcjii diferite, fiecare cautind Tntr-o anumita parte.
Alec Ti duse mTinile la gura i striga:
- Scottish! Atepta un raspuns. Nu primi decTt vuie-
tul vTntului. Ii terse apa de pe ochi i sprincene i
cauta mai departe, minTndu-i calul printre copacii de la
marginea drumului, strigTndu-i numele iar i iar.
- Aici! se auzi voce lui Seymour. Alec dadu pinteni
calului, zarind cei doi barbaji Tn vTrful urmatoarei coline.
AjungTnd ITnga ei, trase de hajuri, descaleca i se tin
prin noroi spre locul unde Seymour statea ghemuit. II
Tmpinse la o parte.
Nu era Scottish. Nu era nimic acolo. Se rasuci i
Seymour Tntinse mTna.
Un picior de iepure, un dinte de filde i o amuleta
de pene zaceau ofilite i murdare Tn palma lui.
- M-ai chemat aici din cauza acestor afurisite de
talismane? Alec Tntinse mTna spre Seymour.
Downe Tl prinse de umeri i Tl opri.
- I le-a dat lui Joy Tnainte ca ea sa piece.
Alec se uita lung la acele obiecte, apoi Tji ridica
privirea.
7 Atunci trebuie sa fie pe aici pe undeva.
Ii duse mTinile la gura i striga din nou:
- Scottish!
Nu se auzi nimic altceva decTt vintul.
-S cottish!
Nimic decTt ploaia.
- Scottish!
Nimic.
Ceasul batu ora patru dimineaja i Alec ti Tntre-
rupse veghea. Stephen nu mai strigase i nu se mai
trezise de trei ore i avea nevoie sa piece pentru cTteva
clipe. Trase cordonul soneriei i Henson aparu.
- Voi fi Tn camera mea, apoi Tn birou. Anunja-ma
daca apare vreo schimbare. La *tntoarcerea lui Downe
voi pleca din nou pe coline.
428

Se indrepta spre camera lui TnchizTnd ua, iar su-

netul rasuna ca un foe de arma in liniftea Tncaperii
goale. Privi Tn jurul sau. Totul era la fel, insa cumva
Tndepartat, de parca era afara privind inauntru i nu
gasea ceea ce cauta. Traversa camera spre fereastra fi
se uita afara. Pe coline se vedeau licariri de lumina,
felinarele celor care o cautau pe Scottish. Stomacul i se
strinse. Petrecuse nenumarate ore Tn cautarea ei apoi
se Tntorsese la Stephen, Tmparjindu-i timpul Tntre ei doi,
la insistence lui Downe i Seymour.
Cu un sentiment de adTnca disperare urmari luminile
urcind pe coline, apoi coborind in vai. Cautarea era
zadarnica. tntr-un fel tia ca Joy nu era acolo. Trase
adTnc aer Tn piept i ceda Tn faja Tntrebarii pe care evita
de citeva ore sa i-o puna: unde era sojia lui?
S-ar putea sa fi Tncercat s se zbTrnTie singura un-
deva, folosindu-se de puterile ei magice, dar numai
Dumnezeu tia unde. ti aminti de aleile Tntunecate ale
Londrei, de troiene de zapada, de riuri inghejate. Dum
nezeule, putea fi oriunde, i nu putea spune nimanui
adevarul despre Tngrijoarea sa. ti freca fruntea. Un gest
stupid pentru ca nu-i va uura neliniftea. Regretul.
inchise ochii. Ce naiba facuse?
- Scottish, opti el privind Tn gol. inghiji greu i Ti
simji gTtuI uscat. tmi pare rau.

- Te rog, matua, lasa-ma sa-i vad doar p e n tru 1

citeva minute. Te rog.
MacLean se afla de cealalta parte a camerei cu
brajele Tncruciate la piept, Tntr-o atitudine TncapajTnata.
Gabriel era ghemuit la picioarele ei, privind-o cu ochi
albatri, stralucitori.
- Te rog, spuse "Joy, mTngTind capul lui Beezle,
Tnainte de a-l pune jos.
 429

- Doar de data asta, Joyous. MacLean ridica bra

jele, iar Gabriel uiera i Ti arcui spinarea. O scTnteie de
lumina Jfni din fereastra.
Joy urmari lumina pTIpTind i marindu-se, luTnd forma
camerei lui Stephen.
Doctorul se afla linga patul lui Stephen i Ti clatina
capul.
- Niciodata n-am mai vazut aa ceva. A fi putut jura
ca plamTnii ii erau perforaji. Se aplec spre Stephen i
spuse: Relaxeaza-te - asta intotdeauna tnseamna ca
ma va durea, spuse Stephen, tragTndu-se Tn spate.
Joy zTmbi. Urmari cu mTndrie i placere cum Alec Tl
liniti. Doctorul facu un pas Tn spate i peste un minut
spuse:
- Cu excepjia acelor vTnatai i taieturi se pare ca nu
mai are nimic.
- Ji-am spus eu, bombani Stephen. Apoi se uita Tn
jurul sau. De ce sint toji oamenii acetia aici?
- Erau Tngrijoraji pentru sanatatea ta, Ti raspunse
Alec.
- Unde e Joy?
Cuvintele Ti strapunsera inima i respirajia i se opri.
Se uita la fejele lui Richard, Neil, Henson i Alec. El nu
devedi rigid. Nu se Tncrunta. Nu evita Tntrebarea.
- Nu tiu.
- tmi place Joy. Ea crede ca sTnt deftept. Se opri
dus pe ginduri, apoi Tntreba Tncet:
- Ea nu a fost Tngrijorata?
Corpul ei Tnjepeni i simji un val ameninjator de
greajS silind-o sa se apuce strins de speteaza unui
scaun.
- A fost foarte Tngrijorata, Ti spuse Alec. N-a vrut sa
piece de ITnga patul ta,u dar eu am fost foarte furios.
l-am spus nite lucruri piine de cruzime.
- Ai facut o prostie.
Alec Tl privi pe Stephen drept Tn ochi.
- tiu. Dar o voi gasi. tji promit ca o voi gasi.
Nu ma va gasi niciodata. Durerea fu atTt de puterni-
430

ca, TncTt Joy cazu in genunchi, ii acoperi faja cu miinile

i plinse. Cind ii retrase miinile imaginea disparuse. Cu
chipul trist i vocea incarcata de mihnire se intoarse
spre matua ei.
- II iubesc. Te rog. Are nevoie de mine.
MacLean se uita la ea, apoi ii indrepta privirea spre
fereastra opaca. O clipa mai tirziu clatina din cap, se
rasuci i iei afara din camera.

i aa zilele se scursera goale, tacute, lipsite de

magie. Stephen ii reveni i ii petrecu cea mai mare
parte a timpului in gradina ingrijind florile i plantele
despre care invajase de la Joy. Spunea cu o siguranja
de neclintit ca Joy se va intoarce. Alec i-o promisese.
Insa increderea lui Alec disparuse.
Calarise fiecare petec de pamint de la Belmore Park.
Ore nesfirite aplecat pe un scaun din camera lui. Intr-un
gest de autopedepsire se inconjura doar de ceea ce-i
amintea de ea. Nu minca pui fript, napi i turta dulce. Pe
fiecare masa i camin din camerele pe care le frecventa
se afla cite o vaza cu trandafiri roz.
intr-o zi sosi o caruja din Londra, aducind lazi grele.
Trei lachei fusesera necesari pentru a duce in camera
ducesei teancurile de carji romantice. Erau aezate
de-a lungul unui perete, parind sa-i atepte sosirea.
Memora numele servitorilor, apoi ii zapacl complet
cind porunci ca toate ceasurile din casa sa fie puse la
ore diferite. Se plimba prin gradini cautind pasarele i
; boboci de flori. Noaptea raminea pina tirziu pe acoperi?
privind stelele, i intrebindu-se daca se va mai uita
vreodata in jos ca sa le vada stralucind in ochii ei. Se
ruga s ninga. Rupse o crenguja de rozmarin i ii
aminti. i uneori, noaptea, cind nu-l vedea nimeni ii
tergea lacrimile.
 431

Alec privi Tn departare amintindu-i. Ca i panglicile

de pe stilpul de Armiden se unduise i se rasucise Tn
viaja lui. RTse singur. Care viaja. Nu avuse nici un fel de
viaja Tnainte de Scottish. ii avusese mTndria, numele,
care acum nu mai contau pentru el. Carapacea rece a
unei vieji paru sa fi existat cu mult, mult timp Tn urma.
Acum avea un frate pe care Tl iubea, cu toate astea
casa ramTnea goala, singuratica i rece. Fara Joy nu-i
va gasi niciodata linitea. Se simjea ranit i era term
convins ca nu se va vindeca niciodata fara ea.
TTnjea dupa magia ei. Dar nu de vrajile ei - slabe,
plapTnde i deseori dezastruoase avea el nevoie aa
cum avea nevoie de aer. Ci de Scottish. Cea mai puter
nica magie era ea Tnsai.
Norii de deasupra gradinii se risipira pujin. Picaturile
de ploaie stropira dalele de piatra. Alec se Tntreba daca
Scottish pITnge. tnchise ochii, apoi Ti desfacu brajele
de pe trunchiul ulmului.

Alec urmari ua biroului TnchizTndu-se Tn urma mesa-

gerului regal. Se Tntoarse i privi Jfnta la invitajia sar-
battorii date Tn cinstea Altejei Sale ducele de Welfingotn.
O arunca pe masa.
- Nu-mi pasa pe cine onoreaza prinjul. Nu ptec la
Londra. Nu plec de aici pTna nu o gasesc.
- tnjeleg ca nu ai aflat nimic. Downe era aezat in
cealalta parte a camerei, TnvTrtind Tn mTna un baston.
Alec clatina din cap.
- Absplut nimic de doua luni. Am primit saptamTna
trecuta raportul din Surrey. Nu e acolo. Familia Locsley
nu tie nimic. Toji oamenii pe care i-am putut angaja au
Tntors Anglia cu susul Tn jos. Toate rapoartele sTnt la fel.
Joy a disparut. Singurele pe care le mai am de primit sTnt
de la James si Fitzwater. Ei scotocesc prin insula Mull.
432

Seymour se juca cu colecjia tot mai bogata de amu-

lete care atirnau de lanjul vestei, apoi ridica ochii.
- Am crezut ca am vazut-o acum o saptamina in
Londra. Am speriat-o de moarte pe sojia lui Billingham.
Mai ca nu m-a provocat la duel. Din spate arata exact
ca i Joy.
- Ar trebui sa existe o urma. Ceva, spuse Downe
incruntindu-se.
Alec se lasa sa cada pe un scaun i ii clatina capul
tnfrint.
- A plecat. Nu cred ca o voi mai gasi vreodata. Se
uita la prietenii sai. Unde a mai pute-o cauta? Trebuie
sa existe un punct de reper, ceva ce mi-a scapat.
- Servitorii aceia nu s-au Tntors? intreba Downe. Ca
re erau numele lor?
- Hangan John i Forbes.
Dadu din cap i-l privi neliniftit pe Alec.
- Crezi ca au vreo legatura cu disparijia ei?
Alec clatina din cap. Banuia ca Joy era cea care
avea vreo legatura cu disparjia lor, dar nu-i putea expli
ca asta lui Downe, aa ea minti i spuse ca-i verificase.
Nu-i rminea altceva de facut decit sa atepte i sa
spere. Ii prinse miinile la ceafa i privi tavanul.
Unde naiba s-ar putea duce o vrajitoare?
In timp ce, pentru a mia oara, cataloga in minte
diferitele posibilitaji, in camera se facu linite, mult prea
linite. II facu sa-i Tntoarca privirea dinspre tavan spre
prietenii sai.
Downe paru foarte surprins, iar gura lui Seymour era
larg deschisa. Vicontele i-o inchise i se ridica in pi
cioare.
- Mi se pare cam nepotrivit sa o numeti pe Joy
vrajitoare, Belmore. Tonul lui Seymour era adinc jignit.
Vorbise cu voce tare. Ii pierdea minjile. Ajunsese
nebun. Seymour insista:
- Joy nu e vrajitoare. Toata lumea tie ca vrajitoarele
arata ca batrina aceea care ne-a pomenit mai inainte
despre ea.
 433

Alec clipi o data incet rididndu-i privirea. Ceasul

batea secundele. Izbi cu pumnul Tn masa i sari Tn
picioare.
- Fir-ar al naibii! Asta e! Batrina aceea. Am uitat de
ea. Dar asta trebuie sa fie! Traversa camera, picioarele
lui lungi mTncTnd distanja din trei pai. Cu mTna pe
clanja se Tntoarse spre prietenii lui care se grabeau sa-l
urmeze. Voi cauta fiecare colj de strada din ora pTna o
voi gasi,
Deschise ua izbind-o de perete i striga:
- Hensons! Impacheteaza. Plecam la Londra.
Vocea lui puternica rasuna prin coridoarele de mar
mura, iar trei cameriste ridicara ochii speriate de ducele
care alerga spre ele continued sa strige. Se opri Tn faja
uneia dintre ele i spuse:
- Mary White.
Fata dadu din cap rasucind Tn mina cTrpa de ters
praful.
Se uita la camerista de ITnga ea i spuse:
- Mary Jones.
Aceasta dadu din cap i Ti aminti sa faca o re-
verenja.
Se rasuci spre a treia care era deja cu capul pina
aproape de genunchi.
- Mary Brown.
Acesta ridica Tncet capul i-l scutura energic.
Ducele de Belmore zTmbi.
- Ei bine, cele trei Mary, nu staji pe loc. Cautaji-I pe
Stephen i spuneji-i ca plecam la Londra.
 C A P I T O L U L 30

0 luna mai tirziu sezonul monden din Londra atinse

apogeul. Baluri i serate devorau timpul liber al aristo-
crajiei i le furnizau btrfe i scandaluri - hrana zilnica a
Tnfometatei inalte societaji. Chiar saptamina trecuta so-
sira veti^Je pe continent, ca o anumita contesa fusese
vazuta la Paris la brajul fratelui acelei amante a sojului
ei. Ultimul on-dit intrecea speculajiile frenetice privind
ciudata comportare a ducelui de Belmore. Intre miinile
unui joc de carji liniftit i la ceaiuri se optea ca se
Jicnise de durere din cauza disparijiei sojiei lui. Se zvo-
nea ca acosta vinzatoarele de flori de la coljurile de
strada. Ducele de Belmore!
Insa saptamina asta birfa se delecta cu ceva nou:
srbatoarea prinjului - cel mai important eveniment al
acestui sezon trepidant - urma sa aiba loc in seara
aceasta. Dis-de-dimineaja, doamnele incepura sa tre-
mure i sa transpire de surescitare, invemlntindu-se in
bijuterii, mitasuri, pene i evantaie, pregatindu-se sa-i
etaleze bogajia i bunul gust in faja celor care contau.
In faja oglinzilor, barbajii exersau priviri melancolice cafe
le darui^u infStgarea enigmatica a unui poet suferind.
Muzicienii regali li'acordau viorile, violoncelele i
flautele, iar cele mai mari florarii din Londra trimisera
sute de lamii in ghivece, pentru ca acesta devenise
 435

ultimul racnet al modei. La fel ca inainte, lamTii vor fi

aliniaji Tnsala de bal de la Carlton House, o privelite
despre care se spunea ca costase mii de lire. Regentul
refuza insa sa-i bata capul cu sume neTnsemnate
pentru ca tn seara aceasta nobilimea Tl va TntTmpina pe
noul erou al Angliei, ducele de Wellington.
Caleaca Belmore era una dintre sutele care se Tn-
dreptau spre Carlton House. Infirate Tn trei rinduri de la
Pall Mall pina Tn strada St. James, mijoacele de trans
port ateptau sa-i depuna ocupanjii la coljul unde
garzile calare Tncadrau intrarea spre porji. Deci, aici se
afla toata lumea buna, stTnd Tn caleti la lumina noilor
lampi cu gaz, Tn toata splendoarea Tmbracamintei dic
tate de o astfel de ocazie, ateptTnd sa-i plateasca
tributul eroului lor i prinjului lor.
- Pe toji dracii! Ce mai ciocnire! Seymour deschise
fereastra caletii i Ti scoase afara capul cu par aramiu.
- Fi atent la piciorul meu, Seymour. Contele de
Downe Tl Tmpunse cu bastonul pe viconte.
Seymour Ti vTri capul inauntru i se uita la piciorul
lui Downe.
- Oh, Tmi pare rSu! Am uitat de piciorul tau.
- Femeia afurisita, bombani contele i Tfi trase picio
rul din calea prietenului sau plin de neastTmpar.
- Care femeia afurisita? Tntreba Stephen cu o curio-
zitate inocenta. Alec se Tntoarse i Ti arunca lui Downe o
privire nemuljumita.
Contele se bTlbTi dTndu-i un fel de explicajie despre
care Seymour afirma ca e o scuza neintemeiata" apoi Ti
explica jocul de cuvinte lui Stephen care rise dupa cTte-
va minute de gindire. Regentul se TntTlnise cu Alec i cu
fratele sau Tntr-o dimineaja, Tn pare, i din prima clipa
Stephen Castlemaine i se piruse foarte simpatic. TTna-
rul aratase o extraordinara cunoatere a florilor i plan-
telor - un subiect drag inimii prinjului, pentru ca era Tn
plina aranjare a gradinii or personale - aa TncTt Prinny
ceruse Tnca o Tntrevedere cu fratele ducelui.
 Cind Arhiepiscopul de Canterbury comentase in
oapta ca tinarul Castlemaine era cam incet, prinjul re-
plicase furios: Aa a fost Moise ceea ce reduse ]a
tacere intreg contingentul celor de condijie buna. In
decurs de o zi, Stephen Castlemaine devenise un favo-
rit regal. Alec continua Tnca sa prfere sa-i protejeze
fratele, Jinindu-I cit mai departe de capricioasa societate
inalta, insa in seara aceasta acceptase ca Stephen sa-i
insojeasca.
- la uitaji-va acolo! Va mai trece o ora pina sa ajun
gem la porjile de la intrare, spuse Seymour. Se incrunta
cind Downe scoase din buzunar o sticluja argintie.
- Nu e pentru mine, spuse Downe intinzind-o lui
Alec. Poftim, Belmore. Alec privea pe fereastra gindin-
du-se la acoperiul de la Belmore Park, simjurile fiindu-i
imbatate de mirosul trandafirilor.
- Belmore?
Stephen se apleca spre el i il impunse cu un deget
in braj.
-A le c !
El ii clatina capul i ridica privirea.
-C e ?
Stephen arata spre conte care Jinea' plosca i spuse:
- Araji de parca ai nevoie de aa ceva.
Alec facu semn ca nu, apoi ii intoarse capul la timp
pentru a zari o palarie roie ponosita saltind prin mul-
Jime.
- Fir-ar al naibii! Smuci ua caletii i se ridica, Jinin-
du-se de fereastra deshisa pentru a-i menjine echili-
brul. E florareasa! Cea pe care o caut! Sari pe strada i
ii croi drum liber prin muljimea de trasuri, trecind pe
trotuar i alergind cit mai repede printre cei ce se plim-
bau. Pierdu din ochi palaria roie i ii impinse la o parte
pe cei din calea lui. Femeile Jipara, barbajii injurara, dar
lui nu-i pasa. Nu o va lasa sa-i scape. Sari pe cabrioleta
Harbinger i scruta muljimea. Cam la treizeci de metri in
faja lui zari palaria batrinei.
 437

- Opriji-o! striga el aratind spre ea. Opriti batrina

aceea! Dar palaria se departa, oamenii privindu-l de
parca era la fel de nebun pe cit se simjea.
- Belmore!
Alec ignora murmurele i se intoarse. Seymour, Ste
phen i Henson alergau spre el, iar Downe cu bastonul
lui chipata in urma lor, injurind de mama focului.
- Acolo! striga el i le facu semn sa porneasca ina
inte. Apoi o lua din nou la goana, vazind un spajiu liber
intre trasuri. Alerga, alerga cit putu de repede printre
echipajele care inaintau la pas i rojile care se invirteau.
Era singura lui speranja, ultima lui ansa. Respira tot
mai greu. Alerga mai repede, strecurindu-se prin mul-
Jime i strigind femeii sa se opreasca, fara sa-i pese de
cine sau de ce era in drumul lui.
0 trasura se mica blocindu-i calea. Echipajul de cai
se cabr i rojile pornira. Nu mai putu trece. Ca un
tunet panica il izbi facindu-l sa tremure. i disperarea. O
disperare copleitoare. Era singura lui speranja.
- La naiba! Se mica la dreapta, apoi la stinga, i
Jini printr-o mica deschizatura intre trasuri. Se afla din
nou in muljime, dar nu o mai vedea. Se inalja incercind
sa o zareasca. Apoi, al naibii de nemuljumit ii croj
drum spre gardul de fier care inconjura reedinja regala. II
apuca i se cajara pe el, sptrijinindu-se intr-o mina.
- Ducele de Belmore ofera o mie de lire oricui o
ajunge din urma pe batrina aceea cu coul de flori!
Un murmur puternic strabatu muljimea. Jipa din nou,
i din nou, apoi ignorind privirile scandalizate, trecu prin
muljime. Se auzi un strigat.
-A c o lo !
Alec alerga in acea direcjie, impingindu-se printre
cei prezenji. O zari. Cam treizeci de tineri de vija nobila,
cunoscuji mai ales pentru lipsa lor de fonduri ii blocau
drum ul in graba lor de a ajunge la ea. Ca apele Mrii
Roii barbajii se dadura la o parte. Alec alerga la ea
tocmai cind batrina ridica un buchet de flori stind cu
spatele la el. .
438

- Un buchet frumos pentru doamna ta!

0 apuca de umeri i o rasuci spre el.
- Unde e? Unde e sojia mea?
Nite ochi cenuii taioi i cunoscuji se uitara la el.
- Cine?
Respirind greoi el se rasti:
- tii cine! Sojia mea!
- Tu cine eti?
- tii al naibii de bine cine sint. Sint ducele de Bel
more!
Batrina Tl studie o clipa Tndelungata, in tacere, apoi
nu-l mai baga in seama spuntnd:
- Nu Tmi dau seama despre ce vorbeti. Se intoase
spre muljime i ridica buchetul de flori. Un buchejel
frumos!
Cu respirajia Tntretaiata Alec ramase nemicat, de-
primat i neajutorat. O mtna Ti atinse umarul i TntorcTn-
du-se Ti vazu pe Downe, Seymour i Stephen.
- Nu vrea sa-mi spuna nimic. Ii trecu o mfna prin
par, neputincios.
Downe vTri mina Tn buzunar i scose o punga cu
bani punTnd-o Tn coul batrinei.
- Spune-mi unde e.
Batrina se Tntoarse foarte Tncet. Privi de ia conte la
Alec, apoi la punga.
- Inaljimea ta vrea sa-mi cumpere tot coul cu flori?
- Spune-i lui Belmore unde e sojia lui. l-ai prezis
viitorul. l-ai spus ca o va TntTlni. Cu luni in urma... Pe
treptele de la Whites. Unde e acum?
- Eu vTnd flori, Inaljimea Ta.
- Cu luni Tn urma ai vfndut mai mult de atft.
Seymour i ceilaiji se aflau ITnga el. Vicontele Ti
arunca punga Tn co, apoi lua fiecare amuleta talisman
i feti de pe persoana sa i le lasa sa cada Tn coul cu
flori.
- Adu-o inapoi.
Stephen se uita la ea i spuse simplu:
 - Alec are nevoie de Joy. Uita-te la el.
Ea ramase tacuta.
- La naiba, femeie! striga Alec. Spune-mi unde e. Ce
trebuie sa fac? Am rascolit intreaga^Londra cautind o
florareasa batrina cu o palarie roie. In sfirit te gasesc
i nu vrei sa-mi spui nimic. Ce trebuie sa fac?
Ea ramase tacuta, insa il studie foarte atenta.
- Am imbratiat fiecare copac de Id Wiltshire la Lon
dra. Se rasuci i zari un artar la cijiva pai departare.
Porni spre el i ii puse brajele in jurul lui.
- Unde e magie, femeie? Unde?
Muljimea incepu sa chicoteasca. Alec ii ignora.
- Maninc turta dulce. La Adracu, nici macar nu-mi
place turta dulce! Caut zine. Imi pun dorinje cind vad
stele cazind. Dorm cu trandafiri. Trandafiri roz. Ma
trezesc noaptea rostindu-i numele. Ce trebuie sa fac?
Spune-mi! Te rog... Vocea i se pierdu i ramase citeva
clipe inainte de a spune: O iubesc.
Se facu o linite absoluta. Ochii aceia cenuii, plini
de injelepciune, il fixara cu o privire patrunzatoare, apoi
incet, se intoarse i pleca.
- Un buchejel frumos pentru doamna ta! Un bu-
chejel frumos!
Alec o urmari indepartindu-se. Speranjele lui dispa-
reau odata cu ea. Se sprijini cu spatele de copac i se
uita in jos. Muljimea inlemnise, gindindu-se numai Dum
nezeu tie la ce. Le simji privirile. Nu-i pasa.
Dupa citeva minute muljimea incepu sa murmure,
apoi sa se risipeasca, iar Downe veni chiptind linga
Alec.
- Sa intram, Belmore.
Alec trase adinc aer in piept. Fara un cuvint, ii urma
inauntru, ocolind in mod intenjionat intrarea principals
Acum nu avea chef sa vorbeasca cu nimeni. Traversa
sala de bal, insa ceva ii atinse brajul. Se rasuci plin de
speranja.
Lady Agnes Voorhees, flancata de cele doua cojo-
fane se projapise in faja lui, aratind de parca ar fi putut
440

scoate flacari pe nari.

El doar se uita la ele, fara sa simta nimic.
- Vai, altefa! N-am mai pomenit aa ceva! Sarmanul
de tine! Ei, vezi, i-am spus eu lui Henry al meu, nu e
ceva tipic pentru o scojianci sa dea bir cu fugijii. Nu
sint in stare sa infrunte nimic. Singe fara vlaga. Ceea ce
imi amintete ...tocmai l-am tntilnit pe Stephen. Acolo cu
Maiestatea Sa? Pai fratele tau e cit se poate de dulce
pentru cineva care - se apleca i opti - nu e cu toate
mintile acasa. Dar asta nu e un motiv ca fata aceea sa
te paraseasca.
Alec se uit la versiunea londoneza a vrajitoarelor
din Macbeth i spuse:
* - Ar fi trebuit sa-i permit sa o faca.
- Sa faca ce, Alteja?
Ochii lui se Tnchiserauor.
- i negi i broate. ii Tntoarse repede spatele conti-
nuTndu-i drumul fara s i vada mica umflatura care ra-
sari pe nasul ca un cioc al acestei Lady Agnes. Doua
zile mai tirziu, un draguj fir de par negru va crete aco
lo, i din celalalt neg de pe barbie... pentru totdeauna.
Ca un strigoi Alec se indrepta spre uile de la
terasa. Avea nevoie de aer. Avea nevoie de spajiu. Avea
nevoie de izolare. Peste ctteva secunde se afla pe o
banca de piatrS sub un copac, Tntr-un colj Tntunecat al
gradinii, sprijinindu-i capul de trunchi i privind Tn sus.
Prin coroana Tntunecata se uita la cer, la stelele Tn care
Scottish vedea atTta splendoare, spre care Ti rostea
dorinjele, tn care credea.
Fara ea, nu mai avea nimic Tn ce sa creada. Nu mai
avea nimic.
Orchestra Tncepu sa ctnte un vals. Era acelai vals.
Buzele Ti schijara un zTmbet dulce amar. Ii pleca capul
i r&mase acolo, cu coatele pe genunchi, miinile acope-
rindu-i ochii i retrai amintirtea acelor clipe.
Ce-i spusese ea atunci? Ceva despre cum sa-fi
creezi amintiri. Amintirile erau tot ce-i ramasese.
- O iubesc, se adresa el pamTntului, simjind nevoia
 441

sa se auda spuntnd-o din nou.

Crezu ca auzise ceva i ridica privirea. Gradina era
goala. Respira.
- Draga mea Scottish.
Frunzele copacilor fonira uor, adierea vintului op-
tind:
-A le c .
Privi in sus spre nimic. Insa ar fi putut jura ca era
vocea ei.
7 Alec.
IncruntTndu-se, se uita in fata lui, o mica speranja
tresarind in el. Nu era nimic. O gradina parasita.
- Alec.
Dumnezeule! Era nebun. Ti va petrece restul viejii
auzind-i vocea.
- Alec al meu.
La asta se ridica Tn picioare i se Tntoarse.
Era acolo. Scottish era acolo, un zTmbet luminTndu-i
faja, faja aceea minunata. Trei pai disperaji i era Tn
brajele lui. Reala. Vie. 0 strinse atit de tare, ca ei i se
taie respirajia.
- Te iubesc. Ii Tngropa faja Tn gitul ei dulce i
spuse: Dumnezeule, Scottish... CTt de mult te iubesc!
Miinile ei ii cuprinsera capul.
- Alec al meu, opti ea, apoi gurile lor se atinsera i
el tiu ca totul e real, pentru ca gusta tot ceea ce iubea,
lumea lui, viaja lui, sojia lui. Eternitatea.
Dupa clipe lungi se departa de ea, privind-o, atingin-
d-o, stringind-o la piept, temindu-se pentru o secunda
ca daca ii va da drumul, va disparea din nou. De parca
i-ar fi citit gindurile, ea Ti zTmbi i opti:
- De data asta e pentru totdeauna.
Acordurile valsului pluteau prin aer. Alec se uita la
lumina aurie din sala de bal, apoi din nou la faja ei. Faja
aceea atit de draga. O secunda mai tTrziu o tragea dupa
el.
- Alec! Unde mergem?
442

El nu spuse nimic, trinti uile terasei i se napusti

inauntru, oprindu-se tn mijlocul salii. Dansatorii t?i ince-
tinira micarile, apoi se oprira. Inconjurat de inalta so
cietate, Alec ti prinse capul tn mtini i o saruta. Un
freamat strabatu incaperea, aristocrajia devenind brusc
martora unui nou scandal. Muzica inceta. Voci chicotira.
Evantaiele se deschisera pentru a ascunde fejele
doamnelor, dei ochii lor curioi priveau pe deasupra.
Citeva doamne leinara. Altele zimbira. Cele mai multe
fura roase de invidie. Alec nu observa. Nu-i pasa.
Se auzira nite aplauze uoare, i Alec ridica capul
privind la trei oameni - singurii din camera, tn afara de
Scottish, a caror opinie conta pentru el. Stephen ii
plecase capul i mormaia: prostie. Seymour ztmbea
cu gura pinS la urechi i ridicase o mina cu degetele
incrucifate. ,Downe se sprijinea tn baston, dar el era cel
care aplauda sttngaci.
Alec simji cum Scottish se agita in brajele lui, apoi
se mica tncet, ochii ei urmtnd privirea lui. 0 vazu uitin-
du-se la bastonul contelui, apoi tntorcind capul spre el.
Urma o pauza, o sctnteie amuzata in ochii ei. Amindoi
au rostit in acelai timp.
7 Letitia Hornsby.
ii prinse risul intr-un nou sarut, o strinse tare i
ignora murmurul sensibilitajilor jignite. O ridica tn braje,
iar ea ti zimbi in timp ce o purta prin muljimea ocata.
- Alec? Oftind ti puse capul pe umarul lui.
7 Hmm?
ii lipi mina de inima lui.
- Faci asta aa de bine!

i au trait fericiji pina la adinci batrineje.

 Daca toji oamenii i-ar aduna
bucuriile Tntr-un singur loc,
ale mele le-ar depai pe-a tuturor.

Juventius

EPILO G

Cit de fericiji? Pai...

All Hallows Eve era o sarbatoare deosebita la Bel
more Park. Daca priveai Tn jos de la acoperiul plin de
fantezie prin ferestrele cristaline care straluceau ca nite
stele, Tn salonul mare - Tncaperea Tn care membrii
familiei Ti petreceau cea mai mare parte a timpului, fiind
de obicei foarte aglomerata - puteai vedea ca exista
magie Tn aer. Plutea prin camera Tmpreuna cu o masa, o
carte sau doua, cTteva scaune, inclusiv cel ocupat de
Alteja Sa, ducele de Belmore.
- Marianna.
- Da, tata?
- Pune scaunul jos, te rog.
0 Carte zbur pe ITnga el.
- Marianna.
- Imi pare rau, tata, spuse ea, apoi o auzi murmu-
rTnd: trebuie sa ma concentrez.
444

Alec Ti tnabufi un oftat i se apleca peste brajul

scaunului ca sa se uite la fetija lui de opt ani. Stind
cam la doi metri sub el era imbracata pentru sarbatoare
Tntr-o rochija de matase verde cu dantela, iar parul ne
gru era prins la spate cu panglici verzi, stralucitoare,
care se potriveau cu ochii ei, acei ochi verzi de spiridu.
Se uita la el in timp ce plutea deasupra lui, Ti muca
buza, apoi facu cu mina.
- Buna, tata.
Alec zimbi.
- Ai vreo problema?
Ea dadu din cap.
- Poji sa o faci, dulce mica. STnt sigur. Ii arunca o
privire plina de Tncredere, pe care era departe de a o
simji.
Ea ti ztmbi de parca tocmai Ti oferise toate stelele de
pe cer. Ii ridicS barbia, Tnchise ochii atit de strTns, TncTt
tot chipul i se strimb din cauza efortului, TnaIJa sus
brajele, apoi Tncet le cobori.
Scaunul-se trinti de podea. Alec Ti scutura capul
pentru a scapa de Jiuitul din urechi i dadu drumul
brajelor scaunului. De-a lungul anilor facuse destul
antrenament.
Fiica lui deschise ochii, ateptindu-se sa fi greit din
nou. O singura privire o asigura. i TncTntarea Ti lumina
faja. Alerga Tn brajele lui.
- Oh, tata! Am reuit! Am reuit!
El o Tmbrajia strins.
- Da, scumpa mea, ai reuit. ti ridica ochii spre ua
Tn pragul careia se afla sojia lui, zimbindu-i, iubirea
pentru el oglindindu-i-se pe faja. Faja aceea. Arata Tnca
la fel de tinara i minunata ca Tn ziua aceea din padure,
Tn ciuda faptului ca era mama a aise copii. Abia de se
schimbase, dar Tl schimbase pe el, aratTndu-i ce Tn-
semna sa traieti, iar de-a j^ungul celor treisprezece ani
au plasmuit multe amintiri. Ii opti un muljumesc abia
 445

auzit, apoi ii drese glasul.

- Toata lumea ateapta.
Alec dadu din cap i ii indoi genunchii pentru ca
fiica lui sa i se poata urea pe umeri. Ea chicoti fericita i
se intoarse spre mama ei, in timp ce el se apleca sub
canatul uii, mtna ei mica mingiindu-i capul.
- Tata face asta foarte bine.
Multe ore mai tirziu, dupa cintece, focuri in aer liber,
dansuri i jocuri, intreaga familie se intoarse in salonul
mare, unde o pendula batu ora unsprezece, ceasul din
bronz aurit de pe camin batu patru, iar ceasul vechi de
pe perete batu miezul nopjii. Ducele de Belmore ii
consulta ceasul de buzunar. Era ora noua.
Clatinind din cap se lasa pe speteaza unui scaun,
aflat pe podea, i |i privi copiii - o combinajie de mor-
tali i vrajitoare care erau iubiji i prejuiji de parintii lor.
Ei reprezentau viaja lui, singele lui, mindria lai i facea
totul ca ei sa o tie. Jonathan, baiatul, cel mai in virsta
i motenitorul~ in virsta de noua ani, ridica privirea spre
camin i cu o simpla fluturare a miinii lui de vrajitor
aranja toate ceasurile din camera. Se spunea ca magia
lui era mai puternica i mai perfecta decit cea a maturii
lui MacLean - Mary MacLean - dupa care fusesera nu-
mite toate fiicele sale i care acum se afla de celalata
parte a incaperii, examinind noua pat cheala a lui Ga
briel. In decursul anilor Alec incepuse sa o cunoasca pe
femeia care i-o daruise pe Scottish. Invajase sa ignore
inclinajia ei i a slujitorului ei de a se'intrupa in diferite
forme - batrine florarese, giganji uriai i pitici, servitori
din Caraibe sau majordomi surzi.
Privirea lui afectuoasa se indrepta spre un colj linif-
tit. Coljul Mariannei. Avea doisprezece ani, i era cea
mai mare dintre copiii lui i cea care intrerupsese tra-
dijia - singura fata nascuta prima in istoria de apte
sute de ani a familiei. Ii invirtea in jurul unui deget
buclele castanii in timp ce citea despre cavaleri, doam-
 446

ne i dragoni, ridicTnd din cind in cind o privire visa-

toare, reflectindu-se in ochii ei albatri ca miezui nopjii.
Marianna juca acum dame cu fratele ei de apte ani,
James. El era singurul muritor din tot lotul Castlemaine,
dar era foarte istej i sprinten, reuind de obicei sa
dejoace planurile magiei celorlalji copii - cu ajutorul
unui castor somnoros numit Beezle.
Marietta, cea de ase ani, statea pe genunchii un-
chiului ei Stephen, in timp ce acesta ii citea incet despre
semnificajia i simbolurile tuturor florilor i pJantelor
' din gradina. Ochii ei se tnchisera, iar Alec zimbi urma-
rindu-i fratele citindu-i pina ce ea adormi. Chiar in du-
pa-amiaza aceea anunjase mindra ca zbirniise petele
de pe toate broaftele din lac.
Alec se ridica, ii scutura de pe haina firimiturile de
turta dulce i traversa incaperea tocmai cind Rosemary^
cea de patru ani, galopa inauntru calare pe o matura. Ii
trimise o sarutare tropaind mai departe. Clatinind din
cap, porni pe scari in sus, i o auzi pe MacLean dre-
gindu-i glasul i dojenind-o:
- Ingeniozitate, Rosemary. O vrajitoare are nevoie
de multa ingeniozitate. t
Alec rise i saluta pe nume fiecare servitor pe care il
intilni in drumul sau pe scari i pe coridoare. Deschise
ua de la acoperi i se indrepta spre locul unde il
atepta Scottish.
Pentru ca aici, printre animalele fantastice, sub toate
stelele stralucitoare de pe cerul nopjii, in mijlocul peta-
lelor roz de trandafiri, ducele i ducesa de Belmore ii
creau magia.

Sfirit