STREPTOCOCII

Streptocociic sunt bacterii grampozitive, de forma sferica (coci) dispusi in perechi sau in lanturi de
lungimi variabile, imobili, nesporulati, aerobi si facultative anaerobi (tulpini microaerofile).
Au fost descrisi prima data de Billroth in exsudatul leziunilor de erizipel si studiati apoi de Pasteur, Koch,
Ogston, si de Fehleisen.Ulterior s-a demonstrate rolul lor etiologic in numeroase boli umane cuprinzand:
angine, scarlatina, erizipel, infectia puerperala, infectii ale tegumentului si plagilor, ale tesutului celular
subcutanat, septicemia, endocardite, infectii urinare. Infectia cu sreptococi beta-hemolitici din grupul A
sta la baza mecanismului etiopatogenic al reumatismului articular acut si al glomerulonefritei acute sau
latent.
Infectiile streptococice constituie un capitol important al patologiei umane , ele putand afecta omul de
ami multe ori in cursul existentei, sale, cuprinzand , prin marea lor frecventa , o mare parte a populatiei.
Faptul ca bolile streptococice alcatuiesc o patologie atat de variata si de amre raspandire se explica prin:
existent a numeroase specii si tipuri de streptococci patogeni pentru om, dotati cu variate calitati
patogenice: virulenta sau invazie si toxinogeneza,multitudinea portilor de intrare a infectiei in organism,
receptivitatea si reactivitatea diferita a organismelor umane expuse , frecventa purtatorilor de
streptococci beta-hemolitici grup A sanatosi(cel putin 20% din populatie).
Streptococii patogeni pentru om fac parte din genul Streptococcus, familia Streptococaceae (care mai
cuprinde si genurile Aerococcus si Gemella). Specia tip reprezentativa este Streptococcus pyogenes.
O contributie importanta pentru a intelege clinica si epidemiologia bolilor streptococice a reprezentat
clasificarea streptococilor. Oprima clasificare s-a bazat pe capacitatea streptococilor de a liza hematiile In
mediile de cultura cu agar-sange , stabilindu-se 3 tipuri de hemoliza: hemoliza complete in jurul coloniei
sau beta-hemoliza, caracteristica streptococilo denumiti beta-hemolitici. Hemoliza partial sau alfa-
hemoliza , de tip alfa sau cu inverzirea mediului . Lipsa complete a hemolizei streptococci gamma.
Ulterior, pe baza antigenelor polizaharidice specific R. Lancefield a clasificat streptococii beta-hemolitici
in mai multe grupe , desemnate cu litera de la A pana la H si de la K pana la T.
Streptococcus pyogenes beta hemolitic din grupul A este responsabil de majoritatea bolilor
streptococice ale omului: angine, scarlatina. Erizipe, etc. Aceasta varietate a tipurilor clinice de
imbolnavire nu trebuie sa conduca insa la ignorarea unitatii lor epidemiologice si profilactice. Constituie
un fapt comun de observatie ca, in manifestarile lor epidemic , infectiile cu streptococci beta-hemolitici
din grupul A prezinta o curba epidemica similara de angine, erizipe, scarlatina, otite, infectii cutanate.
Concomitent cu cresterea epidemica a acestor boli streptococice, se observa si un val similar de
glomerulonefrite acute si de boala reumatismala, consecutive unor infectii streptococice clinic evidente
sau sublinice. Privite astfel, toate infectiile cu streptococci beta-hemolitici grup A capata un cadru
unitary, etiologic si epidemiologic, precum si o importanta similara clinica, in generarea complicatiilor
septice si a celor nesupurative.
Cu privire la infectiile streptococice, trebuie sa se tina seama si de variatiile observate, in decursul
secolelor, in morbiditatea si severitatea bolilor produse de streptococci. Un astfel de exemplu este
scarlatina, ale carei fluctuatii in manifestari clinice a facut sa fie considerate cind o boala
usoara(scarlatina simplex), cind o boala grava sau chiar o adevarata calamitate (forme hipertoxice si
fulgeratoare). Un alt exemplu il constituie septicemia cu streptococ betahemolitic grup A , cu poarta de
intrare genital (febra puerperala), si erizipelul , care afcea ravagii altadata in maternitati , spitale, azile dar
care actualmente sunt bine controlate prin asepsie, antisepsie, igiena si alte mijloace profilactice
(inclusive chimioprofilaxie si antibiotic) si terapeutice.
Asa cum a aratat experienta ultimelor decenii, nu numai infectiile cu streptococci beta-hemolitici grup A
prezinta importanta pentru patologia umana, dar si infectiile cu alti streptococci, cum sunt streptococii
din grupul B, streptococii alfa-hemolitici si streptococii nehemolitici prezinta o importanta clinica
crescanda.Profilaxia actuala a infectiilor streptococice se bazeaza numai pe amsuri preventive generale si
antibioticoprofilaxie, in timp ce un vaccine specific ramane ca o perspectiva pentru viitor.
CLASIFICAREA STREPTOCOCILOR DE IMPORTANTA CLINICA
A)Dupa tipul de hemoliza:
-Streptococi beta-hemolitici ( produc o zona intinsa si clara de hemoliza in jurul coloniilor pe mediile cu
agar-sange) constituie majoritatea streptococilor patogeni pentru om, din grupul A (Lancefield).
-Streptococii alfa-hemolitici , subampartiti in 2 grupuri : streptococci alfa-hemolitici , cu hemoliza
incomplete si streptococci alfa-hemolitici , cu hemoliza incomplete, cu inverzirea mediului, denumiti si
streptococci inverzitori
B)Dupa criteriul antigenic- pe baza unui antigen polizacharidic, component al peretului bacterian ,
Rebecca Lancefield a impartit streptococii in 19 grupuri , desemnate cu litere : A-H si K-T. Fiecare grup
serologic poate fi apoi divizat in serotipuri , lizotipuri, biotipuri. In aceasta clasificare , raman in afara
streptococii inverzitori care nu pot fi grupati dupa criteriul antigenic.
Grupul A , cel mai important, reuneste 90% din streptococii patogeni pentru om. Cuprinde streptococci
cu caracterele streptococului piogen classic, care produce beta-hemoliza si poseda o serie de insusiri de
cultura si fermentative caracteristice. In cadrul grupului A, streptococii au fost clasificatiin peste 80 tipuri
serologice, pe baza proteinei M, specifica de tip. Determinarea serotipurilor, in cadrul grupului A,
prezinta o mare importanta epidemiologica si clinica, deoarece acestea poseda o infectivitate si calitati
patogenice diferite.
Ultimii ani au condus la o cunoastere aprofundata a biologiei streptococilor beta-hemolitici din grupul A.
Atat componentele lor endocelulare, cat si substantele extracelulare (toxine si enzime) au o importanta
deosebita, pentru intelegerea patogeniei, clinicii si profilaxiei bolilor streptococice.
Celula streptococilor beta-hemolitici are o structura complexa compusa din : capsula, perete cellular si
membrana citoplasmica.
Capsula contine acid hyaluronic cu rol in virulenta. Este acoperita de fimbrii, care contin acid lipoteichoic.
Peretele cellular este alcatuit din 3 componente : proteina, polizaharid si peptidoglycan, dispuse in 3
straturi concentrice.
Proteina M este cel mai important factor de virulenta si permite rezistenta streptococului la
fagocitoza.Proteina M este specifica de tip, si pe aceasta baza , streptococii grup A au fost impartiti in
peste 80 de tipuri. Fata de aceasta proteina, apare o imunitate specifica de tip si, din aceasta cauza,
reinfectia cu acelasi serotip nu mai este posibila. In afara de acest determinant specific , proteina M mai
poseda un determinant nespecific, comun, denumit MAP.Acest determinant este responsabil de reactiile
imunologice cu tesuturile gazdei si de reactiile de sensibilitate.
Cu proteina M purifiacta, se urmareste producerea unui vaccine streptocociccare insa nu a putut fi
debarasat pana acum de reactii de sensibilizare neplacute. Titruri de anticorpi anti-MAP, semnificative,
apar in cazul bolilor poststreptococice.
Polizaharidul este un antigen puternic, care permite o clasificare in grupuri de la A-V. Anticorpii
respective apar tarziu in special in cazul bolilor poststreptococice. Ei pot fi evidentiati prin: reactii de
precipitare, de aglutinare si RIA.
Peptidoglicanul detine numeroase functii biologice, determina leziuni cardiotoxice, este pirogen si
antigenic.
Membrana citoplasmica, cu component proteice si glicoproteice, are un rol cross-reactiv, ca factor
pathogenic al bolilor poststreptococice.
Citoplasma contine protein, acizi nucleici, nucleoproteine, enzime, precum si o endostreptolizina
(hemolizina intracelulara). Hemolizina (streptolizinele) sunt responsabile de hemoliza beta observata pe
agar-sange.
Toxina eritrogena (eritrotoxina, toxina Dick ) s-au identificat 3 toxine eritrogene, distincte immunologic
A,B,C elaborate de streptococci din grupul A .Responsabila de manifestarile toxice ale scarlatinei :eruptie,
febra, simptome nervoase si digestive, capacitate letala, produce anticorpi .
Streptolizina O (SLO) este identica tuturor grupurilor, are actiune hemolitica si toxica (in special
cardiotoxica si leucotoxica), are capacitate letala, capacitate antigenica. Este neutralizabila prin anticorpii
specifici, care au rol in diagnostic (reactia ASLO).
Streptolizina S(SLS) are actiune hemolitica si toxica intense.Efect letal in 24-48 de ore (cea mai toxica
dintre macromoleculele extracelulare ale streptococului). Nu este antigenica si nu determina anticorpi
neutralizanti.
Hialuronidaza (factorul de difuziune Duran-Reynals) depolimerizeaza acidul
hyaluronic.Antigenica:determina anticorpi utilizabili ca test de diagnostic. Factor de raspandire si de
virulenta a streptococilor.
EPIDEMIOLOGIE

Rolul primordial il detin streptococii beta-hemolitici care sunt raspanditi pe intreg globul, dar variind
mult dupa zone geografice, dupa sezon .
Sursele de infectie sunt formate de bolnavii cu infectii streptococice si de purtatorii de
streptococci( indeosebi nazli si faringieni). Se apreciaza ca nazofaringele reprezinta principalul rezervor
de streptococci din grupul A. Nu trebuie insa uitati bolnavii cu otite medii supurante, cu streptococ beta-
hemolitic si cei cu afectiuni supurative deschise streptococice ale tegumentului care contamineaza masiv
mediul inconjurator.Aceste afectiuni sunt mult mai contagioase decat placardul de erizipel.Piodermitele
si alte infectii cutanate cu streptococci beta-hemolitici grup A sunt mult mai frecvente in zonele calde si
tropicale. In zonele temperate si reci sunt frecvente anginele si amigdalitele streptococice. Varsta eca mai
afectata: 5-15 ani, dar si colectivitatile cu adulti tineri.
Incidenta purtatorilor de streptococ beta-hemolitic A in populatie , in familii si mai ales in colectivitatile
infantile este foarte mare.In orase aceasta incidenta variaza intre 4-25% fiind maxima toamna si iarna. In
colectivitatile de copii , variaza intre 30-60% in sezonul rece, iar vara scade intre 8-15%. Infectiile cu
acesti streptococci sunt mai frecvente in regiunile temperate si in cele reci. Este posibil ca aparitia
incidentei starii de purtator de streptococ hemolitic si a epidemiilor streptococice sa fie determinate de
infectii virale premergatoare. Purtatorii nazali, mult mai frecventi si cu o mare densitate bacteriana care
pot elimina prin suflatul nasului 10 000-100 000 de streptococci hemolitici, prezinta o mare importanta
epidemiologica.
PATOGENIE
Patogenia infectiilor cu strptococ beta-henolitic grup A este complexa si rezulta din varietatea calitatilor
patogenice ale numeroaselor tipuri de streptococ si din starea diferita de receptivitate a organismelor
expuse.
Organismul reactioneza cu anticorpi specifici , fata de constituientele celulare si produsele extracelulare
ale streptococilor..Pe langa anticorpii anti-proteina M , se formeaza si anticorpi fata de o proteina
asociata proteinei M .Acesti anticorpi anti- MAP apar si cresc ca titru dupa o infectie streptococica acuta.
Dintre anticorpii fata de componentele extracelulare , anticorpii antistreptolizina O (ASLO), servesc la
diagnosticul infectiilor streptococice. Anticorpii ASLO incep sa creasca din saptamana a-2a de boala,
atingand titrul maxim in saptamana a-3a si a-4 a.
Streptococul beta-hemolitic grup A, dispunand de o capacitate scarlatinoasa neta poate declansa
urmatoarele boli:
-scarlatina, angina, otita,septicemia la persoanele fara imunitate antitoxica si antibacteriana
-angina, otita,septicemia la personae cu imunitate antitoxica , dar fara imunitate antibacteriana
-stare de purtator de streptococ beta-hemolitic grup A, la personae cu imunitate antitoxica si
antibacteriana
-reumatism articular acut , glomerulonefrita acuta difuza, erizipel, eritem nodos la personae sensibilizate
la unele antigene streptococice.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv al afectiunilor realizate de infectia streptococica se bazeaza pe simptomatologia
respective, pe datele epidemiologice sip e datele de laborator. Recoltarea exudatului faringian se face cu
un tampon de vata , din nas, din faringe, si din diverse produse patologice . Mediul de cultura usual
pentru punerea in evidenta a streptococului beta-hemolitic grup A este geloza-sange sau geloza-sange cu
cristal violet.
PROFILAXIE
Toate infectiile cu streptococ beta-hemolitic grup A sunt transmisibile si trebuie supuse unor masuri
similare. Desi numai scarlatina trebuie declarata obligatoriu, totusi este necesar sa fie declarate orice
focare epidemic sau epidemii de angine, sau alte boli streptococice.
Izolarea este necesara pentru orice infectie cu streptococci beta-hemolitici grup A si dureaza circa 7 zile,
desi se apreciaza ca circa dupa 24 de ore de la inceperea tratamentului cu penicilina contagiozitatea
bolnavului inceteaza.
Dezinfectia continua si terminal constituie o necessitate.
Tratamentul cu penicilina a fiecarui caz de boala streptococica este indispensabil si trebuie extins cel
putin 10 zile. Este util ca tratamentul cu penicilina G sau V sa se incheie cu o doza de 600 000 Usau de 1
200 000 U de penicilina deposit.
Aparitia de boli streptococice intr-o familie sau in colectivitati impune examene bacteriologice la toti
membrii aplicandu-se tratament ul cu penicilina la toti cei ce prezinta streptococ beta-hemolitic grup A.
Masuri antiepidemice: determinarea si neutralizarea surselor de infectie, impiedicarea cailor de
transmitere(contact, aer contaminat, lapte sau alimente contaminate), dezinfectie continua si terminala,
profilaxia in masa cu penicilina nu este indicate decat in circumstante speciale pe cat posibil selective in
functie de factorii individuali, educatia sanitara a populatiei privind modul de transmitere a infectiilor
streptococice , riscul bolilor poststreptococice si necesitatea terapiei prelungite cu penicilina .