Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Optica Aplicata
Optica Aplicata
Reflexia
a) raza incident, normala la suprafaa reflectant n punctul de inciden i raza reflectat
sunt coplanare;
b) fie unghiul i dintre raza incident i normala n punctul de inciden, atunci unghiul
dintre raza reflectat i aceeai normal este i = -i (notaia scoate n evidena sensul
direciei razei reflectate; daca nu intereseaz sensul ci doar direcia atunci se poate
utiliza i notaia uzual i = i).
Legile refraciei i reflexiei luminii sunt cunoscute i sub denumirea de legile Snell-
Descartes.
In care unghiul este unic definit dac se cunoate unghiul i coordonata s sau
dac se cunoate setul de valori (h, s) :
r * sin
h r * sin ; r * (1 cos ) s
tg
Din relaiile de mai sus se observ c poziia punctului imagine, dat de coordonata s,
depinde att de poziia punctului obiect, dat de coordonata s, i de unghiul dintre raza
incident emis de la punctul obiect i axa optic sau de poziia punctului obiect i nlimea
de inciden a razei obiect pe suprafaa dioptrului msurat fa de axa optic (s i h).
n consecin nu se poate vorbi despre un singur punct imagine pentru orice raz ar
pleca din punctul obiect, deci sistemul nu este stigmat.
n continuare se va opera cu un model ideal de sistem optic, urmnd a fi stabilite ulterior
condiiile n care un sistem optic real poate fi aproximat printr-un sistem ideal.
Relatii matematice specifice unui sistem optic ideal. Formula lui Newton
Un sistem optic ideal va realiza o imagine sub forma unui punct pentru un punct obiect.
Corespondena univoc i reciproc punct cu punct, ntre spaiul obiect i spaiul
imagine stigmatic se numeste colinear. La propagarea luminii n medii izotrope, razele de
lumina sunt drepte. Intuitiv, este util ca unei drepte obiect, prin transformare colinear, s i
corespund o imagine tot sub forma unei drepte. Fasciculelor de raze care pornesc dintr-un
punct obiect le corespund fascicule de raze convergente ntr-un punct imagine. Imaginile
punctelor obiect ce aparin unui plan (denumit plan obiect) vor aparine tot unui plan denumit
plan imagine. Acest tip de transformare optic care asigura transformarea unui punct obiect
ntr-un punct imagine, unei drepte obiect ntr-o dreapta imagine i unui plan obiect ntr-un plan
imagine este cel mai util, intuitiv dar i ca model de calcul optic.
Fie un sistem optic ideal i doua sisteme de coordonate, (Oxyz) specific spaiului obiect
i (O,x, y, z) specific spaiului imagine construite astfel nct:
- axele Oz i Oz sunt optic conjugate;
- O este punct focal obiect (punctul obiect z care are proprietatea c z= deci
fasciculul de raze divergent ce pleac din O se transform n spaiul imagine ntr-
un fascicul de raze paralele);
- O este punct focal imagine (punctul imagine z care are proprietatea c z=-
deci fasciculul de raze paralele din spaiul imagine ce se transform n spaiul
imagine ntr-un fascicul convergent n O);
- axa Oz este ax de simetrie;
- planul Oxy este paralel cu planul focal obiect (acel plan care are proprietatea c
pentru orice punct obiect ce i aparie imaginea punctului este la z= - deci orice
fascicul de raze divergent ce pleac din acest punct obiect se transform n
spaiul imagine ntr-un fascicul de raze paralele);
- planul Oxy este paralel cu planul focal imagine (acel plan care are proprietatea
ca pentru orice punct imagine ce i aparine punctul obiect este la z=-, deci
orice fascicul de raze paralele din spaiul obiect se transform ntr-un fascicul
convergent ntr-un punct din planul focal imagine).
Studiul sistemelor optice ideale se bazeaz pe transformarea colinear, ce poate fi
caracterizat n ipoteza satisfacerii condiiilor anterioare de relaii de tipul:
b
x' x
z
b
y' y
z
d
z'
z
unde h este distana de la punctul de intersectie al razei incidente cu planul focal obiect
la axa optic.
n consecin toate razele care intersecteaz planul focal obiect ntr-un punct la
nlimea h de axa Oz, fac n spaiul imagine aceleai unghiuri cu axa optic.
Similar se poate arta c toate razele incidente sub acelai unghi n sistemul optic
converg n spaiul imagine i intersecteaz planul focal imagine ntr-un punct aflat la distana h
de axa optic:
h' b tg '
Mrirea linear (transversal ) este raportul ntre lungimea segmentului liniar imagine
y i lungimea segmentului liniar obiect y conjugat, care se gsesc n plane perpendiculare pe
axa optic.
y' f z'
pentru segmentul obiect aflat in planul yOz
y z f'
x' f z'
pentru segmentul obiect aflat in planul xOz
x z f'
Relaia rmne valabil pentru orice segmente conjugate aflate n plane conjugate
perpendiculare pe axa optic.
Mrirea unghiular () este raportul ntre tangentele unghiurilor formate cu axa optic
ntr-un plan meridian (plan ce conine axa optic) de o raz de lumina din spaiul imagine i
raza conjugat din spaiul obiect (transformarea colinear n sisteme optice ideale asigur c
dac raza obiect se gsete ntr-un plan meridian atunci i raza imagine se gsete n acelai
plan meridian).
tg '
tg
z f f f' f 1
x x
f' z' z' f' f'
Punctele principale sunt interseciile planelor principale cu axa optic. Exist un punct
f
principal obiect H plasat la distana zH f de focarul obiect i un punct principal imagine
z f
Deoarece
f'
z'
1 , rezult z AN f ' ; z ' AN ' f
z f f 1
x
f' z' f'
ff ' z'
z 2 z
f h
i tg ' tg
f' f'
1
Pentru un sistem in aer n=n=1 deci f = f i notand
f'
se obine
tg = tg + h
Pentru i destul de mici, relatia devine: = + h
n
ipoteza c legea refraciei Snell-Descartes se scrie sub forma i i . Aceste legi sunt valabile
n'
pentru sistemele compuse din dioptrii sferici cu centrele pe axa optic. Dac un dioptru are
suprafa de revoluie in jurul axei optice, aceasta va fi aproximat cu o sfer.
Capitolul III Sisteme optice compuse formate din mai multi dioptrii
Conform figurii de mai jos, F 1 este imaginea punctului obiect situat la infinit. Punctul F,
imaginea lui F1 prin al doilea sistem, este i el imaginea punctului obiect situat la infinit prin tot
sistemul optic, deci este focarul intregului sistem.
Utiliznd relaiile lui Newton scrise pentru ambele sisteme optice se obine distana
focal imagine a ansamblului de sisteme optice:
h f1 ' f 2 ' f1 ' f 2 '
f '
tg '
; f '
f 1 ' f 2 d
Se observ c f2 = f2
Relatia se mai poate scrie i sub forma:
1 f ' f d 1 1 1
1 2 d
f' f1 ' f 2 ' f 2 ' f1 ' f1 ' f 2 '
1 2 d 1 2
Mrimea egala cu inversul distanei focale imagine este puterea lentilei (numit i
vergena lentilei).
Similar se pot stabili poziiile planelor principale ale ansamblului de sisteme optice
ideale, pozitiile planelor antiprincipale, nodale i antinodale.
f f1 f 2
Mrirea transversal a ansamblului poate fi exprimat prin relatia:
z f 1 f 1 ' z1
1 1 2
suprafee reflectante devine:
s' s r
Ca i la dioptrii sferici refractani, planele principale sunt tangente la dioptru n vrful lui
(sunt perpendiculare pe axa optic) iar vrful dioptrului este i punct principal obiect i punct
principal imagine.
Distana frontifocal obiect este egal cu distana focal obiect iar distana frontifocal
imagine este egal cu distanta focal imagine.
Invariantul Lagrange-Helmholtz ny = -ny devine
y = -y
r
Dac s = , atunci se obine distana focal imagine s ' s' F ' f ' .
2
r
Similar impunnd s= se deduce distana focal obiect s F f .
2
Se observ c f = f iar punctele focale sunt la jumtatea razei fa de vrful dioptrului.
1 1 1
Focarele sunt confundate, deci invariantul Abbe devine:
s' s f
Punctele nodale corespund cazului =, ceea ce conduce din invariantul lui Abbe la
condiia y=-y, deci sunt i puncte antiprincipale (mrire transversal egala cu -1). Aceste
puncte sunt confundate cu centrul sferei.
Pentru oglinda sferic concav, raza i distana focal trebuie s fie considerate cu
valori negative. Oglinda concav este convergent.
Pentru oglinda sferic convexa, raza i distana focal trebuie s fie considerate cu
valori pozitive. Oglinda convex este convergent.
NOT: Concavitatea sau convexitatea se stabilesc analiznd suprafaa pe care se
produce reflexia (suprafaa expus la lumin).
Constructia imaginilor in oglinzi ca i n cazul sistemelor refractante pentru puncte
situate n afara axei optice se pot utiliza dou din urmtoarele trei raze ale cror traseu poate fi
stabilit doar grafic dup reflexie pentru determinarea punctului imagine: raza paralel cu axa
optic va trece prin focarul imagine, raza care trece prin C (centrul de curbur) va trece
nedeviat si raz care trece prin focarul obiect F va deveni paralel cu axa optic.
Obiectele i imaginile care sunt desenate cu linie ntrerupt sunt virtuale.
Mririle se deduc similar:
- mrirea transversal
y' s' z' f
y ' s f' z
1 1 2
Daca nmulim relaia cu h, rezult:
s' s r
h h h 2
; ' h h
s' s f r
1 s
s'
Prisme reflectante sunt elemente optice cu suprafee polisate, plane, aezate sub
diferite unghiuri, pe care lumina se refract sau se reflect, dar cel puin una din suprafee este
reflectant. n prismele reflectante, lumina incide pe un dioptru plan refractant, sufer reflexii
pe diversele suprafete i emerge tot printr-un dioptru refractant.
Din punct de vedere optic, prisma reflectanta este echivalenta unei lame cu fee plan
paralele. Prismele reflectante sunt destinate s modifice drumul fasciculului, pentru a redresa
sau roti imaginea si uneori, pentru a diviza fasciculul.
Avantajele prismelor fa de oglinzi:
- unghiuri ntre fee invariabile;
- pierderi de lumin n prisme, prin reflexie total, nule;
- unele prisme nu pot fi nlocuite prin oglinzi datorit geometriei complicate;
- gabaritul prismei este mai mic dect cel al unui sistem de oglinzi echivalent.
Lungimea geometric a drumului razei prin prism este egal cu grosimea lamei cu fee
paralele echivalent. Lama echivalent poate fi determinat prin desfaurare dupa urmtoarea
regul: pentru fiecare reflexie se construiesc imaginile reflectate de suprafaa considerat, a
razelor care sunt reflectate de ea i a tuturor suprafeelor reflectante i refractante care o
urmeaz. Desfaurarea ncepe de la ultima suprafa a prismei dup sensul de propagare a
luminii.
Capitolul V Sisteme optice telescopice
Caracteristici optice principale
Un sistem optic telescopic este proiectat astfel nct un fascicul obiect format din raze
paralele va iei din sistem sub forma unui alt fascicul format tot din raze paralele.
Un sistem telescopic se obine prin combinarea a dou sisteme optice cu distan
focal finit, astfel nct focarul imagine al primului sistem s coincid cu focarul obiect al celui
de-al doilea sistem. Primul sistem se numete obiectiv iar al doilea ocular. Confrom celor
stabilite anterior, la combinarea a dou sisteme centrate aezate coaxial, intervalul optic fiind
f1 f 2 f 'f '
, relaiile de calcul ale distanelor focale ale sistemului rezultant sunt: f ; f ' 1 2 .
Mrirea transversal pentru un sistem format din dou subsisteme optice este dat
f1 f 2
de relaia: , unde x1 este distana de la obiect la F 1; f1 i f1 sunt distanele
f 1 f 1 ' x1
focale ale obiectivului; f2 si f2 sunt distanele focale ale ocularului. Pentru = 0 se obine:
f2 f '
f = - ; f = ; 2
f1 ' f1 '
tg D 1 f '
Mrirea unghiular rezult: 1 ,
tg D f2 '
2
f ' 1
iar mrirea axial este: 2 2 2
f1 '
f 2 '2 xp
focarul imagine al ocularului, rezulta: x p ' x p x p
f1 ' 2 2
D
Grosismentul ocularului, ce acioneaz ca o lup, este: OC f ' , unde D = 250 mm.
2
D D
Grosismentul microscopului rezult: G M 0 OC f ' f ' f '
1 2
m 2r
conform principiului Huygens-Fresnel prin formula: AP S cos dS
Rr
Formula lui Fresnel furnizeaza valoarea corecta a amplitudinii dar nu si a fazei. Exista o
formula numita formula Kirchoff-Helmholtz care permite eliminarea acestei dificultati. Actiunea
vibratorie intr-un punct arbitrar P, rezultanta a undelor secundare generate de suprafata de
unda sferica de raza R este:
j e jkR e kr 2
up k 1 cos N , r dS , unde k
4 k r
Aberatiile monocromatice
Aberatii monocromatice se numesc erorile imaginii ce se manifesta chiar si in lumina
monocromatica. Acestea sunt: aberatia de sfericitate, coma, astigmatismul, curbura
astigmatica si distorsiunea.
1. Aberatia de sfericitate este eroarea care se manifesta in fascicule largi, datorita careia
imaginea unui punct obiect situat pe axa optica constituie o figura spatiala numita
caustica si care, in diverse plane perpendiculare la axa optica, produce imagini de
forma unor pete circulare difuze de diverse marimi si intensitati luminoase.
Aberatia de sfericitate se datoreaza faptului ca unghiurile de incidenta pe suprafetele
refringente cresc pe masura departarii razelor de raza optica, iar refractia este cu atat mai
accentuata cu cat unghiul de incidenta este mai mare. Prin urmare, daca razele emergente
paraxiale se intersecteaza intr-un punct imagine P 0, razele ce trec prin zone mai departate vor
intersecta axa optica cu atat mai aproape de lentila cu cat zona este mai departata.
Aberatia de sfericitate se exprima grafic printr-o curba reprezentand variatia distantei
focale in functie de deschiderea sistemului.
In cazul lentilelor convergente, aberatia se considera negatic\va sau subcorijata, curba
fiind orientata in sens contrar propagarii razelor de lumina, pe cand in cazul lentilelor
divergente, aberatia se considera supracorijata, curba fiind orientata in sensul propagarii
razelor (vezi figura de mai jos).
Ca masuri de ameliorare, se mentioneaza ca pentru aceeasi distanta focala si
deschidere, aberatia de sfericitate se schimba in functie de forma lentilei si de pozitia acesteia
fata de planele conjugate obiect-imagine. In primul caz, lentila fiind orientata cu suprafata
plana spre un obiect situat la infinit, refractia razei paralele la axa optica se produce pe o
singura suprafata. In al doilea caz, aceeasi deviere a razei revine ambelor suprafete, deci
unghiurile de incidenta la fiecare suprafata sunt mai mici si, in consecinta, aberatia de
sfericitate va fi mai mica.
Pentru corijarea aberatiei de sfericitate se practica trei metode:
- Corijarea prin asocierea unei lentile convergente cu o lentila divergenta, calculate astfel
incat aberatia negativa a lentilei convergente sa fie compensata de aberatia pozitiva a
lentilei divergente, si prin aceasta sa rezulte distanta focala dorita. Prin alegerea
corespunzatoare a indicilor de refractie ai celor doua lentile se urmareste si
acromatizarea sistemului, un astfel de sistem numindu-se acromat.
- Corijarea prin inlocuirea lentilei simple cu un sistem asociat din mai multe lentile, avand
raze de curbura corespunzator mai mari decat cele ale lentilei echivalente. In acest caz,
devierea razelor prin sistem fiind distribuita pe mai multe suprafete, unghiurile de
incidenta vor fi mult mai mici, iar aberatia de sfericitate redusa corespunzator.
- Corijarea prin utilizarea lentilelor cu suprafete asferice, astfel calculate incat razele
luminoase ce traverseaza lentila prin diverse zone sa prezinte un focar comun.
2. Coma este aberatia ce se manifesta in fascicule largi si inclinate, in urma careia
imaginea unui punct obiect situat in afara axei optice reprezinta o caustica asimetrica
care, in diverse plane perpendiculare la axa optica, produce imagini de diverse marimi
si intensitati luminoase, de forme asemanatoare unei comete.
In principiu, coma constituie o particularitate a aberatiei de sfericitate pentru fasciculele
inclinate si este generata de aceleasi cauze. Asimetria causticii si forma de cometa a imaginii
se datoreaza asimetriei sectiunii fasciculelor, respectiv asimetriei unghiurilor de incidenta fata
de suprafata lentilei.
In functie de forma lentilei si pozitia acesteia fata de obiect, coma poate fi orientata srpe
exterior sau spre interior. Aceasta aberatie este cu atat mai pronuntata, cu cat inclinatia
fasciculelor fata de axa optica este mai mare. De aceea, coma este una dintre aberatiile care
limiteaza campul util al imaginii, deoarece de la centru spre margine imaginile devin din ce in
ce mai neclare.
Intr-un sistem optic, coma se corijeaza numai daca se satisface conditia sinusurilor a lui
Abbe. Abbe a demonstrat ca marirea liniara prin diverse zone ale lentilei este diferita, fenomen
datorat faptului ca prin zonele marginale ale lentilei refractia razelor este mai accentuata decat
in zona centrala. Prin urmare, daca zona centrala formeaza imaginea l 0, zona marginala va
forma imaginea l de marime diferita, ceea ce determina aberatia de coma.
O imagine clara a unui obiect de dimensiuni finite se obtine numai daca drumurile
optice ale razelor intre fiecare pereche de puncte conjugate obeict-imagine sunt egale,
indiferent de zona strabatuta de razele luminoase. Aceasta conditie se asigura prin relatia lui
Abbe:
Punctele conjugate pentru care aberatia de sfericitate este corijata si in acelasi timp
respecta conditia sinusurilor se numesc puncte aplanate, iar sistemul optic care satisface
aceste conditii se numeste aplanat.
3. Astigmatismul este aberatia care se manifesta in fascicule inguste inclinate, in urma
careia imaginea unui punct obiect situat in afara axei optice constituie o imagine
spatiala formata din doua linii focale perpendiculare una fata de alta si situate fata de
sistemul optic la distante diferite. O asemenea imagine se numeste astigmatica, iar
distanta dintre cele doua linii focale distanta astigmatica sau distanta de astigmatism.
Sa presupunem ca de la punctul obiect situat in afara axei optice lumina se propaga in
doua plane perpendiculare intre ele. Planul vertical, ce cuprinde punctul obiect si axa optica a
sistemului, intersectand suprafata lentilei pe o linie asemanatoare meridianului pamantesc, se
numeste plan meridional, iar planul orizontal ce intersecteaza suprafata lentilei pe o linie
asemanatoare ecuatorului plan sagital sau ecuatorial. Datorita asimetriei liniilor de intersectie
ale fasciculelor din cele doua plane cu suprafetele lentilei, unghiurile de incidenta vor fi diferite.
Astfel, in urma refractiei, fasciculul din planul meridional se va intersecta intr-un punct imagine
P'm, pe cand fasciculul din planul sagital se va intersecta intr-un punct imagine P' s. Ca urmare
a intersectiei in puncte diferite a razelor emergente din cele doua plane perpendiculare, se
obtine imaginea astigmatica a punctului, formata din doua linii focale ce trec prin punctele P' m
si P's.
Linia orizontala P'm formata de fasciculul meridional in plan sagital se numeste imagine
meridionala, iar linia focala P's formata de fasciculul sagital in planul meridional se numeste
imagine sagitala.
Marimea astigmatismului se caracterizeaza prin diferenta astigmatica f', respectiv prin
distanta dintre cele doua linii focale masurata pe axa optica, si variaza in functie de inclinatia
fasciculului.
Astigmatismul se considera corijat daca curburile celor doua suprafete astigmatice se
suprapun. Sistemele care satisfac aceasta conditie se numesc astigmate. Este evident ca, in
urma corejarii astigmatismului, o imagine clara a unui obiect plan se va obtine numai pe o
suprafata curba, deci curbura astigmatica ramane in continuare necorijata.
In cazul unei lentile, astigmatismul poate fi ameliorat printr-o alegere corespunzatoare a
formei, al indecelui de refractie al sticlei si a pozitiei diafragmei. O asemenea forma si pozitie a
lentilei este insa contraindicata ameliorarii aberatiei de sfericitate. De aceea, corijarea
astigmatismului concomitent cu corijarea altor aberatii constituie o problema deosebit de
dificila, ce se realizeaza prin asocierea corespunzatoare de lentile pozitive si negative de
diverse forme si indici de refractie diferiti.
4. Curbura astigmatica este aberatia ce se manifesta in fascicule inguste inclinate,
datorita careia imaginea unei figuri plane nu se obtine clara intr-un plan, si pe o
suprafata cu o anumita curbura.
Pentru corijarea simultana a astigmatismului si curburii astigmatice, Petzvall a stabilit ca
sistemul trebuie sa indeplineasca conditia: -1/n ifi = 0 , deci corijarea acestor aberatii depinde
de alegerea indicilor de refractie si a distantelor focale ale componentelor sistemului optic.
Ca si in cazul altor aberatii, o corijare perfecta este realizabila numai pentru doua
puncte, pentru fiecare curbura privita separat. Sistemele optice pentru care astigmatismul si
curbura astigmatica sunt corijate se numesc anastigmate
5. Distorsiunea este aberatia ce se manifesta in fasciule inguste inclinate, in urma careia
imaginea nu pastreaza forma geometrica a obiectului, deci nu este ortoscopica. O
imagine ortoscopica se obtine numai daca marimea transversala a sistemului optic este
agala pentru toate punctele obiectului, indiferent de distanta acestora fata de axa
optica, deci orice deviere de la conditia ortoscopiei are semnificatia distorsiunii.
Daca lentila este diafragmata in spatiul obiect, imaginea unei figuri plane va fi mai mica
decat imaginea ortoscopica, prezentand o deformare sub forma de butoi. In acest caz,
distorsiunea se considera negativa sau subcorijata. Daca lentila este diafragmata in spatiul
imagine, imaginea va fi mai mare decat imaginea ortoscopica, prezentand o deformare sub
forma de perna. In acest caz, distorsiunea se considera pozitiva sau supracorijata.
Distorsiunea se caracterizeaza prin diferenta l' = l' l' 0 dintre marimea imaginii reale si
marimea imaginii ortoscopice. De obicei, se considera distorsiunea relativa exprimata in
procente: D = l'/ l'0 = l' l'0 /l (%)
Corijarea distorsiunii se realizeaza printr-o asociere corespunzatoare de lentile sau
componente ale caror distorsiuni sunt de sens contrar.
Aberatiile cromatice
Aberatia cromatica constituie eroarea generata de fenomenul dispersiei, in urma careia
imaginea unui punct obiect este de forma unei figuri spatiale care, in diverse plane
perpendiculare la axa optica, formeaza imagini de forma unor pete de dispersie de diverse
marimi si culori, cu intensitati diferite.
1. Aberatia cromatica pe axa optica datorita dispersiei, la trecerea prin lentila orice raza
de lumina alba se descompune in spectru, fiecare raza monocromatica formand o alta
imagine. Din figura de mai jos se observa ca cea mai buna aproximare a imaginii unui
punct obiect situat pe axa optica este pata de dispersie cu diametrul minim, situata intre
imaginile extreme formate de radiatiile rosie si violet.
Distanta focala a unei lentile depinde de razele de curbura ale suprafetelor refringente
si de indicele de refractie al sticlei. Indicele de refractie fiind o marime variabila in functie de
lungimea de unda, rezulta ca si distanta focala capata o alta valoare pentru fiecare radiatie
monocromatica; este maxima pentru extremitatea rosie a spectrului vizibil, deoarece indicele
de refractie este minim, si minima pentru extremitatea violeta, deoarece indicele de refractie
este maxim. Fiind determinata de dispersie, aberatia cromatica actioneaza chiar si in fascicule
paraxiale.
Marimea aberatiei cromatice pe axa se caracterizeaza prin diferenta distantelor focale
f'F pentru radiatia albastra si f' C pentru radiatia rosie, si corespunde expresiei: f'cr = f' F - f'C = -
f'D/
in care f'D este distanta focala medie pentru radiatia galben-verde, iar este coeficientul de
dispersie al sticlei.
In cazul cel mai simplu, corijarea aberatiei cromatice se realizeaza prin asocierea unei
lentile convergente cu una divergenta, lipite sau putin distantate, avand aberatiile egale si de
sensuri contrare. Pentru a obtine acromatizarea este necesar ca puterile dioptrice C 1 si C2 ale
lentilelor componente sa corespunda expresiilor:
1 2
C1 = C ; C2 = - C ;
1 2 1 2
in care C este puterea dioptrica a sistemului acromatizat, iar 1si 2 sunt coeficientii de
dispersie ai lentilelor componente.
Din expresiile de mai sus rezulta ca pentru a satisface conditia acromatizarii, distantele
focale f '1 si f '2 ale celor doua lentile trebuie sa fie:
2 2
f '1 f ' 1 ; f '2 f ' 1
1 2
unde f' este distanta focala a sistemului acromatizat.
Cunoscand distantele focale f '1 si f '2 se pot calcula razele de curbura ale celor doua
lentile, tinand seama ca razele suprafetelor lipite sa fie egale si de acelasi sens.
Acormatizarea prin asocierea a doua lentile lipite avand aberatiile egale si de sensuri
contrare asigura suprapunere focarelor numai pentru doua lungimi de unda. In urma acestei
acromatizari rezulta un spectru secundar. Un asemenea sistem optic se numeste acromat.
Pentru a reduce spectrul secundar la minim, conditie ce se impune pentru obtinerea unor
imagini cat mai corecte, este necesara acromatizarea pentru trei radiatii ale spectrului vizibil.
Asemenea sisteme, numite apocromate, se pot obtine printr-un sistem asociat din trei lentile
cu caracteristici optice corespunzatoare.
2. Diferenta cromatica de marire este fenomenul ce colorare a conturului imaginii
obiectelor de dimensiuni finite. Acest fenomen se datoreaza maririi diferite a imaginii
pentru diverse radiatii, ca rezultat al variatiei distantei focale in functie de lungimea de
unda.
In cazul sistemelor optice de grosimi finite, acromatizarea simpla asigura
corespondenta focarelor si respectiv a imaginilor situate pe axa optica, dar nu asigura si
egalitatea distantelor focale. Deoarece marimea imaginii obiectelor de dimensiuni finite este
direct proportionala cu distanta focala, rezulta ca pentru diverse radiatii se obtin imagini de
marimi diferite ale aceluiasi obiect, ceea ce determina fenomenul de colorare a conturului.
Diferenta cromatica de marire se caracterizeaza prin diferenta dintre marimea imaginilor
corespunzatoare radiatiilor F si C, respectiv l 'cr l ' f l 'c . Este evident ca aceasta diferenta
creste concomitent cu cresterea marimii imaginii. Corijarea acestei aberatii reclama realizarea
unor sisteme complexe, care sa asigure atat coincidenta focarelor pentru diverse radiatii, cat si
coincidenta planelor principale. Asemenea sisteme, care asigura acromatizarea si egalitatea
distantelor focale se numesc stabil acromatizate.
l c
7. Actiunea unei lame subtiri cristaline asupra undei plane daca frontul de
unda incident este paralel cu fata lamei, el ramane astfel si dupa
refractie.
Cele 2 componente rectangulare ale vibratiei incidente pot avea viteze de
propagare diferite. Diferenta de drum produsa de lama va fi de = (n n) e
Actiunea lamei asupra unui fascicul este in intregime definita de orientarea vibratiilor
privilegiate si valoarea diferentei de drum.
Daca in sectiunile principale diferenta de drum este = k, se poate spune ca
avem o lama de o unda. Daca = k + /2, atunci lama introduce o intarziere de
/2 si se numeste jumatate de unda. Vibratia emergenta este rectilie si simetrica
cu vibratia incidenta. Daca = k + /2 + /4, = (2k + 1)/2, atunci intarzierea
este /4, iar lama este sfert de unda. Vibratia emergenta este eliptica si axele
elipsei sunt liniile neutre ale lamei.
8. Analiza unei vibratii luminoase analiza unei vibratii luminoase de
frecventa si intensitate date consta in a determina gradul sau de
polarizare si natura vibratiei, directia vibratiei sau axelor elipsei si sensul
de parcurgere al elipsei.
h
Unde SH s s cos o deci relatia anterioar devine .
s
h h
Similar se deduce ' tg ' i sin
s' r
Din figur se deduce:
h h h h
i ; i ' '
s r s' r
Aceasta expresie, cu simetrie de forma pentru cele dou spaii obiect i imagine, se
numete invariantul lui Abbe.
NOT: Conditia se aplic cu excepia cazului obiectului format la s=0 deci chiar pe suprafaa
dioptrului. n acest caz s=0 iar obiectul este i imagine.
n' n n' n
Din acest invariant se deduce o expresie foarte utila:
s' s r
Aceast expresie este extrem de important deoarece arat c n ipoteza lui Gauss
poziia imaginii este dependent doar de poziia obiectului, indiferent de unghiul , deci
indiferent de direcia razei din spaiul obiect. Un astfel de sistem optic este stigmat!!!!!!!!
Din figur se observ c sunt valabile relaiile:
y ' s 'i ' , y s i .
Planele principale se deduc impunnd mrire transversal unitar, deci n's n s ' .
Impunnd aceast condiie simultan cu invariantul Abbe se ajunge la o conditie
n' n
matematic imposibil 0 , ceea ce indic c nu exist alt punct n afara celui cu s=0=s
r
care s conduc la mrire unitar. Planele principale sunt tangente la axa optic n vrful
dioptrului iar vrful dioptrului este punct principal obiect i punct principal imagine!!!!!!!
Dac s = , adic = 0 (raza de lumin incident obiect este paralel cu axa
optic), se obine ca imagine pe axa optic un punct denumit punct focal imagine:
n' n' n' n' n n' r n'
; f '
s' s' F ' f' r n' n
h
i valoarea unghiului razei refractate: '
n'
n' n n' n' '
unde n' n
r f' h
Punctul focal obiect va fi acel punct a crui imagine este la infinit, deci acel punct din
care dac plec o raz de lumin ea va fi dup refracie paralel cu axa optic.
Pentru s = , adica = 0, rezult:
n n n n' n
s sF f r
n n
f r
n' n
Invariantii Lagrange-Helmholtz
Se consider dioptrul sferic din figura urmtoare cu vrful n S. Se consider un obiect y
aflat la distana s de vrf i de nltime h. Imaginea y va fi la distana s de vrf i va avea
nlimea h.
h h
Fiind valabile i s ; s'
'
nlocuind n legea refraciei n i n'i '
h h'
se deduce n y n' y '
s s'
Pentru n = n: f = -f
1
2
f'
2
n' 2 n s' 2
f
i se obine
n n' s 2
i se obine:
s '
s'
z'
Punctele principale se obin pentru
f'
1, deci z = -f,
f
de unde sH = f + z = 0. Similar 1 deci z=-f. De unde sH=f+z=0.
z
Rezult i n acest mod concluzia c planele principale trec prin vrful dioptrului.
f
Punctul nodal se obin pentru 1 , deci zH = f,
z'
n' n
de unde sN = f + zN = f + f = n' n n' n r = r, ca urmare sN = r.
z
Similar din condiia
f'
1, se obine zN=f, de unde sN=f+zN=r.
Punctele nodale sunt confundate cu centrul de curbura. Orice raz incident care trece
prin centrul de curbur va trece nedeviat.
Constructia imaginii printr-o lentila subtire este indicata in figurile de mai jos. Cand se
construieste imaginea punctului A prin mai multe sisteme este convenabil sa se foloseasca
raza auxiliara AM, care taie planul prin F in F 1. o raza prin F1 paralela cu axa optica trece dupa
refractie in punctul P prin F. Raza MA va fi paralela cu dreapta PF. Aceasta metoda poate fi
folosita si cand lentilele sunt groase.
i se pot generaliza pentru n dioptrii sferici, avnd centrele de curbur pe axa optic :
n k ' n k 1 ;
k ' k 1 ;
s k 1 s k ' d k
hk 1 hk d k k ' ;
i mririi unghiulare:
k ' 1 ' 2 ' k ' n1 1 n 2 1 n 1 n 1 s1 s 2 s k
k 1
1 1 2 k n1 ' 1 n 2 ' 2 n k ' k n k ' s1 's 2 ' s k '
Pentru distana focal obiect se poate folosi principiul reversibilitii razelor de lumin,
ce conduce la:
s1 s 2 s k
f '
s k 1 's k 2 ' s1 '
Lentile lentila este sistemul optic format din 2 dioptri coaxiali, succesivi. Lentila sferic
este acea lentil cu suprafeele dioptrilor sferice. Dreapta care trece prin centrele de curbur
ale celor 2 dioptri este axa optic. Conform celor stabilite anterior centrul de curbur este
punct nodal deci orice raz incident ce trece prin el va trece nedeviat. n consecin singura
raz de lumin care va trece nedeviat prin ambii dioptrii va fi acea raz ce trece prin ambele
centre de curbur, deci va coincide cu axa optic.
Pentru cei doi dioprtii se pot scrie relaiile:
n1 ' r1 n ' n 'r n '
f1 ' 1 ; f2 ' 2 2 2 ;
n1 ' n1 1 n 2 ' n 2 2
h1 1 n1 1 h n h n
i h2 h1 d 1 ' h1 d h1 d 1 1 1 1 h1 1 d 1 d 1 1
n1 ' n2 n2 n2
Ce conduce la
1 n h d
2' n1 d 1 2 1 1 2 1 2
n2 ' n2 n2 n2
Si similar
'2 n' h d
1 n' 2 d 2 1 2 1 2 1 2
n1 n2 n2 n2
Dac s = , adic 1 = 0 (raza de lumin incident obiect este paralel cu axa
optic), se obine ca imagine pe axa optic un punct denumit punct focal imagine aflat la
distana sF, denumit distana fronti-focal imagine, i un unghi al razei emergente :
h1 d
2' 1 2 1 2
n2 ' n2
f n
Se poate obine aceeai expresie i folosind relaia 1 :
f' n2 '
1 1 d
1 2 1 2
f n1 n2
2 1 n' n d
Dac definim puterea prin : f ' f atunci devine : 1 2 n 1 2
2
h2
Distana frontifocal imagine s' F '
'2
d
Se poate obine calculnd h2 dac 1 = 0, i se deduce: h2 h1 1 1
n2
d
1 1
n2
Deci s' F ' n' 2
d
1 2 1 1
n2
pentru s1=0.
Similar:
d
1 2
n2
s F n1
d
2 1 1 2
n2
r1 nr nr r
f1 ; f1 ' 1 ; f 2 2 ; f 2 ' 2
n 1 n 1 n 1 n 1
nr2 nr n r2 r1 n 1 d
Intervalul optic d f 2 f1 ' d 1
n 1 n 1 n 1
f1 ' f 2 ' f f
Stim ca la combinarea a dou sisteme optice ideale: f ' ; f 1 2
Introducnd expresiile distanelor focale, se obin urmtoarele relaii:
nr1 r2
f ' f
n 1 n r2 r1 n 1 d
1 1 1
n 1 d
n 1 2
f' r1 r2 nr1 r2
f '1 f 2 (n 1) d
s H z H f1 f1 f1 f '
nr2
d f '1 f 2
Mririle se obin particulariznd relaiile pentru sisteme cu mai muli dioptrii;
y ' s1 ' s 2 ' s 2 ' ( s 2 d ) s 2 ' d
1
y s1 s 2 s1 s 2 s1 s 2
Spatiul razelor este limitat de diafragma. Toate elementele constructive ale unui
instrument (de exemplu, monturile prismelor si lentilelor), care limiteaza dimensiunile
fasciculelor de lumina ce trec prin instrument, acioneaz ca diafragme. Daca intre diafragma
si un observator este plasat un sistem optic, acesta vede imaginea diafragmei.
Se disting:
- diafragma de deschidere (de apertura) diafragma care limiteaza deschiderea
fasciculelor de raze care trec prin sistem. In general, aceasta este diafragma care, ea
sau imaginea ei, este vazuta dintr-un punct obiect aflat pe axa optic sub unghiul cel
mai mic.
Imaginea diafragmei de deschidere data de partea din sistemul optic situata in fata
diafragmei, dupa sensul de propagare al luminii, este pupila de intrare.
Imaginea diafragmei de deschidere data de partea din sistem situata dupa diafragma, in
sensul de propagare al luminii, este pupila de iesire.
In sistemele ideale, pupilele sunt imaginile paraxiale ale diafragmei de deschidere.
- diafragma de camp diafragma care limiteaza campul obiect; in general, ea sau
imaginea ei, este vazuta din centrul pupilei de intrare, sub unghiul cel mai mic.
Imaginea diafragmei de camp formata de partea din sistemul optic situata in fata
diafragmei, dupa sensul de propagare al luminii, se numeste lucarna de intrare.
Imaginea diafragmei de camp formata de partea din sistemul optic situata dupa
diafragma, dupa sensul de propagare al luminii, se numeste lucarna de iesire.
Toate diafragmele sistemului optic care limiteaza fasciculele ce vin de la puncte obiect
situate in afara axei optice, si care nu sunt nici diafragme de deschidere, nici diafragme de
camp, se numesc diafragme secundare sau de vignetare.
Campul obiect este partea din spatiul obiect limitata de razele extreme care trec inca
prin sistem. Campul imagine este partea din spatiul imagine corespunzatoare spatiului obiect.
Pentru sistemele optice cu distanta focala finita se defineste campul liniar, iar pentru
sistemele afocale se defineste campul unghiular.
Raza obiectiva este raza de lumina care vine dintr-un punct obiect plasat pe axa optica
si trece pe la marginea pupilei de intrare. Unghiul format cu axa se numeste unghi de apertura
().
Raza principala este raza de lumina care vine dintr-un punct obiect asezat in afara axei
optice si trece prin centrul pupilei de intrare (se mai numeste si raza pupilara).
In figura de mai jos, diafragma I este pupila de intrare sau diafragma de deschidere.
Fasciculul de raze care vine din B este partial diafragmat. Inaltimea sectiunii fascicului util in
planul pupilei de intrare este notata cu 2T. Diametrul pupilei de intrare este notat cu 2I.
FOTOMETRIE
Corpurile materiale in conditii determinate emit radiatii. Dintre toate radiatiile, in optica
aplicata se iau in considerare numai acele radiatii a caror lungime de unda este cuprinsa intre
0,1 nm si 100000 nm. Daca in spatiul in care se propaga energia radianta ne imaginam o
suprafata de o forma oarecare, prin aceasta va trece o anumita cantitate de energie radianta.
Cantitatea de energie radianta care trece prin suprafata considerata in unitatea de timp se
numeste flux energetic de radiatie ( e ).
Daca izvorul emite in timpul dt energia dW, atunci valoarea fluxului energetic de radiatie
va fi: e =
Partea din spatiu limitata de suprafata conica se numeste unghi solid al varfului conului.
Daca varful conului este in central unei suprafete sferice cu raza r, si aceasta taie in suprafata
sferei o portiune de arie S, atunci: . Daca unghiul plan din varful conului este 2, se
poate scrie:
Unitatea de masura pentru unghiul solid este steradianul (sr) si corespunde unui unghi solid
pentru care S = r2. Tot spatiul in jurul unui punct este unghi solid de 4 steradiani.
exprima in (wm-1).
Fluxul energetic total e transportat de o radiatie de compozitie spectral cuprinsa intre
1 si 2 este suma fluxurilor energetic transportate de ansamblul radiatiilor din domeniul 1 - 2 .
energie de radiatie, se traseaza o arie elementara dS, traversata de fluxul de. Raportul
W/m2.
Exitanta energetica Me in cazul unui inzvor intins, se decupeaza o arie dS in jurul unui
punct M. Fie fluxul energetic emis prin dS in tot unghiul solid 2 situat de partea planului
este W/m2.
Luminanta energetica Le se numeste luminanta energetica a unui izvor de arie S si de
intensitate Ie, limita raportului Ie/S cand S tinde catre 0.
Fluxul de lumina V radiat sau primit de un corp este fluxul de energie radiata sau
primita, evaluat dupa senzatia luminoasa care o produce. El poate fi monocromatic sau
complex. Fluxul complex poate fi calculat cu relatia:
Unitatile de masura pentru iluminare si exitanta: in sistem CGSCd phot (ph), in sistem
MKSCd lux (lx).
- cantitatea de lumina este definita de integrala in raport cu timpul a fluxului luminos V,