Munii Bucegi

Munii Bucegi nseamn aproape 300 km de munte, situai ntre Valea Prahovei
i Valea Ialomiei. ntins pe teritoriul a trei judee, lanul muntos urc pn la 2505 m
n cel mai nalt punct al su: Vrful Omu. Staiunile montane numeroase deschid
drumul turitilor n Munii Bucegi att pe timp de iarn, ct i pe timp de var.
Unde s te cazezi: Predeal, Azuga, Buteni, Sinaia, Bran.
Obiective turistice: Sfinxul i Babele, Crucea Eroilor Neamului, Cascada
Urltoarea, Petera Ialomiei.

Munii Apuseni
Munii Apuseni domin regiunea de Vest a rii n privina destinaiilor de
vacan montane pe care le aleg turitii romni i strini. Cel mai nalt punct al
masivului este Vrful Bihor, ce ajunge la 1849 m. Cercetrile speologice din Munii
Apuseni indic existena a peste 400 de peteri aici, aa c nu este de mirare c
Apusenii sunt preferai de turitii activi, dornici de a explora locuri noi n vacanele
lor.
Unde s te cazezi: Boga, Stna de Vale, Arieeni.
Obiective turistice: Petera Urilor, Cetile Ponorului, Cascada Vlul Miresei,
Lacul Leu.

Munii Retezat
Munii Retezat se nal ntre Petroani i Haeg i se mpart n dou grupe:
Retezatul Mare i Retezatul Mic, desprite de Lacul Bucura. Cel mai nalt vrf de aici
este Peleaga, ce ajunge pn la 2509 m nlime. Numeroasele trasee turistice
disponibile aici dezvluie turitilor peisaje deosebite la nlimi ameitoare.

Unde s te cazezi: Straja, Ruor.

Obiective turistice: Lacul Bucura, Rezervaia de Zimbri de la Silvu-Haeg,
Biserica Densu, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
 Munii Parng
Munii Parng se aseamn cu Retezatul din punctul de vedere al numrului
mare de lacuri glaciare. n plus, este unul dintre cele mai puin amenajate i mai
slbatice masive din ara noastr, ceea ce l face deosebit de atractiv pentru turitii
iubitori de natur.

Unde s te cazezi: Parng, Rnca.

Obiective turistice: Transalpina, Petera Muierilor, Lacul Glcescu.

Munii Fgra
Munii Fgra includ cel mai nalt vrf din Romnia: Vrful Moldoveanu, 2544
m. Toat lumea tie acest lucru nc de pe bncile colii. Ce afl turitii care vin n
aceast regiune n plus este c lanul montan ascunde o mulime de obiective turistice
impresionante, drumuri prin nori i peisaje naturale incredibile.

Unde s te cazezi: Fgra, Smbta de Sus, Arefu.

Obiective turistice: Lacul Blea, Lacul Capra, Transfgran, Cetatea Poenari.
Alaturi de Dunare si Marea Neagra, Carpatii - "Corona Montium" - constituie elementul
geografic fundamental pentru definirea teritoriala a statului roman. Insusi numele acestor
munti deriva de la numerosul si puternicul popor liber geto-dacic al carpilor: Karpathos-
Horos, conform primelor informatii istorice grecesti.

Carpatii Romanesti apartin sistemului muntos alpino-carpato-himalaian, ce cuprinde aria

intercontinentala a Euroasiei.
Lantul carpatic incepe la nord de Bratislava si ajunge pana la raul Timok, in Iugoslavia,
constituind o prelungire a Alpilor.
Lungimea Carpatilor o depaseste pe cea a Alpilor, inaltimea lor fiind insa mai mica.
Carpatii se impart in mai multe grupe:
Carpatii Occidentali, Padurosi,
Orientali si
Meridionali, extinzandu-se pe teritoriile Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Ucrainei si
Romaniei.
Carpatii Romanesti inconjoara bazinul transilvanean dinspre nord, est, sud si vest,
asemenea unui zid ocrotitor, fiind numiti, pe buna dreptate, "coloana vertebrala" a
spatiului mioritic.

Literatura romaneasca de specialitate imparte Carpatii Romanesti in trei grupe:

Carpatii Orientali,
Carpatii Meridionali,
Carpatii Occidentali.
Lungimea Carpatilor Orientali si a celor Meridionali, de la granita nordica a tarii si pana
la defileul Dunarii - Portile de Fier, este de cca 750 km, iar latimea lor variaza intre 40
km - in Muntii Fagarasului - si 110 km.
Cele mai inalte culmi se afla in Carpatii Meridionali - Moldoveanu (2544 m) si Negoiu
(2535 m) -, care, datorita configuratiei lor alpine, mai sunt numiti si "Alpii
Transilvaniei".
Inaltimea medie a Carpatilor Orientali este de cca 950 m, mai mica decat cea a
Carpatilor Meridionali (1136 m). Limita dintre cele doua grupe de munti este considerata
de geografi Valea Prahovei.
CARPATII OCCIDENTALI
ai Romaniei sunt formati din Muntii Apuseni si Muntii Banatului, situati in vestul si,
respectiv, sud-vestul tarii. Culmile lor nu depasesc 1850 m, motiv pentru care sunt
considerati munti de inaltime medie. Numeroase vai pitoresti, brazdate de ape
curgatoare, despart masivele muntoase ale Carpatilor Romanesti, subimpartindu-le in
unitati mai mici.
La sfarsitul tertiarului superior, s-a format in zona de margine a bazinului Transilvaniei
cel mai lung lant vulcanic din Europa, acestuia apartinandu-i si rocile vulcanice, bogate
in aur si argint, din Muntii Apuseni.
Glaciatiunea intervenita acum cca 1,5 milioane de ani a dus la aparitia ghetarilor si la
formarea unor vai glaciare in forma de albie. La altitudini de peste 2000 m, culmile
muntilor s-au transformat in coaste abrupte si accidentale, cu o configuratie alpina.
Dovezile acestui fenomen sunt lacurile glaciare - Balea, Bucura, Zanoaga -, precum si
colinele si morenele terminale, sedimentate dupa topirea ghetarilor, cu cca 10.000 de ani
in urma. Ulterior, vantul, variatiile termice, apa au dus la alte modificari ale formelor de
relief. Suprafatele de denudatie, precum si culmile cu pasuni montane au un rol
important in economia zonelor alpine din Carpati.
Structura geologica a Carpatilor Romanesti este deosebit de complexa. In timp ce
masivele Carpatilor Orientali: Oas, Gutai, Sibles, Caliman, Gurghiu, Harghita (catena
vulcanica) sunt alcatuite mai ales din andezit, dacit, bazalt, muntii din grupa nordica
(Maramuresului, Rodnei si partial ai Bargaului) sunt alcatuiti din sisturi cristaline.
Spre sud, urmeaza muntii in care, pe un fundament cristalin, s-au depus calcare,
conglomerate, gresii, constituind intinsa zona de flis din Carpatii Orientali. Tot din roci
calcaroase si conglomerate sunt formate si masivele Carpatilor de curbura - Ciucas,
Postavaru - precum si cele ale Pietrei Craiului si Bucegilor.
Incepand de la Muntii Iezerului si Fagarasului, urmeaza o serie de masive in alcatuirea
carora intra sisturi cristaline, sensibil mai dure, gnais si intruziuni magmatice (granite,
granodiorite). Nucleul cristalin al Carpatilor Occidentali este alcatuit din Muntii
Bihorului, ai Gilaului si Muntele Mare. Muntii Metaliferi sunt de origine vulcanica. Pe
langa sisturi cristaline, granite si magmatite, in structuta lor geologica se gasesc si roci
calcaroase si dolomite.
Configuratia reliefului montan romanesc s-a conturat in functie de rocile care-i servesc
drept fundament. Astfel, faliile si cheile sunt prezente mai ales in masivele calcaroase -
Cheile Bicazului, Rametilor, Intregalde. Carpatii Orientali si Meridionali pot fi traversati
cu usurinta printr-o serie de trecatori: Tulghes, Bicaz, Oituz, Predeal, Turnu Rosu.
Flora. Podoaba muntilor este haina lor vegetala. Flora Carpatilor cuprinde 1350 de
specii, dintre care 116 endemice. In functie de altitudine si de conditiile climaterice, se
pot distinge mai multe etaje de vegetatie, extrem de diversificata.
Factorul care limiteaza extinderea pe verticala a speciilor vegetale este temperatura, fapt
usor observabil in zona silvestra, unde prezenta sau absenta unor specii de arbori este
determinata nu numai de altitudine, ci si de orientarea culmilor.
Pe versantii nordici ai Carpatilor Meridionali, de la cca 600 m, incepe etajul fagului,
pana la cca 900-1000 m. De la 1000-1200 m, urmeasza o zona de tranzitie spre etajul
molidisurilor: molid, brad si mai putin fag.
La peste 1200 m, incepe zona molidisurilor, care ajunge pana la 1600-1700 m, aceasta
constituind si limita superioara a zonei silvice. Pana la 1400-1500 m, se pot intalni,
alaturi de fagi izolati si paltinul, plopul tremurator si mesteacanul.
Mai sus de etajul padurilor alpine, se intinde braul subalpin al jnepenisurilor (1700-
2000/2200m), specia de baza fiind jneapanul (Pinus mugo). In zona inferioara, cea de
contact cu padurea montana, se afla etajul de subtranzitie, unde molizi in grupe sau
izolati incearca sa creasca in pofida conditiilor neprielnice, devenind tot mai mici si mai
chirciti, pentru disparea apoi cu desavarsire. Aceasta este zona in care, intr-o serie de
lanturi muntoase - Muntii Rodnei, Retezat etc. - a supravietuit zambrul (Pinus cembra),
aceasta relicta a glaciatiunii.
Mai sus de etajul jnepenisurilor, se afla cel al tufisurilor pitice: campii de smirdar, afin si
merisor. Acest etaj continua in sus cu zona alpina, cuprinzand pagini alpine, grohotisuri,
circuri glaciare, cu iezere sau ochiuri de mare, cu pereti de stanca si culmi ascutite.
Din punct de vedere al geografiei botanice, Carpatii Romanesti apartin zonei floristice
din Europa Centrala. O serie de plante din Alpi pot fi intalnite si aici: dediteii (Pulsatilla
pratensis alpina), bursuca (Bartsia alpina), clopoteii (Campanula), ghindura (Gentiana).
Carpatii au plante comune si cu Muntii Balcani.
Specificitatea botanica a Carpatilor Romanesti se exprima prin plantele endemice ale
acestora, intre care sunt: garofta Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), macul galben
(Papaver corona sanctistephani), barba-ungurului (Dianthus spiculifolius), iarba-rosioara
(Silene dinarica) etc.
Anul floricol carpatin incepe la sfarsitul lui februarie - inceputul lui martie, cu podbealul,
ghiocelul, crucea-voinicului, brebenei si cocosei. Un eveniment deosebit este inflorirea,
la sfarsitul lui iunie - inceputul lui iulie, a bujorilor de munte, cand mai sus de braul
jnepenisurilor, coastele muntelui devin rosii, acoperite de minunatul covor al bujorilor de
munte.
In iulie si august, pajistile, grohotisurile si peretii de stanca sunt transformati in panze
multicolore, prin inflorirea altor plante: mici clopotei, gusa-porumbelului, diferite specii
de iarba grasa, soparlita, gentiana, ochiul-soricelului, gentiana-punctata si cea galbena.
Plantele de munte s-au adaptat la conditiile vitrege ale etajului alpin, formand rozete si
pernite sau folosindu-se de spalieri.
Sosirea toamnei este anuntata de stelita (Aster amellus) si de lumanarica. Pe pajistile de
munte infloresc sofranul-de-toamna si brandusele-de-toamna, care incheie multicolorul
alai floricol al toamnei.
Fauna Carpatilor Romanesti este si ea deosebit de bogata si diversificata. Insectele
numara specii variate, prezente pretutindeni. Pe infloritele pajisti alpine atrag atentia
numerosi fluturi si variate specii de gandaci. In raurile limpezi de munte traiesc pastravul
si lipanul. In gropile adanci si umede din padurile de fag poate fi intalnita, ocazional,
salamandra. In padurile de foioase traieste sarpele Aesculap, iar pe coastele insorite pot
fi vazute viperele-cu-cruce. Soparlele traiesc din zona de padure pana in zona alpina.
Etajele de vegetatie influenteaza distributia spatiala a speciilor de animale, Padurea
oferind ocrotire, siguranta si suficienta hrana. In padurea de fag traiesc cca 100 de specii
de pasari, in padurea de molid aproximativ alte 40, iar in arealul superior, inca vreo 13
specii. In padurea de fag intalnim pitigoiul, ciocanitoarea-de-munte, buha si altele.
Pasarile al caror habitat se afla mai sus de limita padurilor sunt: fluierarul, ciocarlia-
urecheata, fasa-de-apa, scortarelul si vulturul de stanca. Dintre marile pasari rapitoare,
zaganul a pierit inca din anii 1930, ier vulturul-calugar si vulturul-solitar au devenit
musafiri foarte rari.
Majoritatea mamiferelor care traiesc in Carpatii Romanesti sunt locuitori ai padurilor,
intre acestea fiind: cerbul carpatin, ursul brun, rasul, jderul, bursucul, vulpea etc.
Regiunile stancoase constituie imparatia caprelor negre, unde traieste si salamandra de
munte (Triturus alpestris).
CARPATII ORIENTALI
Asezare: la est de Depresiunea Colinara a Transilvanie.
Limitele:-N granite cu Ucraina
-E podisul Moldovei
-S-V Valea Prahovei
-S-E Subcarpatii de curbura
-N-V Dealurile si Campia de V
-V Depresiunea Colinara a Transilvaniei
Se imparte in 3 grupe:
Grupa Nordica - alt max 2303m in Vf Pietrosu din Mtii Rodnei.
Culmi Montane
M-tii Rodnei Vf Pietrosu 2303m alt. max.
M-tii Maramuresului-peste 1900 de m alt
M-ti Oasi Gutai Tibles munti vulcanici.
Avem un reliekf unic in tara noastra: obcinele Bucovinei Mare Mica
Zone depresionale
Depresiunea Maramures Dornelor Oasi
Avem culoarul Campulung Moldovenesc si numerase pasuri Pasul tihuta prislop etc.
Grupa Centrala
Are un relief variat aprox. 2000 m. cel mai inalt varf din aceasta grupa este Vf Pietrosu
cu altitudinea maxima de 2100m. Relieful volcanic este reprezentat prin Mtii Ghiurgeu
Calimani si Harghita, acesti munti fiind mai putin erodati si cu relieful volcanic cel mai
bine pastrat.
Apare si un relief carstic- cheile bicazului. Exista si relief eolian(creat prin eroziunea
muntilor de catre vant)- exista o serie de stanci: babele Baba Dochia Piatra Singuratica
etc.
Diviziuni De culmi montane
Mtii Caliman Harghita Giurgeu Ceahlau si Tarcau.
Zone depresionale Depresiunea Ceahlau si Tarcau. Avem de asemenea depr Ciuc Borsec
Olt Hasmasu Mare.
Grupa sudica
Este cel mai complex si mai intins dintre grupele Carpatilor Orientali.
Nu are reliefuri speciale cum ar fi cele carstice sau eoliene sau altele dar este reprezentat
mai ales din multe diviziuni de culmi montane.
Este crestata longitudinal de rauri paralele .
Diviziuni De culmi montane:
M-tii Ciucas m-tii Penteleu Nemirei Bretcu Berzunt Siriului Podul Calului etc.
Zone depresionale
Exista depresiuni intra montane:
Depresiunea Ciucas Casin si altele darn u semnificative.
CARPATII MERIDIONALI
Acestia constituie sirul cel mai masiv si mai inalt din Carpatii romanesti. Sunt cuprinsi
intre Valea Prahovei si culoarul Timis-Cerna. Totusi, conform altor studii geografice,
limita estica este considerata a fii Valea Dambovitei, integrand astfel Muntii Bucegi in
Carpatii Orientali. Culmile formeaza masive puternice, rareori taiate de ape, cu trecatori
mai putine.
Sunt alcatuiti,in majoritate, din roci tari (sisturi cristaline) si, pe alocuri, granite. Spre
capete, gasim culmi formate din roci calcaroase.
Sunt cei mai inalti munti din tara noastra. Aici gasim cele mai multe varfuri care
depasesc 2000 de metri. Pe crestele cele mai inalte s-au format circuri glaciare, numite si
zanoage. In locul ghetarilor, topiti odata cu incalzirea climei, s-au format lacuri foarte
frumoase, cu apa limpede.
B) Grupele de munti, depresiuni si trecatori
CARPATII MERIDIONALI au fost impartiti de apele curgatoare care ii traverseaza in
urmatoarele grupe de masive:
I.GRUPA BUCEGILOR si II. GRUPA FAGARASILOR (intre Prahova si Olt),
III.GRUPA PARANGULUI si IV. GRUPA RETEZAT-GODEANU intre Olt si
culoarul Timis-Cerna-Bistra. Primele doua au povarnisurile repezi spre nord, iar
urmatoarele sunt abrupte spre sud.
I.GRUPA BUCEGILOR
Sunt delimitati la est de Valea Prahovei, la vest de Valea Dambovitei, la nord de
Depresiunea Brasov, iar la sud Subcarpatii Curburii. S-a format in timpul orogenezei
alpine care a tinut din Cretacic pana la inceputul cuaternarului. Catena carpatica s-a
definitivat in timpul Erei Neozoice, in urma ultimelor faze ale orogenezei alpine. S-au
inaltat in bloc, cu cca 1000 m, la sfarsitul Neogenului si inceputul Cuaternarului.
Aceasta grupa contine urmatoarele unitati fizico-geografice: Muntii Bucegi (Vf.Omu,
2505 m), Muntii Leaota (Vf. Leaota, 2133 m), Muntii Piatra Craiului(Vf. Omu, 2238 m),
Magura Codlei; zonele depresionare: Culoarul Rucar-Bran(cu Pasul Giuvala-1240 m),
situat intre Piatra Craiului si Muntii Bucegi-Leaota, Culoarul Prahovei(Valea Prahovei).
Reteaua hidrografica este alcatuita din raurile Prahova, Ialomita, Dambovita si Barsa;
lacuri- acumulari antropice amenajate pe cursul Ialomitei(Scropoasa) si Dambovitei.
Flora si fauna
La altitudini de peste 2400m, covorul vegetal este discontinuu, alcatuit din plante
oligoterme, formand pernite : ochiul gainii, clopotei alpini, la care se adauga salcii pitice
si argintica. Caracteristica este graminea pitica. Pe suprafete mici, pe Varful Omu, sub
Varful Bucura si pe platoul Costilei se dezvolta asociatia de coarna, intre 2300-2500m.
Pe podul Bucegilor predomina pajistile de teposica si de parusca, alaturi de care apare
frecvent agrostis rupestris.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura acumularea zapezii care poate
atinge pana la 3m grosime, formand un invelis protector si o sursa de alimentare pentru
reteaua geografica. Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a
palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si merisor, pe suprafetele
structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana .
Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu exemplare de zada si
brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza, la altitudini mai mici, fagul.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura acumularea zapezii care poate
atinge pana la 3m grosime, formand un invelis protector si o sursa de alimentare pentru
reteaua geografica. Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a
palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si merisor, pe suprafetele
structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana .Tot un rezultat al conditiilor climatice
sunt padurile de molid cu exemplare de zada si brad din abruptul Bucegilor, la care se
asociaza, la altitudini mai mici, fagul.
Pe branele din Bucegi vegeteaza specii endemice si raritati floristice. Circulatia
descendenta puternica a maselor de aer creeaza doboraturi nu numai la limita
superioara a padurii, ci si in cadrul acesteia, ceea ce a contribuit, in astfel de conditii, la
distrugerea padurii pe muntii Cocora si Laptici.
Rezervatii: rezervatia forestiera Sinaia, rezervatia floristica si faunistica Piatra Craiului si
rezervatia de peisaj si flora Bucegi.
Turism: Valea Prahovei, abruptul Bucegilor, "Babele", "Sfinxul", carstul de pe
Valea Ialomitei (Pestera Ialomitei, Cheile Ursilor, Tatarului, Zanoagei), Culoarul
Rucar-Bran, masivul Piatra Craiului cu pestera si cheile Dambovicioarei, statiunile
climaterice Sinaia, Poiana Tapului, Busteni si Predeal.
Leagan al drumetiei si alpinismului, Bucegii se prezinta ca un bloc stancos compact,
inalt (varful Omu-2505 m), marginit de abrupturi. Bucegii domina de la mare inaltime
Valea Prahovei cu statiunile sale vestite Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Predeal, de
unde incep si cele mai lesnicioase cai de patrundere spre munte (sosele, telecabina,
teleferic, poteci etc.). In zona montana se afla numeroase cabane turistice si hoteluri
care functioneaza permanenet.
II. GRUPA FAGARASILOR
Este marginita la est de Valea Dambovitei, la vest de Valea Oltului, la nord de
Depresiunea colinara a Transilvaniei, iar la sud Subcarpatii Getici. Este cea mai inalta
grupa montana din Carpatii Meridionali, avand, pe langa cele 2 varfuri (Moldoveanu si
Negoiu de 2544 m respectiv 2535 m), mai multe inaltimi de peste 2500 m. Din aceasta
grupa fac parte m-tii Fagaras in nord, si o serie de culmi mai joase, situate in sud (dintre
care, m-tii Iezer sunt cei mai inlati si masivi). Muntii Fagaras au o creasta centrala,
orientata est-vest, unde inaltimile se mentin la peste 2000 m, accesul este foarte dificil si
relieful foarte accidentat.
Creasta muntilor Fagaras si zona inalta a Muntilor Iezer au un relief glaciar foarte
dezvoltat. Intre muntii Fagaras, Cozia si Lotrului, pe Valea Oltului, se afla depresiunea
Lovistei.
Din M-tii Fagaras izvorasc Argesul si Dambovita, precum si o multime de rauri scurte ce
trec prin Depresiunea Fagarasului si se varsa in Olt. Tot aici mai intalnim cativa afluenti
ai Argesului lacurlei glaciare Podragu Mare, Balea, Iezer.
In sens geografic larg, prin Masivul Fagarasului se intelege intregul complex muntos din
Carpatii Meridionali cuprins intre raurile Olt, la vest, si Barsa Grosetului si Dambovita,
la est. In cadrul acestui spatiu, se disting doua siruri de munti aproape paralele, unul
nordic, al Muntilor Fagarasului, si unul sudic, constituit din sirul Muntilor Cozia-Frunti-
Ghitu, continuat prin Masivul Iezer-Papusa. Intre cele doua siruri de munti se afla
Culoarul Lovistei format din ultimele prelungiri ale lantului fagarasan.In nord, fata de
Depresiunea Fagaras, limita este formata dintr-un abrupt cvasirectilin,cu o denivelare de
circa 800 de metri, sub care se dezvolta o fasie piemontana.
Umerii dezvoltati la 1400 m pe cristalin evidentiaza contactul litologic si tectonic. De
asemenea, se remarca prezenta padurilor de fag si conifere care coboara pana la limita
depresiunii.
Baza abruptului Fagarasului este marcata si de inversiuni de temperatura, circulatia
descendenta a maselor de aer (foehnul) facandu-se simtita in jumatatea nordica a
Depresiunii Fagarasului, unde asezarile se indesesc si unde predomina terenurile
arabileMuntii Fagaras intra in contact, in partea sudica, prin Muntii Cozia, Frunti, Ghitu
si Iezer, cu Subcarpatii Getici: o suita de pinteni prelungi cu altitudini de 1000 m in
alternanta cu culoare de vale pe care la baza muntelui se insinueaza depresiunile. Pintenii
subcarpatici formeaza o trepta de racord fata de munte, diferentiata altimetric in functie
de natura petrografca. Depresiunile de contact accentueaza diferenta dintre munte si
Subcarpati ( Depresiunea Campulung pe Rau Targului, bazinul Corbi-Nucsoara pe Rau
Doamnei, Bradet-Bradulet, culoar depresionar aliniat pe Valsan, depresiunile
Capataneni-Arefu pe Arges, Salatruc pe Topolog si Jiblea pe Olt si Coisca). Contrastul
inscris in peisaj este grupat de asezarile grupate pe fundul acestor areale depresionare, de
specializarea lor in pomicultura, cresterea animalelor si prelucrarea lemnului. Aspecte
mai complexe apar in cadrul limitei de est, unde muntii Fagaras intra in contact cu unitati
distincte - Culoarul Bran - Rucar - Dragoslavele, Masivul Piatra Craiului si Muntii
Persani. In cea mai mare parte, limta se insinueaza pe Dambovita si pe afluentii acestora,
precum si pe Barsa, unde ia aspectul unui culoar suspendat, intrerupt de curmaturi,
denumit si depresiunea de contact a Dambovitei si Barsei. Sectorul nord-estic il
formeaza Culoarul Tamasului desfasurat pe Dambovita, pe Tamas, curmatura Tamasului
(1 370 m) si Barsa si Culoarul Oticului catre vest desparte masivele
Fagaras si Iezer. Platforma Braneana patrunde in acesta zona de contact unde
desemneaza, la 1200 m, un culoar denivelat datorita eterogenitatii petrografice si
tectonicii foarte variate. Acest nivel este dominat de suprafata Rau Ses 1600 m, ceea ce
confirma existenta unui culoar miocen intre Fagaras si Piatra Craiului. Fiind delimitat
strict de masive inalte, acest culoar pasreaza aceeasi vegetatie formata din paduri de
conifere si fag. Prezenta unor bazine ca cel de la satic, vechile drumuri de transhumanta
care legau Depresiunea Brasovului, prin valea Barsei de cursul superior al Dambovitei,
toate au favorizat transformarea unor vechi salase in asezari permanenteDespaduririle
masive efectuate de la inceputul secolului nostru, plutaritul pe Dambovita, soseaua
forestiera au introdus noi aspecte de peisaj. In prezent acumularea de apa de la
Pecineagu, efectuata pentru valorificarea potentialului hidroenergetic al Dambovitei,
alaturi de expoatarea echilibrata a fondului forestier, pastoral, cinegetic si piscicol, au
contribuit la introducerea eficienta in circuitul economic a acestui sector de limita.
Flora
La poalele muntilor se afla etajul padurilor de gorun, in care pe locuri umede se
instaleaza stejarul. In Depresiunea Fagarasului se afla unul dintre cele mai interesante
resturi ale vechilor paduri de stejar, astazi rezervatie naturala: Dumbrava Vadului
(Poiana cu Narcise sau Poiana cu Coprine).
Este o rariste de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevarata mare de narcise.
Mai sus, intre 600 si 1 300 m se defasoara etajul padurilor de fag. Pe latura sudica,
padurile sunt pure sau numai ici-colo in amestec cu conifere, pe cand in Transilvania,
molidul si bradul patrund in padurea de fag pana la poalele muntelui; cateodata, cum ar
fi pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de fag gasim si zada, conifer cu frunze
cazatoare. Prin taieturi invadeza aproape pretutindeni plopul tremurator si mesteacanul.
Pe vai patrund, venind dinspre dealuri, aninul negru si aninul alb. Adesea gasim si salcia
capreasca, cu frunze late ca de mar. Acolo unde solul este mai bun si mai gras, prin
padurile de fag, intalnim,in locul afinisurilor, tufe delicate de napraznic. In acelasi etaj,
prin locurile umede, de-a lungul vailor si potecilor, intalnim adeseori slabanogul, cu flori
galbene si teci gata sa explodeze la cea mai mica atingere.Pajistile din etajul padurilor de
fag sunt dominate de paisul rosu si campanule, cu splendide flori albastre violacee. De-a
lungul vailor cu grohotisuri si bolovanisuri de calcar, isi raspandesc mirosul de vanilie
florile de carmin ale sangelui voinicului.
De la 1 300 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul molidului. In desisurile
sale intunecoase nu-si au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai
insorite,dar umede, intalnim paralute de munte albe.
De la 1 300 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul molidului. In desisurile
sale intunecoase nu-si au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai
insorite,dar umede, intalnim paralute de munte albe.
Pe vai umede si umbroase, de-a lungul torentilor, creste viguroasa, ajungand pana la 2 m
inaltime si avand frunze late, de pana la 30 cm diametru,laptucul oii, cu flori mari
galbene.
Catre limita superioara, padurea de molid se rareste treptat.
Urmeaza etajul alpin inferior, ce se continua de la limta de sus a padurilor pana la 2 200
m altitudine. Altadata era aici imparatia jnepenilor, care se pastreaza si astazi in desisuri,
pe coastele priporoase si prin caldari. In acest etaj sunt foarte raspandite tufarisurile
scunde de ericacee, si anume: afinul si merisorul. Ceva mai rar intalnim si plante din alte
familii, ca ienuparul pitic, aninul de munte.
In pajistile din etajul alpin inferior, covorul verde este alcatuit din graminee. In preajma
padurilor domina teposica si paisul rosu. Mai sus insa, dominante sunt parusca si iarba
stancilor. Primavara infloresc brandusele, ciubotica cucului si bulbucii de munte.
Dincolo de 2 200 m si pana la crestele cele mai inalte de peste 2 500 m, in etajul alpin
superior, tufarisurile lemnoase devin din ce in ce mai rare. Cele mai des intalnite sunt
tufarisurile de tundra alpina intinse pe pamant. Pasunile sunt dominate de coarna. Florile
din acest etaj sunt de o delicatete neasemuita: degetarutii care apar primavara, ochiul
gainii, campanulele. In iulie infloresc martisorul galben si sclipetii de munte.
Una din marile podoabe ale Fagarasului, foarte raspandita in zona alpina este bujorul de
munte, planta ocrotita, ce infloreste in iunie iulie.
Fauna
Fauna muntilor Fagaras cunoaste, desi mai putin pregnant ca vegetatia, o ditributie
zonala altitudinala.
Dintre mamifere, caprioara nu urca decat rareori mai sus de braul padurilor de fag.
Cerbul ajunge, in schimb, pana la limita superioara a padurilor. Mistretul este si el
adeseori intalnit, cu precadere, in padurile de la poalele muntilor. Dintre feline, cele mai
frecvente sunt pisica salbatica si jderul de copac, comune atat padurilor de foioase cat si
celor de molid. Nu lipseste nici rasul care urca uneori pana la golul alpin. Nelipsiti din
padurile de fag sunt lupul si vulpea. Ursul, cel mai mare dintre mamifere , se adaposteste
ziua prin desisurile padurilor si noaptea iese in cautarea pradei, in jurul stanilor. In golul
alpin este imparatia caprei negre, specie ocrotita.
In padurile de foioase sunt mai frecvente: cinteza, sturzul de vasc, pitigoiul, mierla. In
partile cele mai pustii ale padurii, evitand cararile muntilor, se afla cocosul de munte,
pasare rara, ocrotita de lege. Deasupra crestelor se intinde spatiul vulturilor plesuvi si al
acvilelor de munte.
Pestii sunt reprezentati in primul rand de pastravi, care se afla in cursul superior al
tuturor raurilor si paraielor si in mai multe lacuri glaciare.
Reteaua hidrografica
Raurile si lacurile de baraj.
Cantitatea mare de precipitatii (inclusiv apa zapezilor al caror strat anual insumat ar
depasi 7-8 m inaltime) s-a rasfrant in formarea unei retele dese de izvoare si vai drenate.
Pe tot cuprinsul masivului se gasesc, in caldarile de sub creasta, izvoare sau lacuri cu apa
limpede, sau zacatori, in care zapada intarzie pana vara tarziu, pastrandu-se uneori de la
an la an.
Raurile au debite permanente destul de mari, dar primavara si vara,din mai pana in iulie,
cand topirea zapezilor este mai intensa si cand ploile sunt mai abundente, debitele sunt
mai mari.Apele masivului se aduna in numai doua vai: a Oltului, care culege apele de pe
versantii de nord, de vest si de sud-vest, si a Argesului, caruia ii raman cele dinspre sud.
OLTUL si afluentii sai de pe versantul nordic.
In Transilvania, inainte de a se avanta in stransura muntilor pentru a trece in "Tara
Romaneasca", spre Dunare, Oltul isi poarta lenes apele, pe un curs meandrat si potolit
prin sesul Depresiunii Fagarasului, paralel cu culmea Muntilor Fagarasului. Aici el
aduna apele intregului versant fagarasan prin circa 30 de afluenti.Densitatea retelei
hidrografice este de peste 0,8 km/kmp. Nicaieri in Carpati nu se mai realizeaza o astfel
de densitate a retelei hidrografice. De la sfarsitul lui martie si pana in iunie raurile
montane dreneaza o cantitate enorma de apa, provocand adeseori, pe fundul depresiunii,
inundatii, deoarece cursul lenes al Oltului nu poate prelua aceasta cantitate fara a iesi din
matca.
OLTUL si afluentii sai din defileu.
La granita de vest a masivului fagarasan, la Podu Olt si Boita Turnu Rosu, Oltul se
orienteza brusc spre sud si, taind in curmezis cutele muntilor, ii strapunge prin defileul
de la Turnu Rosu Caineni. Intre Boita si Caineni, Oltul primeste din Muntii
Fagarasului apele Stambei, vailor Marului, Boului, Fratelui, Curpanului si Cotilor, venite
toate de sub Chica Pietrelor si Strambanu. Topologul este ultimul afluent fagarasan al
Oltului.
ARGESUL si afluentii sai de pe versantul sudic.
Apele varsantului sudic al al Muntilor Fagarasului se aduna in numai patru rauri
puternice care razbesc spre sud in dealuri: Argesul propriu-zis, Valsanul, Raul Doamnei
si Dambovita.
LACUL DE ACUMULARE VIDRARU.
In anul 1966 afost desavarsita una din cele mai mari lucrari hiodroenergetice din tara:
barajul de la intrarea in cheile Argesului. Pentru a asigura volumul de apa prevazut
pentru lac, au fost construite baraje, lacuri de acumulare, captari si conducte de
aductiune dinspre rauri vecine Argesului: Topologul, Valsanul, Cernatul, Raul Doamnei,
Baciu si altele.
DAMBOVITA.
Dambovita isi are izvoarele intre ultimele prelungiri estice ale Muntilor Fagarasului si
Masivului Iezer-Papusa. Izvoarele sale de inceput sunt Boarcasului, care vine de sub
Curmatura Oticului si Valea Vladului care se trage dinspre Curmatura Bratilei. Unite,
aceste doua rauri dau Dambovita. La obarsie,ea curge pe directia SV NE, apoi trece pe
sub Piatra Craiului, catre Podu Dambovitei Rucar, pe un curs presarat cu chei,
repezisuri, lacuri de acumulare, cantoane forestiere si case de vanatoare. Cursul sau este
insotit de o sosea forestiera care urca pana la punctul de nastere a Dambovitei, la
confluenta Boarcasului cu Valea Vladului.
LACURILE ALPINE
In caldarile si pe treptele vailor glaciare se intalnesc adeseori lacuri ascunse in causul
cuvetelor sau in spatele pragurilor ramase de pe urma ghetarilor din cuaternar. Apa lor,
stransa din apa zapezilor si din ploi, este curata si buna de baut. Ele au totdeauna, dar
mai ales primavara si iarna, o transparenta extraordinara. Aproape fara exceptie, ele isi
daruie apele paraielor, carora le asigura debite constante.
Lacurile de pe versantul nordic.
Lacul Urlea situat la 2170 m altitudine in circul de obarsie al vailor Urlea si Pojorta, are
adancimea maxima 4,05 m si o suprafata de 20 150 m2.
In caldarea Podragului se afla patru ochiuri de apa, doua pe tapsane si in spatele acesteia,
si alte doua, Podragul Mare si Podragul Mic, in partea centrala a circului superior, in
mijlocul unui relief haotic, la 2140 m altitudine. Ele au o adancime de 15,5 respectiv 3,9
m si sunt legate printr-un emisar lung de 31 m.Lacul Balea situat la 2034 m altitudine, cu
o adancime maxima de 11,35 m,si cu o suprafata de 46 508 mp este considerat unul
dintre cele mai frumoase lacuri alpine din masiv. Chiar pe langa lac trece
Transfagarasanul.

III.GRUPA PARANGULUI
Numele de Parang, cu o rezonanta straveche, desemneaza varful cel mai inalt din tot
grupul de masive si munti dintre Olt, Jiu si Strei-Parangu Mare caruia ii urmeaza ca
altitudine varful Parangu Mic sau al Petrosanilor (2074 m). Muntii Parang se inscriu pe
domeniul danubian, descoperit de sub panza getica , ca parte estica din semisfera
Parang-Retezat-Almaj.
In Parang s-au instalat ghetari puternici in complexe de circuri etajate, continuate cu vai
din lungul carora coborau limbi de gheata de cativa kilometri(pe Lotru, Jiet si Latorita).
Se desfasoara intre Olt, Jiu si Strei, fiind cea mai larga dintre grupele Carpatilor
Meridionali si cu suprafete netede predominante. Masivul principal este Parang (cu
varful de 2519 m), din care se prelungesc spre nord Muntii Sureanu si Muntii Candrel,
despartiti de Valea Sebesului, unde sunt cateva lacuri de baraj si hidrocentrale.
In partea de est sunt muntii Lotrului si Capatanii, despartiti de Valea Lotrului, unde se
gaseste lacul de acumulare Vidra.
Flora si fauna
Treapta alpina este acoperita de manunchiuri mici de ierburi, plante rezistente la frig,
muschi si licheni, si putin mai jos se intalnesc cele mai intinse areale cu jnepenisuri.In
treapta montana molidul apare in benzi inguste, pasuni, mai jos se gaseste braul
padurilor de amestec din fag, molid si brad care a urcat pe alocuri pana la 160 m . Din
treapta montana inferioara, cea mai mare aprte este ocupata de paduri de fag, la care se
adauga specii de conifere si gorun spre limita inferioara pe alocuri s-a instalat
mesteacanul.
Capra neagra, cerbul, mistretul,ursul,vulpea, jderul, veverita,uliul, cocosul de munte, fac
parte din speciile care traiesc in aceasta zona
Reteaua hidrografica
Aspectul general este acela al unui nod orografic, in care se distinge o culme centrala(de
forma literei L) pe care se insira varfuri de peste 2200 m din care pornesc in toate partile
obarsiile Jiului, Jietului, Sadului, Gilortului, Galbenului, Latoritei, Lotrului si ale
multimii de afluenti pe care aceste rauri le aduna, numai doua vai se prelungesc spre
nord, facand legatura cu muntii din nord si nord-est(culmea dintre Lotru si Jiet,
continuata din Saua Poiana Muierii cu Muntii Sureanului si cea dintre obarsiile Lotrului
si Latoritei , mult mai scurta).

IV. GRUPA RETEZAT-GODEANU

Este delimitata de Jiu si culoarul Timis-Cerna. Este alcatuita din urmatorii munti: Muntii
Valcan, Muntii Mehedinti, continuati in nord cu Muntii Cernei(unde intalnim roci
calcaroase), Muntii Retezat(cu maxim 2509 m), Muntii Godeanu(cu maxim 2291 m), iar
in nord-vest Muntii Tarcu.
In partea mai inalta(muntii Retezat), se gasesc numeroase circuri si lacuri glaciare, dar si
elemente rare de flora si fauna, reunite in Parcul National Retezat
Muntii Retezat, cei mai inalti si mai stancosi din lantul Carpatilor Meridionali, sunt
cuprinsi intre Strei-Jiu si Dunare. Alaturi de Fagaras si Bucegi, se situeaza in varful
piramidei de frumuseti carpatine, mai ales prin caldarile si lacurile glaciare ; Bucura, cu
o suprafata de 8,86 ha si o adancime de 19,7 m este cel mai mare lac glaciar din Carpatii
Romaniei, iar lacul Zanoaga, cu o suprafata de 6,50 ha, detine recordul de adancime, cu
29 m.In Muntii Retezat se afla cca 100 de lacuri glaciare ; multumita acestora, precum si
florei diverse rare, cu multe andemisme si faunei bogate, Retezatul a fost inclus in Parcul
National cu acelasi nume, rezervatie a biosferei. Fluxul turistilor mai ales vara pe axa
Pietrele-Buta si Baleia-Iorgovanu este deosebit de mare.
Muntii Retezat, cu inaltimile lor maxime de peste 2400 m, domina muntii din jur cu cel
putin 200 m, iar prin peisajul lor salbatic- varfuri si creste stancoase, imense caldari
glaciare cu nenumarate lacuri si intinse grohotisuri- se afirma ca o puternica
individualitate geografica. La nord, contactul cu depresiunea Hateg, se face printr-un
abrupt de cateva sute de metri, desfacut de eroziune in fatete triunghiulare, caracteristice
liniilor tectonice
La vest si sud, valea Raului Mare, respectiv Lapusnicului Mare, adancita cu circa 1000
m in podurile suprafetei de eroziune Borascu, desparte Retezatul de muntii Tarcu si
Godeanu. Spre est, Rau Barbat si Pilugu constituie adevarata limita a masivului,
separandu-l de Muntii Tulisa. Catre sud, Muntii Retezat vin in contact cu extremitatea
apuseana a Depresiunii Petrosani. Legatura dintre Retezat si Godeanu se face printr-o
culme cu inaltimi de 1900-2000 m (Culmea Dragasanu, alcatuita din sisturi cristaline, si
masivele calcaroase Piule-Iorgovanu), uneori cuprinsa sub numele de Retezatu Mic.
Acesti munti trebuie considerati insa ca o regiune de tranzitie cu particularitati ce o
deosebesc atat de Retezatul propriu-zis, cat si de Masivul Godeanu. In muntii Retezat se
disting doua culmi principale, aproape paralele, cu directia vest-sud-vest est nord-est,
unite in partea centrala ; intre acestea, Rau Barbat si Lapusnicu Mare, cu sensuri
contrare, formeaza un culoar longitudinal. Culmea principala, nordica, incepe de la
confluenta Lapusnicului cu Rau Ses prin muntele Zlata (2142 m) si este formata de
numeroase varfuri : Sesele (2278 m0, Judele (2334 m), Bucura (2433 m), Peleaga (varful
culminant, 2509 m), Papusa (2508 m), Varfu Mare (2463 m), continuat cu Lancitu si
Cleantu Cozmii. Culmea sudica, aflata in prelungirea muntilor Iorgovanu-Piule si
Dragasanu, cu inaltimi mai reduse, este formata din varfurile Custura (2457 m), Gruniu
(2294 m) si Lazaru (2282 m). Din culmea nordica se desprind spre Derpresiunea Hateg
culmi paralele prelungi, ale caror inaltimi scad treptat.
Varful Retezat (2482 m), a carui denumire s-a extins asupra intregului masiv, se situeaza
pe una dintre acestea. Din cea sudica, o serie de culmi scurte coboara pana la marginea
Depresiunii Petrosani. Infatisarea actuala a Retezatului se datoreaza in special ghetarilor
cuatrenari, care au transformat fundamental relieful preglaciar. Daca in partea de vest, in
jurul resturilor suprafetei de eroziune Borascu au existat ghetari mici, care au sculptat
circuri izolate, ca Zanoaga, Zanoguta, Radesu, Slaveiu, Turcel, iar pe clina sudica a
Dragasanului, Buta si Pustnicu, in partea centrala a Retezatului, ghetarii au fost mult mai
puternici, atingand lungimea de 6-8 km. Pe versantul nordic, ghetarii din vaile
Stanisoara, Pietrele, Valea Rea si Galesu confluau mai jos de actuala cabana Pietrele si
au depus o mare morena frontala la inaltimea de circa 1350 m. Pe versantul sudic,
ghetarul din valea Bucurei si cel din valea Pelegei se uneau si coborau pe valea
Lapusnicului pana la 1400 m altitudine. De asemenea, in bazinul de obarsie a Raului
Barbat, pe pantele nordice ale culmii Gruniu aveau 2-3 km lungime. Pretutindeni in
circurile si vaile glaciare microrelieful caracteristic este bine reprezentat prin trepte si
praguri, berbeci glaciari (roci mutonate), morene laterale, mediane si frontale, acestea
din urma depuse la 1350-1400 m si la circa 1650 m inaltime, dovedind existenta a doua
faze glaciare. Circurile suspendate ce domina ulucuri bine conturate sustin si ele aceasta
ipoteza.
In vaile glaciare Gemenele, Sesele, Judele, Bucura si altele, unde se intalnesc deseori
exemplare de zambru, jnepenisurile ocupa suprafete intinse. In lungu paraielor se
dezvolta asociatii de buruienisuri inalte, alcatuite predominant din Heracleum palmatum,
Senecio nemorensis, Angelica sylvestris, A. archangelica ; in jurul lacurilor glaciare
predomina buruienisurile de adenostyles allariae var. Kerneri, Athyrium distentifolium,
Aconitum tauricum si pajistile de Deschampsia caespitosa.
Dupa topirea ghetarilor, in multe din cuvetele de subsarare din circuri s-au format lacuri
glaciare. Intre cele aproximativ 80 de lacuri, cateva se remarca prin dimensiunile lor :
Bucura, cel mai mare lac glaciar din Romania cu suprafata de 10 ha si adanc de 17 m ;
Zanoaga, cu cea mai mare adancime, 29 m ; tau Negru, Galesu, Tau Portii, Taurile
Custurii si altele, dintre care cateva se situeaza la peste 2200 m altitudine. O buna parte
din lacurile Retezatului sunt pe cale de colmatare, ca spre exemplu Stanisoara si Pietrele,
care abia mai au 1-2 m adancime, iar altele s-au colmatat complet, locul lor fiind marcat
de soluri turboase si vegetatie higrofila.
Lacurile glaciare au alimentare nivopluviala. Apa rezultata din topirea zapezilor
abundente si din precipitatii se infiltreaza in grohotisurile de pe marginea circurilor si
este cedata treptat lacurilor. In apa limpede si rece traieste pastravul, care populeaza in
acelasi timp raurile ce se formeaza din lacuri.
Caracteristicile Retezatului sunt crestele ascutite, numite atat de sugestiv custuri, si
varfurile proeminente despartite de curmaturi situate de obicei cu circa 200 m mai jos.
Pantele repezi ating cu usurinta 30-40 , dar adesea in versanti apar pereti aproape
verticali sau surplombe. Aspectul ruiniform al Retezatului se datoreaza proceselor
intense de dezagregare stimulate de conditiile climatice, intre care zapezile abundente,
temperaturile scazute si ciclurile inghet-dezghet ce actioneaza intens asupra
granodioritelor, pe alocuri puternic diaclazate. Rezulta, astfel, un relief rezidual, ca
urmare a proceselor de dezagregare, pantele Retezatului sunt in general acoperite de
grohotisuri fixate, semifixate si mobile. Cele mobile, cu blocuri basculante, constituie
areale compacte sau se insira sub forma unor limbi cu latimi de zeci de metri.In lugul
valcelelor abia adancite, ele alcatuiesc torenti de pietre, activi in timpul averselor, dar
mai ales datorita avantajelor. Grohotisul coboara treptat, formand la marginea circurilor
conuri izolate sau reunite in tapsane bine dezvoltate. Deseori, se dispun in valuri arcuite,
conturand troienele de zapada pe care au alunecat iarna, formand potcoave nivale
solitare sau in releu.
Vegetatia
Asociatiile de Juncus trifidus si de Sesleria coerulans se dezvolta pe stancariile din etajul
alpin, iar de cele de Festuca picta si Luzula alpino-pilosa pe materialul dezagreat, in curs
de fixare. Frecvent, blocurile ce formeaza grohotisurile sunt acoperite de crustele galben-
verzui ale lichenilor(Rhizocarpon). O mare bogatie floristica se intalneste pe
grohotisurile din regiunea calcaroasa Piule- Iorgovanu ; se remarca indeosebi macul
galben de munte (Papaver coronasancti-stephani) si tufarisurile pitice de argintica (Dryas
octopetala). In hornurile calcaroase se intalnesc : sangele voinicului ( Nigritella nigra),
ghintura (Gentiana lutea), crinul galben (Lilium jankae).
Marea extensiune a stancariilor si a grohotisurilor constituie un impediment pentru
pasunat, atat in ceea ce priveste masa verde, cat si circulatia. Cirezile de vaci si turmele
de oi gasesc insa conditii bune de pasunat pe pantele mai line din muntii Zanoaga,
Zanoguta, Dragsanu si Picioru Lancitei si de pe culmile nordice, fapt evidentiat de cele
circa 50 stane, localizate in apropierea padurii. In sectorul sudic calcaros, pe versanti se
dezvolta pajisti de stancarie cu compozitie variata (Sesleria rigida, S. haynaldina, festuca
versicolor, F. saxatilis etc.)
CARPATII OCCIDENTALI
Carpatii Occidentali se afla situati in partea de vest (occidentala) a Depresiunii colinare a
Transilvaniei, de unde aceasta denumire data dupa pozitia lor geografica.
Carpatii Occidentali, cuprinsi intre Dunare (in sud), zona Barcau-Somes (in nord),
Dealurile de Vest si Campia de Vest (in Vest) si culoarul depresionar Cerna-Timis-
Bistra-Hateg, Strei-Orastie (care ii desparte de Carpatii Meridionali) si Depresiunea
Transilvaniei (in est), au o serie de trasaturi generale comune (care ii deosebeste de
celelalte ramuri carpatice) cum ar fi:
altitudinile mai coborate, substratul petrografic mai variat cu forme de relief
diversificate;
fragmentarea accentuata, indeosebi in partea de vest, unde s-au format depresiunile -
golf;
locuirea integrala (pana la mari inaltimi), straveche si continua, a intregului teritoriu;
resurse diversificate (minereuri de fier, auroargentifere, bauxita, minereuri de cupru si
polimetalice, carbuni, roci de constructie, pasuni, paduri, ape minerale, hidroenergie,
singurle zacaminte de minereuri rare - mercur, molibden, crom, nichel, magneziu);
o utilizare foarte veche a resurselor de minereuri (epoca bronzului si fierului, epoca
daco-romana, evul mediu) si o utilizare timpurie la scara industriala a resurselor
industriei siderurgice (la Resita, Hunedoara);
o retea de asezari rurale, foarte mult adaptata la conditiile reliefului si activitatile
economice predominante, cu p frecventa mare a localitatilor cu o textura risipita si
rasfirata, legate strans de hinterlandul lor apropiat;
la acestea se aduaga un potential turistic deosebit de bogat si variat, dar insuficient
utilizat pana in prezent.

Prezentare
Una dintre caracteristicile esentiale ale Carpatilor Occidentali, discontinuitatea indusa de
culoarele mentionate (Campia Lugojului si culoarul Muresului), segmenteaza spatiul
montan in trei unitati distincte:
MUNTII BANATULUI - intre Dunare si Campia Lugojului;
MUNTII POIANA RUSCA - intre Campia Lugojului, culoarul Bistrei si Valea
Muresulu;
MUNTII APUSENI - la nord de Mures.
Fiecare unitate are o serie de trasaturi fizico-geografice si economico-geografice relativ
distincte, care le confera caracteristici geografice proprii, atat la nivel regional, cat si la
nivelul intregii tari.

MUNTII BANATULUI
Cuprinsi intre Defileul Dunarii in sud, culoarul Timis-Cerna in est, Campia Lugojului in
nord si o succesiune de dealuri in vest, Muntii Banatului reprezinta subdiviziunea sudica
a Carpatilor Occidentali.
Ei par o continuare fireasca a Carpatilor Meridionali spre vest, dincolo de culoarul
Timis-Cerna, in lungul caruia se afla la o altitudine cu 1000 m. mai scazuta.
Relief si subdiviziuni in Muntii Banatului
Altitudinile medii sunt sub 1.000 m., iar altitudinile cele mai mari sunt in Semenic (1445
m) si Muntii Almajului (1228 m. in Vf. Svinecea Mare Muntii Banatului sunt formati in
mod predominant din sisturi cristaline la care se aduaga calcare, flis si roci vulcanice.
Arealele calacroase au un relief carstic foarte reprezentativ: pesteri (Pestera Comarnic),
chei (Cheile Minisului, Cheile Nerei, Cheile Carasului), cursuri subterane, izvoare
carstice, vai seci.
Pe flis se dezvolta forme de relief structural, iar pe sisturile cristaline s-au conservat
formale de modelare ciclica (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decat in
Carpatii Meridionali.
In partea de vest si nord Muntii Banatului sunt marginiti de o bordura deluroasa formata
din strate sedimentare friabile (depuneri submarine si litorale din timpul pliocenului)
cvasiorizontale si acumulari de pietrisuri si nisipuri piemontane. Parete central o
constituie Muntii Semenicului, mai inalti, cu platforme largi pe culmi si vai adanci pe
margini.
Zona de izvoare a Barzavei, Nerei si Timisului a constituit o regiune cu vechi asezari
permanente situate la altitudine.
Spre deosebire de Muntii Semenic, alcatuiti din sisturi cristaliner, Muntii Aninei, situati
spre vest in continuarea acestora, cu o structura si petrografie foarte complicata in care
calcarele ocupa suprafet importante si dau forme reprezentative.
La nord de zona Semenic-Anina se dezvolta, pe Valea Nerei, Depresiunea Almajului
(Bazovici), o depresiune intramontana ca pozitie; in sudul acesteia Muntii Almajului,
mai inalti, au la interferenta cu Dunarea un relief spectaculos indeosebi in zona
Cazanelor.
Fisia calcaroasa este continuata dinMuntii Aninei in Muntii Locvei iar la intersectia ei cu
Valea Nerei s-au dezvoltat Cheile Nerei.
Muntii Banatului continua spre nord-vest, dincolo de Depresiunea Caras-Ezeris cu
Muntii Dognecei, mai josi (615m) si inecati in sedimente.
Clima, hidrografia si invelisul biogeografic in Muntii Banatului.
Climatul montan este restrans la arealele mai inalte, iar climatul de dealuri caracterizeaza
depresiunile si muntii josi.
Influentele submediteraneene (Austrul, precipitatii si toamne, temperaturi medii ridicate
si ierni mai blande) caracterizeaza ansamblul Muntilor Banatului.
In depresiuni si pe latura nordica bat vanturi de tip foen, iar in Deoresiunea Almajului si
culoarul Timis-Cerna se produc inversiuni terimice.
Cel mai important curs de apa este Dunarea, care intre intrarea sa in tara (Bazias)
si Orsova formeaza o zona de defileu., Defileul Dunarii.
In regim natural Dunarea avea o succesiune de bazinete si sectoare mai inguste
(cum sunt Cazanele), in prezent, datorita construirii S.H.N. Portile de Fier, cursul
Dunarii a fost transformat intr-un lac, foarte lung si ingust, cu numeroase golfuri in
zona confluentelor.
Dunarea primeste ca afluenti directi pe Caras (in exteriorul tarii), Nera (la Bazias)
si Cerna (la Orsova).
Spre nord raurile sunt adunate de Timis (inclusiv Barzava). In afara lacului de pe
Dunare, in Muntii Banatului exista cateva lacuri mici pentru hidroenergie si alimentare
cu apa (pe Barzava si Timis) si lacuri carstice semipermanente.
In Muntii Aninei exista mari acumulari de ape subterane.
Vegetatia este formata din paduri de stejar termofil (cu cer, garnita), paduri de fag cu
carpen, paduri de fag, si la partea superioara in amestec cu conifere.
Exista specii submediteraneene, indeosebi in Defileul Dunarii. Fauna corespunde
etajelor de vegetatie cu prezenta unor elemente submediteraneene. Predomina, dintre
soluri, cambisolurile (brune si brune acide) si molisolurile de tip redzine (pe roci
calcaroase).
Rezervatiile principale sunt:
- Cazanele (flore, fauna, peisaj, relief);
- Pestera Comarnic;
- Cheile Nerei;
- Cheile Carasului.
Resurse in Muntii Banatului
Munrii Banatului au resurse diverse, dar modeste cantitativ. Huila extrasa de peste 200
de ani este in curs de epuizare. In mod similar sunt rezervele de mangan si minereuri de
fier.
Minereurile de cupru si minereurile polimetalice se extrag in cantitati relativ reduse. Mai
importante sunt resursele forestiere, pasunile si terenurile arabile.

MUNTII POAIANA RUSCA

O caracterictica importanta a Carpatilor Occidentali o constituie discontinuitatea
acestora si separarea lor in trei areale distincte: Muntii Banatului, Poiana Rusca si Muntii
Apuseni.
Muntii Poiana Rusca apar bine individualizati si delimitati de spatiile adiacente: in nord
Valea Muresului ii desparte de Muntii Apuseni, spre est contactul cu zona depresionara
Hateg-Stre este relativ abrupt, spre sud culoarul Bistrei cu Poarta de Fier a Transilvaniei
ii desparte de Muntii Tarcu din Carpatii meridionali (mai inalti cu aproape 1.000 m), iar
spre vest Bega induce in relief un culoar bine conturat.
Relieful Muntilor Poiana Rusca are o serie de caracteristici care ii individualizeaza in
ansamblul Carpatilor Romanesti.
Altitudinile, pe ansamblul relativ reduse, se mentin frecventla 800 - 1000 m.; la contactul
cu zonele invecinate coboara la 200 -300 m., iar altitudinea maxima este de 1374 m, in
Vf.Padesu.
Substratul geologic este format este format aproapr in totalitate din sisturi cristaline, la
care se aduaga suprafete reduse de calcare puternic metamorfozate (marmura), roci
vulcanice (Magura Devei) si roci sedimentare pe margini. Pe ansamblu, Poiana Rusca
are aspectul unui horst bine delimitat de grabene marginale.
Muntii Poiana Rusca au culmi netede la altitudini interpretate ca platforme de eroziune.
La 1000 m exista o platforma neteda cu sate foarte vechi si drumuri de culme,
pastratoare a unei vechi civilizatii rurale (este tinutul Padurenilor).
Zona montana este intersectata de vai foarte adanci, cu desfasurare radiara, si, pe alocuri,
cu tresee sinuase.
Bega (si afluentii ei directi), Cerna (afluent al Muresului), vaile ce coboara spre Bistra
sau Mures formeaza un foarte interesant sistem hidrografic adancit puternic in masivul
Poiana Rusca. Fiind masivi nu au subdiviziuni de ordinul II.
Reteaua hidrografica este colectata de Mures (Cerna, , precum si alte rauri mai mici),
Bega (care izvoraste din centrul zonei montane), Timis (prin intermediul Bistrei).
Exista si lacuri de interes industrial si turistic (Cincis si Surduc). Apele subterane au,
spre est, si un caracter termal (Calan).
Vegetatia este etajata: in baza zonei montane predomina padurile de stejar, urmate apoi
de paduri de amestec (stejar-fag), paduri de fag, iar pe alocuri chiar in amestec cu
rasinoase (la peste 1.000 m).
La altitudini mari apar si pajisti secundare care (impreuna cu terenurile agricole) au
inlocuit vegetatia naturala.
Fauna este corepunzatoare etajelor de vegetatie. In Depresiunea Hategului exista
cunaoscuta rezervatie de zimbri. Spre Mures, in culoarul Streiului se afla parcul
dendrologic de la Simeria, la vest de Deva rezervatia de fauna si peisaj Cetatea Devei
si rezervatia forestiera Padurea Bejan.
Solurile sunt predominant cambice (cambisoluri) si podzolice (spodosoluri).
Obiectivele turistice sunt concentrate la Deva (inclusiv Cetatea Devei), Hunedoara,
Hateg (inclusiv rezervatia de zimbri), Cala (inclusiv baile cu caracter local, folosite inca
din timpul imperiului roman), Sarmizegetusa Ulpia Traiana (fosta capitala a Daciei
romane), zona Ruschita, Tinutul Padurenilor, Lacul Cincis si Lacul Surdus (Fardea).

MUNTII APUSENI
Muntii Apuseni se afla situati la nord de Valea Muresului, fiind cea mai intinsa si cea
mai devrsificata unitate a Carpatilor Occidentali.
Limita lor vestica o constituie Dealurile de vest si, pe mici portiuni, chiar Campia de
Vest (in dreptul Muntilor Zarandului), care patrund in interiorul depresiunilor - golf
formand un teren foarte sinuos.
Limita de nord este ezitanta, deoarece structuri asemanatoare muntilor se prelungesc,
prin intermediul jugului intracarpatic, pana langa muntii vulcanici din grupa nordica a
Carpatilor Orientali; conventional limita ar putea fi dusa pana la Valea Barcaului si a
Somesului (la Jibou), Dealurile Crasnei si ale Salajului (apartinand Dealurilor de Vest)
:inecand aici terminatiile nordice (Plopis, mese) ale Muntilor Apuseni.
Spre est contactul cu Depresiunea colinara a Transilvaniei se face printr-un sir de
depresiuni submontane (Almas, Iara, culoarul Alba Iulia-Turda.
Spre sud-est Culoarul Orastie ii desparte de Muntii Surenului din Carpatii Meridionali,
iar in continuare, Vale Muresului este o discontinuitate majora spre sud.
Relief si subdiviziuni in Muntii Apuseni
Desi reprezinta cel mai inalt sector al Carpatilor Occidentali, Muntii Apuseni abia
depasesc 1.800m in partea centrala (Bihor, 1.847m; Vladeasa, 1.834m; Muntele Mare,
1.825m).
In general, altitudinile oscileaza in jurul valorii de 1.000m.
Substratul geologic este alcatuit predominant din sisturi cristaline, la care se adauga roci
vulcanice (Muntii Metaliferi, indeosebi), flis (Trascau, Padurea Craiului) si calcare (in
Muntii Bihor, Codru-Moma, Padurea Craiului, Trascau).
Asociat acestor structuri geologice exista un relief diferentiat: suprafete de modelare
ciclica indeosebi pe sisturi cristaline, relief structural si petrografic pe flis si calcare,
relief vulcanic pe structurile eruptive.
In Muntii Apuseni au fost identificate trei platforme de eroziune, asemanatoare si
sincrone celor din Carpatii Meridionali, dar mai reduse altitudinal. O trasatura distinctiva
a Muntilor Apuseni o constituie si frecventa mare a fenomenelor carstice de calcare.
Exista mai multe areale, dintre care mai semnificative sunt: zona centrala Scarisoara-
Padis-Cetatile Ponorului (cu ghetarul Scarisoara, sistemul subteran Cetatile Ponorului,
izbucuri, ponoare etc.).
Muntii Trascaului (indeosebi cu relief de tip chei), Muntii Codru-Moma (cu platoul
carstic Vascau, unde se afla izbucul de la Calugari, un sistem subteran, pesteri, polii) si
Muntii Padurea Craiului (cu pesteri deosebite, cum este Pestera Vantului, cea mai lunga
din tara, Pestera Mezaid etc.).
O caracteristica importanta a Muntilor Apuseni o constituie existenta in partea lor vestica
a depresiunilor-golf.
SUBDIVIZIUNILE PRINCIPALE SE POT GRUPA ASTFEL:
a) IN PARTEA CENTRALA: Muntii Bihor, Vladeasa, Muntele Mare continuati spre
extremitati cu Muntele Gaina (1.484m), Muntii Gilaului si depresiunile Brad si Huedin;
la izvoarele Ariesului se afla o regiune cu traditii istorice si populare intensa: Tara
Motilor;
b) IN SUD-EST SUNT Muntii Trascaului (cu Cheile Rametilor, Intregalde si in
prelungirea lor nordica Cheile Turzii) si Muntii Metaliferi (cu un relief de conuri
vulcanice partial transformate de eroziune);
c) IN VEST SUNT Muntii Zarandului (cu Vf. Drocea, 835m), Codru Moma (cu Plesu
1.109m), Muntii Padurea Craiului si Muntii Plopisului (Ses), despartiti prin depresiunile-
golf Zarand (pe Crisul Alb), Beius (pe Crisul Negru), Vad-Borod (pe Crisul Repede);
acesti munti sunt reuniti uneori sub denumirea de Muntii Crisurilor;
d) IN NORD, Muntii Apuseni continua prin "jugul intracarpatic" (Meses, Prisnel,
Preluca) pana in apropierea Carpatilor Orientali. La vest de acest aliniament mai apare
un sir de maguri (Magura Simleului si Culmea Codrului), marginite de dealuri (Dealurile
Crasnei si Dealurile Salajului). Depresiunea Simleului are aspectul unei depresiuni-golf
situata intre Meses si Plopis.

Clima, hidrografia, invelisul biogeografic in Muntii Apuseni

Clima acestui spatiu montan este influentata de pozitie (fiind situata pe traiectoria
circulatiei vestice), altitudinile modeste si fragmentarea reliefului. Altitudinile induc,
pentru o mare parte a zonei montane, un climat de dealuri, climatul montan reducandu-se
ca areal doar la zona centrala.
Muntii Apuseni se remarca prin cantitatea mai mare de precipitatii fata de regiuni cu
altitudini similare datorita expunerii vestice: in Bihor-Vladeasa-Muntele Mare cad peste
1.200mm/anual (in Vladeasa chiar peste 1.300mm, fiind unul dintre arealele cele mai
ploioase din tara).
Depresiunile-golf din partea de vest au fenomene de inversiuni termice, iar in partea de
sud-est se formeaza vanturi de tip foen. Pe ansamblul lor, Muntii Apuseni au un climat
cu influente oceanice.
Raurile principale cu izvoare in Muntii Apuseni sunt: Somesul Mic (format din Somesul
Cald si Somesul Rece), raurile din bazinul Crisurilor (Barcau, Crisul Repede cu Iada si
Dragan, Crisul Negru, Crisul Alb), Aries si Ampoi, afluentii directi ai Muresului.
Exista cateva lacuri in depresiuni carstice (Varasoaia) si lacuri hidroenergetice
(Fantanelele si Tarnita, pe Somesul Cald). Apele subterane au acumulari mari in zonele
carstice. La Moneasa, Geoagiu Bai si Vata de Jos exista izvoare termale.
Resurse naturale si utilizarea lor in Muntii Apuseni
Muntii Apuseni dispun de resurse energetice modeste, dar de importante resurse de
minereuri neferoase si roci de constructie.
In bazinul Brad se exploateaza carbune brun din apropiere, utilizat in cea mai mare
masura la termocentrale.
La limita nordica, in zona deluroasa marginala exista exploatarile de lignit din bazinul
Barcaului si de carbune brun din bazinul Almajului (acestea sunt localizate evident in
afara zonei montane propriu-zise).
Resursele hidroenergetice sunt valorificate partial prin hidrocentralele de pe Somesul
Mic (Tarnita, Mariselu, Gilau), Iada si Dragan.
Minereurile de fier din Muntele Mare (Baisoara) si Muntii Gilaului (Capusu Mic), desi
de proportii reduse, plaseaza aceasta unitate pe locul al doilea (dupa Poiana Rusca) in
productia interna de fier, cu aproximativ 1/3.
Minereurile auroargintifere au traditii vechi de exploatare si utilizare. In antichitatea
daco-romana centrele principale erau Zlatna si Rosia Montana.
In prezent acestea se extrag la Baia de Aries, Bucium, Rosia Montana, Zlatna, Baita,
Musariu, Criscior si se prelucreaza la Zlatna si Brad.
Bauxita se extrage din Muntii Padurea Craiului la Varciorog, Rosia, Dobresti, Zece
Hotare, dupa care se prelucreaza primar in apropiere (la Dobresti si Chistag), de unde se
transporta la Oradea, pentru transformarea bauxitei in alumina.
La Izvorul Ampoiului se extrage mercur, iar la Baita (de Nucet) exista minereuri de
molibden.
Minereurile complexe (de cupru, plumb, zinc) se exploateaza la Baita, Sacaramb, Rosia
Poieni.
Diferite utilaje si masini pentru industria miniera se produc si se repara la Brad, Stei
(Petru Groza), iar alte produse metalice se obtin la Huedin si Sebis.
La Zlatna se produc acid sulfuric, produse abrazive si elecrtochimice, iar la Aghires,
cerneluri.
Datorita alcatuirii geologice, industria de extractie a materialelor de constructie are o
raspandire larga. Se extrag urmatoarele roci:
granit ( la Radna, Zam, Savarsin), bazalt (la Branisca) si andezit (Vata de Jos,
Varfurile);
marmura (la Moneasa, Vascau);
travertin (la Banpotoc);
argila refractara (Alesd, Aghires), caolin (Aghires), diatomita (Minisu de Sus, in Muntii
Zarandului), gresie etc.;
calcare se extrag la Sandulesti (pentru Turda si Hunedoara), Alesd, Baita (pentru
fabrica de ciment de la Chiscadaga);
Industria materialelorde constructie produce ciment (Chistag, Turda, Chiscadaga),
azbociment (Chistag), produse refractare (Astileu, Turda, Alba Iulia), prefabricate din
beton (Chiscadaga, Simleul Silvaniei), articole de sticlarie (Poiana Codrului si Padurea
Neagra) etc.
Fondul forestier relativ bogat si diversificat a favorizat dezvoltarea industriei de
prelucrare a lemnului in centre mai mici situate in zona (Campeni, Huedin, Beius, Brad,
Stei, Sebis etc.) si ofera materie lemnoasa semiprelucrata unor combinate de
industrializare (Arad, Gherla) sau fabrici de mobila (Oradea, Cluj-Napoca, Aiud, Turda,
Zalau).
Industria textila si alimentara s-a dezvoltat in localitatile urbane (Brad, Campeni, Abrud,
Stei) si chiar in asezarile rurale (Baia de Aries).
Ponderea relativ redusa a terenurilor arabile (mai intinse in depresiuni) este compensata
de suprafetele cu pasuni si fanete care permit dezvoltarea unor activitati importante de
crestere a animalelor (bovine si ovine indeosebi).
Muntii Apuseni au si un deosebit potential turistic (fenomene carstice, traditii istorice,
cum ar fi targul de pe muntele Gaina etc.).

DEPRESIUNILE DIN MUNTII BANATULUI SUNT:

- DEPRESIUNEA ALMAJULUI;
- DEPRESIUNEA -EZERIS;
- DEPRESIUNEA ORAVITEI.

CHEILE NEREI
CHEILE NEREI SE FORMEAZA INTRE MUNTII LOCVEI SI MUNTII POIANA
ANINEI.

Cursurile de apa ce dreneaza Muntii Banatului si Muntii Poiana Rusca sunt urmatoarele:
- Timis;
- Mehadia;
- Cerna;
- Barzava;
- Caras;
- Minis;
- Nera;
- Bega;
- Mures;
- Cerna (afluent al Muresului);
- Strei;
- Rau Mare;
- Bistra.
Apele curgatoare din Muntii Banatului si Muntii Poiana Rusca pe care s-au realizat
acumulari antropice sunt:
- pe Dunare - Lacul Portile de Fier;
- pe Barzava - Lacul Valiug, Lacul Gozna, Lacul Secu;
- pe Cerna - Lacul Cincis (Lacul Teliuc).

Drumul de interes european E70 parcurge Culoarul Timis-Cerna (Orsova - Caransebes

spre Lugoj) si Timisoara iar E68 urmareste Valea Muresului ( Nadlac - Arad - Deva).

Rezervatiile naturale si elementele ocrotite din Muntii Banatului Muntii Poiana Rusca
sunt:
- de peisaj si de flora: Cazane, Cetatea Devei;
- de flora si de fauna: Dumogled;
- paleontologica si geologica: Comarnic;
- parc dendrologic: Simeria.

Obiectivele turistice de mare frumusete din Muntii Banatului sunt :

- Cheile Nerei, Minisului, Carasului;
- Pestera Comarnic din Muntii Aninei;
- Complexul turistic Semenic;
- Defileul Almajului cu elemente etnografice si de folclor.

Depresiunile "golf" drenate de cele trei Crisuri sunt:

- Depresiune Zarand;
- Depresiune Gurahont;
- Depresiunea Brad;
- Depresiune Vad-Borod.

Trecatoare care a permis construirea caii ferate Deva-Brad

Dintre pasurile: Ciuce, Valisoara si Bucium Pasul Valisoara a favorizat construiraea
secventa feroviara Deva - Brad.

Cursurile de ape din Muntii Apuseni pe care s-au efectuat lucrari de interes energetic
sunt:
- Somesul Cald;
- Somesul Mic;
- Crsul Repede;
- Iada;
- Dragan.
Rezervatiile naturale ale biosferei din Muntii Apuseni sunt:
- floristica - Intergralde;
- forestiera - Padurea Bejan.

Carierele de roci din Muntii Apuseni (pe tipuri) sunt:

eruptive:
- granite - Radna, Savarsin, Zam;
- bazalte - Branisca;
- andezite - Deva.
metamorfice:
- calcare policrome - Moneasa, Vascau, Caprioara;
sedimentare:
- travertin - Banpotoc;
- caolin - Arghiresu;
- calcare - Sandulesti.

Orasele cuprinse in limitele Muntilor Apuseni:

- Brad;
- Abrud;
- Campeni;
- Beius;
- Zlatna;
- Sebis;
- Alesd;
- Nucet;
- Vascau;
- Stei;
- Huedin;
- Deva;
- Simeria.

Orase situate in Muntii Apuseni pe drumul transcarpatic E79:

- Beius;
- Brad;
- Deva.
Depresiunile si culoarele depresionare care dau aspectul insular Muntilor Apuseni
Muntii Apuseni sunt situati intre Valea Muresului la sud si Valea Somesului si a
Barcaului la nord. Depresiunile si culoarele depresionare din jur accentueaza pozitia
insulara a acestor munti. Aceste sunt:
- Depresiunea Simleu;
- Depresiunea Almas;
- Depresiunea Huedin;
- Depresiunea Iara;
- Culoarul Turzii;
- Depresiunea Alba-Iulia;
- Culoarul Orastiei,

Tipurile de sate ce se intalnesc in Muntii Apuseni luind in considerare modul de

distributie in teritoriu a gospodariilor sunt:
- dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic satul risipit sau
imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni; pe vai sunt sate lineare, iar in
depresiunile intramontane apare satul compact, cu casele lipite perete de perete;
- dupa numarul locuitorilor, sunt sate mici, sub 500 de locuitori, numite "cranguri'.

Pesterile considerate obiective turistice deosebite din Muntii Apuseni sunt:

- Pestera Scarisoara;
- Pestera Ursilor de la Chiscau;
- Pestera Meziad;
- Pestera Vantului.

Limite Muntii Banatului:

N: Campia Lugojului si Dealurile Buziasului
S: Valea Dunarii
E: Culoarul Timis-Cerna
V: Dealurile Tirolului

Culmi muntoase Muntii Banatului:

Semenic - 1446 m. in Vf. Semenic
Almaj - 1224 m. in Vf. Svinecea Mare
Aninei - 1160 m.
Locvei - 727 m.
Dognecea - 617 m
Pasuri, trecatori, defilee Muntii Banatului:
Domasnea 540 m.
Culoarul Timis-Cerna
Defileul Dunarii

Ape curgatoare Muntii Banatului:

Timis
Barzava
Nera
Mehadia
Caras
Minis
Cerna
Dunarea

Lacuri de acumulare Muntii Banatului:

Portile de Fier pe Dunare
Valiug pe Barzava

Rezervatii floristice si faunistice Muntii Banatului:

Cheile Nerei

Rezervatii de peisaj si flora Muntii Banatului:

Cazane

Rezervatii speologice Muntii Banatului:

Comarnic

Orase Muntii Banatului:

Resita
Caransebes
Bocsa
Anina
Oravita
Moldova Noua
Orsova