Curs 6 06.04.

2016

Human Immunodeficiency Virus - este pleonasm sa spunem virusul HIV.

HIV nu este echivalent cu SIDA. SIDA este ultima etapa in evolutia inf cu HIV.
Este un virus ARN. Efect citopatic de tip sincitial.
Transmitere parenterala:
- contact cu sange sau derivate de sange
- transmitere materno-fetala
- transmitere sexuala
Exista mai multe subtipuri In Romania este prevalent subtipul F.
Infecteaza celulele CD4: pe LTH, pe macrofage (ataca celulele cheie ale RI iar in final duce la
imunosupresie dobandita).
Este un virus foarte variabil si din aceasta cauza nu avem tratament curativ care sa elimine infectia.

Epidemia a debutat in 1981 cand s-au observat lucruri mai mult epidemiologic ciudate CDC are un
raport in fiecare luna in care se detecteaza cazuri pe anumite perioade de diferite infectii. Cu 10 ani
inainte de 1981 au fost raportate 5 cazuri de sarcom Kaposi si doar in1981 au fost raportate 20 si ceva
de cazuri. Sarcomul Kaposi era o infectie reactivata in cazul HV gamma HH8/virusul sarcomului
Kaposi care de obicei da infectii la pacientii mai in varsta cu imunosupresie, barbati in general .
Leziunile apar ca niste tumorete vasculare, in general unice distribuite pe membrele inferioare.
Dar in acel moment apareau ca niste tumorete multiple, distribuite pe toata suprafata corpului si pe
piele si mucoase unde determinau tumori mari care se rupeau si dadeau hemoragii cataclismice. De
asemenea acestea se manifestau nu la barbati in varsta si imunosupresati ci la o categorie de pacienti
diferita total : homosexuali tineri si care erau ant sanatosi. La aceste persoane s-a observat ca aceste
lucruri erau asociate cu imunosupresie progresiva si aceasta scadere in timp si disparitie pana la urma
a acestor limfocite TH. In plus, alt lucru care s-a mai observat si epidemiologic a surprins : infectie cu
un parazit : Pneumocystis carinii det pneumonii destul de rar intalnite (2 cazuri in 10 ani si apoi iar
un cluster de infectii). Imaginea radiologica este caracteristica: pneumonii in geam mat. Infectia cu
Pneumocystis carinii este de asemenea asociata cu persoane in varsta si imunosupresie. La acesti
pacienti, infectiile din acei ani 1981-1983 erau legate de aparitia leziunilor pulmonar dar si diseminare
in alte organe : rinichi, diseminarea asociata cu cele 2 lucruri: tineri, barbati, homosexuali sau
utilizatori de droguri injectabile + scaderea nr de celule TH.
Ceea ce s-a produs atunci a fost numit: GRID= Gay Related Immune Deficiency (Reportaj We were
here, Film Philadelphia, Freddy Mercury)
Intre 1981-1983: s-a retras denumirea de GRID pentru ca
- Nu era political corect
- Nu era stiintific corect s-au vazut celelalte cai de transmitere. Nu era numai transmiterea
sexuala singura incriminata si nu neaparat homosexuala ci si heterosexuala. A fost evidentiata
si transmiterea pe calea sangelui si derivatelor de sange si in plus pacientele infectate
transmiteau materno-fetal (15-30%)
AIDS/SIDA (Sindrome dImmuno Deficience Aquise) denumirea oficiala
In 1993 s-a izolat si virusul care producea sindromul si a fost denumit HIV
Nobel 2008: Sinoussi, Montagnier si zur Hausen - cel care a descoperit legatura intre HPV si cancerul
de col uterin.

Acest virus face parte din Fam Retroviridae si genul Lentivirinae . Toate aceste virusuri din aceasta
familie au un genom ARN ss monocatenar pozitiv, care asociaza in str lor o enz denumita
reverstranscriptaza, descoperita in HIV - a anihilat dogma centrala a geneticii care spune ca dintr-un
ADN , il transcriem intr-un ARN si il traducem intr-o proteina. Aceasta enzima face exact opusul unei
transcriptii: face transformarea unui ARN in ADN complementar; toate aceste virusuri fac acest lucru:
genomul ARN monocatenar pozitiv este revers transcris intr-un ADN proviral complementar si care
apoi cu ajutorul unei a doua enzime importante in str virusului Integraza - sunt integrate in ADN-ul
celulei gazda iar ulterior acest ADN proviral integrat in ADN-ul celulei gazda va fi tratat ca ADN-ul
celulei gazda, va intra subactiunea ADN-polimerazei virale. Pe de o parte va sintetiza proteine virale -
in final ARNm si proteine virale dar pe de alta parte acest ARN obtinuit ulterior va fi si matrita pt
genomul ARN al virusului pe care il va introduce in virionul progen.
Din aceasta fam fac parte :
- Subgenul Lentivirinae: HIV, SIV (inrudit filogenetic cu HIV)
- Subgenul Oncovirinae: HTLV I, II =>mutageneza insertionala
- Subgenul Spumavirinae: inca nu se cunoaste mecanism de actiune sau patogenitatea

STRUCTURA HIV

Anvelopat: are o patura exterioara pe care va epxune niste excrescente, GP si se numesc:

- GP120
- GP41 = proteina transmembranara este cea care va ajuta impreuna cu GP120 la intrarea
virusului in celula
Sub anvelopa exista capsida in care exista asociate enzimele virale: revers transcriptaza, integraza si
proteaza.
In interiorul capsidei se afla ARN-ul viral monocatenar in copie dubla (sunt 2 secv de ARN
monocatenar in interior). Acest ARN are in componenta genomului viral, pe de o parte Gene
structurale :
- Gene care codifica proteine care intra in structura virusului si acestea sunt cele de suprafata(de
anvelopa : GP120 si GP41). Mai exista o proteina codificata de aceste gene env care se
numeste GP160 si care este de fapt un precursor al celor doua (din GP160 se vor sintetiza in
final GP120 si GP41).
- Primele seturi de gene structurale sunt acestea ENV: cele de anvelopa (gp120 si 41, gp160
este un precursor al celor doua),
- gene GAG care codifica proteinele de grup antigenic si care sunt proteine simple neglicozilate
(p24, p17, p9),
- gene POL : codifica enzimele (sistemul polimerazic al virusului): integraza, proteaza,
reverstranscriptaza

Gene reglatorii: codifica sinteza unor proteine care sunt in general enzimatice/reglatorii. a
- rev, tat si nef - sunt gene care in cursul ciclului replicativ viral in vivo si in vitro asigura
stimuarea mecanismelor virale pt fabricarea noilor virioni dar pe de alta parte inhiba
metabolismul celular. (nef negative effect)
Gene accesorii(de maturare) nu au efect in vitro (in culturile de celule nu par sa inhibe sau sa
stimuleze nimic) - vpr, vif si vpu: se observa in vivo ca stimuleaza diferite sinteze celulare (LTH sau
macrofagele sunt stimulate/ inhibate pt a favoriza de asemenea cresterea virala)

ADSORBTIE: CD4 sunt receptori situati pe LTH (celule care secreta citokine, pe de o parte unele ca
sa stimuleze RIC LTH1, LTH2 pt stimularea RIU sunt acele celule care asociaza stimularea si
modularea RIC si RIU), monocite-macrofage, celule foliculare dendritice (fac legatura intre raspunsul
nespecific si cel specific). Celule murine care au R transfectat CD4 nu recunosc si nu lasa sa intre
HIV => este necesar deci si un co-receptor, co-receptori care pot fi diferiti: unele tulpini HIV mai ales
in fazele initiale ale infectiei recunosc pe de o parte CD4 dar asociat cu un coreceptor din categoria
beta-chemokinelor care se numeste:
- CCR5 (infazele intiale HIV recunoaste acest co-rec): macrofage si APC =>se considera ca in
primele faze ale infectiei, cel mai mult sunt infectate macrofagele si APC (primele celule
afectate)
- CXCR4 (in fazele tardive tulpinile HIV recunosc CD4 ca R principal dar cu alt tip de
coreceptor decat in fazele initiale ale infectiei) R pt alfa-chemokine, se gasesc mai curand pe
limfocite
S-a observat ca initial se leaga CD4 de catre GP120 si apoi aceasta legare schimba conformational o
parte din GP 120 (bucla V3) care va lega coR pe care tulpina respectiva este capabila sa il lege. In
functie de ce co-rec va lega tulpina, va exista polimorfism populational: in stadiile timpurii se vor
selecta tulpinile macrofagotrope (recunosc CD4 impreuna cu CCR5), nonsincitizante (produc mai
putin in vitro sincitii) si au rata replicativa mai scazuta. Explicatia acestei legari de catre macrofage
este tot un soi de adaptare. In momentul in care sunt infectate macrofage si APC acestea vor difuza in
tot organismul si in plus in aceasta faza se bun bazele sanctuarelor biologice (SNC, testicule, tub dig )
sunt zone de replicare redusa la care nu se poate ajunge cu terapia antiHIV.
In stadiile tardive, dupa aparitia simptomatologiei clinice si in declinul infectiei, sunt mai eficiente
tulpinile limfotrope (recunosc CD4 impreuna cu CXCR4) sunt sincitizante si se replica rapid.
Acest lucru a facut ca observarea co-receptorului CCR5 sa fie asociata cu diferite tipuri de evolutie a
infectiei HIV. Exista posibilitatea ca fiind expus la contactarea infectiei cu HIV sa nu faci infectia. S-a
ajuns la concluzia ca exista o deletie in gena receptorului CCR5 =>produce co-rec mutant care nu
permite patrunderea HIV in celula. Legarea doar de CD4 fara legarea de CCR5 nu permitea infectarea
celulei.
Caz: singurul pacient care a fost vindecat : Pacient Berlin: transplant de maduva osoasa cu celule stem
care contineau aceasta gena mutanta CCR5.
Cei heterozigoti ( cu o alela mutanta si o alela wild/clasica) sunt cei care au o evolutie lenta si sunt
denumiti lent progresori (supravietuire fara tratament peste 10-15 ani).
Cei homozigoti (ambele alele mutante) sunt rezistenti la infectie HIV.

INTERNALIZARE: fiind un virus anvelopat inseamna ca virusul are factori de fuziune (gp41 produce
un por de fuziune in interiorul membranei si va produce urmatoarea etapa: DECAPSIDAREA :intrarea
Ac nucleic in citoplasma celulei infectate).

IN CELULA:
in citoplasma: ARN viral este supus actiunii reverstransciptazei. Se formeaza un complex ARN- ADN.
In final se formeaza un complex preintegrativ care va fi un ADN dublu spiralat complementar ARN-
ului viral. Pe spira poz de ARN se va sintetiza ADN-ul negativ iar pe ADN-ul negativ se va sintetiza
spira complementara poz si in acest moment deja intra in nucleu. In aceasta etapa intra in actiune cea
de-a doua enzima: integraza se bazeaza pe un lucru: la capetele secventei de Ac nucleic viral HIV,
exista niste regiuni care se num Long Terminal Repeats aceste reg actioneaza ca niste capete
lipicioase : au capacitatea de a se lega in int Ac Nucleic al celulei gazda. In acest moment integraza
asociind aceasta capacitate a LTR de a se lega de alte capete ADN, integreaza respectivul ADN
complementar in nucleul celulei gazda. In acest moment intra sub incidenta polimerazei 2 celulare
(ARN polimeraza ADN dependenta) care va sintetiza pe baza ADN-ului celular care contine inclusiv
ADN-ul proviral, multe copii ARN care vor fi pe de o parte traduse in proteinele virale (capsida,
anvelopa, proteine enzimatice) si pe de alta parte vor asocia de asemenea formarea de noi virioni
progeni.
In aceasta etapa exista multi factori celulari care se opun replicarii virale si niste factori virali care vor
incerca sa ii elimine pe cei celulari
Factori celulari care se opun replicarii virale sunt pe de o parte niste proteine:
- TRIM5alfa: degradarea complexelor preintegrative in proteazomi. Incearca sa elimine
complexele pt a le impiedica sa intre in nucleu.
- APOBEC3G citozin deaminaza modifica str acestor complexe preintegrative
Virusul contracareaza prin:
- Vif(factor reglator) - blocheaza APOBEC3G
- Vdr creste intrarea in nucleu a complexelor preintegrative.
- Tat - transactivatori ai promoteri virali(stimuleaza ciclu replicativ)
- Rev- exporta ARN catre citoplasma pt a fi asamblat in virioni maturi.

FAZA DE PLATOU
Maturare = obtinere de proteine mature : intra in actiune PROTEAZA - taie o poliproteina mare in
proteine str functionale.
Asamblare se pun impreuna ARN-ul si proteinele
Eliberare prin inmugurire (este virus anvelopat)
In aceasta faza mai exista un factor celular care se opune replicarii: Teterina impiedica iesirea
virusului din celula si incearca sa il blocheze in sertare lipidice membranare bogate in chol.
Contracarare: VPU(gena reglatorie), NEF(gena accesorie) inhiba actiunea teterinei. Produc si
modificari ale LT infectate tocmai pt a stimula replicarea virala. In final avem 3 factori celulari si 6
factori virali care se opun infectiei.

TINTE PENTRU INHIBAREA REPLICARII HIV

La intrare: exista inhibitori de intrare ca atare : inhibitori de adsorbtie:

- Inhibitori alosteric de CCR5 MARAVIROC (oprim diseminarea si formarea acelor
sanctuare biologice din timpul infectiei primitive). In loc sa lase CCR5 sa lege bucla V3 din
GP120, va produce o proteina CCR5 modificata care nu va lasa sa intre virusul in celula.
- Inhibitori de gp41 ENFUVIRTIDE (nu se mai face fuziunea celor doua membrane). Inhibare
fuziunii gp41 ar trebui sa isi modifice str in momentul in care se produce fuziunea celor 2
membrane. Nu va lasa sa se formeze porul.
Enzimele sunt urmatoarele tinte unde se poate actiona:
- Inhibitori ai reverstranscriptazei mecanismul contine 2 tipuri de inhibitori:
1. Inhibitori nucleozidici/nulceotidici ai reverstranscriptazei : opresc elongarea lantului ADN:
inhiba reverstranscriptaza folosind similitudinea nucleotidelor din acesti analogi nucleotidici
cu cei adevarati si in acest fel ei introduc un fel de codon STOP (un nou nucleotid introdus in
lant nu mai este recunoscut de revers transcriptaza si opreste elongarea lantului) - asemanator
la Herpes Virusuri (Aciclovir).
2. Inhibitori non-nucleozidici: inhib clasici care se interpun in situsul catalitic al enzimei si
opresc functionarea respectivei enzime( reverstranscriptaza)
- Inhibitori ai integrazei: RALTECRAVIL : blocheaza legarea ADN-ului complementar deja
legat cu enzima Integraza in ADN-ul celulei gazda. Se numeste INSTI. Exista mai nou INDI
reusesc sa opreasca legarea integrazei inainte de a se introduce in ADN-ul celular, reusesc sa
opreasca legarea enz de complexul integrativ.
- Inhibtori ai proteazei:va intra in situsul catalitic al respectivei renzime si nu mai permite
formarea de proteine mature.

STRATEGII TERAPEUTICE: NU folosim monoterapie in tratamentul infectiei HIV. Singura

acceptata este o preventie a infectiei, preventie a transmiterii maternofetale care se face cu un singur
inhibitor de reverstranscriptaza.
Folosim terapie combinata HAART: 2 NRTI (inhib de reverstrans sunt de baza) + 1 INSTI/ 2NRTI
+ PI/ 2 NRTI+II. Scadem capacitatea de aparitie a mutatiilor si vom folosi doze mai mici si in acest fel
scadem reactiile adverse.

(pauza)

VARIABILITATE VIRALA
Nu putem trata din cauza faptului ca acest virus are o particularitate foarte suparatoare pentru noi:
variabilitate virala.
Asta inseamna asa ca pe de o parte revers transciptaza virala va avea o rata mare de introducere a
mutatiilor, deci ea este considerata o enzima infidela. Aceasta enzima este capabila sa introduca
nucleotide gresite, rezultand la fiecare ciclu replicativ niste secvente virale care nu sunt identice cu cea
din care au provenit. In felul acesta se produc quasispecii care de fapt intial sunt in cantitate mica,
dupa care, noi tot incercand sa supreseze infectia, prin sistem imun si tratament, aceste specii vor ajute
specii domninante si in acest fel se vor sintetiza noi tulpini pe care noi nu le mai putem inhiba cu
tratament.
Pe de alta parte, insasi polimeraza celulara nici ea nu este tocmai fidela, si ea poate sa mai induca
unele erori.
Asociat cu faptul ca genomul viral are spre 10 000 de nucletide, ca zilnic se produc circa 10 miliarde
de virioni si ca in aceste asocieri intre o enzima virala si o enzima celulara, mai avem faptul ca in
acidul nucleic viral avem cele doua copii de ARN pozitiv intre care pot sa mai apara mici recombinari
si retusuri => fiecare virion progen va avea cel putin o mutatie in structura sa.
Genomul viral este impartit in:
HIV-1: Pantroglodites troglodites
HIV-2: Sootey mangabey

Ele par a fi mult inrudite cu doua specii diferite de HIV simian. Deci se pare ca HIV1 este foarte
inrudit cu un virus al cimpanzeilor. HIV 1 a produs epidemia in SUA si Eu. HIV2 este inrudit cu un
virus simian de la o maimutica mica numita sootey mangabey. Nu este descris in epidemia din Eu sau
SUA, este limitat in Africa. Ceea ce este in plus de observat este ca acest virus HIV1 este impartit in 3
subtipuri: grupul M, grupul N, grupul O. Cele 3 grupuri sunt inrudite mai degraba cu cate un
predecesor simian, decat intre ele, ceea ce a presupus faptul ca odata si cu distributia diferita in diferite
zone ale Africii si in plus cu persistenta unor virusuri care fac trecerea de la virusurile simiene la
virusurile umane s-a ajuns a constatarea ca cele doua virusuri, cel uman si cel simian sunt clar inrudite
si provin probabil dintr-un ancestor comun. Cea mai mare posibilitate este ca virusul simian s-a
transmis in antecedente, la inceputul sec 19, cand a avut loc urbanizarea mare in Africa centrala si
legat de aceasta distributie geografica, de aceasta inrudire filogenetica. Arbore filogenetic: putem sa
facem secventiere nucleotidica, asta inceamna determinare nucleotid cu nucleotid a structurii, a
secventei , unui anumit genom viral. Daca puenm in paralel mai multe astfel de secv nucleotidice o sa
observam inrudirea nucleotidica intre ele. Eci aceasta secv nucleo produce arbore nucleotidic. Din
acest arbore se poate obs ca cele trei tipuri de HIV 1 sunt de fapt transferuri, 2 inoculari diferite
succesive ale virusurilor simiene la om. Explicatia era legata pur de urbanizarea Africii Centrale din
acea perioada.
Fiti destepti si deschisi la posibilitati, dar nu acceptati anencefalic.

ARBORE FILOGENETIC NUCLEOTIDIC:

Nature: articol care sustine ca virusul simian a fost introdus pentru ca in acea perioada se faceau testari
ale alimentelor exotice, inclusiv carnea de maimuta. S-a mai observat si demonstrat faptul ca prima
infectie HIV documentata, infectie a carui virus a fost izolat, a fost a unui barbat din Congo, pacient
care avea aceasta infectie inca din 1959, nestiindu-se atunci de infectia HIV. Virusul a fost descris si
izolat in 1981-1983.

EPIDEMIOLOGIA:
37 mil de cazuri in lume, cu max in Africa.
Noile infectii sunt foarte multe in Africa si multe in Eu de Est, mai putine in Europa Centrala si SUA.
Nr de decese max in Africa.
In Ro: 21 000 cazuri din care 11 000 la adulti si 9900 la copii. Noi am debutat ca epidemie pediatrica:
1989, cazuri descoperite la NN tratati cu diverse vit adm injectabil, microtransfuzii (se considera ca ar
creste puterea nn). Natalitatea era foarte scazuta. Parintii nu erau infectati. Deci epidemie iatrogena.
Odata cu sistemele de triaj a sg pentru HIV, hepatita B si C, din 1994, nr de cazuri iatrogene au scazut
foarte mult.
Transmiterea acum in Ro este legata de utilizarea de droguri injectabile si de relatiile sexuale.

TRANSMITEREA pareneterala. Maxim de conc in sange. Urmeaza sperma, lichid vaginal, lichid
amniotic.
Prin sange infectat: transfuzii sau transplant nu mai sunt chiar de actualitate pt ca sangele este testat
penru HIV, Hepatita B si C, dar in schimb, folosirea in comun a unor instrumente care strabat piele
seringi consumatori de droguri, lame, foarfeci, piercing, tatuaj, acupunctura.
Contact sexual neprotejat= neutilizarea prezervativului: persoane cu parteneri sexuali multipli,
homosexuali, persoanele care practica sexul comercial, persoane cu BTS leziuni la nivelul mucoasei
genitale.
*America: A (abstinence) B (be faithful) C (condom).
Materno-fetal: in toate cele trei etape: sarcina, nastere si postnatal. Preventia se face intr-o schema din
3 etape.

HIV NU se transmite:
Prin contactul obisnuit, social sau in mediu casnic cu persoane infectate.
Prin activitatile zilnice de joaca, activitati obisnuite la scoala sau serviciu
Stand langa o persoana infectata cu HIV sau imprietenindu-va cu o astfel de persoana.
Prin picaturi Flugge (tuse, stranut), prin lacrimi
Contact cu piele, sarut, imbratisare, sarut pe obraz
Folosirea in comun a toaletei, a baii, a piscinelor
Prin mancat in comun, baut in comun din acelasi pahar
Prin aer, alimente sau apa
Prin tantari sau alte insecte