Relatia asistent

medical pacient
 Relatia asistent
medical pacient

Ingrijirea bolnavilor a fost intotdeauna considerata nu doar o

stiinta, ci si o arta!
 Sanatatea este darul cel mai frumos si mai bogat pe care natura stie sa-l faca Michel
de Montagne.

Dar, din pacate, aceasta nu este pretuita pana cand nu apare boala.
Romanului ii este frica sa mearga la doctor. Analiza de rutina face mai mult daca il doare
ceva si mai putin pentru ca ii place sa aiba grija de el ori ca sa previna o eventuala afectiune.
Mentalitatea trebuie sa se schimbe si in Romania, oamenii trebuie invatati ca e necesar sa
mearga la medic.

Dintre toi membrii echipei interdisciplinare, asistentul medical este cel care se afl, prin
natura profesiei sale, cel mai aproape de pacient. Relaia interpersonal se dezvolt pe mai multe
coordonate:
- coordonata profesional: tehnic i informaional
- coordonata afectiv
- coordonata moral.
Aceast relaie complex care se stabilete ntre asistentul medical i pacient implic
anumite drepturi i obligaii pentru fiecare dintre cei doi parteneri ai relaiei. Se poate spune c
este o relaie terapeutic n cadrul creia se stabilete o alian terapeutic, ca sa verifice, nu
doar sa trateze.

Rolul asistentului medical este in primul rand acela de a comunica cu pacientii, deoarece
comunicarea cu pacientii este un instrument modern de management pentru o institutie medicala,
indispensabil atunci cand pretuiesti sanatatea bolnavilor si consideri ca munca cadrelor sanitare
nu se incheie in momentul in care pacientului i s-a efectuat tratamentul.
Chiar si dupa vindecarea pacientului, comunicarea asistent medical pacient este necesara
si ar trebui sa se realizeze periodic pacientul fiind intrebat despre starea de sanatate, eventualele
simptome si despre evolutia post tratament. Pacientul va simti ca cineva se intereseaza in mod
direct de el, nu numai din punct de vedere profesional si se va simti in siguranta.
Pacientul, in general, este o persoana care cauta alinare, sprijin, ajutor, temandu-se pentru
fiecare clipa a vietii sale, in conditiile existente unei boli, chiar daca aceasta este acuta.
De foarte multe ori probleme pacientului nu sunt numai de natura medicala, ci si
probleme psiho emotionale, spirituale sau sociale, de aceea o relatie asistent medical pacient
bazata pe o buna comunicare poate rezolva o multitudine de probleme importante pentru pacient.
Comunicarea asitent medical pacient se poate realiza pe doua cai: verbala si non
verbala. Comunicarea verbala se realizeaza prin intermediul cuvintelor scrise sau vorbite.
Comunicarea non verbala foloseste contactul vizual, gesturile, atingerea, pozitia corpului si
ascultareaactiva.
Pacientii care se confrunta cu o boala incurabila au nevoi speciale, gandesc altfel, multi
spera pana in ultima clipa a vietii intr-o minune curativa sau se resemneaza si se impaca cu
gandul mortii, indreptandu-si pasii catre credinta, desi o viata intreaga au fost atei. De aceea este
foarte important sa facilitam o comunicare deschisa, sa interpretam corect mesajele non verbale
pe care le transmite pacientul, sa abordam concomitent cu problemele medicale si pe cele
spirituale si psiho emotionale.

Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,

caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este
considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, medicul vine si pleaca, pe cand
asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre
asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la
stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare.

Profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul

central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum
este.

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice

aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata,
personalizata, competenta si umana.
 Relatii asistent medical - pacient

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite

nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica. Viata
apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al
omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii,
tradusa printr-o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de
devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului,
care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna
adevarata chemare in medicina.

Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasc mai bine pe beneficiarii

ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea
echilibrului, a armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o
inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana ,,intra in boala cu un anumit
tip de sistem nervos si de temperament, cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita
ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul
ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima,
simpatie, insa, posibil si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti s-i tratam
neconditionat pe toti.

Relatia asistent medical - pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,

caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistentul medical este
considerat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in
practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si
pleaca, pe cand asistentul este cel care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta
cauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea
tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si
exprima trairile interioare.

Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa coincida cu starea lui actuala,

cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv
evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (susoteli cu membrii familiei,
orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul,
generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului
medical cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea
empatic, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare,
generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul,
care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna
umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu
le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii
acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa
stii cand si cui sa o faci.

Cele mai importante atributii ale unui asistent medical sunt : asistarea medicului la
efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea
pacientilor pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in situatii de
urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a
medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea
instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico-sanitare generale la locul de
munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor.
Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta,
pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical explicandu-i scopul si natura
interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate
linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general.

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice

aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata,
personalizata, competenta si umana.
5 LUCRURI PE CARE O ASISTENTA NU AR
TREBUI SA LE SPUNA PACIENTILOR
 In perioade de criza, in care pacientii sunt ingrijorati si suparati, pentru ca au ajuns la spital,
exista cateva lucruri pe care ar fi bine ca asistenta care ii sta alaturi sa nu le spuna.

- Sunt sigur/a ca totul va fi bine

Daca nu ai o definitie completa a cuvantului bine si daca nu stii sigur ca recuperarea

pacientului va fi una foarte buna, ar fi indicat sa nu folosesti astfel de cuvinte. Pe de o parte un
om aflat in durere va crede ca o astfel de replica este spusa doar de complezenta, pe de alta parte
ar putea crede ca il minti si in alte privinte.

- Vai, Oops, Ah, Aoleu

Astfel de expresii folosite in discutiile cu pacientii ii pot speria pe acestia, de aceea ar trebui
sa va feriti sa le folositi in preajma lor.

- N-as recomanda medicul acesta nimanui

 Atunci cand vorbiti fie intre colegi, fie la telefon si aveti aproape pacienti, ar fi indicat sa
va feriti sa vorbiti despre medici, mai ales daca nu aveti cuvinte de lauda pentru ei. Aceste vorbe
i-ar putea ingrijora pe pacienti, lucru care ar putea afecta procesului de vindecare.

- Ma intorc intr-un minut

Sa ii spuneti unui pacient ca va intoarceti intr-un minut cand nu stiti ce va asteapta dincolo
de usa nu este tocmai indicat, mai ales daca pacientul respectiv are o suferinta suparatoare iar
sprijinul i-ar fi de mare ajutor. Pana la urma, chiar si daca va veti intoarce dupa 5 minute, tot nu
este un minut.

- Promit ca nu o sa doara

Atunci cand ii spui unui pacient ca injectia pe care i-o faci nu o sa doara, de fapt il pacaliti,
pentru ca durerea va exist, chiar daca va fi la o intensitate mai mica. In plus, nu prea exista
proceduri care sa fie aplicate in spital care sa nu doara, asa ca o pacaleala degeaba nu isi are
rostul.

Sursa foto: blog.soliant.com

Relatii profesionale de complementare, de conducere, de cooperare,

de coparticipare

Relaia asistent medical pacient este o relaie de roluri, asimetric i consensual (acord de
voin al prilor), n care asistentul are poziia de superioritate, fiind elementul activ care caut
soluia la boala de care sufer pacientul, vzut aici ca un element pasiv. Totodat, pacientul
recunoate autoritatea asistentului, iar relaia terapeutic se bazeaz pe reciprocitate (care
acioneaz unul asupra celuilalt, care se influeneaz unul pe altul, care vine din amndou
prile) cele dou roluri alctuind un cuplu complementar- care se completeaz. Atitudinile pe
care asistentul medical le adopt n cadrul acestei relaii pot fi:
- autoritate
- ajutor neconditionat detaat
- printe bun i protector
 Natura relaiei asistent medical medic pacient influeneaz n mod decisiv actul terapeutic
i ameliorarea starii de sntate pn la nsntoire.

n caracterizarea relaiei sociale asistent medical pacient s-au impus dou puncte de vedere:

1. relaie ntre doi actori sociali (T. Parsons), n care cele dou roluri sunt complementare,
iar drepturile i obligaiile sociale prevzute poteneaz eventualul conflict interrelaional,
fr a-l elimina n totalitate.
Acest model se refer ns la bolile acute, care n societatea actual au cedat locul bolilor
cronice, n care pacienii rmn n activitatea socio-economic cu responsabilitile aferente.
Prin prisma faptului c bolile cronice sunt greu vindecabile, relaia asistent medical pacient
a suferit modificri aprnd i incertitudini de ordin clinic (privind prognosticul su) i
funcionale (privind secretul pstrat de asistentului medical asupra diagnosticului). n acest
model de relaie s-au difereniat trei situaii, legate de simptomele organice ale pacientului (T.
Szasz, M. H. Hollender, 1956):
- activitate pasivitate, asistentul medical este activ, bolnavul pasiv (rni grave, com,
anestezie)
- conducere cooperare, bolnavul urmeaz sfaturi i are raionament (boli acute, infecii)
- participare reciproc, asistentul medical ghideaz bolnavul n a-i acorda singur ajutorul,
ntlnirile fiind ocazionale (boli cronice)