Sunteți pe pagina 1din 3

Specifccul strcctcriil internel al sistemucucil psihicl

cmuan

Sistemul psihic uman este un sistem ierarhizat, alcatuit din trei subsisteme
principale: scbsistemucul inconstient primul nivel ierarhic,l scbsistemucul
scbconstient, care reprezinta pe cel de-al doilea nivel ierarhic si scbsistemucul
constient (constiinta) al treilea nivel ierarhic.
Organizareal ierarhical al sistemucucil psihicl cmuan
1. l Scbsistemucul inconstientl

Meritul de a f revizuit aceasta optica si de a f largit sfera notiunii de psihic


uman prin introducerea in cadrul ei a doua componente noi - inconstientul si
subconstientul - revine lui S. Freud si scolii sale (psihanaliza).
S. Freud a elaborat si dezvoltat sistematic, pe baza analizei si interpretarii
fenomenelor nevrotice, a continutului viselor si a actelor ratate din
comportamentul cotidian normal, teoria inconstientului individual.
Inconstientul individual a fost asezat la baza edifciului vietii psihice interne, pe
de o parte, pentru ca, in ordine genetica, precede constientul, iar pe de alta
parte, pentru ca se considera ca are rolul determinant in dinamica personalitatii
si a comportamentului. S. Freud a impartit inconstientul individual in doua
componente: inconstientul innascut si inconstientul dobandit.
Inconstientul innascut se considera ca find determinat exclusiv biologic si legat
de trebuintele primare. Astfel, se defnea ca ansamblu al pulsiunilor, tendintelor
si instinctelor ce exprima natura omului ca finta biologica, animala.
Functionarea lui se subordoneaza principiului placerii, satisfacerii
neconditionate si imediate a trebuintei. In centrul inconstientului innascut a
fost plasat instinctul erotico-sexual sau complexul libido-ului. In conceptia lui S.
Freud, acest instinct inmagazineaza in sine intreaga energie psihica nobila, care
sustine si directioneaza dezvoltarea personalitatii si traiectoria
comportamentala a individului.
Pe langa instinctul erotico-sexual, in structura inconstientului innascut,Freud a
mai inclus instinctul vietii (eros-ul), instinctul mortii (thanatos-ul), instinctul
agresivitatii si instinctul gregaritatii.
Inconstientul individual dobandit se structureaza, potrivit lui Freud, in copilaria
timpurie, respectiv in primii 5 ani de viata si el include elementele constiintei
morale a societatii, de genul valorilor (bine-rau, permis-interzis), normelor si
modelelor morale.
Din punct de vedere functional, in cadrul sistemului personalitatii, inconstientul
dobandit se situeaza pe o pozitie antagonica, de respingere a "cerintelor"
inconstientului innascut. Astfel, in cadrul sistemului global al personalitatii, cele
doua forme ale inconstientului devin instante de comanda: inconstientul
innascut devine instanta sinelui (id-ul) care actioneaza in directia satisfacerii
tendintelor si trebuintelor animalice indeosebi a trebuintei erotico-sexuale, iar
inconstientul dobandit devine instanta supra Eu-lui (super ego), care
actioneaza in directia blocarii "dorintelor" sine-lui si a supunerii lor controlului
socio-moral.
Trasatura comuna a ambelor forme ale inconstientului individual este aceea ca
nu evolueaza si nu se schimba, in structura si statut, de-a lungul varstei,
ramanand, practic aceleasi.
C. Jung, fost discipol al lui S. Freud si devenit ulterior dizident si oponent al
acestuia, a introdus notiunea de inconstient colectiv, prin care intelegea un
ansamblu de montaje si tipare comportamentale ancestrale, formate in zorii
istoriei omenirii, care se integreaza in fondul ereditar al speciei umane si se
transmit din generatie in generatie, infuentand implacabil comportamentul
fecarei persoane. Asemenea arhetipuri, precum imaginea dragonului, imaginea
paradisului pierdut, imaginea stramosului comun, umbra etc., au devenit
arhetipuri care se vor manifesta in vise, deliruri si artele picturale.
Accesul la continuturile inconstientului nu este direct, ci indirect, prin
intermediul viselor ("visul, arata Freud, este calea regala spre adancurile
inconstientului", actelor ratate (lapsusuri, inversiuni, substitutii, amalgamari),
tulburarilor nevrotice. Ca metode de sondare a inconstientului in cadrul
psihanalizei au fost propuse metodele reactualizarilor regresive si relatarilor
spontane, metoda asociatiilor verbale libere si metoda asociatiilor verbale
dirijate.
Cercetarile contemporane nu numai ca au confrmat existenta inconstientului,
dar au adus date noi despre structura si rolul lui. Astfel, pe langa dimensiunea
afectiv-motivationala (energetica) pe care i-au dat-o Freud si Jung, i s-a conferit
si o dimensiune cognitiva, constand in procesarea de tip non-semantic ilogic a
informatiilor. Esenta procesarii la nivel inconstient a informatiilor rezida in a
construi simboluri care sa mascheze sau sa ascunda ceea ce nu trebuie spus.
"Verbalizarea" acestor simboluri se obtine pe cale ocolita, prin metoda naratiuni
psihanalitice. Apoi, s-a demonstrat ca organizarea interna a inconstientului are
un caracter stratifcat. De pilda, K. Wilber (1984) identifca nu mai putin de cinci
straturi:
1) inconstientul fundament, alcatuit din continuturi care pot deveni oricand
constiente
2) inconstientul arhaic, care cuprinde structuri simple primitive, mostenite
flogenetic
3) inconstientul submergent, rezultat al mecanismului refularii sau reprimarii
4) inconstientul "pecete", format din continuturi nerefulate, dar refulabile
5) inconstientul emergent, care cuprinde structurile profunde, prezente de la
nastere, dar neproiectate inca spre suprafata inconstientului fundament.
In ce priveste rolul inconstientului, in prezent sunt larg acceptate
urmatoarele idei
a) rolul pozitiv:
1) pastreaza si "monitorizeaza" ansamblul trebuintelor biologice si fziologice si
impune activarea comportamentelor specifce de satisfacere
2) asigura un anumit mod de procesare a informatiilor si realizeaza combinatii
subliminale pe care le preia constiinta in cadrul activitatilor rezolutive si de
creatie (intuitia, inspiratia)
3) asigura pregatirea si desfasurarea activitatii gandirii si a spontaneitatii
inteligentei
4) prin anumite activitati ale sale - vise, reverii - exercita o infuenta catartica,
detensionanta
5) este principalul generator al experientelor transpersonale
6) asigura continuitatea noastra psihica in timpul somnului,cand controlul
constiintei este abolit.
b) rolul negativ
1) genereaza starile de afect care imping la actiuni si comportamente
distructive
2) este sediul agresivitatii pe care o poate exacerba si transforma intr-o
trasatura stabila de personalitate
3) se implica adesea in sens perturbator in fuxul gandirii si al activitatii,
predispunandu-le la erori.

2. l Scbconstientcu
In conceptia lui S. Freud, subconstientul era asemuit cu un vestibul sau cu o
camera de asteptare pentru dorintele si trebuintele inconstientului care "cer"
sa fe primite in constiinta. Astazi, continutul notiunii este sensibil schimbat.
Astfel, se considera ca subconstientul cuprinde doua categorii de "elemente"
a) "elementele" care provin din inconstient si au fost refulate sau asteapta sa
intre in constiinta
b) "elementele" care provin din constiinta si se afa in stare latenta.
El are o organizare stratifcata ca si inconstientul. Putem delimita astfel trei
straturi principale:
1) stratul superior, care cuprinde "elemente" (informatii) ce urmeaza sa intre
imediat in fuxul actual al constiintei;
2) stratul median, care cuprinde "elementele" din tezaurul memoriei de lunga
durata la care avem acces ori de cate ori avem nevoie
3) stratul inferior (profund), care include elemente la care avem acces foarte
greu sau deloc (cuprinse de uitare).
Subconstientul are un rol important, neputand f imaginata existenta noastra
normala fara participarea lui. In primul rand, asigura continuitatea in timp a Eu-
lui si permite constiintei sa realizeze sub semnul identitatii de sine legatura
trecutului, prezentului si viitorului (in cazul amneziilor totale - anterograde sau
retrograde - subiectul isi pierde identitatea).
In al doilea rand, subconstientul da sens adaptativ invatarii, permitand
pastrarea informatiei si experientei pentru uzul ulterior.
3. l Constientcul
In fne, in al treilea rand, subconstientul asigura consistenta interna a
constiintei; fara aportul lui, constiinta s-ar reduce la o simpla succesiune a
clipelor, a senzatiilor si perceptiilor imediate, devenind imposibile functiile ei de
planifcare si proiectiva.