, 3 ; an T Ws ie fs este, \ | yen Ver . ee 5 he ie pF eh , . PAMANTU LUI O saga istorica impresionantd. i!) | The Times > eer oyEa se prea putea sa fie fecioara, dar el nu era. Unele dintre fetele pe care le sedusese erau aproape la fel de dragute ca Aliena, desi nici una nu avea o obarsie atat de nobila. Din experienta lui, stia ca multe fete erau impresionate de straiele lui frumoase, de caii sai focosi si de modul sau relaxat de a cheltui bani pe vin dulce si pe panglici; iar daca reusea s@ ramana singur cu ele in vreun hambar, de obicei i se supuneau, intr-un final, mai mult sau mai putin voluntar. Strategia lui cu fetele era de obicei un pic mai altfel. La inceput, le facea sa creada ca nu prea era interesat de ele. Dar cand se trezise singur cu Aliena, pierduse orice urma de atitudine rezervata, Aceasta purta 0 rochie de matase de un albastru aprins, larga si curgatoare, dar el nu se putea gandi la altceva decat la trupul de sub vesmant, pe care, destul de curand, avea sa-| poata vedea gol oricand ar fi vrut. O gasise citind o carte, 0 ocupatie ciudata pentru o femeie care nu era calugarita. O intrebase ce carte era, intr-o incercare de a-si indeparta atentia de la felul in care se miscau sanii ei sub matasea albastra.KEN FOLLETT STALPIL PAMANTULUIKEN FOLLETT STALPII PAMANTULUI Traducere din limba engleza ANDREEA SELER RAO ®&LASSPentru Marie-Claire, lumina ochilor meiin noaptea zilei de 25 noiembrie 1120, Corabia Albd a ridicat ancora din Anglia si s-a scufundat in apropiere de Barfleur, fara si lase mai mult de un supravietuitor... Vasul reprezenta cea mai noua tehnologie in transportul pe mare, dotat cu toate aparatele cunoscute constructorilor de nave din epoca respectiva... Celebritatea acestui naufragiu se datoreaza numarului foarte mare de persoane distinse aflate la bord: pe langa fiul si mostenitorul regelui, pe corabie se aflau doi bastarzi regali, mai multi conti $i baroni, si mare parte din curtea regala... Semnificatia sa istorica rezida in faptul cd Henric a ramas fara nici un mostenitor direct... in final, a avut ca rezultat disputarea succe- siunii si perioada de anarhie care a urmat mortii lui Henric. ALL. Poole, From Domesday Book to Magna CartaPROLOG 1123 Baietii veneau devreme la locul executiei. Era inca intuneric cand primii trei sau patru dintre ei se furisara din co- libe, miscandu-se la fel de silentios ca niste pisici, cu ghetele lor de fetru. Un invelis subtire de zapada acoperea orasul ca un strat nou de vopsea, iar ei schitau primii pasi care intinau suprafata pura. {si croira drum printre cocioa- bele ingramadite de lemn, pe strazile pline de noroi inghetat, si ajunsera in piata, unde spanzuratoarea astepta. Baietii desconsiderau tot ceea ce pretuiau batranii. Dispretuiau frumuse- tea si isi bateau joc de bunatate. Izbucneau in hohote de ras la vederea unui invalid, iar dacé vedeau un animal ranit, il ucideau aruncand cu pietre in el. Se laudau cu ranile lor si isi purtau cicatricile cu mandrie, rezervandu-si ad- miratia pentru mutilare: un baiat cu un deget lips le-ar fi putut fi rege. Iubeau violenta; ar fi alergat kilometri intregi pentru a fi martori la o varsare de sange si nu ar fi lipsit pentru nimic in lume de la o executie. Unul dintre baieti urina la piciorul spanzuratorii. Un altul urca treptele, isi apasa degetele mari in carnea gatului si se prabusi, schimonosindu-si chipul intr-o parodie sinistra a strangularii: ceilalti chiuira admirativ, iar in piafa isi facura aparitia in fuga doi cdini, latrand. Un baietel foarte mic incepu sa muste grabit dintrn mar, iar unul dintre cei mai mari il lovi cu pumnul in nas si ii lua marul. Baietelul isi exprima frustrarea aruncand o piatra ascutita in directia unui cdine, facdndu-l s plece urland spre casa. Apoi, se trezira ca nu mai aveau nimic de facut, asa cd se ghemuira cu tofii pe caldaramul din portalul bisericii mari, asteptand sa se intample ceva. 7KEN FOLLETT in spatele obloanelor caselor de lemn si de piatra din jur — ciminele mes- tesugarilor si negustorilor instariti — palpaiau flacarile lumanarilor, in timp ce bucataresele si ucenicii aprindeau focurile, incalzeau apa si preparau terciul de ovaz. Culoarea cerului se schimba din negru in cenusiu. Orasenii prinsera sa iasa, aplecandu-se, pe usile joase, infofoliti in pelerine grele de lana, lu- crate grosolan, si pornira tremurand catre rau pentru a lua apa. Curand, cativa barbati — grajdari, muncitori $i ucenici — isi facura aparitia in piata. fi alungara pe baieti din portalul bisericii cu scatoalce si cu lovituri de picioare, dupa care se sprijinira de arcadele de piatra sculptata, scarpinan- du-se, scuipand pe jos si discutand, cu o siguranta studiata, despre moartea prin spanzurare. Daca era norocos, spunea unul, i se va rupe gatul imediat ce avea sa cada, 0 moarte rapida gi lipsita de dureri; dar, daca nu se intampla asa, avea sa atame acolo, inrosindu-se la fata, cu gura deschizandu-i-se si inchi- zandu-i-se precum cea a unui peste scos din apa, pana ce avea sa moar stran- gulat; altul zise ca o astfel de moarte dureaza cam cat fi trebuie unui barbat s4 mearga pe jos un kilometru gi jumatate; iar un al treilea spuse ca putea sa fie chiar mai rau decat atat, cd vazuse odata cum, pana sa moara, unuia i se lungise gatul cam cu o treime de metru. in partea opusa a pietei se formase un grup de batrane, cat mai departe posibil de tineri, care, altfel, ar fi putut sa le adreseze cuvinte vulgare buni- cilor lor. Batranele se trezeau intotdeauna devreme, chiar dacd nu mai aveau bebelusi si copii de care sa se ocupe; si erau primele care-si aprindeau focu- rile gi-si curatau cdminele. Conducatoarea lor unanim recunoscuta, voinica Vaduva Brewster li se alatura, rostogolind un butoi cu bere la fel de usor cum un copil rostogolea un cerc. inainte de a putea desface capacul, fu inconju- rata de un grup maricel de clienti care asteptau cu carafe si cu ciubere. Aprodul sheriff-ului deschise poarta principala, lasandu-i sa intre pe tara- nii care locuiau in suburbie, in casele cu acoperis oblic construite chiar langa zidul cetatii. Unii aduceau oua, lapte si unt proaspat pentru a le vinde, unii veneau sa cumpere bere sau pine, iar altii ramasera pur $i simplu in piata, asteptand executia. Din cand in cand, oamenii isi inaltau capetele, ca niste vrabii grijulii, si priveau catre castelul aflat pe culmea dealului de langa oras. Zareau fumul care se ridica molcom din cogul bucatariei si, din cand in cand, palpdirea unei torte din spatele ferestrelor inguste si ascutite ale fortaretei. Apoi, cam in acelasi timp in care, probabil, soarele incepea sa rasara in spatele stratului gros de nori cenusii. portile masive de lemn se deschisera gi in piata isi facu aparitia un grup mic de barbati. Primul era sheriff-ul, calare pe un frumos go- naci negru, iar in urma sa venea o caruta trasa de un bou in care se afla, legat, 8STALPI] PAMANTULUI prizonierul. in spatele cdrutei mergeau clare trei barbati, si, desi de la dis- tanta nu li se puteau distinge chipurile, hainele lor aratau ca era vorba despre un cavaler, un preot si un calugar. Procesiunea era incheiata de doi ostasi. Cu toftii fusesera, cu o zi inainte, la tribunalul comitatului, tinut in naosul bisericii. Preotul il prinsese pe hot in flagrant; cdlugarul recunoscuse potirul de argint ca apartinand manastirii; cavalerul era stapanul hotului gi il identi- ficase ca fiind fugar; iar sheriff-ul il condamnase la moarte. in timp ce acestia coborau, incet, dealul, restul locuitorilor orasului se adunara in jurul spanzuratorii. Printre cei din urm sositi se aflau cetatenii de frunte: macelarul, brutarul, doi tabacari, doi fierari, cufitarul si cel care facea sageti, toti fiind insotiti de nevestele lor. Starea de spirit a multimii era ciudata. in mod normal, oamenilor le pli- ceau executiile. De obicei, prizonierul era un hot, iar ei urau hotii cu toata pasiunea celor care muncesc din greu pentru lucrurile lor. Dar hotul acesta era diferit. Nimeni nu stia cine era si de unde venea. Nu furase de la ei, ci de la o maniastire aflata la treizeci de kilometri. $i furase un potir incrustat cu pietre pretioase, un obiect de o valoare atat de mare, incat era aproape im- posibil de vandut — ceea ce nu era acelasi lucru cu furatul unei bucati de sunca, a unui cufit nou sau a unei cingatori bune, o pierdere care ar fi putut afecta pe cineva. Nu puteau uri un om care comisese un delict atat de lipsit de finalitate. La intrarea prizonierului in piata, se auzira cdteva strigate de batjocura si huiduieli, dar aceste insulte erau de-a dreptul apatice, singurele dovezi de entuziasm dispretuitor venind din partea biietilor. Putini oraseni fusesera la judecata, pentru ca zilele de judecaté nu erau zile de sarbatoare si toti trebuiau sd-si castige existenta, asa ca acum il vedeau pentru prima data pe hof. Era destul de tanar, intre douazeci si treizeci de ani, de indltime gi statura medii, dar, altfel, avea o infatisare bizara. Pielea era la fel de alba ca zipada de pe acoperisuri, ochi bulbucati de un verde uimitor de aprins, iar parul lui avea culoarea morcovului curatat. Servitoarele il consi- derau urat; batranelor le era mild de el; iar baietii se pusera pe ras pana nu se mai putura tine pe picioare. Sheriff-ul era destul de cunoscut, dar ceilalti trei barbati care hotarasera soarta crunta a hotului erau straini. Cavalerul, un barbat corpolent cu par gal- ben, reprezenta, in mod clar, o persoana destul de importanta, pentru cd avea un cal de razboi, un animal urias care costa cat castiga un dulgher in zece ani. Calugarul era mult mai in varsta, probabil cincizeci de ani sau chiar mai mult, un barbat inalt si slab care statea cocosat in sa, ca $i cum viata n-ar fi fost pen- tru el altceva decat 0 povara istovitoare. Cel mai remarcabil era insa preotul, un tanar cu un nas ascutit si cu par lins, negru, care purta o roba neagra si 9KEN FOLLETT calarea un armasar roib. Arunca in jur priviri agere, rau prevestitoare, ca 0 pisicd neagra care simtea mirosul unui cuib de soricei. Un baiat tinti cu atentie gi il scuipa pe condamnat. Se orientase bine si il nimeri pe prizonier chiar intre ochi. Acesta mardi un blestem si se arunca in directia celui care-] scuipase, dar fu oprit de franghiile cu care fusese legat de partile laterale ale carutei. Incidentul nu avea nimic deosebit, cu exceptia fap- tului ca prizonierul vorbea in franceza normanda, limba stapanilor. Era de vita nobila? Sau pur si simplu se afla departe de casi? Nimeni nu stia. Caruta se opri langa esafodul pe care fusese inaltata spanzuratoarea. Apro- dul sheriff-ului urcad langa condamnat cu streangul in mana. Prizonierul incepu sa se zbata. Baietii aclamau — ar fi fost dezamagiti daca acesta ar fi ramas calm. Miscarile prizonierului erau stanjenite de franghiile care-i legau incheieturile si gleznele, dar isi misca agitat capul, ferindu-se de lat. Dupa cateva clipe, aprodul — un barbat imens — facu un pas inapoi si il lovi cu pum- nul in abdomen. Prizonierul se incovoie, ramase fara suflare, iar aprodul ii trecu streangul peste gat, strangand nodul. Apoi sari in spate si trase bine de franghie, legandu-i celalalt capat de un carlig aflat la baza spanzuratorii. Acesta era momentul decisiv. Daca prizonierul se zbatea acum, nu obti- nea decat 0 moarte mai grabnica. Ostenii dezlegara gleznele condamnatului si il lasara in picioare, in caru- t4, cu mainile legate la spate. in multime se lisa tacerea. De obicei, momentul acesta era insotit de o anumita agitatie: mama con- damnatului facea o criza de isterie, sotia scotea un cutit, pornind catre plat- forma intr-o ultima incercare disperata de a-l salva. Uneori, prizonierul il invoca pe Dumnezeu, cerandu-i iertare, sau profera blesteme infioratoare la adresa calailor sai. Soldatii se pozitionasera de-o parte si de alta a esafodului, gata sa intervina. Acesta fu momentul in care condamnatul incepu sa cante. Avea o voce inalta, de tenor, de o mare puritate. Cuvintele erau frantu- zesti, dar chiar si cei care nu intelegeau limba isi puteau da seama, din melo- dia tanguitoare, ca era un cAntec trist, plin de regrete. O ciocarlie, prinsa in latul unui vanator, Canta mai dulce ca oricand, De parc-acel cant, inaltandu-se in zbor, Ar rupe latul pe ea eliberand. in timp ce canta, privea fix o persoana din multime. Treptat, in jurul aces- teia se forma un gol, gi toti isi indreptara privirile catre ea. 10STALPI PAMANTULUI Era o fata de circa cincisprezece ani. Cand isi atintira ochii asupra ei, se minunara cu totii cum de nu o observasera inainte. Aceasta avea parul lung, castaniu-inchis, des si bogat, despartit pe fruntea inalta intr-un loc numit de oamenii vremii piscul-diavolului. Avea trasaturi regulate si o gura senzuala, cu buze pline. Batranele bagara de seami talia ei ingrosata si sanii grei, tra- sera concluzia ca era insarcinata si presupusera ca prizonierul era tatal copilul nenascut. Dar toti ceilalti nu observara nimic altceva decat ochii ei. Ar fi putut sa treaca drept draguta, dar avea niste ochi cufundati in orbite, cu o pri- vire intensa, de 0 culoare uimitoare, aurie, atat de luminosi si de patrunzatori, incat, atunci cand te privea, aveai impresia ca ti se uita direct in suflet, si-ti fereai privirile, speriat ca ti-ar putea descoperi secretele. Era imbracata in zdrente, iar pe obrajii ei catifelati curgeau lacrimi. Conducatorul carutei ii arunca o privire aprodului, indicandu-i ca astepta ordinul acestuia. Aprodul se uita la sheriff, asteptand incuviintarea din cap. Nerabdator, tanarul preot cu aer sinistru il inghionti pe sheriff, dar acesta nu-l bagd in seamia. fl lis pe hot si cAnte in continuare. {ntreaga adunare statea in asteptare, in timp ce vocea incantatoare a tanarului urat tinea moartea la distanta. in amurg, vanatorul prada si-a luat lar ciocarlia si-a pierdut liberul zbor. Si pasari, si oameni, toti vor muri candva ins cantecul e in veci nemuritor. Cand tanarul se opri din cAntat, sheriff-ul ii arunca o privire aprodului $i dadu aprobator din cap. Aprodul striga ,,Hai!“ si lovi spinarea boului cu un capat de sfoara. Carutasul pocni din bici in acelasi timp. Boul porni inainte, prizonierul aflat in picioare se clatina, boul trase cdruta mai departe, iar con- damnatul cazu in gol. Franghia se stranse, iar gatul hotului se rupse cu un sunet sec. Se auzi un tipat, iar toti cei de fata isi indreptara privirile cdtre fata. Nu aceasta tipase, ci sotia cutitarului, aflata langa ea. Totusi, fata fusese pricina tipatului. Se lasase in genunchi in fata spanzuratorii, cu bratele intinse in fata, pozitia adoptata de cei care rosteau un blestem. Oamenii se trasera de langa ea, cupringi de teama: toata lumea stia ca blestemele celor care fusesera nedreptatiti se dovedeau extrem de eficiente, iar toti banuiau ca ceva nu era chiar in regula in privinta executiei aceleia. Baietii erau ingroziti. llKEN FOLLETT Fata isi atinti ochii ei aurii, hipnotici asupra celor trei straini, cavalerul, calugarul si preotul; apoi isi rosti blestemul, pronuntand cuvinte teribile pe un ton rasunator: — Va blestem sa aveti parte de boala si de jelanie, de foame gi de durere; casele voastre sa fie mistuite de foc, iar copiii sa va moara spanzurati; dus- manii s4 va prospere, iar voi sa imbatraniti tristi si plini de regrete, s4 muriti in mizerie gi agonie... In vreme ce rostea aceste ultime cuvinte, fata baga mana intr-o traista aflata langa ea si scoase un cocosel viu. in cealalté mana, ca prin minune, ii aparu un cutit si, dintr-o singura miscare, taie capul pasarii. Pe cand sangele inca tasnea din gatul retezat, fata arunca oratania deca- pitata in directia preotului cu parul negru. Nu-l ajunse, dar picaturi de sange se-mproscara spre acesta, si spre calugarul si cavalerul aflati langa el. Cei trei se dadura inapoi, ingretosati, dar fura atinsi de picaturile de sange, care le patara fetele si vesmintele. Fata se intoarse si o rupse la fuga. Multimea se desparti in fata ei si se inchise dupa trecerea ei. Timp de cateva momente, in piata se instala haosul. Intr-un tarziu, sheriff-ul reusi si capete atentia ostenilor si le spuse plin de manie sa plece in urmiarirea fetei. Acestia incepura s4-si croiasca drum prin multime, impingand fara mila barbatii, femeile si copiii care le stateau in cale, dar fata se facuse nevazuta in numai cateva clipite si, desi sheriff-ul avea sa o caute, stia deja ca nu avea sd 0 gdseasca. Sheriff-l intoarse spatele multimii, plin de dezgust. Cavalerul, cdlugarul si preotul nu urmarisera goana ostenilor plecati pe urmele fetei. Ei inca mai priveau fix spanzuratoarea. Sheriff-ul le urmari privirile. Hotul mort atérna acolo, iar chipul sau palid capatase deja o nuanta vinetie, in timp ce, dedesub- tul cadavrului care se legana usor, cocosul, decapitat, dar nu mort, se zbatea, trasand cercuri neregulate pe zapada plina de sange.PARTEA INTAI 1135-1136Capitolul 1 intr-o vale larga, la poalele unui deal lin, alaturi de un izvor limpede si repede, Tom construia 0 casa. Peretii aveau deja un metru si se indltau cu repeziciune. Cei doi zidari pe care-i tocmise Tom lucrau cu sarg in bataia soarelui, mistriile lor for- mand un cor — harst, harst, toc, toc —, in timp ce muncitorul cu carca asuda sub greutatea marilor blocuri de piatra. Fiul lui Tom, Alfred, amesteca mor- tarul, numarand cu voce tare in vreme ce punea nisip pe o scandura. De asemenea, alaturi de Tom se afla si un dulgher, care cioplea atent o barna de fag cu o tesla. Alfred avea paisprezece ani si era inalt, la fel ca Tom. Tom se dovedea cu un cap mai inalt decat majoritatea barbatilor, iar Alfred nu avea decat cu cati- va centimetri mai putin decat el, si era in crestere. Mai mult, semanau foarte bine: amandoi aveau par saten-deschis si ochi verzi cu irizatii maronii. Oa- menii spuneau cd alcatuiau o pereche foarte chipesa. Principala diferenta din- tre ei era ca Tom avea o barba castanie, carliontata, in timp ce Alfred nu avea decat un pufulet fin, blond. $i parul de pe capul lui Alfred avusese, candva, aceeasi culoare, isi amintea Tom cu drag. Acum ca Alfred devenea barbat, Tom isi dorea sa fie mai atent la munca pe care o facea, pentru cd avea multe de invatat daca era si devina constructor, ca si tatal sau; dar, deocamdata, Alfred parea plictisit si depasit de principiile zidariei. 15KEN FOLLETT CAnd avea sa fie gata, casa aceasta urma sa fie cea mai falnica locuinta cale de multi kilometri. Parterul urma sa fie un beci boltit, mare, pe care aveau s&-] foloseasca drept spatiu de depozitare, cu tavanul in forma de ar- cada, astfel incat sA nu ia foc. Sala, unde urmau a locui oameni, avea sa fie sus, intrarea facandu-se printr-o scara exterioara; fiind inalt, locul avea sa fie greu de atacat si usor de aparat. Lipit de perete va exista un cos, pentru a evacua fumul. Aceasta reprezenta o inovatie: Tom nu vazuse decat o data © casa cu cos, dar i se paruse o idee atat de buna, incat era hotarat si o copieze gsi el. La un capiat al casei, deasupra salii, avea si fie un dormitor mic, pentru ca asa cereau in ziua de astazi fiicele contilor — ele erau prea rafinate pentru a dormi in sala cu barbatii, cu servitoarele si cu cAinii de vanatoare. Bucataria urma sa fie o cladire separata, pentru cd, mai devreme sau mai tarziu, orice bucatarie lua foc; nu exista alta solutie decat si o construiesti departe de celelalte acareturi si sa te multumesti cu a avea mereu mAancarea doar calduta. Tom facea intrarea casei. Stalpii ii va rotunji pentru a semana cu niste coloane — un element de eleganta pentru nobila pereche de tineri casa- toriti care urmau sa locuiasca aici. Cu ochii pe sablonul mare de lemn pe care-l folosea drept model, Tom isi puse dalta de fier oblic pe piatra gi batu usurel cu ciocanul mare de lemn. De pe suprafata cazu o ploaie de aschii, lasand-o un pic mai rotunda. Repeta operatiunea. La fel de neted ca la o catedrala. Lucrase o data la o catedrala — la cea din Exeter. La inceput, tratase munca de acolo ca pe orice alta slujba. Se infuriase $i se suparase atunci cand zidarul-sef ii spusese cA nu se ridica la inaltimea standardelor: stia ca era mai atent decat majoritatea zidarilor. Dar apoi isi daduse seama ca zidurile unei catedrale nu trebuiau sa fie numai bune, ci perfecte. Asta pen- tru ca biserica fi era inchinata lui Dumnezeu si pentru ca era o cladire atat de mare, incat o inclinare cat de mica a peretilor, o variatie oarecare a un- ghiurilor s-ar fi putut dovedi fatala pentru intreaga structura. Resentimen- tele lui Tom se transformasera in fascinatie. Combinatia dintre un proiect uluitor de ambitios si 0 atentie nepregetata la detalii fi deschisese ochii in ceea ce privea adevaratul miracol al mestesugului sau. {nvatase de la maes- trul sau din Exeter importanta proportiilor, valoarea simbolicd a anumitor nume si formulele aproape magice care trebuiau folosite pentru a afla 1a- timea corecta a unui zid sau unghiul unei trepte dintr-o scara in spirala. Era captivat de lucruri de genul acesta. Era surprins atunci cand afla ca multor zidari li se pareau de neinteles. 16STALPI] PAMANTULUI Dupa un timp, Tom ajunsese mana dreapta a zidarului-sef, si atunci incepuse sa vada defectele acestuia. Omul respectiv era un mester extrem de priceput, dar un organizator incompetent. Era intru totul depasit de pro- bleme cum ar fi obtinerea cantitatii exacte de piatra necesara pentru a tine pasul cu zidarii, controlarea fierarilor, astfel incat acestia sa fac uneltele de care aveau nevoie, stingerea varului $i cernerea nisipului pentru cei care amestecau mortarul, taierea copacilor pentru dulgheri si obtinerea de sufi- cienti bani de la adunarea de canonici pentru a plati pentru toate cele. Daca Tom ar fi ramas la Exeter pana ce zidarul-sef ar fi murit, ar fi de- venit el insusi sef; dar canonicii ramasesera fara bani — partial din cauza proastei administrari a zidarului-sef — iar mesterii trebuisera sa plece $i s4-si caute de lucru in alta parte. Lui Tom i se oferise postul de constructor al caste- lanului din Exeter, pentru a repara si a imbunatati fortificatiile cetatii. Ar fi fost o slujba pentru toata viata, daca nu interveneau eventuale accidente. Dar Tom o refuzase, pentru ca voia sa construiasca o alta catedrala. Sotia lui, Agnes, nu intelesese niciodata hotararea lui. Ar fi putut avea o casa buna de piatra, servitori, propriile grajduri si carne pe masa in fiecare seara; nu-si iertase niciodata sotul pentru ca refuzase aceasta ocazie. Nu pu- tea pricepe cat de mult era el atras de construirea unei alte catedrale: com- plexitatea imensa a organizarii, provocarea intelectuala pe care o reprezentau calculele, dimensiunea propriu-zisé a zidurilor, extraordinara frumusete si grandoare a cladirii terminate. Odaté ce gustase din vraja aceasta, Tom nu mai gasea multumire in nimic altceva. Toate acestea se intamplasera in urma cu zece ani. De atunci, nu ramase- sera in nici un loc pentru prea multa vreme. Proiecta un capitul nou pentru o manastire, lucra un an, doi la vreun castel sau construia c4te 0 casa pentru vreun negustor bogat; dar, imediat ce strangea niste bani, pleca, cu sotia si copiii, si lua calea pribegiei, cdutand alta catedrala. isi ridicd privirea de la banc si o vizu pe Agnes, care statea la marginea santierului, tinand un cogs cu mancare intr-o mana si o carafa mare de bere sprijinitaé pe celalalt sold. Venise ora pranzului. O privi cu afectiune. Nimeni nu ar spune despre ea ca era draguta, dar avea un chip plin de forta: o frunte larga, ochi mari, caprui, nasul drept, un maxilar puternic. Parul ei negru, sarmos, era pieptanat cu carare pe mijloc si strans la spate. Era pe- rechea lui Tom. Agnes le turna bere lui Tom gi lui Alfred. Ramasera acolo cateva clipe, cei doi barbati inalti si femeia puternica, band bere din canile de lemn; apoi, din campul de grau se ivi, sarind, cel de-al patrulea membru al familiei: Martha, care avea sapte ani si era la fel de frumusica precum o narcisa, dar 0 17KEN FOLLETT narcisa careia ii lipsea o petala, pentru ca doi dintre dintisorii de lapte ii cazusera si cei noi nu crescusera inca. O zbughi catre Tom, ii saruta barba plina de praf si il ruga sa-i dea o inghititura din berea lui. Acesta ii imbratisa trupusorul osos. — Nu bea prea multa, ca altfel o s te adunam de prin santuri, spuse el. Fetita incepu sa mearga impleticit, prefacandu-se beata. Se agsezara cu totii pe o gramada de lemne. Agnes ii intinse lui Tom o bu- cata de paine de grau, o felie groasd de sunca fiarta si o ceapa mica. Acesta lua o muscatura din carne si prinse a curata ceapa. Agnes le dadu mancare si copiilor, dupa care incepu la randu-i sa mandnce. ,,Poate ca a fost un gest ires- ponsabil, isi spunea Tom, sa refuz slujba aia plicticoasa din Exeter si sa plec in cdutarea unei catedrale pe care sa o construiesc; dar intotdeauna am reusit sa le asigur hrana, in ciuda nesabuintei mele.“ isi scoase cutitul cu care manca din buzunarul din fata al sortului sau de piele, taie o felie din ceapa si o mestecd impreuna cu o bucatica de paine. O simtea dulce gi usturaté in gura. — Am ramas iarasi grea, ii spuse Agnes. Tom se opri din mestecat si o privi fix. Fu cuprins de un val de incantare. Nestiind ce sa spuna, se multumi sa-i zambeasca prosteste. Dupa cateva mo- mente, sotia sa se imbujora $i rosti: — Nu eo surpriza chiar asa de mare. Tom o imbratisa. — Ei, ei, spuse el, zambind in continuare de placere. Un bebelus care sa ma traga de barba. Si eu, care am crezut ca urmatorul care va face asta va fi al lui Alfred. — Nu te grabi cu bucuria, il preveni Agnes. Aduce ghinion sa numesti un copil inainte de a se naste. Tom dadu din cap, in semn de incuviintare. Agnes pierduse mai multe sar- cini $i ndscuse un copil mort, si mai fusese inca o fetita, Matilda, care nu trdise decat doi ani. — Mi-ar placea un baiat, totusi, spuse el. Acum ca Alfred s-a facut atat de mare. Cand ti se implineste sorocul? — Dupa Craciun. Tom incepu sa calculeze. Scheletul casei urma sa fie gata pana la primul inghet, apoi piatra va trebui acoperita cu paie pentru a o proteja pe timpul iernii. Zidarii aveau sa-si petreaca lunile reci cioplind piatra pentru ferestre, bolte, cadrul usilor $i semineu, in timp ce dulgherii faceau scanduri pentru podele, usi si obloane, iar Tom construia schelaria pentru lucrarile de la etaj. Apoi, in primavara, vor face bolta beciului, vor pune podelele in sala de dea- 18STALPII PAMANTULUI supra acestuia si vor ridica acoperisul. Slujba aceasta avea sa-i hraneasca familia pana la Rusalii, moment la care bebelusul ar urma sa aiba sase luni. Apoi vor pleca mai departe. — Bun, spuse el multumit. E bine. Puse in gura o alta felie de ceapa. — Sunt prea batrana sa mai fac copii, spuse Agnes. Acesta trebuie sa fie ultimul. Tom se gandi la vorbele ei. Nu era sigur cati ani avea sofia lui, dar o mul- time de femei faceau copii la varsta ei. Cu toate acestea, era adevarat ca, cu cat imbatraneau, cu atat sufereau mai mult, iar bebelusii nu se aratau la fel de puternici. Fara nici o indoiala, avea dreptate. ,,Dar cum se va asigura ca nu va mai ramane iarasi grea?“ se intreba el. Apoi isi dadu seama cum, si i se mai duse din buna dispozitie. — S-ar putea s4 primesc o slujba buna, intr-un oras, spuse el, incercand sa o imbuneze. O catedrala sau un palat. Si-atunci am putea avea o casa mare, cu podele de lemn, si 0 servitoare care sa te ajute cu copilul. Fata femeii capata o expresie dura. — S-ar putea, rosti ea pe un ton sceptic. Nu-i plicea si auda de catedrale. Pe chipul ei se citea ca, daca Tom n-ar fi lucrat niciodata la o catedrala, acum ar fi putut sa locuiasca intr-o casa de oras, avand economii pe care sa le-ngroape sub semineu si nici o grija pe lume. Tom isi feri privirea si mai musc4 o data din sunca. Aveau ceva de sar- batorit, dar nu erau in armonie. Se simtea dezamagit. Mesteca o vreme carnea tare, dupa care auzi tropotul unui cal care se apropia. {si inalt4 capul pentru a auzi mai bine. Calaretul venea printre copaci, dinspre drum, ludnd-o pe scurtatura si evitand sa intre in sat. CAteva clipe mai tarziu, un barbat tanar, clare pe un ponei, urca la trap pana in dreptul lor si descdlecd. Arata ca un scutier, un fel de ucenic intr-ale cavaleriei. — Soseste stapanul vostru, spuse el. Tom se ridica. — Te referi la lordul Percy? Percy Hamleigh era unul dintre cei mai importanti oameni din fara. Era proprietarul vaii aceleia i a multor altora, el fiind cel care platea pentru casa care se construia. — Fiul lui, spuse scutierul. — Tanarul William. 19KEN FOLLETT Fiul lui Percy, William, avea sa locuiasca in casa dupa nunta sa. Era logo- dit cu domnita Aliena, fata contelui de Shiring. —Chiar el, spuse scutierul. Si e furios nevoie mare. Lui Tom i se facu inima cat un purice. Chiar si in circumstantele cele mai bune, era dificil s4 discuti cu proprietarul unei case aflate in constructie. Cu un proprietar infuriat, lucrul se putea dovedi imposibil. —De ce e furios? — Mireasa lui l-a respins. — Fata contelui? intreba Tom, surprins. Simti un junghi de fricd: tocmai ce se gandea cat de sigur era viitorul lui. Credeam ca s-au inteles sa faca nunta. — Ca si noi toti... Cu exceptia domnitei Aliena, se pare, spuse scutierul. Din momentul in care 1-a cunoscut, a declarat ca nu s-ar casatori cu el pentru nimic in lume. Cuprins de ingrijorare, Tom se incrunta. Nu-si dorea deloc ca spusele ta- narului sa fie adevarate. — Dar, din cate tin eu minte, baiatul nu arata rau deloc. Agnes interveni: — De parca ar conta in vreun fel, in pozitia in care este. Daca fiicelor de conti li s-ar permite sa se marite cu cine le-ar placea, am fi condusi cu totii de menestreli hoinari si talhari cu ochii negri. — Si poate ca se va razgandi, spuse Tom, plin de speranta. —O s-o faca, daca-i pune mamia-sa o nuia de fag pe spinare, zise Agnes. — Mama ei a murit, spuse scutierul. Agnes dadu din cap, in semn ca pricepuse. — Asa se explica de ce nu cunoaste mersul vieti © poate sili tatal ei. — Se pare ca i-a promis odata ca nu o va marita cu cineva pe care ea sa-l urasca, raspunse scutierul. — Un legaméant prostesc! exclama Tom, furios. Cum se poate lega astfel un om puternic de toanele unei fete? Casatoria ei ar putea afecta aliantele mi- litare, finantele domeniului... chiar si constructia acestei case. — Are un frate, asa ca nu e chiar atdat de important cu cine se casatoreste, zise scutierul. — Chiar si asa... — lar contele este un om inflexibil, continua scutierul. Nu-si va calca legamantul, chiar daca a fost facut fata de un copil. Cel putin, asa se spune, mai zise tanarul, ridicand din umeri. i. Dar nu inteleg de ce nu 20STALPI] PAMANTULUI Tom privi zidurile joase ale cladirii care prindea forma. {si dadu seama, cutremurandu-se, ca nu stransese inca suficienti bani pentru a asigura traiul familiei pe parcursul iernii. — Poate ca flacdul va gasi alta fata care sa imparta casa asta cu el. Are 0 intreaga tara la dispozitie ca sa aleaga. — Hristoase, cred ca el e! spuse Alfred, cu 0 voce sparta, de adolescent. Urmiarindu-i privirea, toti cei prezenti se uitara peste camp. Dinspre sat venea un cal in galop, starnind un nor de praf si tarana pe carare. Exclamatia lui Alfred fusese pricinuita, in egala masura, de dimensiunile si de viteza calului: era un animal urias. Tom mai vazuse gi inainte astfel de bidivii, dar probabil ca nu si Alfred. Era un cal de lupta, cu greabanul pana la barbia unui om si cu un spate lat. Asemenea cai de lupta nu erau de origine din Anglia, ci erau adusi de peste mare si costau enorm de mult. Tom isi puse restul de pine in buzunarul sortului, apoi miji ochii, pentru a se feri de lumina prea puternica, gi privi peste camp. Calul avea urechile date pe spate si narile dilatate, dar i se paru ca tinea capul ridicat, ceea ce insemna ca nu era complet scapat de sub control. Suficient de stapan pe el, pe masura ce se apropia, calaretul se lasa usor pe spate, tragand de fraie, iar imensul animal paru sa incetineasca un pic. De-acum, Tom simtea sub talpi bufnetul copitelor care faceau pamantul sA vibreze. O cauta din priviri pe Martha, gandindu-se sa 0 ia in brate si sa o fereasca din calea pericolului. $i Agnes se gandea la acelasi lucru. Dar Martha se facuse nevazuta. — In grau, spuse Agnes, dar Tom isi daduse deja seama si traversa san- tierul, indreptandu-se catre marginea cAmpului. Scruta valurile miscatoare de spice, cu inima plina de frica, dar nu zari co- pila nicaieri. Singurul lucru la care se putea gandi era sa incerce sa facd animalul sa incetineasca. Se indrepta catre carare si porni in directia armasarului in galop, tinandu-si bratele larg deschise. Calul il zari, isi inalta capul pentru a-1 vedea mai bine, si incetini simtitor. Apoi, spre groaza lui Tom, calaretul ii dadu pin- teni, indemnandu-! s4 porneasca mai tare. — Nebun blestemat ce esti! urla Tom, desi calaretul nu-l putea auzi. Tocmai atunci, Martha iesi din grau gi pasi chiar pe carare, la cativa metri in fata lui Tom. Pret de o clipa, Tom ramase nemiscat, cuprins de o panica nebuna. Apoi facu un salt inainte, strigand si agitandu-si bratele; dar era vorba despre un cal de razboi, dresat sa atace multimi galagioase, asa ca nu se abatu din drum. Martha statea in mijlocul potecii inguste, privind fix, ca si cum ar fi fost hip- notizata de animalul imens care se napustea spre ea. Tom isi dadu seama 21KEN FOLLETT disperat ci nu avea cum sa ajunga la ea inaintea calului. Facu o miscare la- terala, atingand cu bratul spicele de grau care se inaltau spre cer; si, in ulti- ma clipa, calul coti in partea cealalta. Scara calaretului atinse usor parul fin al Marthei; una dintre copite lasA o urma adanca, rotunda, in pamantul de langa piciorul ei gol; apoi calul trecu, improscandu-i pe amandoi cu noroi, iar Tom isi lua repede in brate fiica si o stranse la pieptul lui, in care inima ji batea nebuneste. O clipa, ramase nemiscat, coplesit de un val de usurare, cu madularele moi si maruntaiele ca apa. Apoi fu cuprins de furie la adresa nesadbuintei tanarului cocotat pe calul masiv de lupta. isi ridica privirea incdrcata de furie. Lordul William incetinea calul, lasandu-se pe spate in sa, impingandu-si talpile in scari, tragand de fraie. Calul coti pentru a evita santierul. Scutura din cap, dupa care se cabra, dar William se tinu bine in sa. Tanarul facu ar- masarul sa incetineasca, sa mearga intr-un galop marunt, apoi la pas, in timp ce il conducea intr-un cerc larg. Martha plangea. Tom isi aseza fiica in bratele lui Agnes gi il astepta pe William. Tanarul nobil era un flacau inalt, bine cladit, cu par ca spicul copt si niste ochi ingusti care dadeau impresia ca el privea mereu spre soare. Purta o tunica scurta, de culoare neagra, ciorapi negri si incaltari de piele cu sire- turi incheiate in zigzag pana la genunchi. Statea bine in sa si nu parea afectat de ceea ce se intamplase. ,,Baiatul asta nebun nici macar nu stie ce a facut, isi spuse Tom cu amaraciune. Ce mi-ar placea sa-l strang de gat.“ William opri calul in fata gramezii de lemne si privi catre constructori. — Cine e seful aici? intreba el. Tom si-ar fi dorit sd-i spuna: ,,Daca mi-ai fi lovit fetita, te-as fi omorat“, dar isi reprima furia. Era ca si cum ar fi trebuit s4 inghita o gura de pelin. Se apropie de cal si il prinse de capastru. — Eu sunt constructorul-sef, spuse el pe un ton incordat. Numele meu este Tom. — Nu mai am nevoie de locuinta asta, zise William. Trimite oamenii la casele lor. intocmai cuvintele de care se temea Tom. Dar se agata de speranta ca William era impetuos in mania sa si ca putea fi convins sa se razgandeasca. Facand un efort, adopta un ton prietenos si rezonabil. — Dar s-a muncit prea mult, spuse el. De ce sa irosim ceea ce ati cheltuit pana acum? intr-o zi, tot o sa aveti nevoie de casa aceasta. — Nu-mi spune tu cum sa-mi conduc treburile, Tom Constructorul, spuse William. Sunteti concediati cu totii! Trase de frau, dar Tom tinea bine de ca- pastru. Da drumul la cal, ceru William, pe un ton amenintator. 22STALPI] PAMANTULUI Tom inghiti nodul ce i se pusese in gat. In scurt rastimp, William avea si incerce sa faca animalul sa inalte capul. Tom isi baga mana in buzunarul sor- tului si scoase coaja de pine din care mancase pana atunci. I-o arata calului, care-si las4 capul in jos si musca din ea. — Sunt multe de discutat inainte sa plecati, stapane, spuse el cu blandete. — Da-i drumul calului sau iti iau capul, rosti William. Tom isi atinti privirea in ochii lui, incercand s4 nu-si tradeze frica. Era mai voinic decat William, dar aceasta diferenta n-ar mai fi contat daca tanarul isi scotea sabia din teaca. Tematoare, Agnes murmura: — Fa cum iti spune stapanul, barbate. Se lisa 0 tacere amenintatoare. Ceilalti muncitori stateau nemiscati, ca niste stane de piatra, urmarind schimbul de replici. Constructorul stia ca ar fi fost prudent sa cedeze. Dar William aproape ca-i calcase fetita cu calul, iar Tom era furios, aga ca, in ciuda inimii care batea mai sa-i sara din piept, spuse: — Trebuie sa ne platiti. William trase de fraie, dar Tom tinu bine de capastru, iar calul nu era atent, deoarece cauta cu botul in buzunarul sortului lui Tom, sperand sa mai gaseasca poate ceva de mancare. — Cere-ti plata de la tatal meu! spuse manios William. Tom il auzi pe dulgher rostind, cu un glas inspaiméantat: — Asa o sa facem, stapane, va multumim foarte mult. »Las blestemat!“*, isi spuse Tom in gand, desi tremura la randu-i. Totusi, isi aduna puterile: — Daca vreti sa ne concediati, trebuie sa ne platiti, asa cum e obiceiul, zise el. Casa tatalui domniei tale e la doua zile de mers de aici, iar cand vom ajun- ge, s-ar putea sa nu fie acolo. — Multi au murit pentru obraznicii mai mici decat asta, spuse William. Obrajii ii erau rosii de furie. Cu coada ochiului, Tom il vazu pe scutier lasandu-si mana catre teaca spadei. $tia ca ar trebui s4 renunte si s se arate umil in fata stapanului, dar simtea in maruntaie un ghem incapatanat de furie si, oricat ar fi fost de spe- riat, nu putea slobozi c4pastrul. — inti platiti-ne, dupa care ma puteti omori, spuse el, cu indrazneala. Poa- te ca o sa fiti spanzurat pentru asta, poate c4 nu; dar veti muri, mai devreme sau mai tarziu, iar atunci eu o sa fiu in rai, iar domnia ta in iad. Zambetul dispretuitor pe care-| afisa William ii ingheta pe figura, iar pie- lea ii capata dintr-odata o paloare neobisnuita. Tom era surprins: ce anume il 23KEN FOLLETT speriase pe baiat? In mod clar, nu aluzia la spanzuratoare: era chiar impro- babil ca un nobil sa fie spanzurat pentru uciderea unui meserias. Sa fi fost cumva frica de iad? Pret de cateva clipe, cei doi se privira fix. Tom vazu cu uimire cum expre- sia hotarata de furie si dispret de pe chipul lui William se topeste, fiind inlocuitd de o neliniste panicata. intr-un final, William scoase o punga de pie- le de la bru si i-o arunca scutierului sau, spunandu-i: — Plateste-i! in momentul acela, Tom isi fort norocul. Cand William trase din nou de fraie, iar calul isi inalté grumazul puternic, facand cativa pasi in lateral, Tom se deplasa odata cu armasarul, continuand sa tina de capastru, si spuse: — Plata pe o saptamana la concediere, asa e obiceiul. O auzi pe Agnes inspirand suierator, chiar in spatele lui, si isi didu seama ca, dupa ea, era 0 nebunie sa prelungeasca aceasta confruntare. Dar merse mai departe. Adica 6 penny pentru muncitor, 12 pentru dulgher si fiecare dintre zidari, iar pen- tru mine 24 de penny, 66 de penny in total. Tom stia sa calculeze sumele datorate mai iute decat oricine dintre cu- noscutii sai. Scutierul isi privea intrebator stapanul. Plin de furie, William spuse: — Foarte bine! Tom dadu drumul capastrului si facu un pas inapoi. William intoarse calul si ii dadu pinteni; armasarul porni in galop pe pote- ca serpuita ce traversa lanul de grau. Muindu-i-se picioarele, Tom se asezé pe gramada de lemne. Se intreba ce-i venise. Fusese 0 nebunie sa-l sfideze asa pe lordul William. Se simtea norocos sa mai fie in viata. Pe masura ce William se departa, bufnetele copitelor calului de razboi se estompau, auzindu-se ca niste tunete in departare; scutierul goli punga pe o scandura. Va4zand monedele de argint rostogolindu-se in lumina vie a soare- lui, Tom se simti cuprins de o bucurie triumfatoare. Fusese o nebunie, dar functionase; tocmai facuse rost de banii ce li se cuveneau lui si celor din sub- ordinea sa. — Chiar si stapanii ar trebui s4 respecte obiceiurile, spuse el, aproape numai pentru sine. Agnes il auzi. — Roaga-te numai sa nu ai nevoie niciodata de vreo slujba la lordul William, rosti ea acru. Tom ii zambi. intelegea ci-i vorbea pe tonul acesta numai din pricina ca ii fusese frica. 24STALPI! PAMANTULUI — Nu te incrunta prea tare, ca la nastere n-o sa ai decat lapte prins in sani. — Nu voi putea s4 va dau nimic de mancare peste iarna daca nu gasesti de lucru. — Mai e pana la iarna, spuse Tom. I Ramasera in sat peste vara. Mai tarziu, ajunsera sa considere ca facusera o greseala teribila, dar, la momentul respectiv, le paruse o hotarare destul de inteleapta, pentru ca Tom, Agnes si Alfred puteau cAstiga cate un penny pe Zi lucrand la camp pe perioada recoltatului. La venirea toamnei, cand trebuira s plece mai departe, aveau 0 punga grea cu bani de argint si un pore gras. isi petrecura prima noapte in portalul bisericii dintr-un sat, dar intr-a doua gasira o abatie si profitara de ospitalitatea monastica. in a treia zi, se aflau in inima padurii Chute, o intindere vasta de tufisuri si copaci necurafati, pe un drum doar cu putin mai lat decat un car cu boi, strajuiti de o parte $i de alta, printre stejari, de vegetatia luxurianta caracteristica verii. Tom isi ducea uneltele mai mici intr-o traistuta si ciocanele atarnate de brau. isi purta pelerina impaturita sub brat, si isi tinea tepusa de fier in mana dreapta, folosind-o pe post de baston. Era fericit ca plecase din nou. Poate ca urmatoarea slujba avea sa fie la o catedrala. Poate ca urma sa devina maistru constructor si si ramana acolo tot restul vietii, durand o biserica atat de fru- moasa, incat s4-i asigure accederea catre rai. Agnes isi tinea cele céteva obiecte de gospodarie in ceaunul pe care-l purta prins de spate. Alfred ducea uneltele pe care aveau sa le foloseasca pen- tru a-si construi o casd noua, acolo unde aveau sa se opreasca: un topor, 0 tesla, un fierastrau, un ciocan mic, o sula pentru facut gauri in piele si lemn, si 0 cazma. Martha era prea mica pentru a cara altceva decat propriul castron de mancat si cutitul pe care-] folosea, ambele prinse la brau, si haina de iarna legata de spate. Totusi, ei ii revenea sarcina de a mana porcul pana ce aveau sa-] vanda intr-un targ. 25KEN FOLLETT fn drumul lor prin padurea nesfarsiti, Tom statea mereu cu ochii pe Agnes. Femeia trecuse deja de jumatatea evolutiei sarcinii, si purta o povara considerabila in pantece, ca si aceea din spinare. Dar nu dadea nici un semn de oboseala. Si Alfred parea a fi bine: se gasea la varsta la care baietii au mai multa energie decat se pricep a consuma. Singura care obosea era Martha. Piciorusele ei subtiri erau facute pentru zbenguielile jocului, nu pentru mar- suri lungi, si mereu ramanea in urma, asa ca ceilalti trebuiau sa astepte ca fetita si porcul sa fi prinda din urma. Pe cand mergea, Tom se gandea la catedrala pe care avea sa o constru- iasca intr-o zi. Incepu, ca intotdeauna, imaginandu-si o arcada. Era foarte simplu: doi stalpi verticali care sustineau o bolta semicirculara. Apoi isi ima- gina o a doua, aidoma celei dintai. Cu puterea gandului, le impinse una langa cealalta, pentru a forma o arcada adanca. Apoi adauga inca una, gi apoi alta, dupa care multe altele, pana ce obtinu un intreg sir de arcade, lipite, formand un tunel. Aceasta era esenta unei cladiri, pentru ca avea un acoperis care sa tina ploaia la distanta si doi pereti care s4 sustina acoperisul. O biserica nu era decat un tunel, cu cateva fineturi in plus. Tunelul se arata intunecos, asa ca primele fineturi reprezentau niste fe- restre. Daca peretele era suficient de puternic, atunci se puteau face gauri in el. Acestea aveau sa fie rotunjite sus, cu laterale drepte si un pervaz plat — exact aceeasi forma ca a arcadei originale. Folosirea aceluiasi model si pen- tru arcade si pentru ferestre era unul dintre lucrurile care dadeau frumusete cladirii. Un altul era regularitatea, iar Tom isi inchipui douadsprezece ferestre identice, plasate simetric, de-a lungul ambilor pereti ai tunelului. Tom incerca sa-si imagineze mulurile de deasupra ferestrelor, dar isi tot pierdea concentrarea pentru ca avea senzatia cd cineva il urmarea. isi spunea ca era o idee prosteasca, avand in vedere ca era observat, intr-adevar, de pasarile, vulpile, rasii, veveritele, sobolanii, nevastuicile, hermelinele gi soa- recii-de-camp care misunau prin padure. La amiaza, se asezara langa un izvor. Baura din apa limpede si mancara sunca rece si mere padurete pe care le culesesera de prin padure. Pe masura ce orele dupa-amiezii inaintau, Martha obosea din ce in ce mai tare. La un moment dat, ramasese cu o suta de metri in urma lor. Ramanand pe loc, pentru a o astepta sa-i prinda din urma, Tom si-l aminti pe Alfred la varsta fetei. Era un baietel frumos, cu parul auriu, si se arata robust si indraz- net. [n timp ce o privea pe Martha cum certa porcul cd mergea att de incet, in sufletul lui Tom afectiunea se impletea cu iritarea. Deodata ins, din tufisurile joase aparu o silueta care se posta chiar in fata ei. Lucrurile care se intamplara apoi se derulara cu asemenea repeziciune, incat lui Tom nu-i veni 26STALPII PAMANTULUI sa-si creada ochilor. Barbatul care aparuse atat de brusc ridica 0 bata peste umar. Din gatul lui Tom se inalta un strigat de groaza, dar, inainte de a apuca sa scoatd vreun sunet, barbatul isi pravali bata in directia Marthei. O lovi in plin, intr-o parte a capului, iar Tom auzi bufnetul ingretosator al impactului. Fetita se prabusi ca o papusa scapata din mana vreunui copil neatent. Tom se pomeni alergand din toate puterile inspre ei, izbind pamantul cu talpile la fel de tare ca potcoavele calului de lupta al lui William, dorindu-si cu ardoare ca picioarele sa-1 poarte spre fiica sa cat mai repede. in timp ce alerga, privea ceea ce se intampla, si era ca si cum ar fi contemplat o imagine pictata sus, pe zidul unei biserici, pentru ca putea vedea tot, dar nu putea face nimic pentru a schimba cursul lucrurilor. Fara indoiala, atacatorul era un tal- har. Era un barbat scund, indesat, imbracat intr-o tunica maronie si descult. Timp de o clipa, se uita direct catre Tom, iar acesta reusi s4-i vada chipul mutilat, de o hidosenie rara: buzele ii fusesera taiate, probabil ca urmare a vreunei infractiuni care implicase minciuna, ceea ce facea ca gura lui sd schiteze mereu un ranjet respingator, inconjurat de cicatrici. Daca nu ar fi avut in fata sa corpul nemiscat al Marthei, zacand pe pamant, o astfel de imagine |-ar fi facut pe Tom sa se opreasca-n loc. TAlharul isi intoarse privirea de la Tom catre porc. intr-o clipita, se apleca, il ridica, isi asezi animalul care se zvarcolea sub brat si o lua la fuga, facan- du-se nevazut printre tufisurile de la baza copacilor, luand cu sine singura proprietate valoroasa a familiei lui Tom. Imediat, Tom ajunse la Martha si se las in genunchi langa ea. {si puse palma lata pe pieptul ei micut si ii simti inima batand, regulat si puternic, alung4ndu-i cea mai cumplita dintre temeri; dar fata tinea ochii inchisi si pa- tul ei blond era patat de sangele rosu aprins. C&teva secunde mai tarziu, Agnes ingenunche la randu-i langa copila. Atinse pieptul, incheietura si fruntea Marthei, dupa care fi arunca barbatului 0 privire severa, directa. — O sa traiasca, spuse ea pe un ton incarcat de tensiune. Du-te gi ia ina- poi porcul. Cu miscari repezi, Tom isi desfacu traista cu unelte si o lepada pe pamant. Cu mana stanga, lua ciocanul cel mare, cu cap de fier, de la brau. in cea dreapta, tinea in continuare tepusa. Tufisurile erau vizibil calcate in picioare pe acolo pe unde venise si plecase hotul, si se auzeau guitaturile ascutite ale porcului. Se arunca in tufisuri. Era destul de usor sa-l urmareascd pe hot. Acesta avea o constitutie greoaie si alerga cu un porc agitat sub brat, croindu-si un drum larg prin ve- getatie, facand una cu paméantul flori, ierburi si puieti. Tom se avanta in 27