Sunteți pe pagina 1din 2

Ing.

Niculescu Andrei Daniel

Cazul fortuit
Caz fortuit - cauza generala care inlatura caracterul penal al faptei in cazul in care o
imprejurare imprevizibila, care deviaza directia si rezultatul firesc al faptei initiale a omului, se
suprapune peste conduita faptuitorului, realizndu-se continutul unei fapte prevazute de legea
penala (art. 47 C. pen.).

Este o imprejurare interna care isi are originea in campul de activitate al celui chemat sa
raspunda intr-o imprejurare externa care nu are caracter extraordinar si poate fi prevazuta si evitata
cu diligenta si prudenta de care este in stare omul cel mai capabil.

Prin caz fortuit se inteleg dua categorii de imprejurari:


imprejurari interne, care sunt intrinseci lucrurilor si animalelor celui chemat sa raspunda,
cum ar fi: viciile ascunse ale lucrului, imprejurari ce nu sunt imputabile persoanei.
imprejurari externe, care nu sunt imputabile persoanei chemate sa raspunda si care nu au
caracter extraordinar si nu sunt absolute imprevizibile, cum ar fi: alunecari de teren, ploi
torentiale, cutremure etc.

Noul Cod civil, in dispozitiile art. 1351 alin. (3), defineste cazul fortuit ca fiind un
eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda
daca evenimentul nu s-ar fi produs.
Legiuitorul instituie o cauza exoneratoare de raspundere in dispozitiile aceluiasi articol, la
alin. (4), in conditiile in care daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de raspundere
contractuala pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat si in caz de forta majora, dand
valoare dispozitiilor legii care il absolva de raspundere pe debitorul unei obligatii contractuale,
care apare pe o pozitie privilegiata in acest text fata de cel al carei obligatii izvoraste dintr-o
obligatie delictuala, extinzand in acest caz sfera exonerarii chiar si la cazul de forta majora.
In principiu, cazul fortuit exclude raspunderea civila. Sunt si situatii in care raspunderea
civila este angajata, cum ar fi: raspunderea pentru prejudiciile cauzate de accidente nucleare,
raspunderea in contractul de transport, de depozit necesar, in contractul de arenda, etc.
Distinctia intre forta majora si cazul fortuit nu reprezinta importanta deosebita in cazul
raspunderii pentru fapta proprie, caci ambele exonereaza de vinovatie si de raspundere
In schimb, in cazul raspunderii civile delictuale pentru lucruri, deosebirile sunt mai
pregnante. De asemenea, este posibil ca legitima aparare si starea de necesitate sa se suprapuna
peste forta majora si cazul fortuit, situatie in care se vor aplica si regulile privitoare la acestea.
Prin dispozitiile art. 1351 alin. (4) C.Civ. sunt reglementate unele cazuri care se pot intalni
in practica, cazuri exoneratoare de raspundere contractuala, care prin efectul legii duc la
exonerarea autorului faptei prejudicioase atat pentru cazul fortuit cat si pentru cazul de forta
majora.
Cazul fortuit, este o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei. Nu constituie
infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care
nu putea fi prevazuta.
Cazul fortuit, sintagma a putut fi intlnita si in textele vechiului Cod civil. Cu toate acestea
nu a existat o definitie legala a cazului fortuit. In schimb, avnd ca repere statuarile practicii
judiciare, doctrina dreptului civil a incercat definirea lui si a invederat deosebirile care il
individualizeaza in raport cu forta majora. De asemenea, a fost relevata importanta practica a
distinctiei dintre forta majora si cazul fortuit.
Noul cod civil defineste cazul fortuit in art. 1351 alin. (3) ca fiind un eveniment care nu
poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul
nu s-ar fi produs. Formularea acestei definitii legale are la baza elementele principale ale definitiei
apartinnd doctrinei juridice.

1
Ing. Niculescu Andrei Daniel
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de doua feluri:
a) imprejurari interne, care isi au originea in cmpul de activitate a celui care este sau ar fi
chemat sa raspunda, fiind intrinseci lucrurilor si animalelor acestuia, cum sunt: viciile
ascunse ale lucrului, defectele de fabricatie, sperietura unui animal etc., imprejurari care
nu sunt imputabile persoanei respective;
b) imprejurari de origine externa, neimputabile persoanei chemata sa raspunda, care nu au
caracter extraordinar si nu puteau fi prevazute de catre un tip uman mediu si nici prevenite
ori evitate dect de omul cel mai capabil de o diligenta si prudenta maxima. Fac parte din
aceasta categorie: ploile torentiale, cutremurele de mica intensitate care se produc frecvent
in anumite zone teritoriale, inundatiile care se produc in mod obisnuit in unele locuri in
fiecare primavara etc.

Din cele aratate rezulta ca imprejurarile cazuri fortuite sunt evenimente care nu puteau fi
prevazute de cel care ar fi chemat sa raspunda si care nu pot fi impiedicate si nici evitate de catre
un om cu diligenta si prudenta medie, obisnuita, normala.
Cazul fortuit, la fel ca forta majora, in principiu exclude existenta si angajarea raspunderii
civile. Totusi, distinctia dintre cazul fqrtuit si forta majora prezinta importanta mai ales in spatiul
raspunderii delictuale. Aceasta pentru ca sunt situatii de exceptie cnd numai forta majora exclude
raspunderea delictuala. Astfel de situatii sunt: raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
in general (art. 1376-1377 C. civ.); raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele ce le avem
in paza juridica (art. 1375 si art. 1377 C. civ.); raspunderea pentru prejudiciile cauzate de accidente
nucleare (Legea nr. 703/2001); raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului (art.
1378 C. civ.); raspunderea pentru daunele ecologice (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
195/2005); raspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele produselor (Legea nr. 240/2004);
raspunderea pentru prejudiciul cauzat de catre aeronave tertilor la sol (Codul aerian adoptat prin
Ordonanta Guvernului nr. 29/1997). Asemenea situatii exista si in spatiul raspunderii civile
contractuale, dintre care exemplificam unnatoarele: raspunderea in contractul de transport de
persoane (art. 2004 C. civ.); raspunderea in contractul de depozit necesar (art. 2127-2130 C. civ.)
etc.
In toate aceste ipoteze se poate spune ca suntem in prezenta raspunderii civile pentru cazul
fortuit. Asadar, persoana raspunzatoare nu poate inlatura o asemenea raspundere dect daca va
dovedi ca prejudiciul a fost cauzat de forta majora, fapta victimei sau fapta unui tert, cu conditia
ca acestea din urma sa prezinte caracterele fortei majore (art. 1352 C. civ.).