IMUNOMORFOLOGIA ADIPOCITULUI

Avram Gabriela
Seria A
Grupa 1
 Cuprins:

Introducere.2

Tesutul adipos alb ..2

Tesutul adipos brun 3

Markeri implicati in lipogeneza .3

Importanta profilului imunohistochimic 4

Concluzii 6

1
 Introducere

Celula adipoasa, considerata multa vreme o celula inerta din punct de vedere secretor si cu rol
aproape exclusiv de depozitare a lipidelor, si-a revelat in ultimele decenii capacitatea de a secreta
o multitudine de substante (adipokine, citokine) cu rol de reglare a insulinorezistentei, satietatii,
inflamatiei, functiei sexuale, functiei endoteliale etc. Cele mai importante substante sunt
adiponectina, leptina, visfatina, rezistina, omentina, tumor necrosis factor- (TNF-),
interleukina- 6 si angiotensina II.

Tesuturile adipoase sunt varietati de tesut conjuncti adaptate pentru functia de sinteza si stocare a
grasimii sau pentru termogeneza.Pentru a supravietui organismul are nevoie continua de energie.
Deoarece aportul exogen de nutrienti este valabil, tesutul adipos trebuie sa depoziteze energie
sub forma de trigliceride care, cresc atunci cand aportul exogen este prea mare si scad atunci
cand aportul exogen este prea scazut pentru a satisface nevoile organismului.

Adipocitele indeplinesc si alte functii pe langa cea de furnizor de energie. Regleaza

metabolismul prin sinteza unor substante cu rol paracrin si endocrin, ceea ce face ca in prezent
tesutul adipos sa fie considerat o importanta glanda exocrina.

Histologic si functional exista doua varietati de tesut adipos:Tesut adipos bru prezent
predominant la enbrion si fat si tesut adipos alb caracteristic adultului.

1. Tesutul adipos alb este constiutit din celule adipoase cu nucleu situat central si vacuole
lipidice multiple in citoplasma. Diferentierea celulelor adipoase brune spre preadipocit este
intiata de expresia BMP7 cu rol major in functia de stocare a grasimii. Ulterior se aciveaza
protein UCPI, marker al functiei Termogenetice a tesutului adipos brun. Adipocitul brun matur
prezinta toate tiporile de receptori adrenergici:1,2, care sunt direct implicati in controlul
supravietuirii celuleor adipoase brune.

Adipsina este secretata de tesutul adipos alb si brun. b FGF este de asemenea prezent in
adipocitele brune, expunerea la frig determinand supraexpresa acestui factor in tesutul adipos
brun, dar si activarea receptorului FGFR1 care de asemenea este prezent la acest nivel. Factorul
de crestere insulin like 1-IGF1 este restrictionat la nivel membranar pe adipocitul brun si are rol
mitogen pentru celulele adipoase in perioada embrionara, dar nu si postnatal. Factorul de crestere
2
al nervilor NGF are actiune inhibitorie asupra dezvotarii adipocitelor brune postnatal. Grupul
factorilor de crestere ai endoteliului vascular este exprimat in adipocitele brune . VEGF-A este
intens exprimat la nivel citolpasmatic in adipocitele brune inclusiv in formele mature in
proliferare, expresia sa fiind stimulata adrenergic si de expunerea la frig. VEGF-B este prezent in
adipocitele brune, dar nu este supus controlului adrenergic. VEGF-C de asemenea este prezent,
este supresat de agonistii adrenergici. Cantitati mici de leptina, rezistina si adiponectina, se
observa la nivelul adipocituli brun, dar si in tesutul adipos alb.

2.Tesutul adipos alb reprezinta majoritate masei adipoase a adultului.Prezinta markeri comuni
cu cei ai adipocitului brun, dar si markeri specifici. Adiponectina, o citokina secretata de
adipocit, regleaza metabolismul glucozei si intervine in ajustarea masei adipoase a
organismului.AdipoQ este marker de diferentiere al adipocitelor albe. ALK7 se exprima in fazele
tardive ale diferentierii adipoase. DOL54, marker al preadipocitului este utilizat ca marker
diagnostic pentru liposarcomul mixoid, fiind o gena supraexprimata in acest tip de tumora
derivata din tesutul adipos. Proteina de legare a lipidelor adipocitare(ALBP/aP2) este exprimata
precoce in adipocit, fiind implicata in transportul si stocarea lipidelor. Proteina aP2 este marker
imunohistochimic pentru liposarcoame, lipoblaste, hibernoame, dar se exprima si in tesutul
adipos brun fetal din jurul suprarenalelor.

Markerii implicati in lipogeneza

-GLUT 4, transportor de glucoza specific pentru adipocit si glicerolfosfatdehidrogenaza(GPDH).

-Leptina este specifica adipocitului si se gaseste in sange in concentratie direct proportinala cu

masa tesutului adipos. Leptina este implicata direct in controlul greutatii corporale prin actiunea
exercitata asupra centrului hipotalamic al foamei si satietatii.

-Perilipin mediaza lipoliza din adipocitte si este un marker specific pentru acestea. Este asociata
cu stocarea periferica a lipidelor.

-Factorul preadipocitar 1 (PREF 1) marcheaza preadipocitele si este absent in adipocitele mature.

Are distributie domeniul membranar al preadipocitelor.

3
-Resistin, citokina exclusiv adipocitara, este implicata in dezvoltarea rezistentei la insulina din
diabetul zaharat.

-Pe langa proteina s100 care a fost deja descrisa ca marker generic al adipocitlor,

-Mest/Pegl este un marker care controleaza dimensiunile celulei adipoase.

Importanta profilului imunohistochimic

Adipocitele sunt substante deosebit de active secretor, adipokinele cele mai importante
fiind: adiponectina, leptina, rezistina, visfatina, omentina si adipsina.
Adipsina si Visfatina constituie doua adipokine al caror rol nu a fost inca elucidat pe
deplin. Adipsina are rol imunologic, fiind o enzima-cheie in mecanismul alternativ de activare a
complementului.
Visfatina prezinta actiuni metabolice asemanatoare insulinei, stimuland preluarea
glucozei de celulele adipoase si musculare, inhiband totodata eliberarea de glucoza din
hepatocite.
Omentina este secretata preponderent de celulele stromal-vasculare din cadrul tesutului
adipos visceral si are actiuni similare cu ale visfatinei.
Rezistina este o adipokina care nu este secretata doar de adipocite, ci in principal de
macrofage. Are o actiune proinflamatorie si joaca un rol important in aparitia insulinorezistentei
din cadrul septicemiei si a altor stari inflamatorii. Actiunea pare sa se datoreze in special
efectului de eliberare a glucozei la nivel hepatocitar.
Leptina o proteina codificata de gena ob, este secretata in cea mai mare proportie de
adipocite si joaca un un rol important in reglarea apetitului (avand un rol inhibitor), a greutatii
corporale, contribuind de asemenea la metabolismul osos, actiuni intermediate prin receptori
specifici de suprafata la nivelul celulelor- tinta. Leptina mai este implicata in controlul axei
hipotalamo-pituitaroadrenala, regland de asemenea hematopoieza si functia reproductiva.Ea
actioneaza antiapoptotic asupra limfocitelor T, regland totodata proliferarea si activarea acestora.
In plus de aceasta, activeaza monocitele, stimuland fagocitoza si productia de citokine a acestora.
Intr-un cuvant, leptina are rol imunomodulator, deficitul de leptina caracterizandu-se printr-o
susceptibilitate crescuta la infectii bacteriene si virale. La nivelul celulelor endoteliale, leptina

4
induce insa stres oxidativ, expresia de molecule de adeziune, promovand astfel disfunctia
endoteliala si aparitia aterosclerozei. Totusi, implicarea leptinei direct in patogeneza
aterosclerozei este controvers discutata.
Adiponectina este adipokina secretata aproape in exclusivitate de adipocite, care circula
in concentratii crescute in sange. Promoveaza insulinosenzitivitatea, accelereaza metabolismul
acizilor grasi, reduce expresia moleculelor endoteliale de adeziune (ICAM-1 si VCAM-1)(24),
imbunatatind functia endoteliala si are o actiune antiinflamatoare. Acest din urma efect apare
datorita inhibitiei factorului nuclear B (nuclear factors B-NFB) si are drept consecinta o
scadere a productiei de IL-6, un important factor inflamator care, la randul lui, stimuleaza
secretia hepatica a proteinei C reactive. O concentratie scazuta de adiponectina a fost asociata cu
un risc crescut de a dezvolta insulinorezistenta, DZ2, hipertensiune arteriala si boala coronariana.

Obezitatea, in special cea abdominala, este un factor major de risc cardiovascular. Cauzele sunt
multiple si o prima explicatie ar fi ca ceea ce sta la baza obezitatii. Obezitatea determina o
modificare a spectrului secretor al tesutului adipos, care astfel devine aterogen.

Obezitatea se caracterizeaza printr- o crestere a factorilor inflamatori, a parametrilor serologici ai

disfunctiei endoteliale, o crestere a insulinorezistentei (IR) si prin dislipidemie. Substantele
responsabile de aceste efecte provin in mare masura din celulele componente ale tesutului gras
cum ar fi: adipocite, macrofage, fibroblaste etc.

Obezitatea se caracterizeaza printr- o concentratie crescuta de leptina, ceea ce ne-ar face sa

credem ca efectele leptinei sunt exprimate. In special efectul anorectic ar fi de dorit. Din pacate,
hiperleptinemia din cadrul obezitatii si diabetului zaharat de tip 2 (DZ2) se caracterizeaza mai
degraba printr-o leptinorezistenta, asemanatoare insulinorezistentei. O teorie a leptinorezistentei
selective postuleaza ca rezistenta la leptina este mai degraba una de tip central, avand ca rezultat
scaderea efectului anorectic, lasand insa neatinse celelalte efecte, multe dintre ele detrimentale.

5
 Concluzii

Implicarea tesutului adipos in procese endocrine ne permite sa intelegem rolul acestuia ca un

organ activ, iar actionand asupra lui putem determina efect nervoase centrale, cardiovasculare si
metabolice. Din acest motiv, tesutul adipos a devenit deosebit de interesant pentru interventii
terapeutice, iar viitorul va duce cu siguranta la aparitia unor tratamente care vizeaza in mod
principal influentarea constelatiei secretorii a acestuia.