Functia de control se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi specifice dintre care cea mai

importanta este aceea ca activitatea de control nu este o activitate primara de sine statatoare. Scopul
principal al controlului il reprezinta imbunatatirea unei activitati si inlaturarea unor erori sau
prevenirea lor.

Controlul vizeaza pe langa elementele cantitative privind realizarea atributiilor, competentelor si

sarcinilor administratiei publice si un control asupra mijloacelor prin intermediul carora se indeplinesc
aceste atributii, inclusiv respectarea legalitatii.

Notinea de control presupune observarea, constatarea sau stabilirea situatiei de fapt, confruntarea
acesteia cu obiectivele propuse, combaterea si inlaturarea fenomenelor nefavorabile si sesizarea
organelor competente a dispune eventualele masuri.

Activitatea de control prin natura sa urmareste surprinderea cauzelor care genereaza incalcari ale legii
si propune totodata masuri de imbunatatire a activitatii controlate.

In general prin activitatea de control sunt depistate ilegalitatile si deficientele in activitatea controlata
fapt care permite organelor competente sa adopte masurile necesare pentru eliminarea respectivelor
deficiente si ilegalitati, masuri care duc la imbunatatirea activitatii controlate.

In activitatea de control sunt angrenati functionari publici, fiind infaptuita de acestia, si este
exercitata implicit asupra functionarilor publici care sunt o componenta esentiala a organelor
administratiei publice alaturi de mijloacele materiale, banesti si de competenta.

Ca modalitati de control pot fi amintite: controlul politic asupra executivului exercitat de catre
Parlament, controlul administrativ, controlul jurisdictional al legalitatii actelor administrative,
controlul constitutionalitati legilor. Din sistemul de reglare mai fac parte, alaturi de diferitele
modalitati de control, si procedura de conciliere, caile de atac fata de hotararile judecatoresti nelegale
si netemeinice.

Pentru a intelege metodologia controlului in administratia publica, precum si importanta acesteia in

asigurarea unei bune functionari a autoritatilor administratiei publice trebuie precizata natura
activitatii de control.

Se pot intalni diverse forme de control. Atunci cand organul de control apartine serviciului controlat
tipul de control poate fi denumit autocontrol. In cazul acesta fie functionarul insusi exercita controlul,
fie seful ierarhic exercita aceasta operatiune facand uz de puterea ierarhica.

Controlul jurisdictional este un control prin care activitatea administrativa este examinata de un
organ investit cu puterea de a judeca. Caracterul administrativ al jurisdictiei este uneori mult mai
putin pronuntat sau chiar lipseste cu totul, putand fi pus in aceeasi categorie cu controalele exercitate
de jurisdictii neadministrative in cazul cand acestea trebuie sa aprecieze activitatea administratiei sau
anumite elemente ale acesteia.

Acest control asa cum arata literatura de specialitate prezinta cateva dimensiuni specifice:

1) este un control mai restrans pentru ca are ca obiect numai legalitatea actului administrativ, nu si
oportunitatea lui;

2) presupune intotdeauna un act de sesizare din partea celui prejudiciat in drepturi prin emiterea
actului administrativ considerat ilegal;
3) este mai concret si mai profund decat celelalte forme pentru ca esentializeaza conformitatea
actului cu legea;

4) se realizeaza in cadrul unei proceduri prestabilite si existente, procedura ce se bazeaza pe

urmatoarele principii: contradictorialitate, obligatia moivarii solutiei si autoritatea lucrului judecat, a
hotararii pronuntate;

5) nu poate conduce la reformarea actului administrativ, ci doar la anularea sau inlaturarea lui din
solutia procesului.

6) Conform acestei proceduri instanta, neutra si independenta in raport cu partile procesului,

solutioneaza litigiul prin pronuntarea unei hotarari susceptibila de executare silita.

Controlul politic se realizeaza de catre Parlament. Acest control are prin excelenta un caracter
politic care se manifesta prin verificarea activitatii executive, nu numai pe baza unor considerente
juridice, ci si pe motivatii politice. Ca urmare, controlul parlamentar vizeaza atat legalitatea, cat si
oportunitatea actelor administrative, dar prin aceasta forma de control nu se poate sanctiona
ilegalitatea actelor administrative, decat tot prin mijioace politice.

Controlul administrativ este cel care se desfasoara in interiorul

organelor administrative din proprie initiativa sau din initiativa cetatenilor. Controlul administrativ
din initiativa organelor administrative se prezinta sub doua forme:

a - Controlul ierarhic nu este prevazut expres de lege si nici nu este legat de vreun termen de efectuare.
El este o consecinta a principiului subordonarii ierarhice a organelor administratiei de stat si are un
caracter general, vizand intreaga activitate desfasurata de catre autoritatea controlata atat sub aspectui
legalitatii, cat si a oportunitatii. Controlul ierarhic se declanseaza din oficiu sau la cererea oricarei
persoane fizice sau juridice interesate, in apararea intereselor lor legitime. Cand controlul este efectuat
ca urmare a unei sesizari sau reclamatii, el poarta denumirea derecurs ierarhic, fiind o importanta cale
oferita de lege celor vatamati in drepturile lor, de a-si valorifica aceste drepturi, inainte de a se adresa
instantei de judecata.

b - Controlul de tutela, care se exercita asupra autoritatilor descentralizate, fiind uncontrol coditionat si
numai un control de legimitate.

Controlul exercitat din initiativa cetatenilor vatamati in drepturile lor prin acte administrative mai poate
exista si sub forma recursului gratios.

Controlul constitutionalitatii legilor consta in ansamblul dispozitiilor normative prin care se organizeaza
verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi cat si a fiecarei prevederi dintr-o anumita
lege, a caror neconformitate cu Constitutia a fost invocata.

Controlul constitutionalitatii legilor reprezinta o garantie juridica a respectarii Constitutiei, ca unul dintre
cele mai eficiente mijloace de asigurare a aplicarii legii fundamentale a statului.

Controlul concretizat in activitatea de verificare a conformitatii actiunii organelor administratiei

publice cu reglementarile juridice in vigoare permite sa fie verificate: a) legalitatea actelor
administrative, b) oportunitatea actelor administrative si c) eficienta masurilor adoptate de organele
controlate.
 Acest control permite identificarea cauzelor care constituie o frana in desfasurarea normala a
activitatii si analiza modului de gospodarire a mijloacelor materiale si financiare, analiza felului in care
personalul isi indeplineste indatoririle care ii revin.

In literatura de specialitate, s-au propus drept criterii de clasificare a controlului asupra activitatii
organelor administratiei publice urmatoarele:

1) Dupa natura autoritatii care il exercita;

Conform acestui criteriu avem:

- controlul exercitat de Parlament;

- controlul exercitat de autoritati ale administratiei publice;

- controlul exercitat de autoritati judecatoresti.

2) Dupa regimul procedural aplicabil avem un control contencios realizat de instantele judecatoresti,
de Curtea Constitutionala, in cazul ordonantelor Guvernului, de organele administrative cu caracter
jurisdictional si uneori de comisiile parlamentare de ancheta si un control necontencios care cuprinde
controlul parlamentar, controlul administrativ ierarhic, unele forme ale controlului administrativ
specializat, controlul Avocatului Poporului.

3) Dupa efectele care le determina controlul avem:

- controlul care atrage atentionari si sanctionari ale organelor administrative si functionarilor

acestora, insotite de anularea actelor;

- controlul care atrage numai atentionari si sanctionari disciplinare.

Pornind de la faptul ca se realizeaza controlul asupra activitatii organelor administratiei publice in

formele:

- controlul infaptuit de organele legislative;

- controlul infaptuit de organele administratiei publice;

- controlul infaptuit de Ministerul Public;

- controlul infaptuit de Curtea Constitutionala;

- controlul infaptui de Curtea de Conturi;

- controlul infaptuit de instantele judecatoresti;

- controlul infaptuit de catre cetateni, s-a exprimat parerea ca asupra activitati administratiei
publice se pot exercita doua tipuri de control: controlul de stat, infaptuit de organe de stat si controlul
nestatal.

4) Dupa sfera de cuprindere controlul poate fi:

 1) specializat, tematic, de resort, intelegand prin aceasta, controlul efectuat pentru
un anumit compartiment de activitate.

2) control complex sau general, care priveste mai multe sectoare de activitate, ori toate
atributiile organului controlat.

Dat fiind diversitatea activitatii controlate si a metodelor folosite in

aceasta activitate se pot distinge mai multe criteri in functie de care putem clasifica controlul:

a) dupa natura organului pe care il exercita:

- controlul exercitat de autoritatea legislativa;

- controlul exercitat de organele autoritatii executive;

- controlul exercitat de organele autoritatii judecatoresti;

b) dupa pozitia organelor de control fata de organul controlat

- controlul intern exercitat de functionarii publici din interiorul organului asupra celor din
subordine sau din anumite compartimente ale acestui organ;

- controlul extern exercitat de un organ situat in afara sistemului administratiei publice.

c) dupa regimul juridic al controlului intalnim:

- controlul jurisdictional sau contencios exercitat de instantele judecatoresti

- controlul nejurisdictional sau necontencios exercitat de organele administratiei cu

atributii de control.

d) dupa sfera de cuprindere avem:

- controlul tematic care vizeaza un anume domeniu determinat din activitatea

domeniului controlat;

- controlul general sau complex care vizeaza mai multe domenii sau intreaga activitate a
organului controlat;

e) dupa efectele pe care le determina:

- controlul care atrage sanctionarea sau atentionarea organului administratiei publice si a

functionarilor acestora cat si anularea actelor;

- controlul care atrage numai atentionarea si sanctionarea organelor administratiei publice

si a functionarilor acestora.

1. Controlul exercitat de autoritatea legislativa. Conform acestui

control organele legislative exercita controlul asupra activitatii organelor administratiei publice in
calitatea acestora de organe executive a caror misiune este tocmai punerea in aplicare a actelor juridice
adoptate de catre Parlament. Modalitatile de realizare a controlului exercitat de organele legislative
sunt:
a) controlul prin intermediul comisiilor permanente si temporare;

b) controlul prin intrebari si interpelari adresate conducatorilor organelor administratiei de stat de

catre deputati si senatori;

c) controlul prin rapoarte si informari prezentate in fata Camerelor Parlamentului de catre

conducatorii organelor administratiei publice.

Comisiile permanente nu au dreptul de a anula actele organelor a caror activitate o analizeaza si

nici dreptul de a le da dispozitii obligatorii, dar prezinta organelor legislative, in cadrul carora
functioneaza, rapoarte, avize sau propuneri pe baza carora acestea vor adopta masurile
corespunzatoare fata de organele administratiei de stat a caror activitate a fost analizata.

Intrebarea este o cerere prin care se solicita o informare din partea celui care i-a fost adresata.

Interpelarea este o cerere adresata in scris, care se refera la subiecte de o mai mare importanta,
mai ample, la care trebuie sa raspunda cel interpelat.

Rapoartele si informarile prezentate celor doua Camere ale Parlamentului, de catre conducatorii
organelor centrale ale administratiei publice cu privire la activitatea pe care au desfasurat-o, permit
adoptarea de masuri legislative generate de constatarile pe care organele legislative le fac in urma
prezentarii in Parlament a rapoartelor si informarilor respective.

2. Controlul exercitat de organe ale administratiei publice.

Controlul infaptuit de catre administratia publica asupra ei insasi se numeste control administrativ.
Pentru acest tip de control avem:

a) Controlul intern: Potrivit legii controlul intern reprezinta ansamblul formelor de control exercitate
la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele
acesteia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic,
eficient si eficace. Totodata controlul intern include structurile organizatorice, metodele si procedurile
de control.

Controlul intern poate fi general sau specializat.

Controlul intern general se infaptuieste in baza raportului de subordonare dintre persoanele ce

formeaza colectivul unui organ al administratiei.

Controlul intern specializat se realizeaza sub forma controlului financiar preventiv sau a controlului
financiar de gestiune. Controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verifica legalitatea si
regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, inainte de
aprobarea acestora.

b) Controlul administrativ extern este efectuat de organisme specializate si exercita o deosebita

influenta asupra controlului intern, contribuind la perfectionarea acestuia si la eficientizarea actului
decizional. El poate imbraca forma controlului ierarhic, a controlului specializat si a controlului de tutela
administrativa, fiind exercitat de catre functionari sau organe din afara celor controlate. Acest control
se clasifica in:

- control ierarhic;
- control de supraveghere generala;

- control de tutela administrativa;

- control specializat exercitat de organe administrative cu atributii

speciale de control.

3. Controlul individual asupra organelor administratiei publice.

Conform Constitutiei Romaniei cetatenilor romani li se garanteaza dreptul de petitionare, iar

organele de stat au obligatia sa raspunda la petitiile cetatenilor in termenele si conditiile prevazute de
lege.