Deficiena mintal

Sintagma deficien mintal, utilizat de marea majoritate a specialitilor

din Romnia, este desemnat pe plan internaional de concepte similare ca:
ntrziere mintal/retard mintal, tulburare de dezvoltare, dificulti/dizabiliti
severe de nvare, dizabilitate intelectual.
n literatura de specialitate nord american definiia ntrzierii mintale se
refer la: ntrzierea mintal se refer la limitri substaniale la nivelul de
funcionare actual. Se caracterizeaz prin funcionare intelectual semnificativ
sub medie, care se manifest concomitent cu limitri asociate n dou sau mai
multe dintre urmtoarele arii de abiliti adaptative: comunicare, autoservire,
viaa acas, abiliti sociale, viaa n comunitate, auto direcionarea
(independen, autonomia), sntatea i securitatea personal, capacitatea de
nvare teoretic, timpul liber, munca. ntrzierea mintal se manifest nainte
de vrsta de 18 ani (T. Vrma, 2004).
E Verza (1996) consider c n orice abordare este necesar definirea i
caracterizarea unei deficiene dintr-o perspectiv interdisciplinar, care s
permit proiectarea unor programe educaional-recuperative ce au n vedere
caracteristicile psihofizice, potenialul ce poate fi stimulat i direcia de aciune,
nivelul probabil de atins n demersul integrrii sociale i profesionale iar
definiia dat de psihologul R. Zazzo, satisface aceast cerin: debilitatea
mintal este prima zon a insuficienei mintale insuficien relativ la
exigenele societii, exigene variabile de la o societate la alta, de la o vrst la
alta insuficien ai crei factori determinani sunt biologici (normali sau
patologici) i cu efect ireversibil n stadiul actual al cunotinelor.

Clasificare
n literatura de specialitate sunt prezentate diferite clasificri ale deficienei
mintale. E. Verza (n 1996) consider c deficiena mintal se clasific pe baza

1
msurrii coeficientului de inteligen, a coeficientului de dezvoltare psihic, a
evalurii posibilitilor de adaptare i integrare, de formare a autonomiei
personale, de elaborare a comportamentelor comunicaionale i relaionare cu
cei din jur. Ca atare, clasificarea deficienei mintale (autorul utilizeaz termenul
de handicap de intelect) se poate rezuma la:
- intelectul de limit sau liminar cu un Q.I. (coeficient de inteligen)
estimat ntre 85 i 90 marcheaz grania dintre normalitate i
deficien /handicap (termen utilizat de autor);
- debilitatea mintal (numit i handicap de intelect uor sau lejer,
deficien mintal uoar) cuprins ntre 50 i 85 Q.I. ceea ce corespunde
unei dezvoltri normale a vrstei cronologice ntre 7 i 12 ani;
- handicapul de intelect sever deficiena mintal sever, cunoscut i sub
denumirea de imbecilitate, are un Q. I. cuprins ntre 20 i 50 i corespunde
unei dezvoltri normale a vrstei cronologice de la 3 la 7 ani;
- handicapul de intelect profund deficiena mintal profund, denumit i
idioie, se circumscrie vrstei mintale, situat sub 20 Q.I., corespunztoare
vrstei cronologice normale de pn la 3 ani.
Autorul reafirm ideea conform creia clasificarea menionat are o mare
circulaie comparativ cu celelalte, fiind utilizat de muli autori i organizaii de
specialitate.
Relevant din perspectiva activitilor recuperativ - educative este
clasificarea/descrierea calitativ realizat de E. Verza (1996). Autorul
menioneaz ns c, orict de eficiente ar fi programele educaionale, calitatea
i cantitatea rezultatelor obinute depind de gravitatea deficienei. Astfel, dac
persoanele ce se ncadreaz n limitele intelectului liminar pot ajunge la o
dezvoltare psihic asemntoare normalilor i se integreaz eficient socio-
profesional, debilii mintal ajung la formarea deprinderilor de citit-scris, de calcul
aritmetic, de operare elementar n plan mintal, fr a atinge nivelul gndirii
formale; ei achiziioneaz unele cunotine n comunicare i comportament, se

2
pot integra n activitate i viaa social dar, pe ansamblu, nivelul dezvoltrii lor
psihice i de adaptare rmne limitat. Deficienii mintal sever sunt recuperabili
ntr-o msur mai mic; parial ei i pot nsui mijloacele de comunicare,
acumuleaz unele cunotine despre lumea nconjurtoare, i nsuesc cu
dificultate, operaii elementare de adunare, scdere, de numeraie, i formeaz
deprinderi elementare de autoservire, comportamente condiional - stereotipe,
pot exercita unele activiti, au deprinderi elementare, reclamnd o asisten
social continu. Cei cu deficien mintal profund i pot nsui forme pariale
de autoservire, de comunicare redus caracteristic vrstelor infantile timpurii,
de comportare i dezvoltare psihic minim, ceea ce presupune o ngrijire
permanent i o protecie complex din partea adultului.

Etiologie
O clasificare organizat a cauzelor deficientei mintale este realizata de C.
Paunescu si I.Musu (1997), autorii desprinzand trei mari categorii (grupe) de
factori cauzali ai handicapului mintal:

a) factori biologici (ereditari, genetici);

b) factori ecologici;

c) factori psihosociali.

a) Factorii genetici sunt impartiti la randul lor in factori genetici specifici si

factori genetici nespecifici (poligenici). Acestia din urma, imposibil de
individualizat clinic sau genetic, formeaza grupa cazurilor "aclinice' sau endogene
(debilitatea endogena subculturala sau familiala), care include majoritatea
deficientilor mintal lejer si de gravitate medie. Evidentiind aceasta categorie de
cauze se pun in lumina corelatiile dintre coeficientul de inteligenta al deficientului
mintal si cel al rudelor sale.

3
 Factorii genetici specifici determina sindroame numeroase, insa rare, cum
ar fi:

- aberatiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turer, Klinefelter,

Down etc);
- ectodermozele congenitale (care duc la aparitia sindromului Sturge
Weber etc);
- dismetaboliile (ce determina sindroame de genul idiotiei amaurotice,
sindromului Hunter etc);
- anomaliile craniene familiale (microcefalia, sindromul Apertt);
- disendocriniile (care determina aparitia cretinismului
endemic, hipotiroidismul etc).

b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci, fiind la randul lor de trei feluri,
in functie de momentul (perioada) cand actioneaza: factori prenatali (in timpul
sarcinii), factori perinatali (in timpul nasterii) si factori postnatali (dupa nastere,
mai ales in primii 3 ani de viata ai copilului).
Dintre factorii prenatali care cauzeaza deficienta mintala amintim:
. factori infectiosi si parazitari (rubeola, sifilis, toxoplasma provocata de un
parazit care depaseste bariera fetoplocentara, gripe repetate);
. factori umorali (incompatibilitate sanguina a factorului Rh intre mama si
copil);
. factori toxici - de natura exogena (substante chimice administrate mamei,
intoxicatii alimentare, cu alcool, intoxicatii profesionale acute sau cronice,
utilizarea de medicamente cu actiune teratogena);
. iradierea fatului;
. icterul nuclear;
. lezarea sistemului nervos central al fatului ca urmare a unor traumatisme
cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei);

4
 . factorii stresanti si oboseala exagerata a gravidei;
. factori de natura socio-economica (prin neasigurarea alimentatiei
suficiente si adecvate, provocand carente alimentare, malnutritii etc);

. hemoragiile gravidei (mai ales in primele doua luni de sarcina);

. tentativele de avort.

Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentati de:

. traumatisme cerebrale ale fatului (prin interventii obstretice neadecvate,

agresive - forceps);
. asfixia fatului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia alba si asfixia
albastra), cand se produce fenomenul de hipoxie;
. prematuritatea nou-nascutului (nascut inainte de termen - sub 9 luni sau
subponderal - sub 2,5 kilograme);
. hemoragiile puternice;
. hipoglicemiile;
. ingrijirea perinatala deficitara a nou-nascutului;

Factorii postnatali care actioneaza in primii ani de viata ai copilului (mai

ales in primii 3 ani) sunt:

. bolile infectioase grave de tipul meningitei sau encefalitei;

. bolile primei copilarii (netratate corespunzator sau la timp -rujeola,

rubeola etc);

. infectiile nutritive ale copilului;

. traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri,

caderi);

. intoxicatiile (cu plumb, CO, alcool);

. vaccinurile nefacute la timp sau neadcvat;

5
 c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficientei mintale enumeram:

. un mediu familial nefavorabil (ostil, agresiv sau indiferent-pasiv);

. carente educative si afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din
punct de vedere afectiv, fapt ce afecteaza dezvoltarea sa psihica ulterioara);
. tipul mediului de apartenenta (exista studii care arata ca incidenta
fenomenului deficientei mintale este mai mare in mediul rural decat in cel urban);
. marimea familiei (existand o mare probabilitate sa apara cazuri de
deficienta mintala in familiile cu multi copii);
. conditiile socio-economice defavorabile.

Uneori mediul reprezinta o frana sau un blocaj in calea dezvoltarii; cand un

eventual potential ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul sau real, copilul
ramanand mult in urma parametrilor obisnuiti ai dezvoltarii pentru varsta data, o
intalnim, frecvent, in cazul copiilor cu pseudodeficienta mintala. In astfel de
situatii, datorita limitelor pe care le impune un mediu familial si/sau institutional
viciat -generator de stres si frustrari afective permanente - copiii respectivi nu-si
valorifica suficient un posibil genotip favorabil, dezvoltarea lor fiind distorsionata
si evoluand intr-o directie, mai mult sau mai putin apropiata de cea pe care o
determina o ereditare tarata si/sau o afectare patologica asistemului nervos central.

Este foarte important de stiut ca o interventie timpurie, in sensul normalizarii

conditiilor de mediu, in primul rand ale mediului socio-familial, poate determina
revenirea spre o stare obisnuita si spre oadaptare eficienta a copiilor cu abateri
initiale de la traseul normal al acestui proces.

Un rol hotarator in procesul dezvoltarii timpurii a copilului revine contactului

permanent dintre acesta si mama sa, ca factor central, catalizator, al mediului
familial, contact care, pentru a fi eficient, trebuie sa se realizeze in multiple
planuri:

6
 - in plan fizic - prin luarea copilului in brate, prin hranirea la san, prin
sprijinirea la primii pasi si conducerea de mana, prin participarea nemijlocita la
jocurile de miscare ale copilului etc;

- in plan verbal -prin cuvintele adresate copilului din primele zile, iar, mai
tarziu, prin povestirea unor istorioare accesibile, prin invatarea unor poezioare
simple, prin raspunsuri la numeroasele intrebari puse de copil, prin conversatie
concreta, prin dirijarea verbala a activitatii copilului etc;

- in plan afectiv - prin raspuns la surasul si zambetele copilului,

prin tonalitatea calda a vocii, prin manifestarea corespunzatoare la
adresa copilului a celor mai variate emotii si sentimente.

Mama este prezenta in viata copilului si indirect, ea fiind, de regula,

personajul central in jurul caruia se cladesc relatiile de familie. Si chiar daca, in
acest proces, in anturajul copilului apar - si trebuie sa apara, in perspectiva unei
dezvoltari normale - o serie de alte persoane, mai ales tatal, fratii si surorile,
bunicii, chiar daca cu trecerea primilor ani se produce o anumita indepartare (pur
fizica), mult timp persoana mamei ramane totusi centrala, nu numai prin sine, dar si
prin tot ce-1 inconjoara pe copil. Patul in care doarme copilul, camera sa, casa
parinteasca, imprejurimile acesteia, primele deplasari mai indepartate si multe
altele sunt toate strans legate de prezenta mamei. In mod obisnuit, mama
revine, adesea, in prim plan si in contact direct cu copilul pe tot
parcursul dezvoltarii acestuia, ea ingrijindu-1 cand este bolnav, ea conducandu-1
la gradinita sau, in primele zile, la scoala etc. Prin prezenta sa directa, mama
este cea care asigura copilului un sentiment de securitate, un echilibru afectiv.

Specificul dezvoltrii
Tulburrile de dezvoltare sunt inerente oricrei deficiene sau incapaciti
cu caracter complex, generatoare a unei inadaptri stabile, adic a unei stri de

7
handicap, dar numai atunci cnd nu sunt iniiate foarte de timpuriu programe
corectiv-formative cu caracter personalizat.
n literatura psihopedagogic se evideniaz ideea c diversele tulburri
sau afeciuni, care influeneaz dezvoltarea, inclusiv structurarea i dinamica
personalitii lor, se plaseaz ntr-o anumit "ierarhie", (Ghe. Radu, 2002) unele
dintre ele avnd un caracter primar, ca rezultat nemijlocit al lezrii organismului
i al afectrii funciilor sale de baz, iar altele - un caracter derivat, secundar sau
teriar, ce se adaug ulterior, ca rezultat al interaciunii dintre organismul lezat
(afectat primar) i condiiile unui mediu precar. Dereglrile derivate reprezint,
de fapt, tulburri dobndite n condiii specifice ale dezvoltrii, adic n prezena
unor factori perturbatori ai acesteia.
n ceea ce-i privete pe copiii cu deficiene mintale, mai ales pe cei cu
etiologic patologic sau cu etiologie mixt, ei prezint afeciunea primar la
nivelul cortexului, ndeosebi prin afectarea dinamicii corticale, iar tulburrile
secundare, derivate, la nivelul diferitelor paliere ale personalitii, mai ales - aa
cum consider L. S. Vgotski i discipolii si (apud. Ghe. Radu, 2002) - la
nivelul cogniiei superioare. Astfel, gndirea lor se caracterizeaz prin
rigiditate, inerie patologic, ca urmare a dereglrii echilibrului dintre
procesele nervoase fundamentale - excitaia i inhibiia - i a afectrii mobilitii
acestora. Aceste fenomene se concretizeaz ntr-o puternic lips de mobilitate a
reaciilor cu consecine negative pentru procesul de adaptare la condiiile variate
ale mediului nconjurtor. Astfel, ei manifest adesea ncetineal n gndire i
activitate, apatie n strile afective i comportament, reacii ntrziate i
insuficient difereniate dar i manifestri precipitate, insuficient supuse
controlului contient, care i gsesc explicaia n stagnarea peste limitele
necesare a unor focare de excitaie n scoara cerebral. Apare astfel
concretismul gndirii, adic incapacitatea deficienilor mintal de a se desprinde
de concretul nemijlocit, capacitatea redus de transfer, de adaptare la situaii noi,
prin afectarea funciei semiotice i a capacitii de comunicare.

8
 Dereglarea dinamicii corticale este nsoit de un alt fenomen comun care
afecteaz dezvoltarea psihic a copiilor cu deficiena mintal i anume
dereglarea dinamicii dezvoltrii psihointelectuale avnd drept consecin:
heterocronia oligofrenic, vscozitatea genetic i caracterul restrns al
proximei dezvoltri.
Termenul de vscozitate genetic a fost introdus n limbajul de specialitate
de B. Inhelder (E. Verza, 1996) i se refer la incapacitatea deficienilor mintal
de a se desprinde rapid i definitiv (aa cum se petrec lucrurile la copilul fr
abateri n dezvoltare) de stadiile precedente ale dezvoltrii mintale, la ncetinirea
i stagnarea acestei dezvoltri, nainte ca stadiile sale superioare s fi fost atinse.
Astfel, dac la copilul normal dezvoltarea intelectual se caracterizeaz prin
fluen, dinamism i atingerea accelerat a maturitii mintale, la deficienii
mintal aceast dezvoltare este anevoioas, fluctuant i neterminat.
L.S. Vgotski consider c (apud Ghe. Radu, 2000), ntre copilul cu
deficien mintal i cel fr abateri n dezvoltare exist diferene semnificative
sub aspectul caracteristicilor zonei proximei dezvoltri. n timp ce copilul cu
intelect normal se caracterizeaz printr-o zon proxim larg, eficient,
dinamic, sub aspectul realizrii noilor achiziii cognitive, dar i a celor din
domeniul afectivitii, comportamentului, comunicrii, la copilul cu deficien
mintal zonei proximei dezvoltri este limitat, lipsit de dinamism operaional
i puin eficient sub aspectul achiziiilor posibile, cu att mai ngust, mai
restrns cu ct gravitatea deficitului intelectual este mai mare.
Fenomenul menionat se concretizeaz n faptul c (Ghe. Radu, 2000), de
obicei, cnd nu se descurc singur n rezolvarea unor sarcini colare, acest
deficient nu solicit, din proprie iniiativ ajutorul adultului i nu tie cum s
foloseasc sprijinul pe care i-l acord, fie profesorul sau educatorul, fie printele
sau oricare alt persoan, apt s i medieze accesul la informaia venit din
exterior. n activitatea la care particip, deficientul mintal nu resimte nevoia de
feedback, participarea sa la actul nvrii, fiind adesea, mecanic, stereotip,

9
fr o raportare contient i permanent la obiectivul (modelul) urmrit.
Heterocronia dezvoltrii deficientului mintal, fenomen studiat i descris
de R. Zazzo, este acea caracteristic prin care deficienii mintal sunt nu numai
ntrziai n dezvoltarea lor, ci sunt i dizarmonici n structura personalitii, ceea
ce nseamn c ntrzierea n dezvoltare se manifest inegal la nivelul diferitelor
paliere (Ghe. Radu, 2002). Heterocronia (A. Ghergu, 2007) se caracterizeaz
prin decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltrii generale
a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatic i dezvoltarea psihic, dintre
vrsta cronologic i cea mintal, ntre acestea existnd un decalaj temporal. E.
Verza (1996), referindu-se la aceast trstur, subliniaz c diferite funcii
psihice nu se dezvolt n mod echilibrat, fenomen relativ valabil i pentru omul
normal, cnd se creeaz un uor decalaj la nivelul unor funcii: unii au o
memorie vizual mai bun, n timp ce alii posed o memorie auditiv, operaia
de calcul poate fi mai dezvoltat dect capacitatea de formulare verbal i
invers, etc. dar n timp ce la normal dezvoltarea unei funcii stimuleaz i
evoluia alteia, la deficientul mintal, avansul unei funcii se poate realiza chiar n
detrimentul celorlalte. Esenial pentru Zazzo este ca deficientul mintal s fie
definit ca o structur de ansamblu subliniindu-se c deficiena mintal este mai
puin un deficit mintal i mai mult o structur particular determinat de o
integrare dizarmonic a ritmurilor de dezvoltare asincron. Un copil de 10 ani cu
vrsta mintal de 6 ani nu poate fi comparat cu un copil normal cu vrsta
mintal de 6 ani. Ei nu pot fi identici pentru c normalul dispune de o experien
mai larg i mai bogat, de automatisme mai complexe, are un status social total
diferit de cel al copilului deficient mintal, ritmul de dezvoltare al acestuia din
urm este mult mai lent i acest element este cel care i difereniaz pe cei doi.
Copilul normal crete fizic i mintal n acelai ritm, pe cnd la un copil deficient
mintal nu apare acest sincronism, iar decalajul dintre vrsta mintal i cea
cronologic crete progresiv.
Subliniind c vscozitatea genetic i pune amprenta asupra conduitei

10
debilului mintal n toate situaiile, R. Fau (n E. Verza, 1996) arat c, atunci
cnd solicitrile depesc posibilitile de rspuns, se manifest o alt
caracteristic, fragilitatea construciei personalitii. Operaiile logice, fiind la un
nivel sczut, nu faciliteaz constituirea de raporturi sociale stabile i evolutive,
deoarece predomin fragilitatea i infantilismul n comportament. Fragilitatea
poate fi, pe de o parte, disociat, cu manifestri de duritate, impulsivitate i lips
de control, iar pe de alt parte, mascat, ce apare la debilii care triesc ntr-un
mediu securizant, fcnd posibil disimularea trsturilor negative.
O alt trstur de specificitate analizat i descris de E. Verza (1996) se
refer la fragilitatea i labilitatea conduitei verbale. Pentru a surprinde aceast
caracteristic, analiza s-a efectuat n raport de performanele limbajului i de
coninutul comunicrii verbale (competena) fa de situaiile variate n care ea
se desfoar. Relaia respectiv se manifest prin neputina deficientului de a
exprima logico-gramatical coninutul situaiilor semnificative, de a se menine la
nivelul unui progres continuu i de a-i adapta conduita verbal la schimbrile ca
apar n diverse mprejurri. Retardurile i tulburrile de limbaj, cu o frecven
mare, accentueaz coninutul fragilitii i labilitii conduitei verbale.
Incapacitatea concentrrii ateniei asupra dimensiunilor relevante ale
stimulilor din jur se manifest prin faptul c individul nu-i poate concentra
atenia asupra a ceea ce i se explic, ntreab de mai multe ori acelai lucru, etc.
Aceast caracteristic este corelat cu incapacitatea de a fixa sau de a organiza,
ntr-o manier eficient, elementele unei sarcini de lucru i se refer la
dificultile n articularea unor secvene practice de lucru n scopul obinerii unei
finaliti precise sau a unui produs finit, fr o ndrumare permanent din partea
unui mentor.
Dup Kurt Lewis, insuficienta dezvoltare a sistemelor psihice la copilul
cu deficien mintal duce, concomitent cu concretismul i primitivismul
gndirii sale, la insuficienta difereniere a lumii percepute i trite; ca urmare,
personalitatea sa este insuficient difereniat.

11
 n ceea ce privete menionarea acestor trsturi de specificitate se impune
precizarea c aceste fenomene indic asemnri ale deficienilor mintal sub
aspectul caracteristicilor intelectuale, existnd o anumit nivelare a
randamentului cognitiv la cote inferioare de performana, fapt evideniat de
rezultatele obinute la testele de inteligen, ct i la probele de cunotine
colare. Astfel, n planul activitilor recuperatorii se impune echilibrarea
compensatorie de perspectiv a personalitii n ansamblul su i nu accentuarea
excesiv a corectrii proceselor intelectuale. (Ghe. Radu, 2002). n aceeai
ordine de idei, erban Ionescu (1974) evideniaz faptul c dincolo de o
anumit specificitate a populaiei de deficieni mintal, exist diferene
individuale importante iar specificitatea trebuie s fie cutat n fiecare caz
particular.

12