EPISTOLELE APOSTOLULUI PAVEL

EPISTOLA către Efeseni

(epistolă hristologică scrisă la Roma la sfârșitul primei captivități, în anului 63 d. Hristos)

Epistola către Efeseni aparține Sfântului Apostol Pavel căci autorul se numește, chiar de
la începutul ei, cu numele și calitatea sa: "Pavel, Apostol al lui Iisus Hristos, prin voința lui
Dumnezeu" (1, 1).
Autenticitatea epistolei este confirmată de o serie de mărturii interne și externe. Astfel din
analiza cuprinsului observăm că atât limbajul cât și ideile sunt pauline. Stilul cu caracteristicile
sale aparține Sfântului Pavel, deși aici este mai calm, mai lipsit de spirit polemic. Doctrina
Epistolei se aseamana in liniile sale generale cu aceea din epistolele pauline, recunoscute ca
autentice, cu toate ca ea are doctrina sa specifică.
Epistola cuprinde șase capitol și se împarte în două părți:

 Partea I (cap. 1-3) doctrinara, precedată de un prolog (1; 1-14), este o scurtă expunere
a învățăturii creștine despre marile binefaceri ale mântuirii aduse lumii de Domnul
Hristos, prin care El a înființat Biserica, devenind cap al ei, iar creștinii, membrii trupului
Său.
 Partea a II-a (cap 4-6), morala cuprinde o serie de sfaturi arătând creștinilor cum trebuie
să viețuiască în lume ca membri ai Bisericii, pentru a fi la înălțimea Capului Bisericii,
Domnul Hristos.

Fiind scrisă aproape de sfarșitul activității Sfântului Pavel, Epistola către Efeseni constituie
o sinteză doctrinară și încununare a întregii sale învățături.
 EPISTOLA către Filimon

Această epistolă este mai scurtă şi mai personală decît oricare altă scriere a lui Pavel. Ea
nu tratează probleme de credinţă, ci caută să rezolve o criză apărută în relaţia dintre doi membrii
ai Bisericii lui Cristos. Fără nici o îndoială, în afara epistolelor pe care le avem în Noul
Testament, apostolul a mai scris multe alte scrisori ca aceasta. Filimon ne descopere latura
pastorală a caracterului lui Pavel, talentul lui neasemuit de a se apropia de oameni şi abilitatea lui
de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu. Conţinutul epistolei nu prezintă nici un adevăr doctrinar
major, dar textul este plin de tact, de delicateţe şi de bun simţ creştin. Maturitatea unui lucrător
creştin se vede din felul în care el ştie să se descurce în situaţii neobişnuite şi complicate.Epistola
către Filimon este o demonstraţie a maturităţii creştine atinse de Pavel. În ea observăm o
impresionantă împletire de autoritate apostolică şi gingăşie pastorală.
Epistola către Filimon este o poveste de dragoste. Ea este corespondentul cărţii Rut din
Vechiul Testament, cu deosebirea că în Rut avem de a face cu dragostea firească dintre oameni,
iar în Filimon ne întîlnim cu dragoste „în Domnul" care se manifestă între membrii colectivităţii
creştine. Una din temele caracteristice acestei epistole este „triunghiul iubirii". Pavel îi scrie lui
Filimon cam aşa: Eu te iubesc pe tine şi ştiu că tu mă iubeşti pe mine, dar eu îl iubesc şi pe
Onisim, aşa că dragostea ta pentru mine trebuie să se manifeste şi în atitudinea ta faţă de el („ca
pe un frate prea iubit, mai ales de mine, şi cu atît mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în
Domnul! Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi" v. 16-17). La
scară umană, acest triunghi al iubirii este replica triunghiului dintre Dumnezeu şi oameni (1 Ioan
4:20-21).
 EPISTOLA către Filipeni
(epistolă hristologică scrisă la Roma în anul 63 d. Hristos)

Epistola este scrisă de către Apostolul Pavel, în timpul primei sale captivități, la Roma
din anul 63. Este o epistolă personală, care cuprinde îndeosebi învățături morale și sfaturi pentru
o adevarată viață creștină, ferindu-se de iudaizanți. Printre aceste îndemnuri strecoară și unele
învățături doctrinare, dintre care amintim:
 existenta ierarhiei bisericesti: episcopi, preoti si diaconi (1, 1);
 intruparea Domnului Hristos, socotit un act de adâncă smerenie (2, 5-11);
 nici un creștin nu se poate socoti cu certitudine mântuit, ci pe cale, in drum, spre
mântuire (3,12-13).
Din punct de vedere moral, avem:

 Sfantul Pavel ca exemplu de jertfelnicie pentru creștini prin suferințele și

închisoarea sa (1, 20-21);
 caracteristica adevaratei vieți creștine: blândețea, rugăciunea și faptele bune (4,
5-6, 8);
 amănunte biografice din viața Sfântului Pavel (3, 5-6).

EPITSOLA către Timotei ( I )

„Îți scriu acestea…ca să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care
este Adunarea Dumnezelui celui viu, stâlp și temelie a adevărului.” ( 1. Timotei 3:14-15)
Epistola I către Timotei este una din cele trei epistole pastorale (alături de epistola a doua
către Timotei şi epistola către Tit) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului
apostol Pavel aflate în Noul Testament. El îl avertizează pe Timotei împotriva sofiştilor amatori
de basme iudaice şi genealogii, asupra ereticilor refractari, asupra sofiştilor înclinaţi spre basme
profane şi băbeşti, asupra celor înclinaţi spre controverse şi certuri de cuvinte, asupra flecăriilor
profane şi a împotrivirilor aşa-zisei ştiinţe. Apostolul Pavel adresează sfaturi cu privire la
comportamentul drept al bărbaţilor, femeilor, robilor, trasează condiţiile necesare
pentru preoţie şi diaconie, descrie atitudinea potrivită faţă de vârstnici, tineri, autorităţile statului
şi faţă de văduve. El avertizează şi asupra unei grave nepăsări - aceea faţă de propria familie.
Epistola se încheie cu o pledoarie pentru mulţumirea cu un minimum de hrană şi îmbrăcăminte,
avertizând asupra pericolelor iubirii de arginţi, însoţite şi cu sfaturi adresate bogaţilor spre fapte
bune şi milă, ca bună temelie pentru viaţa veşnică.
 „Îți scriu acestea…ca să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care
este Adunarea Dumnezelui celui viu, stâlp și temelie a adevărului.” ( 1. Timotei 3:14-15)
Pavel a proclamat întregul plan al lui Dumnezeu chiar în Efes, iar în Epistola sa descrie
marile privilegii și binecuvântări ale mădularelor trupuui lui Hristos. Acum el învață pe Tiotei în
prima sa epistolă, cu privire la ordinea exterioară a biericii. Adevărurile scris în epistola către
Efeseni nu cu mult de trei ani înurmă, nu aveau să fie repetate.Apostolul a presupus aceste
adevăruri ca fiind cunoscute. Acesta este de asemenea ș motivul pentru care prima epistolă către
Timotei are cu totul alt character decât epistola către Efeseni.Prima epistolă către Timotei nu este
Adresată nici credincioșilor, nici întregi adunări de acolo, ci unui slujitor care a fost însărcint și
autorizat de către apostolul însăși.
Apostolul Pavel îl avertizează pe Timotei: ,,de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine
de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta
credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de
cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevi necurmate ale
oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig.
Depărtează-te de unii ca aceştia." (I Tim. 6, 3-5)
 EPISTOLA către Tit

Epistola către Tit este una din cele trei epistole pastorale (alături de cele două epistole
către Timotei) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul
Testament. Ea este o colecţie de sfaturi adresate lui Tit, organizator şi conducător al Bisericii din
Creta. Destinatarului epistolei îi sunt indicate condiţiile morale pe care trebuie să le
îndeplinească preoţii şi episcopiişi i se dau îndrumări cu privire la sfaturile pe care trebuie să le
adreseze atât în general, cât şi anumitor categorii speciale-vârstnici, tineri şi robi. Fiul în credinţă
Tit este îndemnat de apostolul Pavel să se ferească de sofistică şi i se spune care este atitudinea
potrivită în raport cu ereticii.
Apostolul Pavel îi spune lui Tit să-i sfătuiască pe tineri să fie cumpătaţi. Apoi îi spune să
fie o pildă de fapte bune în toate privinţele, iar în învăţătură, să dea dovadă de integritate, de
seriozitate , de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată
să spună nimic rău de ei (de creştini).
 EPISTOLA către Coloseni

Epistola a fost scrisă de Apostol la Roma, spre sfârșitul primei sale captivități, în
primăvara anului 63. Odata cu această epistolă au fost expediate și epistolele către Efeseni și
către Filimon.
Sfântul Apostol Pavel scrie Epistola cu scopul de a combate erezia iudeo – gnostică ce
amenința Bisericile din cele trei orașe apropiate (Colose, Laodiceea si Ierapole), arătând
rolul Domnului Hristos în mântuirea lumii, de a-i întării în credință, dându-le și anumite sfaturi
morale.
Epistola cuprinde 4 capitole și se împarte în trei părți:

 Partea I doctrinară (cap 1) este precedată de un prolog (1,1-12), conține numele

autorului și ai adresanților și asigurarea Apostolului că se roagă lui Dumnezeu
pentru credința colosenilor.

 Partea a II-a polemică (cap 2), unde se combat ereziile iudeo-gnostice.

 Partea a treia morală (cap 3-4), se dau o serie de învățături morale pentru
noua viață creștină.

Este o epistolă hristologică ce arată raportul lui Hristos cu Dumnezeu Tatăl, cu lumea și
Biserica și se combat speculațiile filosofiei gnostice.
Învățături dogmatice:
 Dumnezeirea Domnului Hristos, eternitatea Sa și cap al Bisericii (1,15-20);
 prin Jertfa Sa s-a împacat cerul cu pământul și s-a refăcut unitatea lumii (1, 20-
23);
 prin Botez ne curățim de păcate și devenim oameni noi (2,12);
 prin creștinism s-a desființat Legea și ritualul iudaic, precum și sărbătorile ei
(2,16).
Învățături morale:
 îndepărtarea de erezii și filosofia păgână (2,8);
 prin creștinism s-a redat demnitatea, libertatea și egalitatea tuturor oamenilor
(3,11) datoriile soților, copiilor și părinților în familia creștină (3, 18-21);
 folosirea timpului cu înțelepciune și modul de a vorbi al creștinului (4,5-6).