Sunteți pe pagina 1din 9

Comunicare educaţională

Motto
…dacă nimeni nu mă întreabă
ce este timpul, ştiu;
dar dacă mă întreabă, nu mai ştiu…

Sfântul Augustin

Curs nr. 1

• Comunicarea – repere privind interacţiunea educaţională


Delimitări conceptuale
Forme ale comunicării umane - implicaţii psiho-pedagogice
Comunicarea didactică şi elementele ei

• Bibliografie:
Cucoş, Constantin – coord. (1988). Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice. Iaşi: Polirom.
Pânişoară, Ion Ovidiu. (2003). Comunicarea eficientă – Metode de
interacţiune educaţionale. Iaşi: Polirom.
Şoitu, Laurenţiu. (2001). Psihopedagogia comunicării. Iaşi: Institutul
European

Comunicarea - repere privind interacţiunea educaţională -


Ce este comunicarea?

Delimitări conceptuale...

A comunica înseamnă “a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune”


sau despre oameni, comunităţi sociale etc. – “a fi în legătură, în contact cu”; “a vorbi
cu”, “a fi în legătură cu... a duce la..”
(DEX, p.179)

1
Forme ale comunicării umane

• După numărul de parteneri…


Intrapersonală,
Interpersonală,
În grup mic
Publică
• După statutul interlocutorilor…
Verticală
Orizontală

Forme ale comunicării umane


• După codul folosit…

comunicare verbală,
paraverbală,
nonverbală.

Comunicarea verbală

Caracteristici
• Informaţia este codificată şi transmisă prin cuvânt şi prin tot ceea ce ţine de acesta
sub aspect fonetic, lexical, morfosintactic.
• Este specific umană.
• Forme: orală şi/sau scrisă
• Cea mai studiată formă a comunicării umane.
Constantin Cucoş coord. (1998, p. 226)

Comunicarea paraverbală
Caracteristici:
• Informaţia este codificată şi transmisă prin elemente prozodice şi vocale ce
însoţesc cuvântul şi vorbirea în general şi care au semnificaţii comunicative
aparte.
• În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii, particularităţile de pronunţie,
intensitatea rostirii, ritmul şi debitul vorbirii, intonaţia, pauza
• Nu poate fiinţa, ca formă, decât concomitent cu exprimarea verbală. Din
perspectiva conţinutului însă, ele se pot separa radical.
Constantin Cucoş coord. (1998, p. 226)

2
Comunicarea nonverbală

Caracteristici:
• Informaţia este codificată şi transmisă printr-o diversitate de semne legate direct
de postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea partenerilor.
• Înlesneşte, facilitează exprimarea verbală.
• Se bazează deopotrivă pe elemente înnăscute dar şi învăţate.
• Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în
construirea condiţiilor interacţiunii, în cazul structurării interacţiunii, al
influenţării conţinuturilor, de cunoaştere a partenerului.

De reţinut...
• Comportamentele comunicaţionale pot fi cu dominantă verbală, cu dominantă
nonverbală sau mixte.
• Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit, în proporţii hotărâtoare, prin CPV şi
CNV: 55% nonverbal, 38%paraverbal şi doar 7% verbal !!!
• CV şi CPV sunt obligatoriu simultane, CNV poate fi simultană, dar le poate şi
anticipa şi succeda.
• Într-o comunicare cu dominanţă verbală, cum este cea didactică, CPV şi CNV nu
se adaugă verbalului, ci formează un întreg structurat, complex, convergent.

Implicaţii psihopedagogice

• Randamentul comunicării didactice nu se reduce la formularea conţinuturilor


verbale – prin orientările lor atitudinale, pozitive, neutre sau negative, profesorul
şi elevul potenţează sau frânează comunicarea, sporesc sau anulează efectele
conţinuturilor didactice propuse.
• Comunicările para- şi nonverbală pregătesc terenul pentru mesajul verbal.
• O comunicare complexă(V, PV, NV), convergentă, uşurează îndeplinirea unor
sarcini diferite.
• Folosirea multicanalităţii în transmiterea şi receptarea mesajului facilitează
prelucrarea şi reţinerea unei mari cantităţi de informaţii şi, în acelaşi timp,
sporeşte varietatea şi atractivitatea actului de comunicare.
• Combinarea variată şi convergentă a mesajelor verbale, para- şi nonverbale, poate
reprezenta, nu de puţine ori, un spor de claritate şi prin aceasta, economie de timp;
• Comunicarea divergentă poate produce confuzii, nesiguranţă şi chiar refuzul
conţinuturilor transmise

3
“Prin modul său de a preda, un profesor produce în mod constant
indici în legătură cu ceea ce consideră a fi important, cu modelul de comportament
pe care-l aşteaptă de la elevi, cu tipurile de participare pe care le doreşte, cu
calitatea de activitate pe care o va accepta... Indiferent dacă aceşti indici sunt
verbali sau nonverbali, dacă sunt conştienţi sau inconştienţi, elevii îşi modelează
comportamentul în funcţie de ei.”
(Grant, B. ş.a., 1977)

Constantin Cucoş coord. (1998, pp. 232-233)

Delimitări conceptuale...

Comunicarea didactică este o comunicare instrumentală, direct implicată în susţinerea


unui proces de învăţare…

Luminiţa Iacob în Constantin Cucoş coord. (1998, p. 235)

Delimitări conceptuale

Caracteristicile comunicării instrumentale:


A. Focalizarea intenţionată şi vădită pe un scop precis
B. Urmărirea atingerii lui prin obţinerea unui efect în comportamentul receptorului
C. Capacitatea emiţătorului de a se modifica, în funcţie de reacţia partenerilor, pentru
a-şi atinge obiectivul

Constantin Cucoş coord. (1998, p. 231)

Delimitări conceptuale
CARACTERISTICILE COMUNICĂRII DIDACTICE:
• Dimensiunea explicativă
• Structurarea comunicării didactice conform logicii pedagogice
• Rolul activ al cadrului didactic faţă de conţinuturile ştiinţifice
• Pericolul transferării autorităţii de statut asupra conţinuturilor
• Personalizarea comunicării
• Ritualizarea şi normele nescrise

4
Elementele comunicării didactice…Emiţătorul…Adică profesorul…

Emiţătorul…

• Caracteristici:

►Posedă informaţie mai bine structurată decât receptorul;

► Presupune o stare de spirit (motivaţie);

► Presupune un scop explicit (alăturat mesajului) şi unul implicit (motivul transmiterii


mesajului, uneori necunoscut receptorului).

Bazele puterii sau influenţei… profesorului


 Puterea recompensatoare
 Puterea coercitivă
 Puterea referenţială
 Puterea expertului
 Puterea legitimă

(Ion Ovidiu Pânişoară, 2003, p. 23)

Receptorul… adică elevul…şi reacţiile sale


• Reacţia expresiei valorice
• Reacţia adaptativă
• Reacţia ego defensivă
• Reacţia cognitivă

Katz apud Ion Ovidiu Pânişoară (2003, p. 26)

Mesajul şi efectele sale…

Mesajul presupune un mozaic de informaţii obiective, judecăţi de valoare care privesc


informaţiile (subiectiv) şi judecăţi de valoare şi trăiri personale în afara acestor informaţii
etc.

Efectele…
… de întâietate:
…datele prezentate de emiţător la început au mai multă influenţă…

… de recentivitate:
…uneori informaţiile prezentate la urmă au importanţă mai ridicată…

5
Decodarea

…presupune descifrarea sensului mesajului primit…

Receptorul trebuie să fie în posesia codului adecvat ! ! !

 Filtrarea mesajelor
• Aşezarea pe niveluri – gândurile, sentimentele, tendinţele incompatibile cu setul
perceptiv al individului tind să fie continuu rejectate sau ignorate.
• Ajustarea – părţile din mesaj considerate înalt dezirabile receptorului sunt luate
în consideraţie într-o pondere foarte mare.
• Asimilarea – receptorul ataşează mesajului înţelesuri pe care transmiţătorul nu a
intenţionat să le transmită.
(Ion Ovidiu Pânişoară, 2003, pp. 30-31)

Feedback-ul

…este o informaţie trimisă înapoi la sursă .

• Feedback-ul evaluativ
Pozitiv (motivează)
Negativ (când urmăreşte
un rol corector)

• Feedback-ul nonevaluativ
(accentul este pus pe faptul că nu se fac referiri la propriile noastre idei şi judecăţi în
legătură cu problema în cauză)

(Ion Ovidiu Pânişoară, 2003, pp. 31-32)

Tipuri de feedback nonevaluativ


• Feedback-ul de sondare presupune să cerem persoanei din faţa noastră informaţii
adiţionale pentru completarea problemei.
• Feedback-ul de înţelegere presupune să încercăm să distingem adevărata
semnificaţie a celor spuse de către cealaltă parte.
• Feedback-ul suportiv presupune că problema pe care cealaltă persoană o
consideră importantă şi semnificativă este considerată şi de către ascultător ca
fiind importantă şi semnificativă.
• Feedback-ul “mesajul-eu”.

(Ion Ovidiu Pânişoară, 2003, pp. 31-32)

6
Canalul de comunicare… calea care permite difuzarea mesajului

În sens larg……defineşte totalitatea posibilităţilor fizice de comunicare.

În sens restrâns……putem vorbi despre modul de structurare a comunicărilor.


 Canalul în formă de “X”(STEA)
 Canalul în formă de cerc
 Canalul reţea
 Canalul în formă de “Y”

Contextul comunicării

Reprezintă cadrul (fizic şi psihopedagogic) în care comunicarea se produce.


…contextul fizic : aranjarea mobilierului, timpul desfăşurării etc.
… contextul psiho-pedagogic : contextul imaginativ creat de un emiţător în timpul unei
povestiri legate direct de mesaj. Acest context poate să depindă, într-o măsură mai
ridicată, de actorii comunicaţionali sau de condiţiile sociale care anticipează structuri
comunicaţionale:

Condiţii sociale care anticipează structuri comunicaţionale:

Proximitatea: persoanele care se găsesc una în apropierea celeilalte au o frecvenţă a


posibilităţii de inter-relaţionare şi comunicare sensibil mărită în comparaţie cu cele aflate
la distanţă.
Similaritatea: cei care se află în aceleaşi împrejurări socio-educaţionale, care au interese,
credinţe, activităţi şi scopuri comune permit o mai accentuată probabilitate educaţională;
Apartenenţa la grup: inter-comunicarea este mai prezentă în interiorul grupului decât
între grupuri deoarece în primul caz statusurile şi rolurile sunt mai clar definite.

Dimensiuni ale contextului:

Dimensiunea fizică: este definită de întregul ansamblu de elemente din mediul


înconjurător care au o contribuţie (pozitivă sau negativă) în procesul comunicării

Dimensiunea psihosocială: include rolurile participanţilor, elementele de cultură


socială, apartenenţă la anumite grupuri, mentalităţi şi statusuri formale sau informale
etc.;

Dimensiunea temporală: care include timpul istoric şi timpul zilei.

7
Contextul comunicării – climatul educaţional
Climatul educaţional este generat de dimensiunea fizică şi cea psihosocială.

CLIMAT DEFENSIV CLIMAT DE SPRIJIN

Evaluare Descriere
Control Orientare spre probleme
Strategie Spontaneitate
Neutralitate Empatie
Superioritate Egalitate
Siguranţă Provizorat

Condiţiile reuşitei în comunicarea didactică


Văzute de elevi:
a. Motivaţia personală
b. Formatorul respectă elevii
c. Are atitudine pozitivă faţă de toţi
d. Exigent şi drept
e. Competent şi interesant
f. Informat
g. Spune când ştie şi când nu
h. Creează un climat foarte bun.

Condiţiile reuşitei în comunicarea didactică


Văzute de formator:
• Prezenţă, participare, atmosferă
• Se simte în formă
• Participanţii sunt motivaţi, înţeleg utilitatea temei
• Sunt curioşi.

Condiţiile reuşitei în comunicarea didactică


Condiţii comune, puse de ambii parteneri:
• Alegerea subiectului şi direcţionarea lui
• Modul de tratare a sarcinii din punct de vedere pedagogic
• Calitatea relaţiilor, recunoaşterile reciproce.

8
Concluzii:
Profesorul şi competenţele sale de comunicare
 Un larg evantai de comportamente
 Empatia
 Capacitatea de a-şi îndeplini rolul
 Capacitatea de a găsi comportamentul potrivit
 Complexitatea cognitivă
 Autoobservarea
 Angajarea în relaţie