Marin Petronela, CSRP, anul 2, gr.

Functia persuasiva a artei oratorice

1. Mecanismele persuasiunii
Pentru ca prin discursul oratoric individul trebuie sa exercite o influenta asupra celorlalti,
arta oratorica este strans legata de persuasiune.
Persuasiunea(Kant) = o forma de influenta prin care ne asumam o idee in baza unor criterii
subiective; din punct de vedere oratoric ea este unidirectionalaoratorul urmareste sa-l
influenteze pe receptor in sensul acceptarii ideilor proprii.
Relatia de influentare discursiva de tip oratoric se organizeaza pe trei dimensiuni:
• ethos – tine de orator, de calitatile lui, de autoritatea de care se bucura in raport cu
auditoriul
• logos – vizeaza modul de constructie a discursului
• pathos – are in atentie auditoriul, cu ansamblul sau de trairi psihologice
Pentru ca persuasiunea este direct legata de orator, doar primele doua dimensiuni (ethos si
logos) ajuta oratorul sa-si atinga scopul.
Ethos - persuadam pe cineva prin calitatile noastre personale - prestigiu, autoritate,
disponibilitate pentru altul, sau chiar prin calitati fizice
Logos – persuadam pe cineva prin modul nostru de a vorbi, de a construi discursul

2. Ethosul persuasiv si ,,liderul charismatic”

Un orator desavarsit poate influenta gratie charismei pe care o are, in virtutea unei mari
autoritati ( autoritate epistemicaautoritatea celui care stie; si autoritate deontica 
autoritatea celui care detine o functie).Autoritatea asigura o anumita charisma oratorului si
contribuie la succesul discursului sau, desi, in absolut, lucrurile nu ar trebui sa se petreaca
astfel ( doi indivizi care spun acelasi lucru ar trebui sa influenteze in acelasi grad, dincolo de
diferenta lor de autoritate).
In viziunea lui Alexandre Dorna omul charismatic este acela care ,,este un revelator
formidabil al adevarurilor ascunse cu ajutorul unei <<inteligente emotionale>>.”, adica omul
charismatic vede ceea ce ceilalti nu vad si, pe deasupra, le arata si celorlalti ceea ce ei nu vad.
Prin aceasta el poate influenta publicul care, adesea, este de-a dreptul entuziasmat de aceste
calitati.Charismaticul, prin calitatile sale, prin abilitatea de a pune viata sa afectiva in slujba
discursului pe care il tine, reuseste sa antreneze, cel putin din punct de vedere afectiv, mase
mari de oameni care il urmeaza fara cracnire, fapt care poate fi periculos in anumite contexte
(ex. Adolf Hitler).
Insa, oricat de charismatic ar fi oratorul, este foarte important ca si contextul sa fie favorabil
discursului acestuia (economic, social, afectiv, etc.).
3. Logosul ca sursa a persuasiunii
- expresivitatea constructiei discursive poate sa influenteze intr-un grad mai mare sau mic
publicul care asculta
- o constructie discursiva este expresiva daca se abate de la ceea ce Roland Barthes
numeste ,,gradul zero al scriiturii”, adica, de la sensurile originale ale cuvintelor care
intra intr-un astfel de discurs. Ex.:,, Ironia este grauntele de sare, datorita caruia
mancarea capata gust.”(TH. Mann).
- un discurs care foloseste sensurile figurate ale cuvintelor va influenta puternic pe aceia
care sunt capabili sa recepteze adevaratul sens si adevaratele intentii discursive ale
oratorului si va lasa in afara influentei pe ceilalti
- persuasiunea indusa de expresivitatea limbajului (cazul actorilor) se regaseste si in
folosirea cu abilitate a figurilor retorice; acestea asigura o anumita demnitate prezentei
discursive a oratorului si pot scoate discursul din cotidian si din amatorism
Marin Petronela, CSRP, anul 2, gr.3

- limbajul presarat cu figuri retorice atrage prin enigmaticul sau, in care cititorul rafinat
descopera „secventa ironica” pe care oratorul o presara in discursul sau
Astfel, putem observa ca ethosul persuasiv se adreseaza unei mase de oameni, fara
cunostinte prea mari in arta oratoriei, iar logosul este adresat unui anumit public,iar acesta
poate observa ,,finetea artei”.