Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aristotel Generalitati
Izvoare:
Izvoare:
Roma Antica
Generalitati
C i c e ro
-Roma antica a fost dominta de cultura greaca, inclusiv sub aspect juridic.
Juristii romani s-au inspirat din doctrina lui Platon si
Aristotel. Cea mai importanta perioada a fost a lui Cicero.
-stoicismul roman a fost influentat de cel grec, insa
doctrina
stoicismului roman este mai degraba o doctrina morala
decat juridica. Filosoful, inteleptul cetatii, sta retras,
separat
de cetate si de interesele acesteia -> nu-l intereseaza
scopul
dreptului. Exista o lege naturala care consta in ratiunea
universala, iar o parte a acestei ratiuni se regaseste in
constiinta fiecarui om. Aceasta conceptie morala
determina
continutul dreptului roman clasic; dreptul natural isi
pierde
din amploare, iar institutiile juridice nu sunt considerate
permanente.
1.-Platon a influentat dr. roman, fiind recunoscute doua
principii ale acestuia:
-ceea ce le place principilor are forta de lege
-principele este absolvit de legi
Neoplatonismul dezvoltat in Imperiul Roman a sustinut
ideea unui drept autoritar, in forma legislativa.
2.-Aristotel, datorita faptului ca a fost singurul pana in
acel
moment care a analizat conceptul de drept si izvoarele
acestuia, a exercitat, deasemenea, o puternica influenta
asupra jurisconsultilor romani.
-justitia inseamna a da fiecaruia ce este alsua; dreptul este
ceea ce este just si deriva din justitie; pentru interpretarea
si
crearea dreptului trebuie sa se recurga la texte, avandu-se
in
vedere fie traditia jurisprudentiala, fie actele pretorului sau
ale Senatului. Modificarea textelor se facea in numele
echitatii, prin confruntarea opiniilor juristilor si scolilor de
jurisprudenta. Se cercetau doar legile juste. Justul se gasea
in dreptul natural. Izvor principal natura.
-a formulat noi obligatii: obligatia de a respecta in fiecare om, fie si sclav, ratiunea umanitatea,
sinceritatea
-mostenirea greaca se observa cel mai bine in conceptul de drept
natural. A definit legea naturala afirmand ca este ratiunea dreapta,
acordata naturii si raspandita in constiinta fiecarui om. Ea este o
lege
veritabila, constanta si eterna
-dreptul nu este rezultatul vointei libere, ci este dictat de natura.
-dreptul nu se fondeaza pe o pura pozitivitate, pentru ca ar insemna
ca in anumite cazuri si legile tiranilor ar fi drept. De aceea este
necesarsa ne raportam la o justitie naturala.
-din jus naturale decurge jus gentium, care serveste ca baza in
relatiile reciproce dintre popoare, pentru ca este fondat pe nevoi
comune. Jus civile este dreptul pe care il are fiecare popor in
particular
-desi recunoaste necesitatea dreptului natural, sustine ca acesta
poate
fi ameliorat cu ajutorul legiuitorului,care are sensul de a tempera
exigentele justitiei pure
-ideea dreptului natural comun tuturor oamenilor se intalneste la
majoritatea juristilor romani; fundamentele dreptului se gasesc in
natura lucrurilor, jus naturale este legat de aequitas, de unde rezulta
tratamentul egal al lucrurilor.
Desi sclavia este contrara dreptului natural, este considerata
fireasca
datorita lui jus gentium, fiind justificata si prin faptul ca este
intalnita
la toate popoarele, ca urmare a razboaielor.
-jus naturale este un concept de traditie greaca, in timp ce jus
gentium este un concept propriu romanilor
Sf. Augustin
Doctrina juridica a Sf. Augustin este marcata de viziunea crestina asupra lumii, asupra statului, asupra legii si a justitiei.
Intalnim o distinctie intre legea divina si cea omeneasca, pe care o califica drept profana, elaborand astfel o teorie a legilor
profane,o teorie a continutului si izvoarelor dreptului, precum si o teorie a statului.
Teoria legilor profane
Continutul Dreptului
-are la baza 2 principii:
-sensul notiunii de ,,justitie este diferit fata de cel din antichitate,
-legile profane nu sunt juste
deoarece la Sf. Augustin justitia inseamna nu egalitate, ci caritate si
-desi sunt injuste, trebuie respectate
generozitate.
-in lucrarea ,, De civitate Dei, Sf. Augustin critica toate Trasaturi ale justitiei crestine:
institutiile statului, sociale, militare si judiciare. Dreptul -are caracter subiectiv fiind o justitie de caritate, contine reguli
nu poate exista decat daca este just, iar justitia consta in a imprecise, care se aplica diferit
da fiecaruia ce este al sau, insa nu poate fi numita justitie -are ca scop perfectiunea nu admite realizarea niciunui interes
cea care nu il are in centru pe Dumnezeu. => justitia personal. Sustine ideea proprietatii private, dar dezvolta si ideea
romana este injusta, pentru ca nu are la baza credinta proprietatii comune, prin punerea in comun a bunurilor de catre
crestina, iar unde nu exista justitie, nu exista nici drept.
crestini.
-desemneaaza prin ,,jus humanum legile cetatii terestre
-primele comunitati de crestini au renuntat la proprietatea privata,
-legile profane trebuie respectate pentru ca crestinul are impartind unii cu altii bunurile, experimentand astfel o alta forma
nevoie de stat si de legile sale profane; prin urmare este de proprietate, deoarece proprietatea privata nu isi are izvorul in
firesc sa le respecte.
dreptul divin.
-justifica respectarea legilor profane injuste prin faptul ca -lipseste sanctiunea element de esenta pt. dreptul crestin; el nu
ele ajuta la pacea cetatii. Exista mai multe grade de pace, poate sanctiona si nu poate fi sanctionat pe pamant.
pacea perfecta si paci inferioare; pacea perfecta este
asigurata de o justitie perfecta, crestina, iar pacile Dreptul crestin poate coexista cu cel laic. Desi nu au puncte
inferioare asigura o ordine provizorie. Legile statului nu comune, nu se opun unul altuia. Dreptul crestin pune accent pe
pot asigura decat o astfel de pace inferioara.
indepartarea omului de cele materiale, terestre, iar cel laic se ocupa
-o a 2-a justificare consta in faptul ca, supunandu-ne cu lucrurile trecatoare.
legilor umane, ne supunem implicit unui plan divin,
pentru ca ele au rostul lor in planul lui Dumnezeu; aceste Pt. un crestin, conteaza respectarea legii divine, neavand importanta
legi reflecta ceva din ordinea lui si de aceea trebuie ce dispune legea laica.
respectate.
-doctrina Sf. Augustin este diferita de tot ceea ce se Ex: daca propria viata ii este suprimata de justitie, nu are
Teoria Statului
-statul trebuie sa se bazeze pe legi crestine, trebuie sa pedepseasca
atingerile aduse bisericii crestine, mergand pana la folosirea fortei
pentru respectarea credintei. Legile omenesti ar trebui sa fie in
concordanta cu cele crestine, dar aceasta nu este neaparat o conditie
pentru respectarea si aplicarea lor.
-crestinii trebuie sa respecte legile terestre (desi sunt rele), pentru ca
si ele sunt o parte din intregul ordinii divine. Este ideal ca ele sa fie
juste, dar justul nu poate fi cunoscut decat prin credinta
-statul crestin trebuie sa evolueze spre crearea unei cetati divine, un
refugiu al crestinilor, iar cetatea terestra sa devina una divina,
dreptul omenesc devenind astfel crestin.
In lucrarea ,,Summa Theologiae , Sf. Toma subliniaza dublul rol jucat de crestinism in formarea dreptului:
1. Divinitatea are rolul de a ne arata ca natura umana nu este singura in Univers, ca exista o lume spirituala deasupra ei
2.Cunoastearea umana poate fi ajutata de revelatia divina. Dumnezeu calauzeste omul si il ilumineaza de-a lungul vietii,
ajutandu-l sa descopere adevaruri rationale
Termenul drept- aceeasi semnificatie ca la Aristotel adica dreptul este obiectul justitiei.
Se recunoaste existenta dreptului natural si al gintilor; dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat legile omenesti, care sunt
profane
Legea suprema este cea eterna, din care deriva totul, pentru ca ea este divina. Principiile sale nu sunt cunoscute direct de om, ci
prin legea naturala, lege care poate fi cunoscuta de orice om, indiferent daca este crestin sau pagan. In Tratatul Legilor se arata
ca legea omeneasca deriva din cea naturala, este o prelungire a acesteia.
Izvoare
Vechiul Testament legea veche
Noul Testament legea noua
Scopul izvoarelor este de a ne dezvalui existenta divinitatii, prin care ne putem salva sufletul => existenta vesnica. Fara credinta
insa, si fara a respecta legile divine nu putem accede la aceasta lume noua, pe care Dumnezeu vrea sa o imparta cu noi.
Legea noua ( a lui Hristos ) total diferita de legea umana, nu are continutul si forma legii scrise; este atipica deoarece presupune
o evolutie interioara. Legea crestina este o stare de spirit, pe care trebuie sa o traim in permanenta.
Spre deosebire de Sf. Augustin, Sf. Toma face o distinctie intre legea crestina si drept, acesta din urma fiind accesibil tuturor,
inclusiv necredinciosilor. Doctrina Sf. Toma readuce in prim-plan teoria dreptului natural al antichitatii. Intalnim distinctia
drept public drept privat.
Drept public:
-sustine teoria laica a suveranitatii deschide calea apoi pentru separarea statului de biserica. Suveranitatea este pt toti, inclusiv
pt necredinciosi si este explicata prin intermediul dreptului natural: ea deriva din natura; dominatia politica este naturala =>
suveranitatea nu este considerata o consecinta a pacatului omenesc. Regele ramane supus Papei; regele se ocupa de lucruri
terestre, fiind legat de dreptul natural => supusii, in chestiuni materiale, se supun regelui, iar in cele spirituale, Papei.
Drept privat:
-marcat de teoria proprietatii private; se respinge teoria proprietatii obstesti, comunitare, a crestinilor. Se face referire la notiunea
de vanzare-cumparare, de uz, de contracte, de delict. Institutia casatoriei regim mixt, juridico-religios: are si un rol divin, de
unire cu Hristos si cu biserica => interdictia divortului, a poligamiei si a incestului.
Concluzie: doctrina Sf. Toma, desi tributara Antichitatii, a insemnat un progres al teoriei dreptului natural; a construit
fundamentele vigorii artei juridice, fara a sacrifica scopurile spirituale ale omului
Laicizarea dreptului
Dupa epoca Sf. Toma se observa tendinta de a conferi omului un rol tot mai important in cunoasterea dreptului, cu ajutorul ratiunii. Se trece de
la superior la inferior, de la Dumnezeu la oameni sau de la rege la popor. Procesul de laicizare, numit si de rationalizare ( unoastere cu ajutorul
ratiunii . Astfel, apar noi teorii care au influentat puternic modernizarea dreptului: teoria contractului social, teoria separatiei puterilor, teoria
drepturilor inalienabile.
Hugo Grotius
Thomas
Hobbes
Definitia dreptului
-dreptul este mijlocul rational de a asigura pacea;
dreptul este imuabil. Preia de la Aristotel ideea ca
omul este un animal social => simpla sociabilitate a
oamenilor este suficienta pentru crearea dreptului;
sociabilitatea decurge din dreptul natural si se
realizeaza prin intermediul pactului social.
-dreptul natural al lui Grotius se situeaza intre
curentul dogmatic al dreptului natural crestin si
curentul rationalist al dreptului natural modern, care
tinde sa elimine dreptul divin pozitiv.
-datorita faptului ca suveranul este unicul legiuitor,
lega este cea care determina dreptul.
=> un act este legal daca este conform cu legea facuta
de suveran.
-in literatura de specialitate se considera ca Hobbes sar apropia de pozitivismul juridic.
Conceptia sa este axata pe 3 coordonate, care o
diferentiaza de pozitivism:
-sustine existenta unei legi naturale, pe care se
fondeaza pacea si securitatea; legea pozitiva este doar
mijlocul prin care se atinge pacea si este legata de
legea naturala
-puterea statului nu este limitata de drept
-legea pozitiva este subordonata legii naturale, care ii
arata ce trebuie sa fie. Sistemul juridico-politic al lui
Hobbes nu se identifica cu cel pozitivist.
-dreptul trebuie sa asigure libertatea individului, prin
toate categoriile sale de prescriptii: dreptul comanda,
limiteaza, permite, interzice etc.
John Locke
J.J. Rousseau
libertate,
la
munca,
la
proprietate
privata.Contractul social are ca scop garantarea
drepturilor naturale.
-autoritatile publice sunt inversite cu putere si
trebuie sa garanteze aceste drepturi naturale, iar
daca abuzeaza de puterea incredintata, poporul
are dreptul sa-si ia inapoi suveranitatea.
=>bilateralitatea obligatiei politice:
-obligatia poporului de a se supune legilor
pozitive ale statului
-obligatia statului de a respecta drepturile
naturale ale oamenilor.
-este considerat fondatorul liberalismului politic.
-scopul statului nu este pacea si securitatea
individului, ca la Hobbes, ci maximum de
libertate pentru om.
-cel mai de seama reprezentant al Teoriei
contractului social
-omul se afla intr-o stare de natura; omul nu este
un animal social, ci un animal cu doua tendinte:
mila si perfectabilitatea, care-l fac uman.
-omul se asociaza cu altii, incheie un contract prin
care cedeaza totalitatea drepturilor sale naturale
entitatii create prin contract, statul, care i le
restituie imediat. Drepturile naturale, prin
intermediul contractului, devin drepturi civile.
-pactul are la baza totalitatea vointelor individuale
care se contopesc intr-o vointa generala, care este
ratiunea publica. Suveranul este reprezentat de
ansamblul cetatenilor. Guvernarea democratica
este un ideal neadaptabil la oameni.
1. Declaratia Americana
-ofera o explicatie religioasa: dat fiind
faptul ca suntem creati de Dumnezeu,
suntem egali si suntem inzestrati cu
anumite drepturi inalienabile => avem
dreptul sa le proclamam, pentru ca ne
apartin; au fost create de Dumnezeu pentru
noi.
2. Declaratia Franceza
-nu neaga faptul ca omul e creatura lui
Dumnezeu, dar subliniaza ca drepturile
inalienabile au o semnificatie politica; nu
sunt rezultatul vointei lui Dumnezeu,
pentru ca omul se poate declara titular al
drepturilor pe care natura sa umana le
presupune.
1. Declaratia Americana
-situeaza in centru conceptul
libertate
2. Declaratia Franceza
-situeaza in centru conceptul
egalitate
de
de
Fericirea publica
Metode
Continut
Declaratia Americana:
-pleaca de la ideea contractului social si afirma ca
poporul construieste Republica, nu statul
fondeaza poporul => doctrina liberala.
-orice guvernare este rea de la natura; fericirea
publica se construieste prin afirmarea libertatii,
unde poporul are rolul central
Declaratia Franceza:
-sustine primatul statului in fondarea Republicii
-doar puterea politica are rolul de a garanta
drepturile fundamentale, iar libertatea individuala
trebuie incoronata de egalitate
Rationalistii moderni
Hegel
-se opune doctrinei antice a dreptului natural
-omul este un produs al istoriei, nu un substrat al acesteia
-dreptul natural se bazeaza pe libertatea individului, iar sistemul de drept este expresia libertatii realizate
-dreptul natural nu se opune celui pozitiv
-omul este membru al societatii sub un dublu aspect:
-in cadrul statului rational, unde obligatia esentiala a omului este realizarea interesului sau
-in cadrul statului propriu-zis,ca individ social, intervine, participand la puterea legislativa
-drepturile omului se transforma in obligatii ale cetatenilor
-este sustinatorul proprietatii private, sustinand ca proprietatea colectiva este o contradictie in termeni.
Pozitivismul juridic
-curentul pozitivist a aparut pentru a se opune solutiilor propuse pana la inceputul sec XX, care defineau conceptul de drept si
justitie fundamentate pe jus naturale
-doctrina pozitivista, aparuta la sfarsitul sec XIX, exclude notiunea de just din definitia dreptului.
-aceasta doctrina a dat nastere la 3 curente de gandire:
Scoala Exegezelor
Scoala Engleza
Scoala Germana
-a aparut in Franta, intre 1830-1880
-reprezentant:Jeremy Bentham
-dreptul isi are originea in creatia populara
-determinata de procesul de codificare al -critica sistemul de common law si inradacinata istoric
lui Napoleon
propune codificarea; inlatura orice -apare ideea codificarii legilor in vigoare
-exclude filosofia dreptului din studiul element extrajuridic, pentru a (ideea codului unic)
juridic
-promoveaza o filosofie etatista;
valoarea dreptului natural s-a transferat
la dreptul pozitiv, creat de vointa
suverana a statului
Criza Dreptului
Pozitivismul juridic a declansat o adevarata criza a dreptului, prin reactia sa fata de dreptul natural. Au fost reconsiderate
fundamentele dreptului, termenul drept dobandind noi semnificatii. Pozitivismul a dat nastere la doua mari tendinte: teoriile
formaliste (juridicizarea si etatizarea dreptului) si teoriile antiformaliste (sociologizarea dreptului; ancorarea lui in realitatea
sociala )
1. Teoriile formaliste
-situeaza in centru legea si statul, carora le confera un rol esential in explicarea dreptului
-pozitivismul juridic german a fost criticat la inceputul sec XIX, cand se constata o noua tendinta, cea a autonomiei dreptului,
care a presupus existenta a 2 mari obiective:
1. Sistematizarea stiintei dreptului operatiunea intelectuala de stabilirea regulilor juridice prin deductie. In Germania, dreptul
este considerat un drept pozitiv.
2. Autonomia conceptelor dreptului are 2 componente:
-formularea unei teorii generale a dreptului
-separarea filosofiei dreptului de stiinta dreptului => inlaturarea speculatiilor filosofice
Juridicizarea dreptului Teoria normativista
Hans Kelsen
-critica conceptia traditionala, conform careia dreptul este produsul fortei statului, pentru ca dreptul limiteaza statul, iar aceasta
limitare rezida in vointa statului (autolimitare)
-construieste o teorie pura a dreptului, diferita de TGD.
-ideea centrala: notiunile, conceptele fundamentale ale dreptului trebuie sa fie epurate de orice semnificatie etico-politica =>
TGD trebuie sa fie pur juridica, nu morala, filosofica sau politica.
-conceptia sa normativista este compusa din 2 teze fundamentale:
1. Teza separatiei dreptului de morala
-Kelsen critica teoria conform careia norma juridica este actul de vointa al legiuitorului, care consta in obtinerea de la altul a
unui comportament determinat intr-o situatie precisa.
-vointa subiectiva de a obtine de la altul un comportament e semnificatia subiectiva a ceea ce trebuie sa aiba loc => distinctie
intre fapt si drept. Comportamentul pe care trebuie sa-l aiba o persoana este independent de subiectivismul dintr-un ordin.
Vointa legiuitorului trebuie sa fie independenta de subiectivism.
2. Teoria normativista propriu-zisa
-dreptul este un sistem de norme ierarhizate
-legiuitorul, cand reglementeaza o conduita determinata, este abilitat de o alta norma juridica, ce ii confera aceasta abilitare =>
omul se supune normei juridice, nu unor simple comandamente; este obedient dreptului, nu actului de enuntare al ordinelor,
care nu pot fi obiective, decat daca o norma juridica da emitentilor ordinelor o asemenea putere. In statele moderne, aceasta
norma juridica este Constitutia, careia i se supun toate celelalte norme => formarea dreptului pe trepte/grade.
Validitatea Constiutiei se fundamenteaza pe o norma ipotetica, fundamentala, care are o singura prescriptie: destinatarii
normelor trebuie sa se conformeze normelor puterii constituante.
-dreptul natural si cel pozitiv sunt notiuni diferite si ireconciliabile. Dreptul natural sustine ca validitatea normei depinde de
preceptele de justitie => situarea ei in afara ordinii juridice pozitive si existenta unei morale absolute si unice careia trebuie sa
se conformeze dreptul pozitiv.
-obiectul dreptului: descrierea normelor sistemului si desemnarea celor valide, nu stabilirea de norme juridice sau stabilirea a
ceea ce trebuie sa fie.
Etatizarea dreptului. Pozitivismul etatist francez
-teoria germana conform careia statul este supus dreptului, pe care tot el il creeaza, autolimitandu-se astfel, pentru ca este un
stat de drept s-a impus si in Franta.
-reprezentant: Carre de Malberg
-preia teoria germana a statului persoana juridica si a autolimitarii statului, subliniind ca statul este natiunea organizata
juridic, iar Parlamentul, expresia vointei generale a natiunii, este organul suprem al statului
-doctrina sa se formeaza in contextul in care, la inceputul sec XX, legea este contestata ca fiind singura sursa a dreptului.
-ideea dominanta a lui Malberg este ca statul este supus dreptului =>
a.exista un drept superior dreptului pozitiv creat de stat, ale carui regli sunt inspirate de un principiu de justitie fondat pe
solidaritate
b.se formuleaza teoria autolimitarii, inspirata de cea germana. Daca crearea statului este un simplu fapt nesusceptibil de a
primi o calificare juridica, ceea ce nu este cazul pentru alte persoane juridice care primesc calificarea juridica de la stat, atunci
existenta statului se identifica cu actul care il instituie
-este la celalalt pol al teoriei lui Kelsen, pentru ca in spatele dreptului se afla un fapt, nu o norma juridica. Statul este prin
definitie limitat de drept, pt ca el nu se poate naste si nu poate subzista decat printr-o norma juridica. Statul este o putere
limitata de drept, o organizatie juridica creata de Constitutie.
-spre deosebire de Kelsen, Malberg considera ordinea de drept nu o ierarhie de norme juridice, ci o ierarhie de organe.
-critica teoria lui Kelsen de creare a dreptului pe grade de norme. Stabileste o ierarhie a autoritatilor de stat. Autoritatile statale
sunt cele care cedeaza statului vointa primara si initiala, iar unitatea statului este compromisa cand nu exista o autoritate cu
putere de decizie mai mare, care sa o faca o autoritate predominanta => superioritatea puterii constituante.
-constituirea puterilor statale coincide cu stabilirea regulilor juridice care acorda statut statal autoritatilor si le confera
competenta. => ordinea juridica nu se poate rezuma la o ierarhie de organe. Nu exista organe fara drept; dreptul este cel care
ierarhizeaza autoritatile
-doctrina lui Malberg propune o ierarhizare a autoritatilor si a functiilor ( legislativa, executiva, judecatoreasca, constituanta
cea constituanta fiind cea mai importanta, pt ca ea creeaza Constitutia si stabileste ordinea juridica
2.Teoriile antiformaliste
-critica normativismul juridic si se pot grupa, la randul lor, in mai multe curente:
1. decizionisml juridic
2. scoala liberului drept
3.realismul american
4.realismul scandinav
5.sociologia dreptului
6.teoriile pluralismului juridic
Decizionismul juridic
Scoala liberului drept
-fondatorul: Carl Schmitt
-reprezentant: Francois Geny
-critica teoria normativista a lui Kelsen si conceptia liberala -critica Scoala Exegezelor; doctrina sa precede Scoala germana
a statului de drept. Afirma ca este inadmisibil ca o norma a liberului drept.
juridica sa-si creeze conditiile propriei sale aplicari. Este de -Scoala germana afirma ca exista mai multe izvoare de drept, nu
neconceput ca o norma sa se realizeze prin ea insasi.
numai legea, iar cercetarea libera a dreptului este o noua cale
-sustine ca normativismul omite faptul ca nu exista norma pentru metodologia juridica. Prin aceasta viziune se deschide
fara interventia unei autoritati care sa decida. Decizia luata calea sociologiei juridice.
de o autoritate face posibila existenta normei => teoria -Scoala liberului drept sustine 2 teze:
decizionista, numita si decizionism juridic
-Decaderea legii, ca unic izvor de drept:
-disocierea facuta de Kelsen intre validitatea unei norme, -in Franta, din cauza industrializarii, s-a ajuns la o
care reprezinta modul de existenta al acesteia si eficacitatea neconcordanta itnre lege si trebuintele sociale, legiuitorul
sa sau aplicabilitatea este nesemnificativa, in conceptia lui refuzand adeseori modificarea legii dupa evolutia societatii.
Schmitt. Piramida lui Kelsen este o pura iluzie.
-Geny critica atat monopolul legii (dreptul se refera la acte si
-in privinta ordinii de drept, spre deosebire de Kelsen, institutii umane, nu la obiecte ideale ), cat si natura functiei
Schmitt afirma ca validitatea acesteia are fundamente jurisdictionale, care nu consta in solutionarea doar in baza legii
diferite, pt ca in varful ordinii de drept nu sta o norma, cu scrise si aplicarea legii scrise, ci are rolul de a crea dreptul. Se
atat mai putin o norma fundamentale ipotetica, ci o decizie. recunosc, alaturi de lege, si alte izvoare de drept: cutuma,
Este decizia suveranului si poate fi suveran cel care decide jurisprudenta, doctrina, dar si isvoarele reale izvorate din libera
starea exceptionala, care presupune imprevizibilitate (ceea cercetare stiintifica, care hranesc dreptul si devin drept adevarat
ce nu este prevazut in ordinea juridica). Ea permite c and sunt acceptate de izvoarele formale ale dreptului.
suspendarea oridnii de drept in cazul in care existenta Clasificare izvoare:
statului e pusa in pericol.
-daturile reale ale realitatii economice, sociale si morale pe care
-Schmitt critica doctrina liberala. Statul este legiuitor, iar se fundamenteaza normele juridice
rationalitatea legii se apreciaza dupa criterii formale -daturile istorice constitutive ale traditiei si a tot ce este legat de
competenta autoritatii si procedura care a fost urmata. istoria unei tari
Legalitatea devine un principiu de legitimare, iar legea
-daturile rationale constitutive a tot ce inseamna natura
devine sinonima cu conceptul de justitie.
lucrurilor sau natura umana (dr. natural)
-Statul-legiuitor este caracterizat de separarea societatii -daturile ideale corespunzatoare aspiratiilor omului
civile de entitatea statului. Inca din anii 20, statul a devenit *Primele 2 categorii corespund circumsantelor de fapt, iar
un stat social (stat-providenta). Schmitt afirma ca este un ultimele doua preceptelor normative care trebuie sa inspire
stat social, pt ca intervine in toate domeniile existentei, nu opera legiuitorului, a magistratului sau a teoreticianului
numai in economie, spre deosebire de doctrina liberala (a Preceptele releva notiunea de just (indefinibila) si fac obiectul
non interventiei statului)
elaborarii stintifice a dreptului.
-Cercetarea libera a dreptului
-scop: umplerea lacunelor legii, inlaturarea ambiguitatii si
antinomiei legii.
-Fr. Geny opteaza pt un dualism metodologic: interpretarea legii
si libera cercetare stiintifica. Sustine teza interpretarii subiective
(inseamna cercetarea vointei autorului textului). Daca apare o
contradictie intre libera cercetare stiintifica si vointa
legiuitorului, cea din urma are prioritate
Realismul American
Realismul Scandinav
-influentat de Fr. Geny si Scoala liberului drept din Franta.
-reprezentant: danezul Alf Ross
-fondator: Oliver Wendell Holmes, a carui doctrina e -dreptul este un fenomen psihic; normativitatea juridica este o
compusa din 4 teze fundamentale:
constrangere psihologica. -dreptul este definit ca un ansamblu
1.Conceptia instrumentala sau functionalista a dreptului de norme juridica. Astfel, un sistem juridic national, considerat
-dreptul este un mijloc de realizare a diferitelor politici puse un sistem valid de norme, poate fi definit ca un ansamblu de
in practica de guvernantii unei tari; acesta nu mai este norme care sunt real operationale in spiritul judecatorului,
definit ca ansamblu de reguli si concepte deduse din cateva pentru ca sunt resimtite de el ca social-obligatorii, deci,
principii, ca in tezele formaliste ale dreptului
respectate.
2. Teza nedeterminarii
-forta obligatorie a normei juridice diferentiaza realismul
-normele juridice contin termeni imprecisi, care fac dificila scandinav de cel american
aplicarea in practica a normei respective. Ele au un continut -Ross critica distinctia facuta de Kelsen intre eficacitatea (sein)
nedeterminat.
si validitatea (sollen) dreptului. Pentru Ross, Kelsen este un
-legata de teoria precedentului judiciar in sistemul de cvasipozitivist.
common-law. Potrivit teoriei precedentelor, se recunoaste o
Pluralismul Juridic
-Maurice Hauriou sustine ca daca statul si alte entitati
colective sunt institutii private sau publice, in interiorul carora
se creeaza norme juridice, atunci statul nu poate fi unica
institutie producatoare de drept.
-Leon Duguit arata ca dreptul este nu ceea ce este sanctionat
oficial de stat, ci cceea ce este socialmente necesar. Statul nu
exista sub forma puterii publice sau a suveranitatii. Acestea sunt
concepte vide, golite de continut. Ideea suveranitatii statului
apare ca fiind perimata in fata obligatiilor internationale ale
statului. Duguit creeaza o Teorie a serviciului public, serviciile
publice sunt asigurate de stat sub autoritatea lui. Totodata,
subliniaza necesitatea distinctiei intre functiile exercitate de
grupuri si de indivizi, ceea ce slujeste echilibrului intre
guvernanti si guvernati.
-respinge teoria etatista a dreptului, care a fost sustinuta de
pozitivisti
Teoriile Idealiste
-opus pozitivismului s-a dezvoltat curentul idealist, pentru care dreptul este produsul sociabilitatii omului, fiind o opera a
spiritului omenesc
Neokantianismul
Giorgio del Vecchio
Rudolph Stammler
-in Italia s-a dezvoltat un pozitivism critic, axat pe natura -pt a putea formula o definitie a dreptului, trebuie mai intai sa-l
spirituala si morala a dreptului
izolam de factorii istorici si sociologici.
-Giorgio del Vecchio face o critica neokantiana a - conceptul dreptului nu poate fi cercetat decat de o stiinta pura
pozitivismului juridic
a dreptului (Kelsen) si este expresia unei vointe inviolabile,
-sistemele reflecta idealul de justitie, care permite realizarea coerctivia, autonoma si suverana.
libertatii persoanei.
-ca la Del Vecchio, dreptul este corespunzator idealului de
-face o distinctie intre conceptul de drept, obiect al unei jusitie, acest ideal avand la baza doua principii:
cercetari pur logice si ideea de drept corespunzatoare
-respectarea personalitatii fiecaruia: vointa niciunui om sa
idealului de drept, obiect al cercetarii deontologice. Mai nu fie supusa vointei altuia
exista si cercetarea fenomenologica, care studiaza dreptul
-principiul participarii: omul nu trebuie sa fie exlus din
din punct de vedere istoric si sociologic
comunitatea sociala din care face parte, ci trebuie sa fie implicat
-orice persoana este un suiect de drept, cu un drept subiectiv in viata comunitatii.
caruia ii corespunde o obligatie corelativa. Idealului de
*in literatura de specialitate se apreciaza ca aceste doua
drept ii corespunde principiul de justitie, conform caruia principii au un continut vag, imprecis si ca reiau definitia
orice persoana are posibilitatea de a nu fi impedicata sa-si kantiana a dreptului just (libertatea fiecaruia trebuie sa fie in
exercite propria libertate.
concordanta cu libertatea tuturor)
-idealul de drept sustinut de Del Vecchio seamana cu
conceptia lui Kant, insa exista si diferente: Del Vecchio
sustine ca dreptul nu trebuie definit prin continutul sau, ci
prin forma sa, care trebuie sa fie universala, astfel incat sa
se regaseasca in orice sistem juridic.
-conceptul de drept strans legat de actiunile umane;
apartine domeniului dreptului orice actiune a unui subiect
evaluata dupa cum este compatibila sau incompatibila cu
actiunile altui subiect. Dreptul se raporteaza la actiunile mai
multor subiecte, care au dreptul subiectiv de a actiona.
Acestui drept ii corespunde obligatia corelativa a altui
subiect de anu impedica pe altul sa-si exercite dreptul.
-in domeniul dreptului, actiunile sunt intotdeauna bilaterale
si coordonate, iar in domeniul moralei sunt unilaterale si
1.
2.
3.
a.
Reconstructia Dreptului
-critica pozitivismul a cunoscut o evolutie interesanta si in gandirea nord-americana, care a tras atentia asupra necesitatii
recorelarii dreptului cu justitia si a reducerii dreptului la fapte:
-rolul judecatorului trebuie regandit, nemaifiind suficient sa se limiteze strict la normele de drept, pt ca trebuie luate in calcul
si o serie de criterii exterioare dreptului (Dworkin)
-autorul german Jurgen Habermass considera ca reconstructia dreptului nu se poate face decat daca acesta se fundamenteaza pe
morala, deoarece, in caz contrar, dreptul nu-si poate justifica legitimiatea
-critica pozitivismului juridic cunoaste o noua dimensiune si in Italia. Scoala italiana de drept este marcata de doua axe de
gandire:
pastrarea normativitatii dreptului
realismul discursului juridic
Ronald Dworkin
-pe langa inversarea piramidei lui Kelsen, o alta transformare a pozitivismului juridic a constat in extinderea notiunii de ordine
juridica, care, in opinia lui Dworkin, cruprinde atat norme emise de legiuitor, cat si principii de justitie
-dreptul nu mai e un fapt institutional, ca la MacCormick, ci unul interpretativ; inainte de a fi un ansamblu de norme care se
aplica mecanic, este atitudinea interpretativa a unei comunitati care realizeaza justitia
-norma juridica are intotdeauna sens, pt ca ea corespunde satisfacerii unui interes material, a unei valori, a unui scop sau
principiu.
-atitudinea interpretativa este utila in aplicarea dreptului, care presupune dimensiunea istorica (precendentele judiciare). Totusi,
aceasta atitudine nu presupune continuarea a ceea ce am facut intotdeauna in drept, in toate detaliile, ci doar examinarea
sensului normei juridice, pentru a fi intelese, aplicate, exstinse, modificate sau limitate in functie de acest sens. => Aplicarea
dreptului trebuie sa imbine dimensiunea istorica cu reconstructia dreptului, acesta din urma revenind judecatorului. Pentru a
atinge acest obiectiv, el trbuie sa faca o reconstructie globala si coerenta a istoriei juridice. Pentru acest lucru este foarte
important principiul unitatii dreptului, care se adreseaza judecatorilor si administratiei publice si presupune crearea unei
conceptii coerente a justitiei si echitatii. => un nou criteriu cu privire la drept: o propozitie de drept este adevarata daca ea apare
ca cea mai buna interpretare a fnomenului juridic
-definitia dreptului: coerenta narativa, care presupune reluarea istoriei dreptului si reconstructia sa interpretativa, care nu
trebuie sa se departeze nici de continutul istoriei, nici de structura institutionala. Trebuie interpretata istoria, nu prezentata una
noua
Reguli de interpretare a dreptului:
Regula convenientei pt a fi aplicat, dreptul trebuie mai intai identificat in mod concret autoritatile trebuie sa stabileasca
dreptul care convine faptelor (identificarea normelor, precedentelor si principiilor aplicabile in litigii, si care determina solutiile
acestora)
b.
Regula valorii: odata ce lista de interpretari posibile a normei a fost stabilita, este aleasa aceea conforma cu morala politica sau
conforma cu teoria generala a justitiei
Procesul de interpretare in aceasta dubla dimensiune are ca scop asigurarea integritatii dreptulului si unitatea sa
Elaborarea dreptului: doar legiuitorul il poate crea; el traduce politica sa in norma juridica, care are ca scop binele intregii
comunitati. Judecatorul nu este liber in aplicarea dreptului; deciziile dificite nu pot fi motivate prin argumente politice, care
releva problematica obiectivelor propuse de guvernanti, ci prin argumente de principiu, care fixeaza drepturile subiective ale
partilor in momentul faptelor
-conceptul de justitie:
-fiind adeptul conceptiei traditionale liberale (autonomie, non-interventie), aplica aceasta conceptie si ideii de justitie pe care o
considera prioritara asupra ideii de bine. Ulterior, isi schimba opinia, afirmand ca ideea de bine nu este numai un concept de
drept privat, ci si de drept public => statul trebuie sa intervina pentru a asigura binele cetateanului (un minim de conditii).
Solutia sa: redistribuirea mai justa a resurselor pt a asigura o viata mai buna; justitia este o conditie a posibilitatii sale.
-rolul judecatorului trebuie regandit: acesta trebuie sa judece si pe baza unor criterii exterioare dreptului; exista principii
deasupra normei juridice, de care el trebuie sa tina seama. Scopul acestui demers este acela de a pronunta cea mai buna solutie
-conceptia sa este dominata de morala, care trebuie recunoscuta ca aflandu-se la temelia sistemului de drept. Morala trebuie
pusa atat inaintea, cat si la finalul crearii dreptului, dat fiind ca, ulterior, orice act de aplicare a dreptului trebuie motivat,
justificat. Aceasta este considerata teza esentiala a lui Dworkin. Morala politica consta in respectarea egalitatii si acordarea de
atentie egala pentru cetateni. In privinta separatiei puterilor, este importatanta separarea puterii legislative de cea
judecatoreasca.
-defineste politica ca tipul de standard care determina un scop de atins din punct de vedere economic, social sau politic.
Principiul este definit ca un standard care trebuie observat, nu pt ca permite atingerea unei situatii economice, sociale sau
politice, ci pt ca constituie o exigenta a justitiei sau a echitatii, sau a unei alte dimensiuni a moralei
-distinctia dintre politica si principii a determinat numeroase critici, in special din partea lui Neil MacCormick, care afirma ca
moralitatea procesului judiciar nu provine din structura interna a dreptului, ci e impusa din exterior, de o teorie a justitiei, al
carei criteriu de identificare este conturat de principii obiective, izvorate din relatiile sociale existente la un moment dat.
Scoala italiana
Critica
pozitivismului
juridic
cunoaste o noua dimensiune si in Italia.
Scoala italiana de drept este marcata de
doua axe de gandire care au determinat
crearea a doua ramuri n cadrul scolii:
- ramura normativista, caracterizata de
nsusirea teoriei pure a dreptului a lui H.
Kelsen si definirea dreptului ca un
ansamblu de semnificatii obligatorii
- ramura realista, care pune accent pe
studiul limbajului juridic si pe contextul
dispozitiilor normative. Aceasta a doua
ramura are la baza teoria anglo-saxona, cu
originea n filosofia analitica a limbajului.
De fapt, s-a spus ca scoala italiana este o
scoala analitica.
Cei mai de seama reprezentanti ai
scolii analitice italiene sunt N. Bobbio si U.
Scarpelli.
La ntrebarea ce este dreptul?,
scoala italiana considera ca raspunsul
depinde de conditiile n care putem
cunoaste dreptul, fiind preocupata de
stabilirea naturii si statutul stiintei dreptului
(giurisprudenza).
Norma juridica este o entitate
semantica prescriptiva care poate face
obiectul stiintei dreptului.
Drepturile inalienabile
Cunoscute si ca drepturile fundamentale ale
omului, s-au afirmat in timpul Revolutiei
Americane si Revolutiei Francee din sec
XVIII, fiind consacrate in Declaratia de
Independenta a Statelor Americane 1776
si Declaratia Drepturilor Omului si
Cetateanului 1792. Analiza continutului
declaratiilor pune 3 probleme:
Cine este titularul drepturilor inelienabile?
1. Declaratia Americana sustine opinia
omului natural si se refera la libertatea unui
om concret, aflat sub dominatia coroanei
britanice, libertatea raspunde finalitatii
immediate a eliberarii.
2. Declaratia Franceza sustine opinia
omului politic si vorbeste despre libertatea
abstracta a unui om abstract, denumit
cetatean.
Cine proclama drepturile inalienabile si in
numele cui?
1. Declaratia Americana ofera o explicatie
religioasa: dat fiind faptul ca suntem creati
de Dumnezeu, suntem egali si suntem
inzestrati cu anumite drepturi inalienabile
=> avem dreptul sa le proclamam, pentru ca
ne apartin; au fost create de Dumnezeu
pentru noi.
2. Declaratia Franceza nu neaga faptul ca
omul e creatura lui Dumnezeu, dar
subliniaza ca drepturile inalienabile au o
semnificatie politica; nu sunt rezultatul
vointei lui Dumnezeu, pentru ca omul se
poate declara titular al drepturilor pe care
natura sa umana le presupune.
Care sunt drepturile acestea si ce forta
normativa au?
1. Declaratia Americana situeaza in centru
conceptul de libertate
2. Declaratia Franceza situeaza in centru
conceptul de egalitate
Ambele Declaratii sublineaza ca scopul
suprem este fericirea publica, fapt ce a
determinat analiza metodelor de acces la
fericirea publica si continutul fericirii
Realismul american
A fost influentat de Francois Geny si Scoala
liberului drept din Franta. Fondatorul
realismului american este Oliver Wendell
Holmes, a carui doctrina e compusa din 4
teze fundamentale:
1.Conceptia
instrumentala
sau
functionalista a dreptului, conform careia
dreptul este un mijloc de realizare a
diferitelor politici puse in practica de
guvernantii unei tari; acesta nu mai este
definit ca ansamblu de reguli si concepte
deduse din cateva principii, ca in tezele
formaliste ale dreptului.
2.Teza
nedeterminarii,
conform
careia normele juridice contin termeni
imprecisi, care fac dificila aplicarea in
practica a normei respective. Ele au un
continut nedeterminat. Teza nedeterminarii
este legata de teoria precedentului judiciar
in sistemul de common-law. Potrivit teoriei
precedentelor, se recunoaste o anumita
autoritate normelor carora judecatorii le-au
validat existenta in cauze solutionate de ei
anterior.
3.Teoria
comportamentalista
(Behaviorism), conform careia hotararea
judecatoreasca este rezultatul intuitiilor
personale ale fiecarui judecator. Aceasta
teorie pledeaza pentru reorientarea gandirii
juridice, care trebuie sa fie descriptiva si
critica fata de deciziile judiciare.
4.Teza anticonceptualista sustine ca
faptele continute in cauze si in hotararile
judecatoresti au consecinte sociale si
contine 2 aspecte:
-gandirea juridica trebuie sa ramana
cel mai aproape posibil de modelele de
comportament impuse de tribunale sau alte
autoritati care aplica dreptul, evitand
conceptualizarile juridice inutile
-gandirea juridica nu trebuie sa faca
nicio judecata de valoare asupra acestor
modele si cu atat mai putin sa elaboreze o
teorie a justitiei