Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
II. 1, 11, 14, 19, 21, 26, 32, 37, 47, 49, 84, 88, 97,
a. John Rawls, ( 1921 – 2002) a fost un filozof american , autorul lucrării A Theory of
Justice (1971), în care se fundamentează doctrinar bazele statului-providenţă şi a
liberalismului egalitarist (social), prin concilierea economiei de piaţă cu asistenţialismul,
a libertăţii personale cu echitatea ajutorului acordat celor aflaţi în nevoie.
b. John Rawls: principiul egalităţii libertăţii prevalează asupra principiului egalităţii de
şanse şi principiul egalităţii de şanse prevalează asupra principiului diferenţei. Astfel,
dreptatea este prima virtute a instituţiilor sociale. Orice persoana posedă o inviolabilitate
bazată pe dreptate care nu poate fi atinsă în nici un fel, nici măcar în scopul bunăstării
generale. Oricât de eficiente ar fi instituţiile, dacă sunt nedrepte, trebuie reformate sau
abolite şi reconstruite potrivit principiului dreptăţii: primul, un principiu al libertăţii, al
doilea, aşa numitul principiu al diferenţei sau inegalitîţilor admise. Statul văzut de Rawls
este un guvernământ dulce şi paternalist: creşterea coeziunii sociale şi diminuarea
flagelului sărăciei pentru acţiunea implicită împotriva non-libertăţilor (delicvenţa sau
infracţionalitatea).
c. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituţii care sprijină pe cei
defavorizaţi. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii
compensatorii la intrarea în şomaj, ajutorul de şomaj, subvenţionarea utilităţilor, etc.
d. Liberalismul social, frâneaza în oricare măsură dezvoltarea economică, în comparaţie
cu modelele statului minimalist, ultraliberalismul, unde libertatea este fundamentală, dar
piaţa liberă domină relaţiile economice şi sociale, rolul statului fiind de un simplu
jandarm.
e.
1. Voturile sunt numărate, nu cumpănite. Majoritatea nu are voie să decidă în nici un caz
în orice privinţă şi după bunul ei plac. Consensul procedural presupune acordul cu privire
la întrebarea în care domenii decizionale poate fi aplicat principiul majorităţii şi în care
nu.
11. Guvernanţii sunt instalaţi în funcţiile lor de către cei guvernaţi, ei pot fi traşi la
răspundere şi trebuie să-şi demonstreze autoritatea prin performanţele obţinute pe baza
lucrurilor cu care au fost însărcinaţi şi prin respectarea normelor cu caracter general şi
imperative
14. Toate constituţiile democratice stipulează că întreaga autoritate statală provine de la
popor şi că poporul este suveran. Prin urmare, autoritatea statală se legitimează doar
atunci când se sprijină pe voinţa liberă şi pe aprobarea poporului.
19. Libertatea de exprimare este un drept protejat de Cartea Drepturilor Omului. În
societăţile democratice ca urmare a exercitării şi respectării acestui drept, cetăţeanul are
dreptul să protesteze, individual sau organizat. De asemenea, libertatea de exprimare a
dus la dezvoltarea exponenţială a presei care a devenit câinele de pază al democraţiei.
21. Asocierea politică permite existenţa multipartidismului, bază a funcţionării
societăţilor democratice, unde pluralismul opţiunilor politice, economice, sociale se
manifestă din plin.
26. Respectarea dreptului la siguranţă personală , mai ales în zilele noastre, unde
globalizarea şi lupta împotriva terorismului, face din om o fiinţă transparentă, duce la
prevenirea abuzurilor, şantajului, la respectarea intimităţii individului.
32 Sistemul de desemnare a parlamentului era restrictiv, votul cenzitor sub diferitele sale
forme constituie o limitare serioasa a exercitarii unui drept fundamental al cetateanului si
generează o reprezentare restrictiva si elitista a grupurilor si categoriilor sociale.
Parlamentul constituit pe principiul votului cenzitor nu exprima vointa, interesele intregii
natiuni, ci a unei parti a acesteia, structura sa fiind determinata de ponderea formei de
cens, avere, varsta, sex, instructie
37. Libertatea de întrunire paşnică, în statele democratice este apărată de constituţie şi
reglementată prin lege, si are ca o consecinţă posibilitatea grupurilor minoritatre să
protesteze pe diferite teme, fiind apărate în acelaşi timp de forţele de ordine împotriva
unor eventuale atitudini ostile.
47. În situaţia nerespectării libertăţii de opinie funcţionarea democratică a regimului
politic este grav pusă în pericol, autorităţile pot derapa de la valorile statului de drept,
autoritarismul, arbitrariul şi abuzul pot deveni norme de drept intern.
49. Previne discriminarea bazată în special pe motive de sex, rasă, culoare, origini entice
sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice
altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, un handicap, vârstă sau
orientare sexuală.
84. O consecinţă a respectării principiului separaţiei puterilor este asigurarea
independenţei justiţiei.
88. Nu se mai respectă principiul egalităţii în faţa legilor, se încalcă principiul
competenţei şi duce la apariţia fenomenului de nepotism, se încurajează corupţia şi
ineficienţa.
97. Respectarea dreptului de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a societăţii duce la
menţinerea armoniei societăţii, la dezvoltarea intelectuală a individului, iar în situaţia
existenţei minorităţilor etnice la o conveţuire multiculturală şi paşnică.
II. 2, 8, 17, 23, 29, 35, 40, 41, 61, 89, 92, 100,
Problematica democraţie:
a. Karl Marx ( 1818 – 1883 ) a fost un filozof german, economist şi publicist, întemeietor
împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului ştiinţific, teoretician şi lider al
mişcării muncitoreşti. Opere principale: Capitalul, Mizeria filosofiei, Sfânta familie.
b. Opera sa este bazată pe ideea omului total, cel ce îşi realizează integral umanitatea;
societatea capitalistă produce alienarea omului, în sensul că el nu-şi poate realiza esenţa.
Marx a privit democraţia din perspectiva condiţiilor materiale ale vieţii, a analizat
raporturile de producţie şi proprietatea mijloacelor de producţie, a concluzionat că
capitalismul este o societate a exploatării, a inegalităţii şi nedreptăţii şi a formulat etapele
unei societăţi democratice perfecte: socialismul, unde repartiţia bunurilor se face după
muncă şi comunismul unde fiecare va munci după capacitate şi va primi bunuri după
nevoi. Marx nu crede în proprietatea privată, pe care o vede sursă a tuturor inegalităţilor,
el pune în centrul sistemului democratic proprietatea colectivă şi distribuţia după nevoi.
c. Valorile democratice promovate de Marx au prins contur, începând cu revoluţia
bolşevică, estul Europei a fost cuprins treptat de revoluţiile proletatre care au pus bazele
societăţilor comuniste, cu valori democratice străine firii umane, libertăţile individuale
fiind reduse la minimum, instalându-se dictaturi odioase de tip comunist. După
prăbuşirea lagărului comunist, s-a văzut utopia distribuţiei după nevoi, dar şi puterea
oamenilor de a lupta ptr. drepturile şi libertăţile democratice. Totuşi necesitatea
distribuirii echilibrată a resurselor, a îmbrăcat forme instituţionalizate în majoritatea
statelor, cei defavorizaţi fiind protejati de către stat. A trăi decent a devenit un drept al
omului modern.
d. Nu sunt de acord cu proprietatea colectivă, progresul vine din inţiativă şi simţul
proprietăţii individuale. Utopia propietăţii comune s-a văzut şi la noi, când după
revoluţie, proprietăţile poporului au fost falimentate, devalizate, statul fiind şi de această
dată cel mai prost administrator.
e.
2. O consecinţă poate fi stimularea instalării unui regim politic nelegitim, autoritar, care
va limita, în cele din urmă drepurile şi libertăţile cetăţeneşti.
8. Îngrădirea libertăţii de exprimare a jurnaliştilor duce la amputarea funcţiei de câine de
pază al democraţiei, dar şi îngrădirea drepturilor cetăţenilor la informare. Poate fi primul
pas spre un autoritarism al guvernanţilor.
17. Se dă legitimitate puterii politice şi , ca urmare, se impun proiectele publice aprobate
de o majoritate consolidată.
23. Scade legitimitatea puterii politice şi , ca urmare, proiectele publice pot să nu ţină
cont de necesităţile unei mari majorităţi cetăţeneşti.
29. Pentru prevenirea unei acţiuni teroriste.
35. Asigură controlul legalităţii actelor de guvernare.
40. Permite discriminarea bazată în special pe motive de sex, rasă, culoare, origini entice
sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice
altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, un handicap, vârstă sau
orientare sexuală.
41. Interzicerea asocierii politice permite existenţa regimurilor autoritare, dictaturii, şi
înlătură pluralismul opţiunilor politice, economice, sociale; loveşte practice în
fundamental statului de drept.
61. Creşte legimitatea şi autoritatea autorităţilor, dar şi responsabilitatea social-politică a
cetăţenilor.
89. Permite discriminarea, nu se mai respectă principiul egalităţii în faţa legilor, iar
libertăţile şi drepturile fi grav încălcate.
92. Permite discriminarea, nu se mai respectă principiul egalităţii în faţa legilor, iar
libertăţile şi drepturile fi grav încălcate.
100. Dreptatea evaluată pe baza principiul egalităţii în faţa legilor, duce la creşterea
responsabilităţii sociale a cetăţenilor.
II. 3, 39, 75, 93,
e.
3. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai
mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci o acţiune
caritabilă este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea.
39. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei
mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea. Dar o acţiune
umană care presupune de exemplu favoruri sexuale este morală? După părerea mea, chiar
dacă poate aduce fericire trupească, nu este morală.
75. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei
mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci o acţiune
caritabilă este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea.
93. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei
mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea. O faptă antisocială
nu aduce fericire, deci nu e bună, utilă, morală.
e.
34. Moralitatea nu poate fi identificată exclusiv cu fericirea. Primirea unor foloase
necuvenite, bani, bunuri, poate contribui la fericirea materială şi spirituală, dar nu este
morală, implică acte de necinste, corupţie, mită, şantaj.
63. Etica eudemonistă spune că scopul urmărit este fericirea. Persoanele care fac acte de
caritate, au ca scop final fericirea semenilor lor ( asigurarea hranei, a unei locuinţe,
tratarea unor boli, desavârşrea pregătirii prin studii de specialitate, etc.), dar şi fericirea
proprie rezultată di sentimentul de plăcere degajat de fapta bună înfăptuită. După aceste
criterii evident că peroanele care fac acte de caritate au un comportament moral.
66. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei
mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea. Donarea de sânge
contribuie la salvarea de vieţi omeneşti. Fapta aduce fericire, este bună şi deci morală.
e.
18. După părerea mea nu toate acţiunile care provoacă plăcere sunt morale. De exemplu,
profitând de poziţia socială poţi obţine foloase care îţi produc plăcere: favoruri sexuale,
sume de bani, bunuri materiale. Evident că aceste acţiuni, din punctul meu de vedere nu
sunt morale.
57. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau
înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legişi principii universale.
Din această perspectivă acşiunea caritabilă nu este morală, deoarece ea nu poate deveni
principiu universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din
punctul de vedere al omenirii, nu al umanităţii,
87. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei
mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci o acţiune
caritabilă este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea.
e.
15. Etica eudemonistă spune că scopul urmărit este fericirea. Actiunea cu scop de
divertisment are ca scop fericirea, plăcerea, deci este morală.
48. Etica hedonistă întemeiază morala pe înclinaţia naturală a omului de a urmări
plăcerea şi de a evita suferinţa. O consecinţă asupra moralităţii acţiunilor umane, este în
opinia mea cumpătarea, care ne face să ne împotrivim dorinţelor efemere.
62. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei
mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci acţiunea
artistului este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea concetăţenilor săi.
90. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau
înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legişi principii universale.
Dacă aplicăm etica la acţiunile Uniunii Europene, este moral să pierdem obiceiurile,
tradiţiile locale, în favoarea normei comunitare.
e.
6. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau
înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legişi principii universale.
Din această perspectivă acţiunea caritabilă nu este morală, deoarece ea nu poate deveni
principiu universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din
punctul de vedere al omenirii, nu al umanităţii,
31. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau
înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legi şi principii universale.
Din această perspectivă acţiunea nu este morală, deoarece ea nu poate deveni principiu
universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din punctul de
vedere al omenirii, nu al umanităţii,
55. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau
înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legi şi principii universale.
Din această perspectivă acţiunea nu este morală, deoarece ea nu poate deveni principiu
universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din punctul de
vedere al omenirii, nu al umanităţii,
65. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau
înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legi şi principii universale.
Din această perspectivă acţiunea de trafic cu fiinţe umane nu este morală, deoarece ea nu
poate deveni principiu universal.
76. Etica hedonistă întemeiază morala pe înclinaţia naturală a omului de a urmări
plăcerea şi de a evita suferinţa. Actele de binefacere aduc plăcere, fericire semenilor , dar
şi individului care le face, sunt deci morale.
e.
12. Socrate spune ca exista un Bine Universal, asadar orice om este capabil sa faca bine.
Consecinţa: un om bun nu va face rau nimanui, iar daca totusi o face, ar trebui sa
gaseasca modalitatea de a - şi răscumpara greşeala.
45. Socrate spune ca exista un Bine Universal, asadar orice om este capabil sa faca bine.
O consecinţă a neacceptării Binelui Universal: un om care totuşi face o faptă rea, nu mai
poate să-şi răscumpere niciodată greşeala.
54. O consecinţă o reprezintă faptul că se încurajează egoismul, solidaritatea interumană
nu se mai manifestă şi nu se pune în balanţă valoarea binelui în raport cu răul; nu se pun
în evidenţă valorile educative cu scop de prevenire unor fapte asemănătoare de către
ceilalţi concetăţeni.
73. O acţiune civică poate urmări , de exemplu, interzicerea defrişării unui parc. Acţiunea
trebuie să îmbrace aspecte civilizate, dacă se transformă în violenţă şi anarhie, binele
urmărit poate îmbrăca forme de rău extrem
74. O posibilă consecinţă poate fi exarcerbarea interesului personal, a egoismului.
91. Etica hedonistă întemeiază morala pe înclinaţia naturală a omului de a urmări
plăcerea şi de a evita suferinţa.Faptele antisociale produc rău, suferinţă, deci nu sunt
morale.
98. Binele şi răul ne însoţeşte, vrem, nu vrem toată viaţa. Binele trebuie să stea în faptele
noastre, să facem tot ce putem pentru binele propriu şi al semenilor noştrii, dar binele
urmărit trebuie să fie moral, să nu fie cotrabalansat de fapte rele. Să nu călcăm pe nimeni
în picioare pentru binele nostru.
a. Friederich A. Hayek. Cele mai importante cărţiale sale sunt "Constitutia libertatii"
(1960) si trilogia "Lege, legislatie si libertate" (publicata in anii '70). Prin aceste lucrari,
Hayek a consacrat renasterea liberalismului clasic in veacul al XX-lea.
b. Ca reprezentant al ultraliberalismului, Hayek distinge între libertăţi şi libertate şi arată
că libertăţile sunt mai multe, dar că libertatea este una, variind în grad, dar nu şi în natură.
Libertatea presupune ca individul să aibă o sferă privată asigurată, iar în mediul său să
existe un ansamblu de circumstanţe asupra cărora alţii să nu poată interveni. Libertatea
este numai libertate individuală şi se defineşte ca absenţă a constrângerii, a coerciţiei.
Libertatea individuală este inseparabilă de responsabilitatea individuală. Aşadar, filozoful
pune în prim plan libertatea şi responsabilitatea individuală, ca surse ale progresului, iar
din concepţia sa ultraliberală privin rolul minimal al statului, ca ordonator de reguli,
reiese că nu pune accent pe libertatea colectivă şi responsabilităţile social-politice.
c. Libertatea individuală este tot mai susţinută în zilele noastre, individul este tot mai
preocupat de intimitatea proprie de proprietatea privată şi pe fondul unui egoism social ,
este tot mai puţin dispus să se angjeze cu responsabilităţi sociale în comunitatea din care
face parte.
d. Societatea noastră este puternic polarizată, şi după părerea mea în acest stadiu de
dezvoltare se impune mai multă atenţie şi pentru libertatea colectivă, respectiv
responsabilitatea socială-politică, atitudine necesară pentru largi categorii de cetăţeni
defavorizaţi.
e
II. 5, 20, 24, 27, 30, 38, 44, 50, 60, 83, 94, 95,
Problematica raportului existent între puterea politică şi libertatea individuală:
a. Karl R. Popper ( 1902 - 1994 ) a fost un filozof englez de origine austriacă, iar în
lucrarea ‘’Societatea deschisă şi duşmanii ei’’ a sustinut ideea unei societati deschise
(Open society), fiind un adversar implacabil al totalitarismului sub orice forma.
b. Karl R. Popper a fost un exponent al neoliberalismului. Prin neoliberalism este
desemnat un concept filosofico-social şi politico-economic care se bazează, printre altele,
pe liberalismul clasic şi pe teoria neoclasică şi care urmăreşte minimizarea influenţelor
statului asupra evenimentelor economice.
Karl R. Popper susţine puterea politică bazată pe doctrina neoliberală. El arată că
democraţiile nu sunt forme de suveranitate populară, ci, în primul rând, instituţii
prevăzute să ne apere împotriva dictaturii.
Esenţial ptr. democraţie este de a limita puterea statului şi de a oferi instrumente de a
schimba guvernele, fără violenţă. În statul politic liberal şi neoliberal valorile
fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea şi
independenţa personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în faţa legii.
Între puterea politică şi individ sunt relaţii minimale, statul stabileşte reguli iar libertatea
individului este supremă.
c. Relaţia dintre puterea politică de tip liberal şi libertatea individuală este tot mai mult în
atenţia cetăţenilor, practic generaţia tânără se manifestă, în presă, societatea civilă, la vot,
pentru libertăţi individuale sporite şi scăderea puterilor statului. E adevărat că atunci când
individul dă de greu face apel la puterea statului, după părerea mea noi vrem libertate
nemăsurată, dar şi ajutorul paternalist al statului.
d. Societatea noastră este puternic polarizată, şi după părerea mea în acest stadiu de
dezvoltare se impune mai multă atenţie şi pentru libertatea colectivă, respectiv
responsabilitatea socială-politică, atitudine necesară pentru largi categorii de cetăţeni
defavorizaţi. Pe lângă libertate sunt categorii largi de cetăţeni care au nevoie de
responsabilitatea atât a puterii politice cât şi a societăţii civile.
e.