Cap.

II Contradictii uimitoare ce se gasesc in natura umana cu privire la

adevar, la fericire si la mai multe alte lucruri

Ce himera mai este si acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce ingramadire

decontradictii? Judecator al tuturor lucrurilor ; imbecil vierme de pamant ; depozitar
al adevarului ;ingramadire de incertitudine si de eroare ; marire si lepadatura a
Universului. Daca se lauda, eu il cobor ; de se coboara, il laud si-l contrazic mereu
pana ce reuseste sa inteleaga ca este un monstru deneinteles. Pascal considera
omul o enigma pe care filozofii nu au lamurit-o, unii dandu-si silintasa-l ridice pe om,
gasind in el numai maretie, altii numai sa-l coboare, facandu-l sa-si vada
decaderea,si ca gresesc cu totii, necunoscandu-i complexitatea.

Cap. III Maretia omului

Pot concepe un om fara maini si fara picioare; l-as concepe chiar fara cap,
dacaexperienta nu m-ar invata ca omul gandeste cu capul. Deci gandirea este
aceea care defineste omul.Nimeni nu-l poate concepe fara ea.

Un copac nu se stie niciodata nenorocit.

Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie
cugetatoare. Nutrebuie ca intregul Univers sa se inarmeze spre a-l strivi. Un abur, o
picatura de apa e destul ca sa-l ucida. Insa in cazul in care Universul l-ar strivi, omul
ar fi inca mai nobil decat ceea ce-l ucide;pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe
care Universul il are asupra lui, acest Univers nu-l cunoaste, Universul nu stie
nimic.

In acest capitol Blaise Pascal argumenteaza fapul ca omul gandeste si pune pret pe
ratiune,dar nu este satisfacut in totalitate, indiferent cate bogatii ar avea, daca nu
este stimat si de semenii sai.Toata maretia noastra sta in cugetare, si este bine sa
ne apreciem valoarea, sa ne iubim pe noi insine caci suntem fiinte capabile de bine
si sa nu iubim ce-i josnic in noi.