De sarbatori

De sarbatori,
pe planeta,
odata cu Mosul
cineva a trimis o racheta;
de razboi,
din cele noi.
De graba sau voita nepasare,
acelasi cineva
a comis o eroare.
A doua zi
intre doua ciocniri de pahare,
isi cere scuze,
asa, ca pentru ziare:
calculatorul a gresit,
era obosit.
I s-a desurubat o piulita
si-n locul unui tanc de negasit
tintit-a un spital
si-o gradinita.
Bietii parinti.
Vecinii vorbesc ca si-au iesit din minti:
Si-acum asteapta acasa
sa vina copiii la masa,
cuminti.

Paris:
la decolare
un avion s-a`mpotmolit
si a cazut in abis.
Calatori anonimi,
cativa localnici si cativa straini,
in goana vietii spre nimic,
au alergat sa prinda un loc
pe scaunul unde clipa e fara sfarsit.
Din cei ramasi
cand s-a lasat tacerea,
in inimi sa-si strige durerea,
bunica,
din casa cea de peste drum,
ar vrea
dar nu stie cum,
sa-i spuna fetitei
ca tatal si mamica ei
sunt doar cenusa si fum.
Kampala:
a mai murit un copil
inainte sa-nceapa scoala.
La autopsie lumea-ntreaga s-a mirat:
copilul nu avea stomac...
Nu-i trebuia.
In ultima vreme n-a mai avut ce manca.
Si pe la inima i-au gasit ceva:
era zbarcita.
Murise singur si i-a fost frica.
N-avea mama.
Saraca, a fost rapusa mai demult
de- aceeasi boala.
Prea multi ca el,
nascuti batrani,
in tari indepartate si-n vecini.
Flamanzi copii ai nimanui,
statistici, pentru sociologi satui.

Si tu esti trist intamplator.

In timp ce zilnic oameni mor,
tu plangi la masa;
o foaie de la tortul tau,
la colt,
iti pare ca-i cam arsa.

Ciudat.
Sa se- mplineasca ce e scris
atatea s-au schimbat
si nici n-ai observat.
Ai obosit de stat acas'
si nu mai stii citi
la vechiul ceas.

In alergarea serii prea nebuna,

ceva, Cineva,
incearca sa-ti spuna,
sa-ti dea de veste
ca maine harul poate nu mai este.
Si totusi esti asa de absorbit,
incepe emisiunea-ti preferata.
De ce nu intelegi?
Nu vezi? Nu simti? Nu-i clar
ca totul s-a sfarsit?
Planeta-i de pacate sfasiata.
Si cine stie, poate mori
nemantuit de sarbatori.

Danut Obageanu