Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Planning-Ul Familial
Planning-Ul Familial
Daca omul este o fiinta eminamente spirituala, atunci religia si Biserica sunt
nu numai competente si indreptatite ci sunt chiar cel mai competent, mai sigur, mai
autorizat si mai obligat for care are datoria de a se pronunta asupra omului si
familiei. In acest sens, religia si Biserica sunt o veritabila directie de constiinta,
pentru ca impun omului sl societatii nu adevaruri autoritative externe ci adevarurile
interioare, esentiale ale omului insusi, care determina total existenta, esenta,
identitatea, unitatea si unicitatea omului.
Cel mai important lucru care se impune, ab initio, cerecetatorului este acela
ca reperele fundamentale, datele esentiale ale persoanei umane dovedesc esenta
spirituala a omului. Ratiunea, rationalitatea si spiritualitatea omului dovedesc ca
fundamentul sl esenta existentei in general nu poate fi decat spirituala si personala.
Prin urmare, firea si Natura, ca baza, temei si esenta unificatoare a existentei sunt
spirit, sunt persoana. Experienta si cercetarea stiintifica dovedesc conformitatea
deplina a persoanei umane, a rationalitatii si sensului ei cu ratio-nalitatile firii, ale
Naturii, ale universului, cu ansamblul lor. Aceasta conformitate a omului ca
persoana cu legile generale ale Firii si spiritului impun de la sine concluzii precise,
spirituale si un comportament anume. Persoana umana normala se naste si exista in
deplina concordanta cu natura, cu firea. Prin urmare, omul nu are de ce "corecta"
natura sau firea, pentru ca ar atenta la conformitatea si concordanta fundamentala
cu ea. A "corecta" esenta firii si a existentei inseamna a deforma natura, a deranja
sensul ei fundamental, spiritual, pozitiv. Nu e vorba de inventiile tehnice care
privesc organizarea materiala si materia, ci e vorba de ratiunile fundamentale,
bioetice ale naturii. Nasterea, dainuirea, cresterea, implinirea, procrearea sunt
sensurile fundamentale ale existentei. A le nega, a le refula, a le modifica inseamna
a modifica sau nega temeliile universului, ale existentei. Exact in acest sens sunt
socotite aceste interventii drept pacat, de catre conceptia crestina.
Daca cercetatorul neaga esenta spirituala a omului si-l considera numai sub
aspectul strict biologic, fara indoiala ca il face o existenta manevrabila si orice
devine posibil. Pentru cercetatorul care recunoaste esenta spirituala a omului
reperele spirituale sunt totale, definitive si resping manevrarea lui.
Principiul planning-ului
- Lumea tehnologica isi vadeste, este adevarat, limitele si erorile iar omul are
dreptul de a interveni pentru perfectionarea tehnica. Dar nu trebuie uitat ca orice
perfectionare e pozitiva si acceptabila numai daca dezvolta datele esentiale
spirituale ale omului, nemodificandu-le sau atingandu-le, caci altfel tehnica s-ar
intoarce asupra omului, iar asa-zisul "progres" se va dovedi regres. Nu trebuie uitat
ca orice tehnica are doua taisuri, este manevrabila si interpretabila.
Mijloacele contraceptive
2. planningul "natural".
Mijloacele concrete prin care este obtine planningul tehnic sunt, in ordinea
duritatii si gravitatii: avortul, sterilizarea chirurgicala, pilula anovulatorie,
contraceptiile injectabile, dispozitivul intrauterin (steriletul) si prezervativul.
In ce priveste avortul, care este desigur cea mai barbara si criminala metoda
de contraceptie, este suficient sa reamintim ca savantii americani dr. B. Nathanson,
dr. R. Selzer si dr. Noonan au dovedit stiintific ca foetusul uman simte durerea inca
de la 10 saptamani de la concepere. A devenit celebru filmul video intitulat
"Urletul mut" al dr. Nathanson, fost sustinator al avortului, film care arata cum
foetusul de 12 saptamani incearca sa evite instrumentul chirurgical in timp ce
bataile inimii sale se dubleaza, iar atunci cand corpul incepe sa fie dezmembrat
gura copilului se deschide "urland". Dr.R.Selzer de la Universitatea din Yale a
relatat, de asemenea, experienta unui avort in care "varful acului aflat in
abdomenul femeii s-a miscat brusc. Mai intai intr-o parte, pe urma inspre partea
opusa. S-a mai miscat odata, dupa care a impins acul ca un peste care s-a prins in
carlig. Era foetusul care s-a luptat pentru viata lui". In sfarsit, dr. Noonan a aratat
ca "din momentul in care mecanismele durerii sunt prezente in foetus - posibil inca
din ziua a 45-a - metodele utilizate pot cauza durere. Durerea este cu atat mai
substantiala cu cat avortul are loc mai tarziu". Stiinta a dovedit deci astazi ceea ce
religia a sustinut totdeauna, ca avortul este totdeauna omucidere, crima
premeditata, cea mai primitiva si grava forma de contraceptie.
Cea mai importanta, pentru ca este cea mai raspandita si cu efectele cele mai
mari, este pilula contraceptiva. Ea este de doua feluri (combinata sau
monohormonala) dar amandoua se prezinta sub forma de medicament (pastila) si
au acelasi efect: impiedica eliberarea ovulatiei lunare si fecundarea. Pilula nu
previne doar conceperea, ci si implantarea embrionului dupa ce a avut loc
conceperea. Ea este mult mai subtila si de fapt mult mai periculoasa decat celelalte
mijloace contraceptive tocmai datorita aparentei ei de totala inofensivitate. Intrucat
are aspectul unui medicament si se ia ca orice medicament, fiind "ceva care se ia si
apoi nu te mai gandesti" ea este cel mai usor manevrant al constiintelor. Ea
adoarme constiinta prin faptul ca femeia respectiva nu va sti niciodata daca a fost
sau nu insarcinata. Este de observat insa ca sensul pilulei consta tocmai in aceasta
iresponsabilizare. Or, insasi acceptarea adormirii constiintei, renuntarea la
responsabilitate inseamna o imensa vina de care se va raspunde. De aceea, pe drept
cuvant s-a spus ca "ceea ce au facut Pincus si Rock, inventatori si descoperitori ai
pilulei, nu au facut Napoleon sau Lenin, Mendel sau Einstein". Se poate spune deci
ca pilula a ajuns astazi arma contraceptiva principala, cea mai subtila si mai
perfida, pentru ca in cazul tuturor celorlalte mijloace contraceptive persoana
respectiva constientizeaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, gravitatea si
responsabilitatea greselii. In cazul pilulei, omul este asigurat de totala
iresponsabilitate prin ignoranta, chiar daca adeptii insisi recunosc ca natura ei
medicamentoasa nu o face total nedaunatoare.
Teologia scoate insa in evidenta mai ales faptul ca insasi ideea de conceptie
este condamnabila, pntru ca separa ceea ce este inseparabil, adica actul iubirii de
functia ei intrinseca. Ideea de interventie in acest scop este condamnabila in ea
insasi pentru ca, asa dupa cum posibilitatea schimbarii duce schimbare, tot astfel
simpla posibilitate de contraceptie duce la contraceptie.
Contraceptia nu poate fi justificata nici prin ideea ca s-ar aplica numa cazuri
exceptionale; pentru ca de fapt cei interesati vor fi totdeauna convinsi ca se afla
intr-un asemenea caz exceptional. Contraceptia ca mijloc de planning este o logica
perfida si o adormire a constiintei, o iresponsabilizare, pentru ca refuzul conceperii
pe motivul asigurarii unor conditii mai bune pentru copil se dovedeste un egoism
feroce: oricate conditii s-ar asigura copilului, totdeauna pot veni altele mai bune si
amanarea se poate justifica la nesfarsit. Si, de fapt, este usor de dovedit ca singura
conditie esentiala pentru copil este angajamentul iubitor total, sacrificial al
parintilor, restul fiind neesential.
Principiul eugenismului
Dupa cum am vazut pana acum, atat religia si Biserica Ortodoxa cat si cea
Catolica resping si condamna atat contraceptia cat si principiul planningului in
general. Exista insa teologi, curente teologice si chiar pozitii oficiale ale Bisericii,
Catolice sau Protestante care iau atitudini pro-planning derutand pe cei
neinformati, care ar putea crede ca aceste afirmatii pro-planning apartin
intregii Biserici crestine.
Astfel, unii teologi catolici afirma nu numai ca "sotii au dreptul
inalienabil...de a decide intervalul intre nasteri si numarul copiilor" ci si ca noi
crestinii "trebuie sa primim cu curaj restrictiile de fecunditate pe care ni ie impune
viata sociala". In acest sens, chiar enciclica Humanae Vitae a papei Paul VI, desi se
opune mijloacelor anticonceptionale de natura artificiala, accepta ideea de
planificare naturala a familiei si formula de "planificare responsabila". Teologii
catolici accepta planningul prin metodele naturale afirmand chiar ca "ar fi bine ca
fetele sa invete aceste metode din momentul pubertatii. Cunoscandu-si mai bine
trupul lor, ele vor putea folosi mai bine metodele naturale dupa casatorie".
Enciclica Casti Connubii a papei Pius XI din decembrie 1939 accepta metoda
naturala Ogino-Knaus.
Teologia protestanta accepta atat metoda Ogino-Knaus cat si folosirea
prezervativelor. Prin prevenirea fecundarii ea intelege mai mult un control al
nasterilor decat o limitare a lor. Protestantii considera permisa prevenirea
fecundarii si planningul intrucat copilul trebuie sa fie dorit: "Noi trebuie sa facem
tot ce depinde de noi pentru a-l primi intr-o maniera favorabila...pentru a-i pregati
un cadru social in care sa aiba sansele lui...". Fata de aceasta, conceptia
ortodoxa observa, asa cum am aratat si mai sus, ca de fapt cadrul pe care trebuie
sa-l asigure parintii copilului este numai acela de a se putea implini ca persoana
morala; celelalte "cadre ale sanselor" se schimba oricum permanent si oricand
apare un cadru" mai atragator care le face pe cele anterioare depasite; or, aceasta ar
justifica la nesfarsit controlul nasterilor. Dreptul de a controla nasterile apare
comparabil cu justificarea eutanasiei. Daca controlul nasterilor ar exprima
libertatea ca "act uman, deliberat si precugetat" atunci desigur ca si eutanasia si
sinuciderea ar exprima pozitiv libertatea persoanei, ceea ce probabil ca nici
protestantii nu agreeaza.
Conceptia ortodoxa refuza sa faca distinctie neta intre "ferirea de copii"si
mijloacele contraceptive de orice fel. Ea pledeaza pentru maturitatea si
autocontrolul spiritual. Teologii catolici si protestanti fac deosebire intre fecundare
si concepere (adica nidatie), pe baza acesteia socotind ca in acest interval nu exista
persoana umana in intelesul deplin al cuvantului si autorizand astfel avortul.
Ortodocsii observa insa ca aceasta deosebire este "cu totul artificiala si constituie
nu numai o denaturare a antropologiei crestine ci in egala masura si a datelor
medicinei. Fecundarea este inceputul vietii personale a fiintei...fiinta umana este o
persoana umana...".
In ce priveste deosebirea pe care teologii catolici si protestanti o fac intre
mijloacele artificiale si cele "naturale" ale planningului, observam ca avem de-a
face cu o logica inconsecventa care subordoneaza teologia presiunilor sociale si
evita esentialul problemei. Caci se intelege ca atat in planningul artificial, cat si in
cel "natural" intentia este aceeasi: impiedicarea procrearii. Or, tocmai asta este:
problema nu este a mijloacelor ci a scopului, a sensului. Practic, prin acceptarea
planningului natural, teologii catolici si cei protestanti "evita fraudele contra naturii
dar comit frauda impotriva dreptei constiinte".
Planningul, denaturare si distrugere a familiei
Esenta planningului consta in ideea ca omul are dreptul sa separe intre actul
iubirii si consecintele lui sau, mai precis, sa caute si sa obtina placerea ca scop in
sine. Planningul este o eroare, o falsificare si o crima pentru ca se bazeaza pe acest
fals. Pentru ca toate domeniile de cunoastere si cercetare umana pot sa dovedeasca
adevarul fundamental ca in ordinea dreapta a naturii placerea nu este niciodata
scop, ci totdeauna mijloc; daca se intampla altfel, atunci e vorba de o denaturare si
pervertire. In mentalitatea si in societatea planningului, care sunt categoric
utilitariste si consumiste, persoana umana nu mai este o realitate specifica unica si
identica ci un flux, un ghem de senzatii si conjuncturi, un obiect de exploatat
placere. Or, in situatia in care omul nu mai cauta in partener omul, ci obiectul
placut, atunci si relatiile celor doi si toate relatiile sociale vor fi grevate de aceasta
depersonalizare, obiectualizare a sentimentelor si a omului in general. Familia
decade intr-un simplu contract social reciproc, o societate de intrajutorare in care
valorile spirituale, esentele adevaratei personalitati, precum iubirea, castitatea,
fidelitatea si sacrificiul nu-si mai au locul. Daca este indreptatita pretuirea
partenerului pentru placerea pe care mi-o ofera, atunci infidelitatea, adulterul,
avortul si divortul sunt justificate, iar idei precum castitatea si fidelitatea apar
desuete si ridicole. insa oricat s-ar stradui cineva sa schimbe ideea si sensul
familiei, oricat ar vrea sa o modernizeze, nu va putea nega ca fortele, temeliile care
pot asigura o familie sunt tocmai auto-controlul, fidelitatea si sacrificiul iar fara ele
nu mai poate fi vorba de familie. Indreptatirea placerii in sine, utilitarismul si
planningul, departe de a servi cu ceva familiei, provoaca si fac inevitabile
pericolele care ameninta familia. Concubinajul, "casatoria de proba" ("Nu exista
casatorie de proba, asa dupa cum nu exista moarte de proba" a observat papa Ioan
Paul II), adulterul, contraceptia, avortul, prostitutia si divortul devin in societatea si
mentalitatea planningului nu simple accidente nefericite, ci "parti conexe ale unui
sistem complet, coerent...conceptii noi de viata...coordonatele unei noi civilizatii".
Intrucat cultivarea si supralicitarea instinctului il face pe acesta sa domine spiritul
si persoana, degradand astfel omul, planningul degradeaza esenta legaturii
conjugale. Avand in vedere sensul spiritual si divin al persoanei umane, orice
deviere, contrazicere, contrafacere sau "corectare" a naturii umane se dovedeste a
fi denaturarea persoanei, a sensului vietii si existentei in general.
Planningul, denaturare si pervertire a iubirii umane