Sunteți pe pagina 1din 4

Test nr. 4.

Subiectul 1 : Izvoarele dreptului comerului internaional.


1.1. Enumerai categoriile izvoarelor dreptului comerului internaional.
Izvoare interne
Studierea izvoarelor interne este importanta prin faptul, ca de cele mai multe ori, dupa ce s-a solutionat
problema conflictuala i s-a determinat legea aplicabila {lex causae), aceasta va fi o lege nationala.
1. Dreptul comun general constituie izvor de drept al comertului international numai in masura in care legea
comerciala pe care el o completeza este ea insa$i un asemenea izvor.
2. Legea comerciala nationala. Legile interne constituie un important izvor al dreptului comertului
international atata timp cat nu exista inca in aceasta materie undrept uniform care sa excluda conflictele de
legi si aplicarea legilor nationale. Iar cu privire la legile nationale este important sa cunoatem care dintre ele
au un caracter imperativ sj, deci, dispozitiile lor nu pot fi inlaturate de catre partile contractante, si care legi
au caracter supletiv, adica se aplica numai in masura in care partile contractante nu au exprimat o vointa
contrara.
a) izvoare specifice, care contin in marea lor majoritate norme destinate reglementarii raporturilor din
comertul international si
b) izvoare nespecifice, constituite din actele normative care intereseaza in primul rand alte ramuri de
drept, dar care contin si norme de drept ale comertului international.
Sistemul germano-elvepano-italian are la baza Codul civil german din 1900, Codul civil elvetian din 1907 si
Codul obligatiilor din 1911, Codul civil italian din 1942 si care au influentat substantial codurile unor state,
printre care Brazilia, Japonia, Turcia, Grecia s.a.
3. Uzantele comerciale. Deoarece exista o vadita tendinta a legii scrise de a-si extinde domeniul de aplicare
asupra unui numar tot mai mare de relatii comerciale, ponderea uzantelor si a cutumei in acest domeniu se
afla intr-un continuu regres. Totusi, doctrina juridica retine printre izvoarele interne si uzurile sau uzantele.
Uzantele comerciale constituie condensarea si sedimentarea unor clauze convenite candva si acceptate
tacit dupa aceea.O definitie a uzantelor partilor si o precizare a rolului lor juridic sunt facute de Codul
Comercial Uniform al S.U.A. in art.l-205(l), unde se mentioneaza ca prin "uzanta a partilor (denumita
"course of dealing") se intelege o serie de activitati intre parti, anterioare unei tranzactii, care pot fi
considerate in mod rezonabil ca stabilind intre ele o baza comuna de interpretare a expresiilor si actelor lor".
Locale speciale si generale.
In functie de intinderea aplicarii lor in spap.u si dupa sfera lor de
cuprindere, uzantele pot fi:
In functie de criteriul ce tine seama deforma juridica a uzantelor,
distingem uzante normative si uzante conventionale. Uzantele conventionale nu pot indeplini functia de
lex causae (adica de drept aplicabil contractului). Rolul lor se limiteaza la determinarea, precizarea si
completarea continutului contractului ori de cate ori au omis sa faca aseasta chiar ele insele, sau facand-o
incomplet, au invocat uzantele pentru a corecta insuficienta, imprecizia sau incertitudinea datorate unei
atare imprejurari.
iz internationale.
1. Conventia internationala. Conventia internationala constituie principalul izvor international al dreptului
comertului international. Conventia internationala este acordul de vointa intre doua sau mai multe state prin
care se reglementeaza o anumita sfera de relatii internationale, creand norme, modificand sau abrogand
norme existente. In doctrina juridica 80 s-a mentionat, ca conventia constituie documentul ce controleaza
relatiile intre natiuni.
Conventia internationala constituie izvor al dreptului comertului international numai cand stabileste
norme ce reglementeaza relatii din domeniul comertului international i de cooperare economica i tehnico
stiintifica internationala.
A. Conform criteriului ce are in vedere numarul statelor semna-tare, deosebim:
conventii bilaterale
conventii multilaterale.
B. Potrivit criteriului ce are in vedere natura normelor instituite prin conventiile internationale, criteriu
ce se refera doar la conventiile multilaterale, conventiile se clasifica in:
conventii prin care se formuleaza norme de drept material uni-form(Conventia ONU asupra contractelor de
vanzare internationala Conventia europeana de arbitraj comercial international
conventii prin care se instituie norme de drept conflictual uni-form.( Conventia ce reglementeaza unele
conflicte de legi in materie de cambie si bilet la ordin (Geneva, 7 iunie 1930).Conventia care reglementeaza
unele conflicte in materie de cec (Geneva, 19 martie 1931).

2. Uzante comerciale uniforme internationale


Doctrina juridica82 a definit uzantele comerciale uniforme internationale ca fiind reguli prin folosirea
repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale si pe
care practica comerciala internationala le-a pus in valoare, operand o anumita standardizare i unificare a
lor, realizata prin diverse metode, precum: adoptarea de conditii uniforme cu caracter general, elaborarea de
contracte model cu privire la grupe speciale de marfuri, includerea intr-un anumit contract comercial
international a unor conditii generale de livrare.
INCOTERMS International Rules for the Interpretation of Trade Terms Reguli Internationale pentru
Interpretarea Uzantelor de Comert- Aceste uzante au o larga aplicare in contractele comerciale de vinzare-
cumparare in zona europeana.
Corespunzator acestor reguli, in SUA i Canada se aplica uzantele R.A.ET.D. The Revised American
Foreigh Trade Definitions Definitiile Revizuite de Comert Exterior American.
1.2. Caracterizai particularitile uzanelor comerciale internaionale ca izvor al dreptului
comerului internaional.
Uzantele comerciale sunt nistepractici reguli utilizate de catre partile contractante.Doctrina
distinge mai multe categorii de uzane, clasificate n funcie de mai multe criterii:1. n funcie de ntinderea
aplicrii lor n spaiu i dup sfera lor de cuprindere, uzanele pot fi: -locale - speciale i - generale. Uzanele locale
sunt determinate dup un criteriu geografic, iar aplicarea lor este limitat la o anumit pia comercial, port,
localitate sau regiune. Uzanele specia le cuprind numai o ramur de activitate comercial (de exemplu, uzahele
statomicite n comerul cu cafea, cele existente n comerul cu zahr, cereale, lemn), contractele al cror obiect l
formeaz o anumit operaiune comercial (uzanele n domeniul contractelor de vnzare-cumprare comercial,
de prestri de servicii), sau o profesiune anume, precum cea a agenilor de burs etc. Uzanele generale se aplic la
ntreg ansamblul de relaii comerciale. Aa este, de exemplu, uzana potrivit creia atunci cnd din contractul
comercial lipsete o stipula ie privind calitatea mrfii, aceast calitate se determin la p,arametrii, calitii locale
i comerciale, n armonie cu uzanele ce definesc concurena loial.2. nfunci.e de criteriul ce ine seama de fora
juridic a uzanelor, distingem uzane normative i uzane convenionale.Uzanele normative sunt acelea care,
trgndu-i fora juridic
1.3. Argumentai necesitatea armonizrii legislaiei Republicii Moldova privind comerul
internaional cu reglementrile internaionale n materie.
Posibilitatea ca o lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare raporturilor juridice de comert
international sa fie apli cata la un raport stabilit depinde de urmatoarele circumstante:"''
subiectii raportului juridic respectiv sa nu desemnat ca lex
contractus o alta lege nationala sau o norma juridica de drept mate-rial uniform;
unul din subiectii acelui raport juridic sa fie resortisant al tarii din ordinea juridica nationala a careia
face parte integranta legea respectiva, deoarece orice lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare la
raporturile de comert international este predestinat! sa se aplice prioritar (sau chiar prin excelente) la
raporturile juridice in care sunt implicati subiecti de drept resortisanti in tara respectiva sj aplicarea legii
nationale vizate sa fie acceptata de ambii subiecti ai raportului juridic de comert international.
Conform unor opinii ponderea cea mai mare o are cerinta ca ambii subiecti ai raportului juridic de comert
international sa consimta ca o anumita lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare in comertul
international sa guverneze acel raport juridic
Subiect II: Efectele contractului de comer internaional.
2.1. Definii principiul forei obligatorii a contractului de comer internaional.
Forta obligatorie in raport dintre parti se concretizeaza prin urmatoarele:
partile contractante sunt obligate una fata de cealalta sai execute in tocmai prestatiile asumate;
nuci una din parti nu poate revoca prin vointa sa unilaterala contr incheiat;
executarea obligatilor contr trebuie sa aduca la indeplinirea cu buna credinta;
imposibilitatea modificarii pe cale unilaterala de catre una dintre parti a contr commercial;
restringerea obligativitatii
interventia unui caz de forta majora nu are ca urmare emediata incetarea efectelor contr, ci
suspendarea temporara a fortei obligatorie a contr;
forta oblig poate fi afectata de imprejurari exterioare fointe( intuite peronale,contr mandate,
anterpriza);
principiul obligativitatii deseori este limitat sau inlaturat de parti prin serarea cuprinsul acestora a
unor clause asiguratorii in potriva riscului.
2.2. Enumerai i caracterizai efectele neexecutrii contractului de comer internaional.
Efectele neexecutarii
1. executarea silita in natura a oblig contr ale convent de la Viena dreptul de a cere executarea
oblig contr e pe primu loc in modalitatile presupuse pentru obtinerea executarea ce nu sa efectuat.
Privind oblig vizarii de livrare execut in natura presupune 2 posib: repararea lipsei de conformitate
cu conditia san nu fie nerezonabila, livrarea marfurilor de inlocuire cind lipsa da conformitate sa fie
incalcare esentiala la contr
3.Rezilierea constituie sanctiunea concretizata in disfiintarea cu efecte numai pentru viitor a
contract sinalgatice cu executarea succesiva care se aplica in caz de neexecutarea culpabila a oblig
de catre una dintre parti. Rezilierea ca si rezolutiunea poate opera fie deplin drept fie in temeiul unui
pact compromisoriu
2. Rezolutiunea- consta in desfiintarea retroactive a contr com intre cu titlu de sanctiune la cererea
parti care sea executat prestatia pe motivul ca cealalta parte nu sia executat culpabil obligatiile.
Efectele: se desfiintaza retroactive din momentul inchierii, partile sunt repuse in situatia anterioara,
contractantul care sea executat prestatia asumata ori sea declarat gata sa o execute si poate proba
aceasta imprejurare este in dreptatit sa pretinda sis a obtina despagubiri de la cealalta parte pentr u
acoperirea prejudiciul suportat
2.3. Formulai o clauz penal.

Subiectul III : Arbitrajul comercial internaional.


3.1. Enumerai principalele categorii ale arbitrajului comercial internaional.
14.2.3. Clasificare. Arbitrajul comercial international poate fi
clasificat in functie de mai multe criterii. Utilizand aceste criterii,
doctrina juridica474 a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:
a) In functie de competenta materiala a arbitrajului se disting:
arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international. Aceste arbitraje au o sfera
generala de activitate jurisdictionala si sunt competente sa judece orice reclamatie care rezulta din litigiul
comercial, indiferent de natura contractului comercial international. Cu titlu de exemplu mentionam:
Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris, Asociatia Americana de
Arbitraj, Curtea de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de Arbitraj etc. 475
arbitraje ce au competenta speciala in domeniul comertului international. Din aceasta categorie fac
parte arbitrajele specializate pentru comertul cu anumite produse. Putem mentiona: Camera Arbitrala de
bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei de Bumbac din Bremen, care sunt specializate in
solutionarea litigiilor din domeniul comertului international cu textile; London Corn Trade Association,
Asociatia Distribuitorilor de produse alimentare din New York, specializate in litigii din domeniul
comertului cu produse agricole alimentare.
b) In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj
se disting:
arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale bilaterale si isi au sediul in
fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de tip bilateral sunt competente sa solutio-neze litigiile aparute
din raporturile de comert international dintre subiectii de drept ce apartin ordinii juridice nationale a statelor-
paiti la acele conventii. Asa sunt, de exemplu: Camera Arbitrala Franco-Germana pentru produsele solului,
Canadian-American Com-mercial Arbitration Commission etc.
arbitraje de tip regional, constituite printr-o conventie multi-laterala perfectata intre statele dintr-o
anumita zona geografica si sunt competente sa solutioneze litigii de comert international ce apar intre
subiectii de drept care apartin ordinii juridice nationale din statele semnatare ale conventiei. Din aceasta
categorie fac parte: Comisia Scandinava de Arbitraj pentru piei, competenta sa solutio-neze litigiile dintre
comerciantii din Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia Interamericana de Arbitraj Comercial, a
carei competenta include pe partenerii comerciali din cadrul Organizatiei Statelor Americane.
arbitraje cu vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde la scara planetara. Aceste
arbitraje sunt abilitate sa solutioneze litigii dintre subiectii raporturilor de comert international din toate
tarile lumii, indiferent de zona geografica in care acestea sunt situate. Mentionam in acest sens Curtea de
Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris.
c) in functie de structura organizatorica, exista:
arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea solutionarii unui anumit
litigiu. Aceste arbitraje au o durata efemera, existenta lor incetand odata cu pronuntarea hotararii sau cu
expirarea termenului in care trebuiau sa decida si
arbitraje institutionalizate, care au caracter permanent, iar existenta lor nu depinde de durata unui
litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile jurisdictionale neintrerupt si cu caracter de continuitate de cate
ori este sesizat. Arbitrajul institutionalizat este organizat sub forma unor centre permanente de arbitraj care
functioneaza in cadrul unor organizatii profesionale, sau pe langa o camera de comert nationala ori
internationala.
d) in functie de atributiile conferite arbitrilor, exista:
arbitraj de drept strict sau de jure. Acest arbitraj se caracteri-
zeaza prin aceea ca arbitrii statueaza potrivit normelor de drept
incidente in cazul dat in care ei sunt obligati sa le respecte. Arbitrajul
de drept strict constituie regula, fiind arbitrajul de drept comun in
materia raporturilor de comert international. Atunci cand partile
nu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul, acesta va fi un
arbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de drept strict si
arbitraj de echitate (ex aequo et bono sau amiable composi-
tion). Acestui arbitraj ii este specific faptul, ca se realizeaza dupa
principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept. Este, deci,
un arbitraj de facto, arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legale
de drept material si nici pe cele de procedura.
Pe plan international au fost elaborate mai multe conventii de arbitraj comercial international.
Evidentiem urmatoarele:
Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International, elaborata de C.E.E./O.N.U. la Geneva in
1961;
Conventia de la New York din 1958 cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale
straine. Conventiile mentionate au fost ratificate de Republica Moldova.
Legea-tip a UNCITRAL din 1985 cu privire la Arbitrajul Comercial International;
Regulamentul de Arbitraj al UNCITRAL din 1976.

3.2Comparati diferite conceptii privind natura juridica a arbitrajului comercial international


Conventia de arbitraj.Conventia de arbitraj exprima vointa partilor de a se adresa arbitrajului pentru
solutionarea litigiului lor. Conventia de arbitraj se poate prezenta sub doua forme i anume: clauza
compromisorie compromisul.
Clauza compromisorie. Clauza compromisorie este acordul partilor unui contract de a supune litigiile lor
arbitrajului. Se numeste clauza compromisorie sau clauza de arbitraj, deoarece ea se exprima sub forma
unei stipulatii sau clauze care este inserata intr-un contract principal si se refera la litigiile ce vor aparea cu
privire la acel contract. Dar aceasta clauza poate fi exprimata i printr-un inscris separat de contract privind,
insa, tot eventualele litigii dintre parti. Clauza compromisorie este un acord anterior oricarui litigiu dintre
parti, spre deosebire de compromis, care este tot o conventie de arbitraj, dar referitoare la litigii deja
existente intre parti.
Compromisul este actul prin care partile unui contract stabilesc ca litigiul evit intre ele san u fie
supus jurisdictiei ordinale dar unui arbitraj specificind si conditii in care va statua arbitrajul astfel
desemnat.
3.3Intocmiti o hotarire arbitral procedura de arbitrare in litigiile de comert intern se desfosoara
in conformitate cu reglementarile de drept comun prevayute in special de codurile de procedura
civila sau legile speciale in material arbitrajului asigurinduse partlilor egalitate de tratament
respectarea dreptului de aparare si contradictorialitatea dezbaterilor. Codul de procedura civila al
RM spre deosebire de legalitatile altor tari nu prevede arbitrajul ca modalitate de solutionare a
litihiilor. Procedura arbitrala se incheie prin pronuntarea sentintei. Sentinta arbitrala reflecta
rezultatul intregii proceduri arbitrale sinteza intregii activitati desfasoara de catre arbitri si de parti
de la primul act savirsit in aceasta directie conventia de arbitraj si pina la ultimul act de procedura
sentiinta arbitrala
.

K[