Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni
© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ
2
LA VECERNIE
După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit şi păzindu-ne nevătămaţi în
bărbatul..., starea întîi.
cuptorul ispitelor şi al neca-
La Doamne, strigat-am..., se pun zurilor.
stihirile pe 8, glasul al 5-lea:
Vino, Gavriile, pogoară-te
Podobie: Ceea ce eşti bucuria cetelor în mare cu picioarele neuda-
cereşti...,
te şi primeşte în braţele tale
Împodobeşte, Athonule, icoana Maicii lui Dumnezeu,
bucură-te, şi te veseleşte, lo- spre bucuria Athonului, întru
caşul Iverului, că iată vine pe îngrădirea locaşului Iveru-
mare icoana Maicii lui Dum- lui şi spre mîngîierea tuturor
nezeu cea minunată, de în- credincioşilor.
geri înconjurată, care strălu- Născătoare de Dumnezeu,
ceşte cu lumină neapusă, go- Fecioară, ajutătoarea cea pu-
nind întunericul scîrbelor şi ternică, acum locaşul Iveru-
al grijilor şi pe toţi luminînd lui întru tine se laudă şi se
cu razele milei sale. veseleşte, avîndu-te pe tine
Către tine cad, Doamnă, apărătoare neruşinată şi zid
cetele călugărilor şi adunări- nesurpat, temelie neclintită,
le postnicilor, şi, cu dragoste păzitoare neadormită: nu în-
privind la icoana ta cea sfîn- ceta, Doamnă, cu rugăciunile
tă, strigă ţie: “Vino la noi, tale, totdeauna a izbăvi loca-
Maică bună; îndură-te spre şul tău şi pe toţi oamenii de
cei ce te cinstesc pe tine şi toate ispitele.
ne dăruieşte nouă chipul tău Dăruieşte mîngîiere robi-
cel sfînt întru arvună de milă lor tăi, Curată, celor ce sînt
şi mîntuire!” cuprinşi de ispite şi înal-
O, preaslăvită minune! ţă cornul credincioşilor, de
Precum lui Moise în Sinai Dumnezeu Născătoare; mîn-
s-a arătat oarecînd rugul, cu tuieşte, cu rugăciunile tale,
foc arzînd şi rămînînd nears; locaşul acesta şi oraşele cele
aşa şi chipul Preanevinovatei pravoslavnice, întăreşte asu-
Născătoarei de Dumnezeu cu pra vrăjmaşilor pe poporul cel
foc se îmbracă şi rămîne ne- ce te slăveşte şi apără pe toţi
ars, luminîndu-ne şi pe noi, credincioşii, cei ce te laudă
cei ce sîntem întru întuneric, pe tine.
3
Preacurata icoana ta, Năs- nădejdea spre tine o punem.
cătoare de Dumnezeu, Fe- Izbăveşte de toate nevoile şi
cioară, este doctorie duhov- năpastele pe cei ce se închină
nicească pentru toată lumea, ţie cu credinţă.
către aceasta dar alergăm, în- V O H O D: Lumină lină...
chinîndu-ne ţie, o cinstim şi P R O C H I M E N U L zilei
o sărutăm pe ea, luînd prin ea
PAREMIILE
darul tămăduirilor de nepu-
De la Facere, citire:
tinţele sufleteşti, şi de pati- (XXVIII, 10-17)
mile trupeşti, cu rugăciunile
Iar Iacov, ieşind din Beer-
tale, ne slobozim.
Şeba, s-a dus la Haran. Ajun-
Ca şi cu o porfiră împără- gînd însă la un loc, a rămas să
tească şi cu vison, cu icoana doarmă acolo, căci asfinţise
ta şi a Fiului tău, Născătoare soarele. Şi, luînd una din pie-
de Dumnezeu, locaşul Iveru- trele locului aceluia şi punîn-
lui luminîndu-se, se împodo- du-şi-o căpătîi, s-a culcat în
beşte cu minunile, şi cu arăta- locul acela. Şi a visat că era
rea sa, astăzi cheamă pe toţi o scară, sprijinită pe pămînt,
să prăznuiască, strălucind cu iar cu vîrful atingea cerul, iar
darul Sfîntului Duh mai pre- îngerii lui Dumnezeul se suiau
sus decît lumina soarelui, şi se pogorau pe ea. Apoi S-a
vărsînd spre cei bolnavi şi ne- arătat Domnul în capul scă-
putincioşi izvorul vindecării, rii şi i-a zis: „Eu sînt Domnul
şi tuturor dăruind mare milă. Dumnezeul lui Avraam, tatăl
Slavă…, Şi acum…, glasul al 8-lea: tău şi Dumnezeul lui Isaac.
Nu te teme! Pămîntul pe care
O, Maică preabună, Doam- dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşi-
nă, Născătoare de Dumnezeu, lor tăi. Urmaşii tăi vor fi mul-
Fecioară! Nu ne lepăda pe ţi ca pulberea pămîntului şi
noi, smeriţii robii tăi, cei ce tu te vei întinde la apus şi la
aducem nevrednice rugăciuni răsărit, la miazănoapte şi la
înaintea Preacuratei icoanei miazăzi, şi se vor binecuvîn-
tale. Ceea ce eşti mai cinstită ta întru tine şi întru urmaşii
decît toată făptura şi mai slă- tăi toate neamurile pămîntu-
vită decît toate cele pămîn- lui. Iată, Eu sînt cu tine şi te
teşti, caută spre noi, cei ce în- voi păzi în orice cale vei mer-
tru smerenie, cu lacrimi, adu- ge, te voi întoarce în pămîn-
cem aceste rugăciuni şi toată tul acesta, şi nu te voi lăsa
4
pînă nu voi împlini toate cîte tie, către Marea Roşie. Iară fiii
ţi-am spus”. Iar cînd s-a deş- lui Israil, al cincilea neam, au
teptat din somnul său, Iacov ieşit din pămîntul Egiptului.
a zis: „Domnul este cu adevă- Şi a luat Moise oasele lui Io-
rat în locul acesta şi eu n-am sif cu sine; căci cu jurămînt a
ştiut!” Şi, spăimîntîndu-se Ia- jurat Iosif pe fiii lui Israil, zi-
cov, a zis: „Cît de înfricoşă- cînd: “Cu cercetare va cerce-
tor este locul acesta! Aceasta ta pe voi Domnul, ci să luaţi
nu e alta fără numai casa lui împreună cu voi oasele mele
Dumnezeu, aceasta e poarta de aici”. Şi, purcezînd fiii lui
cerului!” Israil din Socrod, au tăbărît în
De la Ieşire citire, Odom, lîngă pustie. Şi Dum-
(III, 1-5) nezeu îi povăţuia pe ei ziua
Moise păştea oile lui Ietro, cu stîlp de nor, arătîndu-le lor
socrul său, preotul din Madiam. calea, iar noaptea - cu stîlp de
Şi au adus oile sub pustie, şi au foc, ca să le lumineze lor. Şi
intrat în muntele lui Dumne- n-au lipsit stîlpul de nor ziua
zeu, Horiv. Şi s-au arătat lui în- şi stîlpul de foc noaptea, îna-
gerul Domnului în pară de foc inte a tot norodul.
din rug, şi au căzut, că rugul LA LITIE
arde cu foc, şi rugul nu se mis- Stihira hramului şi stihirile
tuia. Şi au zis Moise: “Mergînd Născătoarei, glasul al 8-lea:
mai aproape, voi vedea această Veniţi, iubitorilor de praz-
vedere mare, ce este că rugul nice şi adunarea postnicilor,
nu se mistuieşte.” Iară dacă a cu credinţă adunîndu-ne, să
văzut Domnul că se apropie să aducem cîntări de laude Fe-
vadă, l-a strigat pe el Domnul cioarei Maria. Că astăzi a sosit
din rug zicînd: “Moise, Moise!” luminata prăznuire a arătării
Iară el a zis: “Ce este, Doam- cinstitei icoanei ei, Iversca,
ne?” şi Domnul a zis: “Nu te înaintea căreia, stînd cu frică
apropia aici, dezleagă încălţă- şi cu dragoste, să cîntăm Năs-
mintea din picioarele tale, că cătoarei de Dumnezeu: “Bu-
locul în care stai tu, pămînt cură-te, bucuria tuturor cea
sfînt este.” nespusă; bucură-te, ceea ce
De la Ieşire citire, ne luminezi pe noi cu chipul
(XIII, 18-22) tău cel sfînt; bucură-te, lauda
Şi au abătut Dumnezeu pe tuturor şi întărire; bucură-te,
norod de la calea cea din pus- mîntuirea sufletelor noastre.”
5
Ce te vom numi pe tine, noi, cei ce am pus nădejde
Născătoare de Dumnezeu, Fe- tare spre tine, povăţuitoarea
cioară? Oare stîlp de foc, care cea nemincinoasă a mîntuirii
ne povăţuieşte la veşnica noastre.
moştenire? Oare zid tare? Că Stih: Pomeni-voi numele Tău întru
tu aperi pe neamul pravoslav- tot neamul şi neamul.
nicilor. Ori păzitoare neador-
mită? Că păzeşti şi mîntuieşti Să lepădăm, credincioşi-
locaşul acesta. Asemenea şi lor, întristarea, că iată, ca al
noi, fiind izbăviţi de necazu- doilea rug arzînd, icoana Năs-
rile ce vin asupra noastră, să cătoarei de Dumnezeu, ce se
strigăm Stăpînei: “Bucură-te, priveşte de călugării Athonu-
pricina bunătăţilor, nădejdea lui, s-a arătat spre curăţire
creştinilor cea tare. păcătoşilor.
Stih: Ascultă, fiică şi vezi, şi pleacă
Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea:
urechea ta.
Se bucură Athonul, dănţu-
Dînd semn, că întru călă-
ieşte locaşul Iverului, prăznu-
toria vieţii, tu nouă ne eşti
ieşte şi toată ţara noastră, că
povăţuitoare, te arăţi, Maica
Maica lui Dumnezeu cu mi-
lui Dumnezeu, în stîlp de foc,
lostivire ne-a cercetat pe noi
ca pe noi, cei rătăciţi, să ne
cu icoana sa cea făcătoare de
duci pe calea către locaşurile
minuni, prin care ne dăruieş-
cele veşnice.
te ajutor întru necazuri, mîn-
gîiere întru scîrbe, vindecare Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea:
de boli, izbăvire din nevoi şi Veniţi, călugării toţi şi
tuturor le dă mare milă. cei din lume, să proslăvim pe
Preacurata Fecioară, Născă-
LA STIHOAVNĂ
toare de Dumnezeu, că pen-
Stihirile, glasul al 4-lea
tru sfînta icoană astăzi sînt
Podobie: Casa Efratului...,
în mare căile ei şi cărările ei
Astăzi lăudăm slăvita ară- în ape multe, că de la Niceea
tarea icoanei tale, Născătoa- în stîlp de foc apa mării o tre-
re de Dumnezeu cea fără pri- ce către Athon şi, cu venirea
hană, şi prăznuim apărarea sa, dar credincioşilor dăruieş-
noastră de la tine. Că fiind te. Deci noi, luminaţi fiind cu
Maica vieţii, rogi pe Hristos razele darului, pe mijlocirea
Dumnezeul nostru pentru mîntuirii noastre o fericim.
6
La binecuvîntarea pîinilor aceea, în felul său, noaptea a
T R O P A R U L, glasul 1-îi: slobozit icoana în mare, stri-
Obrăznicia celor ce urăsc gînd: “Slavă ţie, Curată, că
chipul Domnului şi stăpînirea marea cea netrecută dă ţie
necredincioşilor celor fără de spatele sale; slavă, călătoriei
Dumnezeu, venit-au în Nice- tale celei drepte, ceea ce eşti
ea, şi fără omenie, cei trimişi una nestricată!” (de două ori)
muncesc pe văduva care, cu Apoi aceasta:
LA UTRENIE