https://andreaua.wordpress.

com/category/carte/page/43/

Archive for the ‘carte’ Category

7NOI
Explicaţii simboluri
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Tagged: explicatii. 7 comentarii

. (punct) = ochi pe faţă

X = ochi pe dos
/ = scădere spre dreapta: se tricotează 2 ochiuri împreună pe faţă
\ = scădere spre stânga: ridicăm 1 ochi, tricotăm ce următorul pe faţă şi-l trecem prin ochiul ridicat
^ = se tricotează 2 ochiuri pe faţă
cerc cu punt în mijloc = 1 ochi ridicat fără să fie tricotat
O = 1 jeteu
∩ = 1 ochi încrucişat aplecat spre dreapta: pe faţa lucrului ridicăm al doilea ochi următor pe andreaua
dreaptă, luându-l din spatele andrelei, fără a-l tricota. Pe urmă tricotăm pe faţă ochiul premergător şi
dăm drumul ambelor ochiuri de pe andreaua stângă.
U = 1 ochi încrucişat aplecat spre stânga: al doilea ochi următor se tricotează pe faţă, în dosul
ochiurilor, luându-l din spatele andrelei; ochiul premergător se ridică, luându-l din faţa andrelei fără
a-l tricota.
[/] = 1 ochi ridicat nelucrat cu firul în faţă

[\] = 1 ochi ridicat nelucrat cu firul în spate

∞ = 1 ochi ridicat nelucrat tras peste toate firele trasate (nelucrate) şi lucrat pe faţă
+ = 2 ochiuri lucrate împreună pe dos
√ = dintr-un ochi lucrăm atâtea ochiuri cât arată indicele şi anume alternând 1 ochi pe faţă şi 1 ochi pe
dos
T aplecat spre dreapta = 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă de la dreapta sre stânga
V = 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă de la dreapta spre stânga
triunghi drept, negru = 1 ochi ridicat, următorul ochi lucrat pe faţă, ochiul ridicat trasat peste
ochiul lucrat
▀ = dintr-un singur ochi formăm 3 ochiuri astfel: 1 jeteu, 1 ochi lucrat pe faţă (ochiul iniţial), 1 jeteu
cerc cu un X = 3 ochiuri pe dos
cerc cu o linie = 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă
pătrat cu o linie orizontală = se înfăşoară firul de 3 ori e andrea
pătrat cu o linie verticală = ridicăm (trecem) ochiul astfel înfăşurat pe andreaua dreaptă cu firul în
faţă
Δ = ridicăm desfăşurat ochiul (care anterior a fost înfăşurat) pe andreaua cu firul în dos.
pătrat cu X = ridicăm ochiul desfăşurat cu firul în faţă
cerc cu + = ochiul ridicat desfăşurat şi cu ochiul următor se lucrează împreună pe dos.
2NOI
Copii – Pantalonaş scurt pentru băieţi
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Tagged: copii, pantalonaş, scurt, tipar. Lasă un comentariu

Pantalonaşul scurt este purtat de băieţi, începînd de la vîrsta de 2 ani şi pînă la 7-8 ani.
 Pentru desenarea tiparului de pantalonaş putem folosi măsuri gata stabilite sau
luate direct pe corp.
Măsurile stabilite pentru băieţi în etate de 3 ani sînt următoarele:
Lungime = 22 cm
Grosimea şoldurilor = 62 cm
Aceste măsuri cresc în raport cu vîrsta copiilor, după cum urmează:
Lungimea creşte cu cîte 2 cm pentru fiecare an.
Grosimea şoldurilor creşte cu cîte 4 cm pentru fiecare an.
Tiparul de faţă a pantalonaşului scurt
Desenarea cadrului. Pentru desenarea acestui tipar construim un unghi drept cu laturile nedefinite în
partea stîngă a hîrtiei şi-l însemnăm cu litera A. Din punctul A în jos, pe linia verticală, aplicăm măsura
de lungime a pantalonilor şi însemnăm punctul cu litera B. Din punctul B desenăm spre dreapta o linie
orizontală. Aplicăm apoi, pe liniile orizontale, din punctele A şi B spre dreapta, 1/3 din măsura de
grosime a şoldurilor şi punem cîte un punct. Însemnăm punctul de pe linia orizontală A cu litera C şi
cel de pe linia orizontală B cu litera D.
Unim printr-o linie verticală punctul C cu D, formînd un cadru dreptunghiular, în interiorul căruia
vom desena tiparul de faţă şi spate al pantalonului scurt.
Linia de răscroitură a piciorului.
Aceasta o formăm măsurînd din punctul B în sus, pe linia verticală, 1/4 din distanţa B-D. Locul aflat îl
însemnăm cu litera E. Acest punct indică adîncimea răscroiturii piciorului. Măsurăm apoi din punctul
D spre stînga, pe linia orizontală, 1/4 din distanţa B-D minus 1 cm şi punem un punct pe care-l
însemnăm cu litera F, care indică lărgimea răscroiturii piciorului. Unim, apoi, printr-o linie uşor
adîncită, punctele E şi F, formînd astfel linia de răscroitură a piciorului.
Cusătura interioară a piciorului. Aceasta o formăm măsurînd din punctul D în sus, pe verticală, 1/4
din distanţa B-D, minus 1 cm. Locul aflat îl însemnăm cu litera G. Acest punct marchează înălţimea
cusăturii piciorului. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică cu punctul F, formînd astfel linia de
cusătură a piciorului.
Linia de mijloc a feţei. Aceasta o construim măsurînd din punctul C spre stînga 1/10 din măsura de
grosime a şoldurilor, minus 1 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera H. Acest punct indică mijlocul
feţei. Unim apoi punctul H cu punctul G printr-o linie adîncită în partea de jos, aşa ca pe tipar,
construind astfel linia de mijloc a feţei.
Linia de talie o formează linia orizontală, din punctul A pînă la punctul H.
Tiparul de spate al pantalonaşului scurt.
Partea din spate prezintă linii comune cu faţa, cu excepţia liniilor de talie şi mijloc, pe care trebuie să le
desenăm.
Linia de mijloc a spatelui o formăm măsurînd din punctul C spre stînga, pe linia orizontală, 1/2 din
distanţa cuprinsă între punctul C şi punctul H. Locul aflat îl însemnăm cu un punct, pe care-l
însemnăm cu litera I. Punctul I indică mijlocul spatelui. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică, cu
punctul G, formînd astfel linia de mijloc a spatelui.
Linia de talie o reprezintă linia A-I.
Modul de tricotare.
Tricotarea pantalonaşului scurt se face începînd cu linia de talie, care poate rămîne dreaptă ca în
model, sau se poate începe cu o margine lucrată cu punct de semielastic pe o lăţime de 2-3 cm.
Se urmăreşte linia tiparului pentru fiecare parte separat, sau se poate tricota într-o singură bucată, o
parte de faţă şi de spate unite pe linia A-E.
Pe linia de talie se fac butoniere, dacă pantalonaşul se prinde de bluziţă, făcînd un costumaş, sau i se
pun bretele şi se poate purta cu orice bluză sau pulovăr.
Pentru tricotare se pot folosi diverse puncte: punct de jerseu, punct leneş, punct de ţesătură, punct de
jerseu răsucit şi altele, după gustul fiecăruia.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
2NOI
Copii – Pantalonaş şpilhozen
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Tagged: copii, pantalonaş, scurt. Lasă un comentariu

Spilhozenul este un pantalonaş cu plătcuţă şi bretele în faţă, iar în spate cu elastic. El se poartă atît de
fetiţe, cît şi de băieţi, de la vîrsta de 7-8 luni, pînă la peste 7 ani.

Pentru pantalon se foloseşte tiparul de pantalon-chilot.

Modul de tricotare
Tricotarea spilhozenului se face la fel cu pantalonul chilot.
Bentiţele sînt fîşii de lăţimi variabile între 3-5 cm.
Plătcuţa este un dreptunghi de circa 6 x 10 cm. Pe ea se pot face diverse figurine sau modele româneşti.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
2NOI
Copii – Pantalonaş chilot
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Tagged: chilot, copii, pantalonaş, tipar. Lasă un comentariu
Pantalonaşul – chilot poate fi purtat de copii începînd de la vîrsta de 7 luni şi pînă la vîrsta de 6 – 7 ani.

Pantalonaşul se poartă numai cu un elastic în talie. Acest pantalonaş, cu unele adaosuri, poate fi folosit
şi ca şpilhozen, aşa cum vom vedea mai departe. Pentru desenarea tiparului pantalonaşului-chilot
folosim măsuri stabilite.
Pentru copii de 7-8 luni pînă la 1 an vom folosi următoarele măsuri:
Lungimea = 22 cm
Lăţimea = 56 cm
Lungimea cordonului = 50 cm
Pentru copiii de peste 1 an, vom adăuga fiecărei măsuri cîte 2 cm pentru fiecare an.
Tiparul de pantalonaş-chilot
Desenarea cadrului. Ca să desenăm tiparul acestui pantalonaş, desenăm mai întîi un dreptunghi, avînd
lungimea egală cu măsura de lungime a pantalonaşului, iar lăţimea egală cu 1/4 din lărgimea
pantalonaşului. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.
 Răscroitura piciorului. Măsurăm din punctul B spre dreapta,
pe linia orizontală, 1/2 din distanţa B – D minus 3 cm, unde punem un punct, pe care-l însemnăm cu
litera E şi care indică adîncimea răscroiturii piciorului pe linia de fund a pantalonului. Din punctul D
măsurăm în sus, pe linia verticală, 1/3 din distanţa C – D, plus 1 cm şi însemnăm locul cu litera F.
Punctul F indică adîncimea răscroiturii piciorului pe linia de şold a pantalonului. Unim întîi printr-o
linie curbă punctele E şi F. Linia curbă este adîncită cu 2,5 cm faţă de linia oblică punctată.
Linia de talie este reprezentată pe tipar de orizontala A – C. Acest tipar reprezintă faţa şi spatele
pantalonului.
Modul de tricotare a pantalonaşului-chilot.
Tricotarea pantalonaşului începe de la linia de talie a feţei.
Se montează pe andrele un număr de ochiuri corespunzător măsurii ce o prezintă tiparul per linia de
talie.
Se tricotează 2 cm cu punct de elastic dublu, dacă se trasează un elastic prin el, sau se fac 3 rînduri
cu punct de semielastic 1X1, apoi un rînd de găurele tricotînd un jeteu, 2 ochiuri tricotate
împreună pe dos. Se repetă acest model.
Se continuă apoi cu punct de semielastic încă cîteva rînduri pînă se ajunge la o lăţime de 2,5 cm.
După această bentiţă se începe tricotarea propriu-zisă a pantalonaşului cu punct de jerseu, sau cu alt
punct, la alegere. După ce s-a tricotat o porţiune egală cu lungimea liniei de şold, se creşte 1 ochi în
mijlocul rîndului. Se înseamnă acest ochi şi în rîndurile următoare se creşte la fiecare rînd lucrat pe
faţă cîte 1 ochi, la dreapta şi la stînga ochiului din mijloc, pînă ce lăţimea clinului corespunde cu
tiparul.
De menţionat este că ochiurile clinului se lucrează cu punct de jerseu.
Se continuă tricotarea pentru partea din spate, care începe cu clinul care se formează prin scăzăturile
ce se fac pe o parte şi pe alta a clinului, iar pentru piciorul pantalonaşului se adaugă ochiuri sau se
sporeşte într-o parte şi alta a clinului după cerinţele tiparului.
Se continuă tricotarea cu scăzături pînă la terminarea clinului, apoi se lucrează în linie dreaptă pînă în
talie, unde se face o bentiţă cu elastic sau cu găurele, ca la faţa pantalonaşului.
Se unesc apoi cele două părţi pe linia de şold cusute pe muchie sau cu cusătură descălcată pe dos.
În talie se introduce un elastic dacă marginea este dublă, sau un şiret dacă marginea are găurele.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
28OCT
Copii – Rochiţe
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Tagged: copii, rochii. 2 comentarii

Rochiţa constituie îmbrăcămintea de zi cu zi a fetiţelor, la care se pot face variate garnituri şi tăieturi.
Modelele cele mai potrivite pentru vîrste între 1 şi 7 ani şi mai ales pînă la 5 ani sînt cele care prezintă
lărgimea de la nivelul plătcuţei. Lărgimea poate fi făcută sub formă de creţuri, cute, cerculeţe, clini,
cloş etc. Tiparul rochiţei îl putem desena după măsuri fixe sau după măsuri luate direct pe corp.
Plătcuţa rochiţei poate fi dreaptă sau de diferite forme.
În mijlocul feţei sau al spatelui prezintă o fentă, iar gulerul este rotund. Rochiţa este largă şi poate fi cu
creţuri, cute, clini, cloş etc. Pe plătcuţă şi pe fustiţă se poate aplica o broderie uşoară cu motive
româneşti.
Pentru desenarea tiparului rochiţei cu platcă putem folosi măsuri stabilite şi măsuri luate direct pe
corp.
Măsurile sînt următoarele:
Lungimea rochiţei = 35 cm
Lăţimea spatelui = 20 cm
Grosimea bustului = 56 cm
Grosimea gîtului = 20 cm
Lungimea mînecii: scurtă = 12 cm; lungă = 22 cm
Grosimea braţului = 20 cm
Grosimea pumnului = 12 cm
Măsurile stabilite dinainte se folosesc mai mult pînă la vîrsta de 3 ani. Cifrele date mai sus sînt valabile
pentru vîrsta de 1 an, urmînd ca pentru următorii ani să se adauge cîte un plus de 2 cm la fiecare
măsură pentru fiecare an, cu excepţia măsurii de grosime a bustului, la care aplicăm un plus de cîte 4
cm.
Rochiţa creaţă cu plătcuţă
Această rochiţă creaţă şi cu plătcuţă reprezintă modelul cel mai drăguţ şi mai practic pentru fetiţe, mai
ales pînă la vîrsta de 4 ani.
Modelul de faţă prezintă o plătcuţă dreaptă şi cu fentă în mijlocul spatelui. Guleraşul este format din 2
bucăţi, iar în faţă se înnoadă cu un şireţel. Mînecuţa este scurtă, strînsă cu o manşetă. Pe plătcuţă şi pe
rochiţă e o garnitură formată din broderie românească.
Tiparul de rochiţă se compune din spate, faţă, mîneci, manşete şi guler.
Tiparul din spate.
Desenăm în partea stîngă a hîrtiei, cam la 20 cm de la margine, un unghi drept pe care îl însemnăm cu
litera A.
Prima linie ajutătoare este linia de lungime a rochiţei pe care o desenăm aplicînd din punctul A în jos
pe verticală măsura de lungime a rochiţei şi însemnăm locul cu litera B. Din punctul B desenăm spre
dreapta o linie orizontală, paralelă cu orizontala A.
A doua linie ajutătoare este linia de lăţime a spatelui, care marchează şi lungimea plătcuţei. Linia
aceasta o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe verticală, 1/3 din măsura de grosime a gîtului
plus 2 cm şi însemnăm locul cu litera C. Din punctul C ducem spre dreapta o linie orizontală, paralelă
cu prizontala A.
Tiparul spatelui cuprinde plătcuţa şi corpul rochiţei.
Plătcuţa.
Răscroitura gîtului. Măsurăm 1 cm din punctul A în jos, pe verticală, şi punem un punct. Tot din
punctul A măsurăm spre dreapta, pe orizontală, 1/6 din măsura de grosime a gîtului şi înemnăm un
punct. Unim acest punct cu punctul de pe verticală A, printr-o linie uşor şerpuită, formînd linia de
răscroitură a gîtului.
Linia de umăr. Ca să formăm această linie aplicăm din punctul C spre dreapta, pe orizontală, 1/2 din
măsura de lăţime plus 1 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera D. Din punctul D ridicăm o linie
verticală punctată, pînă la linia de cadru. Pe această linie coborîm cu 3 cm sub linia de cadru şi punem
un punct pe care-l însemnăm cu litera E. Punctul E indică înclinarea umărului. Unim acest punct cu
punctul de răscroitură al gîtului de pe orizontala A, printr-o linie oblică, prelungită cu 1 cm în afara
liniei verticale punctate. Locul stabilit îl însemnăm cu litera E1, care indică lungimea umărului.

Răscroitura braţului. Aceasta este formată de linia orizontală C – D, pentru forma dreaptă.
Linia de lungime a plătcuţei. Aceasta este formată de linia orizontală C – D pentru forma dreaptă.
Această linie poate fi modificată, dîndu-i diferite forme.
Forma de colţ pe care o obţinem măsurînd 3 cm din punctul C în jos, pe verticală, şi punem un punct.
Unim acest punct printr-o linie şerpuită cu punctul D.
Forma rotundă o formăm unind punctul E1 cu punctul C, printr-o linie rotunjită.
Forma cu 2 colţuri o desenăm măsurînd din punctul C spre dreapta, pe orizontală, 1/4 din lăţimea
spatelui, minus 1 cm şi punem un punct pe care-l coborîm cu 3 cm sub linia C. Unim acest punct cu
punctul C şi cu punctul D, cu cîte o linie uşor rotunjită, formînd astfel colţul plătcuţei.
Linia de lungime a plătcuţei poate fi şi alta decît cea descrisă.
Linia de mijloc a spatelui o formează linia verticală A – C.
Corpul rochiţei.
Corpul rochiţei reprezintă porţiunea de la plătcuţă în jos, pînă la tiv. Această parte a rochiţei este largă
şi se susţine pe plătcuţă.
Linia de lărgime a creţurilor. Prelungim liniile orizontale B şi C spre stînga, cu 1/4 – 1/2 din măsura
de lăţime a spatelui şi însemnăm cîte un punct. Unim apoi punctele de prelungire între ele printr-o
linie verticală, formînd linia de lărgime a rochiţei care reprezintă şi linia de mijloc a spatelui la corpul
rochiţei. Spaţiul cuprins între linia de mijloc a corpului rochiţei şi linia verticală C – B reprezintă
lărgimea necesară creţurilor. Măsura variază între limitele date, în funcţie de lărgimea pe care dorim s-
o dăm rochiţei.
Linia de subraţ. Desenăm această linie aplicînd întîi măsura de grosime a bustului. În acest scop
măsurăm din punctele B şi C spre dreapta, pe liniile orizontale, 1/4 din măsura de grosime a bustului,
plus 1 cm şi notăm cîte 1 punct. Unim apoi aceste puncte între ele, printr-o linie verticală punctată. Pe
această linie coborîm de la linia orizontală C cu 1/6 din măsura de grosime a gîtului, plus 1 cm şi
însemnăm litera F. Punctul F indică adîncimea răscroiturii braţului. Prelungim apoi linia orizontală B
cu 5 cm spre dreapta, în afara liniei de cadru, şi punem un punct pe care-l însemnăm cu litera G. Unim
acest punct printr-o linie oblică, cu punctul F.
Răscroitura braţului. Unim punctul D cu punctul F printr-o linie bine adîncită.
Linia de sus a corpului rochiţei o formează linia orizontală C – D. Această linie poate fi modificată,
urmărind conturul liniei de lungime a plătcuţei. De exemplu, în cazul plătcuţei rotunde, linia corpului
rochiţei urcă pînă la nivelul umărului, după linia de contur a plătcuţei.
Linia de rotunjime a rochiţei. Măsurăm 1 cm pe linia de sibraţ, de la punctul G în sus. Din punctul
stabilit ducem spre stînga o linie uşor pierdută în linia de lungime a rochiţei.
Tiparul de faţă. Desenăm în partea dreaptă, cam la 20 cm de la marginea hîrtiei, un unghi drept, pe
care-l însemnăm cu litera A.
Prima linie ajutătoare este linia de lungime a rochiţei pe care o desenăm, aplicînd din punctul A în jos,
pe linia verticală, măsura de lungime a rochiţei plus 2 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera B. Din
punctul B desenăm spre stînga o linie orizontală, paralelă cu orizontala A.

A doua linie ajutătoare este linia de lăţime a feţei, care indică

totodată şi lungimea plătcuţei. Linia aceata o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe linia
verticală, 1/3 din măsura de grosime a gîtului plus 3 cm. Punctul stabilit îl însemnăm cu litera C. Din
punctul C ducem spre stînga o linie orizontală paralelă cu orizontala A.
Plătcuţa.
Răscroitura gîtului. Măsurăm din punctul A spre stînga, pe orizontală, 1/6 din măsura de grosime a
gîtului plus 0,5 cm şi însemnăm un punct. Tot din punctul A măsurăm în jos, pe verticală, 1/6 din
grosimea gîtului plus 1,5 cm. Punctul stabilit îl unim cu punctul de răscroitură al gîtului de pe linia de
orizontală A, printr-o linie rotunjită, formînd linia de răscroitură a gîtului.
Linia de umăr. Construim o linie ajutătoare punctată, la 3 cm sub linia orizontală A, de la răscroitura
gîtului spre stînga. Această linie indică înclinarea umărului la partea din faţă a plătcuţei. Aplicăm apoi,
în linie oblică, lungimea umărului din spate minus 0,5 cm, începînd de la linia de răscroitură a gîtului
de pe orizontala A spre stînga pînă la întîlnirea liniei orizontale ajutătoare. Locul aflat îl însemnăm cu
litera D. Punctul D indică lungimea umărului. Unim acest punct cu punctul de răscroitură al gîtului,
printr-o linie oblică.
Răscroitura braţului. Ca să desenăm această linie, aplicăm din punctul C spre stînga, pe orizontală,
1/2 din măsura de lăţime a spatelui, plus 2 cm, şi punem un punct pe care-l însemnăm cu litera E.
Acest punct indică lăţimea feţei. Unim apoi punctul D cu punctul E peintr-o linie uşor rotunjită,
formînd linia de răscroitură a braţului la plătcuţă.
Linia de lungime a plătcuţei o formează linia orizontală E – C. Această linie o putem modifica, dîndu-i
diferite forme ca şi la partea din spate a plătcuţei.
Linia de mijloc a plătcuţei o formează linia verticală A – C.
Corpul rochiţei.
Linia de lărgime pentru creţuri. Prelungim liniile orizontale B şi C spre dreapta, în afara liniei de
cadru, cu 1/4 – 1/2 din măsura de lăţime a spatelui, plus 2 cm, şi punem cîte un punct. Unim apoi
aceste puncte între ele, printr-o linie verticală. Această linie reprezintă şi linia de mijloc a feţei.
Linia de subraţ. Ca să desenăm această linie este necear să aplicăm întîi măsura de grosime a bustului.
În acest scop aplicăm din punctele B şi C spre stînga, pe liniile orizontale, 1/4 din măsura de grosime a
bustului plus 3 cm, unde punem cîte un punct. Unim aceste puncte între ele printr-o linie verticală
punctată. Pe această linie coborîm de la orizontala C în jos cu 1/6 din măsura de grosime a gîtului plus
2 cm şi însemnăm un punct pe care-l notăm cu litera F. Acest punct marchează adîncimea răsscroiturii
braţului. Prelungim apoi linia orizontală B spre stînga liniei verticale punctate cu 7 cm şi însemnăm
litera G. Unim apoi punctul G printr-o linie oblică cu punctul F, formînd astfel linia de subraţ.
Răscroitura braţului. Unim punctul E cu punctul F printr-o linie adîncită.
Linia de sus a corpului rochiţei o formează linia orizontală C, cuprinsă între mijlocul feţei şi punctul E,
unde se rotunjeşte uşor. În acest scop, măsurăm 1 cm de la punctul E în jos pe linia de răscroitură a
braţului şi însemnăm un punct. Ducem din acest punct spre dreapta o linie uşor peridută în orizontala
C, rotunjind astfel linia de sus a corpului rochiţei.
Linia de rotunjime a rochiţei. Măsurăm 1 cm pe linia de subraţ de la punctul G în sus, unde punem un
punct. Ducem apoi din acest punct o linie pierdută în orizontala B.
Tiparul de mînecuţă scurtă.
Tiparul de mînecuţă îl încadrăm într-un dreptunghi, avînd lungimea egală cu măsura de lungime a
mînecii şi lăţimea egală cu jumătate din grosimea braţului, plus 2 cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu
literele A B C D.
Linia ajutătoare. Pentru desenarea tiparului, desenăm o linie ajutătoare, măsurînd din punctul C în
jos, pe verticală, 1/2 din distanţa cuprinsă între punctele A şi C, plus 2 cm. Însemnăm locul cu litera E.
Din punctul E ducem spre stînga o linie orizontală, pînă la linia de cadru.
Răscroitura mînecii. Unim punctul E cu E, printr-o linie bombată în partea de sus a ei, formînd linia
dinpre faţă a răscroiturii mînecii. Linia din spate a răscroiturii mînecii o desenăm unind din nou
punctul A cu E, printr-o linie adîncită, în partea ei de jos, cu 1 cm sub linia de cadru, aşa ca pe tipar.
Cusătura de subraţ. Măsurăm 2 cm din punctul D spre stînga pe linia orizontală, unde punem un
punct. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică cu punctul E.
Linia de lungime a mînecii. Măsurăm 1,5 cm pe linia cusăturii de subraţ, de la orizontala B în sus. Din
punctul stabilit ducem o linie şerpuită, uşor pierdută în linia de cadru.
Pentru obţinerea unui tipar de mînecuţă lungă, procedăm la fel ca la mînecuţa scurtă, modificînd
măsura de lungime.
Pentru obţinerea unui tipar de mînecuţă creaţă, bufantă, lărgim mînecuţa, prelungind liniile de cadru
E şi B cu 4 – 6 cm spre stînga, formînd o nouă linie de mijloc a tiparului de mînecă.
Odată cu aceasta se modifică şi răscroitura mînecii ca să poată forma buful. În acest scop, prelungim
linia verticală a cadrului în sus de punctul A cu 4 – 6 cm şi însemnăm locul cu litera A1. Modificăm
apoi liniile de răscroitură ale mînecii, unind între ele punctele A1 şi E.
Tiparul de manşetă.
Manşeta o folosim pentru strîns lărgimea mînecuţei în parta de jos. Tiparul de manşetă este
reprezentat de un dreptunghi, avînd lungimea egală cu 1/2 din măsura de grosime a pumnului, pentru
mîneca lungă, la care adăugăm un plus de 3 – 4 cm pentru mînecuţa scurtă. Lăţimea cadrului este de 2
cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.
Linia de mijloc a manşetei o reprezintă linia verticală A – B.
Colţul manşetei. Măsurăm din punctele C şi D cîte 1 cm spre stînga, pe liniile orizontale şi notăm cîte
un punct. Împărţim apoi în 2 linia verticală C – D şi punem un punct. Unim acest punct prin linii
oblice cu punctele de pe liniile orizontale C şi D, formînd colţul manşetei.
Manşeta cu colţ se aplică numai la mînecuţa lungă. La mînecuţa scurtă manşeta este fără colţ.
Tiparul de guler. Pentru desenarea tiparului de guler rotund procedăm în felul următor:
Unim pe linia de umăr plătcuţa din faţă cu cea din spate şi le conturăm pe hîrtie, urmărind răscroitura
gîtului, precum şi liniile de mijloc din spate şi din faţă. Scoatem apoi tiparele şi desenăm guleruşl în
cadrul acestui contur.
Răscroitura gulerului o formează linia de contur a răscroiturii gîtului cuprinsă între semnul de mijloc
al spatelui şi cel al feţei.
Linia exterioară a gulerului. Măsurăm de la răscroitura gîtului 4 – 5 cm pe linia de mijloc a spatelui,
unde însemnăm un punct. Din acest punct ducem o linie rotunjită, paralelă cu linia de răscroitură a
gulerului, pînă la mijlocul feţei.
Marginea exterioară a gulerului poate fi dreaptă sau cu diverse colţuri.
Colţul gulerului. Măsurăm 2 cm din mijlocul feţei spre stînga, pe linia exterioară a gulerului şi punem
un punct. Unim acest punct cu punctul de răscroitură a gulerului şi punem un punct. Unim acest punct
cu punctul de răscroitură a gulerului din mijlocul feţei printr-o linie rotunjită, formînd colţul gulerului.
Forma colţului poate fi şi dreaptă. În acest caz unim punctele amintite printr-o linie oblică, în loc de
rotundă.
Linia de mijloc a gulerului o formează linia din mijlocul spatelui plătcuţei.
Acest guleraş dintr-o singură bucată este indicat pentru rochiţele cu fentă la mijlocul feţei. În cazul
cînd fenta se face în mijlocul spatelui, facem un guleraş din două bucăţi. În acest scop, tăiem gulerul pe
linia din mijlocul spatelui, formîndu-i un colţ aasemănător cu cel din faţă.
După desenare decupăm tiparul pe liniile de contur.
Modul de tricotare a rochiţei.
Tricotarea rochiţei pentru fetiţe cuprinde o gamă întreagă de modele ajurate, dantelate sau compacte.
Aici fantezia are cîmp larg de acţiune. Lucrul se începe de la tiv spre plătcuţă pentru corpul rochiţei,
urmărind linia tiparului.
Dacă se doreşte ca linia de subraţ să fie dreaptă, atunci se pot face, dacă modelul îngăduie, scăzături în
cuprinsul rochiţei, dînd forma de clini.
Plătcuţa se execută în funcţie de forma ei, începînd cu partea cea mai lungă de pe tiparul respectiv
(colţurile). Marginea plătcuţei poate fi simplă, sau cu borduri.
Mînecile pot fi cu manşete, sau li se pot face o margine lucrată cu punct de elastic care înlocuieşte
manşeta la o mînecuţă mai puţin largă.
Gulerul se lucrează după tipar, începînd din mijlocul feţei sau al spatelui, dacă este desfăcut şi în faţă şi
spate. Dacă este dintr-o singură bucată, se începe din mijlocul feţei, de unde se încheie.
Unele modele de rochiţă prezintă în loc de plătcuţă 2 bretele simple sau înnodate pe umăr.

În acest caz, corpul rochiţei îl montăm pe o bentiţă de aceeaşi lăţime a bretelelor. Pe dosul acestei
bentiţe se aplică bretelele. Acest gen de rochiţe sînt indicate pentru vară.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
28OCT
Copii – Căciuliţă olandeză
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Tagged: caciula, copii. Lasă un comentariu

Căciuliţa olandeză este formată dintr-o singură bucată de formă dreptunghiulară şi cu colţurile dinspre
faţă uşor răsfrînte spre spate.
Această căciuliţă este indicată pentru fetiţele în vîrstă de 1 – 7 ani.
Dimensiunile după care se construieşte tiparul pentru copii de 1-2 ani sînt următoarele:
Lungimea: 18 cm
Lăţimea: 15 cm
Pentru copii între 2 şi 7 ani se vor mări dimenssiunile cu cîte 1 cm pentru fiecare an.
Tiparul căciuliţei olandeze. Tiparul acestui gen de căciuliţă este foarte simplu, el reducîndu-se la
un dreptunghi cu lungimea şi lăţimea egale cu măsurile de lungime şi lăţime ale

căciuliţei. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.

Linia căciuliţei dinspre faţă. Aceasta este formată de linia verticală A – B.
Linia cusăturii din spate. Este reprezentată de linia verticală C – D.
Linia de mijloc a căciuliţei. Este formată de linia orizontală A – C.
Linia de lungime este formată de linia orizontală B – D.
Colţul căciuliţei. Colţul care se răsfrînge este format din unghiul B.
După ce am însemnat pe tipar ceea ce reprezintă fiecare linie decupăm tiparul.
Modul de tricotare
Acest gen de căciuliţă este foarte simplu şi uşor de tricotat. De remarcat este faptul că pentru bordura
marginilor dinspre faţă şi lungime e necesar să se aleagă un model care să fie pe ambele feţe la fel, sau
cu 2 feţe, ca atunci cînd se răsfrîng colţurile care formează urechiurile să se vadă frumos.
În partea din spate se fac 2 cute şi cîteva anouri pentru trasat panglica sau şnurul cu care se leagă
căciuliţa sub bărbie.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
28OCT
Copii – Căciuliţă cu fund
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Tagged: caciula, copii. Lasă un comentariu

Este formată din 2 părţi: o parte din faţă şi o parte care formează fundul căciuliţei. Partea din faţă are
forma dreptunghiulară, iar fundul căciuliţei poate avea formă rotundă sau dreptunghiulară.
Pentru desenarea tiparului folosim diferite măsuri, în cm, stabilite pentru cele 3 mărimi, şi anume:

Tiparul părţii din faţă.

Desenarea cadrului. Pentru desenarea acestui tipar construim în partea stîngă a hîrtiei un cadru
dreptunghiular, pe care-l însemnăm cu literele A B C D.
Lungimea acestui cadru este egală cu măsura de lungime, iar lăţimea cadrului este egală cu măsura de
lăţime a părţii din faţă.
Linia verticală A – B reprezintă linia dinspre faţă. Linia orizontală A – C reprezintă linia de mijloc a
acestui tipar.
Linia din spate. Măsurăm 2 cm din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, unde însemnăm locul cu
un punct. Din acet punct ridicăm o linie uşor şerpuită, ce se pierde în linia verticală C. Pe această linie
montăm fundul căciuliţei.
Linia de lungime a părţii din faţă. Aceasta este uşor rotunjită şi o desenăm măsurînd 1 cm pe linia
dinspre spate, de la linia orizontală B în sus, iar locul stabilit îl însemnăm cu un punct. Din acest punct
ducem o linie uşor pierdută în linia orizontală B.
Pensa. Ca să formăm pensa de pe linia de lungime a căciuliţei măsurăm 5 cm din punctul B spre
dreapta, pe linia de lungime şi punem un punct. Din acest punct măsurăm 1,5 – 2,5 cm în continuare
pe linia de lungime şi însemnăm locul cu al doilea punct. Distanţa cuprinsă între aceste puncte
reprezintă adîncimea pensei.
Ca să stabilim vîrful pensei, măsurăm 4 – 5 cm în sus, din primul punct şi stabilim punctul în direcţia
mijlocului pensei, apoi punctul stabilit îl unim prin linii uşor oblice cu punctele de pensă de pe linia de
lungime. Măsura de 1,5 – 2,5 cm ce se dă ca adîncime pensei şi măsura de 4 – 5 cm ce reprezintă
lungimea pensei, variază între aceste limite, în raport cu mărimea în care se încadrează vîrsta
copilului.
Tiparul de fund al căciuliţei.
Partea de fund a căciuliţei poate avea formă rotundă sau dreptunghiulară.
Forma dreptunghiulară a tiparului.
Desenarea cadrului. Forma dreptunghiulară a părţii de fund a căciuliţei o obţinem desenînd un cadru
dreptunghiular, cu liniile de lungime şi lăţime egale cu măsurile de lungime şi lăţime ale părţii de fund.
Cadrul desenat îl însemnăm cu literele A B C D.
Linia verticală A – B reprezintă linia de mijloc a părţii de fund.
Linia exterioară a părţii de fund. Aceasta este formată de linia orizontală A – C şi linia verticală C – D.
Acestei linii îi putem face următoarea modificare: pe linia orizontală D măsurăm 2 cm din punctul D
spre stînga şi însemnăm locul cu un punct. Din acest punct ridicăm o linie şerpuită, pierdută în linia
verticală C – D.
În direcţia colţului C linia exterioară poate rămîne cu colţ sau o putem rotunji, aşa ca pe tipar.
Linia exterioară a părţii de fund se ataşează la linia dinspre spate a părţii din faţă, formînd astfel
căciuliţa.
Linia de lungime a părţii de fund. Aceasta este formată de linia orizontală B pînă la linia şerpuită.
Această linie formează partea dinspre ceafă a căciuliţei.
Forma rotundă a tiparului.
Desenarea cadrului. Forma rotundă a părţii de fund o desenăm în cuprinsul unui cadru
dreptunghiular. Lăţimea acestui cadru va fi egală cu măsura de lăţime a părţii de fund, iar lungimea
cadrului va fi egală cu măsura de lăţime înmulţită cu 2. De exemplu, dacă măsura de lăţime este de 4,5
cm, lungimea va fi egală cu 9 cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D. Apoi desenăm liniile
ajutătoare.
Prima linie ajutătoare. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe linia verticală, 1/2 din
distanţa A – B unde punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera E. Din punctul E ducem spre stînga
o linie orizontală punctată.
A doua linie ajutătoare. Această linie o formăm unind punctele C şi E printr-o linie oblică punctată.
A treia linie ajutătoare. O construim unind punctele D şi E printr-o linie oblică punctată.
După desenarea liniilor ajutătoare trecem la construirea tiparului.

Linia de mijloc a părţii de fund este formată de linia verticală A – B.

Linia exterioară a părţii de fund. Linia exterioară de formă rotundă o desenăm aplicînd distanţa A – E
pe toate liniile ajutătoare începînd din punctul E. Punctele stabilite le unim între ele printr-o linie
rotundă. Porţiunea liniei exterioare de o parte şi de alta a punctului A reprezintă partea din creştetul
capului, iar porţiunea dintr-o parte şi alta a punctului B reprezintă partea din direcţia cefei.
Pe această linie se aşează partea de fund, de la partea dinspre faţă a căciuliţei. Decupăm tiparele pe
liniile de contur, pregătindu-le pentru lucru.
Modul de tricotare
Acest gen de căciuliţă se începe a tricota din punctul B, pentru care se montează 8 – 10 ochiuri,
sporind apoi la începutul fiecărui rînd lucrat pe faţă, urmînd linia tiparului.
Linia B – A reprezintă marginea din faţă a căciuliţei şi pe ea se face o bordură cu model.
Se lucrează pe tiparul cu pensele închise. În dreptul pensei se va spori cîte 1 ochi la 2 – 3 rînduri
lucrate pe faţă.
Cînd se ajunge cu lucrul în partea opusă se scade cîte 1 ochi, începînd de la vîrful pensei spre bază în
ordinea în care s-a sporit la pensa anterioară lucrată.
Pentru tricotarea părţii de fund a căciuliţei se procedează astfel:
Pentru forma dreptunghiulară se începe tricotarea de la latura B-A.
Pentru forma rotundă se lucrează rotund cu 5 andrele, pe care se montează un număr de ochiuri
corespunzător circumferinţei fundului căciuliţei. Se împart apoi ochiurile în 4 sau 8 şi se fac scăzăturile
cuvenite în direcţiile stabilite.
Dacă se stabilesc numai 4 puncte pentru scăzături se lucrează cîte 3 ochiuri deodată, mutînd primul şi
al doilea ochi în aşa fel ca ochiul al doilea să cadă deasupra.
Dacă se stabilesc 8 puncte pentru scăzături se lucrează cîte 2 ochiuri deodată.
După ce s-au montat părţile căciuliţei, în spate, se ridică 1 rînd de ochiuri şi se lucrează 4-5 rînduri de
elastic, în care se fac cîteva anouri. Prin anouri se trasează o panglică sau un şnur pentru legat căciuliţa
sub bărbie.
„Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.
25IUN
Jachetă Kuli – Model nr. 6
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Lasă un comentariu

Originală şi elegantă, această jachetă se lucrează în 3 culori. Dacă alegem bine culorile, acestea se
suprapun, dînd impresia ţesăturii „tweed”. Partea de jos a feţelor, răsfrîntă, formează 2 buzunare mari.
Umerii sunt rotunjiţi, linia gîtului originală, nasturii lipsesc. Mîneca trei sferturi se termină cu manşete

mari, răsfrînte. Se poate executa şi cu mîneci lungi.

Furnituri:
Lînă mijlocie sau subţire, răsucită în două, circa 250 g brelu, 250 g lînă albă şi 250 g de culoarea
scorţişoarei. Andrele nr. 3.
Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 – 100 cm, lărgimea jachetei 116 cm, lungimea la mijlocul spatelui 69
cm.
 Model:
I. Tivul spatelui în „punct de jerseu”.
II. Restul se lucrează astfel: tricotăm un rînd de bază, pe dosul lucrului, în culoare bleu. Urmează
rîndul 1: (alb) pe faţa lucrului: ochiul începător * 1 ochi pe faţă, introducem andreaua sub ochiul
următor, adică cu un rînd mai jos, scoatem firul şi îl tricotăm pe faţă, dînd abia acum drumul ochiului
de deasupra de pe andreaua stîngă. Repetăm de la *. Rîndul 2: (alb) pe faţă. Rîndul 3: (brun) ochiul
începător, * introducem andreaua sub ochiul următor, adică cu un rînd mai jos, scoatem firul şi îl
tricotăm pe faşţă, dînd abia acum drumul ochiului de deasupra de pe andreaua stîngă. Urmează 1 ochi
pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 4: (brun) pe faţă. Rîndul 5: (bleu) ca rîndul 1. Rîndul 6: (bleu) ca
rîndul 2. Rîndul 7: (alb) ca rîndul 3. Rîndul 8: (alb) ca rîndul 2. Rîndul 9: (brun) ca rîndul 1. Rîndul 10:
(brun) ca rîndul 2. Rîndul 11: (bleu) ca rîndul 3. Rîndul 12: (bleu) ca rîndul 2. Aceste 12 rînduri se
repetă.
Măsura:
21 ochiuri şi 52 rînduri = 10 cm din modelul II.
Spatele:
Începem cu 116 ochiuri în culoare bleu. Tricotăm 4 cm în „punct de jerseu”, sfîrşind cu un rînd pe faţă.
În următorul rînd pe dos scădem de 10 ori mereu al 11-lea ochi. Rămîn 106 ochiuri. Tricotăm pe faţa
lucrului un rînd de ochiuri pe dos. Aici va fi marginea tivului îndoit. Urmează 1 rînd pe faţă, baza
modelului, apoi continuăm cu modelul II cu firul alb. La 8 cm măsuraţi de la marginea tivului şi
începînd de aici la cîte 10 cm creştem la ambele margini, de 4 ori cîte 1 ochi. Vom avea 114 ochiuri.
Urmăm drept înainte.
Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 43 cm de la marginea tivului, scădem la începutul celor 2 rînduri următoare cîte 4
ochiuri, la începutul rîndurilor următoare de 4 ori cîte 2 ochiuri * de 2 ori cîte 1 ochi, urmează 2 rînduri
fără scăderi. Repetăm de 3 ori de la *. Rămîn 90 ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă ce răscroiala
mînecii are pe verticală 11 cm. Aici, şi începînd de aici, creştem la cîte 2 cm, la ambele margini, de 5 ori
cîte 1 ochi. Vor fi 100 ochiuri.
Umărul:
Cînd spatele are 64 cm de la marginea tivului, scădem la începutul rîndurilor următoare de 14 ori cîte 3
ochiuri şi de 12 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn la mijloc 34 ochiuri. Încheiem.
Partea dreaptă a feţei:
Începem cu 65 ochiuri cu firul bleu. Revenim asupra rîndului începător, luînd ochiurile de la spatele
andrelei, pe urmă mai tricotăm 1 rînd pe faţă pentru baza modelului. Continuăm cu modelul II.
Marginea dreaptă (cea interioară) urmează drept, la marginea stîngă scădem la 8 şi 15 cm cîte 1 ochi
(63 ochiuri). După ce am tricotat 22 cm sfîrşind cu modelul bleu (cînd şi pe dosul lucrului am tricotat
rîndul de faţă în culoare bleu), mai tricotăm, tot în culoarea bleu, 3 rînduri în „punct de jerseu”,
începînd şi sfîrşind cu 1 rînd pe faţă. De aici încolo continuăm cu modelul II în aşa fel, ca acolo unde a
fost dosul lucrului să fie acum faţa, iar acolo unde a fost faţa lucrului să fie acum dosul.
În acelaşi timp adăugăm la marginea dreaptă 13 ochiuri, continuînd această margine drept înainte
pînă la sfîrşit. La marginea stîngă creştem la căte 9 cm de 4 ori cîte 1 ochi. Vom avea 80 de ochiuri pe
andrea.
Răscroiala mînecii:
Cînd faţa are 65 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la începutul rîndului, 4
ochiuri, şi de aici mereu la cîte 2 rînduri, la începutul lor, de 2 ori cîte 2 ochiuri *. La începutul rîndului
următor scădem 1 ochi, pe urmă tricotăm 3 rînduri fără scăderi. Repetăm de 3 ori de la *. Cînd
răscroiala mînecii are 12 cm, creştem aici şi, începînd de aici la fiecare 1 cm, de 9 ori cîte 1 ochi. Între
timp, la 69 cm măsuraţi de la marginea de jos, împărţim ochiurile în două. La marginea interioară
tricotăm 27 ochiuri, trecem restul pe o andrea de rezervă şi începînd de aici tricotăm cele două bucăţi
separat. Cele 27 ochiuri urmează drept înainte pînă ce marginea interioară are 77 cm de la adăugarea
ochiurilor şi 30 cm de la împărţire. Încheiem.
Continuăm cu ochiurile lăsate pe andreaua de rezervă. La marginea exterioară formăm răscroiala
mînecii ca la spate, la marginea interioară scădem la cîte 6 rînduri, la începutul lor, de 16 ori cîte 1
ochi.
Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este tot atît de înaltă ca şi aceea a spatelui, scădem la marginea exterioară de 7
ori cîte 3 ochiuri şi cîte 2 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.
Mîneca trei sferturi:
Începem cu 74 ochiuri în culoare bleu. După rîndul începător tricotăm, pe dosul lucrului, un rînd de
ochiuri pe faţă, pe urmă continuăm cu modelul II în culoare albă. Scădem, de ambele margini, la 2, 4 şi
6 cm cîte 1 ochi. Rămîn 68 de ochiuri. Tricotăm 8 cm, urmează 3 rînduri în „punct de jerseu” cu firul
bleu, începînd şi sfîrşind pe faţa lucrului cu cîte un rînd tricotate pe faţă. Începînd de aici continuăm în
aşa fel, ca acolo unde a fost dosul lucrului să fie acum faţa. Creştem la ambele margini, la cîte 2 ½ cm,
de 11 ori cîte 1 ochi. Vor fi 90 de ochiuri. Cînd mîneca are 40 cm de la marginea de jos, împreună cu
manşeta de 8 cm, sau altă lungime necesară antebraţului, scădem la începutul celor 2 rînduri
următoare cîte 4 ochiuri, pe urmă la începutul fiecărui rînd de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 10 ori cîte 1 ochi,
*tricotăm 2 rînduri fără scăderi, scădem de 2 ori cîte 1 ochi. Repetăm de 12 ori de la *. Scădem apoi din
nou la începutul fiecărui rînd de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 34 ochiuri. Încheiem.
Mîneca lungă:
Începem cu 58 ochiuri cu modelul II. Creştem la ambele margini, la cîte 2 ½ cm, de 16 ori cîte 1 ochi.
Vor fi 90 de ochiuri. După ce am tricotat lungimea necesară antebraţului (circa 45 cm) continuăm
după indicaţiile date, pentru mîneca trei sferturi.
Călcăm părţile tricotate. Întoarcem buzunarul de 22 cm pe faţă, îl însăilăm la cusătura laterală, iar la
marginea interioară îl coasem de faţă, tivîndu-l ½ cm. Pensa în formă de „V” o tragem, pe dosul
lucrului, la maşină. Cele două margini înguste ale benzii de la gît le bordisim şi le fixăm la ceafă.
Îndoim tivul feţelor şi în continuare banda de la gît, pe lăţime de 6 cm, şi le coasem pe dinăuntru cu
puncte invizibile.
„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959
24IUN
Cardigan cu fermoar – Model nr. 5
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Lasă un comentariu

Frumuseţea acestui model constă în dungile gen „Biedermeier”. Se tricotează în lung. Dungile uni se
lucrează în verde închis, fondul dungilor de culoare deschisă este ivoriu, de ambele părţi cu un contur
îngust bordo. Modelul interior este lucrat cu verde închis bordo. Gulerul de ermit, puţin evazat, este

verde, tricotat în bie. Cardiganul are mîneci şapte-optimi, deschise jos.

Furnituri:
Circa 300 g lînă verde închis, 150 g lînă ivoriu şi 100 g lînă bordo, andrele nr. 3, un fermoar care se
poate deschide complet.
Mărimea:
Lărgimea cardiganului închis la fermoar de circa 107 cm, lungimea în mijlocul spatelui, fără guler, 55
½ cm (circumferinţa pieptului circa 96 – 98 cm).
Model:
I. Cea mai mare parte a cardiganului se tricotează alternînd 12 rînduri verde închis în „punct de jerseu”
cu 11 rînduri, cu modelul suedez pe care-l lucrăm după schema dată.
II. Gulerul în bie se tricotează în „punct de jerseu”. Descrierea este dată în text.

Măsura:
32 ochiuri şi 36 rînduri = 10 cm din modelul I.
Spatele:
Începem în partea dreaptă cu 30 ochiuri la prima dungă tricotăm, în locul celor 12 rînduri verde închis,
numai 8 rînduri. În felul acesta vom avea exact la mijlocul spatelui o dungă uni. Tricotăm la marginea
dreaptă 2 cm drept înainte, la marginea stîngă adăugăm, la cîte 2 rînduri, de 3 ori cîte 30 de ochiuri.
Vor fi 120 de ochiuri. Marginea stîngă urmează drept înainte; la marginea dreaptă creştem pentru
răscroiala mînecii, la cîte 2 rînduri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, pe urmă o dată 26
ochiuri. Vor fi 156 ochiuri.
Lăsăm lucrul de o parte. Cu alte andrele începem 6 ochiuri. Creştem la marginea dreaptă, la începutul
rîndurilor pe faţă, de 3 ori cîte 1 ochi şi la începutul celor pe dos de 3 ori cîte 7 ochiuri. Vor fi 30 de
ochiuri. Acest mic triunghi se adaugă în continuare la marginea dreaptă a lucrului lăsat. Vor fi 186 de
ochiuri (atenţie la continuitatea modelului!). Continuăm la marginea stîngă drept înainte, la marginea
dreaptă creştem la începutul rîndurilor pe faţă de 5 ori cîte 1 ochi şi mereu la cîte 2 rînduri, pe faţă, de
9 ori cîte 1 ochi. Vom avea 200 ochiuri pe andrea şi 18 cm de la punctul de plecare. La începutul
următoarelor rînduri pe faţă, scădem de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 9 ori cîte 1 ochi. Rămîn 187 ochiuri.
Acum continuăm drept înainte, pînă avem 26 cm măsuraţi de la punctul de plecare şi 6 rînduri din
dunga uni. Aici va fi linia de mijloc a spatelui. Însemnăm cu un fir de altă culoare şi începînd de aici
tricotăm spatele în sens opus.
Partea dreaptă a feţei:
Începem la marginea interioară, în culoare verde închis, cu 162 ochiuri. După 2 ½ cm în „punct de
jerseu” tricotăm pe faţa lucrului 1 rînd de ochiuri pe dos. Urmează 12 rînduri tot în culoare verde, în
„punct de jerseu”, apoi continuăm cu dunga cu model suedez, după schema dată. La 5 cm măsuraţi de
jos adăugăm, la marginea stîngă, 9 ochiuri şi urmăm această margine drept înainte. La marginea
dreaptă creştem pentru răscroiala gîtului, mereu la începutul rîndurilor pe faţă, de 5 ori cîte 2 ochiuri,
de 3 ori cîte 3 ochiuri, o dată 4 ochiuri şi o dată 6 ochiuri. Vor fi 200 ochiuri. Cînd avem 11 cm de la
începutul lucrului, scădem pentru umăr *la începutul fiecărui rînd pe faţă de 4 ori cîte 1 ochi, urmează
un rînd pe faţă în care nu scădem. Repetăm de 4 ori de la *. Continuăm şi scădem încă de 2 ori cîte 1
ochi. Între timp, la 23 cm de la început, pe dosul lucrului, tricotăm 135 ochiuri pe dos şi încheiem 20
ochiuri. Cele 135 ochiuri le luăm pe o andrea de rezervă şi sfîrşim mai întîi bucata mai mică. La
începutul rîndurilor pe faţă scădem după indicaţiile date, la începutul rîndurilor pe dos scădem de 4
ori cîte 4 ochiuri şi cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile. Continuăm lucrul cu cele 135 ochiuri.
La începutul rîndurilor pe faţă scădem o dată 3 ochiuri şi de 6 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 120 ochiuri.
Tricotăm drept înainte, pînă avem 28 cm de la începutul lucrului. La începutul rîndurilor următoare
tricotate pe dos, încheiem cîte 30 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.
Partea stîngă a feţei, se tricotează în sens opus.
Mîneca:
Începem la punctul însemnat cu „A” pe tipar, cu 12 ochiuri. La începutul rîndurilor tricotate pe dos
creştem de 10 ori cîte 13 ochiuri, la începutul celor pe faţă tricotăm 2 cm drept înainte, apoi creştem la
începutul rîndurilor pe faţă de 20 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 187 ochiuri. Tricotăm
drept înainte pînă ce avem 19 cm de la punctul de plecare, măsuraţi vertical. Aici va fi linia de mijloc a
mînecii. Însemnăm acest loc şi începînd de aici tricotăm în sens opus; scădem în aceeaşi măsură în
care am crescut pînă acum, pînă ce încheiem cu 12 ochiuri.
Gulerul:
Începem cu 1 ochi, în culoare verde închis. Tricotăm în bie în „punct de jerseu”. La începutul rîndurilor
pe faţă creştem cîte 2 ochiuri, la începutul celor tricotate pe dos cîte 1 ochi, pînă avem 46 ochiuri.
Începînd de aici creştem mai departe cîte 1 ochi la începutul rîndurilor pe dos, dar la începutul celor
tricotate pe faţă scădem cîte 1 ochi, astfel cele 46 ochiuri de pe andrea nu se vor înmulţi, dar nici nu vor
scădea. Cînd marginea mai lungă este de 48 cm, scădem mai departe cîte 1 ochi la începutul rîndurilor
pe faţă, însă scădem şi cîte 2 ochiuri la începutul rîndurilor tricotate pe dos, pînă se termină toate
ochiurile.
Părţile tricotate se calcă apăsat cu fierul şi se montează. Tivul de jos, tivul mînecilor şi al celor două
feţe se îndoaie cu 2 ½ cm şi se prinde cu puncte invizibile. Gulerul se coase în răscroiala gîtului, puţin
evazat, şi se răsfrînge în afară. La marginea celor două feţe şi în continuare în gulerul îndoit, aşezăm
fermoarul.
„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959
24IUN
Jachetă raglan – Model nr. 3
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. Lasă un comentariu

Această jachetă frumoasă şi practică are două buzunare mari care par aplicate. În realitate, sunt
lucrate împreună cu feţele. O bantă lată înconjoară feţele. Gaica, formată din două bucăţi, este aşezată
mai jos de linia taliei.

Furnituri:
Circa 600 g lînă de grosime mijlocie, andrele nr. 3 şi 6 nasturi.
Mărimea:
Circumfeinţa pieptului circa 94 – 96 cm, lungimea jachetei la mijlocul spatelui circa 70 cm, lărgimea,
jacheta fiind încheiată la nasturi, circa 108 cm.
Model:
I. Marginea de jos şi manşetele se lucrează în „punct de elastic”.
II. Banta de la butoniere, nasturi şi gît, garnitura mînecilor şi a buzunarelor „punct de orez lungit”.

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului. Rîndul 2 şi toate rîndurile cu
soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe faţă, deasupra ochiului pe dos, tricotăm 1 ochi pe dos.
Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe dos, iar deasupra
ochiului pe dos tricotăm 1 ochi pe faţă. Rîndurile 2 şi 3 se repetă.
III. Restul jachetei se tricotează în „punct de jerseu”.
Măsura:
28 ochiuri şi 38 rînduri = 10 cm din modelul III.
Spatele:
Începem cu 130 ochiuri şi tricotăm 3 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul III şi tricotăm drept 14
cm măsuraţi de la marginea de jos. Aici, şi începînd de aici creştem la ambele margini, la distanţe de 4
cm, de 6 ori cîte 1 ochi. Vom avea 142 ochiuri.
Răscroiala mînecii raglan:
La 38 cm măsuraţi de jos scădem la începutul celor 2 rînduri următoare cîte 6 ochiuri, *tricotăm 2
rînduri fără scăderi. La începutul celor 2 rînduri următoare scădem cîte 1 ochi. Repetăm încă de 14 ori
de la*. La începutul rîndurilor următoare scădem de 54 ori cîte 1 ochi. Între timp, la 65 cm măsuraţi de
la marginea de jos, încheiem 14 ochiuri la mijloc, luăm una dintre părţi pe o andrea de rezervă şi
încheiem fiecare bucată separat. La marginea exterioară continuăm scăderile conform explicaţiilor
date; la marginea dinspre gît scădem la cîte 2 rînduri, la începutul lor, de 2 ori cîte 4 ochiuri şi apoi cîte
2 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.
Partea dreaptă a feţei:
Începem cu 72 ochiuri şi tricotăm 3 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul III, dar tricotăm cîte 2
ochiuri pe dos la ambele margini ale buzunarului. Pe faţa lucrului vom avea următoarea împărţire a
ochiurilor: ochiul începător, 11 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 41 pe faţă, 2 pe dos, 14 pe faţă, ochiul
care încheie rîndul. Pe rîndurile de pe dosul lucrului tricotăm ochiuri pe faţă deasupra celor tricotate
pe faţă şi ochiuri pe dos deasupra ochiurilor pe dos. Tricotăm drept, pînă ce lucrul nostru are 12 cm de
la marginea de jos. Începînd de aici tricotăm cele 41 ochiuri dintre cele cîte 2 ochiuri pe dos, cu
modelul II pe distanţa de 4 cm, pentru a forma garnitura buzunarului. Cînd buzunarul are 16 cm de la
marginea de jos, tricotăm rîndul următor pe faţa lucrului astfel: tricotăm 14 ochiuri pe faţă, încheiem
41 ochiuri şi continuăm pe faţă pînă la sfîrşitul rîndului.
Lăsăm lucrul de o parte. Pe andrele separate montăm 43 ochiuri pentru căptuşeala buzunarului şi
tricotăm 13 cm cu modelul III. La începutul celor 2 rînduri din urmă scădem cîte 1 ochi (41 ochiuri).
Sfîrşim cu 1 rînd de ochiuri pe faţă şi lăsăm lucrul la o parte.
Continuăm faţa. Tricotăm pe dos ochiurile de la începutul rîndului şi continuăm pe aceeaşi andrea
ochiurile căptuşelii buzunarului; tot pe dos, tricotăm pe urmă şi restul de 14 ochiuri. Începînd de aici
tricotăm tot rîndul în „punct de jerseu”. Între timp, creştem marginea exterioară (cea din stînga)
începînd de la 14 cm, la fel ca la spate, adică la cîte 4 cm de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 78 ochiuri.
Răscroiala mînecii raglan şi răscroiala gîtului:
La aceeaşi înălţime ca la spate, la 38 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem 6 ochiuri la începutul
rîndului următor lucrat pe dos; apoi mereu la al doilea rînd lucrat pe dos, scădem la începutul rîndului,
de 15 ori cîte 1 ochi şi începînd de aici, la începutul fiecărui rînd lucrat pe dos, de 27 ori cîte 1 ochi. În
acelaşi rînd cu începutul răscroielii mînecii, scădem la începutul rîndurilor lucrate pe faţă pentru
răscroiala gîtului: la 38 cm de la marginea de jos şi începînd de aici mereu la al 4-lea rînd lucrat pe
faţă, la începutul lui, scădem de 6 ori cîte 1 ochi, apoi tot la al 2-lea rînd lucrat pe faţă, de 10 ori cîte 1
ochi şi de aici la începutul fiecărui rînd lucrat pe faţă, cîte 1 ochi, pînă se termină toate ochiurile.
Partea stîngă a feţei:
Se lucrează inversat.
Mîneca dreaptă:
Începem cu 69 ochiuri. Tricotăm 8 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul III, în afară de cele 25
ochiuri din mijloc, pe care le lucrăm pînă la sfîrşit în „punct de orez prelungit”. Creştem la ambele
margini, la cîte 4 rînduri, de 26 ori cîte 1 ochi. Vor fi 121 de ochiuri. Lucrăm drept pînă ce mîneca are
40 cm de la marginea de jos. La începutul celor 2 rînduri următoare scădem cîte 6 ochiuri, pe urmă
scădem raglanul la fel ca la spate, la marginea dreaptă însă numai pînă la 69 cm măsuraţi de la
marginea de jos. Începînd de aici scădem la această margine, la cîte 2 rînduri, la începutul lor, cîte 5
ochiuri pînă se termină toate ochiurile. Această margine mai scurtă vine în faţa jachetei.
Mîneca stîngă se tricotează inversat.
Banta:
Începem cu 27 ochiuri cu modelul II. La 3 cm de la început şi începînd de aici la cîte 8 cm, formăm
butonierele în număr de 5. Tricotăm 9 ochiuri de la margine şi din 9 ochiuri facem butoniera. (Dacă
întrebuinţăm nasturi mai mici, tricotăm 10 ochiuri de la margine şi facem butoniera din 7 ochiuri).
Banta va fi atît de lungă încît, puţin întinsă, să înconjoare marginile interioare ale jachetei.
Gaica: (două bucăţi)
Începem cu 15 ochiuri şi tricotăm 24 cm. Pe urmă scădem la începutul rîndurilor următoare *de 2 ori
cîte 1 ochi şi de 2 ori cîte 2 ochiuri. Repetăm de la * pînă se termină toate ochiurile.
Călcăm părţile tricotate şi le montăm. Mîneca vine cu partea mai scurtă în faţă. Coasem raglanul
feţelor, susţinîndu-l puţin spre sub braţ, (îl încreţim uşor) de mînecă – cele trei margini libere ale
căptuşelii buzunarului le coasem cu puncte mici, ascunse.
Coasem banta de marginea interioară a feţelor, întinzînd-o puţin. Festonăm butonierele, coasem
nasturii.
Aşezăm cele două părţi ale găicii în cusăturile laterale ale jachetei, ceva mai jos de linia taliei.
Suprapunem colţurile şi le prindem cu un nasture, lăsînd găicii puţin joc liber.

„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

24IUN
Cardigan clasic – Model nr. 1
Posted by Shortcut in carte, tricotaje. 2 comentarii

Cine preferă îmbrăcămintea simplă, care nu este supusă capriciilor modei, îşi va pregăti cu siguranţă
acest cardigan fin, cu linii clasice, uşor de purtat. Nota modernă o primeşte de la decolteul fără guler
sau bantă, de la mîneca şapte-optimi şi marginile feţelor, dublate cu acelaşi material.

Furnituri: circa 350 g lînă, andrele nr. 2 şi 2 1/2, opt nasturi.

Mărimea: circumferinţa pieptului circa 95 – 96 cm. Lărgimea cardiganului încheiat circa 104 cm,
lungimea la mijlocul spatelui 57 cm.
Model:
I. Marginea de jos şi manşetele se lucrează în „punct de elastic” 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.
II. Restul: „punct de jerseu răsucit”. (Atît la modelul I, cît şi la modelul II ochiurile tricotate pe faţă se
iau din spatele andrelei).
Măsura: 32 ochiuri şi 48 rînduri = 10 cm din modelul II.
Spatele:
Începem cu 150 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 7 cm cu modelul I. Continuăm cu andrele nr. 2 ½
şi modelul II. Creştem la ambele margini ale lucrului, la cîte 4 cm, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 162
ochiuri.
Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 32 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 7
ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri , X de 6 ori cîte 1 ochi, pr urmă tricotăm 2 rînduri fără scăderi. Repetăm
încă o dată de la X. Mai scădem de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 124 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de
10 cm, măsuraţi vertical, creştem aici şi începînd de la cîte 1 ½ cm, la ambele margini, de 6 ori cîte 1
ochi. Vor fi 136 ochiuri.
Umărul:
La 51 cm măsuraţi de jos scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 24 ori cîte 3 ochiuri şi de 10 ori
cîte 2 ochiuri. Rămîn 44 ochiuri la mijloc. Încheiem.
Partea dreaptă a feţei:
Începem cu 86 ochiuri pe andrele nr. 2. Tricotăm 7 cm cu modelul I. La 2 cm de jos formăm prima
butonieră. Tricotăm 5 ochiuri de la marginea dreaptă şi din 4 ochiuri facem butoniera. Următoarea
butonieră o formăm la 7 cm în ultimele 2 rînduri ale elasticului. După a doua butonieră continuăm cu
andrele nr. 2 ½ , adăugînd în rîndul întîi, la marginea dreaptă, 12 ochiuri. Vor fi 98 ochiuri. În
rîndurile pe faţă tricotăm, începînd de aici, aceste 12 ochiuri pe faţă, ridicăm 1 ochi, luîndu-l din
spatele andrelei şi continuăm pe faţă pînă la sfîrşitul rîndului. În felul acesta tricotăm toată faţa. În
această dublură a marginii feţei formăm încă 6 perechi de butoniere, la distanţa de 6 ½ cm una de
alta; tricotăm de la margine 4 ochiuri, din 4 ochiuri facem o butonieră, tricotăm 4 ochiuri, ridicăm 1
ochi, tricotăm 4 ochiuri, din 4 ochiuri facem o butonieră şi sfîrşim rîndul.
La marginea stîngă creştem la cîte 2 cm, de 10 ori cîte 1 ochi. Vor fi 108 ochiuri. La 29 cm măsuraţi de
jos lucrăm, în locul pensei de la piept, cu rînduri prescurtate: pe faţa lucrului tricotăm de la începutul
rîndului 66 ochiuri, restul rămîne pe andreaua stîngă, întoarcem şi tricotăm pe dos tot aceste 66
ochiuri. Rîndul următor: 73 ochiuri pe faţă, întoarcem, tricotăm tot aceste 73 ochiuri pe dos.
Rîndul următor: 80 ochiuri pe faţă, întoarcem şi tricotăm 80 ochiuri pe dos. Continuăm în felul acesta,
tricotînd tot la două rînduri cu cîte 7 ochiuri mai mult pînă ce tricotăm iar cu toate ochiurile rîndului.
Răscroiala mînecii:
Cînd marginea laterală are aceeaşi înălţime ca şi aceea a spatelui pînă la răscroiala mînecii, scădem la
marginea exterioară la cîte două rînduri 7 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de trei ori cîte 2 ochiuri şi de 7 ori
cîte 1 ochi. Rămîn 85 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi vertical, creştem aici şi
începînd de aici la cîte 1 cm, de 9 ori cîte 1 ochi.
Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară este de 41 cm de la adăugarea ochiurilor, încheiem la începutul
rîndului următor 25 ochiuri. Scădem apoi la cîte 2 rînduri, la începutul lor, o dată 4 ochiuri, de 2 ori
cîte 3 ochiuri, de 5 ori cîte 2 ochiuri şi de 3 ori cîte 1 ochi. Urmăm drept înainte.
Umărul:
Cînd faţa este de 50 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, de 7 ori
cîte 4 ochiuri, apoi cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.
Partea stîngă a feţei:
Se lucrează inversat şi fără butoniere.
De reţinut:
Deoarece am format sub răscroiala mînecii un unghi de 2 ½ cm prin rîndurile prescurtate, vom avea
începînd de aici, 2 măsuri diferite. Marginea laterală este mai scurtă, cea interioară mai lungă,
respectiv mai înaltă.
Mîneca:
Începem cu 78 ochiuri pe andrele nr. 2. Tricotăm 5 cm cu modelul nr. I. Continuăm cu andrele nr. 2 ½
cu modelul II. Creştem la ambele margini ale lucrului, la cîte 6 rînduri, de 23 ori cîte 1 ochi. Vor fi 124
ochiuri. Cînd mîneca are 35 cm de la marginea de jos – sau altă măsură necesară antebraţului –
scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 12 ori cîte 2
ochiuri. * de 10 ori cîte 1 ochi, apoi urmează 2 rînduri fără scădere. Repetăm încă o dată de la *.
Scădem mai departe: de 18 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, şi de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 18
ochiuri. Încheiem.
Călcăm bucăţile tricotate, le montăm. Îndoim marginea inferioară a feţelor de-a lungul ochiurilor
ridicate şi tivim. Butonierele prinse duble le festonăm.
Pe 3 ochiuri începem o bantă lucrată în bie. Creştem la începutul rîndurilor lucrate pe faţă cîte 1 ochi,
la începutul celor lucrate pe dos cîte 2 ochiuri, pînă avem 15 ochiuri. Începînd de aici creştem mai
departe cîte 1 ochi la începutul rîndurilor pe faţă, iar la începutul celor tricotate pe dos, scădem cîte 1
ochi. În felul acesta cele 15 ochiuri de pe andrea nu se înmulţesc, dar nici nu scad. Cînd banta este cu
circa 10 cm mai scurtă decît înconjurul gîtului pînă la îndoitura tivului, scădem la începutul rîndurilor
tricotate pe faţă cîte 2 ochiuri, iar la începutul celor pe dos cîte 1 ochi, pînă rămîn 3 ochiuri. Încheiem.
Călcăm banta fără a o întinde, o coasem, culcată cu faţa pe faţa cardiganului în jurul răscroielii gîtului,
dar numai de la un tiv al feţei pînă la celălalt tiv. O răsfrîngem şi o tivim cu puncte invizibile. Coasem
nasturii.

„Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959