Financiar Si Fiscal Unitatea I

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT
DREPT FINANCIAR
ŞI FISCAL – I
Anul III, semestrul I
NICU DURET
GABRIELA MIRONOV
Editura Universitară Danubius, Galaţi

© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.
Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111/2006)
Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171
Drept financiar şi fiscal – I 2

CUPRINS
1. Moneda şi instrumentele monetare
Evoluţia, categorii şi funcţiile monedei 8

Rolul B.N.R. în înfăptuirea politicii financiare a statului 15
Cauzele şi consecinţele inflaţiei asupra politicii financiare 26

a statului român
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 30
Teste de autoevaluare 30
Bibliografie minimală 31
2. Sistemul bugetelor publice

Bugetul public 33
Execuţia şi aprobarea bugetului de stat şi a bugetelor 53
fondurilor speciale
Elaborarea, aprobarea, execuţia şi încheierea bugetelor 67
locale
Rezumat 73
Lucrare de verificare 74

3. Bugetul asigurărilor sociale de stat
Asigurările sociale, concept şi evoluţie 76
Sistemul public de asigurări sociale 77
Rezumat 83
4. Creditul public
Sistemul creditelor publice 86
Datoria publică 92
Rezumat 94
Lucrare de verificare 95
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie (de elaborare a cursului)

INTRODUCERE
Modulul intitulat Drept financiar şi fiscal se studiază în anul III, semestrul I şi
vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptului financiar.
Competentele pe care le vei dobândi sunt următoarele:
• identificarea şi răspândirea monedei;

• cercetarea modului de combatere a inflaţiei;
• argumentarea modului de desfăşurare a controlului execuţiei
bugetare;
• definirea sistemului public de asigurări sociale;
• enumerarea elementelor aflate la baza bugetului asigurărilor sociale
de stat;
• asumarea datoriei publice.
Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Moneda şi instrumentele monetare
- Sistemul bugetelor publice
- Bugetul asigurărilor sociale de stat
- Creditul public.
In prima unitate de învăţare, intitulată Moneda şi instrumentele monetare, vei
regăsi operaţionalizarea unor competenţe specifice, care-ţi vor permite:
- să defineşti categoriile de monede existente în circulaţia monetară;
- să explici funcţiile monedei;
- să enumeri principalele atribuţii ale B. N. R.;
- să enumeri elementele aflate la baza instrumentelor monetare,
după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare,Sistemul
bugetelor publice, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi
competenţe, graţie cărora vei avea capacitatea:
- să asimilezi noţiunile bugetului de stat;
- să explici modul de elaborare a bugetului de stat;
- să argumentezi importanţa principiilor procesului bugetar,
care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare
corespunzătoare primelor două unităţi de învăţare. Ca sa îţi evaluez gradul de
însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de verificare, pe care, după
corectare o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare
pentru modulele următoare.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare, Bugetul
asigurărilor sociale de stat, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi
competenţe. Acestea iţi vor conferi capacitatea:
- să descrii elementele aflate la baza bugetului asigurărilor sociale de stat;
- să argumentezi procedura bugetară privind bugetul asigurărilor sociale de
stat;
- să explici diferenţ
diferenţa dintre asigurările publice şi cele private.
După ce ai parcurs informaţia
informa esenţială,, în a patra unitate de învăţ
învăţare, intitulată
Creditul public, vei achiziţiona,
achizi odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe,
competen
care-ţi vor permite:
permite
- să enumeri condiţiile
condiţ şi funcţiile creditelor;
- să descrii conceptul
concep de credit;
- să caracterizezi împrumutul public.
public
Pentru o învăţare
ăţare eficientă
eficient ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
• Citeşti
ti modulul cu maximă
maxim atenţie;
• Evidenţiezi
ţiezi informa
informaţiile esenţiale
iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul
spaţ alb, rezervat special în stânga paginii;
• Răspunzi
spunzi la întrebări
întreb şi rezolvi exerciţiile propuse;
• Mimezi evaluarea final
finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând
lvând-o fără să
apelezi la suportul scris;
• Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţii de ce ai eliminat anumite
secvenţe;
• În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.
înv
Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul

întâlnirilor tutoriale.
Pe măsurăă ce vei parcurge modulul îţi î i vor fi administrate două lucrări de

verificare pe care le vei regăsi
reg la sfârşitul unităţilor de învăţare
ăţare 2 şi 4. Vei
răspunde
spunde în scris la aceste cerinţe,
cerin folosindu-te te de suportul de curs şi de
următoarele
toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dup
după
gradul în care ai reuşit
reu să operaţionalizezi competenţele. ele. Se va ţine
ţ cont de
acurateţea
ea rezolvării,
rezolvăr de modul de prezentare şii de promptitudinea răspunsului.
ră
Pentru neclarităţi ş informaţii
ăţi şi ii suplimentare vei apela la tutorele indicat.
N.B. Informaţiaia de specialitate oferită
oferit de curs este minimală. ă. Se impune în
consecinţă,
ă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei
bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor
rilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă
not corespunzătoare efortului de învăţare.

1. MONEDA ŞI INSTRUMENTELE MONETARE
1.1. Evoluţia, categorii şi funcţiile monedei 8
1.2. Rolul B.N.R. în înfăptuirea politicii financiare a 15
statului
1.3. Cauzele şi consecinţele inflaţiei asupra politicii 26
financiare a statului român
Rezumat 30
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să defineşti categoriile de monede existente în circulaţia monetară;

• să explici funcţiile monedei;
• să enumeri principalele atribuţii ale B. N. R.;
• să enumeri elementele aflate la baza instrumentelor monetare.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

Nicu Duret Moneda şii instrumentele monetare
1.1. Evoluţia, categorii şi funcţiile

func monedei
1.1.1. Apariţia şi răspândirea
spândirea monedei
Moneda a apărut ărut în timpurile străvechi în procesul dezvoltăriiării societ

societăţii, al
schimbului de mărfuri,
ărfuri, al schimbului dintre producători şi consumatori,
consumatori dintre
agenţii vieţii
ţii economice. Moneda a mijlocit relaţiile
rela iile dintre oameni; a contribuit
la procesul schimbului de mărfuri;
m a facilitat funcţionarea
ionarea economiei şi a dat
impuls dezvoltării
ării societăţii.
societ
De asemenea, aceasta a contribuit la dezvoltarea civilizaţiei
civilizaţiei economice şi la
progresul societăţii. După multimilenara dominaţie
ie a economiei naturale, în
civilizaţia
ia materială a omenirii, un rol important l-a deţinut
ţinut economia de
schimb.
Prima etapăă a economiei de schimb, care a durat o vreme îndelungată,
îndelungat a
reprezentat-o trocul. Acesta consta în schimbul direct marfăă pe marfă,
marf obiect
pe obiect, sau servicii pe marfă,
marf sau marfă pe servicii. În dreptul roman sunt
redate formele esenţiale
esen iale ale schimbului direct ca forme tip de contracte
sinalagmatice (bilaterale). Acestea erau: do ut des, schimb de bunuri contra
bunuri; do ut facias,
facias schimb de bunuri contra servicii, facio ut des, schimb de
servicii contra bunuri, facio et facias, schimb de servicii contra servicii.
Practicarea trocului era foarte anevoioasă
anevoioas şii trebuiau îndeplinite mai multe
condiţii.
ii. Trebuia să se găsească oameni care să schimbe un bun cu altul, de
aceeaşi valoare, ceea ce îngreuna dezvoltarea vieţii
vie economico-sociale.
sociale.
S-aa impus tot mai mult nevoia găsirii
g sirii unui obiect care să intermedieze
schimbul, a unui mijlocitor al schimbului. În etapa folosirii obiectului de
intermediere a schimbului, actul unic de schimb se divide
divide în dou
două operaţii
succesive distincte şşi anume: vânzarea şi cumpărarea.
Funcţia
ia de mijlocitor al schimbului şii de echivalent a fost îndeplinit
îndeplinită de-a
lungul vremurilor de cele mai variate mărfuri.
m Folosirea diferitelor mărfuri
m
cu funcţia
ţia de echivalent, a fost urmarea unui proces spontan al schimbului
schimbului,
determinat de ocupa
ocupaţia şii obiceiurile diferitelor grupuri sociale. Rolul de
mijlocitor al schimbului a fost îndeplinit de anumite mărfuri
m (peşte,
şte, vite, scoici,
tutun, perle, mărgele
ărgele etc.).
etc
Odată cu descoperirea
erirea metalelor (fierul, arama, cuprul etc.)
etc ) rolul de mijlocitor
al schimbului a fost îndeplinit de aceste metale care au servit la confec
confecţionarea
banilor metalici.
Descoperirea metalelor preţioase
pre (aurul, argintul etc.)) a dus la baterea monedei
de metal preţios.
ţios. Iniţial
Iniţ aurul şi argintul au circulat sub formăă de lingouri (bare)
care trebuiau transportate, cântărite
cânt şi chiar tăiate
iate în mai multe buc bucăţi,
îngreunând în acest fel operaţiile
opera de vânzare-cumpărare.ărare. Dezvoltarea
producţiei de mărfuri,
ărfuri, a schimbului şi, în consecinţă, apariţia ţia negustorilor
a determinat baterea monedelor metalice.
După unele surse monedele metalice începuseră
începuser să circule în China din secolul
al XI-lea
lea î.e.n., iar primul care ar fi bătut
b moneda, în veacul
cul al VI
VI-lea î.e.n., ar
fi fost Cresus, regele statului ionian Lydia. Denumirea de moned monedă vine din
Nicu Duret Moneda şii instrumentele monetare
istorie, urmare a faptului ccă atelierul pentru confecţionarea

ionarea pieselor metalice
fusese instalat alături de templul zeiţei
zei ei Iono Moneta din Roma. Moneda este un
semn bănesc,
nesc, o piesă
pies sub forma unui disc, confecţionatăă din metal (bronz,
nichel, cupru, argint, aur) de o anumită
anumit greutate, care se utilizează ca mijloc de
circulaţie şi de plată,
plată iar în unele cazuri şii ca mijloc de tezaurizare.
În economia contempora
contemporană prin monedă se înţelege
elege ansamblul mijloacelor de
plată care pot fi utilizate în mod direct pentru efectuarea unor tranzac
tranzacţii şi
reglementări.
În evoluţiaia însemnelor monetare, „de la scoicile monedă
ţia moned la cecurile
electronice”, aşa
şa cum şi-a intitulat lucrarea Radu Negrea, se pot distinge trei
etape:
- o primăă etapă a început în jurul secolului al VI-lea
lea î.e.n., când au fost
bătute cele dintâi monede metalice.
metalice În această formăă banii au circulat în
exclusivitate până
pân în secolul XVII;
- o a doua etapă
etap a constituit-oo perioada când, în paralel cu moneda
metalică,
ă, au început să s circule şi semnele monetare din hârtie
(bancnote, bilete de tezaur şi alte forme);
- cea de-aa treia etapă,
etap începută cu circa patru decenii în urm
urmă, este
caracterizată de introducerea masivă a tehnicii electronice în
operaţiunile
ţiunile de plăţi
pl şi introducerea cardurilor electronice.
Încă din cea de-aa doua etapă
etap a evoluţiei
iei însemnelor monetare, banii au început
a fi folosiţi
ţ şi sub forma lor scripturală,
scriptural , de cifre înscrise în evidenţele
evidenţ bancare
şii transmise între titularii sub forma unor diferite documente de decontare
bancară.. În cea de-a
de treia etapă a evoluţiei
iei însemnelor monetare, numerarul sub
forma de bancnote şşi hârtii, a continuat să existe în număr ăr foarte mare, dar
volumul plăţilor
ăţilor efe
efectuate
ctuate cu mijloace electronice a crescut foarte mult, tinzând
să se generalizeze.
Plata cu mijloace electronice a început să se dezvolte începând cu anul 1980,
cunoscând o nouă dimensiune în 1993, ca urmare a generalizăriiării cardului cu
memorie.
În economiaa contemporan
contemporană prin monedă se înţelege
elege ansamblul mijloacelor de
plată care pot fi utilizate în mod direct pentru efectuarea unor tranzac
tranzacţii şi
reglementări.
Sarcina de lucru 1
Explicaţii etapele evolu
evoluţiei monetare.

Nicu Duret Moneda şi instrumentele monetare
1.1.2. Funcţiile monedei

Moneda a apărut ca necesitate economică, fiind concepută, în primul rând, ca
un echivalent general al mărfurilor, dar şi un instrument prin care se mijlocea
schimbul de produse. Funcţiile monedei s-au conturat şi s-au dezvoltat treptat
pe măsura extinderii producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Moneda îşi poate
îndeplini în bune condiţii funcţiile numai dacă sunt stabile.
Moneda îndeplineşte următoarele funcţii:
a.instrument de evaluare a valorilor economice;
b.instrument de schimb de bunuri şi servicii;
c.mijloc de plată;
d.instrument de economisire şi tezaurizare;
e.funcţia de bani universali;
f.mijloc de distribuire şi redistribuire a venitului naţional şi produsului
social;
g. instrument de planificare atât la nivel naţional, cât şi la nivelul
persoanelor juridice şi fizice.
Instrument de evaluare a valorilor economice. Funcţia de măsură a valorii,
se realizează sub formă abstractă, pe calea gândirii; calculul valorii mărfii nu
impune şi prezenţa fizică a monedei, fiind suficient ca aceasta să existe în
societate. Ca instrument de calcul, de evaluare, moneda, este folosită pentru
măsurarea cheltuielilor, pentru determinarea costului de producţie, a preţului, a
profitului, a eficienţei activităţii economice şi sociale.
Instrument de schimb de bunuri şi servicii. Moneda mijloceşte procesul
circulaţiei mărfurilor, ea însăşi fiind o marfă intermediară. Mărfurile trec de la
producător la consumator în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, prin
intermediul monedei.
Mijloc de plată. Moneda poate fi întrebuinţată la plata salariilor, a pensiilor şi
a altor drepturi băneşti ale cetăţenilor, la rambursarea creditelor bancare, la
plata impozitelor de către societăţile comerciale etc. Funcţia monedei ca mijloc
de plată se regăseşte şi în raporturile populaţiei cu statul cum sunt: plata
impozitelor, rambursarea creditelor, plata unor servicii.
Instrument de economisire şi tezaurizare. Disponibilităţile temporare ale
populaţiei se pot valorifica prin intermediul monedei. În acest mod, moneda
transformă un capital, care se poate utiliza eficient în circulaţia monetară.
Acumularea de monedă, pentru o perioadă mai îndelungată cu un anumit scop
se numeşte tezaurizare. Cu ajutorul monedei se pot păstra şi transfera valorile
care se cer menţinute în timp, pe o perioadă îndelungată. De asemenea, valorile
pot trece de la un deţinător la altul, în modul cel mai eficient, prin intermediul
monedei. Tezaurizarea se realizează în condiţiile circulaţiei banilor cu valoare
integrală (de aur) când funcţia de circulaţie şi de plată este îndeplinită de către
monede din metal obişnuit sau bancnote, aceşti bani lipsiţi de valoare intrinsecă
înlocuindu-i pe cei din metal preţios, care sunt transformaţi în lingouri, putând
fi păstraţi ori vânduţi sub această formă, după greutate, ca orice marfă.
Pe baza celor expuse,putem spune că moneda a apărut ca o necesitate
economică, ca un echivalent general al mărfurilor, dar şi un instrument prin
care se mijlocea schimbul de produse.

Funcţia de bani universali. Pe lângă funcţiile iile interne, moneda îndepline

îndeplineşte şi
funcţia
ia de bani universali în cadrul relaţiilor
rela internaţionale.
ionale. În sfera rela
relaţiilor
internaţionale,
ionale, banii îndeplinesc
înd funcţiile de măsură a valorii, mijloc de
circulaţie,
ie, de plată,
plată precum şi activ de rezervă.. Banii sunt utiliza utilizaţi pentru
înlesnirea schimburilor economice, pentru export şi investiţii, ţii, transferul de
tehnologii, acordarea şi rambursarea împrumuturilorr externe etc. Pl Plăţile în
relaţiile internaţionale
ţionale se asigură
asigur pe o scară însemnată şi în forma sistemului
clearing, folosit de unele state în scopul compensării
compens rii globale centralizate a
tuturor creanţelor
ţelor şşi angajamentelor unei ţări faţă de străinătate.
Mijloc
oc de distribuire şi redistribuire a venitului naţional ţional şi produsului
social. Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit
direct sau indirect la crearea lui. Moneda înlesneşte
înlesne o bunăă utilizare a factorilor
de producţie
ţ naţion
ţională, asigurând o repartiţie cât mai justăă a produsului social.
Sarcina de lucru 2
Identificăă funcţiile
func monedei.
1.1.3.Categorii de monede în circulaţia

circula monetară
În circulaţia
ţia monetară sunt întâlnite mai multe categorii de monede:
Moneda efectivăă sau manuală
manual este reprezentată de semnele monetare utilizate
în circulaţia
ţia în numerar, fiind confecţionată
confec din metal, cât şi din hârtie.
Moneda convenţional
convenţională. Aceasta reprezintă o unitatee de cont, cu caracter
Categoriile de internaţional, fără
ără o existen
existenţă materială propriu-zisă, utilizatăă de grup
grupări de
monede aflate state pentru exprimarea valorică
valoric a schimburilor şi tranzacţiilor
ţiilor dintre ele, în
în circulaţia scopul înlăturării
ă ării pe cât posibil a influen
influenţelor
elor negative determinate de
monetară fluctuarea cursurilor valutare. În general, valoarea acestor unităţ
unităţi
unit de cont se
stabileşte
te pe baza unui coş
co valutar în care sunt valutele ţărilor aderente la o
anumită unitate de cont.
În practica monetară sunt cunoscute următoarele
toarele monede convenţionale:
• D.S.T.,
.S.T., emis de F.M.I;
• ECU, fosta moned
monedă C.E.E;
• Pesoul andinez – unitatea monetară a Grupului Andin;
• A.M.U.- unitatea monetar
monetară asiatică;
• A.T.A., - unitatea valorică emisă de Societatea Internaţional
Internaţională pentru
Transportul Aerian.
Drepturi speciale de tragere (D.S.T) sunt unităţii monetare de cont cu funcfuncţii
limitate de activ interna
internaţional de rezervă,, emise de Fondul Monetar
Internaţional
ional pe baza încrederii reciproce dintre membrii acestuia, fă
ffără garanţie
materială,
ă, determinată
determinat printr-o cantitate de aur egală cu a dolarului SUA, deci
convertibilă în aur, destinată în special echilibrării lichidităţilor internaţionale,

care au început să fie utilizate de la o1.ianuarie 1970. Mărimea D.S.T. se
determină pe baza unui coş valutar format din cinci valute, aparţinând unor ţări
cu pondere ridicată în comerţul internaţional (1 D.S.T.= cca 1,25 dolari).
Cantitatea anuală de D.S.T. se stabileşte de F.M.I. şi se împarte între membrii
acestui organism, în raport cu mărimea participării lor la constituirea fondului.
Din sumele alocate în D.S.T., 30% sunt distribuite ţărilor membre cu titlul de
credit şi sunt rambursabile, iar 70% sunt acordate gratuit cu titlu definitiv.
Destinaţiile principale ale D.S.T. sunt:
- completarea rezervelor valutare;
- procurarea de valută convertibilă dintr-o ţară membră, indicată de
F.M.I;
- răscumpărarea monedei naţionale aflate în străinătate;
- reducerea datoriei publice externe a statului;
- plata dobânzilor şi comisioanelor F.M.I.
European Currency Unit – ECU este unitatea monetară de cont a Sistemului
Monetar European, intrată în vigoare din 1979, ca unitate de fond a ţărilor
Uniunii Europene. Principala funcţie a ECU este de a constitui un mijloc de
referinţă pentru valutele statelor membre ale Uniunii Europene în vederea
asigurării stabilităţii lor. Valoarea ECU se stabileşte pe baza unui coş valutar
format din valutele ţărilor membre ale U.E., emisiunile ECU, având la bază
rezerva comună a statelor membre, constituită din depunerea rezervelor
naţionale de aur şi din rezervele naţionale de dolari.
Moneda de cont sau bancară (scripturală). Este moneda scripturală care nu
se vede, dar i se percepe efectul funcţiilor sale. Banii de cont reprezintă
disponibilităţile aflate în conturile bancare şi care circulă între aceste conturi
prin operaţii de virament sau transfer între conturi. Moneda de cont circulă cu
ajutorul a două instrumente de plată: viramentul sau cecul. Diferenţa dintre cele
două modalităţi de plată este că viramentul nu implică nici o întrebuinţare de
monedă efectivă, pe când cecul poate contribui la transformarea monedei de
cont în bilete de bancă, respectiv hârtie-monedă. Moneda de cont reprezintă în
prezent mijlocul cel mai utilizat de efectuare a plăţilor.
Moneda de credit sau bancnota este folosită în procesul creditării economiei
naţionale. Sub această denumire generică a titlurilor de credit, banii de credit
sunt mijlocitori ai schimbului. Cu funcţia de bani se întrebuinţează următoarele
monede de credit: bancnote, cambiile, cecurile.
Bancnota este un înscris, un titlu de credit emis şi pus în circulaţie de banca de
emisiune, care exprimă iniţial obligaţia acesteia de a-l converti în aur la
prezentarea şi cererea deţinătorului. Bancnota (biletul de bancă) este un
important instrument de credit care, pe o anumită treaptă de dezvoltare a
economiei a devenit principala formă a banilor. Se poate concluziona că biletul
de bancă este un semn bănesc ( hârtie de valoare) la purtător, nepurtător de
dobândă, fără termen de plată, pus în circulaţie de băncile de emisiune (adică
de către stat ca monedă legală) care înlocuieşte banii cu valoare intrinsecă în
îndeplinirea funcţiilor de mijloc de circulaţie şi mijloc de plată.
Cambia este un titlu de credit în temeiul căruia o persoană (emitent) se obligă
să plătească necondiţionat sau dispune să se plătească tot astfel de către o altă
persoană,, la data şi
ş locul indicat în cambie, o sumă de bani, acelui pe care
cambia îl desemneaz
desemnează. Cambia este de două feluri: bilet la ordin şşi trată sau
poliţă.
Biletul la ordin este un titlu de credit girabil,
girabil formal şii complet care constat
constată
angajamentul emitentului
mitentului (semnatarului) de a plăti
pl el însuşi
şi beneficiarului sau
la ordinul acestuia, o sum
sumă de bani, la o altă dată determinată.
Poliţa este promisiunea, obliga
obligaţia scrisă întocmită într-o formăă care ddă dreptul,
deţinătorului
torului ei, ca după
dup expirarea termenului de plată săă ceară de la debitor
plata sumei de bani înscris
înscrisă în act. Poliţele pot fi: simple şi transmisibile,
particulare şi de stat, bancare, de asigurare, de uzanţă,
uzan , nominale, provizorii,
amicale etc. Poliţele care se folosesc în relaţiile
rela de creditt comercial poart
poartă
numele de efecte de credit comercial. Poliţele
Poli ele constituie baza banilor de credit
a bancnotelor. Dacă deţinătorul poliţei ei (creditorul) are nevoie de bani şi deci,
nu poate aştepta
ştepta până
pân la scadenţă, el poate folosi poliţaa pentru achitarea altor
datorii ale sale. De asemenea, creditorul poate să s transforme poli
poliţa în bani
lichizi, înainte de scadenţă,
scaden prezentând-o la o bancă.. Banca plăteşteplă suma
înscrisă pe poliţă
poliţă, reţinând un comision, operaţie ie care poartă numele de
scontare.
Moneda de calcul este moneda-etalon care are funcţia ţia de mmăsurare a
drepturilor şi obligaţiilor
obligaţ reciproce dintre părţi.
i. Banii de calcul sunt bani fictivi,
utilizaţii ca numitor comun în cazul circulaţiei
circula iei paralele a mai multor feluri de
bani sau în acela al circulaţiei
c unor bani supuşi, i, din cauza infla
inflaţiei unor
deprecieri de mari proporţii.
propor
Moneda divizionară este un submultiplu al unităţii ii monetare na
naţionale, o
fracţiune a unităţii
ăţii monetare de bază.
baz Este confecţionată din metale comune sau
aliaje banale fiind destinată schimbului de valori mai puţin
ţin importante.
Moneda fiduciară sau de încredere, are o valoare proprie, inferioar inferioară valorii
nominale, fiind confecţionată
confec din metale obişnuite. Circulăă numai în virtutea
încrederii pe care o are deţinătorul
de în autoritatea emitentă.
ă. Banii fiduciari au o
valoare convenţional
ţională, fictivă şi circulă ca mijloc de schimb doar pe teritoriul
statului care i-aa emis.
Moneda universală îndeplineşte funcţiaia de mijlocitor al schimbului de mmărfuri
şii de stingere a obligaţiilor.
obliga Această funcţie o îndeplineşte şte aurul. El se
materializeazăă sub formă
form de lingouri de o anumită greutate şi de un anumit
titlu. Lingoul se prezintă
prezint sub formă paralelipipedică,, din aur fin de 99,5% sau
24 karate.
Moneda electronică.
electronică Alături de numerar, bancnote şii monede continu continuă să
existe cecuri şi alte înscrisuri obişnuite,
obi dar pe o scară tot mai mare sunt folosi
folosiţi
banii electronici, adică
adic operaţiile de bani care se deruleazăă prin intermediul
tehnicii electronice şi automatelor. Operaţii, ii, având valori importante
importante, se
efectueazăă instantaneu prin simpla comandă
comand transmisă calculatorului. Pe benzi
şii discuri magnetice sunt înregistrate enorme active şii pasive. Sunt instalate
circuite pentru efectuarea transferurilor electronice de fonduri direct între bbănci
şi între acestea şi clienţi
clien importanţi. Funcţionează ghişee ee automate, terminale
sau cititoare de cartele electronice în reţeaua re comercială,
ă, distribuitoare
automate de bancnote, compensaţii
compensa multilaterale, precum şi calculatoare
personale. Ghişeele automate de bancă pot efectua, singure, fără funcţionari de

bancă transferuri în diferite conturi, dar şi să lucreze cu cecuri şi titluri, să
primească ori să elibereze numerar, să dea informaţii asupra situaţiei conturilor
clientului solicitant şi să asigure alte servicii. S-au constituit şi case de
compensaţii automatizate şi la care sunt cuplate băncile şi principalii clienţi,
pentru a se realiza, prin intermediul acestor centre specializate, un volum mare
de lichidări reciproce.
În prezent există o reţea internaţională pentru transmiterea ordinelor de plată
prin virament înfiinţată din anul 1977 cu scopul de a substitui prin comunicări
electronice volumul uriaş de operaţii efectuate prin curier poştal care
reprezentau la această dată circa 80% din totalul tranzacţiilor externe ale
băncilor. La începutul anilor 1980 la această reţea numită SWIFT (Society for
Worldwide Interbank Financial Telecomunication) aderase peste 1000 de bănci
din 50 de ţări.
Sarcina de lucru 3
Selectează trei dintre funcţiile monedei şi descrie-le în câte o frază
distinctă de 3-5 rânduri.
1.1.4. Moneda în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic

Acest spaţiu nu constituie o excepţie în privinţa evoluţiei mijloacelor de plată.
În perioada preistorică, schimbul de mărfuri s-a realizat prin troc şi ulterior
cu obiecte din metal, cum ar fi vârfuri de săgeţi, securi, inele etc. În secolul al
VII-lea î.e.n., pe litoralul dobrogean al Mării Negre, au început să fie
întemeiate coloniile greceşti. Oraşul Olbia a pus în circulaţie micii delfini de
bronz. În secolul al V-lea î.e.n., în oraşul cetate Histria s-au emis primele
monede numite drahme. Ulterior, Histria a bătut şi monede divizionare, obolii
şi hemiobolii, tot din argint ca şi drahmele. Monede metalice au emis şi
celelalte oraşe-cetăţi Tomis şi Callatis.
În restul spaţiului Daciei, în secolul IV î.e.n., au circulat monede de argint şi
aur ale lui Filip al II-lea, Alexandru Macedon, iar mai apoi cele ale lui Filip al
III-lea şi ale lui Lisimach, regele Traciei
Acest spaţiu nu constituie o excepţie în privinţa evoluţiei mijloacelor de plată.
Începând cu secolul III î.e.n., conducătorii geto-daci au emis o monedă proprie
de argint. Formarea unei pieţe unice pe vremea lui Burebista a dus la existenţa
unei monede unice care să satisfacă atât nevoile de schimb din interior, cât şi
cele din exterior.
După retragerea romană în spaţiul vechii Dacii se revine la schimbul în natură.
În Dobrogea, ca urmare a prezenţei economice a Imperiului bizantin, s-au
utilizat monedele bizantine. În Transilvania, începând cu secolul XI pătrund
monedele ungureşti
ureşti ale regelui Ştefan, întemeietorul Ungariei.
După formarea statelor feudale româneşti
române în Ţara Româneascăă şi Moldova, au
apărut
rut sisteme monetare proprii ale acestora. Au fost bătuţi
b ţi ducaţi, dinari şi alte
monede de circulaţie
circulaţ europeană. Din secolul al XVI-lea,lea, urmare a prezen
prezenţei
otomane în circulaţia
circulaţ bănească din Ţara Românească,, a devenit predominant
asprul turcesc. În Moldova, Alexandru Lăpuşneanu
L a bătut
ătut dinari de argint,
similari cu cei ungure
ungureşti. În secolul al XVII-lea s-aa încercat deschiderea
bănăriilor în Ţările Române
Româneşti. Mihnea al III-lea în Moldova şi Dabija Vod
Vodă în
ara Românească au bbătut o monedă nouă – şilingul.
Ţara
Constantin Brâncoveanu a bbătut monede de aur cu chipul său. ău. În circula
circulaţia
băneascăă din Ţările Române
Româneşti a fost întâlnit şi talerul-leuleu olandez, care cu
timpul a fost înlăturat
înlă din circulaţie
ie de alte monede mai slabe. DispariDispariţia
talerului-leu
leu olandez a fost urmată
urmat de apariţia subunităţii
ăţii leului vechi care era
împărţit
it în 40 de parale. În timpul lui Al. I. Cuza, s-aa pus problema unei une
monede naţionale,
ţionale, acesta proiectând o astfel de monedă,
monedă, numită „romanat”.
Bazele juridice ale adopt
adoptării unui sistem monetar naţionalţional au fost puse de
Constituţia
ţia din anul 1866, care consfinţea
consfin ea dreptul de a bate monedă
monedă. Prin Legea
nr.14/1867 pentru înfiinţarea
înfiin unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea
monedelor naţionale
ţionale ss-aa creat primul sistem monetar românesc. S S-a adoptat ca
monedă naţională
ţională leul, împărţit
împ în 100 de bani. S-au
au pus în circulaţ
circulaţie monede
de aur de 5, 10 şi 20 lei, monede de argint de 50 de d bani, 1 şi 2 lei monede de
aramă de 1,2,5, şi10i10 bani. Sistemul monetar era bimetalist, un leu con conţinând 5
grame de argint şii 0,32258 grame aur. Din anul 1890, leul a devenit convertibil
în aur sau în altă valut
valută.. Pe parcursul timpului, acoperirea în aur a leului a
suferit modificări.
1.2. Rolul B.N.R. în înfăptuirea

ptuirea politicii financiare a statului român
ăptuirea
1.2.1. Înfiinţarea Băncii Naţionale
ţionale
Conceptul de bancă datează din cele mai vechi timpuri, însăă de la apari
apariţia sa şi
până în prezent a evoluat succesiv în timp, de la formele incipiente la activit
activităţi
extrem de complexe
complexe.
În forma sa embrionară
embrionar şi de durată în timp, comerţul ul bancar s-a
s limitat la
operaţiunile
iunile de schimb de monede; cu timpul s-a s adăugat
ăugat îns
însă practica
depozitelor de valori (lingouri de metale preţioase,ioase, monede din acelea
aceleaşi
metale), a plăţilor
ăţilor efectuate pe aceeaşi
aceea piaţă ori pe pieţeţe diferite. Cu trecerea
vremii s-aa ajuns la operaţiuni
opera iuni de acumulare de fonduri disponibile pe pia
piaţă şi la
fructificarea acestor fonduri, prin acordarea de împrumuturi purtătoare de
dobânzi. În acest context, mai ales de contemporaneitate, relaţiile
rela reciproce
între bancăă şi clientela sa au trebuit să s devină în strânsăă concordan
concordanţă cu
necesităţile
ăţ fiecăruia
ăruia dintre parteneri şi să satisfacă interesele ambilor ppărţi
participante la diversele operaţiuni
opera financiar-bancare.
În ţara noastrăă aparatul bancar a început săs se constituie odată cu înfiin
înfiinţarea
Băncii Naţionale
ţionale a României, în anul 1880, ca bancăbanc cu capital privat şi cu
participarea statului. Capitalul social subscris
sub şi vărsat
rsat a fost de 30 milioane lei.

În anul 1925 a fost adoptată

adoptat Legea pentru ratificarea convenţiilor încheiate
între Ministerul Finanţelor
Finan şi Banca Naţională a României prin care ss-au
aprobat convenţiile
ţiile intervenite între aceste instituţii
institu până în anul 1925.
Prima convenţie ţie privea lichidarea emisiunii de stat şi ş întărirea
ărirea cooper
cooperării
privind circulaţia
ţia fiduciară
fiduciar prin constituirea „Fondului de lichidare a emisiunii
făcute
cute de stat”, iar cea de
de-aa doua era pentru prelungirea privilegiului B.N.R. şi
modificarea
ificarea legii sale organice din 1880. Prin aceastăă a doua conven convenţie, se
prevedea căă B.N.R. este o societate pe acţiuni
ac iuni cu participarea statului şi a
subscriitorilor particulari, fiind o bancă
banc de scont şi circulaţie, ţie, cu privilegiul
exclusiv de a emite bile
bilete de bancă la purtător,
tor, privilegiu instituit pân
până la 31
decembrie 1906 şi de acolo înainte, din 5 în 5 ani, dacă
dac nu se dispune altfel.
În ceea ce priveşte conducerea B.N.R., în această
aceast perioadă,ă, sursa de mai sus
citată mai menţioneaz
ţionează că B.N.R., fiind constituită ca o societate anonim
anonimă pe
acţiuni căreia i s-aa concedat de către
c tre stat privilegiul de a emite bilete de banc
bancă,
constituităă fiind sub form
formă de societate pe acţiuni,
iuni, guvernatorul B.N.R., era
unul din administratorii acesteia şi unul din mandatarii ei faţă
ţă de stat, investit în
această calitate de Guvern, prin Decret regal pe o perioadă
perioadă de 6 ani.
Sarcina de lucru 4
Identificăă modul de înfiinţare
înfiin a Băncii Naţionale a României.
1.2.2.Principalele atribuţii
ţii ale B.N.R. după
dup 22 decembrie 1989
După revoluţiaţia din decembrie 1989, activitatea B.N.R. a fost reglementat
reglementată prin
Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară
bancar şii Legea nr.34/1991 privind
statul Băncii
ăncii Naţionale a României, reglementări
reglement ri ce au fost înlocuite prin
Legea bancarăă nr. 58/1998 şi Legea nr. 101/1998 privind statutul B.N.R B.N.R.
Potrivit reglementă
reglementărilor de mai sus, Banca Naţională a României are un rol
important în înfăptuirea politicii financiare a statului. Astfel, prin art.2 din
Legea nr.101/1998, bbăncii i se stabileşte ca obiectiv fundamental
ndamental asigurarea
stabilităţii
ăţii monedei naţionale
na ionale pentru a contribui la stabilitatea preţurilor
preţurilor.
În vederea îndeplinirii acestui obiectiv fundamental, Banca Naţională Na a
României, elaborează,
elaboreaz aplică şi răspunde
spunde de politica monetară, valutar
valutară, de
credit, de plăţi,
ăţi, precum şi de autorizarea şii supravegherea prudenţ
prudenţială bancară
în cadrul politicii generale a statului. În îndeplinirea atribuţiilor
ţiilor sale, B.N.R.,
colaboreazăă cu autorităţile
autorit publice centrale şii locale, iar ca urmare a
împuternicirii date de către
c Parlament, B.N.R., poate participa la organiza
organizaţii
internaţionale
ionale cu caracter financiar, bancar, monetar sau de plăţiplăţ
pl şşi poate să
devină membru al acestora.
Principalele atribuţ
atribuţii ale B.N.R. sunt:

- Emisiunea şi punerea în circulaţie a însemnelor monetare este

reglementată la art.18 din Legea nr.101/1998. Conform prevederilor acestui
articol, B.N.R., asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice
şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor care nu sunt puse în
circulaţie. Distribuie emisiunea monetară realizată şi administrează rezerva
de numerar sub formă de bancnote şi monede metalice.
- Schimbarea însemnelor monetare este, de asemenea, în competenţa
B.N.R., care poate hotărî anularea sau retragerea din circulaţie a oricăror
bancnote sau monede metalice care au fost emise şi, în locul acestora,
punerea în circulaţie a altor tipuri de însemne monetare.
- Operaţiuni pe contul statului este reglementată de art. 28 din Legea
nr.101/1998. Potrivit prevederilor acestui articol, B.N.R., este abilitată de
lege să ţină în evidenţele sale contul general al Trezoreriei statului,
deschis pe numele Ministerului Finanţelor Publice şi primeşte încasările
pentru contul curent general al Trezoreriei şi efectuează plăţile în limita
disponibilităţilor existente în acest cont.
Pentru acoperirea deficitului temporar dintre încasările şi plăţile din contul
curent general al Trezoreriei statului, în cursul exerciţiului financiar anual
B.N.R., poate pe bază de convenţii încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice,
să acorde împrumuturi cu termene de rambursare de cel mult 180 de zile, în
condiţii de dobândă la nivelul pieţei, suma totală a acestora neputând depăşi
7% din veniturile bugetare ale anului precedent, iar soldul permanent al
împrumuturilor nerambursate să nu depăşească dublul sumei capitalului şi
fondului de rezervă a B.N.R.
B.N.R., acţionează ca agent al statului în domeniul emisiunii obligaţiilor şi al
altor înscrisuri de stat, vânzarea şi răscumpărarea acestora. Ea poate acorda
bugetului statului împrumuturi pentru acoperirea temporară a decalajului dintre
venituri şi cheltuieli.
B.N.R., elaborează balanţa de plăţi externe, balanţa creanţelor şi
angajamentelor externe, stabileşte cursurile de schimb valutar, păstrează şi
gestionează rezervele internaţionale ale statului. Acestea pot fi concretizate în
aur, active externe, sub forma bancnotelor şi monedelor sau a soldurilor
conturilor la bănci în străinătate, orice alte active de rezervă, cambii, cecuri şi
bilete la ordin exprimate şi plătibile în valută, bonuri de tezaur şi alte titluri
emise de guverne străine sau garantate de ele. Banca Naţională a României
cumpără, vinde şi face alte tranzacţii cu aur, valute şi bonuri de tezaur şi
acţionează ca un agent sau corespondent pentru instituţiile financiare
interguvernamentale, bănci centrale şi guverne străine.
Banca Naţională este condusă de un consiliu de administraţie. Conducerea
executivă se exercită de către guvernator, prim-viceguvernator şi doi
viceguvernatori. Capitalul B.N.R., este de 100 miliarde lei şi aparţine în
întregime statului. Banca Naţională a României întocmeşte buget de venituri şi
cheltuieli, bilanţ, respectă şi aplică planul de conturi, reevaluează activele şi
pasivele, repartizează profit (80%) la bugetul statului, 10% pentru participarea
salariaţilor, 5% pentru fondul de rezervă şi 5% pentru creşterea capitalului
propriu. Potrivit legislaţiei în vigoare, aparatul bancar al ţării este organizat pe
două nivele.

Banca Naţională
ţională a României, cu rol de bancă
banc centrală a statului român,
fiind aşa cum s-aa arătata
ar tata mai sus, organul unic de emisiune monetar
monetară şi de
stabilire a reglementărilor
reglementărilor în domeniul monetar, de credit, valutar şşi de plăţi.
Băncile
ncile comerciale şi alte instituţii de depozit, al căror
ror principal obiect este
atragerea de fonduri de la persoanele fizice şi juridice şi acordarea de credite
acestora.
1.2.3. Euro moneda Europeană

Uniunea Europeană este rezultatul eforturilor depuse începând din anii 1950 de
către
tre promotorii Europei comunitare. Ea reprezintăreprezintă cea mai avansat
avansată
organizaţiee de integrare multilateral
multilaterală,, având posibilitatea de acţ
acţiune atât în
domeniul economic, social şi politic, cât şii în domeniul drepturilor omului şi al
relaţiilor
iilor externe ale celor 15 state membre.
Unificarea Europei nu este o operă
oper artificială, conceputăă doar de tehnocraţi; ea
este rodul unei decizii politice şi se sprijină pe îndelungate tradiţii intelectuale,
morale şii spirituale. La data de 9 mai 1950, Robert Schuman, Ministrul
Afacerilor Externe francez, a anunţat că Franţaa propune crearea unei
Comunităţi
ăţi Europene a Cărbunelui
C şi Oţelului
elului (CECO).Denumit
(CECO).Denumită ulterior
Declaraţia
ia Schuman, aceasta constituie piatra fundamentală
fundamentală a construc
construcţiei
europene. Înfiinţarea
ţarea în 1951 a Comunităţii
Comunit Europene a Cărbunelui elui şi Oţelului
(CECO) a constituit prima organizaţie
organiza economică internaţională ţională cu caracter
integraţionist,
ionist, prin semnarea Tratatului de la Paris (18 aprilie 1951 intrat în
vigoare la 25 iulie 1952) de către
c Germania, Franţa, a, Italia, Belgia, Olanda şi
Luxemburg.
burg. Scopul creării
cre acestei organizaţii
ii a fost acela de a rezolva situasituaţia
de criză în care se găseau
gă industriile carboniferă şi siderurgică, ă, prin stabilirea
unei „pieţe
ţe comune” pe aceste dou
două sectoare ce ar fi dus la lichidarea stocurilor
acumulate.
Sarcina de lucru 5
Analizaţii atribu
atribuţiile
iile B.N.R. în raport cu obiectivul ei fundamental.
A doua etapă ă a integrării

integr debutează prin formarea Comunităţii Economice
Europene (CEE), organiza
organizaţie economică internaţională creatăă prin semnarea în
1957 a Tratatului de la Roma (25 martie 1957 şii intrat progresiv în vigoare,
începând cu 1 ianuarie 1958) de către c cele şase ţări
ri membre ale CECO şi a
Comunităţii ii Europene a Energiei Atomice-Euratom
Atomice Euratom (CEEA) ratificat
ratificată prin
acelaşi Tratat. Scopul formării
form CEE era crearea unei pieţe
ţe comune şşi apropierea
politicilor economice ale ţărilor rilor membre, promovarea în zona integrat
integrată, a
dezvoltării
rii concertate a activităţilor
activit economice şii a expansiunii economice,
strângerea relaţiilor
ţiilor între statele membre.
Semnarea la 8 aprilie 1965 a Tratatului de fuzionare a celor trei

comunităţiăţi (CECO, CEE şi Euratom) reprezintă începutul actului de
creare al Comunităţii
Comunităţ Europene, cu organe de conducere şi bugete comune. Un
moment esenţial ţial în devenirea Uniunii Europene l-a l constituit Tratatul asupra
Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) semnat în februarie 1992, numit
după denumirea localităţii
localit ii olandeze unde a avut loc evenimentul
evenimentul. Tratatul a
intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, astfel că c cele 12 ţări membre ale
Comunităţii
ăţii Europene au creat o Uniune Europeană,, marcând o nou nouă etapă
superioarăă a integrării
integră europene. Secole de-aa rândul, schimburile externe au
fost lipsite de un instrument comun de măsură m a valorii şi a plăţii, neexistând
banii internaţionali
ţionali şşi nici o bancă cu vocaţie universalăă care să fac facă posibilă
apariţia
ia unor asemenea instrumente monetare. În lipsa unei monede
internaţionale,
ionale, metalele preţioase,
pre ioase, îndeosebi aurul, au reprezentat etalonul de
evaluare şi plată în relaţiile
rela comerciale internaţionale,
ionale, facilitând leg
legăturile
dintre sistemele bă băneşti naţionale.
ionale. Aurul, în calitatea lui de ban universal, a
îndeplinit funcţiaţia de măsură
m a valorii mărfurilor, etalon al preţurilor,
ţurilor, mijloc de
rezervă şi de plată şi ş la nivel internaţional.
Până la crearea sistemului monetar internaţional
interna prin Acordurile Conferin
Conferinţei
Financiare şii Monetare de la Bretton Woods, sistemele monetare aveau la baz
bază
etalonul aur cu formele sale: etalonul aur-monedă,
aur etalonull aur
aur-lingouri şi
etalonul aur-devize.
devize.
Etalonul aur-moned
monedă a fost folosit până la primul război ăzboi mondial, iar
sistemele monetare naţionale
na au avut următoarele
toarele caracteristici: se stabilea prin
lege conţinutul
ţinutul în aur al unităţii
unit monetare naţionale
ionale (pe valoarea paritar
paritară); se
determinau parităţ
parităţile
ile monetare ca raport între valorile paritare ale mone monedelor
respective; exista convertibilitatea liberă
liber şi nelimitată a bancnotelor în monezii
de aur, iar aurul circula liber atât pe piaţa
pia internă, cât şii în exterior.
După primul război
ăzboi mondial, ţări ca Anglia, Franţa au adoptat etalonul aur- aur
lingouri, care see baza pe circula
circulaţia
ia banilor de hârtie cu acoperire în aur, ca apoi
să se constituie semnele monetare naţionale
na bazate pe etalonul aur
aur-devize. În
această fază,
ă, are loc definirea unităţii
unit ii monetare în aur sau într într-una din
monedele naţionale
ţionale acceptate ca mijloc
mijl de plată internaţional
ţional (cele mai
însemnate au fost lira sterlină,
sterlin francul francez şi dolarul S.U.A.).
Aurul a fost exclus din circulaţia
circula internă,, unde îi iau locul semne ale valorii ca:
monede divizionare, bancnote, banii scripturali. Convertibilitatea externă se
efectua în aur sau valute-aur
valute aur (care puteau convertite în aur). Rezervele oficiale
se compuneau din aur şi devize-aur. aur. Se putea efectua transferabilitatea liber
liberă
ori cu anumite restric
restricţii a fondurilor pe plan extern.
În urma conferinţ
conferinţei de la Bretton Woods, dolarul a devenit principala
monedă de rezervă a sistemului monetar internaţional ional bazat pe etalonul aur
aur-
devize. În anul 1944, la Bretton Woods, a avut loc ConferinţConferinţa
Conferin Monetară
Internaţionalăă prilej cu care s-au
s pus bazele
azele primului Sistem Monetar
Internaţional
ional din istoria omenirii, deoarece era necesar un cadru juridic şi
instituţional
ional care să reglementeze comportamentul politicilor monetare ale
statelor şi
ş agenţilor
ţilor economici pe plan internaţional.
interna
Principalele obiec
obiective ale acestui organism internaţional
ional au fost: promovarea

cooperării
rii monetare între state, facilitarea schimburilor comerciale prin crearea
unui sistem multilateral de reglementare a tranzacţiilor
tranzac iilor curente, eliminarea
restricţiilor
iilor din calea schimbului valutar
va şii crearea unor facilităţ
facilităţi de credit
pentru corijarea dezechilibrelor balanţelor
balan de plăţi.
În vederea realizării obiectivelor de mai sus, ss-au creat douăă institu
instituţii: Fondul
Monetar Internaţional
ţional (F.M.I) şi Banca Internaţională pentru Reconstruc
Reconstrucţie şi
Dezvoltare (B.I.R.D.), cu misiunea acordării
acord rii de împrumuturi pentru asigurarea
echilibrului balanţelor
balanţ de plăţi şi,
i, respectiv, pentru furnizarea creditelor
necesare reconstrucţiei
reconstrucţ şi dezvoltării. După anul 1960, Sistemul Monetar
Internaţional
ional este afectat de criza care determină suprimarea convertibilit
convertibilităţii
dolarului în aur şi abandonarea stabilităţii
stabilit cursurilor de schimb.
În anul 1971, acest sistem mondial, se prăbuşeşte,
pr te, etalonul aur
aur-devize fiind
înlocuit cu etalonul devize, care elimin
elimină aurul din funcţia
ia de etalon monetar
internaţional.
Înlocuirea aurului se face cu D.S.T-
D.S.T care va reprezenta etalonul
etalonul-monetar cu
caracter internaţional,
ţional,- alături de care funcţionează în continuare valute ca
dolarul SUA şi francul francez, de pildă,
pild cu funcţiaia de etaloane –naţionale
„internaţionalizate”.
ţionalizate”.
Sarcina de lucru 6
Analizaţii organismele monetare internaţionale.
interna
Crearea monedei unice europene a fost precedată

precedat de alte încercă
încercări de a pune
capăt instabilităţii
ăţii monetare pe pie
pieţele
ele de schimb. Astfel, între anii 1950
1950-1958,
a funcţionat Uniunea Europeană
European a Plăţii care în 1958 a fost înlocuitînlocuită cu
Acordul Monetar European. Mai târziu, în 1970, a fost publicat Planul Pierre
Werner, care conţinea principalele elemente ale Uniunii Monetare Europene
care avea ca obiectiv pe termen lung o totală
total convertibilitate a monedelor şi o
completăă libertate de circulaţie
circula a capitalurilor, plan ce urma a fi realizat în trei
etape pe o perioad
perioadă de 10 ani. Planul, urmărea rea convergenţ
convergenţa politicilor
economice, convertibilitatea totală
total şi ireversibilă a monedelor, stabilirea unei
parităţii fixe între acestea, eliminarea marjelor de fluctuaţie
fluctuaţie ale ac
acestora,
completa liberalizare a circulaţiei
circula iei de capital, instituirea unei linii directoare
pentru adoptarea bugetelor naţionale.
na
Sistemul Monetar European (S.M.E.), a luat fiinţă la data de 13 martie 1979,
bazându-se
se pe principiul parităţilor
parit fixe dar ajustabile
abile între monedele na
naţionale.
Acest sistem s-aa creat, pe lângă
lâng propriul mecanism şi propria moned monedă,
respectiv E.C.U. În iunie 1989, Consiliul European, realizat la Madrid a
aprobat raportul lui Jacques Delors cu privire la modalităţile
modalităţile de realizare a
Uniunii
unii Economice şiş Monetare. Raportul acestuia propunea un proces în trei
etape de realizare a Uniunii Economice şii Monetare, vizând coordonarea
strânsă a politicilor economice naţionale,
na ionale, reguli stricte privind mmărimea şi
finanţarea
area deficitelor bugetare şi constituirea unei instituţii comunitare

independente care să definească şi să aplice politica monetarăă comunitar

comunitară.
Etapa I, a început la 1 iulie 1990, s-a
s a încheiat în decembrie 1993 şiş a avut ca
obiective următoarele:
toarele: eliminarea ultimelor bariere pe calea tranzacţiilor
ătoarele:
monetare; întărirea
ărirea coordonării
coordon politicilor economice şi bugetare; cooperarea
între băncile
ncile centrale ale statelor membre şi renunţarea
area în totalitate de ccătre
rile Sistemului Monetar European la controlul asupra capitalurilor.
ţările
Etapa a II a, a început la 1 ianuarie 1994 şi s-aa încheiat la 31 decembrie 1998.
În aceastăă perioadă,
perioadă, a avut loc transferul progresiv al puterii de decizie de la
autorităţile
ăţile monetare naţionale
na către
tre Sistemul European al B Băncilor
Centrale (S.E.B.C.) şi a fost creat Institutul
titutul Monetar European ca precursor
al Băncii
ncii Centrale Europene.
Sistemul European al Băncilor
B Centrale avea ca obiectiv principal: menţinerea
stabilităţii
ăţ preţurilor
ţurilor şii sprijinirea politicilor economice generale din
comunitate, prin acţiuni
acţiuni conforme principiilor economiei de piaţăpiaţă. Misiunile
fundamentale au fost: definirea şi punerea în practicăă a politicii monetare;
conducerea operaţiunilor
ţiunilor de schimb; preluarea şii gestionarea rezervelor oficiale
de valute străine
ăine deţinute
deţinute de statele membre; promovarea bunei func funcţionări a
sistemelor de plăţi.
ăţi.
Sistemul European al Băncilor
B Centrale este compus din Banca Central
Centrală
Europeanăă şi băncile
bă centrale naţionale şii este condus de Consiliul
Guvernatorilor şi Comitetul Executiv alcătuit
tuit din 6 membri care sunt numi
numiţi
de Consiliul European.
Institutul Monetar European (I.M.E.) a avut următoarele toarele misiuni: întîntărirea
cooperării
rii între băncile
bă naţionale; coordonarea politicilor monetare ale statelor
membre; supervizarea funcţionării
func rii S.M.E.; realizarea consultărilor
consultă asupra
problemelor care ţţin de competenţa băncilor centrale naţionale ţionale şşi care pot
afecta stabilitatea instituţiilor
institu şi pieţelor financiare; facilitarea
ilitarea utiliză
utilizării ECU şi
supravegherea evoluţ
evoluţiei acestuia.
Etapa a III a, a început la 1 ianuarie 1999 şii a debutat cu trecerea la parit
parităţi
fixe, atribuirea de competenţe
competen economice şi monetare instituţiilor
ţiilor comunitare.
A început cu 11 state (Austria, Belgia,
Bel Finlanda, Franţa,
ţa, Germania, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania) care îndeplineau criteriile de
convergenţă,
ţă, iar la 1 ianuarie 2001, după
dup îndeplinirea aceloraşi
aceloraş criterii de
convergenţă, li s-aa adăugat
ad Grecia.
Au făcut excepţie,
ţie, în această
a etapă Danemarca, Marea Britanie şi Suedia, care
au dorit să-şi
ş păstreze
ăstreze ”suveranitatea monetară”.
monetar ”. Începând cu aceast
această dată,
politica monetară este hotărâtă
hot de Banca Centrală Europeanăă care a înlocuit
Institutul Monetar European. Acest moment a marcat marca şi trecerea la moned
monedă
unică,, monedele naţ
naţionale
ionale fiind înlocuite progresiv, iar de la 1 ianuarie 2002
orice operaţiune
ţiune pe teritoriul celor 12 state se desfăşoară
desf în Euro.
În vederea introducerii monedei unice Euro, fiecare stat trebuie ssă
îndeplineascăă anumite criterii de convergenţă:
convergen : un criteriu instituţional,
institu
constând în independenţa
independen faţă de orice altă putere din stat a băncii
ăncii centrale a
fiecărui
rui stat membru, aceasta neputând fi influenţată în deciziile pe care le ia.

Un set de criterii economice, după cum urmează:

- rata inflaţiei monedei naţionale să nu depăşească cu mai mult de 1,5
puncte procentuale(1,5%) performanţele celor mai bune trei state
membre din anul trecut;
- deficitul public anual să nu depăşească 3% din PIB (cu anumite excepţii
temporare);
- datoria publică brută anuală să se încadreze în plafonul de maximum
60% din PIB;
- participarea la S.M.E fără o devalorizare valutară a monedei naţionale
timp de cel puţin 2 ani consecutiv şi o limitare a ratei nominale pe
termen lung a dobânzilor la maximum 2% mai mult decât cea practicată
în anul anterior de cele mai bune trei state membre.
Avantajele Monedei Euro
Trecerea la Euro prezintă o serie de avantaje dar şi costuri:

Sunt prezentate drept avantaje:
- stabilitatea schimburilor determinată de monedă unică comună,
constând intereuropean. De asemenea, va duce şi la o creştere a
schimburilor economice ca urmare a scăderii cheltuielilor prin
necesitatea de cumpărare a monedei străine şi eliminarea fluxurilor
speculative de capital dintre ţările partenere;
- eliminarea riscului valutar, prin utilizarea monedei unice, statele
nemaifiind silite să ridice dobânzile pentru a-şi păstra moneda
naţională;
- economii privind moneda de rezervă, statele membre nemaifiind
nevoite să ţină rezerve internaţionale în acel spaţiu;
- stimularea integrării politicilor economice ca urmare a unei politici
valutare comune.
Sunt prezentate drept costuri:
- pierderea autonomiei politicilor monetare şi valutare ale statelor
membre, care duc şi la absorbirea băncilor centrale naţionale de către o
bancă supranaţională. Aceasta constituie însă şi un avantaj deoarece
guvernele statelor membre nu pot spori masa monetară în circulaţie,
sporire care ar determina inflaţie şi „topirea” economiilor şi rezervelor
naţionale acelui stat;
- posibila creştere a şomajului în statele cu o economie ce nu poate ţine
pasul cu economiile mai performante din comunitate şi de aici o
migrare necontractuală cu consecinţe imprevizibile, în plan social şi
economic, a forţei de muncă;
- reducerea veniturilor instituţiilor financiar-bancare provenind din
schimbul de monedă. Acest cost este însă contrabalansat de reducerea
riscului cursului valutar.

Sarcina de lucru 7
Expuneţi etapele de realizare a Uniunii Monetare Europene.
În perspectiva aderării la Uniunea Europeană şi condiţiile trecerii la Euro,

(Popa, 2008)România şi-a propus şi s-a angajat ca până la 1 ianuarie 2007 să
adopte acquis-ul comunitar. Conform calendarului convenit cu U.E., în
domeniul monetar, până la sfârşitul anului 2004 vor fi armonizate prevederile
referitoare la independenţa băncii centrale, eliminarea finanţării directe a
deficitelor temporare ale Trezoreriei de către Banca Naţională şi a accesului
privilegiat al instituţiilor publice la resursele instituţiilor financiare.
Armonizarea legislaţiei române cu cea a Uniunii Europene în domeniul
monetar va urmări: asigurarea independenţei instituţionale a B.N.R. în
elaborarea şi conducerea politicii monetare şi a cursului de schimb, care să aibă
ca obiectiv fundamental asigurarea stabilităţii preţurilor; asigurarea
independenţei personalului B.N.R. prin armonizarea cu legislaţia comunitară
privind durata mandatului membrilor consiliului de administraţie, motivele de
revocare din funcţie, dreptul de contestare în justiţie a deciziei de revocare din
funcţie şi conflictul de interese; interzicerea finanţării directe a instituţiilor
publice de către banca centrală.
După atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 din S.U.A. şi în mod special în
cursul anului 2002, pe fondul demersurilor şi pregătirilor S.U.A. pentru
atacarea Irakului, în economia mondială intervin schimbări cauzate de aceste
evenimente, astfel încât, moneda unică europeană a început să câştige teren
în faţa dolarului ajungând ca raportul de schimb să devină din subunitar,
supraunitar. Pe acest fond, având în faţă perspectiva aderării în 2007 a
României la Uniunea Europeană, Euro a devenit moneda de referinţă,
înlocuind astfel dolarul american, cu ceea ce s-a realizat la 01. martie 2003. O
atenţie deosebită în realizarea obiectivelor de aderare la U.E., beneficiază cele
din domeniul politicii fiscale; aici obiectivul fundamental îl constituie
consolidarea stabilizării macro-economice prin controlul deficitului
bugetar.
A fost elaborată şi adoptată o nouă lege a finanţelor publice (Legea
nr.500/2002), prin care au fost stabilite reguli şi principii noi privind finanţele
publice, după cum urmează:
- realizarea previziunilor multianuale ale veniturilor şi cheltuielilor
bugetare;
- extinderea finanţării pe bază de programe;
- restructurarea cheltuielilor bugetare în raport de posibilităţile şi reformele
pe domenii de activitate.
Au fost luate măsuri pentru îmbunătăţirea colectării veniturilor bugetare,
recuperarea arieratelor bugetare, realizarea transparenţei totale în acordarea
amânărilor
rilor de plată a creanţelor
elor bugetare, reducerea impozitului pe profit,
revizuirea regimului acciz
accizelor.
În vederea asigură
asigurării coordonării procesului de pregătiretire pentru aderarea la
Uniunea Europeană
Europeană, în planul pregătirii
tirii sectoriale, al demersurilor politico-
politico
diplomatice şi al strategiei de comunicare internă
intern şi externă,ă, prin Hot
Hotărârea
Guvernului nr.1508/2002
nr.150 a fost constituit Comitetul Executiv pentru
Integrare Europeană,
European organism fără personalitate juridicăă care func funcţionează
în subordinea directă
direct a primului ministru care este şi ş preşedintele
şedintele acestui
comitet.
Comitetul Executiv pentru Integrare Europeană
European are atribuţiile:
ţiile:
- propune politici şi măsuri
suri pentru derularea procesului de preg pregătire a
aderării
ării României la Uniunea Europeană
European şi desfăşurarea
ăşurarea negocierilor;
- analizează şiş armonizează poziţiile iile pe care România le sus susţine în
negocierile de aderare;
- monitorizează şi evaluează stadiul pregătirilor tirilor pentru aderare şi al
negocierilor;
- evalueazăă gradul de armonizare a legislaţiei
legisla româneşti
şti cu acquis-ul
acquis
comunitar şi
ş propune măsuri în consecinţă;
- coordonează aplicarea strategiei de comunicare internă şi externă
privind aderarea la U.E.;
- soluţionează
ţionează diferenţele de poziţii ii interministeriale în domeniul
măsurilor
ăsurilor de aplicare a politicilor de pregătire
preg tire pentru aderare;
- stabileşte
şte poziţiile
pozi şi armonizează demersurile politico politico-diplomatice
efectuate la nivelul membrilor
membr Guvernului şi al structurilor din
subordinea acestuia.
Sarcina de lucru 8
Analizeazăă rolul şi importanţaa Comitetului executiv pentru Integrare
Europeană.
În vederea aderării
ării au fost stabilite obiective atât pe termen scurt cât şi pe
termen mediu.
Pe termen scurt, obiectivele urmărite
urm de România sunt: menţinerea
ţinerea func
funcţionării
adecvate a politicilor; asigurarea unui cadru economic stabil, funcfuncţional şi
predictibil; realizarea obiectivelor de politic
politică economicăă în vederea crecreării
condiţiilor
iilor de bază necesare menţinerii şi accelerării tendinţeiţei de cre
creştere
economicăă înregistrată
înregistrat de România în ultimii ani.

Pentru aceasta sunt avute în vedere:

- monitorizarea
onitorizarea Strategiei naţionale
na ionale de dezvoltare economică a României
pe termen mediu şi evaluarea rezultatelor implementării
ării sale;
- realizarea
ealizarea macrostabiliz
macrostabilizării consolidate şii asigurarea creşterii
cre
economice;
- optimizarea
ptimizarea substan
substanţială a coordonatelor mediului de afaceri prin
ajustare structurală,
structural privatizare şii stimularea întreprinderilor mici şi
mijlocii;
- atragerea unui volum, sporit de investiţii străine ăine şşi creşterea
exporturilor;
- promovarea
romovarea unui set de politici compatibile cu mecanismele Uniunii
Europene;
- realizarea
ealizarea unui management performant al datoriei publice externe;
- alinierea
linierea deplin
deplină la sistemul european de conturi SEC 95.
În vederea întăririi
ăririi capacităţii
capacit instituţionale a băncii
ncii centrale, B.N.R., îşi
propune realizarea, cu sprijinul U.E., a unor proiecte care vizează
vizeaz :
- crearea
rearea unui sistem de raportare a datelor statistice pentru balanbalanţa de
plăţi,
ăţi, care să respecte criteriile Fondului Monetar Internaţional, Eurostat
şi Băncii
ăncii Centrale Europene şii asigurarea infrastructurii necesare
implementării
implementă acestuia;
- elaborarea
laborarea unui studiu
st privind introducerea monedei Euro;
- optimizarea
ptimizarea managementului strategic al rezervelor valutare.
Pe termen mediu, dezinflaţia
dezinfla susţinută va constitui în perioada 2002-2004
unul din obiectivele principale ale programelor economice româneş româneşti,
române politica
monetarăă urmând să se consacre cu prioritate acestuia. Un obiectiv important al
politicii îl constituie şi remonetizarea economiei româneşti prin metode
neinflaţioniste.
ioniste. Atingerea
Atinger acestui obiectiv este însă în mare măsură
ăsură dependentă
de progresele pe care le va înregistra economia în ansamblu, cre creşterea
economicăă şi refacerea încrederii în moneda naţională
na fiind condiţ
condiţii esenţiale
ale declanşării
şării acestui proces.
Pe linia întăririi ii capacit
capacităţii sale instituţionale, B.N.R. are în vedere
realizarea, cu contribuţie
contribu proprie şii cu sprijin din partea U.E., a unor proiecte
pentru crearea unui sistem privind transpunerea corectă
corectă a datelor contabile în
situaţii
ii statistice compatibile cu sta
standardele internaţionale,
ionale, elaborarea unei
strategii pentru adoptarea monedei unice europene şi pregă pregătirea pentru
implementarea unui sistem de emisiuni tip Euro. De asemenea, se are în
vedere:
- urmărirea
ărirea evoluţiei
evolu iei ansamblului de politici promovate, prin prisma prism
monitorizării stricte a politicii bugetare, a menţineriimenţinerii creşterii
cre
economice reale şi durabile şi a convergenţei ei graduale a indicatorilor
economici de către
c criteriile de la Maastricht;
- pregătirea
ătirea în vederea realizării
realiz rii obiectivelor Pactului de Cre Creştere şi
Stabilitate;
- creşterea
şterea reală şi durabilă a P.I.B, prin asigurarea creşterii
şterii economice şi
realizarea unei macrostabilizări
macrostabiliz consolidate;
- finanţarea
ţarea neinflaţionistă
neinfla a deficitului bugetar, în principal prin
atragerea de surse externe;

- îmbunătăţirea
ă ăţirea disciplinei fiscal-bugetare şii crearea condiţiilor necesare
absorbţiei
ţiei fluctuaţiilor
fluctua iilor ciclice normale, concomitent cu menţ
menţinerea sub
control a deficitului bugetar.
Sarcina de lucru 9
Comenteazăă importanţa
importan a obiectivului fundamental al politicii U.E.
După opinia noastră armonizarea legislaţiei

iei române cu cea a U.E. va urm
urmări:
a) asigurarea independenţei
independen B.N.R în elaborarea şi conducerii politicii
monetare;
b) asigurarea independenţei
independen personalului B.N.R.;
c) dreptul de contestare în justiţie
justi a deciziei de revocare
care din funcţie;
func
d) interzicerea finan
finanţării directe a instituţiilor
iilor publice de căcătre Banca
Centrală.
1.3. Cauzele şi consecinţele

ţele infla
inflaţiei
iei asupra politicii financiare a statului
1.3.1. Inflaţia. Noţiuni şi clasificare
Cuvântul inflaţie
ţie îşi
îş are originea în latinescul „inflare” care înseamn
înseamnă a umfla,
a exagera. În terminologia economică
economic el se regăseşte te pentru prima dat
dată în
S.U.A în perioada războiului
războiului de recesiune, prin acest termen exprimându
exprimându-se
emisiunea exagerată de etalon de hârtie. Inflaţia contemporanăă este un fenomen
economic general, un rău
r al tuturor relelor, tot mai complex.
De la sfârşitul
şitul celui de-al
de doilea război mondial şii în decurs de un veac şi
jumătate,
tate, în care s-au
s succedat faze de creştere şi de scădere
ădere a preţurilor,
pre
inflaţia,
ia, mai întâi târâtoare, apoi „manifestată” şii ulterior „galopant
„galopantă”, s-a
afirmat ca un fenomen major în toate statele lumii. Inflaţia
Inflaţia a fost considerat
considerată de
mulţi economişti ti ca fiind fenomenul economic cel mai de temut, „dezordinea
şti
dezordinilor”, aceasta deoarece loveşte
love în monedă,, iar moneda nu este altceva
decât exprimarea valorii tuturor lucrurilor.
Au fost formulate şi ş opinii care consideră că inflaţia ia este „o cre creştere de
mijloace de cumpărare
cumpă în raport cu cantitatea de mărfuri
rfuri disponibile pentru
această cumpărare”
ărare” sau
s „ o creştere în puterea de cumpărare,ărare, fă
fărăă o creştere
corespunzătoare
ătoare de marfă
marf disponibilă de unde rezultăă un dezechilibru între
producţie şi circulaţie”.
circulaţ Fenomenul propriu-zis al inflaţiei
iei monetare, formele ei
de manifestare a preocupat şi continuă să se afle în atenţia
ţia specialiş
specialiştilor. Astfel,
formele de manifestare a inflaţiei
infla au fost analizate avându-se se în vedere mai
multe criterii, după cum urmează:

În funcţie
ie de gradul de depreciere a monedelor se disting:
- inflaţie
ţie latentă
latent – ritmul deprecierii banilor
ilor este mai mic decât ritmul
emisiunii excedentare, situaţie
situa în care se menţineţine încă încrederea
publicului în monedă;
moned
- inflaţie
ţie reală – dezechilibrul se adânceşte, te, deprecierea banilor se
accentuează,
accentuează se pierde încrederea în monedă,, nimeni nu mai dore doreşte
lichiditate,
ichiditate, producătorii
produc nu mai sunt interesaţi săă vândă mărfuri în
moneda respectiv
respectivă (depreciată), producţia ia fiind insuficient
insuficientă faţă de
creştere;
- inflaţie
ţie epidemică
epidemic – ritmul deprecierii monedei este mult mai mare fa faţă
de ritmul creş
creşterii emisiunii monetare,
e, deprecierea fiind excesivă.
excesiv
În funcţie
ie de creşterea preţurilor:
pre
- inflaţie
ţie relativă
relativ – creşterea preţurilor este mai micăă decât cre
creşterea
masei monetare, situaţie
situa în care nu are loc o scădereădere absolut
absolută a
veniturilor reale;
- inflaţie
ţie absolută
absolut – creşterea preţurilor
urilor este mai mare decât cre
creşterea
masei monetare; în acest caz veniturile reale scad în mod deosebit.
În funcţie de ordinul
dinul de mărire:
m
- inflaţie
ţie „târâtoare” sau „latentă”,
„latent în cadrul căreia creşterea
şterea pre
preţurilor
nu depăşeşte
ăşeşte 33-4% pe an; aceasta duce la o depreciere monetar
monetară lentă şi
progresivă, fă
fără zguduiri economice;
- inflaţie
ţie deschisă,
deschis în care creşterea preţurilor evalueazăă între 55-10%;
- inflaţie
ţie galopantă
galopant în care preţurile
urile cresc, anual, cu peste 15%, fapt ce
provoacăă mari dezechilibre economico-sociale;
economico
- hiperinflaţ
iperinflaţia – forma paroxistică a oricărei inflaţii.
Hiperinflaţia
ţia pune în evidenţă
eviden trei caracteristici esenţiale
iale ale orică
oricărei inflaţii:
existenţaa unui deficit bugetar; creşterea
cre cantităţii
ii de moned
monedă emisă;
determinarea valorii monedei în raport cu valutele străine.
Sarcina de lucru 10
Selectează şii descrie în faze minimale (3) interferenţa
interferen inflaţiei
iei latente
şi hiperinflaţia.
ia.
1.3.2. Cauzele şi consecinţele

ţele inflaţiei
infla
Inflaţia îşi
şi are izvorul într-o
într multitudine de cauze de ordin economic, monetar
şi social-politic,
politic, atât interne cât şi externe.
Cauza imediatăă a infla
inflaţiei este dezorganizarea economicăă şi financiar
financiară este
reflectatăă în creşterea
şterea masei banilor în circulaţie
circula într-un
un ritm mai rapid decât al
creşterii producţiei.
ţiei. Întrucât banii reprezintă putere de cumpărare,
ărare, acest proces
echivaleazăă cu o creare de putere activă activ de cumpărare-cerere
cerere solvabil
solvabilă-
superioarăă ofertei de mărfuri
m şi servicii.
Dezechilibrul se rezolv
rezolvă în timp pe piaţă,, prin reducerea spontană a puterii de
cumpărare a masei banilor în circulaţie,
circula deci prin creşterea
şterea pre
preţurilor şi
tarifelor.
O primă cauzăă a inflaţiei
infla o constituie creşterea
terea emisiunii de hârtie moned
monedă într-
o proporţieţie mai mare decât creşterea
cre produsului naţional
ţional brut. În scopul
menţinerii
inerii sau chiar sporirii ratei beneficiului (profitului) şi a ratei acumulării,
acumul
al finanţării
rii unor cheltuieli mari, al reducerii datoriei publice (inclusiv externe)
ţării
şi al echilibrării
ării balan
balanţei de plăţii externe, statul emite o cantitate de hâ hârtie-
monedă într-oo proporţie
propor mai mare decât creşterea terea produsului naţ
naţional brut.
Analizându-se se cele de mai sus se poate trage concluzia că, că, inflaţ
inflaţia este un
rezultat al actelor de politică
politic economică al statelor, independent dacă iniţiatorii
ei sunt sau nu conş
onştienţi de aceasta.
În funcţie
ie de raportul dintre ritmul de emisiune excedentară
excedentară a banilor de hârtie
şii ritmul de depreciere a acestora se disting douădou etape ale inflaţ
inflaţiei: etapa în
care ritmul de depreciere a banilor de hârtie rămânemâne în urma ritmului emisiunii
em
excedentare (inflaţ
(inflaţia latentă);
); etapa în care ritmul deprecierii banilor dep
depăşeşte
ritmul de creştere
ştere a masei monetare excedentare (inflaţia
(infla ia galopantă
galopantă).
O a doua cauză a inflaţiei constă în întreţinerea
inerea excesului de cerere
solvabilă (pentru bunuri de consum, pentru investiţii,
ţii, cheltuieli publice),
comparativ cu oferta ( inflaţia prin cerere).
O a treia cauză a inflaţiei iei o constituie hipertrofierea creditului. Prin
angajarea creditelor a sporit masa monetară
monetar suplimentarăă care ss-a reflectat
aproape imediat
mediat în creşterea
cre cererii de consum (productiv şi neproductiv), în
timp ce volumul produc
producţiei nu a înregistrat o mărirerire corespunzătoare. În acest
fel s-aa acumulat un anumit potenţial
poten inflaţionist în economia naţional
ţională, generat,
practic de incapacitatea pproducţiei
iei de a oferi suportul material necesar utiliz
utilizării
corespunzătoare
ătoare a creditelor de care beneficiau unităţile
unit şi populaţ
populaţia.
O a patra cauză ă a inflaţiei
infla o constituie speculaţiile
iile cu valutele, care circulă
dintr-o ţarăă în alta în mod necontrolat, inclusiv
incl comerţul ul efectuat de diferitele
persoane prin aducerea-ducerea
aducerea de produse dintr-un un stat în altul (a
(aşa numita
piaţă neagră).
ă). Consecinţele
Consecin inflaţiei
iei pot fi analizate atât în plan economic cât şi
social.
În plan economic consecin
consecinţele sunt:
- stabilirea
tabilirea capacităţii concurenţiale iale a firmelor naţ naţionale, prin
creşterea
şterea nivelului preţurilor
pre naţionale faţă de cele externe. Într
Într-o primă
fazăă exporturile sunt favorizate, moneda externă externă asigurând, prin
transformarea ei în monedă
moned naţională, preţuri
uri mai bune decât ccele de pe
piaţa
ţa internă.
internă Dacă inflaţia se permanentizează,, costurile vor creşte cre
pentru că,ă, prin acelaşi
acela mecanism al transformării rii în monedă naţională,
importurile de materii prime devin mai scumpe şi astfel se intr intră în
spirala inflaţ
inflaţionistă;
- sporirea
porirea şomajului,
ş deoarece firmele sunt silite ssă crească
productivitatea prin introducerea de utilaje mai performante;
- favorizarea
avorizarea şi accelerarea procesului investiţional, prin ieftinirea
creditului; pe măsură
m ce înaintează procesul inflaţionist,
ţionist, ratele de
rambursare şii dobânzile devin mai ieftine, moneda pierzându pierzându-şi din
greutate;
- deprecierea
eprecierea depozitelor băneştib şii descurajarea economisirilor,
dobânzile nemaifiind real pozitive; depozitele se devalorizeaz
devalorizează prin
pierderea de greutate a monedei şi stagnarea dobânzii;
- inflaţia
ţia privilegiază
privilegiaz debitorii deoarece ratele rambursate, în termen
real, devin mai mici;
- inflaţia
ţia favorizează
favorizeaz creşterea profiturilor atât prin anticiparea şi
practicarea de pre
preţuri sporite de către producători cât şi prin întârzierile
în creşterea
şterea salariilor
salari care reprezintă preţul forţei
ei de muncă
muncă.
În plan social consecinţele
consecin sunt diferite:
O mică parte realizează
realizeaz profituri; o altă mică parte îşii conservă veniturile şi
averile; majoritatea sărăceşte.
s Se produce astfel o polarizare accentuat
accentuată a
societăţii. Statul trebuie ssă aloce cote mai mari din buget pentru protec protecţie
socială. Măsurile
ăsurile de combatere a inflaţiei
infla constituie o preocupare constantă
constant a
guvernelor, acestea fiind reflectate în politica financiară,
financiar , monetară şi ş fiscală. Se
apreciază că antidotul constă în: blocarea preţurilor; urilor; blocarea monedei;
blocarea veniturilor publice; blocarea veniturilor şii costurilor. Blocarea
preţurilor este practicat
practicată de guverne, inclusiv de cele liberale sau neoliberale.
Prin aceastăă metodă se suprimă manifestarea vizibilă a inflaţiei inflaţ (creşterea
preţurilor) şi se taie lan
lanţul inflaţiei prin stoparea indexării
rii veniturilor.
Michel Didier arată că această metodă are şii efecte perverse, deoarece dac dacă, pe
de o parte, existăă creşterile,
creş pe de altă parte împiedică scăderile.
ăderile. Un produc
producător
care fabricăă două sau mai multe produse se va abţine ab săă scadă preţul unui
produs ce poate fi fabricat cu un cost mai mic pentru a compensa cre creşterea
preţului
ului ce îi este refuzată
refuzat la celălalt produs. Aceastăă metodă a blocării
preţurilor
urilor a fost folosită
folosit şi în economia românească în perioada actual actuală de
tranziţie. Şi în prezent sunt anumite produse al căror căror preţ est
este stabilit
administrativ.
Blocajul monedei constă în evitarea creării de monedă. La inflaţ inflaţie moneda
pierde din valoarea sa, ap apărând un excedent de monedă. ă. Blocajul de moned
monedă
duce la limitarea creditului printr-o
printr rată înaltă a dobânzii. Are consecin
consecinţe în
plan
lan economic prin reducerea investiţiilor
investi şi creşterea şomajului. Blocajul
cheltuielilor publice afectează întreprinderile ce livreazăă bunuri şşi prestează
servicii finanţate
ate din cheltuielile publice; au loc reduceri de personal în
ţate
administraţie
ţie dar şi în întreprinderile
î afectate în modul arătat.
Este o falsăă impresie că
c se reduc costurile prin concedieri, când, de fapt, se
produce o creştere
ştere a contribuţiilor
contribu pentru şomaj.
omaj. De asemenea, cheltuielile de
protecţie socialăă presează
preseaz asupra bugetului. Blocarea veniturilor
iturilor şşi costurilor
este o metodăă insuficient cunoscută,
cunoscut existând prea puţinăă experienţă
experienţă. Politicile
veniturilor au condus mai degrabă
degrab la rezultate favorabile cu condi
condiţia să nu
degenereze în conflict social generalizat.
Politica financiară a statelor în atenuarea şii reducerea procesului infla
inflaţionist,
este orientatăă în următoarele
urm direcţii:
ii: diminuarea sau lichidarea deficitului
bugetar şi, eventual, obţinerea
ob inerea unor excedente; reducerea sau stagnarea
cheltuielilor ce au creat tensiuni în economie şi în general eral un regim de

austeritate privind toate cheltuielile bugetare; creşterea
cre terea veniturilor bugetare şi
realizarea chiar a unor venituri excepţionale;
excep ionale; angajarea de împrumuturi publice
în vederea diminuă
diminuării masei monetare în circulaţie;
ie; angajarea de credite ext
externe
pentru a diminua cererea globală.
global
În politica financiară a României, de după 2000, pentru combaterea infla inflaţiei s-
a acţionat
ionat în următoarele
urmă direcţii: creşterea stocului de monedăă din economie,
compatibilăă cu ritmul creşterii
cre economice şi cu obiectivul de inflaţie
inflaţ pentru a
evita subminarea potenţialului
poten de creştere a P.I.B., printr-oo descurajare
excesivă a recursului la creditare; relativa relaxare a constrângerii fiscale;
reducerea deficitului bugetar şi scădereaderea presiunii Trezoreriei asupra ratelor
dobânzii pieţeiei monetare; restrângerea apelului Trezoreriei la resursele în lei
ţei
ale băncilor
ncilor datorată
datorat accesului larg al Ministerului Finanţelor ţelor Publice la
finanţarea
area externă precum şi la cea internă nebancară sau dominată în valută;
intervenţia
ţia B.N.R. pe piapiaţa valutară prin achiziţia de valutăă şi consolidarea
rezervelor valutare; sterilizarea de cătrec tre B.N.R. a excesului de lichiditate.
Alături
turi de aceste măsuri
m de politică a veniturilor şi de politică
politic fiscală,
Guvernul României a luat şi măsuri de politică structurală
Rezumat
Moneda a apărut ărut în timpurile străvechi,
str în procesul dezvoltării ării societ
societăţii, a
contribuit la procesul schimbului de mărfuri, m rfuri, a facilitat func funcţionarea
economiei şi a dat impuls dezvolt
dezvoltării societăţii. În circulaţiaţia monetar
monetară sunt
întâlnite mai multe categorii de monede cum ar fi: moneda conven convenţională,
care are un rol important deoarece ea este o unitate monetară monetar de cont cu
funcţii
ii limitate de activ internaţional
interna de rezervă emise de Fondul Monetar
Internaţional
ţional pe baza încrederii reciproce dintre
dintre membrii acestuia fă fără garanţie
Tmaterială, ă, determinată
determinat printr-o cantitate de aur egalăă cu cea a dolarului
eamerican. Dupăă revoluţia
revolu din decembrie 1989, Banca Naţională ţională a României
s are un rol important în înfînfăptuirea
ptuirea politicii financiare a statului, astfe
astfel i se
t stabileşte
te ca obiectiv fundamental asigurarea stabilităţii
stabilităţii monedei naţionale
na
epentru a contribui la stabilitatea preţurilor.
pre În ceea ce priveşteşte infla
inflaţia, au fost
formulate diverse opinii care consideră
consider că inflaţia este o creştereştere de mijloace
de cumpărare
ărare în raport cu cantitatea de mărfuri
m rfuri disponibile pentru aceast această
cumpărare. Măsurile
ăsurile de combatere a infla inflaţiei
iei constituie o preocupare
constantăă a guvernului, acestea fiind reflectate în politica financiară
financiară, monetară
şi fiscală.
Teste de autoevaluare
1. Până la crearea sistemului monetar internaţional,

interna ional, prin Acordurile Conferin
Conferinţei
Financiare şi Monetare, sistemele monetare aveau la bază bază etalonul aur cu
formele sale:
a) etalonul monedă-aur
moned şi aur-devize;
b) etalonul aur-devize;
aur
c) etalonul aur-monedă,
aur aur-lingouri, aur-devize.
2. Potrivit legislaţiei în vigoare, aparatul bancar al ţării este organizat pe mai

multe niveluri:
a) Ministerul Finanţelor
Finan şi Băncile comerciale;
b) Banca Naţională
Naţ Română, cu rol de bancă centralăă şi
ş băncile
ăncile;
c) comerciale;
d) Trezoreria statului şi băncile.
3. Moneda şi poate îndeplini în bune condiţii funcţiile sale, numai dacă:

a) mijloceşte
şte procesul circula
circulaţiei mărfurilor;
b) funcţiile
ţiile sunt stabile;
c) se regăseş
ăseşte ca mijloc de plată în raporturile populaţiei.
rile cambiei:
4. Enumeraţi felurile
a) bilet de bancă;
banc
b) bilet
et la ordin şi trată sau poliţă;
c) instrument de plată.
plat
5. Emisiunea şi punerea în circulaţie

circula ie a însemnelor monetare este reglementată
de:
a) Legea nr. 58/1998
58/1998;
b) Legea nr.33/1991;
c) Legea nr.101/1998.
Bibliografie minimal
minimală
Şaguna, D.D. & Şova,
Şova Dan (2011). Drept financiar. Bucureşti:
şti: C.H. Beck. pp.
34-44.
Oneţ, Cristina (2005).
(2005) Dreptul finanţelor publice. Bucureşti:
ti: Lumina Lex. pp.
67-72.
Minea, Mircea Ştefan & Costaş, Cosmin Flavius (2011). Dreptul finan
finanţelor
publice. Bucureşti:
şti: Universul Juridic, pp. 80-95.

Financiar Si Fiscal Unitatea I

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Financiar Si Fiscal Unitatea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

Editura Universitară Danubius, Galaţi

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Tipografia Zigotto Galaţi

Drept financiar şi fiscal – I 2

1. Moneda şi instrumentele monetare

Evoluţia, categorii şi funcţiile monedei 8

Cauzele şi consecinţele inflaţiei asupra politicii financiare 26

2. Sistemul bugetelor publice

Drept financiar şi fiscal – I 3

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Drept financiar şi fiscal – I 4

Competentele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

• identificarea şi răspândirea monedei;

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul

Pe măsurăă ce vei parcurge modulul îţi î i vor fi administrate două lucrări de

Drept financiar şi fiscal – I 6

• să defineşti categoriile de monede existente în circulaţia monetară;

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

1.1. Evoluţia, categorii şi funcţiile

Moneda a apărut ărut în timpurile străvechi în procesul dezvoltăriiării societ

istorie, urmare a faptului ccă atelierul pentru confecţionarea

Drept financiar şi fiscal – I 9

1.1.2. Funcţiile monedei

Drept financiar şi fiscal – I 10

Funcţia de bani universali. Pe lângă funcţiile iile interne, moneda îndepline

1.1.3.Categorii de monede în circulaţia

convertibilă în aur, destinată în special echilibrării lichidităţilor internaţionale,

personale. Ghişeele automate de bancă pot efectua, singure, fără funcţionari de

1.1.4. Moneda în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic

1.2. Rolul B.N.R. în înfăptuirea

Drept financiar şi fiscal – I 15

În anul 1925 a fost adoptată

Drept financiar şi fiscal – I 16

- Emisiunea şi punerea în circulaţie a însemnelor monetare este

Drept financiar şi fiscal – I 17

1.2.3. Euro moneda Europeană

A doua etapă ă a integrării

Semnarea la 8 aprilie 1965 a Tratatului de fuzionare a celor trei

Drept financiar şi fiscal – I 19

Crearea monedei unice europene a fost precedată

Drept financiar şi fiscal – I 20

independente care să definească şi să aplice politica monetarăă comunitar

Drept financiar şi fiscal – I 21

Un set de criterii economice, după cum urmează:

Avantajele Monedei Euro

Trecerea la Euro prezintă o serie de avantaje dar şi costuri:

Drept financiar şi fiscal – I 22

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană şi condiţiile trecerii la Euro,

Drept financiar şi fiscal – I 24

Pentru aceasta sunt avute în vedere:

Drept financiar şi fiscal – I 25

După opinia noastră armonizarea legislaţiei

1.3. Cauzele şi consecinţele

Drept financiar şi fiscal – I 26

1.3.2. Cauzele şi consecinţele

cheltuielilor ce au creat tensiuni în economie şi în general eral un regim de

1. Până la crearea sistemului monetar internaţional,

2. Potrivit legislaţiei în vigoare, aparatul bancar al ţării este organizat pe mai

3. Moneda şi poate îndeplini în bune condiţii funcţiile sale, numai dacă:

5. Emisiunea şi punerea în circulaţie

Drept financiar şi fiscal – I 31