Financiar Si Fiscal Unitatea II PDF

2.
SISTEMUL BUGETELOR PUBLICE

2.1. Bugetul public 33
2.2. Execuţia şi aprobarea bugetului de stat şi a bugetelor 53
fondurilor speciale
2.3. Elaborarea, aprobarea, execuţia şi încheierea 67
bugetelor locale
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 73
Teste de autoevaluare 73
Lucrare de verificare 74
Bibliografie minimală 74
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să asimilezi noţiunile bugetului de stat;

• să explici modul de elaborare a bugetului de stat;
• să argumentezi importanţa principiilor procesului bugetar.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 10 ore

Nicu Duret Sistemul bugetelor publice
2.1. Bugetul public

2.1.1. Perspective conceptuale
Apariţia şi existenţa statului, extinderea schimbului de mărfuri mijlocit de bani,

reprezintă baza generală a apariţiei finanţelor. Amplificarea diviziunii
sociale a muncii a făcut ca alături de cei ocupaţi în producţia materială să existe
şi alte categorii de oameni care efectuează diferite activităţi în justiţie,
administraţie, armată, conducere etc.
În vederea acoperirii cheltuielilor necesare în scopul satisfacerii intereselor
generale ale societăţii şi dezvoltării funcţiilor sale, statul s-a implicat în
procurarea de venituri care într-o primă etapă au fost asigurate pe calea dărilor
în natură şi a prestaţiilor în muncă, iar cu timpul odată cu dezvoltarea
economiei, sub formă bănească. Instrumentele şi tehnicile financiare nu au fost
cunoscute de la început de toate statele europene, perceperea impozitelor
făcându-se din iniţiativă privată. Instituirea controlului statului s-a concentrat
în apariţia finanţelor publice şi bugetului.
Etimologic, cuvântul „buget” îşi are originea în latinescul bulgo a cărui
semnificaţie este aceea de „sac” sau „pungă de bani”. Ulterior, în Franţa s-au
folosit expresiile bouge şi bougette, în sensul „o pungă de piele sau o pungă de
bani”. Majoritatea autorilor de specialitate consideră cuvântul „buget” ca
provenit din limba franceză veche. În România, termenul de „buget” apare
pentru prima oară în Regulamentul Organic, în capitolul 3 care tratează
finanţele publice. În capitolul menţionat se întâlnesc expresiile bindge şi
închipuirea cheltuielii.
Noţiuni referitoare la buget s-au regăsit în Statutul dezvoltător al Convenţiei de
la Paris din 1858 şi în Constituţiile române din 1886, 1923, 1938. În literatura
de specialitate, asupra bugetului de stat, au fost emise numeroase definiţii.
Astfel, unii autori, au afirmat că bugetul este un document de prevedere a
veniturilor şi cheltuielilor pe o perioadă determinată sau că bugetul este un
program de cheltuieli ce urmează a se efectua şi de venituri ce urmează a se
realiza într-o perioadă determinată. Alţi autori, abordând sub aspect juridic
noţiunea de buget, consideră că acesta reprezintă un act prin care sunt
prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.
Legea contabilităţii publice din 1929 definea bugetul public astfel „bugetul este
actul prin care sunt prevăzute şi în prealabil aprobate, veniturile şi cheltuielile
anuale ale statului sau ale unor instituţii publice” (D.D.Şaguna, 2006). Din
cuprinsul acestei definiţii rezultă trei elemente specifice ale bugetului public:
Bugetul public este un act de previziuni, în sensul că prezintă un tablou
evaluativ şi comparativ de venituri publice, adică indică sursele băneşti ale
bugetului;
Bugetul public este un act de autorizare, prin care puterea executivă este
împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în
acord cu prevederile bugetare;
Bugetul public este un act anual, deci limitat în timp la o perioadă mai
potrivită pentru a se efectua programarea şi a se urmări execuţia bugetară.
Drept financiar şi fiscal – I 33
Potrivit art.2 pct.6 din Legea finanţelor publice nr.500/2002 bugetul de stat este
definit ca fiind documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an
veniturile şi cheltuielile, sau, după caz, numai cheltuielile în funcţie de sistemul
de finanţare al instituţiilor publice.
Dintre toate definiţiile şi caracterizările bugetului de stat exprimate în literatură
şi legislaţia financiară, cea la care aderăm şi pe care o considerăm de referinţă
este cea consacrată prin Legea franceză a contabilităţii publice, conform căreia
bugetul statului este un act de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor
anuale ale statului sau altfel spus, bugetul de stat este principalul plan financiar
al statului în care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile statului pe o perioadă
determinată, respectiv un an. Actualitatea modernă a acestei definiţii este
confirmată de faptul că elementele ei esenţiale au fost preluate şi pentru
caracterizarea oficială a bugetului Comunităţilor Europene. Regulamentul
financiar al acestor comunităţi precizează că bugetul lor este actul care prevede
şi autorizează în prealabil, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile comunităţilor.
(Viorel, Drept financiar public, 2008)
Bugetul este actul prin care sunt prevăzute şi în prealabil aprobate, veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului sau ale unor instituţii Natura juridică a bugetului
de stat a dat naştere unor puternice controverse şi opinii diverse în literatura de
specialitate.
Definim bugetul de stat, potrivit Legii nr.500/2002 privind finanţele publice ca
fiind documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile, sau, după caz, numai cheltuielile în funcţie de sistemul de finanţare
al instituţiilor publice.
Sarcina de lucru 1
Formulează elementele specifice bugetului public.
Au fost exprimate mai multe opinii cu privire la natura juridică, cele mai
comentate fiind următoarele:
Teoria potrivit căreia bugetul de stat este un act administrativ, deoarece
atât veniturile cât şi cheltuielile sunt simple evaluări de natură financiară
realizate de agenţii administrativi. Potrivit acestei opinii bugetul de stat ar fi un
act-condiţie pusă de legiuitor la dispoziţia agenţilor administrativi pentru a
realiza acte juridice prin care sunt create creanţe de la şi în formarea tezaurului
public şi prin care se efectuează plata acestor creanţe.
Mai mult această teorie a fost fundamentată prin faptul că, în statele moderne,
prin bugetele anuale se condiţionează atât cheltuielile, cât şi veniturile pe care
le efectuează şi respectiv le realizează statul, sub aspecte parţiale diferite însă
comune actelor administrative. I. Gliga arată că într-adevăr, ăr, prin bugetele

statelor moderne cu economie liberal liberal-capitalistă se stabileşte cuantumul
veniturilor şi cheltuielilor în acest fel. În susţinerea
sus inerea acestei teorii, referindu
referindu-se
la totalitatea veniturilor acestor bugete, se prevede conţinutul
conţinutul fiecăruia
fiecă dintre
principalele
rincipalele impozite sau categorii de venituri şi, i, de asemenea, se specific
specifică
impozitele, taxele şşii celelalte venituri de stat programate a se realiza anual în
conformitate cu dispozi
dispoziţiile
iile din legi sau celelalte acte normative referitoare la
fiecare dintre aceste venituri ale bugetului de stat.
Dacă,, potrivit necesităţii
necesit de stabilire şii autorizare a veniturilor bugetare, prin
bugetele anuale se condiţionează
condi realizarea anumitor venituri publice….. pe
baza acestui efect specific administrativ se formulează
formuleaz concluzia că „bugetul
veniturilor este un act condiţiune”
condi (Oneţ, 2008). Dar cum existen
existenţa unui
buget presupune şi o parte de cheltuieli, autorul referindu-se
referindu se la acestea, arat
arată că
potrivit acestei teorii, bugetul anual al statului este condiţia
condiţia obobţinerii din
trezoreria publică a sumelor de bani destinate cheltuielilor bugetare, pe lângă lâng
faptul căă prin acest buget se stabilesc şi se aprobă cuantumul bbănesc al
fiecăreia
reia dintre cheltuielile programate a se efectua. În temeiul acestor
argumente se apreciază
apreciaz că şii bugetul cheltuielilor este un act condi condiţiune.
Considerămă căă teoria potrivit ccăreia
reia bugetul de stat este un act condi condiţie de
natură administrativă s-a fundamentat pe faptul că în lipsa bugetului de stat,
efectuarea cheltuielilor şi încasarea veniturilor statului
atului ar fi fost de neimaginat.
Teoria naturii juridice a bugetului de stat este fundamentată pe ideea că
legea este orice decizie emanat
emanată de la puterea legislativă, iar în situaţia
situa în
care bugetul statului este o decizie a legislatorului el este şi lege propriu-zisă.
Astfel aceastăă teorie se bazeaz
bazează pe principiul că tot ce îmbracăă forma legii este
o normă de drept şşi în consecinţă bugetul de stat nu poate fi decât o lege.
Teoria potrivit căcăreia “bugetul statului are natură juridicăă atât de lege şi
de act administrative” (I.Gliga, 2009), susţinută de L. Dugiut, ajunge la
concluzia căă bugetul este lege în părţile
p ile lui creatoare de dispoziţ
dispoziţii generale şi
act administrativ în ppărţile creatoare de acte individuale şi concrete
concrete. În acest
sens, I. Gliga,, relevă că dintre cele două componente ale bugetului de stat,
partea de venituri este considerat
considerată creatoare de dispoziţii
ii generale.
Astfel, aprobarea anualăanual a părţiiii de venituri a bugetului statului este o
adevăratăă lege, material
materială, deoarece determină în fiecare an, prin dispoziţie
dispozi
generală,, perceperea impozitelor şi taxelor ca şii când ar fi reglementate din
acel moment. Şi este cert că c actele prin care se creeazăă obligaţiuni
ţiuni de plat
plată a
impozitelor şii taxelor sunt acte legislative. Partea de cheltuieli a bugetului de
stat este considerată creatoare de acte individuale şi concrete de natur natură
administrativăă deoarece votul cheltuielilor bugetare de către către Parlament se
produce în sfera de aplicare a legilor preexistente, referitoare la deschiderea de
credite bugetare
etare şii alte procedee de cheltuieli bugetare. Din moment ce acest
vot nu aduce nici o modificare a unor norme juridice preexistente şi rămâne
conform unor reguli generale, este un act individual de naturănatură administrativ
administrativă.
Dintre aceste teorii principale privind
pr natura juridicăă a bugetului de stat,
formulate în primele decenii ale secolului XIX ultimele două, două, au rrămas în
atenţia şii aprecierea doctrinelor de specialitate.

În literatura de specialitate nouă

nou în legătură cu natura juridicăă a bugetului de
stat, întâlnim două teorii şi anume:
- teoria potrivit căreia
c reia bugetul de stat este un act de planificare financiar
financiară
care odată aprobat de Parlament, printr-o
printr lege emisăă în acest scop,
dobândeşte
şte natura juridică
juridic de lege;
- teoria potrivit căreia
c bugetul de stat este principalul plan financiar cu
caracter executoriu al statului.
2.1.2. Funcţiile
iile bugetului de stat
Bugetul de stat ca principal plan financiar financ şii act juridic îndepline
îndeplineşte
următoarele
toarele funcţii:
• funcţiaţia de mobilizare, repartizare şii utilizare a fondurilor băneşti ale
statului;
• funcţiaţia de control prin leu.
Funcţiaia de mobilizare, repartizare şi utilizare a rezervelor bbăneşti ale
statului, constăă în atragerea la fondurile statului a unei părţipă ţi din produsul
naţional brut şi chiar din avuţia
avu naţională, în repartizarea şi utilizarea acestor
fonduri pentru satisfacerea cerinţelor
cerin comune ale societăţii,
ăţii, de regul
regulă cu titlu
definitiv, nerambursabile şi fără contraprestaţie directăă şi imediat
imediată. Această
funcţie îşi
ş găseşte
ă şte fundamentul în faptul că c bugetul de stat este principalul
instrument prin care are loc repartiţia
reparti produsului naţional
ţional brut. Reparti
Repartiţia
produsului naţional
ţional brut presupune atât distribuirea primar primară, cât şi
redistribuirea acestuia.
Veniturile rezultate din procesul distribuirii primare a produsului naţional brut
se numesc venituri de bază
baz sau primare. Astfel, primesc venituri în aceast
această fază
numai acele persoane juridice şi fizice care participă nemijlocit la produc
producţia
materialăă iar persoanele fizice şi juridice care nu lucreazăă în sfera producţiei
produc
materiale
ateriale primesc venituri în procesul redistribuirii produsului brut. Procesul
redistribuirii produsului naţional
na brut cuprinde două faze şi anume:
- mobilizarea;
- dirijarea unei ppărţi din produsul naţional brut distribuit.
Mobilizarea presupune relaţii economice mice exprimate valoric cu ajutorul cărora
c
se atrage
rage prin mecanismul economico-financiar,
economico financiar, prin organele financiare şi
bancare, prin sistemul preţurilor,
pre precum şi pe calea prestărilor
ărilor de servicii o
parte din veniturile întreprinderilor de stat, private sau mixte şi o parte
diferenţiatăă din veniturile grupelor de populaţie,
popula adicăă formarea fondurilor
financiare.
Procesul redistribuirii produsului naţional brut cuprinde relaţiile ţiile bbăneşti prin
intermediul cărora
ărora sunt apoi dirijate şi folosite aceste fonduri băne
ăneşti împreună
cu o parte a resurselor băneşti
b ti mobilizate în procesul distribuirii produsului
naţional brut către
ătre sfera social-culturală,
social administraţie,
ie, ordine publică,
public apărare.
Redistribuirea trebuie să s se realizeze atât prin intermediul impozitelor şi
taxelor, cât şii cheltuielilor. Astfel, instituirea unui impozit progresiv asupra
veniturilor persoanelor fizice poate să s vizeze redistribuirea veniturilor între
diferitele categorii sociale.

Tehnicile fiscale în acest scop sunt: deducerile din venit, diferenţierea

impunerii în funcţie de tranşele de venit, instituirea de impozite particulare
numai pentru persoanele ce obţin venituri sau deţin averi, utilizarea unor
impozite diferenţiate în raport cu originea veniturilor. Procesul formării,
repartizării şi utilizării produsului naţional brut reclamă un control eficient
pentru a-şi atinge scopul.
Funcţia de control prin leu este strâns legată de prima şi se manifestă în
controlul care se exercită prin bugetul de stat asupra întregii activităţi
economice şi sociale. În primul rând, acest control se realizează în procesul
mobilizării veniturilor bugetare cu ocazia plăţii veniturilor datorate bugetului
de stat de către persoanele fizice sau juridice iar în al doilea rând, exercitarea
funcţiei de control este determinată de faptul că fondurile financiare care se
formează la dispoziţia statului sunt ale întregii naţiuni. Respectarea şi întărirea
disciplinei economice şi financiare se pot asigura numai prin exercitarea unui
control riguros, multilateral şi sistematic din partea organelor de stat ce au
atribuţii de control în domeniul economic-financiar. Prin această funcţie se
urmăreşte apărarea integrităţii avutului public, legalitatea, necesitatea
oportunitatea şi eficienţa utilizării fondurilor financiare de către agenţi
economici şi instituţiile publice şi private, respectarea obligaţiilor faţă de
bugetul statului.
Sarcina de lucru 2
Identifică şi rezumă importanţa şi rolul funcţiilor bugetului de stat.
2.1.3. Conţinutul bugetului de stat

Bugetul statului român, ca de altfel al oricărui stat, cuprinde în mod constant
două părţi şi anume:
- veniturile bugetare;
- cheltuielile bugetare.
Veniturile statului sunt definite în mod emblematic de Montesquieu, care în
lucrarea „Spiritul legilor”- cartea XIII, afirma că veniturile statului sunt o parte
pe care fiecare cetăţean o dă din bunul său pentru a avea siguranţa celeilalte
părţi rămasă lui, sau de a se bucura deplin de aceasta.
Veniturile bugetare sunt resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la
art.1 alin.2 din Legea nr.500/2002 care se mobilizează în baza unor prevederi
legale, formate din impozite, taxe, contribuţii băneşti şi alte vărsăminte editate
de fiecare stat în funcţie de politica sa economico-financiară privind repartiţia
produsului intern net şi mobilizarea unor surse externe (accesibile).
Cheltuielile publice reprezintă sumele aprobate în bugetele prevăzute la art.1

alin.2 în limitele şi
ş potrivit destinaţiei
iei stabilite prin bugetele respective. Partea
de cheltuieli a bugetului statului
statul nostru are un conţinutinut orânduit şşi el conform
concepţiei
iei moderne. Astfel, principalele categorii de cheltuieli ale bugetului de
stat sunt cele social
social-culturale, pentru apărarea naţionalăă şi ordinea public
publică
internă,, pentru organele de stat legislative, executive
e şii juridice, pentru ac
acţiuni
economice şi cercetare ştiinţifică, precum şii pentru datoria public publică şi alte
trebuinţee de interes general.
În art.30, Legea nr.500/2002 privind finanţele
finan ele publice se prevede că în bugetul
de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia ţia Guvernului şi
Fondul de intervenţ
intervenţie la dispoziţia aceleaşi instituţii.
Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia ia Guvernului se repartizeaz
repartizează unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şii ai bugetelor locale, pe
bază de hotărâri
ărâri ale Guvernului, pentru finanţarea
finan area unor cheltuieli urgente sau
neprevăzute apărute
ărute în timpul exerciţiului
exerci bugetar.
Fondul de interven
intervenţie aflat la dispoziţia aceleaşi instituţii se repartizeaz
repartizează
aceloraşii ordonatori de credite ( ai bugetului de stat şii ai bugetelor locale), în
condiţiile
iile de mai sus, pentru finanţarea
finan unor acţiuni
iuni urgente în vederea
înlăturării
rii efectelor unor calamităţi
calamit naturale şii sprijinirii persoanelor fizice
sinistrate. Datorită faptului că bugetul de stat este procedeul financiar
inanciar cel mai
important de autorizare şi corelare a veniturilor şii cheltuielilor statului, din
punctul de vedere al organizării
organiz rii bugetare publice sunt remarcabile anumite
particularităţi
ăţi care presupun atât asemănări
asem cât şii deosebiri, între statele de tip
unitar şii cele de tip federal. Comparând statele de tip unitar cu cele de tip
federal vom reuşireuş să scoatem în relief principalele variante practice de
organizare bugetară şi ş în acelaşi timp, faptul că în unele dintre aceste state ss-au
conceput şi s-au au pus în aplicare variante originale care au dezvoltat categoria
variantelor moderne de organizare bugetară
bugetar de interes public.
Din punct de vedere al structurii organizatorice, statele lumii pot fi:
- state de tip unitar;
- state de tip federal
federal.
State de tip unitar,
unitar cum sunt: Franţa, Italia, Olanda, Grecia, Turcia, Suedia,
România etc.,, se caracterizeaz
caracterizează prin: legislaţie unică;; prin organe centrale unice
ale puterii şi administraţiei
administra de stat; teritoriu împărţit în unităţi
ăţi administrativ
administrativ-
teritoriale conduse de organe locale autonome, care au personalitate juridic
juridică şi
dispun de bugete locale proprii. Astfel, în Franţa, unde unităţile
ăţile administrativ
administrativ-
teritoriale sunt comunele urbane şii comunele rurale, departamentele şi
teritoriile de bază, pot fi create, prin lege cantoane,
cantoane, arondismente, regiuni şi
asociaţii
ii de comune.
Teritoriul Italiei este organizat în: regiuni autonome, provincii şi ş comune.
Anglia , are ca unităţ
unităţii administrativ teritoriale: comitatele, teritoriile de comitat
şii districtele de comitat. Suedia, are ca unităţii administrativ teritoriale
provinciile comunale şi administraţiile ecleziastice. În România, teritoriul este
organizat în comune, ora oraşe,
e, municipii (sectoare ale capitalei) şi judeţe.
Organizarea bugetară a statelor de tip unitar era la început simplă simplă, deoarece
cuprindea numai bugetul de stat şii bugetele locale. Actualmente structura
bugetară,, a unor astfel de state a fost dezvoltată,
dezvoltat , cuprinzând bugete anexe celui
de stat, bugete extraordinare sau fonduri băneşti
b speciale şi alte fonduri băneşti
b
alăturate
te bugetului de stat. Referindu-se
Referindu se la bugetul de stat ce aparţine
aparţ statelor
unitare, denumit şi bugetul ordinar sau general, trebuie să
să preciză
precizăm că acesta a
avut şii are ca venituri principale impozite şii taxe sunt completate în caz de
insuficientăă cu împrumuturile
împrum de stat.
Cheltuielile acestui buget sunt destinate celor mai importante necesit
necesităţi cum ar
fi: învăţământ,
ăţământ, sănătate
sănă publică, întreţinerii
inerii organelor legislative şşi executive,
instanţelor
elor judecătore
judecătoreşti şi altor autorităţii publice. În ceea ce priveş
priveşte bugetele
locale ale unităţilor
ăţilor administrativ-teritoriale,
administrativ teritoriale, acestea sunt o component
componentă a
organizării şii structurii bugetare de interes public din statele unitare na naţionale
cu o însemnătateătate deosebită
deosebit pentru autonomia funcţionalăă a organelor de
conducere a acestor
stor unităţi.
unit
Prin aceste bugete locale sunt finanţate:
finan întreţinerea autorităţilor
ăţilor publice locale;
instituţiile
iile publice (învăţământ
(înv public, culturale şii sanitare); modernizarea şi
dezvoltarea urbanistic
urbanistică.
State de tip federal cum sunt: S.U.A., Brazilia, Germania, Elveţia,
Elveţ Austria,
India, care sunt formate din federaţie,
federa ie, statele (provinciile) membre ale
federaţiei şi unităţ
unităţile administrativ-teritoriale. Federaţia
ţia dispune de organe
supreme legislative şiş executive, care au competenţee atât pe plan intern, câ
cât şi
în relaţiile
iile internaţ
internaţionale.
ionale. La rândul lor statele, provinciile, cantoanele,
republicile, landurile cuprind unităţi
unit administrativ-teritoriale
teritoriale conduse de
organele locale care şi în cazul statelor unitare, îşi alcătuiesc
ătuiesc bugete locale
proprii.
În consecinţă ţă structura bugetară
bugetar a statelor de tip federal este complexcomplexă
cuprinzând: bugetul federaţiei,
federa iei, bugetele statelor, landurilor, provinciilor,
cantoanelor membre ale federaţiei federa şi bugetele localee ale unităţilor
unit
administrativ-teritoriale
teritoriale din fiecare dintre statele,
statele, landurile, provinciile,
cantoanele componente. În ţările cu economie de piaţă ţă dezvoltată
dezvoltată, afară de
bugetul de stat în forma sa clasică, clasic , se mai propune un document mai
cuprinzător,
tor, denumit buget al economiei naţionale (Franţa) sau buget
economic (S.U.A., .A., Anglia). Acesta reprezintă
reprezint un document estimativ ce
cuprinde toate resursele naţiuniina şi destinaţia
ia lor ( producţia, reparti
repartiţia,
consumul PIB-ului ului şşii utilizarea resurselor bugetare). În România, sistemul
bugetar corespunde structurii de organizare teritorial-administrativ
ter administrativă,
prerogativelor şi autonomiei organelor puterii legislative şi executive, centrale
şii locale, existând o legislaţie
legisla unică pentru elaborarea şii executarea bugetelor.
Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 din Constituţie, bugetul public naţional
ţional cuprinde:
- bugetul de stat;
- bugetul asigur
asigurărilor sociale de stat;
- bugetele locale ale comunelor, oraşelor
ora şi ale judeţelor.
Raportându-se se la sfera acţiunilor
ac şi competenţelor,
elor, bugetul de stat concentreaz
concentrează
relaţiile
iile financiare menite să s asigure exercitarea atribuţiilor
ţiilor interne şi externe
ale statului, iar bugetele locale pe cele menite a satisface cerinţele
cerinţele autonomiei
în sferele de competenţe
competen ce revin administraţiei iei locale. Resursele finan
finanţelor
publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem m unitar de bugete care
sunt prevăzute
ăzute în art.1 alin.2 din Legea nr.500/2002 şi anume:
- Bugetul de stat;
- Bugetul asigur
asigurărilor sociale de stat;
- Bugetele fondurilor speciale;

- Bugetul trezoreriei statului;
- Bugetele instituţiilor publice autonome;
- Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din: bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
după caz;
- Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- Bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat şi ale cărei rambursare, dobânzi şi alte costuri se
asigură din fonduri publice;
- Bugetele fondurilor externe nerambursabile;
- Bugetele locale.
Sarcina de lucru 3
Identifică diferenţa dintre fondul de rezervă bugetară şi fondul de
intervenţie.
2.1.4. Noţiunea şi caracteristicile procesului bugetar

Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiar, precum şi alocarea
lor în scopul furnizării către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice. În
literatura de specialitate există mai multe opinii privind definirea procesului
bugetar.
Astfel, într-o primă opinie, procesul bugetar a fost definit ca fiind totalitatea
actelor şi operaţiunilor cu caracter tehnic şi normativ, înfăptuite de organe
specializate ale statului, în scopul elaborării, adoptării, executării şi încheierii
bugetului public naţional, într-o altă opinie, prin proces bugetar înţelegem
ansamblul operaţiilor cu caracter tehnic şi legislativ, desfăşurate de organele
competente ale statului în scopul elaborării, executării şi încheierii bugetelor de
stat anuale, iar într-o ultimă opinie, procesul bugetar este definit ca fiind un
ansamblu de operaţiuni care se succedă anual şi privesc elaborarea şi aprobarea
proiectului legii bugetare anuale, execuţia curentă a bugetului, încheierea şi
aprobarea contului de execuţie bugetară, precum şi control bugetar.
Aderăm la ultima opinie deoarece, definiţia dată este mai extinsă incluzând în
procesul bugetar şi execuţia, încheierea şi controlul bugetar.
Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici care-i conferă trăsăturile
specifice unui proces:
- decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse
bugetare limitate în raport cu nevoile societăţii pentru bunuri şi servicii
publice;

- democratic,
democratic deoarece în cursul derulării rii etapelor procesului bugetar se
manifestăă atât
atâ atributele statului de drept-între
între care cel al separaţiei
separa
puterilor în stat, cât şii posibilitatea impunerii intereselor economico
economico-
sociale ale diferitelor grupuri de cetăţeni
cet care deţin
ţin majoritatea politic
politică
în decizie,
- preponderent politic
politic, deoarece opţiunea
iunea pentru un anumit tip de politic
politică
economică, în general de politică
politic financiară şii monetară
monetară, în special,
toate reflectate în conconţinutul bugetului, reprezintăă un act de decizie
politicăă al forţelor
for majoritare în Parlament. Principiile procesului
bugetar. Bugetul de stat se conformează
conformeaz unor principii devenite
tradiţionale
ţionale Aceste principii prezintă
prezint două laturi: latura tehnic tehnică,
deoarece sunt necesare unei bune organizări
organiz a finanţelorţelor publice;latura
politicăă întrucât sunt destinate să s uşureze
ureze controlul Parlamentului
asupra gestiunii guvernamentale.
Principiile îşi
ş găsesc
ăsesc consacrarea atât în lege cât şii în literatura de specialitate,
şi avem
m în vedere:
- principiul universalităţii
universalit bugetare;
- principiul publicităţii
publicit bugetare;
- principiul unităţii
unit bugetare;
- principiul anualităţii;
anualit
- principiul specializării-realităţii
specializ bugetare
- principiul unităţii
unit monetare.
Principiul universalit
universalităţii bugetare (art. 8 din Legea nr.500/2002).Conform
acestui principiu nici un venit public şi nici o alocare bugetară nu se poate
percepe şi respectiv repartiza în afara cadrului bugetar.
Datorită faptului că acest principiu prezintă unele asemănări
ă ări cu principiul
unităţii bugetare,
etare, în literatura de specialitate uneori a fost prezentat
independent iar alte ori îmbinat cu principiul unităţii.
unit
Principiul universalit
universalităţii
ii bugetului de stat impune ca acest buget să cuprindă pe
larg toate veniturile care provin de la regiile autonome,
autonome, societăţi
societăţ comerciale,
alţi agenţi
ţi economici, instituţii
institu publice şi private, precum şi de la popula
populaţie,
respectiv toate cheltuielile statului din fiecare exerciţiu
exerciţiu bugetar. Bugetul
întocmit cu respectarea principiului universalităţii
universalit poartăă denumirea de bbuget
brut, în timp ce bugetul care cuprinde numai rezultatul final al ac acţiunilor
producătoare
toare de venit şii al celor generatoare de cheltuieli poartă denumirea de
buget net.
Elaborarea bugetului public cu aplicarea acestui principiu are avantajul ccă
permite cunoaşterea
şterea cât mai exact
exactă a volumului total al veniturilor publice şi al
cheltuielilor publice, precum şi a legăturii ce există între anumite venituri şi
cheltuieli care sunt în conexiune strânsă.
strâns . Referitor la avantajele acestui
principiu, un reputat economist
ec francez susţine că „Principiul universalit
universalităţii
permite cunoaşterea
şterea şii controlul sumei exacte a cheltuielilor publice.
Distingând, pe de o parte, veniturile şi, pe de altă parte cheltuielile, devine
imposibil, fie săă se compenseze veniturile şi cheltuielile, fie săă se afecteze un
anume venit unei cheltuieli”. În legislaţia
legisla noastră, principiul universalităţii
universalit
bugetare este înscris în Legea privind finanţele
finan ele publice, ceea ce permite
controlul Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor şi che cheltuielilor

publice. Realizarea acestui drept al Parlamentului este asigurat practic prin

adoptarea Legii bugetare şi prin normele stabilite, mai ales în art.2 pct.42 şi 3
din Legea nr.500/2002.
Principiul publicităţii bugetare art. 9 din Legea nr.500/2002) impune sistemului
bugetar deschidere şi transparenţă. Aceste două calităţi se realizează prin:
• dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestuia;
• dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor,
cu prilejul aprobării acestora; publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor şi
conturilor anuale de execuţie acestora;
• mijloace de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra
conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele
nepublicabile, prevăzute de lege.
Principiul unităţii bugetare (art.10, din Legea nr.500/2002).
Conform acestui principiu, toate veniturile şi toate cheltuielile publice se
înscriu într-un singur document , bugetul de stat pentru a se asigura utilizarea
eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. Respectarea acestei cerinţe
conduce la elaborarea unui buget clar, care oferă informaţii de ansamblu
privind resursele publice şi utilizarea lor, permite aprecierea importanţei
relative a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli şi facilitează nivelul
soldului general al bugetului prevăzut pentru anul următor. Potrivit concepţiei
lui Maurice Duverger principiul unităţii bugetare se sprijină pe două genuri de
motivaţii, unele financiare, altele politice.
Mai întâi, trebuie să reţinem: dacă legea bugetului de stat şi legea asigurărilor
sociale de stat nu sunt aprobate cu cel puţin trei zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, se aplică în continuare, bugetul de stat şi bugetul
asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor
bugete.
Sarcina de lucru 4
Enumeră trăsăturile importante ale principiilor procesului bugetar.
Din punct de vedere financiar, unitatea bugetară constituie o regulă de ordine şi

claritate, pentru a prezenta starea reală a situaţiei financiare a ţării fără artificii
de disimulare.
Multiplicând bugetele şi conturile particulare se poate ajunge să devină foarte
dificilă o vedere de ansamblu asupra veniturilor şi cheltuielilor publice, ceea ce
formează risipa. Din punct de vedere politic, unitatea bugetară este şi mai

importantă. Fracţionând cheltuielile şii veniturile în multiple documente,

controlul Parlamentului devine foarte dificil şii astfel, puterea sa de de
decizie în
materie de finanţe nu se mai poate exercita cu aceeaşi
aceeaşi eficacitate. Pentru a
stabili opţiuni
iuni între cheltuielile care îi sunt propuse de Guvern, Parlamentul
ţiuni
trebuie săă aibăă o vedere de ansamblu asupra acestora.
Într-oo prezentare fracţionată,
frac printr-o manevră, s-ar
ar putea face să se voteze mai
întâi cheltuielile care nu sunt indispensabile, de vreme ce mărimea
mărimea total
totală a
cheltuielilor publice nu ar fi cunoscută
cunoscut şi la sfârşit
it cheltuielile absolut necesare,
pe care Parlamentul ar fi obligat să
s le accepte.
Cu toate argumentele tehnic-financiare
tehnic şii politice, în foarte multe state
contemporane s-aa renun
renunţat la unitatea bugetului de stat şi s-aa preferat procedeul
pluralităţii
ăţii bugetare. Acest procedeu se aplică declarându-se se bugetul statului ca
buget ordinar, sau general sau central, şi admiţându-se, alăturatăturat acestuia, alte
bugete: extraordinare, anexe, speciale, automate, etc.
Aceste bugete sunt, în mod obişnuit,
obi mai mici şi de importanţă
ţă mai mic
mică decât
bugetul ordinar care rămâner mâne principalul act financiar, deci principalul
component al finanţelor
finanţ publice. În practica legislativăă româneasc
românească actuală,
acest principiu este aplicat de Legea privind finanţele
finan ele publice, care consacr
consacră
regula elaborării
ării şi adoptării
adopt rii unei legi bugetare anuale care prevede totalitatea
veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi structura acestora.
De asemenea, legea permite constituirea şii utilizarea de mijloace financiare
aparţinând
inând statului, în afara bugetului
bugetului, numai pe baza aprobării ării prin lege. Astfel
se stabileşte că toate veniturile reţinute
re şi utilizate în sistem extrabugetar, sub
diverse forme sau denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând principiile şi
regulile acestui buget.
Principiul anualităţii
anualităţ bugetare (art.11 din Legea nr.500/2002). Universalitatea
şii anualitatea bugetară
bugetar definesc întinderea bugetului de stat; dimensiunile în
spaţiu,
iu, pe orizontală şi verticală ale bugetului de stat. Dimensiunea în timp a
bugetului vizează periodicitatea acestuia,
acestu adică durata de timp pentru care
Parlamentul autorizează
autorizeaz Guvernul să încaseze veniturile şi să efectueze
cheltuielile aprobate, după
dup care se impune reînnoirea autorizaţiei
ţiei parlamentare
pentru o nouăă perioad
perioadă de timp.
Acordarea autorizaţiei
autorizaţ parlamentare doar pentru o perioadăă de 1 an de zile este
fundamentatăă pe argumente de ordin politic şi financiar. Astfel, din punct de
vedere politic, principiul anualit
anualităţii
ii bugetului de stat, a fost acceptat potrivit
concepţiei
iei care pretinde emiterea oricărei
oric decizii
ii parlamentare cu precau
precauţie în
mod temeinic, cât şi ş exercitarea de către
tre puterea legiuitoare a unui control
eficace în timp asupra puterii executive.
Emiterea autorizaţiei
autorizaţ parlamentare la intervale de un an s-aa impus ca o măsură
m
practică, izvorâtăă din ex
experienţaa luptei duse de Parlamentul englez, ca şi de cel
francez, de a controla actele de decizie a monarhului şi Guvernului ssău. Din
punct de vedere tehnic-financiar,
tehnic periodicitatea anuală a bugetului de stat a fost
confirmatăă ca răspunzând
ăspunzând mai multor posibilităţi
pos i reale de prevedere sau de
stabilire prealabilă a cuantumului veniturilor şii cheltuielilor bugetare de stat.
Perioada de valabilitate a autorizaţiei
autoriza bugetare, adică anul bugetar poate ssă
coincidă cu anul calendaristic sau săs difere de acesta.
Factorii care influenţează data începerii anului bugetar sunt: caracterul

economiei, nivelul de dezvoltare, perioada de lucru a Parlamentului, de
numărul şi de durata sesiunilor în care se dezbate bugetul public de tradiţie.
Astfel, în ţări ca Austria, Belgia, Brazilia, Franţa, România, Germania, anul
bugetar coincide cu cel calendaristic (1 ianuarie-31 decembrie). În alte ţări ca
Marea Britanie, Canada, Japonia, anul bugetar durează între 1 aprilie şi se
termină la 31 martie. În S.U.A. anul bugetar durează între 1 octombrie-31
septembrie, iar în Australia, Filipine, Italia, Pakistan, India anul bugetar este
cuprins între 1 iulie-30 iunie Anualitatea bugetului de stat face ca veniturile
bugetare aferente unui buget să fie considerate numai cele încasate în perioada
1 ianuarie-31 decembrie a anului calendaristic respectiv, urmând ca veniturile
cuvenite aceluiaşi buget dar încasate în anul următor să fie considerate venituri
ale noului buget.
Constituţia României, la art.138 alin.2 consacră principiul anualităţii în
elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului de stat ca şi cel al asigurărilor
sociale de stat.
De la acest principiu este prevăzută o singură excepţie, la alin.3: dacă legea
bugetului de stat şi legea asigurărilor sociale de stat nu sunt aprobate cu cel
puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare,
bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până
la adoptarea noilor bugete.
În această ipoteză, bugetele exerciţiului bugetar expirat ultraactivează, în
sensul că, deşi ele au fost legiferate pe o perioadă expirată şi deci valabilitatea
lor a încetat pentru a preveni blocajul instituţional pe care l-ar provoca
imposibilitatea efectuării de cheltuieli bugetare şi a formării resurselor
financiare necesare, ele se aplică în continuare până la adoptarea noilor bugete.
Principiul specializării bugetare (art.12 din Legea nr.500/2002). Conform
acestui principiu, veniturile bugetare trebuie prevăzute în buget şi aprobate de
Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile publice care urmează să se
efectueze, pe categorii, destinaţii şi în funcţie de conţinutul lor economic. La
începutul activităţii bugetare, Parlamentul dădea o autorizaţie în bloc pentru
toate veniturile şi cheltuielile statului.
Cu timpul, s-a trecut la individualizarea veniturilor şi a cheltuielilor pe
destinaţii. Individualizarea poziţiilor privind veniturile şi cheltuielile publice,
pe baza unor criterii definite semnifică specializarea bugetară. În plus,
Parlamentul aprobă nivelul cheltuielilor ca limite maxime, care pentru fiecare
destinaţie reprezintă credite bugetare, în limita cărora se pot efectua plăţile.
Aplicarea acestui principiu necesită, în consecinţă, utilizarea clasificaţiei
bugetare, care este o schemă de grupare a veniturilor bugetare şi a destinaţiilor
acestora, într-o anumită ordine, pa baza anumitor criterii.
Clasificaţia bugetară este un instrument tehnic de sistematizare, urmărire şi
control al realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor bugetare. Aceasta este
obligatorie pentru cuprinsul acestui buget şi pentru evidenţa contabilă bugetară
de stat. În acest sens, în bugetele ministerelor, instituţiilor publice, în
documentaţia anexă a acestor bugete în dispoziţiile de plăţi şi chitanţe şi în
toate înscrisurile de evidenţă contabilă bugetară de stat se înscriu toate

veniturile şi cheltuielile bugetare cu denumirea şi numerotarea statornicită prin

clasificaţia bugetară elaborată de Ministerul Finanţelor Publice.
Clasificaţia bugetară cuprinde o serie de caracteristici care sunt:
- să fie concepută de aşa natură, încât să grupeze veniturile pe surse de
provenienţă şi alocaţiile bugetare pe categorii de cheltuieli;
- să fie simplă, concisă şi clară, pentru a fi înţeleasă cu uşurinţă de toţi cei
chemaţi să examineze bugetul de stat;
- să creeze condiţii pentru exercitarea controlului asupra execuţiei
bugetare;
- să respecte disciplina financiar-bugetară;
- stabilirea de drepturi şi obligaţii organelor financiar-bancare cu atribuţii în
executarea bugetului de stat, care poartă răspunderea pentru realizarea
normelor prevăzute ca venituri ale bugetului de stat sau pentru efectuarea
plăţilor din sumele prevăzute ca fiind cheltuieli bugetare.
Sarcina de lucru 5
Precizează care este rolul şi importanţa veniturilor şi cheltuielilor
bugetare.
Clasificaţia bugetară este stabilită pentru:

- venituri;
- cheltuieli.
Clasificaţia veniturilor bugetului de stat cuprinde aceste venituri grupate în
capitole şi subcapitole de venituri curente şi venituri de capital, de venituri
fiscale, venituri nefiscale şi diverse, fiecare cu impozite directe şi indirecte.
Clasificaţia cheltuielilor bugetului de stat este mai complexă deoarece, potrivit
necesităţilor practice ale programării bugetare şi ale evidenţei contabile
bugetare, cuprinde atât o clasificaţie funcţională care enunţă părţile, capitolele
şi subcapitolele de cheltuieli bugetare, cât şi o clasificaţie economică ce
numerotează şi prevede intitularea speciilor şi subspeciilor de cheltuieli
limitativ admise şi finanţate din bugetul statului. Principiul unităţii monetare
(art. 13 Legea 500/2002).
Potrivit acestui principiu toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda
naţională. Astfel, se asigură punerea în aplicare a alin.2, art.137 din Constituţie,
conform căruia moneda naţională este leul iar subdiviziunea acestuia este
banul.
De asemenea, acest principiu constituie reflecţia în plan financiar a
suveranităţii statului român, care implică nu doar supremaţia şi independenţa
politică ci şi dreptul de a emite moneda proprie. Neafectarea veniturilor
bugetare înseamnă că, prin perceperea lor, veniturile bugetare se
depersonalizează, adică servesc la acoperirea cheltuielilor publice privite în

ansamblul lor.
Ca atare, nu este admis
admisă perceperea unui venit public pentru finanfinanţarea unei
anumite cheltuieli publice. Acest principiu este aplicat şi în legislaţ
legislaţia noastră,
rezultând din prevederile Legii nr.500/2002. În practica bugetar bugetară există
numeroase abateri de la acest principiu.
În unele ţări,
ri, legea admite afectarea unor venituri, chiar în cadrul bugetului
general (ordinar). În Fran
Franţa, de exemplu, sumele vărsate
rsate benevol la buget de
persoane fizice sau juridice, publice sau private, în vederea efectu
efectuării unor
cheltuieli de interes public, precum şii cele provenind din reconstituirea unor
credite bugetare şi ş care urmează a fi folosite pentru finanţarea unei noi
cheltuieli, au regimul veniturilor cu afectaţie
afecta specială.. La acestea se adaug
adaugă
cele autorizate de lege săs rămână în afara bugetului general şi să fie utilizate
pentru finanţarea
ţarea uunor acţiuni bine determinate.
Principiul echilibrării
echilibră bugetului public implică faptul căă bugetul trebuie ssă fie
echilibrat, respectiv ca veniturile sale să
s acopere cheltuielile publice.
Deficitul bugetar, adică autorizarea de cheltuieli superioare veniturilor
provenite din impozite, era apreciat ca o sursă
surs de pericol care
re duce la bancruta
statului şi la inflaţie,
inflaţie, deoarece se acoperea din împrumuturile de stat sau
emisiuni monetare suplimentare.
Dacă declaraţia
ţia statului în stare de bancrută
bancrut este un fenomen rar întâlnit, în
schimb inflaţia
ţia monetară
monetar provocată de deficitele bugetare este destul de
frecvent. Principiul echilibrului bugetar nu este expres enumerat de Legea
privind finanţele
ele publice, dar se face referire în unele articole, cum sunt spre
ţele
exemplu, art.49 alin.4, art.50.
Totodată, legea interzice acoperirea cheltuielilor
uielilor bugetului public prin
recurgerea la emisiune monetar
monetară sau prin finanţare directăă de că
către bănci.
Pentru situaţia
ţia când apar goluri temporare de casă,, legea permite acoperirea
lor, pânăă la încasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate în conturi
conturile de
trezorerie ale statului.
În acest scop, prin Legea bugetară
bugetar anuală se poate autoriza Ministerul
Finanţelor
elor Publice, ca pe parcursul execuţiei
execu bugetului, dacăă este necesar şi cu
aprobarea Guvernului, să s emită bonuri de tezaur, purtătoare
ătoare de dobând
dobândă sau
alte instrumente specifice, pentru a face faţă fa cheltuielilor statului pân
până la
încasarea veniturilor, ffără a depăşii 7% din volumul total al cheltuielilor
bugetare. Aceste bonuri intră
intr în circulaţie prin achiziţionarea
ţionarea lor de ccătre
agenţii
ii economici şiş populaţie. În cazuri excepţionale,
ionale, prin Legea bugetar
bugetară
anuală se poate stabili acordarea de către
c Banca Naţionalăă a României a unui
împrumut fără ă ă dobândă
dobând pentru acoperirea decalajului temporar dintre
veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, pe seama resurselor
resurselor de creditare ale
acesteia, fără
ă ă a depăş
depăşii 10% din totalul bugetului aprobat. Acest împrumut
urmează a fi rambursat pe seama veniturilor bugetare curente sau a unui
împrumut de stat efectuat în baza unei legi.
Potrivit Constituţiei României, bugete
bugetele locale, se elaborează,
ă, se aprob
aprobă şi se
execută în condiţiile legii. Această
Aceast normă de trimitere se referă,ă, în prezent, la
Ordonanţaţa de Urgenţă
Urgen privind finanţele ele publice locale nr.45/2003, care , la
art.15 alin.1 prevede că bugetele locale se aprobă de către consiliile locale,

consiliile judeţene şi Consiliul general al Municipiului Bucureşti.
De asemenea, Ordonanţa de Urgenţă privind finanţele publice locale prevede
că fiecare comună, oraş, municipiu, sector al Municipiului Bucureşti, judeţ, îşi
întocmeşte bugetul local în condiţii de autonomie. Conform art.16 din Legea
privind finanţele publice, bugetele instituţiilor publice, se aprobă, în mod
diferit, în raport cu sursa de finanţe, astfel:
a) Bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate
prin legi speciale;
b) bugetele instituţiilor publice finanţate parţial din bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale de stat, prin lege, ca anexe la bugetele
ordonatorului principal de credite;
c) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetul de stat
sau din bugetele locale, se aprobă de către ordonatorul de credit
ierarhic superior al instituţiilor publice;
d) bugetele instituţiilor publice, care se finanţează integral din
venituri proprii , se aprobă de către organul de conducere al instituţiei
respective, cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior.
Metodologia de elaborare a bugetelor locale, ale instituţiilor publice
precum şi bugetele tuturor agenţilor economici, ale altor unităţi, care,
potrivit legii, au obligaţia de a întocmi bugete, se stabileşte prin norme
emise de către Ministerul Finanţelor Publice.
2.1.5. Elaborarea şi aprobarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor de stat şi a

bugetelor fondurilor special
În practica internaţională se disting trei sisteme în ce priveşte iniţiativa în
materie bugetară. Sistemul iniţiativei guvernamentale practicat în Marea
Britanie , care constă în prerogativa Guvernului de a iniţia sau sprijini măsurile
care au drept consecinţă aprobarea unei cheltuieli publice sau instituirea unui
venit public.
În această concepţie, Trezoreria primeşte şi centralizează toate propunerile de
cheltuieli de la celelalte ministere şi are dreptul de a le controla, iar în caz de
divergenţe, primul-ministru sau guvernul fiind arbitrul. De asemenea,
Trezoreria este împuternicită a se îngriji de veniturile publice. Camera
Comunelor evită, în general, să modifice propunerile bugetare ale Guvernului
pe care le aprobă sau le respinge, iar Camera Lorzilor nu are atribuţii în această
materie.
Sistemul mixt, al iniţiativei bugetare parlamentare şi guvernamentale, aplicat în
Franţa şi în alte state continentale. În acest sistem rolul Ministerului Finanţelor
este mult redus. Acesta centralizează propunerile tuturor ministerelor şi
întocmeşte o schiţă (schemă de buget) cu cheltuielile şi veniturile publice
propuse.
Echilibrarea şi definitivarea proiectului de buget se realizează de Cabinetul de
Miniştri, proiect care este prezentat Parlamentului de către Ministerul de
Finanţe, dar în numele şefului statului. În acelaşi timp, fiecare Cameră are o
comisie financiară care discută propunerile bugetare şi este, în mod exclusiv
sesizată cu orice propunere de amendament. Totodată, Comisia financiară

intervine în mod direct, în dezbaterile publice ale bugetului în Camerele
Parlamentului.
Sistemul american, în cadrul căruia iniţiativa în materie bugetară aparţine
preşedintelui S.U.A. Acesta este sprijinit de un birou bugetar, care
centralizează şi revizuieşte propunerile departamentelor şi le supune spre
examinare preşedintelui ţării, care definitivează proiectul de buget. În ţara
noastră, potrivit Constituţiei României proiectul bugetului de stat şi cel al
asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern, care le
supune aprobării Parlamentului, prin proiecte de lege separate.
Legea privind finanţele publice prevede că Guvernul elaborează proiectul
bugetului de stat şi al bugetului asigurărilor sociale de stat şi al bugetelor
fondurilor speciale, pe care le înaintează Parlamentului, împreună cu raportul
privind situaţia macroeconomică şi socială pentru anul bugetar respectiv şi
proiecţia acestora pe următorii 3 ani .
Etapele de elaborare a proiectului de buget
În cursul fiecărui exerciţiu bugetar se procedează cel mai târziu în cel de-al
treilea trimestru, la elaborarea proiectului bugetului de stat, pentru exerciţiul
financiar următor. Potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 proiectele legilor
bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul
Finanţelor Publice, pe baza următoarelor elemente:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru
următorii 3 ani;
b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finanţe, ale memorandumurilor
de înţelegere sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi
instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau ratificate;
d) politicilor şi strategiilor sectoriale a priorităţilor stabilite în
formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali
de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de
credite;
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în
scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblului de acţiuni, cărora le sunt
asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă;
programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui
program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate,
obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii
următori, măsurate prin indicatori precişi a căror alegere este justificată;
g) propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,
precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei
publice locale;
h) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.
Elaborarea proiectului de buget fiind o activitate complexă şi pentru a se putea
realiza şi prezenta Parlamentului în timp util, Legea privind finanţele publice
prevede un adevărat scadenţar al datelor până la care trebuie să se efectueze
lucrările
rile ce revin organelor implicate în procesul bugetar. Astfel, indicatorii
macroeconomici şi sociali, menţionaţi
men i mai sus pentru anul bugetar pentru care
se elaboreazăă proiectul de buget, precum şi pentru următorii ătorii 3 ani, vor fi
elaboraţii de organele abilitate până
pân la data de 31 martie a anului curent; aceşti
indicatori vor fi actualiza
actualizaţi pe parcursul desfăşurării
rii procesului bugetar.
Ministerul Finanţelor Publice,
Pu va înainta Guvernului, până la data de 1 mai ,
obiectivele politicii fiscale şii bugetare pentru anul bugetar pentru care se
elaboreazăă proiectul de buget şi următorii 3 ani, împreunăă cu limitele de
cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmând ca acesta ssă le
aprobe pânăă la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru buget, finanfinanţe
şi bănci
nci ale Parlamentului asupra principalelor orientări
orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ş ale finanţelor publice.
Potrivit art.33 alin. 1, ministrul finanţelor
finan elor va transmite ordonatorilor principali
de credite, pânăă la 1 iunie a fiec
fiecărui an, o scrisoare-cadru
cadru care va specifica
contextul macroeconomic pe baza căruia c ruia vor fi întocmite proiectul de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, precum şii limitele de cheltuieli aprobate
de guvern. Conform art.33 alin.2 în cazul în care schimbarea cadrului
macroeconomic impune modificarea limitelor de cheltuieli, acestea vor fi
adoptate de către
ătre Guvern, la propunerea Ministerului
Ministerului Finanţ
Finanţelor Publice.
Ministerul Finanţelor
ţelor Publice până la data de 15 iunie comunică ordonatorilor
principali de credite limitele de cheltuieli, astfel redimensionate, în vederea
definitivării
ării proiectelor de buget.
Ordonatorii principali de credite au
a obligaţia ca până la data de 15 iulie a
fiecărui an săă depun
depună la Ministerul Finanţelorelor Publice propunerile pentru
proiectul de buget şii anexele la acesta, pentru anul bugetar urm următor, cu
încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările rile pentru urmă
următorii 3 ani,
comunicate potrivit art.33, însoţite
înso de documentaţii şii fundamentă
fundamentări detaliate.
Camera Deputaţilor şi Senatul, consultând Guvernul, îşi şi aprob
aprobă bugetele
proprii şi le înainteaz
înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul
bugetului de stat. Autorităţile
Au administraţiei
iei publice locale au aceeaş
aceeaşi obligaţie
pentru propunerile de transferuri consolidate şii de sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat.
Ministerul Finanţelor Publice examinează
examineaz proiectele de buget şi poart
poartă discuţii
cu ordonatorii principali de credite asupra acestora, iar în caz de divergen
divergenţă
hotărăştete Guvernul. Proiectele de buget şii anexele la acesta, definitivate
potrivit prevederilor alineatului de mai sus se depun la Ministerul Finan
Finanţelor
Publice pânăă la data de 1 august a fiecărui an.
Sarcina de lucru 6
Identificăă etapele de elaborare a proiectului de buget.

Ministerul Finanţelor
elor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte şte proiectele legilor
bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30
septembrie a fiecărui an.
Proiectul legii bugetului de stat este însoţit
înso it de un raport privind situa
situaţia
macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de
buget şi proiecţia
ţia acesteia în următorii
urm 3 ani.
Acest raport va cuprinde un rezumat a politicilor macroeconomice în contextul
cărora
rora au fost elaborate proiectele de buget, precum strategia Guvernului în
domeniul investiţiilor publice.
Raportul şii proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal
fiscal-
bugetară a Guvernului, precum şi alte informaţii
ii relevante în domeniu.
După însuşirea
şirea de către
că Guvern a proiectelor legilor bugetare şi a proiectului de
buget, acesta le supune spre aprob
aprobare
are Parlamentului cel mai târziu până
pân la data
de 15 octombrie a fiec fiecărui
rui an. Raportul cu care se supune Parlamentului
proiectul bugetului de stat cuprinde, în realitate, însuşi
însu i programul de guvernare
al partidului sau partidelor aflate la putere, cu indicarea
indica direcţiilor,
ţiilor, obiectivelor,
mijloacelor, metodelor şi căilor de realizare a acestui program.
Elaborarea lucrărilor
ărilor de buget necesită
necesit analize complexe referitoare la evoluţia
evolu
economiei şi finanţelor,
finanţ atât în perioada anterioară, cât şi, mai ales, pentru
perioada următoare.
ătoare. Numai pe baza unei documentaţii ii complete Parlamentul
va putea lua o decizie care are caracter politic, deoarece cifrele de venituri şi
cheltuieli ce se aprob
aprobă exercită influenţă hotărâtoare
râtoare asupra evoluţ
evoluţiei întregii
activităţi social-economice
conomice a ţării.
În consecinţă,
ţă, la evaluarea volumului veniturilor şii cheltuielilor bugetare se
utilizeazăă mai multe metode
metode, dintre care menţionăm:
1) Metoda autonom
autonomă sau a penultimei, care constăă în evaluarea forfetar
forfetară
a veniturilor şi cheltuielilor bugetare,
are, pe baza rezultatelor ob obţinute în
penultimul an, corectate cu eventuale modificări
modificări determinate de
schimbarea legisla
legislaţiei sau de alte măsuri suri adoptate pân până la data
întocmirii proiectului de buget;
2) Metoda majorării
major sau diminuării are în vedere rezultatele executării
bugetului de stat ob
obţinute în ultimii ani, pe baza cărora
ărora se stabileşte
stabile rata
medie anuală a creşterii (descreşterii)
terii) veniturilor, respectiv cheltuielilor
bugetare.
În raport cu această medie se procedează la dimensionarea volumului şi
structurii veniturilor şi
ş cheltuielilor bugetare pentru anul viitor.
3) Metoda evaluării
evalu directe a veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care
are în vedere dimensionarea fiec
fiecărei
rei categorii de venituri, sau destinaţie
destina
de cheltuieli, în raport cu preliminările
prelimin pe anul în curs şi cu previziunile
privind dezvoltarea economiei în perioada următoare.
urm
Având în vedere că ţara noastră se află în stadiul de tranziţie ţie spre economia
de piaţă,, ceea ce prezumă
prezum schimbăriri importante de la an la an, este de înînţeles să
se utilizeze
lizeze ultima metod
metodă de evaluare a veniturilor şii cheltuielilor bugetului de
stat.
2.1.6. Procedura de aprobare a bugetului de stat

Potrivit Constituţiei României, bugetul de stat se aprobă
aprobă de către
ătre Parlamentul
României. Această atribuţie a Parlamentului se realizeazăă în Şedinţ
Şedinţa Comună a
Camerei Deputaţilor şi Senatului, ceea ce relevă importanţa deosebită
deosebit ce se
acordă de Constituţie
Constituţ problemei aprobării bugetului de stat. Bugetul se aprobaprobă
de Parlament pe ansamblu, pe părţi,
p capitole subcapitole, titluri, articole etc. şi
pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi pentru
creditele de angajament pentru acţiuni
ac multianuale.
Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin puţin 3 zile înainte de
expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte te sarcinile prev
prevăzute în
bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşidep de
regulă 1/2 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia
excepţ
excep cazurilor
deosebite, temeinic motivate de către
c ordonatorii principalii de credite, sau,
după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia
situa în care
acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
În acelaşi
şi timp, se prevede că
c „Instituţiile publice şi acţiunile
ţiunile nou aprobate în
anul curent, dar care încep
încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar urm
următor, vor
fi finanţate pânăă la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile
acestora cuprinse în proiectul de buget”.Potrivit dispoziţiilor
dispoziţiilor art.62 alin.2 lit. b
in Constituţia
ţia României, aprobarea bugetului de stat se realizează de către cele
două Camere, în şedinţa
şedin comună, până cel mai târziu la 31 decembrie; această
aceast
soluţie constituţional
ţională este menită să elimine blocajul din activitatea
parlamentară.
Procedura parlamentară,
parlamentar etapele examinării şi aprobării
rii legii bugetului de stat
sunt:
- examinarea
xaminarea proiectului legii şii a Raportului Guvernului de ccătre
Comisiile permanente ale fiec fiecărei
rei camere (Comisia de buget, finan
finanţe,
bănci,
ănci, sesizată în fond şi alte comisii interesate);
- avizele Comisiilor permanente, inclusiv al celei juridice se transmit
Comisiei permanente de buget-finanţe,
buget împreunăă cu eventualele
amendamente formulate;
- comisiile
omisiile de buget-finanţe
buget ale celor două camere reunite întocmesc un
raport comun asupra proiectului de lege, care cuprinde toate
amendamentele celorlalte comisii şi formulează propuneri cu privire la
adoptarea sau respingerea proiectului de lege, care se transmit plenului;
- dezbaterea
ezbaterea generală
general a proiectului Legii de aprobare a bugetului de stat
în plenul celor dou
două Camere, pe baza raportului
portului comun şşi în prezenţa
iniţiatorului.
ţiatorului. Dezbaterile cu privire la proiectul de buget şi al legii
bugetare încep prin:
a) prezentarea de către
c Guvern-prin ministrul finanţelor-aa expunerii
de motive asupra celor două
dou proiecte şii a raportului comisiilor de
specialitate;
b) dezbaterea pe articole a proiectului legii;
c) adoptarea Legii de aprobare a bugetului de stat pe baza votului de
ansamblu, care poate fi deschis sau secret.

După adoptare, proiectul de lege bugetară

bugetar şii proiectul bugetului de stat se
înainteazăă Preşedintelui
şedintelui României, în vederea promulgării
ării potrivit art.77 din
Constituţia
ţia României.
Legile bugetare anuale şi structura acestora

Legile bugetare anuale:
anuale potrivit art.26 din Legea 500/2002 legile bugetare
cuprind:
- laa venituri, estimările anului bugetar, în volumul lor total şi pe
principalele categorii de venituri;
- laa cheltuieli, sunt stabilite creditele bugetare determinate de autoriz
autorizările
conţinute
ţinute în legi speciale, în structura funcţională
func ă şi economică
economic a
acestora;
- deficitul
eficitul sau excedentul buge
bugetar;
- reglementă
eglementări specifice exerciţiului bugetar în cauză.
Articolul 27 prevede că
c anexele legilor bugetare cuprind:
- sintezele bugetelor care, potrivit art.16 alin.1 lit. a se adoptă prin lege şi
anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor
asigur rilor sociale de stat,,
sta bugetele
fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate
de stat şi bugetele fondurilor externe nerambursabile;
- bugetele
ugetele ordonatorilor principali de credite şii anexele la acestea, în
raport de specificul fiecărui
fiec ordonator principal
incipal de credite;
- sumele
umele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şşi criteriile de
repartizare a acestora;
- alte
lte anexe specifice.
Structura bugetelor anuale

Structura bugetelor anuale este complexă,
complex iar veniturile şi cheltuielile se
grupează în buget pe baza clasificaţiei
clasifica iei bugetare. Astfel, veniturile sunt
structurate pe capitole şii subcapitole iar cheltuielile pe pă părţi,
ţ capitole,
subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate după caz; cheltuielile prevăzute
în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată. Numărulărul de salariaţi
salaria
permanenţiţ şi temporari şi fondul salariilor de bază se aprobăă distinct, prin
anexă la bugetul fiecărui
fiec ordonator principal de credite. Numărul
ărul de salaria
salariaţi
aprobat fiecărei
ărei instituţii
institu nu poate fi depăşit.
Cheltuielile
heltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar în conformitate cu
credite de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor.
Programele se aprobă
aprob ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.
Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele
ordonatorilor principali de credite şi se aprobă odată cu acestea.
Fondurile speciale. Necesitatea unor fonduri importante în anumite ramuri
sau activităţi
ăţi economice şi sociale, care nu pot fi finanţate
ate integral de la buget
bugetul
de stat, bugetele locale sau bugetul asigurărilor
asigur rilor sociale de stat a determinat
instituirea unor fonduri speciale, cu bugete proprii. Constituirea unor astfel de
fonduri este reglementată prin legi speciale, iar bugetele acestora se aprobă prin
Legea bugetară anuală, odată cu bugetul de stat, care stabileşte categoriile de
venituri şi cuantumul sumelor ce se alimentează, precum şi principalele
destinaţii ale cheltuielilor cu sumele aferente. Având în vedere aceleaşi
necesităţi, Legea finanţelor publice permite constituirea şi în ţara noastră de
fonduri băneşti speciale. Bugetele acestor fonduri se aprobă de către Parlament
prin Legea bugetară anuală, ca anexă la bugetul de stat. Fondurile speciale pot
fi constituite numai în cazurile autorizate de lege, care stabileşte regimul lor
juridic, respectiv modul de constituire şi administrare, precum şi destinaţiile
pentru care pot fi utilizate sumele respective. Aceste fonduri se constituie în
afara bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat. Proiectele
bugetelor fondurilor speciale se elaborează de către Ministerul Finanţelor
Publice, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite responsabili cu
gestionarea fondurilor respective. Elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor
speciale se efectuează potrivit legilor de constituire a acestor fonduri şi
prevederilor din lege. Pe măsura stabilizării şi restructurării sectoarelor
economice şi bugetare, Guvernul analizează şi propune Parlamentului
desfiinţarea fondurilor speciale constituite în afara bugetului de stat ori a
bugetului asigurărilor sociale de stat sau includerea acestora în bugetele
respective.
Sarcina de lucru 7
Precizaţi şi argumentaţi procedura parlamentară.
2.2.Execuţia şi încheierea bugetului de stat şi a bugetelor fondurilor speciale

2.2.1.Ordonatorii de credite şi compartimentele financiar contabile
Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituţiilor publice care primesc

credite bugetare prin legea bugetului de stat. Aceştia au obligaţia de a angaja şi
utiliza credite bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate
pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Ordonatorii de credite sunt de 3 grade şi anume:
- principali;
- secundari;
- terţiari.

Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii conducătorii celorlalte organe

de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi
publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome. Ordonatorii principali de
credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali
sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare,
ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegării. În
cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt
secretarii generali sau persoane desemnate prin aceste legi. Conducătorii
instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.
Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite proprii
şi a celor din bugetele fondurilor speciale cu respectarea dispoziţiilor legale şi
repartizează creditele bugetare aprobate pe unităţile ierarhic inferioare, ai căror
conducători sunt ordonatorii terţiari de credite.
Ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii de instituţii Publice cu
personalitate publică din subordinea ordonatorilor principali sau secundari de
credite, care utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
nevoile unităţilor pe care le conduc.
Rolul ordonatorilor de credite

Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate,
pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic
inferioare, ai căror conducători sunt ordonatorii secundari sau terţiari de
credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii
principali de credite vor repartiza, creditele bugetare, după reţinerea a 10% din
prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuţii bugetare
prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi acelor care decurg din
obligaţii internaţionale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor
reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de
către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate,
potrivit alineatului de mai sus, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele
instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatorii terţiari
de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii terţiari de credite utilizează credite bugetare ce le-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc,
potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin
dispoziţiile legale .
Obligaţiile şi responsabilităţile ordonatorilor de credite

Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict
legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea

dispoziţiilor
iilor legale.
Ordonatorii de credite răspund,
r potrivit legii de:
a) angajarea,
ngajarea, lichidarea şi ordonanţarea area cheltuielilor în limita creditelor
bugetare repartizate şii aprobate potrivit prevederilor art.21; Realizarea
veniturilor;
b) angajarea
ngajarea şi şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni
financiare;
c) integritatea
ntegritatea bunurilor încredinţate instituţieiiei pe care o conduc;
d) organizarea
rganizarea şi ş ţinerea la zi a contabilităţii şii prezentarea la termen a
situaţiilor
ţiilor financiare asupra situa
situaţiei
iei patrimoniului aflat în administrare
şi execuţiei
ţiei bugetare;
e) organizarea
rganizarea sistemului de monitorizare
monitorizare a programului de achizi achiziţii
publice şi a programului de lucrări
lucr de investiţii publice;
f) organizarea
rganizarea evidenţei
eviden ei programelor, inclusiv a indicatorilor aferen aferenţi
acestora;
g) organizarea
rganizarea şi ţinerea la zi a evidenţei ei patrimoniului conform
prevederilor legale.
Concluzionând, ordonatorii principali şii cei secundari au pe lâng lângă atribuţii
legate de întrebuinţ
întrebuinţarea sumelor aprobate pentru instituţiile ţiile proprii şi atribuţii
de repartizare a aloca
alocaţiilor bugetare pe instituţii aflate în relaţie
ţie de subordonare.
În conţinutul
nutul acestor raporturi de subordonare există exist şi dreptul ordonatorilor
principali şi,
i, respectiv secundari de credite, de a verifica modul de respectare a
disciplinei bugetare şi ş financiare de către
tre ordonatorul subordonat. Atunci când
se constatăă încălcarea normelor legale, ordonatorii superiori pot aplica
sancţiuni
iuni ordonatorilor din subordine, cum ar fi: reacordarea de noi aloca alocaţii
bugetare sau retragerea alocaţiilor
aloca bugetare acordate. Alăturiături de aceste m măsuri
de ordin financiar, cei vinovaţi
vinova îşi pot atrage răspundere spundere disciplinar
disciplinară,
administrativăă sau de alt
altă natură.
Compartimentele financiar-contabile
contabile ale instituţiilor
institu publice
Compartimentele financiar
financiar-contabile ale instituţiilor
iilor publice sunt însărcinate
îns cu
ţinerea evidenţei
ţei contabile privind constituirea resurselor şşi efectuarea
cheltuielilor din sumele alocate de la bugetul de stat, precum şi din venituri
proprii.
Conducătorul
ătorul compartimentului financiar-contabil
financiar avizeazăă orice cheltuial
cheltuială
efectuatăă din sumele alocate de la bugetul de stat, punând viza pe controlul
preventiv.
Ordonatorii principali de credite repartizează
repartizeaz creditele bugetare aprobate,
pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor ţiilor publice ierarhic
inferioare, ai căror
ăror conduc
conducători
tori sunt ordonatorii secundari sau ter terţiari de
credite, dupăă caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Pentru realizarea
veniturilor şii efectuarea cheltuielilor bugetare este necesar un complex de acte,
fapte şi operaţiuni,
ţiuni, îndeosebi cu privire la încasarea, păstrarea
păstrarea şşi eliberarea
fondurilor băneşti ti în şi din contul bugetului de stat care alcătuiesc
ătuiesc procedura
execuţiei
iei bugetare.
Procedura execuţiei
ţiei bugetare este formată
format din următoarele faze:
• repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;

• execuţia de casă a bugetului de stat;
• realizarea veniturilor bugetare;
• efectuarea cheltuielilor bugetare.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe
contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile şi
bugetele instituţiilor publice autonome se repartizează pe trimestre, în funcţie
de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele şi posibilităţile de
asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de perioada în care este
necesară efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor aprobate în bugetele
prevăzute la alineatul de mai sus se aprobă de către:
1) Ministerul Finanţelor Publice: pe capitole de cheltuieli şi în cadrul
acestuia, pe titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe
capitole şi subcapitole la venituri şi pe capitole şi în cadrul acestora, pe
titluri de cheltuieli, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor principali de
credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
şi pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale, la
propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale,
transmise de Direcţiile generale ale finanţelor publice ale Ministerului
Finanţelor Publice;
Sarcina de lucru 8
Precizează fazele procedurii execuţiei bugetare.
2) Ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale

clasificaţiei bugetare, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele
ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terţiari
de credite, după caz;
3) Ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii şi pentru
bugetele ordonatorilor terţiari de credite bugetare. Creditele bugetare
aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite la cererea ordonatorilor
principali de credite, numai după deschiderea de credite sau alimentarea
cu fonduri de către Ministerul Finanţelor Publice a conturilor bancare
deschise pe seama acestora. Repartizarea pe trimestre se face în scopul
stabilirii unui echilibru în cadrul fiecărui trimestru între veniturile şi
cheltuielile bugetare şi pentru a se evita eventualele diferenţe între

volumul veniturilor şi cel al cheltuielilor. În cazul în care apar totuşi,
în cursul execuţiei bugetare, asemenea diferenţe, ele se vor acoperi, din
aşa-numitele sume în completare, adică fondurile de rezervă bugetară.
De asemenea, atunci când situaţiile concrete permit, se pot trece în
unele categorii de cheltuieli în trimestrele următoare, în care există
posibilităţi de acoperire prin veniturile ce se vor realiza. Repartizarea pe
trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare impune organelor
financiar-bancare, organelor centrale ale administraţiei de stat şi
agenţilor economici, obligaţia de a realiza la termen şi în cuantumul
prevăzut indicatori financiari, aceasta fiind condiţia esenţială pentru
execuţia echilibrată, în cursul anului, a bugetului de stat.
Execuţia de casă a bugetului de stat

Potrivit art.60, execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se
realizează prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de
Ministerul Finanţelor Publice, care asigură:
• încasarea veniturilor bugetare;
• efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor
publice, în limita creditelor bugetare, şi destinaţiilor aprobate potrivit
dispoziţiilor legale;
• efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică
internă şi externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau
garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la
scadenţă şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor costuri
aferente;
• efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale. În cadrul execuţiei fiecărui
buget anual de stat, execuţia de casă se intercalează între execuţia părţii
de venituri şi execuţia părţii de cheltuieli, cuprinzând operaţiunile
inerente de încasare, păstrare şi eliberare a fondurilor băneşti bugetare.
Realizarea veniturilor bugetare

Scopul execuţiei părţii de venituri a bugetului de stat este realizarea
integrală şi în temenele legale a veniturilor prevăzute în legea de aprobare a
fiecărui buget anual. Această realizare constituie premisa elementară a
efectuării cheltuielilor programate pe acelaşi exerciţiu bugetar şi deci este
condiţia primordială a execuţiei conforme a întregului buget anual de stat.
În realizarea veniturilor bugetare trebuie avute în vedere următoarele principii:
- nici un impozit, taxă sau alte obligaţii de natura acestora nu pot fi
încasate, dacă nu au fost stabilite prin lege;
- lista impozitelor şi taxelor, precum şi a cotelor acestora, se aprobă prin
lege bugetară anuală;
- inadmisibilitatea perceperii, sub orice titlu ori sub orice denumire, de
contribuţii directe sau indirecte, în afara celor stabilite de Parlament.
Realizarea veniturilor bugetului de stat constă în încasarea integrală şi la
termenele stabilite a veniturilor bugetare; aşadar în realizarea veniturilor

trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: încasarea la termen şi în
cuantumul prevăzut. În realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de
acte şi operaţiuni şi anume:
Identificarea veniturilor şi bunurilor impozabile şi taxabile şi stabilirea
obligaţiilor faţă de bugetul de stat;
Încasarea veniturilor bugetare realizată în urma plăţii de către subiectele
plătitoare a sumelor datorate bugetului de stat;
Urmărirea realizării veniturilor bugetare.
Identificarea veniturilor şi bunurilor impozabile şi taxabile şi stabilirea obligaţiilor
faţă de bugetul de stat
Aceasta se realizează prin următoarele metode:
- calcularea obligaţiilor bugetare datorate de către subiectele plătitoare;
- calcularea şi reţinerea obligaţiilor bugetare de către terţul plătitor,
pentru unele venituri datorate de persoane fiice cum ar fi: impozitele pe
venituri datorate de persoane fizice meseriaşi pentru: livrări de marfă,
executări de lucrări, precum şi impozitul pe veniturile oamenilor de
ştiinţă, litere, artă etc., care se calculează şi se reţin de către societăţile
comerciale prin care şi-au valorificat operele;
- calcularea obligaţiilor bugetare de către organele financiare locale
metodă folosită pentru taxele şi impozitele datorate de către persoanele
fizice.
Sarcina de lucru 9
Enumeră principiile ce trebuie avute în vedere la realizarea veniturilor
bugetare.
Încasarea veniturilor bugetare se realizează prin unităţile operative ale

societăţilor bancare, organele financiare locale, precum şi prin alte organe,
instituţii ori persoane ( casele colectorilor speciali, casieriile comunale)
împuternicite special în acest scop. Casele colectorilor speciali sunt instituţii
speciale, autorizate de Ministerul Finanţelor Publice să facă încasări pentru
bugetul administraţiei centrale de stat, pe care le varsă periodic la Banca
Naţională. Asemenea instituţii sunt unităţile vamale, unităţile ale Ministerului
Afacerilor Externe şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, Comisia de
arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Persoanele fizice, pot
remite direct Băncii Naţionale sau prin mandat poştal sumele datorate
bugetului de stat. De asemenea, persoanele fizice, pe bază de convenţie, pot
deschide conturi curente personale la unităţi bancare, urmând ca acestea să
vireze la bugetul de stat, din disponibilul aflat în aceste conturi.
Încasarea veniturilor bugetului de stat se realizează prin:

a) Plata prin virament (metoda plăţii directe), utilizatăă de ccătre agenţi
economici, care vor dispune virarea din contul lor de la banc bancă în contul
bugetului de stat a sumelor ce reprezint
reprezintă venituri datorate bugetului de
stat. Potrivit metodei plăţii
pl ii directe, calcularea sumelor datorate se face
de către
ătre însuşi
însuş unităţile plătitoare, ele fiind în acelaşi
şi timp, responsabile
pentru vărsarea
ărsarea la termen şi în cuantumul prevăzut.zut. Organele financiar
financiar-
bancare au obligaţia
obliga de a verifica exactitatea
ctitatea calculelor şşi respectarea
termenelor de vărsare.
v
b) Plata în numerar utilizată în general de cătretre persoanele fizice. Pl
Plăţile
se fac pe baza actelor emise de către
c tre organele financiare, fie pe baza
declaraţiei
ţiei dat
dată de cel care face plata.
c) Metoda reţinerii
reţ şi vărsării (stopajul la sursă) ă) folosit
folosită pentru
veniturile realizate prin societăţile
societ ile comerciale. Potrivit acestei metode,
unităţile
ăţile care fac pl
plăţi către
tre persoanele fizice sub diferite forme (plata
drepturilor de autor, a onorariilor de expertiză,
expertiz plata
ta colaboratorilor la
ziare, reviste, emisiuni radio şii de televiziune) au obligaţia să calculeze
impozitele legale şi să le reţină şi să le vireze periodic în contul
bugetului de stat.
d) Plata prin aplicarea şii anularea de timbre mobile fiscale pe actele
solicitate,
licitate, utilizată
utilizat numai în cazul taxelor de timbru. Emisiunea de
timbru fiscal este de competenţa
competen a Ministerului Finanţelor Publice.
Timbrele fiscale sunt puse în vânzare prin unităţi
unit poştale
ştale care, la rândul
lor se folosesc atât de reţeaua
re proprie cât şi de unităţile
ăţile comerciale.
A treia categorie de acte şi operaţiuni iuni necesare pentru realizarea veniturilor
bugetului de stat, cuprinde o serie de măsuri m iniţiate
iate de organele financiar
financiar-
bancare în vederea asigurării
asigur integrale şi la termenele prevăzute ăzute a tuturor
veniturilor bugetare. Este firesc ca în ipoteza neplăţii ii la termenele legale a
impozitelor directe şşi indirecte, execuţia părţiiii de venituri a bugetului de stat ssă
cuprindă acţiuni
ţiuni coercitive de competenţa
competen a organelor financiare şşi de control
financiar, începând
epând cu calculul şi aplicarea majorărilorrilor de întârziere şi încheind
cu executarea silită împotriva debitorilor, în vederea recuperă recuperării creanţelor
bugetare devenite restante prin neachitarea lor de bunăvoie
bun voie la scaden
scadenţele legale.
Cheltuielile, în general, rreprezintă expresia valorică a consumului de mijloace
de producţie
ţ şi forţă de muncă pentru satisfacerea unor trebuinţ trebuinţe sociale sau
individuale. Execuţ
Execuţia ia cheltuielilor aprobate prin Legea bugetară în vederea
îndeplinirii acţiunilor
ţiunilor şi obiectivelor social-economice
onomice presupune un ansamblu
de acte şi operaţii,
ţii, alcătuit
alc din următoarele:
- solicitarea şi
ş punerea la dispoziţia ia ordonatorilor de credite a conturilor
bugetare;
- repartizarea fondurilor regiilor autonome, societăţilor
societăţilor comerciale cu
capital de stat şi instituţii publice;
- transferuri pentru unit
unităţi,
i, în cazurile în care acestea nu îş îşi pot acoperi
cheltuielile din venituri proprii, stabilite în condi
condiţiile
ţiile legii;
- utilizarea efectivă
efectiv a fondurilor băneşti de către tre beneficiari.

Creditele sau alocaţiile bugetare reprezintă sume de bani puse la dispoziţia

unor beneficiari, în limita cărora se poate decide efectuarea de cheltuieli pe
seama resurselor provenite de la bugetul statului; acestea nu pot fi depăşite.
Finanţarea de la bugetul statului reprezintă alocarea de fonduri băneşti necesare
entităţii finanţate pentru îndeplinirea unor activităţi social-economice, sume
primite gratuit şi nerambursabile. Finanţarea de la bugetul statului se
caracterizează prin: beneficiarii de alocaţii bugetare sunt numai întreprinderile
şi instituţiile publice.
Scopul pentru care sunt alocate fondurile bugetare este bine precizat prin lege:
acţiuni social-culturale, activităţi economice, cercetare ştiinţifică, apărare,
funcţionarea aparatului de stat, iar schimbarea destinaţiei creditelor
bugetare este interzisă. Această cerinţă este justificată de faptul că
posibilităţile societăţii sunt limitate în raport cu trebuinţele sale social-
economice, fapt ce determină folosirea cu maximum de eficienţă a banului
public şi numai în interesul întregii societăţi. Lipsa elementului de echivalenţă
este justificată de interesul aparte al societăţii pentru realizarea unor acţiuni şi
obiective, în asigurarea funcţionării unor structuri publice, de care beneficiază
într-o măsură mai mare sau mai mică, toţi cetăţenii.
Creditele acordate de la bugetul de stat nu se rambursează, adică sumele de
bani puse la dispoziţia beneficiarilor nu se mai restituie acestuia. Asupra
folosirii creditelor bugetare, acordate conform prevederile Legii bugetare, pot
dispune numai persoanele care au calitatea de ordonatori de credite bugetare.
Procedura folosirii creditelor bugetare începe cu deschiderea acestor credite de
către Ministerul Finanţelor Publice care la cererea ordonatorilor principali de
credite, dispune trecerea sumelor de bani reprezentând credite bugetare din
bugetul statului în conturile ordonatorilor principali de credite. Din acest
moment aceştia pot trece la acordarea cheltuielilor cu respectarea
următoarelor principii:
a) acordarea de fonduri de la buget se face în limita creditelor bugetare
aprobate;
b) creditele bugetare deschise se folosesc potrivit destinaţiilor stabilite;
c) alimentări sau deschideri de credite bugetare se fac numai pe măsura
folosirii resurselor anterior puse la dispoziţia ordonatorilor de credite
bugetare;
d) cheltuielile se efectuează numai în măsura necesităţii şi în regim de
economicitate.
Procedura utilizării creditelor bugetare şi deci a efectuării practice a
cheltuielilor prevăzute în bugetele proprii ale ministerelor, ale altor organe
centrale de stat şi ale tuturor instituţiilor publice finanţate din bugetul statului
este o procedură complexă, ce cuprinde potrivit articolului 52 alin.1 din Legea
nr.500/2002 următoarele faze:
a) angajarea cheltuielilor;
b) constatarea lichidităţii;
c) ordonanţarea cheltuielilor;
d) plata sumelor de bani.

Angajarea cheltuielilor este considerată act generator al fiecărei cheltuieli

bugetare, care poate apărea în forme diferite, ca de exemplu: dispoziţia legală
de a se plăti o indemnizaţie, salarii, contracte de angajare a unor lucrări de
reparaţii ale clădirilor, acceptarea unei oferte de livrare a unor produse
necesare. Ca cerinţă generală, angajarea de cheltuieli din bugetul statului se
poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Constatarea lichidităţii este operaţiunea de verificare a realităţii fiecărei
cheltuieli, de verificare şi definitivare a cuantumului bănesc al fiecărei
cheltuieli. În acest sens este verificat conţinutul real al statelor de plată a
salariilor sau altor drepturi băneşti, existenţa facturilor pentru cumpărări de
bunuri, prestaţii reale de lucrări, etc precum şi conformitatea cuantumului
salariilor, a preţurilor înscrise în facturi, a tarifelor etc.
Constatarea lichidităţii are însemnătatea juridică de verificare a necesităţii de a
efectua o cheltuială, a dreptului unor subiecte de drept de a primi sume de bani
din bugetul statului sau al unei instituţii publice etc.
Ordonanţarea cheltuielilor este actul administrativ-financiar prin care
funcţionarul competent dispune plata sumei de bani în folosul subiectului de
drept beneficiar al fiecărei cheltuieli. Dispoziţia de acest fel se poate exprima
prin aprobarea şi semnarea înscrisului constatator al cheltuielii sau printr-un act
întocmit şi semnat în acest scop de către ordonatorul de credite.
Sarcina de lucru 10
Precizează caracteristicile bugetare de stat.
Plata sumelor de bani ca etapă a procedurii de întrebuinţare a creditelor

bugetare sau de efectuare a cheltuielilor bugetare se poate face în numerar, prin
mandat poştal, prin decontare fără numerar ori în alt mod prevăzut de
reglementarea juridică în vigoare. Remiterea sumei de bani în una din
modalităţile de mai sus, în folosul beneficiarului legal produce efectul juridic
de stingere a unei obligaţii pecuniare a statului, având în vedere ca orice
cheltuială prevăzută în bugetul statului, după constatarea lichidităţii ei,
constituie o dotare bănească a statului în relaţie cu orice alt subiect de drept.
Creditele aprobate prin Legea bugetară anuală pentru cheltuielile unui exerciţiu
bugetar nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui exerciţiu bugetar
şi nici cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, pentru
finanţarea altui ordonator. Totodată, cheltuielile aprobate la un capitol al
clasificaţiei bugetare nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol dar, de la
această regulă sunt admise, în condiţiile legii, o serie de excepţii determinate de
unele situaţii care nu au putut fi prevăzute în perioada întocmirii şi aprobării
bugetului de stat. Aceste excepţii permit ca, în timpul execuţiei bugetare,

anumite cheltuieli să se efectueze în funcţie de necesarul concret de fonduri

băneşti, precum şi în funcţie de obiectivele şi acţiunile care sunt finanţate de la
buget. În practica execuţiei bugetare se cunosc următoarele mijloace de
modificare a destinaţiei creditelor bugetare: virările de credite bugetare;
transferarea creditelor bugetare; suplimentarea creditelor bugetare; anticiparea
creditelor bugetare; blocarea creditelor bugetare; anularea creditelor bugetare.
Virările de credite bugetare
Virările de credite bugetare reprezintă modalitatea prin care se pot face

modificări în bugetele de venituri şi cheltuieli ale ministerelor celorlalte organe
de stat şi în bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor subordonate. Virările
constau în trecerea sumelor bugetare de la subdiviziunile clasificaţiei bugetare
unde sunt disponibile, la subdiviziuni unde sunt insuficiente.
Transferarea creditelor bugetare
În situaţiile în care pe baza dispoziţiilor legale au loc treceri de unităţi, acţiuni
sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul, Ministerul Finanţelor
Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în bugetele
acestora şi în structura bugetului de stat, fără afectarea echilibrului şi rezervei
bugetare. Transferarea sumelor bugetare justificată de trecerile legale a unor
unităţi, obiective şi acţiuni de la o parte la alta a bugetului de stat, se poate
efectua numai la începutul trimestrului anului bugetar.
Suplimentarea creditelor bugetare
În conformitate cu prevederile legii, Guvernul este autorizat să repartizeze
fonduri suplimentare pe acţiuni, obiective şi în cadrul acestora pe ministre,
celelalte instituţii centrale de stat, precum şi pe prefecturi şi primăria capitalei,
pe măsura reglării preţurilor şi creării condiţiilor de stabilire a evoluţiei
indicilor de preţuri pentru cheltuielile materiale şi a evoluţiei indicilor de
preţuri pentru cheltuieli materiale şi de capital. Suplimentarea se face la
propunerea Ministerului Finanţelor Publice, pe baza cererilor primite de la
ordonatorii principali de credite bugetare. Pentru aceasta, în bugetul de stat este
prevăzut un fond de rezervă la dispoziţia Guvernului, fond utilizat la acoperirea
financiară a unor acţiuni sau sarcini noi intervenite în cursul anului. Aceste noi
repartizări, care determină o suplimentare a creditelor bugetare anuale, sunt
supuse aprobării Parlamentului rapoarte şi propuneri privind măsurile fiscale şi
bugetare.
Anticiparea creditelor bugetare
În vederea finanţării unor acţiuni social-culturale şi acoperirea unor cheltuieli
economice de interes local, organele de decizie ale unităţilor administrativ-
teritoriale pot încuviinţa utilizarea unor fonduri de până la 50% din sumele
încasate din veniturile proprii ale bugetelor locale respective peste cele
aprobate. Utilizarea veniturilor realizate peste cele prevăzute în legea bugetară,
pentru anticiparea unor cheltuieli este condiţionată de următoarele:
a) depăşirea încasărilor să fie realizată în totalitatea veniturilor proprii
stabilite prin bugetul local respectiv şi să se menţină până la finele
anului;
b) plusurile de venit să provină din activitatea anului respectiv şi să nu fie
rezultatul unor modificări

modific ale legislaţiei
iei sau anumitor subevalu
subevaluări
constatate de organele de control prev
prevăzute de lege;
c) unitatea administrativ-teritorială
administrativ să nu aibă împrumuturi nerambursate.
Blocarea creditelor bugetare
Blocarea creditelor bugetare este prevăzută
prev pentru fondurile băneş
ăneşti aprobate
prin legea bugetară şi ş rămase nefolosite la sfârşitul
itul trimestrelor I, II, şi III ale
anului bugetar. Alocaţii
Aloca bugetare rămase nefolosite la sfârşitul şitul primelor trei
trimestre ale anului bugetar reprezint
reprezintă, în fapt, disponibilităţi
ăţi care, în cursul
anului, pot fi trecute fie la fondurile de rezerv
rezervă destinate unor cheltuieli noi, fie
folosite pentru cheltuielile trimestrului următor
urm al aceluiaşi
şi an, prin deblocare.
Pentru unităţile
ăţile finanţate
finan ate de la bugetul de stat, Ministerul Finanţ
Finanţelor Publice
poate aproba folosirea sumelor blocate în trimestrul următor următor la cererea
justificatăă a ordonatorilor principali
principali de credite. Potrivit prevederilor legale, se
trece la fondul de rezervă
rezerv bugetară următoarele:
- disponibilităţile
disponibilităţ blocate din alocaţii
ii bugetare pentru redistribuirea
muncii, inclusiv impozitul pe fondul de retribuire;
- disponibilităţile
disponibilităţ blocate de laa sumele bugetare pentru care ss-a solicitat
sau nu s-aa primit, în termen de 45 de zile de la încheierea trimestrului,
aprobarea de folosire în perioada urm
următoare;
- alte asemenea disponibilităţi
disponibilit prevăzute în mod expres prin acte
normative..
Anularea creditelor bugetare

Se anuleazăă creditele bugetare rămase
r mase neutilizate în timpul execuţ
execuţiei bugetare.
Conform dispoziţiilor
iilor bugetare, anularea creditelor bugetare poate avea loc
numai la cererea ordonatorilor principali de credite bugetare sau a Ministerului
Finanţelor
elor Publice, precum şi prin efectul legii.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia obliga ia de a analiza trimestrial
necesitatea menţinerii
inerii unor credite bugetare, pentru care, în baza unor dispozi
ţinerii dispoziţii
legale sau a altor cauze, sarcinile au a fost desfiinţate
ate sau amânate, şi de a
propune Ministerului Finanţelor
Finan elor Publice anularea creditelor respective. În
anumite situaţiiţii Ministerul Finanţelor
Finan elor Publice va cere acordul ordonatorilor
principali de credite pentru anularea unor credite constatate ca fă fărăă justificare
temeinică. ă. În caz de divergenţă
divergen între Ministerul Finanţelor ţelor Publice şi
ordonatorul principal de credite cu privire la anularea unor credite, aceasta va fi
soluţionatăă de o comisie de mediere a Guvernului. Creditele bugetare anulate
pe aceastăă cale vor fi utilizate pentru majorarea fondului de rezerv rezervă bugetară
aflat la dispoziţia
ţia Guvernului. Referitor la această
aceast dispoziţieţie se poate ridica o
obiecţie şi anume acea referitoare la imparţialitatea
impar ialitatea Guvernului în medierea
unor asemenea divergenţe
divergen având în vedere că este parte interesată într într-un astfel
de litigiu. Interesul guvernului este justificat căc fondurile anulate pot fi o surs sursă
importantăă a fondului de rezervă
rezerv bugetară pus la dispoziţiaţia acestuia. În
vederea asigurării
ării impar
imparţialităţii asemenea divergenţee ar trebui mediate de o
comisie de specialitate a Parlamentului. Deoarece execuţia ţia bugetar
bugetară se
încheie la data de 31 decembrie a fiecărui fiec rui an, orice venit bugetar şi orice
cheltuialăă bugetară neefectuată până la această dată se va încasa sau se va plăti
în şii din contul bugetului anului următor.
urm
Creditele neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept. De la

această regulă se admite o singură excepţie şi anume – creditele aprobate din
fondurile speciale care nu au fost utilizate până la finele anului bugetar se
raportează în anul viitor, cu păstrarea destinaţiei iniţiale.
Sarcina de lucru 11
Analizează mijloacele de modificare a distanţei creditelor bugetare.
2.2.2. Încheierea execuţiei bugetului de stat

Încheierea execuţiei bugetului de stat se realizează în baza următoarelor
principii prevăzute în art.61 din Legea nr.500/2002: execuţia bugetară se
încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an; orice venit neîncasat sau orice
cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi
neplătită până la data de 31 decembrie, se vor încasa sau se vor plăti, după caz,
în contul bugetului pe anul următor; creditele bugetare neutilizate până la
încheierea anului sunt anulate de drept; disponibilităţile din fondurile externe
nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate cofinanţării contribuţiei
financiare a Comunităţii Europene, rămase la finele exerciţiului bugetar în
conturile structurilor de implementare, se raportează în anul următor. Execuţia
bugetului de stat ia sfârşit pe data de 31 decembrie a fiecărui an, dată la care îşi
încetează aplicativitatea legile bugetare anuale. La această dată încetează toate
operaţiile de încasare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor bugetare
aferente bugetului care expiră. Veniturile rămase de încasat, precum şi
cheltuielile neefectuate până la data de 31 decembrie vor constitui acte şi
operaţii ale bugetului pe anul următor.
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat
Încheierea exerciţiului bugetar anual implică acte şi operaţii după care se
procedează la elaborarea şi aprobarea contului general anual de execuţie a
bugetului de stat. În ultimul trimestru al exerciţiului bugetar, în vederea
încheierii exerciţiului este necesară urmărirea veniturilor bugetare restante şi
efectuarea cheltuielilor în raport de evoluţia reală a trebuinţelor de fonduri
băneşti ale fiecărui organ sau instituţii publice. În această situaţie dacă se
constată că anumite credite bugetare sau părţi din credite bugetare aflate la
dispoziţia ordonatorilor de credite nu mai sunt necesare din cauza amânării
modificării ori renunţării la activităţi finanţate din bugetul statului se
procedează la anularea creditelor bugetare respective ca fiind fără justificare.
Anularea se propune de ordonatorii de credite care sunt obligaţi să analizeze
menţinerea sau nu a respectivelor credite bugetare şi să propună Ministerului
Finanţelor Publice anularea celor fără justificare. Concomitent cu realizarea
tuturor veniturilor bugetare şi cu efectuarea cheltuielilor necesare, încheierea
exerciţiului bugetar anual implică completarea inventarelor referitoare la
bunuri, completarea eviden

evidenţei
ei contabile cu toate înregistrările contabile
aferente anului respectiv, ca şi verificarea conţinutului şi conformit
conformităţii
soldurilor contabile. După
Dup expirarea exerciţiului
iului financiar anual se procedeaz
procedează
la întocmirea conturilor anuale de executare ale bugetelor ministerelor,
celorlalte organe centrale de stat, precum şii ale organelor şi ş instituţiilor
subordonate
bordonate acestora.
Conturile anuale de execuţie
execu ale acestor bugete împreunăă cu dă dările lor de
seamă contabile anuale şi conturile privind execuţia ia de casă, întocmite de
serviciile de trezorerie, se centralizează
centralizeaz la Ministerul Finanţelor
ţelor Publice în
vederea elaborării
ării contului general anual de execuţie
ie al bugetului de stat.
În mod obligatoriu, contul anual de execuţie
execu ie a bugetului de stat trebuie ssă
cuprindă:
- la venituri: prevederile bugetare aprobate iniţial;ial; prevederile bugetare
definitive; încasările
încas realizate.
- la cheltuieli: creditele bugetare aprobate iniţial; ţial; creditele bugetare
definitive; plăţile
plăţ efectuate.
Contul general de execuexecuţie
ie al bugetului de stat se întocmeş
întocmeşte de către
Ministerul Finanţelor Publice cu un cuprins corespunzător
corespunzător structurii bugetulu
bugetului
statului aprobat de Parlament însoţit
înso it de conturile anuale de execuţie a bugetelor
ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat împreună
împreună cu anexele acestora.
Guvernul analizează lucrările şi prezintă contul general anual de execu execuţie a
bugetului administraţ
nistraţiei centrale de stat spre aprobare Parlamentului, pân până
la data de 1 iunie a anului următor celui de execuţie. Parlamentul aprob aprobă
contul general anual de execuţie
execu a bugetului administraţiei ţiei centrale de stat, cel
mai târziu pânăă la data de 10 noiembrinoiembrie a anului următor ător celui care se
referă. Împreunăă cu acest cont general anual de execuţie execuţie a bugetului
administraţiei
ţiei centrale de stat se depun, se analizează,
analizeaz şi se aprob
aprobă de către
Parlament şi conturile de execuţie
execu ie ale fondurilor speciale (bugete anexe, bugete
extraordinare, bugete autonome, conturi speciale, taxe parafiscale).
Sarcina de lucru 12
Observă şii comentează
coment procedeul de aprobare a contului general anual
de execuţie
ie a bugetului de stat.
2.2.3. Controlul execuţiei

ţiei bugetare
Execuţia bugetului de stat presupune ca realizarea veniturilor şşi efectuarea
cheltuielilor aprobate prin legea bugetară
bugetar anuală să se facăă sub controlul unor
organisme de stat cu răspunderi
r în activitatea bugetară. Atribuţiile
ţiile de control al
execuţiei
iei bugetare sunt îndeplinite
î de următoarele organe:
a) Parlamentul ţării, care exercită controlul politic;
b) Curtea de Conturi, care exercită controlul financiar;

c) Ministerul Finanţelor Publice, care exercită un control administrativ
specializat.
Controlul politic se efectuează de către Parlamentul României, în cadrul
prerogativelor sale generale de control al activităţii executive. Parlamentul
ţării, având îndrituirea de a aproba contul general anual de execuţie a bugetului
statului, exercită prin această aprobare controlul parlamentar asupra
modului în care a fost exercitat bugetul de stat în fiecare exerciţiu bugetar
şi ajunge să cunoască exact situaţia financiară a statului, rezultatele şi
perspectivele ei. Pentru cunoaşterea şi aprecierea situaţiei financiare a statului
cu prilejul aprobării de către Parlament a contului general anual de execuţie a
bugetului statului este remarcabil ca în finalul acestui cont să se precizează
excedentul ori deficitul bugetar statului, rezultat din compararea veniturilor
realizate şi cheltuielile efectuate. În caz de excedent, conform dispoziţiilor
legale, Parlamentul decide la propunerea Guvernului, modul de utilizare a
excedentului, avându-se în vedere posibilitatea de a repartiza, cel puţin o parte,
din excedent pentru crearea unui fond de tezaur al statului, a cărui utilizare să
fie decisă în viitor tot de Parlament. În ipoteza contrară, în care, din contul
general anual de execuţie a bugetului rezultă deficite, Parlamentului îi revine
îndatorirea de a decide, tot la propunerea Guvernului, modul şi termenul de
acoperire a deficitului, precum şi acţiunile necesare pentru a se preveni
repetarea deficitelor bugetare. Hotărârile Parlamentului de acest fel de
importanţă deosebită în împrejurările în care execuţia bugetului anual a fost
sprijinită prin împrumuturi interne de stat realizate prin bonuri de tezaur
nerambursate ori contractate de Banca Naţională.
Controlul financiar
La cererea Parlamentului, Curtea de Conturi ca organ suprem de control
financiar, poate declanşa controale detailate asupra conturilor ordonatorilor de
credite şi a documentelor justificative care au stat la baza operaţiunilor
bugetare.
Controlul administrativ-financiar
Controlul administrativ-financiar sau de specialitate se exercită de către
autorităţile puterii executive. Astfel, potrivit Legii nr.500/2002 privind
finanţele publice, Guvernul exercită conducerea generală a activităţii executive
în domeniul finanţelor publice, în acest scop examinând periodic situaţia
financiară, pe economie, execuţia bugetului de stat şi stabileşte măsuri pentru
îmbunătăţirea echilibrului financiar. La nivelul Guvernului funcţionează
Corpul de Control al Primului Ministru, care, potrivit atribuţiilor legale, poate
desfăşura acţiuni de control în domeniul execuţiei bugetului e stat. Ministerul
Finanţelor Publice exercită, în numele statului, controlul în întreaga economie
asupra administrării şi utilizării fondurilor de la bugetul de stat, a realizării
veniturilor bugetare, precum şi pentru prevenirea faptelor de evaziune fiscală.

2.3. Elaborarea, aprobarea, execuţia şi încheierea bugetelor locale

2.3.1.Cadrul juridic
În abordarea acestei secţiuni, vom ţine seama de importanţa tot mai mare a
finanţelor publice locale, rezultată din legislaţia în acest domeniu; această
lege este mai nouă şi are numeroase particularităţi.
Constituţia României, ca lege fundamentală, stabileşte cadrul juridic general
al administraţiei publice locale, mai ales din punct de vedere organizatoric şi al
finanţelor publice. Prin dispoziţiile sale generale, Constituţia României, în ce
priveşte probleme bugetelor locale, le aminteşte într-o normă de trimitere la o
lege separată dar face precizarea că „ impozitele şi taxele locale se stabilesc de
Consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii”. Actul normativ
la care face trimitere Constituţia României este ordonanţa de urgenţă privind
finanţele publice locale nr.45/2003. Această reglementare stabileşte normele
privind formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale
unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de
interes local. În privinţa resurselor financiare ale unităţilor administrativ-
teritoriale, art.5 alin.1, prevede că acestea se constituie din: impozite, taxe,
contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozit pe venit,
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenţii primite de la
bugetul de stat şi de la alte bugete. Formarea şi utilizarea resurselor financiare
publice locale şi contul de execuţie a bugetelor locale sunt supuse controlului
Curţii de Conturi, ţinând seama de larga autonomie financiară locală.
Autorităţile administraţiei publice locale au, în principal, următoarele
competenţe şi răspunderi, în ceea ce priveşte finanţele publice locale:
elaborarea şi aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite; stabilirea,
încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii;
urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea acestora, pe parcursul anului
bugetar, în condiţii de echilibru bugetar; administrarea eficientă a bunurilor din
proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale; angajarea
de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării la scadenţă
a obligaţiilor de plată rezultate din acestea; administrarea resurselor financiare
pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă; stabilirea opţiunilor şi
a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor publice locale;
elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de
dezvoltare în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale, ca bază a
gestionării bugetelor locale anuale; organizarea şi urmărirea efectuării
controlului financiar de gestiune asupra gestiunilor proprii, gestiunilor
instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea consiliilor locale şi acelor
judeţene.
Ordonanţa de urgenţă privind finanţele publice locale reglementează şi
modul de elaborare, aprobare, executare şi încheiere a bugetelor locale, pe
care le defineşte ca fiind bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor
administrativ-teritoriale. La baza elaborării, aprobării şi executării bugetelor
locale stau principiile: autonomiei locale, universalităţii, publicităţii, unităţii,
unităţii monetare, anualităţii, specializării bugetare, echilibrului, unele fiind
deja tratate. Proiectele bugetelor locale se elaborează de către ordonatorii
principali de credite, având în vedere: prognozele principalilor indicatori

macroeconomici şi sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaborează

proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani, elaborate de organele
abilitate; politicile fiscale şi bugetare, naţionale şi locale; prevederile
acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale
memorandumurilor de finanţare sau ale altor acorduri internaţionale, semnate
şi/sau ratificate; politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile
stabilite în formularea proiectelor de buget; propunerile de cheltuieli detaliate
ale ordonatorilor de credite din subordine; programele întocmite de ordonatorii
principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni,
cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatorii de rezultate şi de
eficienţă; programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale
unităţii administrativ-teritoriale, în concordanţă cu politicile de dezvoltare la
nivel naţional, regional, judeţean, zonal sau local.
Calendarul bugetar
Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor
publice, până la data de 1 iunie a fiecărui an o scrisoare cadru care va
specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele
de buget, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor consolidabile, după caz,
în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau altor bugete, în
bugetele cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit
autorităţilor administraţiei publice locale sumele aferente, în termen de 10 zile
de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în vederea cuprinderii
acestora în proiectele de buget. Ordonatorii principali de credite, pe baza
limitelor sumelor primite (sume defalcate ori transferuri) elaborează şi depun la
direcţiile generale ale finanţelor publice, până la data de 1 iulie, proiectele
bugetelor locale echilibrate şi anexele la acestea, pentru anul bugetar următor,
precum şi estimările pentru următorii 3 ani, urmând ca aceasta să transmită
proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului, la Ministerul Finanţelor
Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an. Ministerul Finanţelor Publice
transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice sumele defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile consolidabile, aprobate prin
legea bugetului de stat, în termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul
Oficial al României. Consiliile judeţene, în condiţiile legii, repartizează pe
unităţi administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la comunicare, sumele
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi transferurile
consolidabile, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către
ordonatorii principali de credite. Pe baza veniturilor proprii şi a sumelor ce le-
au fost repartizate, ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zile de la
publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României,
definitivează proiectul bugetului local, care se publică în presa locală sau se
afişează la sediul unităţii administrativ-teritoriale. Locuitorii pot depune
contestaţii privind proiectul de buget în termen de 15 zile de la data publicării
sau afişării acestuia. În termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere
a contestaţiilor, proiectul bugetului local, însoţit de raportul primarului, al
preşedintelui consiliului judeţean, după caz, şi de contestaţiile depuse de
locuitori, este supus aprobării consiliului local, judeţean, după caz, de către
ordonatorii principali de credite.
Sarcina de lucru 13
Enumeră competenţele şi răspunderile autorităţilor administraţiei
publice locale.
2.3.2. Aprobarea, execuţia şi încheierea bugetelor locale

Ordonanţa de urgenţă privind finanţele publice locale stabileşte competenţa de
aprobare atât a bugetelor locale, cât şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de
interes local, după cum urmează:
1) Bugetele locale ori judeţene de către consiliile locale ori judeţene;
2) Bugetele instituţiilor ori serviciilor, finanţate integral sau parţial din
bugetele locale, de către consiliile menţionate la lit. a, în funcţie de
subordonarea acestora;
3) Bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din
venituri extrabugetare, de către organul de conducere a acestora, cu
avizul ordonatorului principal de credite.
Execuţia şi încheierea bugetelor locale

Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe
trimestre, în funcţie de doi factori: termenele legale de încasare a veniturilor şi
perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se aprobă de
către:
1) Ministerul Finanţelor Publice, pentru sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe
baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale,
transmise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului
financiar de stat, în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a Legii
bugetului de stat;
2) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele
proprii şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, în
termen de 15 zile de la aprobarea sumelor. Pe baza bugetelor locale
aprobate, în condiţiile legii, de consiliile locale judeţene, direcţiile
generale ale finanţelor publice întocmesc şi transmit Ministerului
Finanţelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ, cu
repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor grupate în cadrul
fiecărui judeţ, pe comune, oraşe, municipii şi bugetul propriu, pe
structura clasificaţiei stabilită de către Ministerul Finanţelor Publice.
Ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali; ordonatori
secundari; ordonatori terţiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii

consiliilor judeţene şi primarii celorlalte unităţi administrativ-teritoriale.
Aceştia analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin
bugetele locale şi prin bugetele instituţiilor publice, ai căror conducători sunt
ordonatorii secundari sau terţiari de credite, după caz, şi aprobă efectuarea
cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate,
pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice, ai căror
conducători sunt ordonatorii terţiari de credite, şi aprobă efectuarea
cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităţilor pe care le conduc,
potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin
dispoziţiile legale. Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a
utiliza creditele bugetare în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Ordonatorii de credite răspund de: elaborarea şi fundamentarea proiectului de
buget propriu; urmărirea modului de realizare a veniturilor; angajarea,
lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate şi
a veniturilor bugetare posibil încasate; integritatea bunurilor aflate în
proprietatea sau în administrarea instituţiei pe care o conduc; organizarea şi
ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare
asupra patrimoniului aflat în administrare şi execuţie bugetare; organizarea
sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului
de investiţii publice; organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor
aferenţi acestora; organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform
prevederilor legale; alte atribuţii stabilite de dispoziţiile legale. Angajarea şi
efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare aprobate în buget se aprobă de
ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de control
financiar preventiv intern, care atestă respectarea dispoziţiilor legale,
încadrarea în creditele bugetare aprobate şi destinaţia acestora. Conturile
anuale de execuţie a bugetelor locale se întocmesc de ordonatorii principali
de credite bugetare şi se prezintă spre a fi aprobate consiliilor locale sau
judeţene, după caz, până la data de 31 mai a anului următor, în structura la
venituri şi cheltuieli identică cu cea a contului general anual de execuţie a
bugetului de stat.
De asemenea, trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc situaţii
financiare asupra execuţiei bugetare, care se depun la direcţiile generale ale
finanţelor publice; după verificare, acestea întocmesc şi depun la Ministerul
Finanţelor Publice situaţii financiare centralizate privind execuţia bugetară,
la termenele şi potrivit normelor stabilite de acestea.
Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exerciţiului
bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita sumelor defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, precum şi a transferurilor consolidabile din
bugetul de stat sau din alte bugete, se utilizează, în ordine, pentru:
rambursarea eventualelor împrumuturi restante; plata dobânzilor,
comisioanelor, spezelor şi a altor costuri aferente acestora; constituirea

fondului de rulment . Disponibilităţile fondului de rulment sunt purtătoare de
dobânzi, se păstrează într-un cont distinct, deschis pe seama fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în afara
bugetului local, şi pot fi utilizate, temporar, pentru acoperirea golurilor de casă
provenite din decalaje între veniturile şi cheltuielile anului curent, precum şi
pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele
exerciţiului bugetar. De asemenea, fondul de rulment poate fi utilizat şi pentru
finanţarea unor investiţii din competenţa autorităţilor administraţiei publice
locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale în interesul
colectivităţii.
Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin efectuează prin
unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, evidenţiindu-se în conturi distincte:
veniturile bugetare încasate pe structura clasificaţiei bugetare; efectuarea
plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita
creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale;
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi
externă, rezultată din împrumuturi contractate sau garantate de stat precum şi
cele contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale,
inclusiv şi a celor privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor,
comisioanelor, spezelor şi altor costuri aferente; efectuarea altor operaţiuni
financiare în contul autorităţilor administraţiei publice locale; păstrarea
disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, permite pe bază de acorduri şi înţelegeri
guvernamentale şi de la organisme internaţionale, şi utilizarea acestora potrivit
bugetelor aprobate; alte operaţiuni financiare prevăzute de lege. Metodologia
de elaborare şi execuţie a bugetelor locale se stabileşte de către Ministerul
Finanţelor Publice. Potrivit art.5 alin.1 veniturile bugetelor locale se constituie
din: venituri proprii formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte,
alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit; sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat; subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte
bugete donaţii şi sponsorizări.
Impozitele şi taxele locale sunt reglementate Ordonanţa Guvernului
nr.36/2002, cu acelaşi nume, republicată, şi sunt, în principal, impozitul pe
clădiri, impozitul şi taxa pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxele
pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, taxele pentru folosirea
mijloacelor de publicitate şi reclamă, impozitul pe spectacole, taxă hotelieră.
Din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la
finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36% la bugetele locale
ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi desfăşoară
activitatea plătitorii de impozite, 10% la bugetul propriu al judeţului şi 17%
într-un cont distinct, deschis pe seama consiliului judeţean pentru echilibrarea
bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului. Aceste cote
pot fi modificate anual prin Legea bugetului de stat. Sumele încasate din
concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparţinând domeniului public sau
privat, de interes local sau judeţean, constituie venituri ale bugetelor locale.
Sumele încasate din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat al
unităţilor administrativ-teritoriale constituie venituri cu destinaţie specială a
bugetelor locale şi se utilizează pentru realizarea de investiţii din componenţa

autorităţilor administraţiei publice locale. Sumele încasate din valorificarea
bunurilor confiscate devin venit local, în funcţie de subordonarea instituţiilor
care au dispus confiscarea acestora, în condiţiile legii, după deducerea
cheltuielilor legate de activitatea de valorificare. Sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat şi transferurile cu destinaţie specială din bugetul
de stat se aprobă anual, prin Legea bugetului de stat, pe ansamblul fiecărui
judeţ, respectiv al Municipiului Bucureşti. Transferurile de la bugetul de stat la
bugetele locale se acordă pentru investiţiile finanţate din împrumuturile externe
la a căror realizare contribuie şi Guvernul. Potrivit art. 26 alin.1 taxele
speciale, constituie o sursă de venituri specifică bugetelor locale; acestea se
stabilesc de către consiliile locale ori judeţene, după caz, pentru funcţionarea
unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice.
Cuantumul taxelor speciale se stabilesc anual şi trebuie să acopere cel puţin
sumele investite şi cheltuielile cuvenite de întreţinere şi funcţionare a acestor
servicii. Taxele speciale constituie venituri cu destinaţie speciale ale
bugetelor locale, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate.
Sumele rămase neutilizate din taxele speciale, stabilite ca diferenţă între
veniturile încasate şi plăţile efectuate, se reportează în anul următor cu aceeaşi
destinaţie, odată cu încheierea exerciţiului bugetar. Acelaşi regim se aplică şi
celorlalte venituri cu destinaţie specială. Taxele speciale se încasează numai
de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice pentru
care s-au instituit taxele respective.
Prin regulamentul aprobat de consiliile locale ori judeţene, după caz, se
determină condiţiile în care se pot percepe taxele speciale, modul în care se
obţine acordul persoanelor fizice şi juridice plătitoare, precum şi modul de
repartizare a acestora.
Sarcina de lucru 14
Definește excedentul anual.
Cheltuielile bugetelor locale

Potrivit art. 5 alin.3, fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor
bugetelor locale, pe ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni,
activităţi, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cu
atribuţiile care revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile
stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor în interesul colectivităţilor locale
respective. Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetare locale se
efectuează în strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor
locale, estimate a se realiza. Conform art.32 alin.1, în bugetele locale se înscrie
fondul de rezervă la dispoziţia Consiliului local, judeţean şi a Consiliului

General al Municipiului Bucureşti,

Bucure după caz, în cotă de pânăă la 5% din totalul
cheltuielilor. Acesta se utilizează
utilizeaz la propunerea ordonatorilor principali de
credite, pe bazăă de hotărâri
hot râri ale consiliilor respective, pentru finan
finanţarea unor
cheltuieli urgente sau neprevăzute
neprev apărute în cursul exerciţiului
ţiului bugetar, pentru
pe
înlăturarea
turarea efectelor unor calamit
calamităţi naturale, precum şii pentru acordarea unor
ajutoare către
ătre unităţile
unit administrativ-teritoriale în situaţiiţii de extrem
extremă
dificultate. Cheltuielile pentru investiţiile
investi judeţelor,
elor, municipiilor, ora
oraşelor şi
comunelor, dupăă caz, şi ale instituţiilor şii serviciilor publice de subordonare
judeţeanăă şi locală
locală, care se finanţează potrivit legii din bugetele locale şi din
împrumuturi, se înscriu în programul de investiţii investiţii al fiecă
fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale,
teritoriale, care se aprobă
ap ca anexă la bugetul local de ccătre
consiliul local, judeţ
judeţean şii Consiliul General al Municipiului Bucure
Bucureşti, după
caz. Ordonanţa ţa de urgenţă
urgen privind finanţele ele publice locale interzice înscrierea
în bugetele locale şi aprobarea de cheltuieli fără asigurarea area resurselor
financiare corespunză
corespunzătoare.
Rezumat
Apariţia şi existenţa
existenţ statului reprezintă baza generală a evoluţiei ţiei finan
finanţelor. În
literatura de specialitate asupra bugetului de stat au fost emise numeroase
definiţii
ii dintre care, unii autori au afirmat că bugetul este un document de
prevedere a veniturilor şi cheltuielilor pe o perioadă determinată sau că el
reprezintăă un act prin care sunt prevăzute
prev şii autorizate veniturile şi ş cheltuielile
anuale ale statului. Bugetul îndepline
îndeplineşte o serie de funcţii ţii pr
printre care
amintim: funcţiaţia de mobilizare, repartizare şii utilizare a fondurilor bbăneşti ale
statului, funcţia
ţia de control care se realizeaz
realizează prin „leu” şi ş funcţia de
mobilizare, repartizare şi utilizare a rezervelor băneşti ti ale statului.
Teste de autoevaluare
1. Sistemul public de asigurări
asigur sociale se referă cu precădere la:
a) prognozele indicatorilor macroeconomici;
b) pensii şi alte drepturi de asigur
asigurări sociale;
c) fondurile speciale.
2. Organizarea instituţională
institu a sistemului public de asigurări
ări sociale are la
bază:
a) principiul autonomiei;
b) principiul obligativităţii;
obligativit
c) principiul egalităţii.
egalit
3. Conform legii, ordonatorul principal de credite este:

a) Ministerul Finanţelor;
Finan
b) Ministrul Muncii;
c) Ministrul sănătăţii.
să

4. Aprobarea bugetului asigurărilorrilor sociale de stat se face pe ansamblu, pe

părţi,
i, capitole, subcapitole, titluri, articole etc. pentru anul bugetar următor
urm
de către:
a) Ministerul Muncii;
b) Parlament;
c) Guvern.
Lucrare de verificare aferentă

aferent capitolelor 1 şi 2
Printr-un
un contract de închiriere încheiat la data de 01.09.2005,, A închiriază
societății
ii B un imobil. La pct. 7 din contract se prevede faptul ca "toate
impozitele si taxele se plătesc de către chiriaș". La 15.09.2007, A este trimis in
judecata pentru infracțiunea
infrac prevăzuta de art.9.alin.1 lit. a dinn Legea nr.241/
2005, reținându-se
se faptul că pentru anii 2005 si 2006 nu a declarat venitul din
cedarea folosinței bunului închiriat si nu a plătit impozitul pe venitul aferent. A
se apără invocând clauza din contract, potrivit căreia aceste obliga
obligații reveneau
chiriașului.
Sunteți judecător,, formulați soluția și prezentați motivarea.
Nota bene. Lucrarea va fi încărcată
înc pe site-ul
ul de curs din cadrul platformei ee-
Learning Danubius Online la secțiunea
sec Teme,, în termenul prevă
prevăzut pentru
executarea ei, iar rezultatul evaluării
evalu rii va fi comunicat în cadrul sec
secțiunii Carnet
de note din același
și site de curs.
Bibliografie minimală
minimal
Brezeanu, Petre (2007). Finanţe europene. Bucureşti:.
ti:. C. H. Beck, pp. 45
45-76.
Gliga, Ioan (2011). Drept financiar. București: Humanitas, pp.45-- 56.
Popa, Constantin D. (2008). Drept financiar şi fiscal. Bucureşti:
şti: Lumina Lex,
77-109.
aguna, D.D. (2011).
Şaguna, (2011 Drept financiar. Bucureşti:
ti: C. H. Beck, pp. 67-98.
67

Financiar Si Fiscal Unitatea II PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Financiar Si Fiscal Unitatea II PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2.

SISTEMUL BUGETELOR PUBLICE

• să asimilezi noţiunile bugetului de stat;

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 10 ore

2.1. Bugetul public

Apariţia şi existenţa statului, extinderea schimbului de mărfuri mijlocit de bani,

comune actelor administrative. I. Gliga arată că într-adevăr, ăr, prin bugetele

Drept financiar şi fiscal – I 35

În literatura de specialitate nouă

Drept financiar şi fiscal – I 36

Tehnicile fiscale în acest scop sunt: deducerile din venit, diferenţierea

2.1.3. Conţinutul bugetului de stat

Drept financiar şi fiscal – I 37

- Bugetele fondurilor speciale;

2.1.4. Noţiunea şi caracteristicile procesului bugetar

Drept financiar şi fiscal – I 40

Drept financiar şi fiscal – I 41

publice. Realizarea acestui drept al Parlamentului este asigurat practic prin

Din punct de vedere financiar, unitatea bugetară constituie o regulă de ordine şi

Drept financiar şi fiscal – I 42

importantă. Fracţionând cheltuielile şii veniturile în multiple documente,

Factorii care influenţează data începerii anului bugetar sunt: caracterul

Drept financiar şi fiscal – I 44

veniturile şi cheltuielile bugetare cu denumirea şi numerotarea statornicită prin

Clasificaţia bugetară este stabilită pentru:

depersonalizează, adică servesc la acoperirea cheltuielilor publice privite în

art.15 alin.1 prevede că bugetele locale se aprobă de către consiliile locale,

2.1.5. Elaborarea şi aprobarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor de stat şi a

sesizată cu orice propunere de amendament. Totodată, Comisia financiară

Drept financiar şi fiscal – I 49

2.1.6. Procedura de aprobare a bugetului de stat

Drept financiar şi fiscal – I 51

După adoptare, proiectul de lege bugetară

Legile bugetare anuale şi structura acestora

Structura bugetelor anuale

2.2.Execuţia şi încheierea bugetului de stat şi a bugetelor fondurilor speciale

Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituţiilor publice care primesc

Drept financiar şi fiscal – I 53

Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii conducătorii celorlalte organe

Rolul ordonatorilor de credite

Obligaţiile şi responsabilităţile ordonatorilor de credite

Drept financiar şi fiscal – I 54

• repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;

Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

2) Ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale

cheltuielile bugetare şi pentru a se evita eventualele diferenţe între

Execuţia de casă a bugetului de stat

Realizarea veniturilor bugetare

termenele stabilite a veniturilor bugetare; aşadar în realizarea veniturilor

Încasarea veniturilor bugetare se realizează prin unităţile operative ale

Încasarea veniturilor bugetului de stat se realizează prin:

Drept financiar şi fiscal – I 59

Creditele sau alocaţiile bugetare reprezintă sume de bani puse la dispoziţia

Drept financiar şi fiscal – I 60

Angajarea cheltuielilor este considerată act generator al fiecărei cheltuieli

Plata sumelor de bani ca etapă a procedurii de întrebuinţare a creditelor

Drept financiar şi fiscal – I 61

anumite cheltuieli să se efectueze în funcţie de necesarul concret de fonduri

Virările de credite bugetare reprezintă modalitatea prin care se pot face

rezultatul unor modificări

Anularea creditelor bugetare

Creditele neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept. De la

2.2.2. Încheierea execuţiei bugetului de stat