Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Când amintirile...
A noastre inimi îşi jurau
Când amintirile-n trecut Credinţă pe toţi vecii,
Încearcă să mă cheme, Când pe cărări se scuturau
Pe drumul lung şi cunoscut De floare liliecii.
Mai trec din vreme-n vreme.
Putut-au oare-atâta dor
Deasupra casei tale ies În noapte să se stângă,
Şi azi aceleaşi stele, Când valurile de izvor
Ce-au luminat atât de des N-au încetat să plângă,
Înduioşării mele.
Când luna trece prin stejari
Şi peste arbori răsfiraţi Urmând mereu în cale-şi,
Răsare blânda lună, Când ochii tăi, tot încă mari,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi Se uită dulci şi galeşi?
Şoptindu-ne-mpreună.
Crăiasa din poveşti
Floare-albastră
Peste vârfuri
Trecut-au anii...
- Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Luceşte c-un amor nespus,
Dă-mi pace, fugi departe - Durerea să-mi alunge,
O, de luceafărul din cer Dar se înalţă tot mai sus,
M-a prins un dor de moarte. Ca să nu-l pot ajunge.
1883, aprilie