Sunteți pe pagina 1din 29

Concept privind dezvoltarea auditului în Republica Moldova

Date istorice

Dacă ar fi să vorbim despre ziua de naştere a auditului în Republica Moldova am putea să


considerăm că această zi este 26 iunie 1991, cînd a fost adoptată Hotărîrea Guvernului nr.316 Cu
privire la organizarea serviciului de auditing în Republica Moldova.

-A fost aprobat regulamentul despre serviciul de auditing în Republica Moldova.

-A fost creată Camera de Auditing a RM.

-A fost creată prima societate de audit din RM SRL „Moldauditing” care activează şi în prezent.

Prin Hotărîrea Guvernului nr.648 din 19.11.1991 a fost înregistrat Statutul Camerei de Auditing din
RM.

Prin această hotărîre, Camerei de Auditing i s-a delegat funcţiile principale privind reglementarea
activităţii de audit (certificare auditori, elaborarea politicilor de dezvoltare în domeniul auditului etc.).

La acel moment, crearea Camerei de auditing a fost un pas înainte în dezvoltarea auditului
financiar în ţara noastră. Multe din funcţiile Camerei de auditing atribuite sunt actuale şi astăzi ca
organ de autoreglementare a activităţii de audit în Republica Moldova.

În anul 2006 a fost adoptată Legea cu privire la activitatea de audit nr.729-XIII din 15.02.1996.

O dată cu adoptarea acestei legi a fost desfiinţată Camera de auditing. După părea multor
auditori, această decizie a fost una greşită.

Prin legea nouă se impune crearea Asociaţiei organizaţiilor de audit (cu funcţii restrînse). Care,
din păcate, n-a putut să devină o alternativă a Camerei de auditing.

Motivele:

1. Cadru legal neclar (au apărut mai multe Asociaţii, care pretindeau la funcţiile legale).

2. În lege nu era stipulată obligativitatea organizaţiilor de audit şi a auditorilor financiari de a fi


membri ai acestei Asociaţii.

3. Organele abilitate de stat n-au întreprins măsurile necesare (în situaţia creată) pentru a
modifica norma legală şi/sau pentru a organiza organizaţiile de audit într-o singură Asociaţie.

Din aceste motive, această normă legală foarte importantă pentru autoreglementarea activităţii de
audit n-a funcţionat pe parcursul întregii perioade de funcţionare a legii din anul 1996 (1996-2007).
Majoritatea companiilor de audit au activat în această perioadă în baza unor principii interne de
organizare a controlului calităţii lucrărilor de audit (bazate pe înţelegerea personală a acestor
activităţi), controlul extern al calităţii n-a fost organizat.

În anul 2000 au fost publicate Standardele Naţionale de Audit (intrate în vigoare pentru perioadele
începînd cu 01 ianuarie 2001). Aceste standarde au fost elaborate în baza ISA varianta anilor 1998-
1999. Înţelegerea şi implementarea acestor standarde, de asemenea, a fost lăsată pe înţelegerea
personală a fiecărui auditor (companie de audit).
În anul 2007 a fost adoptată Legea actuală privind activitatea de audit nr.61-XVI din 16.03.2007.

Prin legea nouă se impune că auditul obligatoriu se efectuează la entităţile de interes public.

În cazul efectuării auditului la entitatea de interes public, societăţile de audit prezintă anual
raportul de transparenţă a activităţii, care se plasează de Ministerul finanţelor pe pagina web.

Se instituie funcţii pentru Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit.

Neajunsuri:

1. Reglementarea, supravegherea, licenţierea activităţii de audit exclusiv este în competenţa


statului. Nu sunt resurse bugetare pentru a finanţa buna activitate a organelor de stat implicate în
reglementarea activităţii de audit.

2. Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit are împuterniciri mai mult de reprezentare a


intereselor membrilor săi decît de organ implicat în procesul de autoreglementare a activităţii de
audit financiar.

3. Norme neclare ce ţine de activitatea Asociaţiei auditorilor şi societăţilor de audit (poate fi una
sau mai multe).

4. Norma legală nu prevede obligativitatea auditorilor şi societăţilor de audit să fie membri ai


Asociaţiei auditorilor şi societăţilor de audit.

5. Componenţa Consiliului de Supraveghere a Activităţii de Audit exclusiv este compusă din


reprezentanţi ai statului.

Ce avem astăzi?

Republica Moldova tinde să adere la Uniunea Europeană, corespunzător, urmează ca legislaţia în


domeniul contabilităţii şi auditului să fie armonizată cu cea Europeană. Pe motiv că Legea privind
activitatea de audit nu funcţionează în plină măsură, tot mai mult se impune necesitatea efectuării
unor modificări în această lege, în special în fortificarea procesului de supraveghere publică a
profesiei, în organizarea unui controleficient al calităţii muncii auditorului.

Piaţa auditului în RM este destul de restrânsă. La moment există circa 260 auditori certificaţi. Sunt
înregistrate aproximativ 130 de companii de audit şi auditori individuali, care posedă licenţă pentru a
practica activitatea de audit. O bună parte din auditori şi companii de audit nu efectuează misiuni de
audit, deci sunt inactivi. Conform ultimelor modificări în Legea cu privire la audit, auditul este
obligatoriu la entităţi de interes public, care la moment sînt circa 60 de companii. Practic auditul
acestor companii este efectuat de companii Big4 şi până la 10 companii de audit locale.

Controlul extern al calităţii lucrărilor de audit la moment nu funcţionează.

De ce nu funcţionează supravegherea publică în Moldova în plină măsură? Nu sunt bani pentru a


finanţa organele supravegherii publice, care la rândul său duce la lipsa specialiştilor în domeniul
controlului calităţii. La moment bugetul de stat este unica sursă de finanţare a organelor abilitate.

Un alt motiv este lipsa implicării active a profesiei în elaborarea actelor normative privind
reglementarea activităţii de audit. Cei ce practică auditul sunt excluşi din procesul de formare a
politicilor în domeniul său de activitate.

La moment în Moldova sunt 3 asociaţii profesionale active ale contabililor şi auditorilor:


- Asociaţia Obştească “Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova”
(Asociaţia obştească ACAP RM),

- Asociaţia Obştească Asociaţia Auditorilor şi Societăţilor de Audit „AFAM” şi

- Asociaţia Auditorilor şi Consultanţilor în Management din Republica Moldova AO „Ecofin-


Consult”.

Atît auditorii certificaţi, cît şi firmele de audit nu sunt obligate prin lege să fie membri ai unei
organizaţii profesionale. Acesta este un neajuns al Legii privind activitatea de audit, care practic a
exclus organizaţiile profesionale din activitatea de autoreglementare a activităţii de audit şi de
monitorizare a calităţii muncii auditorilor.

De asemenea, lipseşte o conlucrare sănătoasă între asociaţiile profesionale din domeniul


contabilităţii şi auditului. Asociaţiile profesionale n-au evoluat considerabil şi nu au capacităţi mari în
sprijinul profesiei. Mulţi auditori nu sunt membri ai unei asociaţii profesionale.

Companiile mari internaţionale de audit Big4 nu se implică activ în viaţa profesiei de audit din ţară,
luând în consideraţie că cea mai mare parte din piaţa auditului aparţine lor. Aceste companii au o
experienţă bogată de activitate, practici bune şi ar putea să contribuie la dezvoltarea profesiei în ţara
noastră.

Cum ar putea să fie soluţionată problema implicării profesiei în procesul de reglementare a


activităţii de audit? În primul rînd, prin lege să fie stabilită obligativitatea auditorilor certificaţi,
stagiarilor, companiilor de audit să fie membri ai organului profesional cu funcţii de
autoreglementare.

Cum vedem dezvoltarea auditului?

Pentru perfecţionarea sistemului de supraveghere publică a activităţii de audit să fie folosită


experienţa Slovaciei. Experienţa acestei ţări a fost analizată la masa rotundă din data de 21 mai
2010. Organul profesional al auditorilor din această ţară Camera auditorilor (SKAU) este deschis
pentru o conlucrarea sănătoasă cu noi pentru a folosi experienţa ţării lor în dezvoltarea profesiei.

Organele principale implicate în procesul de reglementare a activităţii de audit ar putea fi:

1. Consiliul de Supraveghere a activităţii de audit,

2. Organismul profesional de autoreglementare al auditorilor (în Slovacia – Camera


Auditorilor).

Consiliul de Supraveghere a activităţii de audit (in continuare CSAA) urmează să rămînă –


aceasta fiind o cerinţă a directivei europene. CSAA urmează să fie un organism destul de izolat şi
independent în luarea deciziilor, separat de Ministerul Finanţelor şi salariaţii lui să fie remuneraţi
adecvat. Sursele de finanţare a CSAA ar putea să vină de la:

1. Bugetul de stat,

2. Entităţile de interes public,

3. Banca Naţională a Moldovei,

4. Comisia Naţională a Pieţei Financiare,


5. Organismul profesional de autoreglementare.

Unele din funcţiile noi ale CSAA:

- Organ independent, persoană juridică,

- Are un organ executiv eficient,

- Supraveghează sistemul extern al controlului calităţii implementat de OPAA,

- Bugetul se formează din alocaţii de la: Bugetul de stat, BNM, CNPF, entităţi de interes public,

- Supraveghează activitatea organului profesional,

- Efectuează controlul extern al calităţii la companiile de audit, care efectuează auditul rapoartelor
financiare la entităţile de interes public (???),

- Unul din membri este reprezentantul organului profesional,

- Ţine registrul auditorilor şi companiilor de audit,

- Asigură accesul la profesie (organizează examenele de calificare pentru auditori),

- Prezintă anual Guvernului pînă la 30 iunie Raportul de activitate şi Raportul financiar etc.

Organul profesional de autoreglementare al auditorilor:

- Toţi auditorii şi companiile de audit sunt obligaţi prin lege să fie membri,

- Organizează pregătirea teoretică a stagiarilor, monitorizează pregătirea practică a acestora,

- Organizează şi monitorizează pregătirea profesională continuă a auditorilor,

- Organizează controlul extern al calităţii la companiile de audit,

- Asigură traducerea şi disponibilitatea în limbile vorbite în ţară a ISA, Codul etic etc.

Surse de finanţare:

- Cotizaţii fixe şi variabile anuale ale auditorilor şi companiilor de audit,

- Încasări de la acordarea serviciilor.

Funcţiile principale ale organismului profesional se concentrează asupra organizării şi


monitorizării procesului educaţional al auditorilor şi controlul calităţii lucrărilor de audit.
Să instituim o structură nouă a organismului profesional de autoreglementare a auditorilor
sau să o perfecţionăm pe cea existentă?

Este nevoie ca anume în acest segment să fie concentrată atenţia grupului de lucru, opiniei
publice, organelor abilitate de stat pentru a nu repeta greşelile comise în anul 1996, cînd a fost
primită prima lege privind activitatea de audit.

În acest sens, la moment se simte o situaţie tensionată. Foarte puţine publicaţii în presă la temă,
toţi tac, menţin pauza. Se creează o impresie că acum, ca şi atunci problema se va rezolva undeva
în cabinete fără o discuţie publică sănătoasă.

Părerile auditorilor, în acest sens, sunt diferite, uneori diametral opuse. Se simte un antagonism
din partea unor organizaţii profesionale existente, neprimirea la tot ce se discută şi se propune în
afară de varianta proprie. În această situaţie, oricare decizie, în acest sens, nu va fi acceptată de o
parte de auditori, companii de audit.

Perioada de evoluţie a profesiei de audit în ţara noastră a fost plină de incertitudine, lăsată în voia
soartei. S-au adunat multe nemulţumiri, aşteptări nerealizate, neîncredere. De aceste circumstanţe
urmează de ţinut cont în viitor la elaborarea modificărilor legislative.

Este cert că propunerile în acest sens urmează să fie discutate la adunarea generală a auditorilor
şi să fie acceptate în condiţiile unui consens larg.

Problema cheie: este nevoie să fie creat un organ profesional puternic al auditorilor cu
funcţii de autoreglementare.

Se stabileşte un singur organism profesional de autoreglementare la care vor adera toţi


auditorii şi toate companiile de audit.

Aici avem oportunitatea să alegem din cîteva variante posibile: Se creează un organ profesional
nou de autoreglementare al auditorilor şi companiilor de audit (De exemplu, Camera auditorilor din
RM) sau aceste funcţii sunt transmise unui organism existent.

După părerea multor auditori, varianta creării unui organism nou va arunca dezvoltarea profesiei
cu 2-3 ani în urmă, deoarece crearea unui organ viabil şi funcţional nou necesită atît eforturi mari,
resurse, cît şi timp.

Din alt punct de vedere, crearea acestui organ va elimina conflictul dintre grupuri de auditori,
organizaţii profesionale care este în prezent. Dar această tensiune poate fi eliminată, în numele
dezvoltării profesiei, dacă se va dori de toate părţile.

Altă oportunitate este ca organul profesional să fie creat în baza unei asociaţii existente sau în
baza de fuziune a unor asociaţii existente.

Eventual alegerea să fie efectuată în baza evaluării activităţilor fiecărei dintre asociaţii, care ar
pretinde la aceste funcţii, experienţei acumulate, a gradului de încredere publică etc. Evident, că în
cazul cînd va fi selectată una dintre asociaţii, consiliul de conducere îşi va prezenta demisia pentru a
alege organele de conducere cu participarea noilor membri.

Pentru ca organul profesional să fie mai credibil în faţa publicului, inclusiv şi în faţa Comunităţii
Europene, el urmează să fie membru al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC). Pentru a
primi statutul de membru cu drepturi depline IFAC pentru un organism nou se va cere minimum 4-5
ani.
În Republica Moldova, în prezent există numai un organ profesional, care deţine statutul de
membru cu drepturi depline al IFAC.

Procesul de supraveghere publică este un lucru firesc, care rezultă din funcţia principală a
profesiei şi anume de a servi interesului public. De aceea opunerea acestui proces înseamnă
pierderea încrederii în activitatea de audit.

Propun ca membrii grupului de lucru să se pronunţe pe marginea acestor şi altor probleme ce ţin
de dezvoltarea profesiei de audit în Republica Moldova. Acest material este o bază pentru a iniţia
discuţiile în cadrul grupului de lucru.

Veaceslav Ciobanu

Membrul al grupului de lucru privind perfecţionarea legislaţiei în domeniul auditului

Auditor certificat

Etimologia conceptului de audit provine din latinescul audit, auditare si inseamna a asculta si transmite mai
departe. Englezii ii dau semnificatia de verificare, revizie contabila, bilant.

In general, prin audit se intelege e 555f55f xaminarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei
opinii responsabile si independente prin raportarea ei la un criteriu (standard, norme) de calitate in vederea satisfacerii
nevoii unor utilizatori de informatii.

Potrivit Standardelor internationale de audit, obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este
acela de a oferi posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt
intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara.

Auditul este cunoscut de la inceputurile secolului al XIII-lea, avand ca obiect, in special, verificarea conturilor
marilor organizatii administrative, fara a exista o data precisa sau o localizare exacta intr-un anumit stat.

Municipalitatea orasului Pisa a solicitat ca auditarea socotelilor sa fie facuta de un matematician si contabil
renumit, Fibonaci, pe baza unui onorariu fix, iar municipalitatea orasului Venetia a stabilit onorariile auditorilor sai in
functie de numarul si importanta erorilor si fraudelor descoperite de catre acestia.

In Franta se recomanda baronilor sa prezinte anual conturile domeniului pentru a fi auditate si facute publice.

Literatura de specialitate delimiteaza mai multe etape in evolutia auditului, diferentiate in functie de categoria
sociala care ordona si dispunea efectuarea unor actiuni si activitati de audit si ai carei componenti erau numiti ordonatori
de audit.

Principalele etape in evolutia auditului au fost:

- pana la inceputul sec. al XVIII-lea – auditul era ordonat de regi, imparati, biserica si stat cu un
singur scop si anume acela de pedepsire a hotilor pentru infractiuni de frauda, precum si prevenirea aparitiei si
producerii unor astfel de fapte si protejarea patrimoniului propriu al unei entitati sau organizatii. Auditorii erau numiti
din randul preotilor si primau calitatile morale ale acestora;

- sec. XVIII – prima jumatate a sec. XIX – perioada caracterizata de producerea unor schimbari
profunde in randul ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdictionale si actionarii au luate locul vechilor clase
sociale iar auditorii erau preferati si selectati din randul celor mai buni contabili. Auditul si-a extins obiectivele asupra
reprimarii fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau si a cautarii solutiilor pentru pastrarea integritatii patrimoniului
statului sau al entitatilor publice si private;

- sfarsitul sec. al XIX – etapa in care s-a conturat relatia intre auditori si auditati. Auditorii erau
alesi din randul contabililor si al juristilor iar obiectivele acestora erau acelea de atestare a realitatii situatiilor financiare
in vederea identificarii si evitarii erorilor si a fraudei;

- primele 4 decenii ale sec. XX – auditul a fost realizat de profesionisti specializati in audit alaturi
de contabili. Lucrarile si actiunile de audit erau comandate de catre stat si actionari;

- perioada anilor 1940–1970 – se caracterizeaza prin largirea sferei auditului si patrunderea


acestuia in domeniul bancar, al patronatului si institutiilor financiare. Aceasta largire a sferei auditului a fost determinata
de dezvoltarea puternica a pietelor de capital ca urmare a amplificarii comertului international. Executarea auditului
era atributul auditorilor si a specialistilor in contabilitate. Obiectivele auditului evolueaza catre o forma elevata de
atestare a sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare. Datorita dezvoltarii profesiei contabile si a influentelor asupra
cadrului contabil conceptual, anglo-saxonic dezvolta activitatea de audit pe continentul european;

- in perioada 1970-1990 – obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea functionalitatii


controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil si a normelor de audit. Cei care ordonau efectuarea unor
actiuni de audit erau statele, actionarii, bancile si firmele. Auditorii sunt profesionisti de formatie economica sau juridica,
in principal, avand rolul de asigurare si consiliere a conducatorilor si managementului entitatilor publice sau private
asupra functionalitatii sistemului de control intern si a sinceritatii situatiilor financiare intocmite, identificarea punctelor
slabe si a erorilor, precum si elaborarea unor solutii si recomandari care sa conduca la potentarea sistemelor de
conducere si control intern, la corectarea erorilor si prevenirea pagubelor;

- perioada anilor 1990 si pana in prezent – este marcata de profunde clarificari si delimitari
conceptuale. Auditul dobandeste un rol vital in consilierea si asigurarea managementului entitatilor publice si private in
ceea ce priveste gestionarea si administrarea acestora. Este perioada in care conceptul guvernantei corporatiste este
preluat de la americani si introdus in viziunea de conducere, inclusiv a entitatilor publice. Se reuseste decantarea
conceptelor de control si audit fara ca sa se fi reusit in totalitate eliminarea unor confuzii. Au fost imbunatatite
standardele si normele profesionale ale auditului, au fost elaborate ghiduri procedurale si coduri deontologice menite
sa sustina si sa apere morala auditorului avand in vedere ca persoana acestuia trebuie sa fie in afara oricarei banuieli,
precum „sotia Cezarului”. Auditul patrunde in domeniile asistentei manageriale, a evaluarii calitatii, precum si ale
identificarii solutiilor si parghiilor de crestere a performantelor sistemelor de conducere si control intern. In prezent,
auditul a intrat in etapa unei gestiuni a reactivitatii, adica in etapa in care auditorii trec de la practica profesionistilor
confruntati cu riscuri, la masurarea logica si stiintifica a factorilor de risc. Auditorii au devenit specialisti in comunicare
si in analiza riscului. S-a realizat delimitarea clara intre auditul extern si auditul intern prin eliminarea interferentelor si
a suprapunerilor, concomitent cu stabilirea elementelor de complementaritate si a modului in care colaborand pot
determina o crestere a eficacitatii actiunilor lor.

Istoria apariţiei şi dezvoltării controlului financiar in Republica Moldova.

Noţiunea de control îşi are originea încă din epoca feudală, când domnitorii Țărilor Române
hotărau cuantumul dărilor care se colectau din impozite, servicii sau proprietăți, precum și
modul de utilizare al acestora. Specific pentru acea perioadă este faptul că veniturile și
cheltuielile visteriei se confundau cu cele ale domnitorilor. Din această cauză, pentru verificarea
modului în care se percepeau aceste dări către visterie, domnitorii români dispuneau efectuarea
de controale periodice sau inopinante.
Deasemenea, existau controale cu privire la modul de colectare a banilor mânăstirești, precum și
a modului în care aceștia erau administrați de către fiecare mănăstire în parte. Drept exemplu
putem denumi că în timpul domniei domnitorilor Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu
egumenii mânăstirilor trebuiau să dea socoteală către mitropolitul și marele logofăt al țării. Mai
târziu, în anul 1730 se alcătuiește o comisie de 10 egumeni de la mânăstirile pământene pentru
efectuarea controlului.
Începând cu secolul al XVI-lea veniturile statului încep să fie delimitate de veniturile
personale ale domnitorilor sau de proprietățile acestora, în această perioadă înregistrându-se o
evoluție remarcabilă a sistemului fiscal și administrativ. O modificare semnificativă a legislației
fiscale se înregistrează în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când Constantin Mavrocordat
adoptă în Țara Românească și Moldova o serie de reforme cu caracter fiscal, administrativ și
agrar.
Ca autoritate consultativă exista pe lângă vistierie un sfat compus din șapte boieri. Domnitorul
român numea pârcălabii și ispravnicii care ajutați de slujbașii fiscali erau responsabili de
colectarea impozitelor și vărsarea acestora la vistierie. Visteria era gestionată de marele vistiernic
care ținea evidența sumelor percepute și plătite, precum și a celorlalte valori. Deși se efectuau
controale, slujbașii domnești puteau fi reclamați, iar pe baza dovezilor prezentate se aplicau
sancțiuni care puteau ajunge până la confiscarea averilor personale și pierderea unor drepturi.
Paralel cu delimitarea visteriei țării de averea personală a domnitorilor a crescut și
responsabilitatea domnitorilor cu privire la modul de cheltuire a banilor publici. Cel dintâi
domnitor care a justificat veniturile și cheltuielile visteriei a fost Nicolae Vodă Mavrocordat,
care a prezentat divanului boierilor socoteli de venituri și cheltuieli și sămi ale visteriei.
Prin Regulamentele Organice aplicate în 1831 și 1832, care reprezintă și primele constituții ale
principatelor române, se înființează o adunare obștească ordinară, formată din reprezentanții
boierimii, ca putere legiuitoare și se structurează o organizare administrativă și financiară a
finanțelor publice. Totodată,se începe conturarea controlului gestiunii publice și se utilizează
noțiunea de buget sau previziunea cheltuielilor pentru anul următor. Tot în această perioadă se
întocmea și raportul trimestrial cu privire la sumele cheltuite, raport care se prezenta
domnitorului, ocazie cu care se numărau sumele existente în casa visteriei.
La finele anului domnitorul trimitea rapoartele către Adunarea Obștească, împreună cu lista
tuturor dărilor primite pe parcursul anului trecut. Președintele Adunării Obștești întocmea
un raport ce cuprindea concluziile care se aduceau la cunoștința domnitorului, iar acest raport se
păstra la vistierie pentru a servi la punct de plecare în stabilirea dărilor pentru anul următor.
Ulterior, Adunarea Obștească a înființat controlul obștesc care cerceta orice cheltuială a statului
în tot timpul anului. Controlul obștesc era exercitat de 12 funcționari, sub conducerea unui șef de
control, ce a luat atribuțiile de verificare din sarcina vistiernicului, controlul căpătând în aceste
condiții independență și eficiență. Acest organism a fost transformat ulterior în Ministerul
Comerțului, care în anul 1860 a fost înglobat în Ministerul Finanțelor.
În baza Convenției de la Paris, din 7 august 1858 s-au pus în practică principiile bugetare pe
baza cărora s-a promulgat primul Regulament al contabilității publice. Din punct de vedere
structural, controlul era administrativ ți parlamentar (legislativ).
Controlul administrației se realiza prin înregistrarea în contabilitatea ministerelor a tuturor
operațiunilor legate de administrarea și utilizarea fondurilor publice. Contabilii aveau obligația
de a prezenta lunar ordonatorilor de credite rapoarte asupra operațiilor efectuate și actele
justificative trimise Ministerului Finanțelor. În cadrul controlului legislativ, miniștrii erau
obligați să prezinte în fiecare sesiune operațiunile efectuate în anul precedent care trebuiau să se
sprijine pe acte justificative.
În anul 1862 s-a creat serviciul Inspecției de finanțe sub directa conducere a Ministerului
Finanțelor cu sarcina de a face control inopinant asupra contabilității tuturor agenților aparținând
Ministerului Finanțelor și de a semnala ministerului neajunsurile rezultate.
Conform Legii asupra contabilității generale a statului din 1864, controlul administrativ atribuit
în cea mai mare parte Ministerului Finanțelor se executa prin înregistrarea operațiunilor de
venituri și cheltuieli la serviciile de contabilitate ale ministerelor și centralizarea lor la
Direcțiunea Contabilității Generale a Finanțelor, precum și prin control permanent și inopinant
asupra serviciilor de contabilitate și casieriilor de județe.
Odată cu Legea din 24 ianuarie 1864, sistemul de control se modifică prin înființarea
controlului jurisdicțional asupra executării bugetului, sarcina fiind atribuită unui organ
specializat și independent, respectiv Înalta Curte de Conturi.
După Unirea din 1918 a fost înființată Garda Financiară – organizaţie fiscală militarizată ale
cărei atribuţii principale erau: „prevenirea şi descoperirea contravenţiilor la legile şi normele
financiare, precum şi sprijinul organelor financiare în procedura lor oficială.
Garda Financiară a funcţionat până în 1927, exercitând atribuţii de control al bilanţurilor
contabile şi descărcarea gestiunii, al veniturilor statului, asupra oricărui mijloc de transport cu
produse de orice fel, de la petrol până la băuturi spirtoase, precum şi a unităţile de producţie.

Dupa 1944, controlul financiar – contabil, atât cel exercitat de stat cât şi controlul
propriuexecutat la nivelul agenţilor economici au căpătat alte forme de organizare, determinate
de noile condiţii politice.

După 1989 controlul financiar contabil a căpătat noi dimesiuni, impuse de aplicarea noiilegislaţii
a economiei de piaţă, fiind înfiinţate noi structuri de control. Instituirea unui sistem de
controlfinanciar contabil asupra modului de formare şi utilizare a resurselor financiare ale
statului, ca şi uneledintre organismele specializate să execute această activitate au fost stabilite
chiar prin Constituţia Republicii Moldova.

În anul 1991 cînd Republica Moldova a devenit un stat indepenedent şi suveran controlul statului
a fost întărit prin înfiinţarea sau reînfiinţarea unor structuri în cadrul Ministerului Finanţelor.
Potrivit legislaţiei elaborate în perioada anilor 1991-1993, cu modificările ulterioare, controlul
financiar s-a realizat:
 La nivel naţional – de către Ministerul Finanţelor,prin organele sale specializate:
Departamentul Controlului Financiar de Stat, InspectorateleFiscale şi Garda
Financiară;
 La nivelul ministerelor şi celorlalte organe publice centrale – prin intermediul
controlul financiar preventiv şi controlul financiar de gestiune asupra patrimoniului
propriu;
 La nivelul societăţilor comerciale şi al celorlalţi agenţi economici – prin intermediul
de cenzori, organe şi forme prevăzute în actele normative, contractile de societate şi
statute proprii de înfiinţare şi organizare.

Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezinta verificarea modului


de indeplinire a programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficientelor
din activitatea economico-financiara.

Termenul "control" il datoram expresiei "contra rolus" care inseamna


verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei
alte persoane. Astfel, controlul este actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor
materiale, care se efectueaza anticipat, concomitent sau la un interval scurt de la
momentul desfasurarii operatiunilor.*

A uditul intern desfasurat in cadrul organizatiilor este o functie, exercitata


in baza standardelor profesionale ale auditului intern acceptate pe plan
international. In acest sens, auditorii interni se supun unor reguli comune
pe care si le-au impus, dar care au, totusi, un caracter relativ, in functie de
cultura specifica organizatiei si cultura nationala.
Organizarea internationala a activitatii de audit intern a fost initiata
prin fondarea Institutului Auditorilor Interni[1] – IIA in anul 1941,
in SUA, cu sediul in Orlando, Florida. Inceputurile au fost marcate puternic de
originile sale anglo-saxone, dar internationalizarea s-a realizat progresiv, pe
masura afilierii altor institute nationale si chiar a unor membri individuali.
In comparatie cu organismele de contabilitate care, de obicei, sunt
alcatuite la nivel national, profesia de auditor intern este organizata la nivel
global si reprezentata pe plan international de Institutul Auditorilor Interni -
IIA din SUA si in Europa de Confederatia europeana a institutelor de audit
intern – ECIIA.

IIA este liderul recunoscut in domeniu avand ca preocupare


esentiala mentinerea si dezvoltarea standardelor internationale privind
practica auditului intern, precum si formarea auditorilor interni.
In prezent, la IIA s-au afiliat peste 100 de institute nationale
ale auditorilor interni si membri din peste 165 de tari, dintre care mai mult
de 150.000 sunt posesori ai Certificatului de Auditor Intern - CIA[2], care
este o atestare recunoscuta international.
Auditorii interni nu sunt obligati sa fie membri ai IIA, dar sunt obligati,
daca se considera profesionisti, sa se conformeze Standardelor
Internationale de Audit Intern si ghidurilor pentru practicarea profesiei,
publicate in mai multe editii, respectiv 1978, 2000 si 2004, si elaborate de
IIA. De asemenea, trebuie sa respecte Codul de etica al profesiei de
auditor intern indiferent de tara de origine sau de tara in care isi practica
profesia.
In Romania s-a infiintat Asociatia Auditorilor Interni din Romania –
AAIR[3], afiliata la Institutul Global al Auditorilor Interni – IIA din SUA si
Confederatia europeana a institutelor de audit intern – ECIIA.
IIA din SUA are o bogata activitate in domeniul pregatirii profesionale,
de cercetare si de publicistica, concretizata in:

- organizarea anuala a examinarilor profesionale pentru


obtinerea calitatii internationale de CIA, prin rotatie, in diferite
orase ale lumii, spre exemplu in 2007 s-a organizat la SINGAPORE;

- stabilirea si actualizarea sistematica, pe baza cercetarilor proprii si a


practicii internationale, pentru toti membri sai, a standardelor
internationale in domeniu;

- redactarea revistei „Auditorul intern“ (The Internal Auditor)[4];


- elaborarea si actualizarea periodica a „standardelor internationale de
buna practica in domeniu“;

- organizarea de conferinte si colocvii pentru dezbateri de


specialitate la nivel international, prin rotatie, in diverse zone
geografice.

Elaborarea standardelor de catre IIA a fost un proces in timp,


realizat prin parcurgerea sistematica a mai multor etape, astfel:
 in anul 1947 s-a redactat „Declaratia responsabilitatilor“, care a
definit obiectivele si domeniul de actiune a auditului intern;
 in anul 1974 s-au elaborat „Standardele auditului intern“;
 in anii 1981, 1991 si 1995, au fost revizuite standardele de audit
intern, datorita evolutiei functiei de audit intern, in intreaga lume;
 in anul 1999, comitetul de directie al IIA a creat un grup
de lucru pentru a vedea daca exista diferente privind modul de
aplicare a standardelor in lume, daca standardele pot fi imbunatatite
si cum se poate realiza aceasta;
 in anul 2002, pe baza studiului realizat de grupul de lucru, in Australia,
s-au actualizat standardele de audit intern, varianta aceasta fiind in
vigoare in prezent in Romania. Studiul realizat de grupul de lucru a
fost coordonat de Australia, care a implicat peste 800 de persoane
la nivel international, respectiv profesori, auditori, cercetatori si
studenti, pornind de la cadrul de competenta al auditului intern din
1998 si studiile realizate de diferite universitati;
 in 2004, a avut loc ultima actualizare a standardelor de audit intern,
cand s-a modificat si definirea conceptului de audit intern, prin
introducerea unor elemente ale guvernantei corporative.
LEGE Nr. 61
din 16.03.2007

privind activitatea de audit

Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Obiectul de reglementare
Prezenta lege stabileşte cadrul juridic privind organizarea activităţii de audit de către
societăţile de audit şi auditorii întreprinzători individuali, reglementează exercitarea profesiei de
auditor.
Articolul 2. Noţiunile de bază
În înţelesul prezentei legi, noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează:
activitate de audit - activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii
profesionale, efectuate pe bază de contract, pentru exprimarea opiniei asupra veridicităţii
rapoartelor financiare în conformitate cu prezenta lege şi cu legislaţia în domeniu;
audit - examinare independentă a rapoartelor financiare anuale, a rapoartelor financiare anuale
consolidate şi a altor informaţii, aferente acestora, ale entităţii auditate pentru exprimarea unei
opinii profesioniste a auditorului asupra corespunderii lor, sub toate aspectele semnificative,
cerinţelor stabilite faţă de aceste rapoarte;
auditor - persoană fizică care deţine certificat de calificare al auditorului;
asociaţie a auditorilor - formaţiune benevolă, de sine stătătoare, autogestionară, constituită
prin libera manifestare a voinţei auditorilor, societăţilor de audit şi auditorilor întreprinzători
individuali, asociaţi pe baza comunităţii de interese profesionale în vederea exercitării în comun
a drepturilor civile, economice şi sociale, care nu are drept scop obţinerea de profit;
certificat de calificare al auditorului - document, eliberat în modul stabilit de prezenta lege, ce
confirmă calificarea profesională de auditor;
[Art.2 noţiunea "entitate de interes public" exclusă prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-
196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
Cod etic – codul etic al profesioniştilor contabili, emis de Consiliul pentru Standardele
Internaţionale de Audit şi Asigurare;
[Art.2 noţiunea introdusă prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
entitate auditată - entitate, inclusiv subdiviziunile ei, ale cărei rapoarte financiare anuale,
rapoarte financiare anuale consolidate şi/sau alte informaţii aferente acestora sînt supuse
auditului;
raportul auditorului - document cu putere juridică, elaborat în conformitate cu art.8;
risc de audit - riscul exprimării de către auditor a unei opinii de audit necorespunzătoare în
cazul în care rapoartele financiare conţin denaturări semnificative;
solicitantul auditului - persoană fizică sau persoană juridică ce solicită efectuarea auditului;
societate de audit, auditor întreprinzător individual - subiect al activităţii de întreprinzător,
înregistrat în conformitate cu legislaţia civilă şi cu legislaţia specială în domeniu, care deţine
licenţă pentru desfăşurarea activităţii de audit;
stagiar - persoană fizică angajată pentru stagiere în modul prevăzut la art.19, care nu este
auditor, dar care participă la misiuni de audit sub conducerea unui auditor;
[Art.2 noţiunea modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
standarde de audit – standardele internaţionale de control al calităţii, de audit, pentru
misiunile de examinare, certificare şi servicii conexe, emise de Consiliul pentru Standardele
Internaţionale de Audit şi Asigurare.
[Art.2 noţiunea în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
Articolul 3. Principiile fundamentale ale activităţii
de audit
Activitatea de audit se bazează pe următoarele principii:
a) independenţă;
b) integritate;
c) obiectivitate;
d) competenţă profesională şi prudenţă;
e) confidenţialitate;
f) comportament profesional.
[Art.3 în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
Articolul 4. Tipurile de audit
(1) Auditul poate fi obligatoriu sau solicitat.
(2) Auditul obligatoriu al rapoartelor financiare anuale, inclusiv al celor consolidate, se
efectuează la entităţile de interes public şi la alte entităţi conform prevederilor legislaţiei în
vigoare.
[Art.4 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(3) Auditul solicitat se efectuează la cererea acţionarilor (asociaţilor), a conducerii entităţii
auditate, a investitorilor, a creditorilor, a organelor de stat, a instanţei de judecată.

Capitolul II
Organizarea activităţii de audit
Articolul 5. Societatea de audit, auditorul întreprinzător
individual
(1) Societatea de audit poate fi constituită sub formă de societate cu răspundere limitată sau de
societate pe acţiuni. Cea mai mare parte a valorii aporturilor la capitalul social al societăţii de
audit aparţine auditorilor şi/sau societăţilor de audit rezidente sau nerezidente.
[Art.5 al.(1) modificat prin LP130 din 12.06.08, MO115-116/01.07.08 art.445]
(2) Organul executiv al societăţii de audit, auditorul întreprinzător individual sînt conduşi de
auditor.
(3) Auditorul poate desfăşura activitate de audit în calitate de salariat al societăţii de audit sau
de auditor întreprinzător individual.
(3) Auditorul poate desfăşura activitate de audit în calitate de auditor întreprinzător
individual sau salariat al unei societăţii de audit ori al unui auditor întreprinzător
individual.
[Art.5 al.(3) în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.06.12]
[Art.5 al.(3) în redacţia LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
(4) Societatea de audit, auditorul întreprinzător individual sînt obligaţi să respecte principiile
de organizare şi desfăşurare a activităţii de audit în conformitate cu standardele de audit,
cu actele legislative şi cu alte acte normative care reglementează aceste principii.
Articolul 6. Serviciile prestate de societatea de audit,
de auditorul întreprinzător individual
(1) Societatea de audit, auditorul întreprinzător individual, pe lîngă activitatea de audit, pot
presta servicii:
a) de organizare, de restabilire şi de ţinere a evidenţei contabile;
b) de acordare a asistenţei la automatizarea evidenţei contabile;
c) de expertiză contabilă;
d) de planificare fiscală şi de calcul al obligaţiilor de plată la buget, de întocmire a declaraţiilor
fiscale;
e) de analiză a activităţii economico-financiare;
f) de consultanţă şi deservire informaţională în probleme ce ţin de domeniul legislaţiei
financiare şi fiscale;
g) de elaborare şi propagare a materialelor metodice, a recomandărilor privind evidenţa
contabilă, impozitarea, auditul;
h) de asistenţă juridică în probleme de activitate economico-financiară;
i) de asistenţă în domeniul managementului;
j) de asistenţă în administrare, reorganizare şi lichidare;
k) de consultanţă în administrarea investiţiilor, în analiza proiectelor investiţionale;
l) de îndeplinire a funcţiilor cenzorului/comisiei de cenzori.
[Art.6 al.(1), lit.l) introdusă prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
[Art.6 al.(1), lit.l) exclusă prin LP78-XVI din 10.04.08, MO84-85/13.05.08 art.296]
(2) Pe lîngă activitatea de audit, unul şi acelaşi auditor nu poate presta, în cadrul aceleiaşi
entităţi auditate, pentru aceeaşi perioadă de gestiune, serviciile menţionate la alin.(1) lit.a), c), d),
i), j), l).
[Art.6 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
[Art.6 al.(2) modificat prin LP78-XVI din 10.04.08, MO84-85/13.05.08 art.296]
Articolul 7. Efectuarea auditului
(1) Organul superior de conducere al entităţii auditate are atribuţia de a confirma societatea de
audit, auditorul întreprinzător individual care vor efectua auditul şi de a stabili onorariile
acestora.
[Art.7 al.(1) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(2) Relaţiile dintre societatea de audit, auditorul întreprinzător individual şi entitatea auditată
sau solicitantul auditului se reglementează de contractul de audit, încheiat conform legislaţiei
civile.
(3) Contractul de audit se încheie în scris şi, pe lîngă cerinţele prevăzute de legislaţia civilă, va
conţine obiectivul şi sfera de aplicare a auditului.
Articolul 8. Raportul auditorului
(1) Raportul auditorului va conţine opinia auditorului din toate punctele de vedere
semnificative cu privire la măsura în care rapoartele financiare auditate sînt întocmite în
conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil. Opinia auditorului poate fi
nemodificată sau modificată, respectiv, opinie cu rezerve, opinie contrară sau imposibilitatea
exprimării unei opinii.
(2) Raportul auditorului va corespunde cerinţelor standardelor de audit şi va conţine
elementele fundamentale în următoarea succesiune:
a) titlul;
b) destinatarul;
c) partea introductivă cu enumerarea rapoartelor financiare auditate;
d) descrierea responsabilităţii conducerii pentru întocmirea rapoartelor financiare;
e) descrierea responsabilităţii auditorului de a exprima o opinie asupra rapoartelor financiare şi
a domeniului de aplicare a auditului, inclusiv:
– o referire la standardele de audit şi la alte reglementări din domeniul auditului aplicate;
– descrierea auditului efectuat în conformitate cu standardele menţionate;
f) paragraful care conţine opinia auditorului asupra rapoartelor financiare şi o referire la cadrul
general de raportare financiară utilizat pentru întocmirea rapoartelor financiare;
g) numele, prenumele, semnătura auditorului, datele din certificatul de calificare al
auditorului;
h) data emiterii raportului;
i) adresa societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual în al cărei/ cărui nume
activează auditorul, datele din licenţă şi ştampila societăţii de audit, ale auditorului întreprinzător
individual.
(3) În caz de încălcare a restricţiilor prevăzute la art. 11 alin. (4), Consiliul de supraveghere al
activităţii de audit declară nul raportul auditorului, fapt care atrage efectuarea repetată a auditului
de către un alt auditor.
[Art.8 în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
Articolul 9. Asigurarea riscului de audit
(1) Pentru asigurarea riscului de audit, societatea de audit, auditorul întreprinzător individual
sînt obligaţi să încheie cu asigurătorul contract de asigurare de răspundere civilă profesională,
obiectul de asigurare fiind contractul de audit ori activitatea de audit a rapoartelor financiare,
şi/sau să constituie provizioane a căror mărime minimă nu va fi mai mică de 15% din venitul
vînzărilor al anului de gestiune aferent auditului rapoartelor financiare anuale şi/sau al
rapoartelor financiare anuale consolidate.
[Art.9 al.(1) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(2) Provizioanele constituite se plasează în active cu lichiditate înaltă care să asigure
accesibilitatea lor în orice moment.
Articolul 10. Controlul calităţii lucrărilor de audit
(1) Societăţile de audit, auditorii întreprinzători individuali sînt obligaţi să elaboreze şi să
respecte politica şi procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit în conformitate cu
cerinţele standardelor de audit şi ale Codului etic.
(2) Politica şi procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit se aprobă printr-un document
(ordin, dispoziţie etc.) emis de conducerea societăţii de audit, de auditorul întreprinzător
individual.
(3) Procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit se efectuează în cadrul fiecărei
societăţi de audit şi de fiecare auditor întreprinzător individual.
(4) Procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit aplicate de societăţile de audit, de
auditorii întreprinzători individuali se documentează conform criteriilor stabilite în standardele
de audit şi în Codul etic şi cuprind:
a) responsabilitatea conducerii societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual
privind calitatea lucrărilor de audit;
b) cerinţe relevante de etică, inclusiv independenţa;
c) acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii şi a misiunilor specifice;
d) resursele umane, inclusiv desemnarea echipelor misiunii;
e) realizarea misiunii, inclusiv:
– consultarea;
– revizuirea controlului calităţii misiunii;
– diferenţele de opinie;
– documentarea misiunii;
f) monitorizare, inclusiv:
– monitorizarea politicilor şi procedurilor de control al calităţii;
– evaluarea, comunicarea şi remedierea deficienţelor identificate;
– plîngeri şi contestaţii.
[Art.10 al.(4) în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
(5) Societăţile de audit, auditorii întreprinzători individuali prezintă anual Consiliului de
supraveghere a activităţii de audit, pînă la 30 aprilie al anului ce urmează după anul gestionar:
a) rapoarte financiare şi informaţie privind respectarea procedurilor de control al calităţii
lucrărilor de audit, stabilite de standardele de audit;
b) raport privind transparenţa societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual pentru
plasare pe pagina web oficială a Consiliului de supraveghere a activităţii de audit, în cazul
efectuării auditului la entitatea de interes public, care include cel puţin următoarele elemente:
- informaţie despre apartenenţa societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual la o
asociaţie profesională a societăţilor de audit şi a auditorilor;
- informaţie despre politica şi procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit, eficienţa lor
declarată de organul executiv;
- data efectuării ultimei verificări a calităţii lucrărilor de audit;
- declaraţie privind respectarea de către societatea de audit, de auditorul întreprinzător
individual a principiului independenţei;
- informaţie privind instruirea profesională continuă a auditorilor;
- numele, prenumele, datele din certificatul de calificare al auditorului, semnătura directorului
societăţii de audit, ale auditorului întreprinzător individual, ştampila, seria, numărul şi data
eliberării licenţei pentru desfăşurarea activităţii de audit.
[Art.10 al.(5) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
Capitolul III
Garanţiile profesiei de auditor
Articolul 11. Independenţa auditorului
(1) În exercitarea profesiei, auditorul este independent şi se conduce de prezenta lege şi de alte
acte normative aprobate în vederea executării ei.
(2) Auditorul este liber de a alege metoda de efectuare a auditului şi de a coordona
cu membrii echipei de audit, cu conducerea societăţii de audit sau cu auditorul întreprinzător
individual procedurile pe care le va utiliza.
(3) Conducerea societăţii de audit, proprietarii sau acţionarii societăţii de audit ori ai societăţii
afiliate nu intervin în efectuarea auditului sub nici o formă care ar limita independenţa şi
obiectivitatea auditorului.
(4) Principiul independenţei auditorului este încălcat în cazul:
a) implicării lui directe sau indirecte în entitatea auditată în calitate de fondator, proprietar,
persoană cu funcţie de răspundere şi/sau participării lui în afacerile economico-financiare ale
acesteia;
b) exercitării funcţiilor manageriale sau a altor funcţii în cadrul entităţii auditate pe parcursul
perioadei auditate sau în ultimii 3 ani de pînă la efectuarea auditului;
c) existenţei relaţiilor de rudenie de pînă la gradul III inclusiv sau de afinitate cu proprietarii şi
membrii organului de conducere al entităţii auditate;
d) acceptării de bunuri şi servicii în calitate de cadouri, precum şi a unei cordialităţi şi
ospitalităţi exagerate din partea entităţii auditate;
e) remunerării, condiţionate de faptele descoperite sau de rezultatele serviciilor prestate;
[Art.11 al.(4), lit.f) abrogată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
g) efectuării auditului de către unul şi acelaşi auditor mai mult de 7 ani consecutivi la aceeaşi
entitate. Auditorul care a efectuat auditul la o entitate în decursul a 7 ani consecutivi poate
efectua la aceeaşi entitate auditul doar la expirarea a 2 ani de la ultimul audit.
[Art.11 al.(4), lit.g) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(5) Onorariile pentru serviciile de audit vor fi independente de evenimentele bazate pe
condiţionări sau de eventualităţi neprevăzute ori bazate pe faptul că auditorul, societatea de audit,
auditorul întreprinzător individual prestează şi alte servicii entităţii auditate.
[Art.11 al.(5) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
Articolul 12. Garanţiile independenţei auditorului
(1) Imixtiunea în exercitarea profesiei de auditor se interzice.
(2) Auditorul poate fi audiat referitor la esenţa relaţiilor sale cu entitatea căreia i-a prestat
servicii de audit în cadrul proceselor penale, civile şi contravenţionale.
(3) Nici o autoritate publică nu este în drept să influenţeze asupra prestării serviciilor de audit,
asupra raportului şi documentelor de lucru ale auditorului.
Articolul 13. Confidenţialitatea în activitatea de audit
(1) Auditorul respectă confidenţialitatea informaţiei referitoare la businessul entităţii auditate,
obţinute în timpul exercitării serviciilor profesionale. Obligaţia de a respecta confidenţialitatea
rămîne în vigoare şi după încheierea relaţiilor dintre auditor şi entitatea auditată.
(2) Auditorul, societatea de audit, auditorul întreprinzător individual asigură respectarea
confidenţialităţii din partea personalului care desfăşoară activitate sub controlul său, precum şi
din partea persoanelor care oferă consultanţă şi asistenţă.

Capitolul IV
Drepturile şi obligaţiile auditorului,ale entităţii auditate şi ale
asociaţiilor auditorilor şi societăţilor de audit
Articolul 14. Drepturile auditorului
Auditorul are dreptul:
a) să aleagă metoda de efectuare a auditului, în limitele prevăzute de standardele de audit;
[Art.14 lit.a) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
b) să planifice de sine stătător efectuarea auditului;
c) să solicite de la conducerea entităţii auditate explicaţii verbale şi scrise;
d) să beneficieze de serviciile experţilor, specialiştilor şi altor persoane, ale căror cunoştinţe
sînt necesare în efectuarea auditului;
e) să refuze efectuarea auditului, cu rezilierea contractului de audit, dacă entitatea auditată:
- nu a prezentat documentele necesare ori a prezentat documente care conţin date incomplete
sau eronate;
- nu a eliminat impedimentele apărute în procesul auditului;
- intervine în acţiunile auditorului;
f) să primească toate înştiinţările şi comunicările aferente oricărei convocări a şedinţei
consiliului, a adunării generale a entităţii auditate.
Articolul 15. Obligaţiile auditorului
Auditorul este obligat:
a) să efectueze auditul în conformitate cu prevederile standardelor de audit şi ale legislaţiei în
vigoare;
[Art.15 lit.a) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
b) să respecte condiţiile contractului de audit;
c) să notifice proprietarul, solicitantul de audit şi/sau persoana responsabilă de conducerea
entităţii auditate despre denaturările semnificative depistate şi despre acţiunile recomandate în
urma efectuării auditului asupra rapoartelor financiare;
d) să renunţe la efectuarea auditului dacă se încalcă principiul independenţei activităţii
auditorului;
e) să păstreze confidenţialitatea informaţiei aferente entităţii auditate şi să nu o divulge
persoanelor terţe, cu excepţia divulgării în cadrul proceselor penale, civile şi contravenţionale;
f) în fiecare an, începînd cu anul următor după anul primirii certificatului de calificare al
auditorului, să-şi ridice nivelul de calificare (nu mai puţin de 40 de ore academice) în
organizaţiile, instituţiile cu instruire profesională continuă, conform modului stabilit de Guvern;
[Art.15 lit.f) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
g) să respecte cerinţele faţă de controlul calităţii lucrărilor de audit;
h) să prezinte adunării generale a entităţii auditate raportul său, precum şi informaţie
referitoare la denaturările depistate.
Articolul 16. Drepturile entităţii auditate
Entitatea auditată are dreptul:
a) să primească de la societatea de audit, de la auditorul întreprinzător individual informaţie
exhaustivă despre cerinţele standardelor de audit şi ale legislaţiei în vigoare referitor la
efectuarea auditului şi ale altor acte pe care se bazează auditorul la exprimarea opiniei asupra
rapoartelor financiare;
[Art.16 lit.f) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
b) să primească de la societatea de audit, de la auditorul întreprinzător individual recomandări
privind înlăturarea cazurilor de încălcare a cerinţelor actelor normative;
c) să rezilieze în mod unilateral contractul de audit încheiat cu societatea de audit, cu auditorul
întreprinzător individual în cazul în care auditorul în procesul de efectuare a auditului încalcă
obligaţiile prevăzute la art.15. În cazul rezilierii contractului, entitatea auditată va informa
Consiliul de supraveghere a activităţii de audit despre acest fapt şi despre motivele rezilierii;
d) să sesizeze Consiliul de supraveghere a activităţii de audit şi alte organe abilitate în cazul
depistării încălcărilor legislaţiei în vigoare, comise de auditori.
Articolul 17. Obligaţiile entităţii auditate
Entitatea auditată este obligată:
a) să creeze reprezentanţilor societăţii de audit, auditorului întreprinzător individual condiţii
pentru efectuarea auditului, să prezinte documentaţia solicitată, explicaţii verbale şi scrise;
b) să nu intervină în acţiunile societăţii de audit, ale auditorului întreprinzător individual în
scopul limitării aspectelor supuse auditului;
c) să adreseze, în numele său la cerinţa societăţii de audit, a auditorului întreprinzător
individual, solicitări în formă scrisă în adresa persoanelor terţe pentru primirea informaţiei
necesare;
d) să respecte condiţiile contractului de audit.
Articolul 18. Asociaţia auditorilor şi societăţilor de
audit, drepturile şi obligaţiile acesteia
(1) Auditorii şi societăţile de audit sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform
prevederilor Codului civil, în asociaţie profesională în temeiul calităţii de membru individual sau
colectiv.
(2) Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit se constituie la adunarea lor generală.
Atribuţiile adunării generale a auditorilor şi societăţilor de audit şi atribuţiile organului ei de
conducere se stabilesc în statutul asociaţiei şi se aprobă de adunarea generală.
(3) Lucrările adunării generale a auditorilor şi societăţilor de audit şi activitatea organului ei
de conducere se bazează pe principii de autoreglementare.
(4) Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit este în drept:
a) să reprezinte interesele profesionale ale membrilor săi;
b) să colaboreze cu alte asociaţii şi cu organizaţii neguvernamentale de profil din ţară şi din
străinătate;
c) să elaboreze şi să implementeze reguli profesionale proprii în conformitate cu standardele
de audit, cu Codul etic, precum şi proiecte de programe de instruire profesională continuă a
auditorilor.
(5) Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit este obligată:
a) să coordoneze activitatea membrilor săi;
b) să asigure supravegherea internă asupra activităţii de audit a membrilor săi;
c) să monitorizeze instruirea profesională continuă a membrilor săi;
d) să medieze, cu acordul tuturor părţilor, litigiile dintre membrii săi şi entităţile auditate;
e) să prezinte semestrial Ministerului Finanţelor informaţie privind apartenenţa la asociaţie a
auditorilor, a auditorilor întreprinzători individuali, a societăţilor de audit pentru ţinerea
Registrului de stat al auditorilor şi a Registrului de stat al societăţilor de audit, al auditorilor
întreprinzători individuali şi actualizarea informaţiei din ele.

Capitolul V
Examinarea competenţei profesionale
Articolul 19. Stagierea în activitatea de audit
Este stagiar în activitatea de audit persoana fizică ce întruneşte următoarele condiţii:
a) are studii superioare în domeniul economico-financiar sau juridic;
b) corespunde, pe parcursul stagierii, cerinţelor Codului etic;
c) este angajat al societăţii de audit sau al auditorului întreprinzător individual pe tot parcursul
perioadei de stagiere, în conformitate cu cerinţele Codului muncii, şi participă la misiuni de
audit.
[Art.19 lit.c) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
Articolul 20. Cerinţe generale privind examenul de
calificare
(1) Certificatul de calificare al auditorului se eliberează persoanelor care corespund cerinţelor
specificate la prezentul articol şi au susţinut examenul de calificare.
(2) Pentru obţinerea calităţii de auditor pentru auditul general, pretendentul susţine examen de
calificare. Examenul constă din probe scrise la următoarele discipline:
a) auditul:
- activitatea de audit;
- cerinţele legislative şi standardele de audit;
- conduita profesională şi independenţa;
b) contabilitatea financiară:
- principiile şi teoria generală a contabilităţii;
- cerinţele legislative privind pregătirea rapoartelor anuale şi a rapoartelor anuale consolidate,
privind standardele de contabilitate;
c) contabilitatea de gestiune:
- gestionarea riscurilor şi controlul intern;
- principiile de bază ale gestionării financiare a întreprinderilor;
d) managementul financiar:
- analiza financiară;
- economia afacerilor, economia generală şi financiară;
- matematica şi statistica;
e) dreptul:
- legislaţia muncii, a asigurărilor sociale şi medicale;
- legislaţia fiscală, civilă şi comercială;
- legislaţia privind societăţile comerciale;
- legislaţia privind insolvabilitatea şi procedurile similare;
f) gestiunea tehnologiilor informaţionale şi a sistemelor computerizate (la nivel de utilizator).
(3) Examenul de calificare poate fi susţinut de cetăţenii Republicii Moldova, de cetăţenii
străini şi de apatrizii care întrunesc următoarele cerinţe:
a) să aibă capacitate de exerciţiu deplină, studii superioare în domeniul economico-financiar
sau juridic, confirmate prin diplomă de studii superioare complete, eliberată de o instituţie de
învăţămînt superior din Republica Moldova sau dintr-un alt stat, cu condiţia recunoaşterii
calificării şi echivalării acestei diplome de către Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova;
[Art.20 al.(1), lit.a) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
b) să aibă vechime în muncă de cel puţin 3 ani în domeniul economico-financiar sau juridic,
din care cel puţin două treimi ca stagiar în activitatea de audit sub îndrumarea unui auditor;
[Art.20 al.(1), lit.b) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
c) să nu aibă antecedente penale nestinse;
d) să posede limba de stat.
[Art.20 al.(1), lit.d) introdusă prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(4) Pentru susţinerea examenului la fiecare disciplină se percepe o plată în mărime de 350 de
lei. Suma plăţilor pentru susţinerea examenului se varsă la contul special al Trezoreriei teritoriale
Chişinău - bugetul de stat.
[Art.20 al.(4) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(5) Pentru obţinerea certificatului de calificare al auditorului instituţiilor financiare şi al
auditorului participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară, pretendenţii susţin examene
şi primesc certificatele de calificare corespunzătoare la Banca Naţională a Moldovei şi la
Comisia Naţională a Pieţei Financiare numai după susţinerea examenului şi primirea
certificatului de calificare al auditorului pentru auditul general.
[Art.20 al.(5) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
[Art.20 al.(5) modificat prin LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
Articolul 21. Organizarea examenului de calificare
(1) Examenul de calificare se organizează de Ministerul Finanţelor, iar examinarea se
efectuează de Comisia de certificare. În calitate de observatori pot participa reprezentanţi ai
Ministerului Finanţelor şi ai altor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice,
asociaţiilor auditorilor, contabililor şi societăţilor de audit.
[Art.21 al.(1) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(2) Pretendenţii care nu au susţinut examenul la unele discipline pot fi admişi să repete
examenul prima dată - peste 6 luni şi a doua oară - peste un an după încercarea anterioară, cu
respectarea termenului limită de pînă la 3 ani, care începe să curgă din ziua în care candidatul a
susţinut examenul la una din discipline.
(3) Decizia asupra rezultatului examenului de calificare poate fi contestată în Consiliul de
supraveghere a activităţii de audit în termen de 30 de zile de la data primirii rezultatului.
(4) Cerinţele generale privind examenul de calificare, gestionarea procesului de examinare şi
înregistrare a pretendenţilor, componenţa nominală a Comisiei de certificare şi modalitatea de
selectare a membrilor ei care evaluează rezultatele examenelor, modul de organizare şi
supraveghere, termenele de susţinere a examenului de calificare, modul de eliberare, suspendare
şi retragere a certificatului de calificare al auditorului, cerinţele privind instruirea profesională
continuă sînt stabilite în Regulamentul cu privire la certificarea auditorilor, aprobat de Guvern.
Capitolul VI
Eliberarea şi retragerea certificatului de calificare al auditorului.
Suspendarea, încetarea şi reluarea activităţii auditorului
Articolul 22. Eliberarea certificatului de calificare al
auditorului
(1) Pretendentul care a susţinut examenul de calificare primeşte certificat de calificare al
auditorului. Termenul de valabilitate al certificatului este nelimitat.
(2) Certificatul de calificare al auditorului se eliberează de Ministerul Finanţelor şi va
cuprinde:
[Art.21 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
a) stema de stat;
b) serie şi număr;
c) numele şi prenumele titularului;
d) denumirea organului emitent;
e) numărul şi data deciziei Comisiei de certificare;
f) domeniul de calificare;
g) semnătura preşedintelui şi a secretarului Comisiei de certificare;
h) numărul şi data înregistrării lui;
i) fotografia titularului;
j) ştampila Ministerului Finanţelor.
(3) Formularul certificatului de calificare al auditorului este un document de strictă evidenţă.
Articolul 23. Retragerea certificatului de calificare al
auditorului
(1) Certificatul de calificare al auditorului se retrage de către Ministerul Finanţelor în baza
deciziei Consiliului de supraveghere a activităţii de audit în cazul în care:
[Art.23 al.(1) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
a) certificatul a fost primit la prezentarea unor documente false ori a fost depistată
neautenticitatea datelor din documentele prezentate;
b) titularul certificatului a încălcat cerinţele de instruire profesională continuă, prevăzute la
art.15 lit.f);
c) în privinţa titularului certificatului a fost pronunţată o sentinţă definitivă şi irevocabilă de
condamnare pentru infracţiune legată de activitatea profesională.
(2) Decizia de retragere a certificatului de calificare al auditorului se aduce la cunoştinţa
titularului de către Consiliul de supraveghere a activităţii de audit în termen de 5 zile de la data
emiterii. Decizia este executorie după expirarea a 10 zile de la data comunicării.
(3) Persoana căreia certificatul de calificare al auditorului i s-a retras:
a) în temeiul alin.(1) lit.a), este în drept să susţină examenul de calificare peste 5 ani de la data
emiterii deciziei de retragere a certificatului;
b) în temeiul alin.(1) lit.b) şi c), este în drept să susţină examenul de calificare peste 6 luni
după înlăturarea încălcărilor comise sau după stingerea antecedentelor penale.
[Art.23 al.(3), lit.b) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
Articolul 24. Suspendarea activităţii auditorului
(1) Activitatea auditorului se suspendă de Ministerul Finanţelor în cazul în care auditorul:
a) deţine o funcţie publică incompatibilă, conform legislaţiei, cu activitatea de audit;
b) depune o cerere de suspendare a activităţii pe un termen de cel mult 3 ani.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), auditorul va înştiinţa, în termen de 30 de zile, Consiliul
de supraveghere a activităţii de audit despre apariţia situaţiei de incompatibilitate.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), auditorul va depune la Consiliul de supraveghere a
activităţii de audit o cerere scrisă de suspendare a activităţii în calitate de auditor. Consiliul de
supraveghere a activităţii de audit va înştiinţa auditorul în termen de 30 de zile despre decizia
adoptată.
(4) La sfîrşitul fiecărui trimestru, Consiliul de supraveghere a activităţii de audit va prezenta
Ministerului Finanţelor informaţia privind auditorii care şi-au suspendat activitatea, pentru
actualizarea informaţiei din Registrul de stat al auditorilor.
(5) Orice raport al auditorului întocmit în perioada pentru care i s-a suspendat activitatea este
declarat nul de către Consiliul de supraveghere a activităţii de audit.
[Art.24 în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
Articolul 25. Încetarea activităţii auditorului
Activitatea auditorului încetează în caz:
a) de radiere a sa, la cerere, din Registrul de stat al auditorilor;
b) de retragere a certificatului de calificare al auditorului în temeiurile prevăzute la art.23
alin.(1);
c) de deces al auditorului.
Articolul 26. Reluarea activităţii auditorului
(1) Dacă dispar condiţiile care au condus la suspendarea activităţii auditorului conform art.24,
auditorul poate relua activitatea cu condiţia respectării prevederilor art.15 lit.f).
(11) În cazul dispariţiei situaţiei de incompatibilitate prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a),
auditorul va înştiinţa, în termen de 30 de zile, Consiliul de supraveghere a activităţii de audit
despre reluarea activităţii. Consiliul de supraveghere a activităţii de audit informează Ministerul
Finanţelor despre reluarea activităţii auditorului, pentru actualizarea informaţiei din Registrul de
stat al auditorilor.
[Art.26 al.(11) introdus prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(2) În cazul încetării activităţii:
a) conform art.25 lit.a), auditorul poate relua activitatea cu condiţia respectării prevederilor
art. 20;
b) conform art.25 lit.b), auditorul poate relua activitatea cu condiţia respectării prevederilor
art. 23 alin.(3).
Capitolul VII
Reglementarea de stat a activităţii de audit
Articolul 27. Organele de stat abilitate cu dreptul
de reglementare a activităţii de audit
(1) Reglementarea de stat a activităţii de audit cuprinde asigurarea normativă, certificarea şi
licenţierea.
(2) Reglementarea de stat a activităţii de audit se efectuează de către Ministerul Finanţelor şi
Camera de Licenţiere.
[Art.27 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(3) De competenţa Ministerului Finanţelor sînt:
a) punerea în aplicare şi publicarea standardelor de audit şi a Codului etic, elaborarea,
aprobarea şi publicarea programului de examinare pentru conferirea calităţii de auditor pentru
auditul general şi a altor acte normative din domeniul auditului;
[Art.27 al.(3), lit.a) în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
b) organizarea examenului de calificare şi evidenţa stagiarilor în activitatea de audit;
[Art.27 al.(3), lit.b) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
c) ţinerea, în modul stabilit, a Registrului de stat al auditorilor şi a Registrului de stat al
societăţilor de audit, auditorilor întreprinzători individuali, publicarea acestora în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova şi plasarea pe pagina web a Ministerului Finanţelor;
d) reprezentarea intereselor Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale specializate în
domeniul auditului, în modul stabilit de legislaţie;
e) colaborarea cu asociaţiile profesionale ale auditorilor şi societăţilor de audit în procesul
elaborării şi implementării proiectelor de acte normative privind activitatea de audit;
f) eliberarea certificatelor de calificare ale auditorilor în baza deciziei Comisiei de certificare,
suspendarea şi retragerea certificatelor de calificare ale auditorilor în baza deciziei Consiliului de
supraveghere a activităţii de audit.
[Art.27 al.(4) abrogat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
[Art.27 al.(5) abrogat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
Articolul 28. Licenţierea activităţii de audit
(1) Licenţierea activităţii de audit se efectuează în conformitate cu Legea privind
reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
(2) Pentru desfăşurarea activităţii de audit se stabilesc următoarele condiţii de licenţiere:
a) corespunderea societăţii de audit şi a auditorului întreprinzător individual prevederilor
art.5;
b) prestarea de către societatea de audit şi de către auditorul întreprinzător individual, pe lîngă
activitatea de audit, doar a serviciilor prevăzute la art.6.
(3) La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează documentele prevăzute de Legea
privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, precum şi copiile de pe
certificatele de calificare ale auditorilor fondatori şi/sau ale auditorilor angajaţi ai societăţii de
audit, sau, după caz, ale auditorului întreprinzător individual.
(4) Suplimentar la temeiurile stabilite de Legea privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător, licenţa pentru desfăşurarea activităţii de audit se retrage şi în cazurile
în care societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual:
a) efectuează o altă activitate de întreprinzător concomitent cu cea de audit, cu excepţia
activităţilor permise de prezenta lege;
b) nu corespunde prevederilor art.5;
c) a comis încălcări în procesul efectuării auditului, fapt confirmat prin decizie a Consiliului
de supraveghere a activităţii de audit.
[Art.28 al.(4), lit.d) abrogată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(5) Suspendarea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de audit se efectuează în conformitate
cu Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, precum şi în cazul în
care auditorul sau auditorii angajaţi în cadrul societăţii de audit, auditorului întreprinzător
individual şi-au suspendat activitatea conform art. 24 alin. (1).
[Art.28 al.(5) introdus prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
[Art.28 în redacţia LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
Articolul 29. Registrul de stat al auditorilor
(1) Registrul de stat al auditorilor se ţine în limba de stat, pe suport de hîrtie şi în formă
electronică, şi se actualizează în funcţie de modificările intervenite.
(2) Registrul de stat al auditorilor cuprinde:
a) numărul curent al înscrierii;
b) numele şi prenumele auditorului;
c) seria, numărul şi data eliberării certificatului de calificare al auditorului;
d) date privind instruirea profesională;
e) date privind încetarea activităţii auditorului;
f) date privind suspendarea certificatului de calificare al auditorului;
g) date privind retragerea certificatului de calificare al auditorului;
h) date din buletinul de identitate (seria, numărul, data şi oficiul emitent);
i) denumirea, sediul şi numărul de telefon al societăţii de audit, al auditorului întreprinzător
individual în care îşi desfăşoară activitatea auditorul;
j) apartenenţa auditorului la o asociaţie a auditorilor, contabililor.
(3) Extrasul din Registrul de stat al auditorilor care cuprinde informaţia de la lit. b), c) şi j) se
publică anual în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, conform situaţiei de la 1 ianuarie, şi se
plasează pe pagina web oficială a Ministerului Finanţelor la începutul fiecărui trimestru sau pe
măsura survenirii modificărilor.
[Art.29 al.(3) în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
(4) Dacă datele stipulate la alin.(2) lit.b), d)-j) s-au modificat, auditorul trebuie sa informeze
Ministerul Finanţelor şi să prezinte acestuia, în termen de 30 de zile de la data modificării, copii
de pe documentele confirmative pentru actualizarea informaţiei din Registrul de stat al
auditorilor.
(5) Pentru ţinerea Registrului de stat al auditorilor şi actualizarea informaţiei din el, Banca
Naţională a Moldovei şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare prezintă semestrial Ministerului
Finanţelor informaţia stipulată la alin.(2) lit.b), c) şi g).
[Art.29 al.(5) modificat prin LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
(6) În caz de retragere a certificatului de calificare al auditorului, de încetare a activităţii,
auditorul este radiat din Registrul de stat al auditorilor.
Articolul 30. Registrul de stat al societăţilor de audit,
al auditorilor întreprinzători individuali
(1) Registrul de stat al societăţilor de audit, al auditorilor întreprinzători individuali se ţine în
limba de stat, în formă electronică, şi se actualizează în funcţie de modificările intervenite.
(2) Registrul de stat al societăţilor de audit, al auditorilor întreprinzători individuali cuprinde:
a) numărul curent al înscrierii;
b) denumirea societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual;
c) sediul şi numărul de telefon al societăţii de audit, al auditorului întreprinzător individual;
d) date privind acţionarii (asociaţii) şi cota pe care o deţin în capitalul social;
e) date privind înregistrarea societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual;
f) date privind încetarea activităţii societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual;
g) numele şi prenumele auditorilor care desfăşoară activitate în cadrul societăţii de audit, la
auditorul întreprinzător individual;
h) seria, numărul şi data eliberării licenţei pentru desfăşurarea activităţii de audit;
i) date privind reperfectarea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de audit;
j) informaţia privind suspendarea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de audit;
k) informaţia privind retragerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de audit;
l) informaţia privind apartenenţa societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual la o
asociaţie a auditorilor şi societăţilor de audit.
(3) Extrasul din Registrul de stat al societăţilor de audit, al auditorilor întreprinzători
individuali care cuprinde informaţia de la lit. b), c), h) şi l) se publică anual în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, conform situaţiei de la 1 ianuarie, şi se plasează pe pagina web oficială a
Ministerului Finanţelor la începutul fiecărui trimestru sau pe măsura survenirii modificărilor.
[Art.30 al.(3) în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
(4) În cazul încetării activităţii, societăţile de audit, auditorii întreprinzători individuali sînt
radiaţi din Registrul de stat al societăţilor de audit, al auditorilor întreprinzători individuali.
(5) Pentru ţinerea şi actualizarea informaţiei din Registrul de stat al societăţilor de audit, al
auditorilor întreprinzători individuali, semestrial, Camera Înregistrării de Stat prezintă
Ministerului Finanţelor informaţia stipulată la alin.(2) lit.b)-f), iar Camera de Licenţiere -
informaţia indicată la alin.(2) lit.b), g)-k).
[Art.30 al.(5) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
Capitolul VIII
Supravegherea şi controlul activităţii de audit
Articolul 31. Autoritatea de supraveghere şi control
al activităţii de audit şi atribuţiile ei
(1) Supravegherea şi controlul activităţii de audit sînt exercitate de Consiliul de supraveghere
a activităţii de audit.
(2) Consiliul de supraveghere a activităţii de audit, cu statut de persoană juridică, este o
autoritate administrativă creată pe lîngă Ministerul Finanţelor pentru supravegherea activităţii de
audit, care îşi desfăşoară activitatea în temeiul prezentei legi şi al regulamentului aprobat de
Guvern.
[Art.31 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(3) Consiliul de supraveghere a activităţii de audit are următoarele atribuţii:
a) avizează proiectele actelor normative aferente activităţii de audit, elaborate de Ministerul
Finanţelor;
[Art.31 al.(3), lit.a) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
b) elaborează recomandări pentru ameliorarea sistemului de instruire profesională şi de
perfecţionare a auditorilor;
c) monitorizează procesul de certificare a auditorilor;
d) stabileşte cerinţe minime pentru executarea programului de pregătire a stagiarului în
activitatea de audit;
e) examinează solicitările referitoare la calitatea efectuării lucrărilor de audit;
f) prezintă Camerei de Licenţiere propuneri privind retragerea sau suspendarea licenţelor
pentru desfăşurarea activităţii de audit;
g) adoptă decizii privind retragerea certificatelor de calificare ale auditorilor, privind
suspendarea activităţii auditorului;
[Art.31 al.(3), lit.g) în redacţia LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
h) supraveghează şi controlează activitatea auditorilor, auditorilor întreprinzători individuali şi
a societăţilor de audit, a stagiarilor în activitatea de audit;
[Art.31 al.(3), lit.h) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
i) monitorizează procesul de instruire profesională continuă a auditorilor, prevăzut la art.15
lit.f);
j) selectează şi aprobă specialişti în componenţa Serviciului de control şi verificare;
k) examinează respectarea principiului de independenţă a auditorului şi adoptă deciziile
respective.
Articolul 32. Consiliul de supraveghere a activităţii de
audit
(1) Consiliul de supraveghere a activităţii de audit (denumit în continuare Consiliu) este
format din 7 membri: cîte 2 reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor şi ai Comisiei Naţionale a
Pieţei Financiare; un reprezentant al Băncii Naţionale a Moldovei; 2 reprezentanţi ai instituţiilor
de învăţămînt superior cu profil economic specializaţi în contabilitate sau audit, avînd titlu
ştiinţific în economie, se desemnează de Ministerul Educaţiei, la solicitarea Ministerului
Finanţelor.
[Art.32 al.(1) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
[Art.32 al.(1) modificat prin LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
(2) Componenţa nominală a Consiliului se aprobă de Guvern pe un termen de 3 ani.
[Art.32 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(3) Consiliul prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte anuale de activitate, ale cărei rezultate
se plasează anual pe pagina web a ministerului.
(4) În cadrul Consiliului se constituie Serviciul de control şi verificare, care este un aparat
permanent de lucru, format din 4 specialişti cu studii superioare în domeniul economico-
financiar sau juridic, cu statut de funcţionar public, inclusiv secretarul Consiliului, încadraţi în
conformitate cu prevederile Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
Serviciul de control şi verificare efectuează controlul asupra modului în care auditorii, societăţile
de audit şi auditorii întreprinzători individuali respectă prevederile legislaţiei în vigoare în
domeniul activităţii de audit, ale standardelor de audit, ale Codului etic şi ale altor acte normative
ce reglementează activitatea de audit, procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit.
[Art.32 al.(4) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(5) În perioada de exercitare a funcţiilor de control şi verificare, specialiştii Serviciului de
control şi verificare nu au dreptul să desfăşoare activitate de audit în cadrul societăţii de audit sau
ca auditor întreprinzător individual.
(6) Consiliul elaborează şi prezintă anual spre aprobare ministrului finanţelor planul de
activitate internă şi devizul de cheltuieli. Cheltuielile de remunerare a specialiştilor din Serviciul
de control şi verificare şi a membrilor Consiliului în perioada examinării actelor normative
aferente activităţii de audit şi participării lor la şedinţele acestuia, alte cheltuieli legate de
activitatea Consiliului vor fi suportate din mijloacele prevăzute în bugetul de stat.
Articolul 33. Conducerea Consiliului
(1) Consiliul este condus de preşedinte, ales de membrii Consiliului prin vot secret din rîndul
reprezentanţilor Ministerului Finanţelor, ai Băncii Naţionale a Moldovei, ai Comisiei Naţionale a
Pieţei Financiare care sînt membri ai Consiliului.
[Art.33 al.(1) în redacţia LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
(2) Preşedintele Consiliului se alege pe un termen de 3 ani. Una şi aceeaşi persoană poate fi
aleasă în funcţia de preşedinte al Consiliului pentru cel mult două termene consecutive.
[Art.33 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(3) Preşedintele Consiliului conduce activitatea şi prezidează şedinţele acestuia. În absenţa
preşedintelui Consiliului, funcţiile lui sînt exercitate de vicepreşedinte.
(4) Vicepreşedintele Consiliului se alege, la propunerea preşedintelui, din rîndul membrilor
Consiliului prin vot deschis.
(5) Candidatura secretarului Consiliului este propusă de preşedinte dintre membrii Serviciului
de control şi verificare. Secretarul, pe lîngă exercitarea funcţiilor de control şi verificare, este
responsabil de organizarea lucrărilor de secretariat şi a activităţilor protocolare ale Consiliului.
(6) Membrii Consiliului şi ai Serviciului de control şi verificare sînt responsabili de sectorul
de lucru încredinţat de preşedintele Consiliului şi sînt obligaţi să respecte cerinţele de
confidenţialitate.
Articolul 34. Organizarea activităţii Consiliului
(1) Şedinţele Consiliului se convoacă de preşedintele lui după caz, însă nu mai rar de o dată în
trimestru. Şedinţele se consemnează în procese-verbale, semnate de preşedinte/vicepreşedinte şi
de secretar.
(2) Şedinţa Consiliului este legal constituită dacă la ea sînt prezenţi cel puţin 2/3 din numărul
total de membri, inclusiv preşedintele sau vicepreşedintele.
[Art.34 al.(2) modificat prin LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
(3) Deciziile Consiliului se adoptă cu majoritatea simplă de voturi ale membrilor.
(4) Consiliul decide independent asupra modului de desfăşurare a şedinţelor şi de votare -
secretă sau deschisă.
(5) La şedinţele Consiliului, cu excepţia celor confidenţiale, pot fi invitaţi specialişti din
domeniul economico-financiar şi juridic care nu sînt membri ai lui.
Capitolul IX
Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi.
Soluţionarea litigiilor
Articolul 35. Răspunderea auditorului, a societăţii de
audit, a auditorului întreprinzător individual
(1) Auditorul este responsabil de formarea şi exprimarea opiniei în raportul său.
[Art.35 al.(1) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
(2) Societatea de audit, auditorul întreprinzător individual răspund faţă de entitatea auditată, de
solicitantul de audit conform legislaţiei civile, penale şi administrative.
(3) Repararea pagubelor materiale cauzate entităţilor auditate, solicitantului de audit se
efectuează din contul despăgubirilor de asigurare, al provizioanelor constituite în acest scop, din
alte surse aflate la dispoziţia societăţii de audit, a auditorului întreprinzător individual.
Articolul 36. Răspunderea entităţii auditate
(1) Conducerea entităţii auditate este responsabilă de pregătirea şi prezentarea rapoartelor
financiare.
(2) Efectuarea auditului nu degrevează entitatea auditată de responsabilitatea pentru
autenticitatea şi plenitudinea rapoartelor financiare şi a altor informaţii prezentate spre
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de contractul de audit.
(3) Conducătorul entităţii care se eschivează de la efectuarea auditului obligatoriu răspunde
conform prevederilor legale.
[Art.36 al.(3) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare
13.01.12]
[Art.36 al.(3) modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
Articolul 37. Soluţionarea litigiilor
Litigiile apărute între părţile care au încheiat contract de audit se soluţionează pe cale amiabilă
sau judiciară.
Capitolul X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 38
(1) Societăţile de audit, auditorii întreprinzători individuali care activează la data intrării în
vigoare a prezentei legi, în termen de un an, vor aduce actele lor de constituire în concordanţă cu
prezenta lege.
(2) Licenţele pentru desfăşurarea activităţii de audit eliberate de Camera de Licenţiere pînă la
data adoptării prezentei legi rămîn valabile pentru întreaga lor perioadă de valabilitate.
(3) Certificatele de calificare ale auditorilor, eliberate de Ministerul Finanţelor, valabile la data
publicării prezentei legi, precum şi certificatele de calificare ale auditorilor eliberate după data
publicării acesteia, vor fi înlocuite pînă la data intrării ei în vigoare, dar nu mai tîrziu de 6 luni,
cu certificate de calificare fără termen.
(4) Persoanelor care, împreună cu certificatul de calificare al auditorului pentru auditul
general, eliberat de Ministerul Finanţelor, deţin certificat de calificare al auditorului pentru
instituţiile financiare, eliberat de Banca Naţională a Moldovei, şi/sau certificat de calificare al
auditorului participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară, eliberat de Comisia
Naţională a Pieţei Financiare, li se vor elibera certificat de calificare corespunzător fără termen
de către organele respective, în temeiurile prevăzute la alin.(3).
[Art.38 al.(4) modificat prin LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
(5) Licenţele pentru desfăşurarea activităţii de evaluare a bunurilor imobile eliberate
societăţilor de audit de către Camera de Licenţiere pînă la data intrării în vigoare a Legii nr. 78-
XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea articolului 6 din Legea nr. 61-XVI din 16 martie
2007 privind activitatea de audit rămîn valabile pentru întreaga lor perioadă de valabilitate.
[Art.38 al.(5) introdus prin LP250-XVI din 04.12.08, MO230-232/23.12.08 art.842]
Articolul 39
Guvernul, în termen de 6 luni de la data adoptării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă
cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va elabora şi va aproba Regulamentul Consiliului de supraveghere a activităţii de audit de
pe lîngă Ministerul Finanţelor, va aproba componenţa nominală a Consiliului;
d) va elabora şi va aproba Regulamentul cu privire la certificarea auditorilor.
Articolul 40
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2008, cu excepţia art.38 şi 39, care intră în
vigoare la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.729-XIII din 15 februarie 1996 cu
privire la activitatea de audit se abrogă.
AUDÍT s. n. Funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane
competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra
gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite.
áudit s. ◊ „Termenul vine de la latinescul auditum = ascultare. Ca demers de ascultare, apoi de
anchetă și, în final, de sugerare de soluții, auditul permite aportul unui raționament motivat și
independent. Ca examinare în vederea determinării proprietăților unei reprezentări, auditul s-a
aplicat mai întâi reprezentărilor financiare. Teoreticienii auditului susțin că acesta exista deja în
anul 500 î.e.n., la Atena, unde 3 consilii se ocupau cu verificarea veniturilor și cheltuielilor
cetății. Lionel Stoleru a comparat cu subînțeles auditul intern cu urechea internă, sediul
echilibrului corpului uman. Auditul nu trebuie să asigure echilibrul, ci doar să verifice dacă sunt
întrunite condițiile necesare pentru a-l păstra, să instrumenteze stăpânirea dezordinii, adaptarea
la schimbări, să evalueze gradul de securitate și riscurile. Termenul de audit este la modă.
Moda poate trece, dar necesitatea unor evaluări competente și independente în diverse domenii
se manifestă tot mai pregnant. Există audit financiar, audit al investițiilor, audit al marketingului,
audit al calității, audit al sistemelor informaționale, informatice, birotice, există și audit
social. [...] Auditul este procesul prin care persoane competente, independente colectează și
evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele
observate și anumite criterii prestabilite – Wanda Wallace, Auditing.” PC World Romania 6/95 p.
48. ◊ „Lucrarea «Procedurile controlului intern și auditul financiar» [a apărut] la editura
Gestiunea.” f.d.; v. și auditor (din fr. audit; cf. engl. auditing)

ÁUDIT s. n. Examinare profesională a unor informații cu scopul de a exprima o opinie


responsabilă și independentă în raport cu un anumit standard.
AUDÍT s. n. Control al evidențelor contabile, al situației financiare a unei societăți. ♦ Dare de
seamă care reflectă rezultatul unui asemenea control.
Auditul intern este o activitate independenta de asigurare obiectiva si de consiliere, destinata
sa adauge valoare si sa antreneze îmbunatatirea activitatilor organizatiei. Ajuta organizatia în
îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica si disciplinata în cadrul evaluarii si
îmbunatatirii eficacitatii proceselor de management al riscurilor, control si guvernare.