NATO

Structura și organizarea

Alianța Nord Atlantică (NATO) a fost înființată în 1949

De catre 12 țări: Belgia, Canada, Danemarca, Franța,
Islanda, Italia,Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia,
Marea Britanie și Statele UniteStatele Unite ale Americii.
Grecia și Turcia s-au alăturat în 1952; Fede-Republica
Germania în 1955, Spania în 1982.
Tratatul Alianței Nord-Atlantice, semnat la Washington,
4Aprilie 1949, prevedea protecția reciprocă și
securitatea colectivă.Inițial împotriva amenințării
agresiunii din partea Uniunii Sovietice. Aceasta a fost
prima alianță a timpului postbelic creat de Statele Unite
ale Americii și a reprezentat o alianță a țărilor
capitaliste.Motivul creării tratatului a fost creșterea
întinderii războiului rece. Țările din Europa de Vest s-au
simțit prea slabe,pentru protecția individuală față de
Uniunea Sovietică, au început în 1947 să creeze un cadru
pentru cooperarea în domeniul apărării. În martie 1948
, Au semnat 5 țări - Belgia, Franța, Luxemburg, Olanda și
Marea BritanieTratatul de la Bruxelles, care a devenit
baza pentru NATO un an mai târziu.Principiul principal al
NATO, la fel ca toate alianțele militare, a fost articolul 5:
"Părțile sunt de acord că un atac armat împotriva unuia
sau mai multor persoane este împotriva tuturor ". NATO
a fost redactată în conformitate cu articolul 51 din Cartă
Organizația Națiunilor Unite, care a prevăzut dreptul
colectiv de apărare organizațiilor regionale. Aceasta a
obligat națiunea,membrii NATO, la protecția Europei de
Vest și a Atlanticului de Nord; și contractul
a fost conceput pentru a aprofunda situația politică,
economică și sociala între membrii săi.
Forțele armate ale NATO au fost create în 1950 ca
răspuns la razboiul coreenilor, care a început în iunie
1950 și a fost perceput de Tarile Occidentale ca parte a
unei ofensive oficiale comuniste. Războiul s-a încheiat
printr-un armistițiu în 1953,în aceleași poziții în care
a început. Principalul organism care determină politica
NATO esteConsiliul Nord-Atlantic, care se reunește la
Bruxelles (înainte de 1967,
când au avut loc întâlniri la Paris). Fiecare țară
participantă oferă
reprezentanti ai ambasadei, iar acești reprezentanți se
întâlnesccel puțin o dată pe săptămână. Consiliul se
întrunește, de asemenea, de două ori pe an
ministerial și, ocazional, la nivelul șefilor de stat.Modelul
NATO este alcătuit din șefi
reprezentanți militari ai fiecărei țări membre NATO, cu
excepția Islandei,
care nu are forțe armate și este reprezentată de un
cetățean și de o membru al NATO, recomandă un plan
de protectie a comunitatii. Forțele armate ale țărilor
membre NATO sunt responsabile de pastrarea
pacii,iar în caz de război vor executa
Comanda comisiei militare. Comandanții sunt
responsabili pentru elaborarea planurilor pentru
protecția domeniilor lor, definirea cerințelor pentru
trupe și desfășurarea exercitiilor militare.
Crearea NATO a fost o consecință a Războiului Rece
și,prin urmare, a tuturor activităților care au vizat
confruntarea cu Uniunea Sovietică șialte țări socialiste.