UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

PROGRAM DE STUDII ȘTIINȚE POLITICE

PLANUL MARSHALL ȘI
PREMIZELE POVESTEI DE
SUCCES

Student,
Izvorean Marina

Constanța
2017
C UPRINS

1. Intrare în temă............................................................................................................3

2. Contextul istoric, nașterea ideei.................................................................................4

3. Punerea în aplicare a "Planului Marshall".................................................................5

4. Utilizarea fondurilor furnizate prin Planul Marshall..................................................6

5. Efectele și lecțiile Planului Marshall..........................................................................6

6. Concluzii....................................................................................................................8

Bibliografie........................................................................................................................9

2
 1. I NTRARE ÎN TEMĂ

Logica initiatorilor planului "Marshall " a pornit de la cauzele celor două razboaie
mondiale si a Marii Depresiuni: ura de clasa, saracia, subdezvoltarea si lipsa de speranta
pentru schimbare. Politicienii acelor vremuri au tins sa construiasca o lume postbelica,
care ar corespunde sperantelor cetateanului de rând, care i-si cere partea sa în beneficiile
pe care le aduce dezvoltarea industriala. Ei credeau ca, daca oamenii - și acest lucru este
valabil pentru toti oamenii de pe pământ - au atins prosperitatea, sau cel putin
perspectiva unei prosperitati, ei nu vor apela la totalitarism.
Studierea " Planului Marshall ", a permis soluționarea în Europa postbelică a
problemelor similare : restabilirea sectorului real de producție, a fost realizată
restructurarea lui structurală, iar Germania de Vest a fost capabilă să se deplaseze cu
succes mai departe.
Pe 5 iunie 1947 într-un discurs rostit în Aula Universității Harvard, secretarul de stat
american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică
destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a opri extinderea comunismului,
fenomen pe care el îl consideră legat de problemele economice. La 19 iunie 1947
miniștrii de externe ai Franței (Georges Bidault) și Regatului Unit (Ernest Bevin), au
semnat un comunicat prin care invitau 22 de state 9 europene să trimită reprezentanți la
Paris pentru a schița un plan de reconstrucție europeană. Etichetând Planul Marshall
drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis țărilor satelite să participe
la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la
desprinderea de URSS a țărilor din sfera sa de influență și la pierderea avantajelor
politice și strategice dobândite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfârșitul celui
de al Doilea Război Mondial.. Planul Marshall a fost lansat pe 04 aprilie 1948, când
Congresul SUA a adoptat o lege "Cu privire la cooperarea economică ", care a inclus un
program de ajutor economic pentru Europa pe o durată de 4 ani1.

1
http://pnl.md/Media/Brosuri/Marshall (Site official al Partidului National Liberal al
RM) ,accesat la data de 14 mai 2017 ora 14:00.
3
 2. C ONTEXTUL ISTORIC , NAȘTEREA IDEEI

De-a lungul istoriei, puţini şefi de stat au avut ocazia să semneze o lege de o
asemenea importanţă - declara pe 3 aprilie 1948, când a intrat în vigoare Planul
Marshall, preşedintele american Harry S.Truman:"Statele Unite fac tot ce le stă în
putere pentru a pune pe picioare economia mondială. Politica noastră nu se îndreaptă
împotriva unei ţări anume sau a vreunei doctrine politice, ci împotriva foametei, a
sărăciei, a haosului."

Statele Unite, au pus şi o condiţie potenţialilor beneficiari ai sprijinului american:

"Înainte ca guvernul Statelor Unite să facă eforturi pentru îmbunătăţirea situaţiei şi să
ajute europenii să facă primii paşi pe noul drum către reabilitare, ţările din Europa ar
trebui să ajungă la un consens în privinţa nevoilor urgente pe care le au şi a felului în
care vor acţiona aşa încât măsurile guvernului american să aibă rezultatele scontate."
Între 1948 şi 1952, 16 ţări europene au beneficiat de credite, mărfuri şi servicii care, la
acea vreme, au însumat 12,73 mld.US$. Numai în anul 1949, în proaspăt înfiinţată
Republică Federală a Germaniei, au curs 1,0mld.US$. Astfel, Planul Marshall a stimulat
milioane de vest-europeni să se apuce de treabă şi să reconstruiască ce fusese distrus în
război. Câţiva ani mai târziu, producţia era chiar mai mare decât cea de dinaintea celei
de-a doua conflagraţii mondiale.Beneficiile programelor naţionale şi ale planului
Marshall au permis Europei Occidentale să depăşească nivelul mediu de dezvoltare
antebelic încă din 1949, ceea ce înseamna că reconstrucţia era terminată. Ajutorul
american acordat prin planul Marshall „a consolidat structurile economice şi politice
liberale promovate de guvernele occidentale“. În consecință, planul Marshall a
contribuit, efectiv şi substanţial, prin mărimea, structura, oportunitatea şi condiţiile de
acordare a ajutorului, la crearea premizelor şi cadrului favorabil integrării; a scurtat
reconstrucţia şi a grăbit relansarea; a consolidat alianţele şi structurile economice,
politice şi militare occidentale şi a oprit ofensiva comunismului; a revigorat economia
americană şi i-a consolidat poziţia de lider; a marcat începutul integrării vest-europene2.

2
http://pnl.md/Media/Brosuri/Marshall (Site official al Partidului National Liberal al
RM) ,accesat la data de 14 mai 2017 ora 16:20

4
 3. P UNEREA ÎN APLICARE A "P LANULUI M ARSHALL "

Un raport al CIA din 1947 susţinea faptul că „cel mai mare pericol pentru
securitatea Statelor Unite este posibilitatea unui colaps economic în vestul Europei şi
venirea la putere a elementelor comuniste”. Un alt raport al comitetului ce coordona
Departamentele de Stat, de Război şi al Marinei prezenta acelaşi pericol: „Este
important să păstram în mâini prietene zonele care conţin sau protejează surse de metal,
petrol şi alte resurse naturale, care conţin obiective tactice sau zone situate strategic,
care au potenţial industrial substanţial, care poseda efective civile şi militare organizate
în număr semnificativ...” Astfel se poate explica şi interesul Statelor Unite de a reabilita
economia europeană, mai ales cea din vest şi de ce numărul beneficiarilor era atât de
mare şi suma alocată atât de ridicată.
Cei mai importanţi beneficiari ai Programului au fost Marea Britanie, Franţa, Italia
şi Germania de Vest. Însă şi celelalte state au beneficiat de importante fonduri ce le-au
ajutat să îşi redreseze economia.
În Italia, în primul an, au fost importate cantităţi semnificative de cărbune şi cereale
şi s-au consolidat sectoarele aflate în criză şi industria textilă. Ulterior însă, 90% din
fondurile primite au fost folosite pentru a dezvolta ramura investiţiilor tehnologice,
energetice, în agricultură şi pentru a moderniza reţeaua de transport şi a fost neglijată
producţia bunurilor de consum. În această situaţie, consilierii americani au încercat să
determine guvernul să ia anumite măsuri necesare: introducerea impozitelor progresive,
relaxarea politicii de austeritate şi permiterea scăderii rezervelor de valută, însă fără
succes.
Franţa a răspuns pozitiv la apelul Statelor Unite de a învesti şi de a moderniza. În
1949, producţia industrială şi agricolă depăşeau nivelul din 1938. Cu toate acestea,
percepţia francezilor asupra planul a fost una defavorabilă, 64% dintre adulţi
declarându-l ca fiind „nefast”pentru ţară3.

4. U TILIZAREA FONDURILOR FURNIZATE PRIN P LANUL

M ARSHALL
3
Tony Judt, Epoca postbelica: O istorie a Europei dupa 1945, Editura Polirom, 2008
5
 Aceste fonduri au fost utilizate în diferite moduri de către statele beneficiare:
 Scutiri de taxă de transport pentru 16,8 milioane de pachete cu ajutoare private
pentru Europa,
 Construirea unui port în North Borneo (Malaezia) pentru a ajuta colonia
britanică să exporte cauciuc,
 Asistentă în construirea de căi ferate şi sisteme de irigaţie în Nordul Africii
(colonie franceză),
 50 milionae de dolari în domeniul medical pentru combaterea tuberculozei,
 Program de asistenţă tehnică: peste 3000 de europeni au făcut stagii de câte 6
luni în diverse întreprinderi americane,

Un program similar s-a desfăşurat şi în domeniul agricol,

Ford Motor Co. din Marea Britanie a primit fonduri pentru înlocuirea utilajelor
necesare în producţia de autoturisme, camioane şi tractoare pentru export,

Otis Elevator Co. din Statele Unite a ajutat la modernizarea fabricilor britanice,

Portugalia a achiziţionat echipamente cheie şi materiale pentru construcţia de
vapoare destinate pescuitului,

Industria aviatică franceză a primit fonduri pentru cumpărarea anumitor
componente necesare în producţia de avioane,

Cultura unei plante producătoare de alcool din Scoţia a fost subvenţionată cu 6.5
milioane de dolari, reducând importurile Marii Britanii şi contribuind la
revitalizarea produselor farmaceutice şi de material plastic, etc.4

5. E FECTELE ȘI LECȚIILE P LANULUI M ARSHALL

Unul dintre cele mai importante efecte ale Planului Marshall îl reprezintă înfiinţarea
Uniunii Europene a Plăţilor (EUP), în 1950, cu scopul de a extinde comerţul şi de a crea
o casă de compensaţii pentru debite şi credite în monede europene. Timp de 8 ani, cât a
fost funcţională, EUP a avut importante contribuţii la expansiunea comerţului între ţările
vest europene şi a condus la un număr cât mai mare de colaborări între aceste state.

4
http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/Planul-Marshall-promotor-al-co91 (Site al
educației), accesat la data de 14 mai 2017, ora 10:00
6
 I se poate aduce meritul că a obligat statele europene să lucreze împreună, să
colaboreze, să întreprindă planuri economice şi să-şi coordoneze activităţile.

De asemenea, un alt efect important a fost împiedicarea apariţiei unei crize politice
datorită dezvoltării economice, dispariţiei foametei, a crizei cărbunelui. Astfel a întărit
încrederea investitorilor în stabilitatea politică din Europa.5

Dolarii au început să se acumuleze în rezervele băncilor centrale. Apoi încep să se

dezvolte monedele europene: lira sterlină, marca germană şi altele.

Planul Marshall a făcut mai uşoară acceptarea de către Marea Britanie şi Franţa a
reintroducerii Germaniei de Vest în circuitele politice şi economice. În acelaşi timp, a
deschis calea unei cooperări mai strânse între cele două ţărmuri ale Atlanticului, dar mai
ales a accelerat procesul de construcţie europeană.6

Un alt beneficiu al Programul a fost împiedicarea statelor să vireze către comunism.

Făcând un bilanţ, 88,3 % din cheltuielile totale ERP au fost acordate direct, iar 11,7
% au reprezentat credite acordate pe termen lung, cu termene de rambursare favorabile.

Între 1947 – 1951, cât timp a funcţionat planul, media PNB (produsului naţional
brut) a crescut cu 30%. După cum am menţionat mai sus, producţia industrială şi
agricolă din Franţa, în 1949, a depăşit nivelul din 1938.

În anul 1952, Planul Marshall a fost înlocuit cu Proceduri de Acordare a asistenţei

Mutuale, iar Programul de Reconstrucţie Europeană a fost înlocuit cu Ajutorul Social
Reciproc la sfârşitul anului 1951.

6. C ONCLUZII

5
http://www.dw.com/ro/planul-marshall-o-poveste-de-succes (Site oficial al organizației
Deutsche Welle), accesat la data de 14 mai 2017, ora 20:00
6
Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, Volumul V, Editura Institutul
European,1998, p.230
7
 Planul Marshall a reprezentat un moment foarte important în istoria Europei de după
cel De-al Doilea Război Mondial. Cu ajutorul acestui program elaborat de Statele Unite,
Europa s-a reabilitat din punct de vedere economico-financiar şi a ajuns să concureze cu
S.U.A., care în acel moment devenise prima putere în lume. Treptat, Marea Britanie,
Franţa, Republica Federală Germană şi Italia au pus bazele unei cooperări la nivel
europea între toate statele care au beneficiat de împrumuturile americane.

După finalizarea Programului de Reconstrucţie Europeană, în fiecare stat european

au urmat o serie de reforme structurale ale economiilor.

O consecinţă a Planului Marshall a fost propunerea Consiliului Miniştrilor din

cadrul OECE de a elimina restricţiile cantitative asupra a 50% din comerţul intern al
OECE, procent ce a crescut ulterior până la 90%.

Acest Plan îşi merită denumirea de Realpolitik. A reprezentat o mişcare inteligentă a

secretarului de stat american la acea vreme, ajutând atât Europa, dar şi Statele Unite.
Dacă Planul nu ar fi fost pus în aplicare, cel mai probabil statele europene ar fi ajuns să
se confrunte cu o adevărată criză politică, situaţia ţărilor să fie cu mult mai precară decât
în Marea Criză din perioada interbelică, iar posibilităţile de reabilitare să fie îndepărtate.

The Times scria într-un articol de pe 3 ianuarie 1949 că „dacă e să comparăm

eforturile de cooperare făcute anul trecut cu naţionalismul economic intens din anii
interbelici, se poate spune că Planul Marshall a deschis o era nouă, plină de speranţă, în
istoria europeană”.

În concluzie, Planul Marshall poate fi pus pe lista celor mai importante planuri şi
programe economice din decursul istoriei. El a reprezentat un punct de cotitură în istoria
construcţiei europene, unii susţinând chiar că a avut un rol în crearea unei Europe Unite,
ceea ce a stat la baza creării Uniunii Europene, mai târziu.

B IBLIOGRAFIE

8
Literatura de specialitate:

Berstein Serge, Pierre Milza, Istoria Europei, Volumul V, Editura Institutul

European,1998;

Judt Tony, Epoca postbelica: O istorie a Europei dupa 1945, Editura Polirom, 2008;

Stan Magda, Vornicu Cristian, Istorie, manual pentru clasa a XI-a, filierele: teoretica,
vocationala si tehnologica, Editura Niculescu, 2006;

Site-uri Internet:
1.http://www.dw.com/ro/planul-marshall-o-poveste-de-succes (Site oficial al
organizației Deutsche Welle);
2.http://pnl.md/Media/Brosuri/Marshall (Site official al Partidului National Liberal al
RM);
3.http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/Planul-Marshall-promotor-al-co91 (Site al
educației).