Sunteți pe pagina 1din 16

În conformitate cu Tratatul de la Lisabona

 Comunitatea are ca misiune, prin instituirea


unei piețe comune și prin apropierea treptată
a politicilor economice ale statelor membre,
să promoveze în întreaga Comunitate o
dezvoltare armonioasă a activităților
economice, o creștere durabilă și echilibrată,
o stabilitate crescândă, o creștere accelerată a
nivelului de trai și relații mai strânse între
statele pe care le reunește.
 În vederea realizării scopurilor prevăzute la articolul 2, acțiunea Comunității presupune, în
condițiile și în conformitate cu termenele prevăzute de prezentul tratat:
 (a) eliminarea, între statele membre, a taxelor vamale și a restricțiilor cantitative la intrarea și
ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror altor măsuri cu efect echivalent;
 (b) stabilirea unui tarif vamal comun și a unei politici comerciale comune în raport cu statele
terțe;
 (c) eliminarea, între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei circulații a
persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor;
 (d) adoptarea unei politici comune în domeniul agriculturii;
 (e) adoptarea unei politici comune în domeniul transporturilor;
 (f) instituirea unui regim care să împiedice denaturarea concurenței pe piața comună;
 (g) aplicarea unor proceduri care să permită coordonarea politicilor economice ale statelor
membre și împiedicarea dezechilibrelor în balanțele de plăți ale acestora;
 (h) apropierea legislațiilor interne în măsura necesară funcționării pieței comune;
 (i) crearea unui Fond Social European pentru a îmbunătăți posibilitățile de angajare a
lucrătorilor și pentru a contribui la ridicarea nivelului de trai;
 (j) instituirea unei Bănci Europene de Investiții, destinată facilitării extinderii economice a
Comunității prin crearea de resurse noi;
 (k) asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări în vederea creșterii schimburilor comerciale și
continuării în comun a efortului de dezvoltare economică și socială.
 Scopul principal al Actului a fost ofere un nou
impuls integrării europene și pieței comune care
exista deja. El a modificat normele de funcționare
a instituțiilor europene și a extins atribuțiile
acestora în anumite domenii. Pe această bază,
liderii UE au convenit asupra unui plan celebru,
incluzând un calendar pentru adoptarea unor noi
măsuri menite să ducă la „finalizarea pieței
unice”. Planul a avut succes, iar la 1 ianuarie
1993 piața unică a devenit realitate pentru cele
12 state care formau Comunitatea Europeană la
acea dată.
 (1) Competența Uniunii este exclusivă în
următoarele domenii:
 (b) stabilirea normelor privind concurența
necesare funcționării pieței interne;
 (1) Competența Uniunii este partajată cu
statele membre în cazul în care tratatele îi
atribuie o competență care nu se referă la
domeniile menționate la articolele 3 și 6.
 (2) Competențele partajate între Uniune și
statele membre se aplică în următoarele
domenii principale:
 (a) piața internă;
 (b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
 (c) coeziunea economică, socială și teritorială;
 (d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor
biologice ale mării;
 (e) mediul;
 (f) protecția consumatorului;
 (g) transporturile;
 (h) rețelele transeuropene;
 (i) energia; RO 30.3.2010 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C
83/51
 (j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
 (k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate
publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat.
 Articolul 2
 (1) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii
competență exclusivă într-un domeniu
determinat, numai Uniunea poate legifera și
adopta acte cu forță juridică obligatorie,
statele membre putând să facă acest lucru
numai în cazul în care sunt abilitate de
Uniune sau pentru punerea în aplicare a
actelor Uniunii.
 (2) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o
competență partajată cu statele membre într-
un domeniu determinat, Uniunea și statele
membre pot legifera și adopta acte obligatorii
din punct de vedere juridic în acest domeniu.
Statele membre își exercită competența în
măsura în care Uniunea nu și-a exercitat
competența. Statele membre își exercită din
nou competența în măsura în care Uniunea a
hotărât să înceteze să și-o mai exercite.
 (3) Statele membre își coordonează politicile
economice și de ocupare a forței de muncă în
conformitate cu condițiile prevăzute în
prezentul tratat, pentru definirea cărora
Uniunea dispune de competență.
 (1) Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea
sau asigurarea funcționării pieței interne, în
conformitate cu dispozițiile incidente ale
tratatelor. (2) Piața internă cuprinde un spațiu
fără frontiere interne, în care libera circulație
a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a
capitalurilor este asigurată în conformitate cu
dispozițiile tratatelor. (3) Consiliul, la
propunerea Comisiei, definește orientările și
condițiile necesare asigurării unui progres
echilibrat în toate sectoarele vizate.
 Articolul 27 (ex-articolul 15 TCE)
 În redactarea propunerilor sale în vederea
realizării obiectivelor prevăzute la articolul
26, Comisia ține seama de amploarea
efortului pe care anumite economii care
prezintă decalaje ale nivelului de dezvoltare
va trebui să îl susțină pentru instituirea pieței
interne și poate propune dispoziții
corespunzătoare
 (1) Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală
care reglementează ansamblul schimburilor de
mărfuri și care implică interzicerea, între statele
membre, a taxelor vamale la import și la export
și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și
adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu
țări terțe. RO 30.3.2010 Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene C 83/59
 (2) Dispozițiile articolului 30 și cele ale
capitolului 3 din prezentul titlu se aplică
produselor originare din statele membre, precum
și produselor care provin din țări terțe care se
află în liberă circulație în statele membre.
 Se consideră că se află în liberă circulație
într-un stat membru produsele care provin
din țări terțe, pentru care au fost îndeplinite
formalitățile de import și pentru care au fost
percepute în statul membru respectiv taxele
vamale și taxele cu efect echivalent exigibile
și care nu au beneficiat de o restituire totală
sau parțială a acestor taxe și impuneri.
 Statele membre răspund de implementarea corectă și
la timp a legislației europene, iar Comisia are
obligația de a monitoriza.
 Dacă un stat membru nu respectă legislația UE,
Comisia are atribuții care îi permit să pună capăt
acestei situații. Comisia poate prezenta cazul în fața
Curții de Justiție a UE de la Luxemburg. Procedura de
încălcare a dreptului UE (procedura de „infringement”)
cuprinde mai multe etape și începe, de regulă, cu
efectuarea de către Comisie a unei investigații, în
urma primirii unei plângeri.
 Comisia poate lansa o investigație și din proprie
inițiativă, dacă are motive să creadă că există o
problemă.
 În cazul în care nu se ajunge la o soluție în urma
schimbului de opinii între Comisie și guvernul statului
membru vizat, se poate solicita intervenția Curții de
Justiție. Aceasta va pronunța o hotărâre care va stabili dacă
a fost sau nu vorba despre o încălcare a dreptului UE.
 Curtea nu poate anula o măsură națională incompatibilă cu
legislația europeană și nici nu îi poate ordona statului
membru în cauză să plătească daune unei persoane fizice
afectate de încălcarea dreptului UE.
 Rămâne la latitudinea statului membru să ia măsurile
necesare pentru a se conforma legislației europene.
 Dacă statul membru nu se conformează, Comisia poate
apela din nou la Curte, iar aceasta poate impune plata unei
sume forfetare sau a unor daune cominatorii până la
încetarea situației de infringement