pr. prep. drd. Marian VILD CEI MORTI SI CEI VII LA PARUSIE: 1 TES 4, 13-18. NOTE EXEGETICE (APOSTOLUL DE LA. INMORMANTARE) Preliminarii Unul dintre cele mai cunoseute texte din Noul Testament de cite credinciosii ortodocsi este cel din Epistola 1 catre Tesaloniceni a Sféntului ‘Apostol Pavel, capitolul 4, versetele 13-18. Acest lucru se datoreazai mai ales faptului c& Biserica a randuit ca aceasta pericopa st se citeasca in cadrul slujbei de inmormantare, alaturi de textul evanghelic din n 5, 24-30. fn studiile biblice de Ja noi, textul respectiv mi se giseste, ins’, printre preocuptirile exegetilor, remarcim chiar, ipsa unor comentarii exegetice la acest pericopa in cercetarea biblica roméneases de astizi. Ultimul de acest ‘gen il putem afla in comentariu! la Epistola I catre Tesaloniceni al parintelui Haralambie Rovenja publicat la Bucuresti in 1938, de altel, ulimul comentariu Ia noi asupra acestei Epistole”. lati de ce, studiul de fata tsi propune, nu numai umplerea unui gol, ci si tndreptarea preocupatilor exegetice care texte ale Sfintei Scripturi ce aleatuiesc baza bibliet a sfintetor slujbe din cultul ortodox. Desigur ci vom aborda textul din punct de vedere ‘exegetic, iar nu omiletic, san liturgic si vom ineerea si schifim o imagine de ‘ansamblu, atat eat permite un studia, asupra problemelor si'discutiilor care ‘an preocupat pe exegef, Incepind cu perioada patristic, pant a cele mai noi cercetiri in domeniu. Asadar, incercim si aprofundim exegetic pericopa apostolick de la slujba famormantari, si astfel si oferim o perspectiva ct rai corecti si 0 baz cit mai solida'nu numai preofilor si teologilor ci gi credinciosilor domici si aprofundeze textele Sfintei Seripturi. " Dr. Haralambie ROvENTA, Eplstola india cre Tesalonicen! a Sfamulut Apostot Pavel nroduecere 3 comentar, Bucuresti 1938. 2 Naam lua in ealeu, aici, wader din alte Limb, precum este lerarea Pinte Achim, Justin PoroViCy, Comentarit la Epistola I Tesalonicent a Sfintului Apostol Pavel, addi ‘rd, Sabin Preda, Ed Bizantina, Bucuresti, 2008.10 pr. prep. drd. Marian VILD ‘Text, preocupari si structurs T Tesalonicent 113: 00 O&hoier & ye | V Tesaloniceni 4, 13: Nu voln 58 fii ayvocty,—dBehhol,—neph_tav | negtiinfd, frajilor, despre cei ce au rooney, Gow Hh Ronde Keb eel | aedormiy, cvs mew inristai, precio of Aotnol ob ih Exoveee eaiéa.14 el | cella care mu aw midejde 14, Cet Yip moteioper "Set "enpote, dnlOavey | acd eredem of Hsus a murit a Inve, re dvéorn, obs ral 6 Oede toh | tor apa (eredem) cd Dunnezen pe cei roupnplvnac’ uk 200 'ne0d bY | adormit prin sus Ilva duce Impreunt abip.15 Todro yap ipiv A€youey & | cy BL 15. Caci aceasta vi spunem in Révay ruption, ex tacts ob Cavees ol | (aypd) cundntul Domnulud c& not cei vit, reptiersducvor cle tip rapovalay 109 | cei rdmasi la venirea Domi, nu vom reapion ob uh dooney sob: | iu inainte celor adormiti 16. Cac, ouurpivrac 16 Sr ands & xtorog | nsusi Dommul, ta porunca, la glasul ree ty ov dri | rhage gh Tabi iy O08, axaproetat da obpHV00 | mnecen, se va pogori din cer si cei kad of vexpal tv Xpiors dvworfoovee | mnorii fn Hrsios vor fia tnd, 17. pron 17 Trees Fuso Cates ei or atime Jo ig ets | impreund cu ef vom fi rapt nor, fomeradite B M e empl pe, Bonn sh brag ndvrore obv Kup toducte. 18, | 4 Pururea cu Dommul vom fi. 1 “Qore napmeadcire @ispove a roic | Drept accea mangdiati-va unit pe alti Adyors cobro1. in (cu) aveste crvinte. cesta pericopa este prima parte dintr-o sectiune mai mare (4, 13 -5, 11) care se ocupt de eshatologie, si confine cea mai explicit descriere a Parusici pe care 0 gisim in Epistolele pauline. SRintul Apostol Pavel nu se ‘ocupi aici, de fapt, de venirea a doua a Domnului fn sine, ci atinge acest subject rispunzind nelamuririi tesalonicenilor, in ceea ce priveste participarea celor deja morti la Parusio. Textul a suscitat multe dezbateri din partea exegetilor, care si-au focalizat interesul pe mai multe teme, Astfel, ‘uni au susfinut c Apostolul nu le-ar fi predicat deloc tesalonicenilor despre Iinvierea mortilor, sau doar unora despre Parusie*,alfii au aprofundat mai ales ajteptarea iminenfei Parusici, si intirzicrea ei, s-a accentuat polemica » Aga F. GuyTeRann, Die Ficharologie des Hl Paulus, Masser, 1932, pp. Witexens, ,Der Urspring der Uberiterung der Erscheinang des Aufestanden lund Denksiructren, Festschrift E Schlink, Vanderhoeck, Gotingen, 1963, pp. 8 .u. "nga R. RENE, care avansexza ipoteza cA mumai unele dine comune (csele-biseriei) din ‘Tstonie au ait invayatura paulina despre Parsi, ¢ 8 atuncicind Apostollindearna a Epistola sa si fie ett: ,tutrorsfnilor fli” (7 Tes 5, 27), vr si emedieze aceasta Situafie (Va. lucrarea: Paul's Barly Period: Chronology, Mission Strategy, Theology, Ferdmans, Grand Rapids, 1998, pp. 385-386) Ase eden B, RIGAUX, Lee éptres cu Thesslonicens, Pais, 1956, pp. 222-229(Co morti sce vit la Parusie Tey anti-gnostic& a Apostolului’, sau evolufia eshatologiei pauline’, imparatia de ‘o mie de ani (mileniul), sau apocaliptica pauling?, ete. La © privire asupra istoriei exegezei acest probleme’? au fost foarte dezbatute: = daca Sfantul Pavel a propoviduit, sau nu, eredinta in invierea mortilor in timpal misiunii sale din Tesalonic; « relatiadintre prezentarea invierii in J Tes 4 si I Co 15; = modul unie in care Apostolul descrie Parusia, cu ripirea credinciosilor cu trupul in vazdulh pentru a intémpina pe Domnul, ete. ‘Textul nostru este o subsecfiune, care, desi nu incepe prin cuvintele rept 6&, (expresie care totusi apare si aici, dar nu la inceput) precum cea precedenta (4, 9), sau cea care urmeaza (5,1), impreund cu acestea rispunde ‘unor probleme punctuale care frimantau pe credinciosii din Tesalonic" ‘Aceste probleme au fost transmise Apostotului prin Timotei, dar nu este fexclus ca, acesta din urmi, si-i fi adus chiar o scrisoare Sf. Pavel din partea tesalonicenilor. Unii exegeti"? au incercat chiar s& reconstituie scrisoarea tesalonicenior eatre SE. Pavel. 1 Tes 4, 13-18, este in sine o constructie bine inchegata, versetele 13 si 18 care incadreazA textul, se adreseaza comunitati, iar in partea centrala, text, cel putin tei © W, Scmmmiats The Historia Situation ofthe Thessalonians Epistles, fa: Paul and the Gnostics, Abingdon, NashvilleNew York, 1972, pp. 123-218; si Woligang Haxscu, Eschatologsche Extstens. Ein exegetiecher Belrag stm Sachanliogen von I. Thessalonicher 413-511, Vandethooek & Ruprecht, tinge, 1973, pp. 23-29. +P Tiormwann, Die Toten in Christus” Eine rcligionsgeschichiche und exegetische Untersuchung zr palinischen Eschaologi", NTA 2, Minster, Aschendorf, 1966, pp. 325- 5331; sau RE, CHARLES: Hseharology, she Docirine of @ Funure Life tn Israel, Judaism anc Christianity, cap. X1 The Pauline Bschatology in its Four Stages", Schocken Books, New York, 1963, pp. 437-473, " Ylans-Alwin WILCKE, Das Problem eines messianischen Zwieschenreichs bet Paulus, ‘wing Vere, ZarichiStuteat, 1967. PT. Hakraan, Prophecy Interpreted: The Formation of Some Jewish Apocalyptic Texts and ‘the Bschatologlea! Discourse Mark 13 Par, Lund, Gleerup 1966 (Con 1), pp. 18-190. "Cf Joseph PLEVMI, The Taking Up ofthe Faithful and the Resurrection ofthe Dead in 1 “Thessalonians 4: 13-18% ins CBQ462, Apeil 1984, p. 274, 1’ jvean astfel aii tei probleme: despre dhagostea frdfeased~Theph & i Guusergi (4, 9), despre cet adormiyi~ rep vv Koxtonévav (4, 13) $i despre ant yl wremuri~ Hep 8 xO pan wa av eau (5) Beebe pili: LR. HARRIS, A Study in Leter-Wiriting” i: Expostor, series 5, 8 (1898), p. 173. CE EB. Bruce, 142 Thessalonians, Word Books, Publischer/Eaco, Texas, 1982 (WBC 45), p. 95. Bate destl de clr eX expresile: Te 8& (I Tes 4,9; 5,1) si rep sv (I Tes 4, 13), eae introduc teme suoesiv, sunt rispunsuri punctual ale Apostolulu a itrebtrle care icaw fost transmise fie pe eale oral, fc In sri. Ese posbil, dar mu verficabl, ea Sf. Ap. Pavel sf primito erisoare de la cestini dn Tesalonic. Vezi si: AJ. MaLateese, ,Did the ‘Thessalonians Write to Paul?” in: RT, FORTUNA, BR. GAVENEA (ed), The Comversation Continues: Studies in Paul and Jol x Honow of. Lous Maroy, Nashville: Abigdon Press, 1990, pp. 246-257.im pr. prep. trd. Marian VILD gisim invafétura!® despre situatiacelor vii si a celor mori la Parusie. Scopul Sf. Pavel este acela de a indepiitaintristarea din rindul tesalonicenilor (v 13), si de a-i miingfia (v. 18). Partea centralé a textului se pare c& urmeaza o tradifie crestind primara referitoare la invafitura eshatologica, elementele ei putdnd fi identificate mai ales in Evanghelia dup’ Matei"*, dar care are 0 pputemnic& ancorare in traditia iudaicd, Astfel, se vorbeste despre venirea a doua a Domnului (Mi 27, 3, 27, 37, 395 I Tes 2, 19; 3, 13; 5, 235 2 Tes 2, 1, 8), din ceruri (1 Tes 1, 10; 2 Tes 1, 7; Mt 24, 30), pe norii cerului (Mt 14, 30, ‘Ap 1,1), insolit de Sfinfi Ingeri (7 Tes 3, 13; 2 Tes 1, 7; Mr 24, 3), in sunete de trambith (Mt 24, 31; 1 Co 15, 52). Probabil ca tesalonicenii cunosteau aceasti invafitura, nelimurirea lor era tn legiturd cu cei care deja muriseri dintre ei, care va fi situatia lor la Parusie? Vor putea participa deplin, precum cei care vor fi find atunci in via la evenimentele ce se vor destisura? ete, De aceea, Sf. Apostol Pavel nu pune aici accentul pe Parusia Domnului, ci pe situafia celor deja adormifi in contextul Parusiei. Pe invajatura despre venirea a doua a Domnului, pe care tesalonicenii 0 cunosteau deja, Sf. Pavel pliaza invafitura despre participarea celor mort la acest eveniment. Dupa J. Gillamn verseiele 14-17 din I Tesaloniceni ar putea fi structurate dupa un model circular de tipul AB B' A": 4,13 A Introducere: sf nu va intristafi 4,14 BKerygma si implicatile ei 4, laa a Kerygma: lisus a mutit sia fnviat 4, 14b b Mori tn Hiristos 4, 15-17 BY Cuvantul Domnului si implicatile lui 4, 15-170 a Cuvantul Domnului 4,17 ’b Coi vii si cei morti impreund cu Domnul 4,18 A’ Concluzie: mangaiafi-va unul pe altul Citit dupa aceastt schema, constructia paulina devine si mai timpede, corespondenjele care pot fi observate intre parfi subliniind intenfia ‘Apostolului. Astfel, afirmatia kerygmatica din v. da (B a) este despre un ‘eveniment recut, in timp ce ,cuvéntul Domnului” din v. 15-17 (B' a) se referi la evenimente ce vor avea loc in viitor, la Parusie. Folosirea aceluiasi verb: aviornur pentru fnvierea lui Hristos (in v. 14a) si pentru cea a Cand spunem ,nvitar”, nu ne referim aii lao parte dogmatic aa cum o tim noi din ‘manu, cre sistematizezeinreaga Invjtura erestind despre Parsi, Sf Ap. Pavel ma Serie tesalonicenilor un tatat de dogmatic, ci rispunde unei nevoi concrete a comuniai, Timiténdu-se la aceasta, De aceea un comenttor ca Traugott HOLTZ, sere esc este vorba de \Dogmatik als. Pataklese” (Der erste Brief an die Thessalonicher, Benziger ‘VerlagNeuenkirchener Verlag, Zrch wid Dusseldorf, 1998 (EKK XI), p. 183). (CEFF. BRucs, 142 Thessalonians, p95. SCE John GHastAN,,Signals of Transformation in 1 Thessalonians 4: 13-18", in: CBQ 472, ‘Apni 1985, p. 272Cei mort st eet vit la Parusie 13 crestinilor (in v. 16b), stabileste o relafie apropiaté intre cele dowd evenimente’®, De asemenea, obtag kal — tot aga - din v. 14b (B b), din prima parte, are ca si corespondent pe xal. ofc — si asa ~ v. 17 b (B'b) din partea a doua, lar lui odv air (impreund cu El) fi corespunde oiv Kupig (impreund cu Dommul), din aceleagi versete’?. fnvatitura pe care Sfantul Apostol Pavel o prezint’ aici, poate fi Ampargts n dowd pir, dup cele dout argumente pe care ea este structuratt fn prima parte, versetele 13-14, Apostolul aduce un fundament hristologic, iar in cea de a doua, v. 15-18, descrie Parusia, din perspectiva participarit la acest eveniment a celor deja adormifi si a celor in via, bazindu-se pe ;euvantul Domnula” (v.15). Problema tesalonicenilor ‘Apostolul incepe eu 0 expresie pe care 0 va folosi destul de des in Epistolele sale: Nu voim s8 fifi in nesting, frafilor..” (0% 8€dowev BE pec dyvociv, abchbot). Expresia este 0 introducere pentru situafile tn care ‘Apostolul doreste si corecteze o invatituré gresit, si explice ceva ce nu a fost injeles, sau st ndued ceva important Ia eunosting& (Rem 1, 13; 11, 25; 7 Co 10, 1; 12, 1; 2 Co 1, 8). Ea apare si in forma pozitiva: ,C&ci voiese ca voi SA sti. (Fip 1, 12; Col 2, 1; 1 Co 11, 3). in contextul general al Epistol fnsi, expresia este singular i acest lucru ne indic& nu numai centralitatea temei, ci i importanfa ei pentru Apostol. Acest fapt devine mai evident dact finem seama de faptul ci in intreaga Epistoll, Apostotul, face apel la memoria credineiosilor din Tesalonic: <1 nade offare = precum stp =21 _Atrol yap offare ~ el stifi vot insivd =2,2.5 Kade face = precum stifi -2,9 Mimioveiete = yd aducef|aminte 12! 10 tmete wépropec + vol suntefi martori 2.11 Kabiévep offace + precum stti 23) 3be4 eccot tip olbare ... Kak otSare ~ eel stif vol Eas .gf si “4,12 nade napehifere ..offace — ~Precum ati primit .~ $1 sit 24,6 Kal mpoetmoqien iptv Ke . bee para choirs ceproptyche v-am dat mérturie 74, 10-11 Kal yep aovetee ard ... nade ~ aceasta 01 facet» preci v-am cat ‘iaty mepmryetaaqer Porunct Gf. Gitex, Signals of Transformation in 1 Thessalonians 4:13-18" 9) Gusta, Signals of Transformation in 1 Thessalonians 4:13-18". 1 Q3. Matatinae numeste aceste formolési yeigee epistolere” (i: The Letters 10 the ‘Thessalonians, Doubleday, New Yark, Toronto, Sydney, Auckland, 2000 (AB 32B), . 262.)na pr prep. drd. Marian VILD =5,1 ob ypelav Exere itv ypdipeoda - mu avetinevote sd vi seriem 25,2 dpi olbare = sit bine (exact) De nous ori se foloseste acelagi oféare (siti) pe Hangi celelalte cfteva formule care, impreund, fac apel Ia memoria credinciosilor. Acest Iueru indica in mod cert, faptul ci Invafitura crestin& 2 fost propovaduita in ‘Tesalonie si asimilatt de catre credinciosii de acolo”. CObservim ca in aproape fiecare pericop’ mai important Apostotul face apel la memoria eredinciosilor, cu exceptia pericopei din 4, 13-18. In aceasta perspectiva putem afirma ca in 4, 13-18, Apostolul scrie tesalonicenilor despre un subject pe care mu fl abordase in scurta sa sedere la Tesalonic. Folosirea aici a verbului eyvoéo mu este, insi, un indiciu c& tesaloniceni 1ar fi cunoscut eredina in invierea morilor, cum a sustinut Grundmann, sau Wilekens. Cel mult, ar putea fi un indiciu ci ei aveau dificult in a accepta fnvierea trupurilor, cum susfine T, Holt®, sau, cel mai sigur, c& ,nestinta” Jor consta fn teama ca nu cumva cei ce murisera dintre ei si fi pierdut din privilegiile pe care le vor avea cei vii la venirea Domnului. Agadar, nu este ‘nu cunosteau eredinja fn tnviere sau {nvagatura despre Parusia Domului, ci de ,nestin{a” acestora in ce priveste participarea eredinciosilor morfi, la venirea Domnului. ‘Apostolul doreste 4 réspund’, deci, nelémuririi tesalonicenilor cu privire la soarta celor ,adormifi” (nepl. rcv xowoyévav) Ia venirea tata slava a lui Hristos. Avem, astfel, 0 prima di in vocabularal pauli expresia ,cei adormifi”, este folositi de Sf. Pavel pentru crestinii care au murit", pe ednd atunci cénd este vorba de Hristos, intotdeauna spune c& ‘Acesta’,a murit”, probabil pentru a nu da prilej de indoiala tn cea ce priveste moartea real a Mantuitorului™. Exegetii moderni arata c& expresia, care apare intotdeauna in Noul Testament la pasiv, este un enfemism, destul de des folosit in antichitate”. Intr-adevar, expresia este folosita si in Vechiul ‘Testament (de exemplu despre moartea lui David citim in Septuaginta: sia adormit David cu pirinfi s8i” — kal &xousion Acuié etd tov rarépov aixos ~ 7 Rg 2, 10 LXX), $i in literatura greacd (Homer, foloseste expresia chiar pentru moartea in batilie Iiada 11. 241%), Desi nu se vorbeste despre ‘nviere, uzanfa expresiei in Vechiul Testament indica speranta tn continuarea Ch IR, Hawwison, Poul and the Inperal Gospel at Thessoontt, we: ISNT 25.1 September, 200, p 73; el veden acest formule, pir le strategie retorice pauline 277 Hansson, Paul and the nperil Gospel a Thesslonk, p, 191-192 2" ovat expimare pling a fst pest incall erode, unde mu se vorbesteniciodatt & sci moc itdeauna de ox ori (ae vden, dep, Se amor. SGU. Rovira, Epistle bd edire Tealoicnt, p16, 186 iq se vee. PP. BRUCE, 142 Thessalonians, p98; T HOLTZ, Der erte Bef an de Thestaloncher,p 188 MCLEE BRUCE, 142 Thessalonians, p96.Cel mort $ cet vit la Parusie us colo de moarte (vezi si Fe 47, 30; Is 43, 17). Uneori se foloseste aceasti exptesie pentru a desemna starea de dinaintea tnvierii (Dn 12, 2; 2 ‘Mac 12, 44-45 ete.), ins’, dincolo de uzul expresiei in antichitate, si de orice delicatefe atunci clind este vorba despre cei mori, pentru Sf. Apostol Pavel cexpresia nu este un eufemism, ci o realitate. Aceasta intrucat pentru erestini: {eine moare avand credinfi in Domnul cel inviat, acesta cu adevarat isi ‘timite trupal in somn adine, somn care dureaz pan la tnvierea universal, pnd la trezirea universal din moarte in ziua Judecdfi...2”. Astfel, este Evident c& Apostolul foloseste expresia pentru crestinii morf (comp. v. 14), jar nu pentru mor} in general. Textul ne lasi si infelegem cd, desi provenind fn majoritate dintre pigini, membrii comunitatii din Tesalonic, mu aveau probleme in ceea ce priveste eredinfa in invierea morilor, ca cei din Corint, Gi se ,intristau” nestiind situatia celor deja morti in momentul Parusi Pentru’a le semnala pericolul unei astfel de atitudini, Sf. Apostol Pavel compara intrstarea lor cu cea a celor care nu cunosteau invafitura crest: ca s2 nu va intrstafi ca ceilalfi care mu au nadejde” (Lue yi, Aumjode Keb, real of Arnot of yh Exoures Ednibn), Prin ,ceilali” (ot Aovrot) trebuie si {njelegem aici, cu siguranf, in primul rand pe piigani (a se compara cu £/2, 3), Se sti of dintre iudei doar saducheii nu credeau in inviere (Mr 22, 23-28; ‘Me 12, 18-23; Le 20, 27-33), Apostolul Pavel fiind familiarizat cu aceast credin{i inc& inainte de convertie, el ficdind parte din tagma fariseilor (FA 23, 6). Aici ins’, aga cum am afirmat deja, nu este vorba de credinfa in inviere, ci despre intristarea tesalonicenilor care credeau ci cei deja adormiti ‘mu se vor putea bucura precum cei vii de Parusia Domnului. in aceasta perspectivi of Aotoi fi desemneazii nu doar pe piigzni, ci si pe iudei”. De fapt Apostolul fri s& se refere, aici, in mod special la pigéni (nearmuri) sau la iudei, el demarca in mod categorie speranta crestina de ,.nestiinja” celor ce ‘nu au crezut in Hristos. Desi Apostolul se referi aici expres ta fntrstarea tesalonicenilor provocati de nestiinfa cu privire Ia modul participirii celor deja adormiti la Parusia Domnului, textul poate consttui si un fundament pentru atitudinea crestind tn faja mortii. In acest sens o problema ar fi accea a legitimitaii precumn si a limitelor intrstrii pentru crestini tn fafa mori, Textul ne last si fnfelegem ci intristarea pentru cei morfi mu trebuie si fact parte din atitudinea crestinilor, cel pusin mu aga cum o fac piginii, La o privirea ‘general asupra Noului Testament in aceasté privingl, nu putem si nu sesizim textul ioaneic unde il gisim pe Hristos Insusi lcrimand la 25, porovicr, Comentari la Epstola I Tesaloniceni, p. 103. EF. Bruce in comentaral su la Faptesugerea ci cei adormij de ic ar ptea fi cei ust in prigoana prin eae a treet tintra comuntate din Tesalonic (FF. BRUCE, The Acts ofthe poses, Grands Raps, Erdnanns, 198, p 327). "aga si T. HOLT, Der erste Brief an die Thessalonicher, p. 189 si AJ. MAUHERBE, The Letters to the Thessalonians, p. 265.116 r. prep. drd. Marian VILD ‘motméntul prietenului stu Lazar (11, 35). Verbului Avrée inseamna a(se) intrsta,o(se) mahni, a (se) amir a (3g) indurera®, Dax wzul euvéntul in Noul Testament nu ne spune prea mult, Relevant este doar textul din 2Co 7, 81, care opune ,intristarea lumii” (eSowou 26mm) care aduce moarte, fntrstarii dup Dumnezeu” (cari Gedv 2m) care aduce pocdingé spre méntuire (v. 10). in cazul nostru, cuvéntul paulin nu trebuie, ths, infeles ‘unilateral, cum e% nu ar trebuie deloc si ne intristam in fafa morti, ci si nu o facem ca unii care nu au nidejde”. Pe aceasta linie merge si exegeza patristic, De pild&, Sf. Ioan Gurd de Aur arati ci nu intristarea in sine este condamnati de Apostol, ci ,jelirea” prea mult"; iar Fericital Augustin ne spune gi el ci: ,Apostolul n-a opritintristarea cu totul, ci numai o asemenea intristare cum au pAginii care nu au ndejde™". Aceasta pozitie poate fi urmititd si i exegeza ortodoxA de astizi. Bunioara pirintele Justin Popovici comenteaz&: ,Crestinii nu trebuie si se t&nguiasct pentru morfi lor cei adormiti ca $i ceilalfi care nu au néidejdea invierii, Aceasti nidejde nu o au fn general eci ce nu sunt crestini, cei din afara crestinismului, Este de sine ‘nfeles c& crestinii se tinguiese pentra cei ce au murit, pentru mori lor, pentru ci, fie si pentru o vreme, se despart... Voi putet si trebuie cu adevarat sii vi intristafi fn faja mori, dar si mu o faceti ca necredinciosii care nu au nidejde™", Infelegem, asadar, ci nu intristarea este condamnata aici, ci {nristarea peste masura si fir de nddejde. Nadejdea este pentru Sf. Pavel una dintre cele trei virtufi teologice (I Co 13, 13). A fi fart midejde ‘nseamni a fi firs Dummezeu (Bf2, 12). Nadejdea este cea care ne orienteazit eshatologie (J Tes 1, 10)". Rispunsul paulin Primul argument Primul argument de la care pomeste Apostolul pentru a le da nidejde, {n ceea ce priveste situatia celor morti la Parusie, este moartea si invierea lui Hiristos: ,,Caci dact credem ci lisus a murit si a inviat..” ~ el yp ® Ct. Ditionar greeromdn al Noului Testament, trad. Gheorghe Badea, Scietatea Biblc& Interconfesionala din Romania, Bucuresti, 1999, p. 176. BK se-vedea 2 Co 2,2. 4, 7:7, & Mt 19,22; 26, 37; In 16,6. 20; 21, 17; Le 22,45; Ro 14, 15: Flp2, 21 2% Gila VI a | Tesaloniceni, in Comentorie sau Explicarea Epistle cre Colosen, 1 - 11 Tesalonicend a celui intra sti Pirie nostra loan Hrisostom, tad. death. Teodosie ‘Athanasi, si, 1905, pp. 230-231 igpitola 263.3 dup H. RovENTA, Epstola india ere Tesalonicen,p. 108. 3H! Roventa, Bpetola intia edtre Tesalonicent, p. 104-105. 2 Acest Incr intl gi in rdaguiala nmorrfatari, unde tn roparal sje, ne yg ea ‘Dumnezeu sf odihneased suletul celui adormitntruedt: spre Tine nidejea sa pus.”Cet mort gi cei vi la Parusie 47 moreiouer drt "Imooig anéBavey xei duorn (versetul 14a). Apostolul le smintestetesalonicenilor fundamental eredingei erestine, care este credinja invierea lui Hristos. Intr-o forma mai dezvoltata gasim aceasta formulare si in Epistola I catre Corinteni: ,Caci v-am dat, nti de toate ceea ce si eu am primit, c& Hristos a murit pentru picatele noastre, dup’ Seripturi $i c& a fost ingropat si ca a inviat a treia zi dupa Seripturi” — dn€Oaven ... kad... eniyeptar (15, 3-4). $i in alte contexte, Apostotul face apel ta cele dou evenimente care constituie baza credinfei crestine: Cine este cel ce osiindeste? Hiristos, Cel ce a murit $i mai ales Cel ce a inviat, Care $i este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceste pentru noit” — Xpuorde ("Ineoi] 6 droGaasy, wadhov 5 eyepVetc (Ren 8, 34); ,Si a murit pentru tofi, ca eei ce vvia7i sii mu mai vieze lorusi, ci Accluia care pentru ei a murit si a inviat” — 36 inp edeav dnobavdver Kel Lyepdevrr (2 Co 5, 15). Toate acestea mu sunt altceva decat diferite formulari ale marturisirii de ereding& din Biserica primar, fn acest sens am putea spune ci e vorba de o mairturisire de credin( prepaulin®*, Oricum este clar ci in teologia paulina hristologia — mai ales moartea si fnvierea Iui Hristos — este temeiul eshatologie?® Pirintele Stiniloae surprinde extraordinar acest adevir: ,Hristos cel inviat este prin EI insusi inceputul si profetul sfarstului viefii actuale a lumii gi al ridicdrii ci in plenitudinea viefii in Dumnezeu”™”. Kerygma apostolic’, cuprindea in miezal ei, propoviduirea mor{ii $i invierii hui Hristos. Pe afirmarea acestei credinfe se bazeazi tot ccea ce spune Sf. Pavel tesalonicenilor™ (ef. 1, 10). Din punct de vedere gramatical, conjunctia et ~ dacdi cu care incepe propozitia nu introduce 0 conditie, ci scoate in evidenta o realitate. Nu este vorba de nici o indoiala, aici, deoarece constructia este cu indicativ. Doar ca ‘Veei $i Otttied Hortus, Poulusrution J, .C.B. Moke (Pau Siebeck), Tubingen, 2002 NUNT 143), p. 205, * CL Gunter Havre, Der erste Brief des Paulus an die Thessoloncher, Evangelische ‘Verlagsanstalt, Leipzig, 1999, p. 78, C. WaNNAMAKER, The Epistles fo the Thessalonians. A Conmentary on the Greck Text, Grand Rapids, 1990 (NIGTC), p. 168. Hamisch eede c& est © formulare a SE. Pavel insu, cae face doar aluzie Ia o mirtrisie de eredingt (in W. Hawwusca, Eschatologiche Exlstens, p33). °* Veai si: Udo Scuntts, Paulus. Leben wnd Denton, Walter de Gruyter, Bertin - New York, 2003, pp. 667-668; U. Lt, ,Eshatologe und Friodenshandela bel Paulus, in: Exhatologte tuud Friedenshanden, Verlag Katholsches Bibelwerk Gmbil, Stuttgart, 1981 (SBS 101, p, 156; Frangjosef Frotrzuein, Christologie und Eshatologie bei Paulus, Behter Verlag, 1979, 2 Sis reologia Dogmatict Ortodoxd vol. 3, EIBMBOR, Bucur, 1997, p. 235. > "Vie cep mur Inceaga sore (ez eet rycen red nt-am event cme av ons te ~ moat taal se — 5 boer t rez erontte comuniun en isos eli eho n vio, opp a Heated eet comnts18 pr. prep. drd. Marian VILD forma pare ipotetic, exprimdnd, de fapt, un adevar fundamental de eredin}i”, la care aderasera si tesalonicenii, Prin formularea pe care 0 di, ca 0 propozitie conditional, Apostolul isi atinge foarte bine elul, acela de a Constrange intr-un anumit fel, pe tesaloniceni si-si innoiase’'‘marturisirea credinfei in Hristos cel inviat™®. Din punct de vedere filologic, atipie pentru scrierile pauline este folosirea aici a verbului év’ornst pentru a desemna ‘nvierea lui Hristos - Apostolul Pavel folosind de obicei verbul éyetpety ~; iar din punct de vedere al ideilor enunjate, atipic este faptul ci Apostolul amintind aici de moartea lui Hristos, nu face si o afirmafie soteriologic’ in Jegatur’ cu aceasta, precum in alte Epistole (Re 5, 6-9; Rim 14, 9; 7 Co 8, 113, Ga 2, 21, etc). Desi aceste diferente se pot explica prin contextul diferit, pputem spune cA afirmatia soteriologicd mu lipseste eu totul, daci Iuim in considerare textul din cap. 5, 10; iar versetul 16 foloseste acest verb ~ éyovijooveat — dar pentru credinciosii crestini. fn ceea ce ne priveste, folosirea repetata a lui dvfotra, pentru a desemna invierea Ini Hristos, din versetul 14, si apoi si pentru credinciogi in v. 16, ne duce la concluzia ca Sf. Pavel red aici fidel o marturisire de eredinfi din Biseriea primar, sigur fntr- ‘o maniera personala Partea a doua a frazei datoriti expresiei oboe Kai devine din conditional, comparativa: ,tot aga (credem) c& Dumnezeu pe cei adormi prin lisus fi va aduce impreund cu EI”. $i subiectul se schimb& de Ia Hristos, {n prima parte, la Dumnezeu Tatil, th partea a doua. Dar chiar si aga, cursul frazei nu este cel la cate ne-am astepta, Datoritt primei fraze (daca eredem ca lisus a murit si a inviat), ne-am astepta ca a doua si sune astfel: tot asa credem cit pe cei morti prin lisus Dumnezeu fi va invia (asa se exprima’ Sf. Pavel in 7 Co.6, 14; 2 Cod, 14), Dar, aga cum am sublinia, Sf. Pavel nu se ‘ocupa aici cu fnvierea, ci cu situatia celor morti Ia Parusie, de aceea el adapteazi marturisirea’de credinfi din prima parte, In scopul pe care fl ‘urmreste, in partea a dowa. Desigur cd expresia der obv ait (ii va aduce impreund cu ED presupune invierea, dar cuvantul det nu este sinonim aici eu byelpewv®, Asupra expresiei prin lisus (612 100 "Inoo0) s-a pus fntrebarea daca ea trebuie infeleast in legituri eu cei adormiti (rode xowinpéveec) sau cu Dumnezeu (6 0c&c). In primul caz, ar insemna c& Dumnezeu fi va aduee pe cei adormiti prin iss cu El, in cel de al doilea, e& Durmezeu prin lisus fi va » A se compara cu Ga 3, 29; 2 Co, 15, 12, 21. CEH, ROVENTA, Episola iudia eve Tesalontcen,p. 109, CT Hor, Der erste Brean die Thessaloniher, pp. 189-190, "in acord eu: G, HAUS, Der erste Brief des Paulus an die Thessaloncher, p. 78, $1 Impotriva lui. Holtz care erede ck este vorba doar de 6 formulae a SF. Pavel insui (F. Houstz, Der erste Briefan die Thessalonicher, p. 19), © Pirintele Tl. Rovenja susfine aici contravil. Veei H. RoventA, Bitola india cine Tesalonicen,p. 110, 1.201